Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

De ce nu se actioneaza impotriva Statului Islamic?

Pun si eu aceasta intrebare, poate naiva… Totusi, atat Europa cat si Statele Unite, cred eu, nu pot sta indiferente fata de dezvoltarea unei asemenea organizatii teroriste ce a acaparat deja parti semnificative din Irak si Siria. In primul rand este criminala si ilegitima. Cred ca este de natura evidentei ca nu poate fi o organizatie democratica. Omoara oameni, distruge tot, inclusiv vestigii antice de o inestimabila valoare. Din cauza asta Europa se confrunta cu un val de refugiati imens, fara precedent si cu o situatie din ce in ce mai greu de gestionat. Statul Islamic isi face loc prin violenta si, daca nu se iau masuri la timp, il vom avea in proximitatea noastra, o sursa teribila de extremism.

Ciudata este aceasta non-actiune, inclusiv din partea SUA. Cand SUA a actionat hotarat pentru a inlatura regimul dictatorial al lui Saddam Hussein si pentru infrangerea Al-Qaeda in Afganistan, lucrurile erau catusi de putin de inteles, desi nu ne confruntam cu un pericol atat de mare ca cel din prezent. Or, acum nu se vede niciun fel de actiune: totul parca a amutit. Iar aceasta organizatie terorista – ISIS – isi face nestingherita de cap, distrugand tot ce intalneste in cale, omorand multime de oameni si provocand mii si mii de refugiati care se indreapta disperati spre Europa. Si nimeni nu face nimic!! E cu atat mai uluitor cu cat un atentat terorist precum cel recent de la Charlie Hebdo (v. si aici) nu a putut fi prevenit. De asemenea ciudata, batatoare la ochi, a fost isteria ce a provocat afluxul mare de sustinatori ai ISIS din Europa, oameni din Europa care mergeau sa lupte chiar ei pentru cauza Statului Islamic. Deci omul se ducea chiar acolo, in Siria, sa lupte acolo, cu arma in mana, alaturi de Statul Islamic. In acest timp, ISIS facea noi victime si n-am vazut, cu exceptia solidaritatii aratate dupa atentatul de la Charlie Hebdo, la care Obama, sau mai corect spus America, nu a participat, o reactie ferma de condamnare a ISIS de catre Uniunea Europeana, de catre liderii europeni. Practic, Uniunea Europeana a incercat intrucatva sa ocoleasca subiectul si sa nu ia masuri adecvate impotriva unei asemenea amenintari. Dar daca luptam impotriva dictatorilor si regimurilor dictatoriale, nu se poate sa nu luptam (sau sa abandonam lupta) impotriva terorismului. Nu putem lasa state precum Siria si Irak, as include si Libia, prada unei asemenea grupari criminale! Ar fi chiar o obligatie morala din partea UE si SUA de a actiona impotriva ISIS din punct de vedere militar pentru distrugerea acestei organizatii si pentru a ingenunchea definitiv terorismul islamic.

Problemele in Europa incep sa fie destul de mari…

Gandul

PRIMA ţară care cere ÎNCHIDEREA frontierei Schengen şi intervenţia NATO în criza imigranţilor

Se arata ca:

Confruntată cu cea mai mare criză a imigranţilor de la al doilea Război Mondial încoace, Europa este în stare de alertă, iar unele ţări cer deja măsuri radicale. Cehia a solicitat închiderea imediată a frontierei externe a spaţiului Schengen şi a cerut implicarea NATO în gestionarea situaţiei.

Vicepremierul ceh, Andrej Babis, a cerut marţi închiderea imediată a frontierei externe a spaţiului Schengen pentru a fi oprit afluxul de refugiaţi, el apreciind că majoritatea statelor din acest spaţiu de liberă circulaţie sunt împotriva primirii refugiaţilor.

El a sugerat de asemenea ca şi NATO să se implice în supravegherea graniţelor europene, întrucât statele spaţiului Schengen au arătat că nu îşi pot asuma singure această sarcină.

Potrivit Agerpres, vicepremierul ceh, care este şi ministru de finanţe, a mai cerut statelor europene să le transmită clar imigranţilor clandestini proveniţi din Africa şi Orientul Mijlociu că „nu pot veni în Europa”, pentru că aici vor fi şomeri şi nu vor putea beneficia imediat de avantajele sistemului de asistenţă socială.

În opinia lui Andrej Babis, trebuie creată o imensă tabără de refugiaţi unde să se facă selecţia acestora, adică să fie separaţi cei care într-adevăr au nevoie de ajutor, cum sunt femeile şi copiii, de imigranţii economici ce trebuie retrimişi în ţările lor.

La rândul său, şeful executivului de la Praga, Bohuslav Sobotka, a declarat anterior că singura soluţie pentru oprirea valului de refugiaţi este să se termine războaiele din Siria şi Libia. El a subliniat de asemenea necesitatea protejării frontierelor externe ale Uniunii Europene şi elaborarea unei politici comunitare eficiente de repatriere a refugiaţilor care nu pot primi azil.

Citeşte şi EXODUL

Austria mobilizează armata

Armata austriacă urmează să mobilizeze 500 de militari pentru a ajuta autorităţile, depăşite de situaţie, să facă faţă unui număr important de imigranţi care sosesc din Ungaria şi Italia, a anunţat ministrul Apărării, relatează portalul TheLocal.at.

„Vom pune la dispoziţie atâţi militari câţi sunt necesari”, a declarat marţi Gerald Klug, înaintea unei reuniuni a Cabinetului pe tema măsurilor de gestionare a crizei, inclusiv o suplimentare a personalului în trierea imigranţilor.

Militarii urmează să ajute la transportarea oamenilor şi unor echipamente, la construirea unor adăposturi şi la furnizarea de hrană.

Ei nu urmau să fie mobilizaţi imediat la frontierele Austriei. Ministrul de Interne Johanna Mikl-Leitner a subliniat că aceasta este „cea din urmă opţiune”.

Guvernul a numit un „coordonator pentru migrare”, şi anume pe fostul bancher Christian Konrad.

Austria – una dintre cele mai bogate ţări UE – a depus eforturi să facă faţă numărului mare de imigranţi şi solicitanţi de azil. Principalul centru austriac de triere a refugiaţilor de la Traiskirchen, situat la sud de Viena, este extrem de aglomerat, de sute de persoane, nevoite să doarmă sub cerul liber.

Guvernul federal acuză unele landuri austriece că nu depun suficiente eforturi în vederea asigurării unor adăposturi suplimentare.

Numărul cererilor de azil depuse în Austria a depăşit 28.300 numai din ianuarie şi până în iunie – tot atâtea cât tot anul trecut – iar oficialii se aşteaptă ca în acest an totalul să ajungă la 80.000.

Germania renunţă să-i întoarcă pe imigranţi în ţările prin care au intrat în UE

Germania, ţară care se aşteaptă să fie punctul terminus a aproape 800.000 de refugiaţi,  a renunţat să-i trimită pe sirieni înapoi în ţara prin care au intrat pe teritoriul Uniunii Europene, un „act de solidaritate europeană” salutat de Comisia Europeană (CE), în contextul în care imigranţii continuă să curgă către frontiera Ungariei, relatează AFP în pagina electronică.

Decizia germană – anunţată marţi, dar pusă în aplicare în mod discret de mult timp – „este singurul caz pe care-l cunoaştem în rândul statelor membre” ale Uninii, a comentat la Bruxelles Natasha Bertaud, o purtătoare de cuvânt a Comisiei Europene (CE).

Gestul Berlinului „constituie o recunoaştere a faptului că nu putem lăsa statele membre situate la frontierele externe să gestioneze singure” afluxul excepţional de imigranţi, ca în cazul Greciei sau Italiei, a continuat Bertaud.

„Europa se află într-o situaţie care nu este demnă de Europa, trebuie s-o spunem pur şi simplu”, a declarat la rândul său cancelarul german Angela Merkel, îndemnând într-un „dialog cu cetăţenii” la o mai repartizare mai dreaptă a primirii refugiaţilor în cadrul Uniunii Europene.

Aceşti imigranţi, care apucă „ruta Balcanilor de Vest”, traversează frontiera în apropiere de satul unguresc Roszke, una dintre singurele părţi ale frontierei cu Serbia care nu este blocată de gard.

Călătoria le-a fost blocată săptămâna trecută, când Macedonia, depăşită de situaţie, şi-a închis frontiera timp de trei zile, împingându-i pe imigranţi înapoi în Grecia cu lovituri de baston.

„Am fost opriţi în Macedonia timp de două zile. Forţele antirevoltă erau teribile. Poliţia a recurs la arme şi la gaze lacrimogene”, a declarat un inginer IT irakian, în vârstă de 29 de ani, care a fugit de la Mosul, din calea jihadiştilor din cadrul grupării Statul Islamic (SI).

3.000 de refugiaţi pe zi intră în Mcedonia din Grecia

Afluxul de imigranţi care intră în Macedonia dinspre Grecia urmează să continue într-un ritm de aproximativ 3.000 de persoane pe zi în următoarele luni, estimează UNHCR, în timp ce europenii nu se înţeleg asupra unei „repartizări echitabile” a acestor populaţii pe teritoriile lor, relatează Reuters.

Aproximativ 300.000 de refugiaţi sau solicitanţi de azil au intrat pe teritoriul Macedoniei de la începutul anului, cu destinaţia Europa Occidentală, fugind din faţa conflictelor din Orientul Mijlociu şi Africa, dar şi din Asia.

Aproximativ 181.500 au ajuns în Uniunea Europeană (UE) prin Grecia, iar 108.500 prin Italia, potrivit datelor UNHCR.

Toţi cei care vin dinspre Grecia urmăresc să ajungă în spaţiul Schengen – prin Ungaria, după ce traversează Macedonia şi apoi Serbia, o situaţie care accentează tensiunile din aceste ţări.

Aproximativ 10.000 de refugiaţi, dintre care o treime sunt femei şi copii, au pătruns pe teritoriul macedonean în weekend, iar autorităţile din acest stat au recunoscut că sunt depăşite de aflux.

„Se prezintă în grupuri de câte 300 sau 400 şi călătoresc cu trenuri şi autocare către Serbia. Preconizăm ca acest aflux pe această rută de tranzit să continue în ritm de câte 3.000 de persoane pe zi”, a declarat Melissa Fleming, o purtătoare de cuvânt a Înaltului Comisariat ONU pentru refugiaţi (UNHCR).

„Nu preconizăm o diminuare a acestui flux de persoane în următoarele luni, atât timp cât va fi vreme frumoasă, iar oamenii vor fi în măsură să traverseze Mediterana”, a adăugat ea.

De la începutul anului, 2.373 de imigranţi au murit pe mare, cu 300 mai mulţi decât în aceeaşi perioadă din 2014, a precizat Joel Millman, de la Organizaţia Internaţională pentru Migraţii (OIM).

Violenţele din Irak şi „degradarea condiţiilor” de trai ale refugiaţilor sirieni în Turcia, Iordania şi Liban îi determină pe imigranţi să-şi încerce norocul către Europa, a adăugat Joel Millman.

Budapesta cere ajutor suplimentar

Această situaţie alimentează tensiunile dintre statele membre UE. Ungaria, care a început să ridice un gard de 175 de kilometri lungime, la frontiera cu Serbia, le reproşează partenerilor săi că nu fac suficient să o ajute.

Janos Lazar, şeful de Cabinet al premierului ungur Viktor Orban, apreciază că este necesar ca UE să suplimenteze contribuţia financiară către Ungaria, pentru a-i permite Budapestei să gestioneze sosirea imigranţilor.

Comisia Europeană (CE) a promis că va debloca opt milioane de euro, o sumă considerată de insuficientă de Janos Lazar, care apreciază că UE „distribuie fonduri pentru protecţia frontierei în mod umilitor”.

„Dacă nu adoptăm măsuri semnificative, vom deveni o barcă de salvare care se scufundă sub greutatea celor care s-au urcat în ea”, a spus el. Afluxul imigranţilor, a apreciat el, sporeşte riscul unor acte teroriste, infracţionale şi al şomajului.

Preşedintele CE Jean-Claude Juncker a îndemnat luni guvernele statelor UE să evite ciondăneala şi „reproşurile” şi să se dedice implementării unor măsuri pe termen lung.

Ungaria este o etapă decisivă în periplul imigranţilor, deoarece este prima ţară din spaţiul Schengen, deci ultima frontieră de trecut înainte de a ajunge în ţări din Europa Occidentală.

Ridicarea unui gard de către autorităţile ungureşti a accelerat, se pare, fluxul celor sosesc şi care se tem că, odată ridicat gardul, va deveni dificil să intre în spaţiul Schengen.

„Putem supravieţui oriunde”, a declarat un inginer IT, Hassan, în vârstă de 30 de ani, orginar din Siria, după ce a intrat în Ungaria. „Nu venim în Europa doar ca să mâncăm şi să dormim. Merită să batem toată Europa la picior decât să rămânem în Siria”, a subliniat el.

Comisia Europeană şi-a exprimat în mod clar dezacordul faţă de decizia Ungariei de a ridica gardul de la frontieră, dar nicio sancţiune nu vizează Budapesta.

În egală măsură de îngrijorată, Bulgaria a anunţat că-şi va consolida controalele cu trupe militare la frontiera cu Macedonia.”

Angela Merkel, huiduită de protestatari cu ocazia vizitei la centrul de refugiaţi din Heidenau

Se arata ca:

Angela Merkel, cancelarul Germaniei, a fost huiduită, miercuri, de circa 200 de persoane cu ocazia vizitei efectuate la centrul de refugiaţi din localitatea germană Heidenau, unde au avut loc proteste violente împotriva imigranţilor, relatează site-ul agenţiei de presă AFP.

Aproximativ 200 de persoane au scandat împotriva Angelei Merkel în oraşul Heidenau, din landul Saxonia, cu prilejul vizitei cancelarului german la un centru de refugiaţi, numind-o „trădător”. Merkel a fost întâmpinată de Stanislaw Tillich, premierul landului Saxonia, şi de primarul oraşului, Juergen Opitz. Mai târziu, s-a întâlnit şi a vorbit cu refugiaţii şi cu angajaţii centrului. Liderul Germaniei a denunţat luni violenţa îndreptată către centrul din Heidenau, catalogând-o drept „repulsivă.

„Este dezgustător cum extremiştii de dreaptă încearcă să se folosească de un centru de refugiaţi pentru a-şi difuza mesajul. Şi este ruşinos cum oamenii, chiar şi familiile cu copii, se alătură şi îşi oferă sprijinul pentru aceste evenimente înspăimântătoare”, a spus purtătorul de cuvânt al lui Merkel, Steffen Seibert. Nu există nicio justificare pentru violenţă, a spus Seibert, adăugând că protestele nu reflectă valorile Germaniei.

În contextul protestelor violente de vineri seară şi sâmbătă seară care au izbucnit din cauza deschiderii recente a unui centru de refugiaţi, vicecancelarul Sigmar Gabriel i-a criticat pe extremiştii de dreapta în cadrul vizitei sale de luni din oraşul Heidenau.

Poliţia a utilizat sâmbătă gaze lacrimogene pentru a dispersa extremişti de dreapta care blocau un drum către un magazin de bricolaj transformat în adăpost temporar. În total, 31 de poliţişti au fost răniţi, dintre care unul grav. Violenţele au izbucnit după ce o demonstraţia paşnică organizată de către partidul neonazist NPD a degenerat într-o confruntare violentă între sute de protestatari şi forţe de ordine.

În cursul nopţii de luni spre marţi, un centru aflat în construcţie destinat cazării refugiaţilor a fost incendiat, într-o zonă de la periferia Berlinului, autorităţile germane căutându-i pe autorii atacului. Sala de sport din Nauen, situată la periferia Berlinului, urma să găzduiască 130 de solicitanţi de azil din septembrie, dar a fost distrusă în incendiu. Nicio persoană nu a fost rănită. Potrivit anchetatorilor, incendiul probabil a fost declanşat intenţionat.”

Prima reacţie a Patriarhiei legată de viitoarea moschee din Capitală

Se arata ca:

Patriarhia Română cere cultului musulman ”lămuriri oficiale privind necesitatea, dimensiunile, scopul şi impactul” noii moschei care ar urma să fie construită în Bucureşti, pe un teren de peste 11.000 de metri pătraţi dat în concesiune Muftiatului de către Guvern.

Într-un comunicat transmis, miercuri, agenţiei MEDIAFAX, Patriarhia anunţă că doreşte lămuriri oficiale de la cultul musulman cu privire la noua moschee care va fi construită pe un teren de peste 11.000 de metri pătraţi situat lângă Romexpo.

„Patriarhia Română doreşte din partea cultului musulman lămuriri oficiale privind necesitatea, dimensiunile, scopul şi impactul unei noi moschei în Bucureşti, pentru o corectă informare a credincioşilor creştini ortodocşi”, spune Patriarhia Română.

În 29 iulie, Patriarhia Română susţinea că a fost informată încă din 2005 despre construirea în România a unui lăcaş de cult pentru comunitatea musulmană şi nu are nimic împotriva ridicării moscheii, dar aşteaptă să primească un teren în Istanbul, unde să fie construit un centru de pelerinaj, cu capelă.

Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Constantin Stoica, declara că trebuie respectat principiul reciprocităţii şi Biserica Ortodoxă Română să primească un teren în Istanbul, în condiţii similare celor în care a fost acordat terenul din Bucureşti pentru comunitatea musulmană.

„Încă din 2005, Patriarhia Română a fost informată de către autorităţi în legătură cu construirea, în România, a unui lăcaş de cult pentru comunitatea musulmană. Patriarhia Română a spus, încă de atunci, că nu are nimic împotrivă pentru construirea lăcaşului de cult, dar că trebuie respectat principiul reciprocităţii, respectiv să primească un teren în Istanbul, în condiţii similare”, spunea părintele Constantin Stoica.

Episcopul de Giurgiu, PS Ambrozie, declara, în 15 august, la slujba oficiată de Sfânta Maria la Mănăstirea Putna, că „nu se poate construi moschee în ţara voievozilor” şi că atunci când duc povara neamului pe umeri „pe unii îi lasă genunchii” şi s-au operat, adăugând: „Bine ar fi să nu ne lase mintea”.

Muftiatul Cultului Musulman din România a primit în concesiune, pe o durată de 49 de ani, un teren de 11.295 de metri pătraţi situat pe bulevardul Expoziţiei nr. 22-30, Sector 1, pentru construcţia unei moschei.

Terenul de peste 11.000 de metri pătraţi, de lângă Romexpo, cu o valoare estimată la patru milioane de euro, pentru construirea unei moschei cu o capacitate de 2.000 de persoane, a fost dat în concesiune Muftiatului Musulman Cultural la sfârşitul lunii mai, prin hotărâre de Guvern. Singura condiţie pe care a impus-o Guvernul a fost ca lucrările de construcţie a moscheii să înceapă în trei ani.

Potrivit protocolului semnat de Muftiatul Cultului Musulman şi Secretariatul de Stat pentru Culte, moscheea va avea, pe lângă clădirea propiu-zisă a lăcaşului de cult, mai multe anexe în care vor funcţiona un loc pentru spălări rituale, o casă parohială, o bibliotecă şi un centru de asistenţă socială.

În România trăiesc aproximativ 65.000 de musulmani, potrivit datelor de la Secretariatul de Stat pentru Culte, iar dintre aceştia, 10.000 locuiesc în Capitală. Cea mai mare moschee din România este la Constanţa, de altfel majoritatea musulmanilor din ţară aflându-se în Dobrogea.

Fostul preşedinte Traian Băsescu a fost unul dintre ce mai vocali critici ai proiectului, lansând un atac extrem de dur şi la adresa liderului comunităţii musulmanilor din România, dar şi a preşedintelui Recep Erodgan. Băsescu a susţinut de mai multe ori că o astfel de iniţiativă ar prezenta riscuri din punctul de vedere al securităţii naţionale, reproşându-le responsabililor de la Bucureşti că nu evaluează implicaţiile acestui demers.

„Probabil nu reuşiţi să vă imaginaţi o staţie de metrou din Bucureşti în care, la ore de vîrf, un tânăr credincios se detonează în numele lui Allah. Sau poate inteligenţa nu va ajută să vă imaginaţi tineri romîni eşuaţi în viaţă convertiţi la islamism şi trimişi în tabere de instruire prin Siria, Irak sau Afganistan şi reveniţi în Europa pentru a ne aduce binefacerile Statului Islamic”, arăta fostul şef al statului, într-o postare pe Facebook.

De celalaltă parte, şeful Cultului Musulman din România, Murat Iusuf, afirma că proiectul este unul paşnic şi că nu înţelege de ce s-a transformat „într-o polemică.”

Mediafax

Germania a renunţat să-i trimită pe imigranţii din Siria în ţările prin care au intrat în UE

Se arata ca:

Germania a renunţat să-i trimită pe sirieni înapoi în ţara prin care au intrat pe teritoriul Uniunii Europene, un „act de solidaritate europeană” salutat de Comisia Europeană (CE), în contextul în care imigranţii continuă să curgă către frontiera Ungariei, relatează AFP în pagina electronică.

Decizia germană – anunţată marţi, dar pusă în aplicare în mod discret de mult timp – „este singurul caz pe care-l cunoaştem în rândul statelor membre” ale Uninii, a comentat la Bruxelles Natasha Bertaud, o purtătoare de cuvânt a Comisiei Europene (CE).

Gestul Berlinului „constituie o recunoaştere a faptului că nu putem lăsa statele membre situate la frontierele externe să gestioneze singure” afluxul excepţional de imigranţi, ca în cazul Greciei sau Italiei, a continuat Bertaud.

„Europa se află într-o situaţie care nu este demnă de Europa, trebuie s-o spunem pur şi simplu”, a declarat la rândul său cancelarul german Angela Merkel, îndemnând într-un „dialog cu cetăţenii” la o mai repartizare mai dreaptă a primirii refugiaţilor în cadrul Uniunii Europene.

Aceşti imigranţi, care apucă „ruta Balcanilor de Vest”, traversează frontiera în apropiere de satul unguresc Roszke, una dintre singurele părţi ale frontierei cu Serbia care nu este blocată de gard.

Călătoria le-a fost blocată săptămâna trecută, când Macedonia, depăşită de situaţie, şi-a închis frontiera timp de trei zile, împingându-i pe imigranţi înapoi în Grecia cu lovituri de baston.

„Am fost opriţi în Macedonia timp de două zile. Forţele antirevoltă erau teribile. Poliţia a recurs la arme şi la gaze lacrimogene”, a declarat un inginer IT irakian, în vârstă de 29 de ani, care a fugit de la Mosul, din calea jihadiştilor din cadrul grupării Statul Islamic (SI).

„Epuizaţi şi traumatizaţi”

În sudul ţării, centrul de primire Presevo înregistrează sosirea a aproximativ o mie de persoane pe zi, potrivit Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR), care înregistrase peste 700 numai marţi dimineaţa.

Iar 600-700 de imigranţi aşteptau să poată trece din Macedonia în Grecia.

Deşi ocolită de valul de imigranţi, Bulgaria a anunţat că a trimis militari să consolideze cele patru posturi de frontieră cu Macedonia.

Iar Austria a decis să mobilizeze aproximativ 500 de militari, pentru a instala adăposturi şi a distribui ajutoare alimentare.

La Geneva, o purtătoare de cuvânt a UNHCR, Melissa Fleming, a anunţat că „situaţia s-a calmat după scenele de haos de săptămâna trecută” la frontiera greco-macedoneană, dar a anunţat că ONU se aşteaptă ca numărul imigranţilor să ajungă la 1.500-3.000 pe zi în acest sector.

Potrivit lui Fleming, „mulţi vin din ţări afectate de violenţe şi conflicte, ca Siria şi Afganistan” şi sosesc „epuizaţi şi traumatizaţi”.

Din ianuarie şi până în iunie, 102.000 imigranţi au pătruns în UE prin Macedonia, Serbia, Bosnia-Herţegovina, Albania, Muntenegru şi Kosovo, faţă de 8.000 în aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit Agenţiei FRONTEX însărcinate cu frontierele externe ale spaţiului Schengen.

Plan de acţiune

În total, potrivit Frontex, în primele şapte luni ale anului numărul de imigranţi de la frontierele UE a atins 340.000, faţă de 123.000 în aceeaşi perioadă a lui 2014.

Numai săptămâna trecută, aproximativ 5.300 de persoane, provenind în principal din Africa subsahariană, au fost salvate pe Mediterana, în cadrul mai multor zeci de operaţiuni de salvare efectuate de către Marina italiană sau Misiunea europeană Triton.

La Summitul Balcanilor de Vest, prevăzut joi la Viena, Austria urmează să propună un plan de acţiune în cinci puncte, care prevede: intensificarea luptei împotriva reţelelor de călăuze, o repartizare „mai echitabilă” a refugiaţilor între statele UE, o cooperare consolidată în domeniul securităţii, un ajutor către ţările de origine ale imigranţilor şi o „strategie de azil la scară europeană”.

Însă Raportorul Special ONU pentru Drepturile Migranţilor François Crépeau a apreciat că este necesar ca UE să elaboreze o politică de primire a imigranţilor „coerentă, globală” şi care să respecte drepturile omului.”

O analiza interesanta are maestrul Ion Cristoiu:

Europa se confruntă cu dezastrul imigranților ilegali. Un dezastru produs de sergenții mesianici de la CIA!

Se arata ca:

„Puține știri din ceea ce se cheamă Actualitatea internațională m-au impresionat atît de tare ca cea despre aruncarea în aer a Sanctuarului Baal-shamin, una dintre bijuteriile Palmirei, faimosul site sirian.

Am vizitat Sanctuarul, ca și site-ul de faimă mondială Palmira, în 2010 cînd Siria nu se confrunta cu devastatorul Război civil și țara era întreagă.
Ne-a fost îndrumător, mie și celorlalți jurnaliști români, directorul Muzeului arheologic din Palmira, un prieten al României, autorul unei teze de doctorat despre Legiunea siriană din Armata romană care a cucerit Dacia.

Acum, cînd văd ororile comise de ISIS în zonă, mă întreb dacă mai e în viață.
Cu ceva timp în urmă, scriam pe cristoiublog.ro:
Palmira – un oraș roman în Siria
Războiul civil din Siria ne-a făcut să uităm (dacă am știut vreodată) că aici se găsesc și pot fi vizitate ruinele orașului roman Palmira, parte a provinciei Siria, sub Tiberius, nod comercial între Roma și Orientul Depărtat.
Vizitînd Palmira în 129, Împăratul călător Hadrian a proclamat orașul oraș liber și l-a botezat Palmira Hadriana.
Știe cineva cui aparține azi Palmira? Regimului Assad sau rebelilor? ”

Știrea de marți, 25 august 2015, mi-a dat răspunsul:
Palmira aparține ISIS.
Și cei din ISIS au comis una dintre marile crime ale istoriei, egală cu un genocid:
Au distrus un Monument de importanță crucială pentru Memoria umanității.
Și n-au distrus în timpul năvălirilor barbare, cînd Imperiul Roman se prăbușise, n-au distrus în Evul Mediu, zis și întunecat, n-au distrus în anii războaielor nesfîrșite, poreclite și de 30 sau de 100 de ani.

Au distrus în anul de grație 2015, când Omenirea beneficiază de telefon mobil, de Internet și de libertățile fundamentale ale omului, cînd se fac demonstrații pentru supraviețuirea crocodililor și cîinii beneficiază de locuri de lux în hoteluri.
Numai cine știe cît de greu s-au păstrat de a lungul timpului dovezile că am existat pe acest Pămînt, numai cine s-a apropiat cu emoție de ruine rămase de mii de ani în picioare, își dă seama de gravitatea știrii transmise de agențiile de presă internaționale.

Știrea aceasta vine împreună cu alta, la fel de îngrijorătoare pentru noaptea în care se poate cufunda din nou civilizația:
Europa Luminilor se confruntă cu o nouă migrație a popoarelor.

De ani buni României îi este refuzată intrarea în spațiul Schengen.
Deși ai noștri au făcut tot ce li s-a spus, inclusiv de a fi mituit, prin afacerea EADS, niște ștabi nemți, fericiți că Estul le dă posibilitatea de a se îmbogăți prin corupție, fără nici un risc, pentru că Occidentul admite să încalci legea maimuțelor din Est, dar în nici un caz legea țării tale, pentru că presa babuinilor din Est e într-un orgasm continuu de 25 de ani cînd vine vorba de ștabi din Occident și de companii din Vest, Marile Puteri protectoare ne-au refuzat și ne refuză admiterea în spațiul Schengen.

Ce-ar însemna admiterea României în spațiul Schengen?
Ar însemna că un român ar putea ajunge în Austria sau în Germania fără a fi oprit și verificat de un polițist de frontieră.
Pentru cei care nu aparțin Spațiului Schengen – de la ruși pînă la români și trecînd prin moldoveni – funcționează ceea ce se numește poliția de frontieră. Cînd am fost ultima oară în Germania, deoarece mă uitam în altă parte și nu la neamțul tîmpit de la ferestruica ghișeului de la Aeroportul Tegel (să te ferească Dumnezeu de un neamț tîmpit, față de alte neamuri, cînd sunt tîmpiți, nemții sunt dublu tîmpiți, deoarece creierului de găină i se adaugă supunerea de robot la proceduri!), neamțul a fost cît pe-aici să mă bată.
Murea de grijă ca nu cumva să intru în Germania în chip ilegal, fără să am dreptul.
Acum, îmi dau seama că aș fi putut intra în Germania fără nici o problemă.
Și nu înselîndu-l pe idiotul de la frontieră, ci dîndu-i cu tifla.
Și nu pe șest, ci transmis în direct la tv.

Aș fi putut face asta dacă aș fi fost nu român cu acte-n regulă, plecat în Germania ca turist, ci imigrant ilegal din Orientul Apropiat, unul din miile de imigranți care iau cu asalt țărmurile europene.

Știrea numărul unu în presa mondială se referă la drumul de neoprit al miilor de imigranți ilegali din Orientul Apropiat spre inima Europei.
Din punct de vedere juridic, sirienii, libienii, tunisienii, coborîți pe țărmurile Greciei în varianta de nouă hoardă migratoare, trec ilegal granițele, una după alta.

Încercați să intrați în Serbia fără pașaport.
Ați fi imediat întors înapoi.
Și, dacă ați face scandal sau chiar numai dacă ați insista, v-ați trezi și cu o scatoalcă.

Ei bine, mii de inși îmbarcați pe vase dubioase, plătind bani grei unor Baroni ai imigrării, la fel de nocivi ca și Baronii drogurilor din Columbia, ajung pe pămînt european. De aici, fără a avea pașaport, ba chiar fără a avea o lețcaie, trec graniță după graniță.
Și nu pe furiș, ci cu scandal, transmiși în direct de televiziuni, bociți de ONG-uri și priviți cu stupefacție de politicieni. Deocamdată, România e ocolită. Imigranții n-au descoperit că e drum spre Vest și prin țara noastră.
Cînd vor descoperi, să vezi invazie migratoare!

Dincolo de efectele nebănuite ale acestei noi migrații a popoarelor în plan economic, rămîn marile probleme juridice:

  1. Imigranții îi îmbogățesc pe niște ticăloși: Baronii imigrării.
  2. Imigranții trec granița încălcînd legea.
  3. Ce rost mai are să ții Poliție de frontieră, să pui idioți să citească pașapoarte, să scotocească în computere pentru a-i opri pe nedoriți, cînd simpla condiție de imigrant venit cu vasul pe Mediterana îți dă dreptul de a trece frontiera fără să te întrebe nimeni nimic?!

E limpede că liderii occidentali, prin nimic deosebiți în micimea gîndirii lor de liderii mîncători de semințe din România, sunt depășiți de noua provocare istorică.

Mă întreb cum ar reacționa pițifelnicii care conduc acum Europa de Vest, dacă Rusia și-ar trimite tancurile să treacă peste granițele țărilor lor?
Noroc că Rusia, contrar propagandei tembele de la noi, n-are de gînd să facă un asemenea experiment.

De ce se confruntă Europa cu noua migrație a popoarelor, cu o invazie a barbarilor prin nimic deosebită de cea a hoardelor lui Attila?
Din același motiv pentru care în Siria sunt aruncate în aer patrimonii ale umanități, sunt ucise călugărițe ortodoxe, sunt supuși oameni ai secolulului XXI unor legi de secolul al II-lea.

Americanii, mai precis sergenții mesianici de la CIA, cei loviți de paranoia numită instaurarea democrației americane peste tot în lume, au destabilizat Orientul Apropiat cu Operațiunea lor imbecilă: Primăvara arabă.

În locul democrației s-a instaurat, dacă nu dictatura militară mai ticăloasă decît cea răsturnată prin crearea Piețelor diversioniste, atunci haosul, haosul absolut.
Și în acest haos, proliferează dușmani infiniți mai periculoși pentru civilizația occidentală decît foștii dictatori îmbătrîniți în ticuri:
Radicalii din ISIS, baronii imigrărilor ilegale, bandele de răufăcători care terorizează orașe întregi, șefi de trib care-și dispută sîngeros teritorii.

E mai bună ca înainte viața celor eliberați de dictaturi prin așa zisa Primăvară arabă, Operațiune CIA imbecilă, la fel de imbecilă ca și răsturnarea premierului iranian în 1954, ca și asasinarea lui Patrice Lumumba în 1961 sau cele 625 de tentative de asasinare ale lui Castro?
Firește că nu.
Cei din țările așa zis democratizate de Operațiunea CIA o duc infinit mai rău în haosul ivit și amplificat după căderea căderea dictaturilor, pentru că țările respective nu erau pregătite minim pentru democrație.

Și așa cum țările din Est, nefiind pregătite pentru comunism, au suferit cumplit după impunerea cu forța de către sovietici a democrației socialiste, la fel, țările din Orientul Apropiat suferă cumplit după impunerea cu forța de către americani a democrației pluraliste.

Celor de la CIA nu le-a convenit Assad.
Au acordat credit, cum s-a întîmplat și în Caraibe, unor șmecheri din Siria, care-și ziceau Opoziție democratică.
Și au pus la cale Războiul civil din Siria.
Acum pe o parte a teritoriului sirian nu mai există puterea lui Assad.
Există puterea numită ISIS.
Și vedem cu toții de ce-i în stare această nouă creație a sergenților majori mesianici din America.

La această nouă nebunie a sergenților majori mesianici, Europa n-a reacționat.
Față de alte vremuri, cînd era condusă de lideri precum De Gaulle, Europa a aplaudat aventura americană, deși realiza, a nu știu cîta oară, că americanii, judecînd lumea prin programele computerelor, nu vor produce decît dezastru.

Acum, americanii asistă impasibili, dacă nu chiar bucuroși, la luarea cu asalt a Europei de către miile de imigranți produși chiar de americani.

Și e doar începutul.
În Orientul Apropiat sunt milioane de barbari care așteaptă să se îmbarce pentru a atinge țărmul visat al Noii Rome.

În amintirea celei care a fost Palmira reproduc mai jos fotografii ale site-ului din timpul vizitei din 2010.

Ii multumim maestrului Cristoiu pentru fotografii! Uitati-va numai ce au distrus acesti teroristi!! Lucrul asta inseamna barbarie, criminalitate si e de datoria UE sa ia masurile necesare impotriva Statului Islamic. Insa as avea o obiectie la ce a spus maestrul Cristoiu: nu „sergentii majori mesianici ai CIA” au facut aceasta „nebunie”, ci cei care le-au dat ordin! In speta Administratia Obama. Iar din aceasta non-actiune fata de ISIS a actualei Administratii de la Casa Alba, se vede clar un sprijin tacit acordat de aceasta Statului Islamic. Se vede ca nici Europa nu reactioneaza cum ar trebui si rau face! Noi nu trebuie sa admitem barbaria si criminalitatea aproape de hotarele noastre! Dar de aici rezulta ca Europa e obligata sa mearga pe aceeasi linie dictata de Casa Alba. Cea a non-actiunii impotriva Statului Islamic. Observati ca razboiul impotriva terorismului este actualmente oprit. Obama a preferat un conflict cu rusii, ce nu e sub forma unui razboi intre Rusia si America sau intre UE, America si Rusia, in care America nu e implicata direct, decat sa lupte hotarat impotriva extremismului islamic, pe care, in felul acesta, il tolereaza! Este inadmisibil sa te focalizezi doar pe lupta impotriva unui dictator precum Bashar al-Assad, dar sa nu iei nicio masura, sa nu ai nicio reactie fata de ISIS.

BBC

Syria’s Assad ‘confident’ of Iranian and Russian support

Se arata ca:

„The Syrian President, Bashar al-Assad, has said he is confident he has the continuing support of key allies Iran and Russia.

A fresh push is under way to resolve Syria’s four-year conflict, leading to speculation Mr Assad could be forced out to reach a settlement.

But Mr Assad said Russia and Iran did not abandon their friends.

Meanwhile France has said that the „neutralisation” of the Syrian leader was essential to ending the crisis.

French President Francois Hollande said: „We must reduce the terrorist influence without maintaining Assad. The two are bound up together.”

Iran and Russia though have maintained he needs to be part of a political solution.

The flurry of diplomatic activity on Syria has followed the recent nuclear deal reached between Iran and world powers.

But Mr Assad, speaking to Al-Manar, a Lebanese TV station run by his Hezbollah allies, said there was no imminent breakthrough in sight.

He said a solution was only possible if the outside world stopped supporting „terrorism”, a term he has used to describe both opposition activists and organised jihadist groups.

The BBC Beirut correspondent, Jim Muir, says the positions spelt out by Mr Assad remain unchanged, despite the dire situation his forces face on the ground.

The aftermath of what activists said was barrel bombs dropped by forces loyal to Syria's President Bashar Al-Assad

Some 250,000 people have died in the conflict

Syrian migrants walk along a road in Serbia

Huge numbers of Syrians have fled to Europe

Syria’s conflict began with anti-government demonstrations in 2011, but morphed into a bloody multi-party conflict that has left more than 250,000 dead.

The UN’s envoy to the Syrian crisis, Staffan de Mistura, has proposed a series of consultations between key parties as a means towards formal peace talks.

But in his interview Mr Assad called the UN envoy biased.”

Este limpede ca pozitia lui Francois Hollande – „Trebuie sa reducem influenta terorista fara sa-l mentinem pe Assad. Acestea doua sunt legate intre ele.” – nu e de natura sa aduca vreo solutie sau vreun progres in stingerea conflictului din zona. Dar Hollande nu a facut altceva decat sa exprime pozitia Casei Albe.

DE citit si…

Romania Libera

Ashton Carter: Principalele amenințări la adresa SUA sunt Statul Islamic și Rusia

Se arata ca:

„Statul Islamic și Rusia sunt principalele  amenințări la adresa securității Statelor Unite ale Americii, a explicat ministrul american al Apărării, Ashton Carter, conform Agerpres.

Ceea ce a făcut Rusia în ultimul an nu face decât să sporească posibilitatea confruntării cu alte țări, a afirmat Carter, într-un discurs susținut joi în fața pușcașilor marini din Forța expediționară marină nr.1 de la baza Camp Pendleton, în California.

Citește și: VIDEO. Un copil de 14 ani povestește cum a fost torturat de Statul Islamic

Referindu-se la pericolele la adresa securității SUA, șeful Pentagonului a plasat pe primul loc „fenomenul monstruos numit Statul Islamic, cu care trebuie să luptăm și împotriva căruia vom câștiga”.

Pe locul doi în topul amenințărilor, secretarul apărării Ashton Carter a numit politica Rusiei din ultimul an. „Trebuie să împiedicăm acțiunile Rusiei, atât în ceea ce privește interesele noastre naționale, cât și pentru faptul că avem aliați și parteneri importanți în aceasta parte a lumii, și avem angajamente importante în cadrul NATO”, a afirmat înaltul responsabil militar american.

Citește și: Aruncat în ghearele morții chiar de tatăl său: Drama unui student la Medicină, vânat de Statul Islamic

În același timp, Carter și-a exprimat opinia ca acțiunile conducerii Federației Ruse în Ucraina „îi duc pe ruși într-o direcție greșită”, întrucât se accentuează probabilitatea confruntării cu alte state. „Aceste amenințări au devenit mai mari. Trebuie să le facem față amândurora”, a adăugat el.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

 

Reclame

august 27, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 124 comentarii

Confuzia

Iata ce scrie Cristian Tudor Popescu in editorialul sau din Gandul:

Evanghelia după Sfântâniţă. Iisus şi-a ţinut mama la uşă

Se arata ca:

Acuma că s-au găsit 2 milioane de părinţi care să-şi trimită copiii-elevi la ora de religie şi sfinţii părinţi sunt liniştiţi, o să vă propun şi eu, duminica, în calitate de elev al lui Scaraoţchi, Sarsailă, Sfântâniţă, Nichipercea, Nenumitul, Nefârtatul, Necuratul, Naiba, Aghiuţă, Michiduţă, Ucigă-l Toaca, Ucigă-l Crucea, Cornilă, Împieliţatul, pe scurt, Dracul românesc, ăla al lui Dănilă Prepeleac şi Stan Păţitul, zugrăvit pe zidul Voroneţului, un comentariu al câte unui text din Sfânta Scriptură.

Că trebuie să vorbească cineva şi pentru Întunecimea Sa, care, de altfel, confirm că e un bun teolog.

Stă scris în Evanghelia după Matei, cap. 10:

34. Să nu credeţi că am venit să aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.

35. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, şi pe noră de soacra sa.

36. Şi omul va avea de vrăjmaş chiar pe cei din casa lui.

37. Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă,  mai mult decât pe mine, nu este vrednic de Mine. Cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.

Interesant, nu? Eu auzisem că Islamul e o religie a iataganului, a războiului, pe când Creştinismul e pace şi iubire. Şi iată că Iisus Însuşi mă previne, în clar, să nu fiu imbecil şi să-L cred imbelic. Venirea lui e ca să înlesnească oamenilor a se tăia între ei cu sabia.

Şi cine sunt duşmanii? Hoardele de necredincioşi, păgânii, Imperiul Roman? Nu, nici gând, e vorba de familia omului. Care n-are dreptul să-şi iubească părinţii şi copiii mai mult decât pe Mântuitorul, în caz contrar fiind excomunicat din Biserica lui Hristos.

În ce-L priveşte,  Iisus nu are o problemă, nu e în pericol să-şi iubească Tatăl mai mult decât pe Dumnezeu, întrucât cei doi sunt Unul, prin cumul de funcţii.

Iar despre familia pământeană, despre mama Sa, Maria, din pântecul căreia a ieşit omeneşte, indiferent de natura Lui divină, iată ce zice – Matei, 12:

46. Pe când vorbea încă Iisus noroadelor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El.

47. Atunci cineva I-a zis: „Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi caută să vorbească cu Tine”.

48. Dar Iisus a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta: „Cine este mama Mea, şi cari sunt fraţii Mei?”.

49. Apoi Şi-a întins mâna spre ucenicii Săi, şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei!

50. Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă”.

Merită citite adnotările la aceste versete făcute de IPS Bartolomeu Anania, în ediţia 2001 a Bibliei,  diortosită de arhiepiscop după Septuaginta, în care face sforţări lingvistico-logice disperate pentru a putea scrie apodictic: „În niciun caz nu se poate presupune că Iisus îşi reneagă familia”.

N-o reneagă, doar o ţine la uşă.

Mă întreb şi vă întreb: cum poate Fiul Omului să compare oaza cu cămila, vântul cu nisipul, iubirea de Dumnezeu cu iubirea maternă, paternă, filială? Iubirea de Dumnezeu e absolută, nu suportă relativizări, nu e mai mare, mai mică sau egală – este sau nu este.

Iisus putea să spună: Iubeşte-i pe ai tăi cât vrei, dar dacă nu Mă iubeşti pe Mine, aşa cum Eu vă iubesc în faţa Tatălui Meu, atunci nu eşti vrednic.

Dar Mesia procedează asemenea celor care l-au fabricat pe Pavlik Morozov. Acest fiu de om, în vârstă de 13 ani, din regiunea Ural, era un comunist credincios, comandant de pionieri şi fanatic al colectivizării impuse cu gloanţe de Stalin. În 1932, el şi-a denunţat tatăl ca duşman al  Statului Sovietic. Trofim Morozov a fost condamnat şi executat. Unchiul, bunicul, bunica şi un văr l-au omorât apoi pe Pavlik, toţi fiind arestaţi şi împuşcaţi de GPU. Pavlik Morozov a fost declarat martir de către Stalin, i s-au ridicat statui şi multe şcoli au primit numele lui.

Meritul acestui băiat: l-a iubit pe Dumnezeul Stalin mai mult decât pe tatăl său.

Fiecare dictator are grijă să dezbine familiile, pentru că nimeni nu trebuie să însemne mai mult decât El, Supremul, pentru fiinţa umană. Turnătoriile între soţi, între rude apropiate sunt printre cele mai hidoase care pot fi citite în dosarele Securităţii româneşti. Femeile germane nu mai dăruiau copii bărbaţilor lor; căsătorite fiind numai cu arieni, îi făceau copii lui Hitler, care avea nevoie de carne de mitralieră. Femeia română era şi ea producătoare de copii pentru Ceauşescu, Unicul şi Marele Soţ şi Tată, pentru ca scorniceşteanul să poată călări cât mai multe milioane de români.

Subsemnatul am început respingerea ofertei de colaborare cu Securitatea când l-am întrebat pe ofiţerul recrutor dacă pot să-i spun mamei mele despre relaţia cu Onorabila Instituţie. Răspunsul a fost: nu, legătura cu Noi e mai presus de oricine.

Nu voi crede niciodată în cineva care cere să-ţi iubeşti familia mai puţin decât pe nu ştiu cine sau nu ştiu ce.

Ar trebui să vă vorbesc în continuare despre părinţii care îşi reneagă fiii pentru că nu s-au dovedit destul de evlavioşi sau le interzic căsătoria cu cineva de altă confesiune.

Ori despre copiii care şi-au omorât părinţii, luându-i drept Antichrist.

Dar n-aş vrea să se înţeleagă că e vorba numai de familie. Intoleranţa Domnului nostru Iisus Hristos nu e numai ortodoxă, adică singura dreaptă, e şi catolică, adică universală.

Căci stă scris în Matei, 12:

30. Cine nu e cu Mine, e împotriva Mea, şi cine nu adună cu Mine, risipeşte.

Carevasăzică, dacă un elev învaţă foarte bine, nu chiuleşte, stă în banca lui şi, în şcoală se formează o gaşcă în care el nu vrea să intre, atunci, urmând exemplul Mântuitorului, gaşca îl va declara inamic.

Necreştinii sunt inamici tot aşa cum extremiştii islamici vorbesc despre infidelii creştini. Hristos te obligă să te înregimentezi printr-un sau exclusiv cât se poate de ilogic, nu doar intolerant. De unde rezultă că dacă nu sunt pentru, sunt automat contra? (Până şi în adunările comuniste era permisă abţinerea).  De nicăieri, dar Iisus are nevoie de fani, dar şi de duşmani, pentru că ambii Îl validează, fiecare în felul lor, pe El şi Biserica Lui.

Ateii, însă, sunt cei mai periculoşi, deoarece, pentru ei, El e doar un om sau nu există. Aceştia trebuie neapărat definiţi ca duşmani, deşi mulţi nu sunt antireligioşi, sunt doar nereligioşi, nu atacă pe nimeni, şi respectă opţiunea credincioşilor.

Aşa cum există mai multe feluri de a crede în Dumnezeu, există   mai multe feluri de a fi ateu.

Şi, cum adică, neadunând cu Mine, risipeşti? Nu mint, nu fur, muncesc cinstit, învăţ mereu, nu sunt cheltuitor, încerc să-mi ajut semenii atât cât pot, cresc nişte copii buni, dar nu cred în Hristos – prin urmare toate astea înseamnă risipă?

Din nou, asemănarea cu bolşevismul e evidentă. De altfel, marea majoritate a oamenilor care au auzit de apoftegma „Cine nu e cu Noi, e împotriva Noastră” cred că a fost inventată de Lenin.

Gândirea lui Iisus este de sumă nulă – ori, ori. Nu admite nici, nici.

Creştinismul arată, cui nu vrea s-o treacă cu vederea, o puternică fibră nu doar dictatorială,  dar chiar totalitară. Mă întreb şi vă întreb cum poate fi de folos edificării unei societăţi democratice.

Ceea ce nu înseamnă nicidecum că sunt împotriva creştinilor, cum ar decreta Iisus.”

Confuzia se arata cu pregnanta in finalul editorialului, datorita eludarii adevarului:

„Din nou, asemănarea cu bolşevismul e evidentă. De altfel, marea majoritate a oamenilor care au auzit de apoftegma „Cine nu e cu Noi, e împotriva Noastră” cred că a fost inventată de Lenin.”

Este din start neadevarata afirmatia potrivit careia crestinismul s-ar asemana cu bolsevismul sau ca ar avea o puternica fibra totalitara. Trebuie spus de la bun inceput ca bolsevismul sau ca s-o spunem pe sleau: comunismul a fost de la inceput ateu. Totalitarismul comunist a fost unul ateu. Deci din start avem o deosebire fundamentala.  Si atunci e logic, cel putin mai logic, sa te intrebi, pe cale de consecinta, cum poate ateismul sa contribuie la o societate democratica? Si spunand asta nu inseamna ca sunt neaparat impotriva ateilor, ca as vrea, sa-i omor sau altceva de genul asta. Insa nu se poate sa ai, totusi, o gandire atat de pe dos de cum trebuie, parerea mea.

CTP nu intelege ceea ce spune Mantuitorul: „Cine nu e cu Mine, e împotriva Mea, şi cine nu adună cu Mine, risipeşte”. Observam ca fraza are doua parti:

1. Cine nu e cu Mine, e impotriva Mea

2. Cine nu aduna cu Mine, risipeste.

Partea 1. – cei care L-au rastingnit, au fost oare cu El? Din cei doi talhari, care erau impreuna cu El rastigniti, care oare a fost cu El: cel care L-a marturisit sau cel care nu L-a marturisit? Iar dupa ce a fost rastignit cati dintre evrei au crezut in El? Nu toti. Dar cine e oare cu El: Sfantul Stefan, cel omorat de evrei cu pietre pentru ca a marturisit dreapta credinta sau cei care l-au omorat?

Partea 2. – CTP spune:

„Şi, cum adică, neadunând cu Mine, risipeşti? Nu mint, nu fur, muncesc cinstit, învăţ mereu, nu sunt cheltuitor, încerc să-mi ajut semenii atât cât pot, cresc nişte copii buni, dar nu cred în Hristos – prin urmare toate astea înseamnă risipă?”

Dar atunci as pune si eu urmatoarea intrebare: la ce iti foloseste ca: „Nu mint, nu fur, muncesc cinstit, învăţ mereu, nu sunt cheltuitor, încerc să-mi ajut semenii atât cât pot, cresc nişte copii buni”? Foloseste la ceva? Daca spui ca nu crezi in Hristos, te intreb si eu la ce folosesc toate acestea? Care este  atunci rasplata omului pentru ca nu fura sau nu minte? Doar bucuria ca nu ajunge la puscarie? Daca „credinta fara fapte este moarta”, cum spune Sf. Ap. Iacov, cum sunt oare faptele fara credinta?

Spune CTP: „Ori despre copiii care şi-au omorât părinţii, luându-i drept Antichrist.”. Care e porunca referitoare la parinti data de Dumnezeu lui Moise? Spune asa:

„12. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l va da tie.

13. Sa nu ucizi” (Iesirea 20. 12-13)

Iar Iisus a venit sa se implineasca Legea, nu sa renunte la Lege. De observat ca nu spune nimic despre credinta tatalui sau a mamei. Nu spune, spre exemplu, sa-ti iubesti mama si s-o cinstesti doar daca este credincioasa. La fel, nici despre tatal nu spune ca trebuie sa-l cinstesti doar daca e credincios. Atunci ce poti sa spui despre un copil care-si omoara parintii? E clar ca nu respecta Legea si nici invatatura lui Iisus, care nu a spus vreodata si nu a indemnat niciodata sa nu se respecte Legea. Cu alte cuvinte, acest pacat foarte greu, uciderea de parinte, e datorat lipsei de credinta pe care o are copilul. Asa cum au fost si cred ca mai sunt copii care, de la o varsta frageda, au manifestat o credinta deosebit de puternica!

Comparatia dintre Iisus si Stalin e aiuritoare! Sa-L compari pe Iisus, care n-a omorat pe nimeni, dimpotriva a si inviat oameni din morti, a vindecat oameni de boli incurabile, a dat oamenilor hrana de mancare si a facut numai bine cu cineva precum Stalin care a facut milioane de victime, adevarate crime impotriva umanitatii, inclusiv prin infometarea populatiei, vadeste o rea-credinta evidenta.

In ceea ce priveste citatul din cap. 10 de la Evanghelia dupa Matei, pentru a intelege bine lucrurile ii recomand sa citeasca, spre exemplu, viata Sfintei Mucenite Drosida, fiica imparatului Traian. Ea a fost persecutata de tatal sau, imparatul, pentru ca ea era cu El. Si fara sa fie impotriva tatalui ei sau sa-i faca vreun rau tatalui ei (dimpotriva, raportul de forte era exact pe dos), ea a dorit sa moara pentru Hristos si dreapta credinta. „Şi omul va avea de vrăjmaş chiar pe cei din casa lui.” – chiar asa a si fost, cum vedem ca s-a intamplat si in vietile altor sfinti, caci Sfanta Drosida nu a fost singura careia i s-a intamplat asta.

„Şi cine sunt duşmanii? Hoardele de necredincioşi, păgânii, Imperiul Roman? Nu, nici gând, e vorba de familia omului. Care n-are dreptul să-şi iubească părinţii şi copiii mai mult decât pe Mântuitorul, în caz contrar fiind excomunicat din Biserica lui Hristos.”

Numai ca textul de la Matei nu spune: dusman, ci spune: „nu este vrednic de Mine”. El nu spune dusman. Insa spune:

„29. Si oricine a lasat case sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau femeie, sau copil, sau tarine pentru numele Meu, inmultit va lua inapoi si va mosteni viata vesnica.” (Matei 19,29).

De unde intelegem ca El rasplateste cu mult mai mult acest sacrificiu pe care il face omul pentru dreapta credinta. Iar ce inseamna „nu este vrednic de Mine”, lamureste Sfanta Evanghelie dupa Luca, si anume inseamna: „nu poate sa fie ucenicul Meu” (Luca, 14, 26-27). Deci e vorba de ucenicii Lui.

In legatura cu ce religie a pacii e Islamul, adica cei care cred in necuratul Mahomed, eu stau si ma intreb de ce la noi nu prea se vorbeste de suferintele inimaginabile indurate de crestinii din Irak datorita Statului Islamic. Este ceva ingrozitor, de iad, ce suferinte indura un crestin in Irak din partea acestor criminali!! Daca Islamul e asa o religie a pacii, cum cei care vor sa intemeieze un stat islamic se dedau la asemenea crime impotriva umanitatii? Pentru ca la noi se vorbeste doar despre distrugerea unui sait arheologic. Insa va rog sa va uitati pe ce stiri da acest site- Lacasuri Ortodoxe… Voi da doua, trei exemple:

VIDEO Irak | “Este un genocid!”. Episcopul ortodox siriac de Mosul rupe tacerea

Se arata ca:

„Episcopul repeta fraza, astfel încât să nu mai existe nicio îndoială. „Este un genocid, o purificare etnica”.

Într-un interviu pentru MEMRI TV, Arhiepiscopul Ortodox Siriac Nikodimos Daoud de Mosul a spus că a așteptat pana cand să vorbească împotriva ISIS, intrucat i-a fost frică de faptul ca remarcile sale exprimate in public ar fi putut risca vietile crestinilor din oras. Dar, din moment ce toti, acum, sunt plecati, de cand Statul Islamic le-a dat urmașilor lui Hristos ultimatumul de convertire la Islam sau pedeapsa cu moartea (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoe), Arhiepiscopul a marturisit că nu mai exista niciun motiv care sa-l faca să pastreze tacerea.

In galeria media a articolului de fata, puteti urmari materialul video complet al interviului Arhiepiscopului Nikodimos (www.lacasuriortodoxe.ro), în care acesta explică modul în care creștinii au fost prinși în mijlocul unui război intre suuniti si shiiti.”

si un alt articol:

STIRI Irak | ISIS ii someaza pe cei din Mosul sa-si ofere fetele, pentru Jihadul sexual

Se arata ca:

„Grupul militant islamist ISIS (Statul Islamic din Irak și Siria) a pus afișe, prin care ii asteapta pe oamenii din Mosul sa le aduca fetele lor necăsătorite, pentru a participa la „jihad al-Nikah” sau jihadul sexual, conform Christian Messenger.

Rapoartele au aparut in Al-Masryalyoum, un cotidian egiptean foarte respectat, precum și in alte surse din presa arabă.

ISIS a preluat recent vaste teritorii din Irak, inclusiv Mosulul, al doilea cel mai mare oraș din Irak.

Jihad al-Nikah se referă la femeile care adera la jihad, prin oferirea de servicii sexuale luptătorilor de sex masculin. Pe afisele din locurile publice, din Mosul, se poate citi: „Facem apel la oamenii din aceasta zona, sa aduca fetele lor necăsătorite, astfel încât acestea sa-si poata îndeplini datoria în jihadul sexual, pentru frații lor războinici din oraș, iar toți cei care nu vor veni, vor resimți din plin forța Shariei [legea islamică] asupra lor”.

Rapoartele din Mosul indica faptul ca luptatorii ISIS au mers din ușă în ușă, intră in case, omorând oameni și violand femei, informeaza Christian Messenger.

Rupert Colville, un purtător de cuvânt de la Geneva, pentru Navie Pillay, înalt oficial al Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului, a declarat că a primit informații că patru femei din Mosul s-au sinucis după ce au fost violate sau forțate să se căsătorească cu militanții.

Postul de televiziune Al-Iraqiya a publicat un raport despre povestea a două fete irakiene, care au fost violate de către oamenii inarmati ai ISIS, in Mosul. Cele două fete, care sunt surori, au declarat că luptătorii ISIS au intrat în casa lor, i-au ucis pe bărbați și, după aceea, le-au violat pe rând pe femei. Fetele au spus că bărbații erau arabi, precum și străini.

Grupul militant islamist ISIS (Statul Islamic din Irak și Siria) a pus afișe, prin care ii asteapta pe oamenii din Mosul sa le aduca fetele lor necăsătorite, pentru a participa la „jihad al-Nikah” sau jihadul sexual, conform Christian Messenger.

Rapoartele au aparut in Al-Masryalyoum, un cotidian egiptean foarte respectat, precum și in alte surse din presa arabă.

ISIS a preluat recent vaste teritorii din Irak, inclusiv Mosulul, al doilea cel mai mare oraș din Irak.

Jihad al-Nikah se referă la femeile care adera la jihad, prin oferirea de servicii sexuale luptătorilor de sex masculin. Pe afisele din locurile publice, din Mosul, se poate citi: „Facem apel la oamenii din aceasta zona, sa aduca fetele lor necăsătorite, astfel încât acestea sa-si poata îndeplini datoria în jihadul sexual, pentru frații lor războinici din oraș, iar toți cei care nu vor veni, vor resimți din plin forța Shariei [legea islamică] asupra lor”.

Rapoartele din Mosul indica faptul ca luptatorii ISIS au mers din ușă în ușă, intră in case, omorând oameni și violand femei, informeaza Christian Messenger.

Rupert Colville, un purtător de cuvânt de la Geneva, pentru Navie Pillay, înalt oficial al Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului, a declarat că a primit informații că patru femei din Mosul s-au sinucis după ce au fost violate sau forțate să se căsătorească cu militanții.

Postul de televiziune Al-Iraqiya a publicat un raport despre povestea a două fete irakiene, care au fost violate de către oamenii inarmati ai ISIS, in Mosul. Cele două fete, care sunt surori, au declarat că luptătorii ISIS au intrat în casa lor, i-au ucis pe bărbați și, după aceea, le-au violat pe rând pe femei. Fetele au spus că bărbații erau arabi, precum și străini.

Până în prezent, nu există statistici privind numărul femeilor violate de ISIS, de la preluarea Mosulului, conform Christian Messenger.”

Pe de alta parte iata o stire care prezinta ceva ciudat, ce ma pune serios pe ganduri:

STIRI Irak – VIDEO: distrugerea definitiva a mormantului profetului Iona, in Mosul

Se arata ca:

„În Mosul, jihadiștii ISIL au distrus definitiv unul dintre principalele monumente religioase ale Iudaismului, Creștinismului și Islamului – mormântul lui Iona.

In articolul de fata (www.lacasuriortodoxe.ro) puteti vedea un material video care surpinde exact acest moment.

Atacul are loc dupa ce, initial, acestia au fost filmati cum incercasera sa-l distruga cu baroasele (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe).”

Acesti oameni, de la ISIS, au ajuns sa distruga si locurile sfinte ale Islamului, cum e mormantul Sf. Proroc Iona si ma intreb de ce? Pentru ca e venerat atat de iudei, cat si de crestini?

Iata ce spune si Doxologia:

Biserica ortodoxă din Mosul a fost devastată

Se arata ca:

Deși comunitatea plătise la începutul anului taxa pentru credință numită jiziah, un impozit „pe cap de creștin” – biserica a fost devastată, icoanele și principalele obiecte de cult fiind încărcate într-o mașină.

Un val de violență și crime a cuprins, în luna iulie a acestui an, orașul irakian Mosul. Rebelii, purtând însemnele formațiunii denumite „Statul Islamic din Irak și Levant”, au intrat în oraș în dimineața zilei de 6 iulie. Ei s-au îndreptat direct către biserica ce aparținea comunității ortodoxe, așa cum notează Asia News Agency.

Deși comunitatea plătise la începutul anului taxa pentru credință numită jiziah, un impozit „pe cap de creștin” – biserica a fost devastată, icoanele și principalele obiecte de cult fiind încărcate într-o mașină.

Aceeași soartă a avut-o și biserica siriană unită, în care statuia centrală a Maicii Domnului a fost spartă și călcată în picioare de către rebelii jihadiști.”

Uitati-va numai ce barbarie din partea acestei organizatii, ISIS, pe care nu pot s-o calific decat criminala!! Totusi, ei spun ca apara, promoveaza Islamul, lupta pentru Islam…

Iar pentru ca este ziua Sfintilor 40 de Mucenici din Sevastia, cu gandul la suferintele indurate de crestinii din Irak, ar fi bine sa le citim viata:

Doxologia

Viaţa sfinților 40 de Mucenici din Sevastia

Se arata ca:

„Pe vremea împărăţiei necredinciosului împărat Liciniu (308-324), fiind mare prigoană împotriva creştinilor şi pe toţi credincioşii silindu-i spre jertfirea idolilor, era în Sevastia, cetatea Armeniei, un voievod cu oaste, anume Agricolae, pierzător, sălbatic şi isteţ spre slujba idolească. Într-acel timp li se poruncea creştinilor, care se aflau în cetele ostăşeşti, să aducă jertfă diavolilor. Şi erau în ceata lui Agricolae, în părţile Capadociei, nişte ostaşi, patruzeci la număr, care, de asemenea, slujeau într-o dregătorie ostăşească şi aveau dreapta credinţă în Hristos Dumnezeu, fiind bărbaţi tari şi nebiruiţi în războaie, iar în dumnezeieştile Scripturi foarte iscusiţi.

    Înştiinţându-se voievodul despre trei dintre aceştia, Chirion, Candid şi Domnos cât şi despre însoţitorii lor cum că sunt creştini, i-au prins şi i-au silit spre închinarea la idoli; că zicea către dânşii voievodul astfel: „Precum în războaie aţi fost cu un suflet şi cu un cuget şi v-aţi arătat vitejia voastră, tot aşa şi acum, cu un cuget şi un suflet, să arătaţi supunerea voastră la împărăteştile legi şi să jertfiţi zeilor de voie, mai înainte până a nu vă sili cu muncile”.

    La aceste cuvinte sfinţii ostaşi, răspunzând tiranului, au zis: „Dacă pentru împăratul cel pământesc ne-am luptat în războaie şi am biruit pe vrăjmaşi, precum singur mărturiseşti, ticălosule, cu atât mai vârtos ne vom nevoi pentru Împăratul cel fără de moarte şi vom birui a ta răutate şi al tău vicleşug”. Atunci a zis voievodul Agricolae: „Una din două stă înaintea voastră: ori zeilor să aduceţi jertfă şi să luaţi mai mari daruri, ori, nesupunîndu-vă, să fiţi necinstiţi şi izgoniţi din dregătoria ostăşească. Gândiţi-vă şi alegeţi ceea ce vi se pare vouă că este mai de folos”.

    Sfinţii ostaşi au zis: „Despre ceea ce ne este nouă de folos, se îngrijeşte Domnul”. Zis-a voievodul: „Nu grăiţi multe, ci, lăsând vorbele cele mincinoase, pregătiţi-vă să jertfiţi de dimineaţă zeilor”. Acestea zicându-le Agricolae, a poruncit să-i ducă în temniţă, unde, intrând sfinţii, şi-au plecat genunchii la rugăciune şi ziceau către Dumnezeu: „Scoate-ne pe noi, Doamne, din ispită şi din smintelile celor ce lucrează fărădelegea”. Iar după ce a înserat, au început a cânta psalmul acesta: Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui – zicând şi cealaltă parte a psalmului aceluia, până la sfârşit. Iar după cântare se rugau şi iarăşi cântau după rugăciune. Deci astfel au petrecut fără somn, până la miezul nopţii.

    În cântare începea stihurile Sfântul Chirion, iar Sfinţii Candid şi Domnos, împreună cu ceilalţi, cântând după Chirion, repetau acele stihuri. Iar la miezul nopţii li s-a arătat Domnul, zicându-le: „Bun este începutul nevoinţei voastre, dar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui”. Acel glas al Domnului toţi l-au auzit şi s-au înspăimântat, apoi s-au bucurat şi n-au dormit până a doua zi. Iar Agricolae voievodul adunând prietenii şi sfetnicii săi, le-a poruncit să aducă din temniţă înaintea sa pe sfinţii patruzeci de ostaşi, către care a zis: „Acestea ce voi zice către voi, nu cu înşelăciune, nici cu vicleşug le voi zice, ci însuşi adevărul voi grăi. Citi ostaşi are împăratul vostru, nu sunt asemenea vouă întru nimic, nici întru înţelepciune, nici întru tărie, nici întru frumuseţe, nici aşa de iubiţi nu-mi sunt mie ca voi. Aşadar, a mea dragoste să nu voiţi a o întoarce spre ură, că în a voastră putere stă că ori dragostea mea, ori ura să le aveţi”.

    A răspuns Sfântul Candid: „Numele tău, Agricolae, se potriveşte cu obiceiul, pentru că eşti înşelător şi sălbatic”. Zis-a voievodul: „Au nu v-am spus că întru a voastră stăpânire este ori spre dragoste către voi, ori spre ură să mă porniţi?” Iar Sfântul Candid a zis: „De vreme ce, precum singur grăieşti, este întru a noastră stăpânire, de aceea vrem ca spre ură către noi să te pornim. Că şi noi te urâm pe tine şi numai de la Dumnezeul nostru căutăm milă şi dragoste. Tu, cel sălbatic şi fără de omenie, vrăjmaşule al Dumnezeului nostru, să nu ne iubeşti pe noi, fiind în fărădelege şi zavistnic şi cuprins de întunericul rătăcirii, iar numele tău cel sălbatic fiind asemenea cu obiceiurile cele de fiară”.

    De aceste cuvinte ale sfântului minunându-se voievodul şi scrâşnind din dinţi ca un leu, a poruncit să-i arunce pe sfinţi în legături şi în temniţă. Iar Sfântul Chirion a zis către dânsul: „Nu ai de la împăratul stăpânire ca să ne munceşti, ci numai ca să ne întrebi”. Temându-se, voievodul a poruncit ca, lăsându-i liberi, să-i bage în temniţă şi să nu-i pună în legături; însă a poruncit străjerului temniţei ca să-i păzească cu grijă, căci aştepta venirea voievodului Lisie.

    Deci, şezând sfinţii în temniţă, în toate zilele şi nopţile învăţau de la Sfântul Chirion, pentru că le zicea: „Cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu ni s-a întâmplat aceasta, o, fraţilor, căci ne-am întovărăşit întru cea vremelnică oaste. Pentru aceasta să ne sârguim a nu ne despărţi în veci. Ci, precum am vieţuit cu un suflet şi cu un cuget, astfel şi mucenicia s-o săvârşim împreună şi, precum am plăcut împăratului celui muritor, astfel şi Celui fără de moarte, Împăratului Hristos Dumnezeu, să ne sârguim a fi plăcuţi”.

    După ce au trecut şapte zile, sfinţii fiind încă ţinuţi în temniţă, Lisie voievodul a venit în ţările acelea şi în cetatea Sevastiei. Apoi, şezând la judecată împreună cu voievodul Agricolae, în ziua a opta a poruncit să-i aducă pe sfinţii patruzeci de ostaşi. Sfinţii mergând la judecata cea nedreaptă, Chirion fericitul îi sfătuia astfel pe fraţii săi: „Fraţilor, să nu ne temem. Au doar nu ne ajută Dumnezeu în războaie, când Îl chemăm pe El şi biruim pe vrăjmaşi? Aduceţi-vă aminte când am fost într-un război mare oarecând şi toate cetele noastre s-au pus pe fugă, iar noi singuri, numai patruzeci, am rămas în mijlocul vrăjmaşilor şi ne-am rugat lui Dumnezeu cu lacrimi şi, cu ajutorul Lui, pe unii i-am ucis, iar pe alţii, rănindu-i, i-am izgonit. Şi întru atâta mulţime de potrivnici şi într-un atât de mare război, nici unul din noi n-a fost rănit. Iar acum numai trei s-au sculat asupra noastră: satana şi voievozii Lisie şi Agricolae. Mai bine-zis, numai vrăjmaşul cel nevăzut ridică război asupra noastră. Oare unul singur va putea să biruiască patruzeci? Să nu fie.

    Deci se cuvine nouă acum să facem ceea ce făceam totdeauna, adică să alergăm la Dumnezeu cu fierbinte rugăciune. Iar El, ajutându-ne, nici legăturile, nici muncile nu ne vor vătăma pe noi. Oare nu totdeauna o rânduială ca aceasta păzeam? Căci, când intram în război, cântam acest psalm: Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă! Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia în urechi graiul gurii mele. Şi acum acelaşi lucru să facem, că ne va auzi Dumnezeu şi ne va ajuta!”

    Atunci cântau sfinţii psalmul acela, până ce au fost duşi la judecată. La priveliştea aceea se adunase tot poporul cetăţii. Iar când au stat înaintea lui Lisie şi a lui Agricolae, Lisie voievodul căutând spre dânşii, a zis: „Mai mari dregătorii socotesc că poftesc bărbaţii aceştia”. Şi a zis către sfinţi: „Vrednicii mai mari şi mai multe daruri decât alţii veţi lua de la mine, numai de vă veţi supune legilor împărăteşti, ca să aduceţi jertfă zeilor. Vi se dă voie de alegere ca, ori închinându-vă zeilor, să luaţi mai mari daruri şi cinstiri, ori, de vă veţi lepăda a face aceasta, îndată vă veţi lipsi de dregătoria ostăşească şi la munci veţi fi daţi”.

    Răspuns-a Sfântul Candid: „Nu numai cinstea ostăşească, ci şi trupurile noastre să se ia de la noi, că nimic mai scump nu este nouă, nimic mai cinstit, decât Hristos, Dumnezeul nostru”. Atunci a poruncit voievodul ca să bată cu pietre pe sfinţi peste gură. Iar Sfântul Candid a zis: „O, boierule al întunericului şi învăţătorule a toată fărădelegea, începe să faci acestea şi vei vedea răsplătirea”. Iar voievodul, scrâşnind din dinţi, a zis către sfinţi: „O, răi slujitori! Pentru ce nu faceţi mai degrabă cele ce se porunceşte vouă?”

    Iar slujitorii idoleşti, luând pietre, când voiau să arunce asupra sfinţilor, ei aruncau unul asupra altuia şi unii pe alţii se ucideau. Iar sfinţii mucenici, văzând aceea, se întăreau întru Domnul şi se făceau mai cu îndrăzneală.

    Atunci voievodul, pornindu-se spre mânie, a apucat o piatră şi a aruncat asupra unuia din sfinţi; iar piatră aceea a lovit pe voievod în obraz şi i-a sfărâmat gura. Atunci Sfântul Chirion a zis: Cei ce se luptă cu noi au slăbit şi au căzut. Cu adevărat sabia lor a intrat în inimile lor şi arcele lor se vor sfărâma.

    Voievodul a zis: „Aşa mă jur pe zei, cum că o vrăjitorie s-a arătat întru dânşii”. Iar Sfântul Domnos a zis: „Astfel mă jur pe Hristos, cum că Dumnezeu a biruit, făcând ca feţele voastre cele fără de ruşine, care grăiau asupra Fiului Său nedreptate, să le acopere de ruşine. Au nu te ruşinezi, nebunule şi diavole, plin de întunericul cel mai de jos. Străinule de tot adevărul, semănătorule de sminteli, Agricolae, tu eşti cap al diavolului, iar boierul cel dimpreună cu tine este coadă a mâniei şi amândoi sunteţi slugi ale satanei. Dacă la începutul muncilor ce ni le-aţi adus nu v-aţi încredinţat de puterea lui Dumnezeu care este cu noi, apoi începeţi alte munci”.

    Slujitorii tiranului au zis către sfinţi: „O, cei mai fără de minte vrăjmaşi ai zeilor noştri şi străini de mila lor, pentru ce nu le aduceţi jertfe?” Sfântul Chirion răspunse: „Noi cinstim pe Unul Dumnezeu, pe Iisus Hristos, Fiul Său şi pe Sfântul Duh şi ne sârguim a săvîrşi cu îndrăzneală alergarea nevoinţei noastre, ca după ce vom birui înşelăciunea voastră, să primim cununile vieţii celei fără de moarte”.

    Apoi voievodul a poruncit să-i ducă iarăşi în temniţă ca să se gândească ce le va mai face. Deci, fiind închişi sfinţii în temniţă, au început a cânta: Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii noştri şi, precum sunt ochii slugilor în mâinile stăpânilor lor, aşa şi ochii noştri sunt către Domnul, Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi. După rugăciune, în ceasul al şaselea din noapte, s-a auzit către dânşii glasul Domnului, Care li s-a arătat, zicându-le: „Cel ce crede în Mine, de va şi muri, viu va fi. Îndrăzniţi şi nu vă temeţi de muncile cele de puţină vreme, că degrabă vor trece; răbdaţi puţin, pătimiţi după lege ca să primiţi cununi”.

    Cu o mângâiere ca aceasta de la Domnul nostru Iisus Hristos fiind întăriţi sfinţii, au petrecut acea noapte veselindu-se cu duhul. Iar după ce s-a făcut ziuă, din porunca tiranului au fost aduşi din temniţă înaintea lui. Şi ei au grăit către acei necuraţi judecători: „Fă-ne orice voieşti, că noi suntem creştini şi nu voim să ne închinăm idolilor”. Sfinţii, grăind acestea, au văzut pe diavol lingă Agricolae, ţinând în dreaptă o sabie iar în stânga un şarpe şi îi grăia la ureche: „Al meu eşti, îmbărbătează-te”.

    Atunci voievodul, împreună cu Lisie, au poruncit ca pe toţi sfinţii patruzeci de mucenici să-i ducă legaţi la iezer; că era un iezer lângă cetatea Sevastiei, care avea apă multă. Răbdând vitejeşte cele de aici şi bucurându-se de cele nădăjduite, sfinţii mucenici grăiau unul către altul: „Nu de haine ne dezbrăcăm, ci pe omul cel vechi lepădăm; aspră este iarnă, dar dulce este Raiul; iute este gerul, dar plăcută este desfătarea. Pentru Raiul pe care l-am pierdut să nu mai răbdăm astăzi pe noi haina cea stricăcioasă. Să defăimăm gheaţa care ne topeşte şi să urâm trupul.

    Să socotim chinurile ca pe nişte desfătări şi să alergăm spre lacul cel îngheţat întocmai ca spre o apă plăcută. Să nu ne înfricoşăm de vremea aceasta de iarnă ca să fugim de înfricoşătorul foc al gheenei. Să ardă piciorul, ca să dănţuiască în veci; iar mâna să se rupă, ca să se înalţe către Domnul. Să nu ne fie milă de firea cea muritoare, ci să alegem mai bine moartea ca să ne încununăm cu cununi de biruinţă de la Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul sufletelor noastre”.

    Când pătimeau acestea sfinţii mucenici, era iarnă, fiind un ger cumplit şi vânt mare. Deci i-a băgat dezbrăcaţi în mijlocul iezerului, pe când se pleca ziua spre seară; şi împrejur au pus ostaşi şi pe străjerul temniţei ca să străjuiască pe mucenici. Şi era în marginea iezerului un feredeu (baie), făcut înadins pentru că dacă vreunul din mucenici, slăbind de ger, ar voi a se pleca la închinarea la idoli, să iasă din apă şi să se încălzească într-acel feredeu cald.

    Sosind ceasul întâi din noapte şi gerul întărindu-se mai cumplit, trupurile sfinţilor îngheţau de ger. Atunci unul dintr-înşii, neputând să rabde, s-a despărţit din acea sfântă ceată şi a alergat la feredeu. Dar când şi-a atins piciorul de pragul feredeului, abia simţind căldura, îndată a căzut mort. Iar sfinţii, dacă au văzut pe acel fugar plecând de la dânşii, au strigat către Dumnezeu într-un glas: „Au doară în râuri Te vei mânia, Doamne? Au doar în râuri este mânia Ta, sau în mare pornirea Ta? Pentru că cel ce a căzut de la noi ca apa s-a vărsat şi toate oasele i s-au risipit, iar noi nu ne vom depărta de la Tine, căci ne vei învia şi numele Tău vom chema, pe Tine, pe Care Te laudă toată făptura, balaurii şi toate adâncurile, focul, grindină, zăpada, gheaţa şi duhul cel de vifor; Cel ce umbli pe mare ca pe uscat şi valurile cele sălbatice le alini, prin ameninţarea mâinii Tale.

    Acum Acelaşi eşti, Doamne, Cel ce ai ascultat rugăciunile lui Iacob, când fugea de certarea lui Isav, fratele său; Cel ce ai ajutat lui Iosif şi l-ai izbăvit din primejdie; Cel ce ai auzit pe Moise care a dat semne şi minuni în Egipt împotriva lui Faraon şi a poporului său şi a despărţit marea şi pe poporul Tău l-a scos în pustie; Cel ce ai ascultat pe Sfinţii Tăi Apostoli, ascultă-ne şi pe noi, Doamne, ca să nu ne înece viforul apei, nici să ne înghită adâncul, că am sărăcit foarte. Ajută-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, că am stat în adâncul apei şi ni s-au udat picioarele în sângele nostru; uşurează-ne de sarcină şi alinează iuţimea văzduhului, Doamne, Dumnezeul nostru, că spre Tine nădăjduim, ca să nu ne ruşinăm şi să cunoască toţi că ne-am mântuit, strigând către Tine”.

    Dar în ceasul al treilea din noapte i-a strălucit o lumină ca soarele, atât de caldă, ca în vremea secerişului şi a izgonit gerul, iar gheaţa a topit-o şi a încălzit apa. Iar ostaşii cei ce străjuiau se cuprinseseră de somn, numai străjerul temniţei nu dormea. El, auzind pe sfinţi rugându-se lui Dumnezeu, cugeta în sine cum cel ce scăpase la feredeu s-a topit îndată că ceară de căldură, iar ceilalţi, petrecând în ger atât de mare, sunt încă vii.

    Şi, căutând către dânşii, a văzut o lumină strălucindu-i; şi, ridicând ochii în sus, voia să vadă de unde vine spre dânşii acea lumină. Atunci a văzut pogorându-se din cer, spre capetele sfinţilor, nişte cununi prealuminoase, treizeci şi nouă la număr; şi cugetă, zicând în sine: „Nu sunt patruzeci de oameni care pătimesc? Pentru ce nu este cunună a patruzecea, ci numai treizeci şi nouă?”

    Înţelegând că acela care a fugit la feredeu este lepădat din ceata sfinţilor şi pentru aceasta cununile nu sunt în număr deplin de patruzeci, a deşteptat pe străjeri şi, dezbrăcându-se de hainele sale, a sărit în iezer, înaintea ochilor acelora, strigând şi zicând cu mare glas: „Şi eu sunt creştin!” Apoi, stând în mijlocul sfinţilor mucenici, a zis: „Doamne, Dumnezeule, cred în Tine, precum şi aceştia au crezut, numără-mă în ceata lor şi mă învredniceşte să pătimesc pentru Tine, împreună cu aceşti robi ai Tăi, ca făcându-mă iscusit, să mă găsesc vrednic de Tine!” Şi s-a făcut desăvârşit numărul de patruzeci al sfinţilor mucenici, căci străjerul temniţei a împlinit locul celui căzut. Iar numele lui era Aglaie.

    Astfel, împlinindu-se numărul cetei mucenicilor, diavolul, văzându-se biruit şi ruşinat, s-a prefăcut în asemănare de om şi, tânguindu-se, striga în auzul tuturor: „Vai mie, sunt biruit de bărbaţii aceştia şi acum sunt la toţi de râs şi de ocară, că n-am avut prieteni şi slugi de un suflet ca să nu fi fost biruit! Deci ce îmi rămâne mai mult, decât numai să întorc inima boierilor mei şi să ardă trupurile sfinţilor şi să le arunce în râu ca nici moaştele lor să nu rămână?”

    Iar Sfântul Chirion a strigat, zicând: „Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni! Căci pe cel ce era asupra noastră, ca pe noi l-ai făcut, Stăpâne, şi micşorarea zecimii a patra ai împlinit-o, iar pe satana l-ai ruşinat”. Deci au început cu toţii a cânta psalmul acesta: Mântuieşte-mă Doamne, că a lipsit cel cuvios.

    A doua zi au mers necuraţii tirani la iezer şi, văzând pe sfinţii mucenici în apă fiind vii, neîngheţaţi de frig şi de ger, s-au mirat şi meşteşug vrăjitoresc îl socoteau pe acela, deoarece şi apă în iezer o simţeau că este caldă. După aceea, văzând şi pe străjerul temniţei stând în apă între mucenici, mai mult s-au mirat şi au întrebat despre dânsul pe ostaşi: „Din ce pricină a făcut aşa?” Iar ostaşii au răspuns: „Noi am fost cuprinşi de somn greu, iar el, toată noaptea nedormind, fără de veste ne-a deşteptat şi am văzut o lumină mare, unde stăteau mucenicii; iar el, degrabă dezbrăcându-se şi aruncându-şi hainele sale, a sărit la dânşii, strigând aşa: „Şi eu sunt creştin!””

    Atunci tiranii, umplându-se de mânie, au poruncit ca, legându-i, să-i târască la mal; şi, ducându-i de acolo la locul cel de muncă, au hotărât să li se sfărâme gleznele cu ciocane. Făcându-se acea cumplită muncă, maica unui tânăr de treizeci de ani, anume Meliton, dintre sfinţii mucenici care pătimeau, venind acolo, îi întărea cu cuvinte de îmbărbătare pe sfinţi, spre vitejeasca răbdare. Căci, temându-se că nu cumva fiul ei, ca un tânăr ce era, să se înfricoşeze şi să slăbească în munci, cu dinadinsul spre dânsul întinzându-şi mâinile, îl învăţa grăind: „Fiul meu cel preadulce, mai rabdă încă puţin ca să fii desăvârşit. Nu te teme, fiule. Iată Hristos stă înainte, ajutându-ţi!”

    Iar sfinţii mucenici, fiind sfărâmaţi şi acum sufletele lor dându-le Domnului, grăiau: „Sufletul nostru ca o pasăre s-a izbăvit din cursă vânătorilor; cursa s-a sfărâmat şi noi ne-am izbăvit. Ajutorul nostru este întru numele Domnului, Cel ce a făcut cerul şi pământul!” Şi zicând toţi „Amin”, şi-au dat lui Dumnezeu sfintele lor suflete. Iar Sfântul Meliton, fiul acela care era îndemnat de maică-sa, încă mai răsufla.

    Deci tiranii au poruncit slujitorilor ca, punând în care trupurile sfinţilor, să le ducă spre ardere; iar pe tânărul acela l-au lăsat abia răsuflând, având nădejde că va fi încă viu. Însă maică-sa, văzând pe fiul ei singur, lăsându-şi slăbiciunea femeiască şi având tărie bărbătească, a luat pe fiul său pe umeri şi fără de temere mergea după car. Iar Mucenicul Meliton, care era dus de maică să, bucurându-se, şi-a dat sufletul său în braţele lui Hristos. Iar maică să, ajungând carele, a pus trupul fiului său mort peste trupurile sfinţilor.

    După ce i-au dus la locul cel de ardere, aproape fiind de râu, ostaşii au adus o mulţime de vreascuri şi de lemne şi au făcut un stog foarte mare şi, punând pe dânsele muceniceştile trupuri, le-au aprins. Iar după ce a ars stogul acela, au rămas oasele sfinţilor. Şi au zis între dânşii tiranii: „De vom lăsa aşa oasele acestea, le vor lua creştinii şi vor umple toată lumea cu dânsele, împărţindu-le spre pomenirea lor. Deci să le aruncăm în râu ca nici praful lor să nu rămână!” Atunci au aruncat rămăşiţele de la moaştele sfinţilor în râu, spre pierderea desăvârşită a pomenirii mucenicilor.

    Iar Domnul, Cel ce păzeşte toate oasele plăcuţilor Săi, n-a lăsat să piară în apă nici o părticică din ele, ci pe toate le-a păzit întregi. După trei zile s-au arătat sfinţii, fericitului Petru, episcopul acelei cetăţi, zicându-i: „Vino noaptea şi ne scoate pe noi din râu!” Iar el, luând clerul său şi bărbaţi cucernici, a mers la malul râului, noaptea fiind foarte întunecoasă. Şi iată că deodată s-au luminat oasele sfinţilor în apă ca stelele; şi oriunde se află cea mai mică părticică, locul acela strălucea ca de o lumină. Deci, adunând episcopul din apă toate oasele sfinţilor, până la unul, le-a pus într-un loc cinstit.

    Astfel, cei ce au pătimit pentru Hristos şi s-au încununat de El, ca nişte lumini strălucesc în lume. Ei în Dumnezeu au crezut şi pe Hristos L-au mărturisit, iar de Duhul Sfânt nu s-au lepădat şi s-au preamărit de către Preasfânta şi Făcătoarea de viaţă Treime, lăsând pomenirea vieţii lor, spre mântuirea tuturor celor ce cred în Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

    Iar numele acestor patruzeci de Sfinţi Mucenici sunt acestea: „Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie”.

    Sfinţii patruzeci de Mucenici au fost prinşi şi au pătimit pentru Hristos, mai înainte de patru calende ale lui martie, adică în douăzeci şi şase zile ale lunii februarie. Şi şi-au dat sufletele lor Domnului în al şaptelea idiş al lui martie, adică în ziua a noua a lunii martie, stăpânind Liciniu în Răsărit. Dar mai ales împărăţind Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea ca şi Tatălui şi Sfântului Duh, în veci. Amin.”

Si, ca sa intelegem mai bine cine pe cine omoara, va propun sa cititi si o istorisire despre politica, razboi, si despre adevarata si dreapta credinta:

Viaţa Sfinților 42 de Mucenici din Amoreea

Se arata ca:

„Teofil, împăratul grecilor (829-842), fiul împăratului Mihail (820-829) care se numea Valvos sau Travlos, fiind cu neamul din Amoreea, avea dese războaie cu ismailitenii, pe care uneori îi biruia, iar alteori era biruit de dânşii.

    Odată, ieşind cu mulţime de oaste asupra părţii agarenilor, a înconjurat cetatea ce se numea Sozopetra, care era patria lui Amirmumn, voievodul saracinilor, şi bătea acea cetate. Amirmumn, care se numea şi Avisac, voievodul agarenilor, fiind în altă parte, a trimis la împăratul Teofil, rugându-l mult să se depărteze de cetatea aceea ca să nu-i strice moştenirea cea iubită lui. Teofil neascultînd, a luat cetatea şi, risipind-o cu totul, s-a întors în ale sale cu multă pradă.

    Amirmumn, fiind cuprins de mare jale şi mânie pentru risipirea patriei sale, a început a aduna ostaşi de pretutindeni, cu mult aur, din Babilon, Palestina, Chilisiria şi din Africa cea de departe. Apoi, după oarecare vreme, adunându-se în Tars împreună cu toată puterea sa cea ostăşească, voia să se ducă în Frigia asupra prea frumoasei cetăţi Amoreea, care era patria împăratului Mihail Travlos, tatăl lui Teofil, ca să-şi răzbune patria sa, Sozopetra, cetatea cea stricată de Teofil.

    Auzind de acest lucru Teofil, împăratul grecesc, a adunat de asemenea oastea sa de la Răsărit şi de la Apus şi din Persia şi, ieşind la război împotriva vrăjmaşului, s-a dus în cetatea Frigiei, Dorila, care este departe de cetatea Amoreea cale de trei zile. Dar mulţi din sfetnicii împărăteşti, ştiind că mai multă este puterea ostăşească a saracinilor decât a grecilor, îl sfătuiau pe împărat să nu se lupte cu voievodul Agarenilor, iar pe locuitorii din Amoreea să-i mute în alte cetăţi mai tari.

    Dar Teofil, zicând că este lucru cu ruşine să se dea înapoi de la război şi să lase pustie cetatea cea preafrumoasă, pregătea război. Deci a trimis oaste la Amoreea, spre apărare. Şi au fost trimişi acolo câţiva voievozi, între care: Constantin, ce se numea Drugharie, cu boieria de patriciu; Aeţiu, iarăşi patriciu cu boieria; Teofil, asemenea cu cinstea patriciei; Teodor, care se numea Cratir, cu dregătoria protospătar; Melisen, Calist care se numea Turmarh, Vasoiu şi alţi comandanţi de oaste, toţi bărbaţi vestiţi.

    După aceasta, luptându-se împăratul Teofil cu Amirmumn, s-a făcut război mare din amândouă părţile. Mai întâi grecii au biruit pe Agareni. După aceea, cu bunăvoinţa lui Dumnezeu, s-a schimbat războiul. Căci Stăpânul Hristos, fiind mâniat pe Teofil pentru lupta contra sfintelor icoane, a luat bărbăţia de la greci. Şi, îndreptându-se agarenii, au început a-i birui şi a fugit toată puterea grecească, lăsând pe împăratul lor, pe care îl apăra tare numai oastea persană, plătită cu aur de dânsul. Şi ar fi pierit desăvârşit acolo împăratul Teofil, de nu i-ar fi apucat noaptea. Însă cerescul Împărat, Care nu Se mânie până la sfârşit, nici în veac nu pedepseşte, S-a milostivit spre creştini şi, fără de veste, a dat o ploaie foarte mare asupra taberelor agarenilor, le-a slăbit arcurile şi au încetat de a alunga pe împăratul Teofil, care fugea împreună cu cetele greceşti cele biruite.

    După acel cumplit război, Amirmumn al agarenilor s-a dus îndată la cetatea Amoreea şi a înconjurat-o. Apoi, săpând şanţ adânc împrejur, a bătut-o cumplit din toate părţile, multă vreme. Iar Teofil împăratul grecesc, fugind cu ruşine în Dorila, a trimis rugăminte cu multe şi mari preţuri la Amirmumn voievodul, ca doar va pleca din cetatea Amoreea.

    Dar el, fiind foarte mânios pentru Sozopetra, cetatea sa cea ruinată, stătea neînduplecat. Ba chiar râdea de rugămintea şi de darurile împăratului, numindu-l fugar şi fricos şi a poruncit ca să ţină legaţi pe trimişii lui ca să aştepte sfârşitul lucrului. Tiranul agarean se apropia de cetatea Amoreea în toate zilele, însă cei ce erau în cetate se împotriveau tare şi au fost ucişi chiar pe zidurile cetăţii mulţime mare din oastea agarenilor şi din cei mai vestiţi începători de ostaşi.

    Voievodul Amirmumn avea multă îndoire şi tulburare şi, văzând că nu este cu putinţă să ia cetatea, se gândea s-o lase şi să se ducă la locul său. Şi cu adevărat s-ar fi făcut acel lucru, dacă n-ar fi fost o vicleană vindere a unui comandant de ostaşi amoreu, cu numele Vadiţis. Acel ticălos, mâniindu-se pentru o pricină oarecare şi o sfadă ce avusese cu voievozii, a gândit să dea cetatea în mâinile vrăjmaşilor.

    Astfel, a slobozit printr-o săgeată o hârtie către agarenii care începuseră a se depărta de zidurile cetăţii. Iar într-acea hârtie era scris astfel cu mâna lui: „Pentru ce aşteptaţi aici de atâta vreme şi, având atâta osteneală, vă duceţi în deşert? Îndrăzniţi şi vă apropiaţi de acea parte a zidului cetăţii unde veţi vedea un stâlp pe care este închipuit un leu de marmură şi în vârful stâlpului o asemănare de finic făcută din piatră. Acolo mă aflu eu străjuind piatra aceea şi vă voi ajuta bine şi veţi lua cetatea cu înlesnire, căci zidurile sunt slabe acolo. Iar după aceea veţi şti cu ce cinste mă veţi răsplăti pentru prietenia mea către voi”.

    Acea hârtie, găsindu-se împreună cu săgeata şi fiind adusă la voievod, Amirmumn agareanul, citind-o şi văzând cele scrise, s-a bucurat foarte mult şi îndată toată puterea sa şi-a întors-o spre zidul acela. Deci, cu ajutorul vicleanului vânzător ce se numea Vadiţis, a intrat puterea agarenilor în cetate şi s-a făcut omor mare, iar sângele creştinilor curgea ca pâraiele pe uliţele cetăţii. Şi nu numai cu sabia, dar şi cu foc au prăpădit acea cetate. Că îndată din toate părţile au aprins-o, Dumnezeu pedepsind pe poporul Său pentru eresurile ce se înmulţiseră între greci într-acel timp; şi abia a scăpat cineva în ceasul acela de sabia agarenilor şi de foc, însă cei ce au rămas atunci vii, n-au scăpat după aceea de moarte şi de robie.

    Apoi, încetând uciderea, au fost prinşi de vii cei mai sus pomeniţi voievozi care erau trimişi de împărat pentru apărarea cetăţii, adică Constantin, Aeţiu, Teofil, Teodor, Melisen, Calist, Vasoiu şi ceilalţi comandanţi de ostaşi care erau la număr patruzeci şi doi. Cei rămaşi în viaţă erau duşi în robie, bărbaţi, femei, tineri şi fecioare; şi a poruncit tiranul ca să despartă deosebit pe bărbaţi, tineri, femei şi fecioare. Şi s-au găsit bărbaţi ca la şaptezeci de mii, iar femei, fecioare şi tineri fără de număr. Deci, pe toţi bărbaţii a poruncit să-i taie cu sabia, lăsând vii numai pe cei pomeniţi mai sus voievozi, împreună cu alţi comandanţi de ostaşi, iar pe femei şi copii i-a împărţit la ostaşii săi.

    Astfel, frumoasa cetate Amoreea a pierit într-o zi, prin foc şi sabie, pentru păcatele rău credinciosului împărat Teofil care a lepădat din biserici podoaba icoanelor şi pe mulţi sfinţi mărturisitori i-a muncit cumplit, pentru închinarea icoanelor.

    După aceasta, Amirmumn tiranul a desfăcut din legături pe trimişii lui Teofil, cei care văzuseră stricarea cetăţii şi i-a trimis la împărat ca să-i spună tot ce au văzut.

    Aflând împăratul toate acelea, s-a mâhnit foarte mult şi a spus lui Amirmumn că doreşte să răscumpere pe voievozii şi comandanţii de oaste, cu două sute de chentinari; iar acela n-a voit să-i dea pe cei robiţi numai pentru atâta preţ, zicând că el a cheltuit o mie de chentinari cu adunarea ostaşilor. Şi bătându-şi joc de dorinţa împăratului şi de trimişii săi, i-a eliberat fără cinste, iar pe cei robiţi i-a dus în Siria. Atunci Teofil, fiind cuprins de mai multă mâhnire, de supărare a căzut în boală şi nu după mult timp a murit.

    Iar cel ce a vândut cetatea la vrăjmaşi, adică comandantul de oaste Vadiţis, s-a lepădat de Hristos şi s-a făcut păgân, luând credinţa agarenilor; iar de voievod a fost cinstit cu daruri. Amirmumn, boierul cel din neamul ismailitenesc, ducând pe voievozii greci cei bogaţi, împreună cu tovarăşii lor, patruzeci şi doi la număr, a poruncit să-i păzească în temniţă întunecoasă, cu lanţuri ferecaţi, având picioarele strânse în obezi, ba încă şi cu foame şi sete să-i omoare. Şi erau sfinţii în strâmtorare mare şi necăjiţi, nu atât de agareni, cât de lepădatul Vadiţis, cel mai sus-zis, care avea multă răutate asupra lor.

    După aceea, au început agarenii, fiind îndemnaţi de voievodul lor, a amăgi pe sfinţii cei legaţi spre credinţa lor agarenească. Căci necuratul acela voievod voia a robi şi sufletele acelora, ale căror trupuri îi erau robite. Aşadar, intrând unii la sfinţi în temniţă şi dându-le puţină milostenie, îi sfătuiau să se miluiască singuri şi să scape din temniţă, zicându-le că vor fi eliberaţi, dacă vor veni la legea lor mahomedană. Iar sfinţii nici nu voiau să audă cuvintele lor cele amăgitoare, voind mai ales, în tot timpul vieţii lor, să rabde cele mai grele nevoi şi legături ale temniţei şi să sufere cea mai cumplită moarte, decât să se lepede de Hristos şi să urmeze necuratului Mahomed. Şi nu o dată veneau la sfinţi înşelători de aceştia, ci de multe ori; dar cât de puţin n-au sporit cu nimic, deşi le făgăduiau sfinţilor, nu numai libertate, ci şi cinste şi daruri multe.

    Altă dată, intrând unii din cei mai vestiţi bărbaţi şi dând milostenie la cei legaţi, au şezut lingă dânşii şi, prefăcându-se că au lacrimi, au început a plânge ca şi când se jeleau de atâtea lungi legături ale celor chinuiţi, apoi grăiau între dânşii: „O, de câte mari răutăţi este pricinuitoare necredinţa în marele nostru prooroc Mahomed! Iată, aceştia pe care-i vedem cu grele obezi ferecaţi, au nu sunt din cei mai aleşi bărbaţi, cinstiţi de împăratul lor, viteji în războaie şi slăviţi în neamul lor? Au n-au avut sub mâna lor mai mult de şaptezeci de mii de ostaşi şi cetatea cea tare, Amoreea? Însă sunt vânduţi în mâinile sfetnicului nostru. Dar cine a luat de la dânşii acea mare tărie şi putere, fără numai această, că leapădă pe marele Mahomed proorocul, în care cred robii lui, care au avut atât de mare biruinţă. Însă cei ce nu cunosc şi în neştiinţă greşesc, cu înlesnire pot să câştige iertare”.

    După aceea, au zis către sfinţi: „Voi, o, bărbaţilor de care tocmai vorbim şi pentru care ne doare inima, ascultaţi-ne pe noi care vă sfătuim de bine; abateţi-vă de la calea aceasta strâmtă, pe care vă porunceşte vouă Fiul Mariei, ca să călătoriţi şi să mergeţi pe calea ce este largă, în veacul de acum şi în cel viitor, pe care marele nostru prooroc ne-o spune. Pentru că ce lucru de necrezut învaţă proorocul nostru, când zice că este puternic Dumnezeu ca pe cei ce se supun Lui şi aici în viaţă să-i sature de toate desfătările şi acolo să-i facă moştenitori ai Raiului?

    Au doar aur nu-i ajunge lui Dumnezeu, sau de îndestularea altor lucruri este El lipsit? Este potrivnic înţelegerii celei sănătoase a vă lepăda de îndoitele daruri ale lui Dumnezeu, cele dăruite aici şi acolo. Au doar voiţi să fiţi moştenitori ai bunătăţilor Lui, neprimind acestea, când El vi le dă, ori când voi singuri le voiţi? Atât de mare mândrie aveţi, că, trecând cu vederea bunătatea Lui, Îl porniţi spre mânie. Căci şi voi, când daţi câteodată ceva slugilor voastre, iar ei trec cu vederea facerea de bine a voastră şi se întorc de la voi, au nu vă mâhniţi asupra lor? Oare, fiind necinstiţi de dânşii, nu puneţi răni asupra lor, în loc de faceri de bine?

    Deci, dacă oamenii cei muritori fac astfel, au nu cu mult mai vârtos nemuritorul Dumnezeu, va face vouă acestea? Primiţi dar învăţătura proorocului nostru şi, scăpând de aceste primejdii de acum, îndulciţi-vă între cei vii de darurile dăruite vouă de Dumnezeu, iar după moarte de cele făgăduite. Căci Dumnezeu, fiind foarte milostiv şi văzând că slăbeşte tot omul care vrea să împlinească cu lucrul legea cea grea a lui Hristos, a trimis pe proorocul său Mahomed ca să ridice toată greutatea de la oameni şi toată neputinţa s-o dezlege. Iar după dulceţile cele în tot chipul ale vieţii acesteia le-a făgăduit veselia cea de dincolo, învăţându-i că numai prin credinţă, fără de fapte, se vor mântui cei ce-l vor asculta pe el”.

    Nişte cuvinte hulitoare ca acestea ale agarenilor auzindu-le acei preaînţelepţi bărbaţi, au căutat unul la altul şi au zâmbit. Apoi au zis cuvântul psalmistului: Mi-au spus mie călcătorii de lege bârfeli, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne. Toate poruncile Tale sunt adevărate. Iar către agareni căutând, au zis: „Oare astfel este învăţătura proorocului vostru? Şi oare acea faptă cu adevărat o credeţi a fi dreaptă şi de Dumnezeu primită, ca adică să se poată birui cineva de toate poftele, necurăţiile şi voile cele pătimaşe ale trupului? Ce deosebire va fi între oamenii care petrec astfel şi între dobitoacele cele fără de minte? Nu, o, bărbaţilor, nu! Nu voim să fim ca aceia, nici ne vom depărta de legea creştinească, cea cinstită şi curată, că suntem ucenici ai celor ce strigă către Dumnezeu: Nu ne vom depărta de la Tine, ci pentru Tine ne chinuim toată ziua, socotindu-ne ca nişte oi gata de junghiere. Nimic nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, Care este întru Iisus Hristos, nici acestea de acum, nici cele viitoare”. Aceasta auzind-o, bărbaţii aceia agareni s-au dus nelucrători.

    Iar după ce a trecut câtăva vreme, alţii, asemenea celor dintâi, fiind trimişi de voievod, au mers în temniţă la sfinţi; erau nişte înşelători care se numesc ghimnosofişti; aceia, dând şi ei legaţilor milostenie şi pe fiecare sărutându-l, au şezut. Apoi au început a-i întreba, zicând: „Ce lucru este cu neputinţă lui Dumnezeu?” Sfinţii au răspuns: „Nimic; toate Îi sunt cu putinţă Lui, căci acel lucru este potrivit firii lui Dumnezeu”.

    Zis-au ghimnosofiştii: „Dacă lui Dumnezeu toate îi sunt cu putinţă, să vedem cui îi face bine într-aceasta vreme, cu puterea Sa cea mare? Oare grecilor sau ismailitenilor? Cui a dat cele mai frumoase şi mai slăvite părţi ale pământului? Oare vouă sau nouă? A cui oaste o înmulţeşte şi ale cui cete le seceră ca pe nişte paie? Au doar este Dumnezeu nedrept? De nu ne-ar fi aflat că păzim poruncile Lui, nu ne-ar fi arătat nouă o aşa de mare facere de bine. Şi ce să mai zicem? De nu v-ar fi aflat pe voi căzuţi în necredinţă, prin proorocul Mahomed, cel trimis de la dânsul, nu v-ar fi supus şi nu v-ar fi dat nouă în robie”.

    Sfinţii au răspuns: „Dacă mărturiilor prooroceşti aţi fi crezut, cu înlesnire judecată noastră aţi fi cunoscut-o că este nemincinoasă. Oare cele grăite de voi, pot să se mărturisească cu ale noastre, din dumnezeieştile Scripturi? Nicidecum. Şi tot lucrul ce este nemărturisit, nu este adevărat. Daţi-ne răspuns la cele ce vă întrebăm: „De s-ar fi întâmplat doi oameni a se certa pentru o ţarină, unul dintr-înşii neavând nici un martor, ar fi strigat, s-ar fi gâlcevit, spunând că a lui este ţarina; iar celălalt, fără de sfadă şi fără de strigare, ar fi pus înainte martori mulţi, cinstiţi, vrednici de credinţă care ar arăta cum că a lui este ţarina, iar nu a celuilalt. Deci, ce vi se pare o, saracinilor, a căruia aţi fi socotit, că este ţarina aceea?””

    Răspuns-au aceia: „Cu adevărat, se cuvine ţarina celui care are martori”. Zis-au sfinţii: „Drept aţi judecat. Astfel şi noi socotim între Mahomed, învăţătorul vostru, şi între Unul născut Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, Care a venit luând trup omenesc din Preacurata Fecioară, precum şi pe voi v-am auzit întărind aceasta, de multe ori. Hristos a venit având cu Sine mărturiile tuturor celor mai vechi sfinţi prooroci, care mai înainte au vestit despre venirea Lui în lume. După aceea a venit şi al vostru prooroc şi dătătorul de lege, Mahomed, pe care îl socotiţi voi a fi trimis de la Dumnezeu. Oare nu i se cădea lui să aibă doi prooroci, sau măcar un prooroc drept mărturie, ca pe faţă să-l arate, cum că el este trimis de Dumnezeu cu adevărat?”

    Acestea grăind sfinţii, s-au ruşinat ghimnosofiştii, văzându-se biruiţi în cuvinte. Iar Sfântul Vasoiu a grăit, zâmbind: „Are şi al saracinilor un dătător de lege slăvit şi adevărat, pe Sfântul Isaia, care a proorocit despre dânsul; şi de nu s-ar mâhni aceşti înţelepţi bărbaţi (ghimnosofiştii), le-aş spune proorocia aceluia”.

    Zis-au saracinii (arabii): „Nicidecum nu ne vom mâhni, căci ştim a ierta pe cei ce greşesc din neştiinţă, chiar de ai zice cu ocară ceva pentru proorocul nostru”. A zis Sfântul: „Oare nu voi spuneţi că proorocul Mahomed este mai pe urmă decât toţi proorocii că o pecetluire a proorocilor?” Zis-au aceia: „Cu adevărat aşa este”. Sfântul Vasoiu a grăit: „Isaia, pe care şi voi îl mărturisiţi a fi prooroc al lui Dumnezeu, zice în proorocia sa: Luat-a Domnul din Israil capul şi coadă. Şi tâlcuieşte iarăşi singur proorocul cuvintele acestea, spunând: Capul se aseamănă cu cei ce se minunează de feţe, adică cei ce fac judecăţi nedrepte. Iar despre coadă se spune că Mahomed este proorocul care învaţă cele fărădelege.

    Deci, să nu vă miniaţi, o, bărbaţilor. Oare nu este proorocul vostru coada, ca cel mai de pe urmă prooroc şi după al vostru cuvânt? Şi oare nu vă învaţă pe voi lucruri fărădelege? Căci oare nu este acest lucru fărădelege, pe care vi l-a pus ca pe o lege proorocul vostru? Adică „de va urî un bărbat pe femeia sa şi o va lepăda, să nu mai îndrăznească iarăşi a o lua, până ce mai întâi nu s-ar fi unit aceea cu alt bărbat?” Dar să lăsăm celelalte nelegiuite aşezări de lege ale lui. Este destul spre a înţelege proorocia lui Isaia, că nu despre altul oarecare, ci numai despre al vostru Mahomed a zis acele cuvinte, grăind: Prooroc care învaţă cele fărădelege, este coadă”.

    Răspuns-au ghimnosofiştii: „Ştim şi noi a grăi înţelept, dar de vreme ce astfel a voit Dumnezeu, cine suntem noi ca să ne împotrivim voii Lui? Şi nu are trebuinţă Mahomed de mântuirea omenească, deoarece de la Dumnezeu este ales prooroc şi de la El a luat nişte legi ca acelea”. Sfântul Vasoiu a zis: „Oare de la Dumnezeu v-a adus el o lege ca aceea, ca să aveţi mai multe femei şi cu dânsele să petreceţi în timpul posturilor voastre nopţi întregi, până la răsăritul luceafărului?”

    Iar ei au zis: „Aşa este, cu adevărat”. Zis-au ceilalţi sfinţi: „De trebuinţă este împotriva răspunsului vostru celui dintâi, a răspunde părerii cum că mai bună este credinţa acelora care se arată biruitori în războaie. Dacă voi socotiţi credinţa voastră în puterea oştirii, apoi aduceţi-vă aminte de puterea de demult a Perşilor, cum, biruind multe ţări, aproape toată lumea au cuprins-o. Apoi, după dânşii a venit monarhia elinească, Alexandru cel Mare biruind pe Perşi. După aceea Roma a stăpânit toată lumea. Deci, ce este? Oare toţi aceia aveau credinţa dreaptă, pentru că au fost puternici în războaie? Nicidecum. Ci se îndeletniceau mult la închinarea la idoli, fără să cunoască pe adevăratul Dumnezeu, Făcătorul tuturor.

    Apoi, cum ziceţi voi, că este dreaptă credinţa voastră? Căci cu voia lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre aţi biruit în timpul din urmă, prin puterea oştirii voastre; şi se întâmpla de multe ori nouă creştinilor, cei ce cinstim drept pe Dumnezeu, de avem biruinţă asupra vrăjmaşilor, cu ajutorul Lui. De asemenea, când miniem pe Hristos, Domnul nostru, şi suntem fără pocăinţă, atunci aduce asupra noastră oameni necuraţi, ca pedeapsă pentru greşelile noastre. Însă noi, fiind pedepsiţi, nu ne lepădăm de Stăpânul nostru. Ci Lui ne rugăm şi împreună cu credinţa avem şi nădejdea spre El că ne va milui. Iar pe al vostru învăţător, care nu are mărturii prooroceşti, iar mai ales fiindcă este şi potrivnic sfinţilor prooroci, nicidecum nu-l primim, ci îl lepădăm”. După o vorbă ca aceasta, ghimnosofiştii s-au dus la voievodul lor, umplându-se de ruşine şi de mânie.

    Se împliniseră şapte ani de la pătimirea sfinţilor, fiind tot în legături şi în temniţa cea strâmtă şi necăjicioasă. Acolo ziua şi noaptea se îndeletniceau în rugăciuni, neîncetat cântând psalmii lui David şi mulţumind lui Dumnezeu pentru toată purtarea Lui de grijă pentru dânşii. Căci anii trecuţi ai vieţii lor, cheltuiţi în dulceţi şi în mulţimea greşelilor, îi curăţeşte Dumnezeu printr-o strâmtorare ca aceea şi suferinţă a temniţei; şi că printr-o atât de lungă răbdare îi întăreşte, lucru pe care mai înainte nici a gândi nu-l puteau. Astfel pătimind ei, Vadiţis, acel călcător de lege, care a vândut barbarilor cetatea Amoreea şi s-a lepădat de Hristos, a fost dus în temniţă, în cinci zile ale lunii martie, apunând atunci soarele.

    Apoi pe unul din cei legaţi, care altă dată a fost scriitorul domnului Constantin patriciul, cu numele asemenea Constantin, chemându-l printr-o scrisoare, i-a zis în taină: „Să ştii, preaînţeleptule bărbat, cât de mare dragoste am avut de mulţi ani, către stăpânul tău, patriciul Constantin. Dar acum, înştiinţându-mă cu adevărat de sfatul voievodului, cum că mâine de dimineaţă o să vă ucidă pe voi, de nu veţi primi credinţa lui, am venit ca să vă spun.

    Deci, tu sfătuieşte pe stăpânul tău ca să se izbăvească de moarte, cu o învoire prefăcută în credinţa saracinilor. Ba încă şi tu fă tot aşa, iar cu gândul nicidecum să nu vă depărtaţi de la creştineasca credinţă, ci numai cu prefacere să vă învoiţi cu voievodul în primejdia ce vă stă asupra, şi milostiv vă va fi vouă Hristos”. Dar acel bărbat iubitor de Dumnezeu, însemnându-se cu semnul Crucii, a răspuns acelui călcător de lege: „Depărtează-te de la noi, lucrătorule al fărădelegii!” Şi s-a dus de la dânsul.

    Domnul Constantin patriciul, a întrebat pe Constantin scriitorul cine l-a chemat la ferestruie şi pentru ce pricină? Iar el, nevrând să spună de faţă cu toată lumea, că nu cumva cineva dintre dânşii, temându-se de moarte, să înceapă a se tulbura şi cu gândul a se clătina, a luat de-o parte pe domnul Constantin şi i-a arătat lui cele ce i-a spus Vadiţis. Iar Constantin patriciul, mulţumind lui Dumnezeu, a zis: „Fie voia Domnului!”

    Apoi, întorcându-se spre tovarăşii săi, le-a zis: „Fraţilor, această noapte s-o petrecem toată în rugăciune”. Şi sculându-se, toţi se rugau, cântând psalmii lui David până la ziuă.

    A doua zi, foarte de dimineaţă, un boier oarecare, fiind trimis de voievod cu oaste înarmată, a venit la temniţă şi pe sfinţii patruzeci şi doi de mucenici scoţându-i din temniţă şi uşile de afară ale ogrăzii poruncind a le încuia, îi întreba pe ei, grăind: „Câţi ani socotiţi să aveţi în temniţa aceasta?” Răspuns-au sfinţii: „Pentru un lucru ştiut, de ce întrebi? Iată, al şaptelea an se sfârşeşte, de când suntem închişi aici”.

    Boierul le-a zis: „Într-atât de lung timp, oare n-aţi înţeles cita iubire de oameni vă arată credinciosul nostru voievod? Că iată sunt atâţia ani, de când vă cruţă pe voi, putind de mult să vă piardă. Deci, se cădea vouă ca să fiţi mulţumitori pentru bunătatea ce vă arată, să vă rugaţi pentru dânsul şi să-l iubiţi din toată inima”. Zis-au sfinţii: „Legea noastră ne porunceşte ca să ne rugăm pentru cei ce ne prigonesc şi ne fac ispite şi nedreptate; deci şi pentru voievodul vostru ne-am rugat lui Dumnezeu, dar ca să-l iubim din toată inima, este cu neputinţă, că suntem opriţi de cuvintele Sfântului Prooroc David, care zice către Dumnezeu astfel: Au nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, i-am urât?”

    A zis boierul: „Cum se poate să fie aşa, ca cineva, urând pe altul, să se fi rugat pentru el? Cu adevărat minţiţi, zicând că v-aţi rugat pentru voievod, pe care îl urâţi”. Iar sfinţii au zis: „Adevărat grăim, că ne-am rugat lui Dumnezeu pentru dânsul, că doar i-ar lumina sufleteştii lui ochi, cei întunecaţi cu necredinţa, că doar ar cunoaşte el calea dreptăţii şi ar cinsti pe Dumnezeu cu bună credinţă, primind adevărata credinţă creştină, în locul celei mincinoase pe care o are acum şi o socoteşte a fi dreaptă. Că, dacă ar fi cunoscut credinţa cea dreaptă, ar fi primit-o; şi atunci nu numai l-am fi iubit din toată inima, ci l-am fi cinstit preamult, după cuvântul lui David: Iar mie îmi sunt foarte cinstiţi prietenii Tăi, Dumnezeule”.

    Zis-a boierul: „Oare atât de fără minte sunt boierii greci, încât socotesc că atât de mult popor, tare şi puternic, fără purtarea de grijă a lui Dumnezeu s-ar fi adunat? Că dacă am fi fost urâţi de Dumnezeu, n-ar fi avut El pentru noi oarecare purtare de grijă şi nu ne-am fi înmulţit, nici ne-am fi întărit aşa cum suntem acum, lucru care îl vedeţi singuri”.

    Sfinţii răspunseră: „Nu grăim noi această, că voi aţi fi fost fără purtarea de grijă a lui Dumnezeu; căci cine este lipsit de purtarea de grijă a Lui? Deşi cineva nu ar cunoaşte pe Dumnezeu şi l-ar necinsti fără de ruşine, însă cu a lui Dumnezeu purtare de grijă este pe pământ şi se mişcă. Pentru aceasta grăim noi, că voi nedrept credeţi în adevăratul Dumnezeu. Căci, mărturisindu-L a fi Ziditor a toată făptura cea văzută şi nevăzută, vă bateţi joc, zicând despre El că, precum este Făcător şi pricinuitor al tuturor bunătăţilor, aşa este şi al tuturor răutăţilor. Adică al adevărului şi al minciunii, al dreptăţii şi al nedreptăţii, al smereniei şi al mândriei, al blândeţii şi al iuţimii, al întregii înţelepciuni şi al desfrânării celei rele, cum şi al altor fapte bune şi a celor potrivnice lor, pe care nu este de trebuinţă a le număra aici cu de-amănuntul.

    Dacă cele grăite de voi despre Dumnezeu ar fi fost adevărate, am fi zis că voi aveţi spre Dumnezeu dreaptă cunoştinţă. Dar de vreme ce, pe cât se deosebeşte întunericul de lumină, pe atât se deosebeşte mărturisirea voastră de adevăr, vom arăta că numai vi se pare a avea adevărata cunoştinţă despre Dumnezeu, iar cu lucrul n-o aveţi, voi sunteţi urâţi de Dumnezeu, deşi vă ţineţi cu purtarea Lui de grijă”.

    Boierul zise: „Voi spuneţi că unul este dumnezeu al tuturor răutăţilor şi ziditor al tuturor păcatelor; apoi cum vor fi doi Dumnezei, unul bun, iar altul rău? Şi cum poate să fie lumea, făcând război între cei doi Dumnezei?” Sfinţii răspunseră: „Noi nu zicem că este alt dumnezeu făcător al răului, deosebindu-se de Dumnezeul Ziditorul tuturor bunătăţilor, să nu fie aceasta. Ci, vă spunem că s-a aflat unul din îngeri care, prin alegerea de sine stăpânitoare a plăcerii sale, şi-a ales cele nefolositoare şi, pe acelea iubindu-le, a urât pe Dumnezeu, Făcătorul său dintii, după aceea şi pe om. Apoi a voit să încerce alegerea noastră, oare spre Dumnezeu ne sârguim, sau ne supunem la îndemnarea cea ispititoare? Deci, voi fiind aduşi de diavol în rătăcire, scrieţi răutăţile aceluia cu minciună, asupra neschimbatului Dumnezeu”. Boierul zise: „Dar proorocul nostru Mahomed învaţă că Atotputernicul Dumnezeu este făcător a tot lucrul rău, asemenea ca şi al celui bun”.

    Sfinţii răspunseră: „Deci cum se vede, un alt Dumnezeu aţi izvodit cu minciună, precum odată elinii au aflat pe un Agatodemon şi pe acela vi l-au lăsat ca să vă închinaţi lui; unul ca acela nu este Dumnezeu, nici va fi vreodată. Iar noi am cunoscut pe adevăratul Dumnezeu şi pe Acela Îl mărturisim; Care în Legea Veche s-a propovăduit făcător a tot binele, de către sfinţii prooroci; iar în darul Evangheliei, a fost predicat de Sfinţii Apostoli ai lui Hristos şi alt Dumnezeu nu ştim nicidecum”. Boierul zise: „Dar oare nu vreţi voi astăzi că, împreună cu credinciosul, întâiul sfetnic şi voievod al nostru, să daţi rugăciuni lui Dumnezeu, după obiceiul credinţei noastre? Căci pentru o pricină că aceea sunt trimis la voi; şi ştiu pe unii care sunt între voi, că doresc să câştige această; pe aceia, când îi vor vedea preamăriţi, potrivnicii vor plânge pentru a lor nesupunere fără de socoteală”.

    I-au răspuns toţi sfinţii, cu un suflet: „Noi rugăm pe Unul adevăratul Dumnezeu că nu numai voievodul vostru, întâiul sfetnic, dar şi tu şi tot neamul saracinilor, să vă depărtaţi de la rătăcirea necuratului Mahomed, iar lui Dumnezeu, Celui propovăduit de proorocii şi Apostolii lui Hristos, să-I daţi datorită cinste şi închinăciune; dar nouă să nu fie a lăsa lumina şi a trece la întuneric, de bunăvoie”. Boierul zise: „Gândiţi-vă ce grăiţi, ca să nu vă căiţi mai pe urmă, că nu se va lăsa fără pedeapsă această împotrivire a voastră”. Sfinţii au răspuns: „Lui Dumnezeu Cel fără de moarte şi drept, Îi dăm în mâini sufletele noastre şi spre El nădăjduim, până la cea mai de pe urmă răsuflare a noastră şi nu ne lepădăm de credinţa pe care o avem într-Însul”.

    Boierul a zis iarăşi către dânşii: „Sărăcia fiilor voştri şi văduvia soţiilor voastre vă va judeca în ziua înfricoşatei judecăţi, căci de ei toţi vă lipsiţi acum, deoarece nu vă învoiţi cu voievodul, lepădându-vă de credinţa lui; fiindcă ar fi putut marele nostru voievod să poruncească împăratului vostru de acum, fiindcă este tânăr, să elibereze la voi pe femeile voastre şi pe copii. Dar şi acum, dacă voiţi să vă întoarceţi şi să primiţi pe proorocul Mahomed, toate cele privitoare la casa voastră, degrabă le veţi avea, precum am zis, pe care văzându-le, vă veţi bucura foarte. Pentru că în ţara grecească împărăţeşte o femeie, Teodora, împreună cu un copil, Mihail, care nu poate să se împotrivească poruncii marelui sfetnic al nostru. Iar despre bogăţii şi averi să nu vă îngrijiţi, că dăjdiile Egiptului de peste an, vi le va da vouă milostivul nostru voievod ca unor prieteni ai săi; şi atât de mult vă va îmbogăţi, încât şi nepoţilor voştri, până la al zecelea neam, să le fie îndestulare multă de toate bunătăţile”. Atunci, într-un glas au strigat sfinţii: „Anatema lui Mahomed şi tuturor celor ce-l mărturisesc a fi prooroc!”

    Acestea grăindu-le sfinţii cu multă îndrăzneală, cu mare râvna către Dumnezeu şi cu mare glas, îndată boierul cu mânie a poruncit ostaşilor celor înarmaţi ca, prinzind pe fiecare din sfinţi, să le lege mâinile înapoi şi ca pe nişte mieluşei să-i tragă la locul de junghiere. La acea privelişte a început a se strânge nenumărată mulţime, din poporul saracinilor şi creştini care vieţuiau între ei, voind să vadă junghierea sfinţilor mucenici.

    Deci, apropiindu-se ei de râul Eufratului – căci pe lângă el era zidită o cetate mare a saracinilor care se numea Samara -, voievodul a chemat la sine pe unul din mucenici, pe Sfântul Teodor care se poreclea „Cratir”, adică tare sau viteaz, şi a zis către dânsul: „Tu ai fost cleric odată, precum am auzit despre tine cu dinadinsul şi, lepădându-ţi rânduiala preoţească, ai luat suliţa şi te-ai îmbrăcat cu pavăză ostăşească şi te-ai făcut în război vărsător de sânge omenesc. Iar acum cu făţărnicie te prefaci a fi creştin, fiind mustrat de conştiinţa ta pentru creştineasca credinţă, pe care de mult ai lepădat-o. Oare nu ţi se cuvine mai bine să alergi la învăţătura proorocului şi apostolului Mahomed şi de la dânsul să dobândeşti ajutor şi izbăvire de la moarte, de vreme ce nu vei putea să ai nici o nădejde de la Hristos, de care mai întâi te-ai lepădat de bunăvoie?”

    Răspuns-a viteazul lui Hristos, Mucenicul Teodor: „Grăieşti cele nedrepte, o, voievodule, ca şi cum eu aş fi voit a mă lepăda de Hristos Dumnezeu. Dar m-am lepădat numai de preoţeasca rânduiala, pentru nevrednicia mea. De aceea, acum sunt dator să-mi vărs sângele pentru credinţa în Hristos şi să mor pentru dragostea Lui; ca, fiind milostiv Stăpânul meu, să-mi ierte păcatele pe care le-am făcut mai înainte către El. Căci şi un rob al tău, de-ar fi fugit de la tine, iar după aceea întorcându-se, s-ar fi nevoit pentru tine până la moarte, oare atunci n-ar fi câştigat iertare?” A zis voievodul: „Fie voia ta, eu ţi-am pus înainte această, prin care ai putea scăpa de moarte”. Iar călăii arabi, scoţând săbiile şi prinzind pe sfinţii mucenici, pe fiecare deosebi îl târa spre tăiere.

    Acelui Teodor Cratir i s-a întâmplat că stătea aproape de Constantin patriciul; şi Teodor, temându-se că nu cumva Constantin, văzând înjunghierea lui, se va împuţina cu sufletul şi se va teme de frica morţii, a început a-l îndemna, zicând: „Auzi, stăpânul meu, de vreme ce tu pe toţi ne covârşeşti şi cu cinstea rânduielii şi cu podoaba faptelor bune, de aceea se cuvine ca tu mai întâi între noi să fii mucenic, mai înainte de noi toţi plecând capul tău sub sabie, pentru Domnul tău. Tu mai întâi să primeşti cununa de la Iisus Hristos, Împăratul cerurilor, precum şi de la pământescul împărat, ai fost înainte cinstit cu daruri şi cu măriri”. Sfântul Constantin i-a zis: „Ţie mai ales, celui atât de viteaz, cu adevărat ţi se cade să faci această. Mai întâi să pui sufletul tău pentru Hristos ca astfel şi pe mine şi pe ceilalţi prieteni ai noştri, următori ţie, să poţi a ne avea”. Iar Sfântul Teodor, făcând rugăciuni şi încredinţându-şi sufletul lui Dumnezeu, s-a apropiat de călău şi prin sabie a luat sfârşitul slăvit al muceniciei.

    După dânsul, ceilalţi sfinţi, după rânduiala şi după cinstea boieriilor lor de mai înainte, ca la un împărătesc ospăţ chemându-se, unul pe altul sub sabie se întreceau, nearătând cât de puţină frică de moarte, nici tulburare sau vreo împuţinare de suflet în ei. De aceasta voievodul se mira foarte, văzând pe mucenici sîrguindu-se spre moarte, cu atâta nădejde. Şi astfel sfinţii patruzeci şi doi de mucenici şi-au sfârşit viaţa lor prin vitejească moarte, pentru Domnul lor, într-a şasea zi a lunii martie.

    După uciderea sfinţilor mucenici, voievodul saracinilor a poruncit ca să ucidă cu sabia şi pe cel mai sus-zis călcător de lege, care se numea Vadiţis, zicând: „Dacă a fost adevărat creştin, apoi nu i se cădea să se abată de la credinţa sa; şi dacă nu şi-a păzit credinţa către Hristos al său, apoi cum va putea să păzească credinţa către Mahomed al nostru? Cel ce s-a făcut vrăjmaş creştinilor săi, vânzându-i în mâinile noastre, dacă s-ar întâmpla vreo vreme rea, cum nu s-ar face vânzător şi celor ai noştri? Cel ce a fost necredincios spre ai lui, va fi oare credinciosul celor străini? Nicidecum”.

    Deci i-au tăiat capul cu sabia acelui ticălos şi şi-a luat vrednică răsplătire de la saracini pentru a sa prietenie către dânşii; căci a vândut acelora slăvita şi preafrumoasa cetate creştinească Amoreea. A doua zi, din porunca voievodului, s-au aruncat în râul Eufratului trupurile sfinţilor patruzeci şi doi de mucenici; tot acolo au aruncat şi trupul acelui călcător de lege care s-a tăiat. Iar după puţină vreme, s-au găsit pe lângă mal, întregi, muceniceştile trupuri, de cealaltă parte de râu; căci capul fiecăruia se lipise de trupul său, zăcând împreună cu cuviinţă. Dar trupul acelui călcător de lege, l-au găsit departe de sfinţi, iar capul lui deosebit de trup. Deci, trupurile sfinţilor le-au luat credincioşii şi le-au îngropat cu cinste, iar pe al vânzătorului celui fărădelege, adică trupul şi capul, le-au rupt şi le-au mâncat crocodilii şi pentru toate acestea se cuvine slavă lui Hristos, Dumnezeului nostru, Celui închinat împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, în veci. Amin.”

Sfintii 40 de Mucenici din Sevastia

 

Sfintii 42 de Mucenici din Amoreea

Totusi, este regretabil ca nu prea se prezinta in media suferintele grele pe care le indura crestinii din partea ISIS si intreaga dimensiune criminala a acestei organizatii islamice, care lupta pentru Islam. In afara de faptul ca au distrus un sait arheologic, mai nimic… Ma intreb: se doreste minimalizarea intentionata a crimelor comise de ISIS? Ca vad ca apar si editoriale in care crestinii sunt prezentati drept criminali. Chiar si editorialul lui Cristian Tudor Popescu pare a minimaliza ororile facute de ISIS… Ma intreb: asta a intentionat? Nu m-ar mira sa fiu acuzat de „propaganda de razboi” pentru ca m-am legat de ISIS si am indraznit sa pun pe blog din Vietile Sfintilor precum si sfintele lor icoane.

Update – In sfarsit un europarlamentar a luat atitudine!

Si ma bucur ca este vorba de un europarlamentar roman, e vorba despre Dl. Cristian Preda, care a vorbit in plenul PE despre uciderea crestinilor asirieni:

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

martie 9, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 26 comentarii

Copiii Diavolului

„…ciuma isi va trezi sobolanii si-i va trimite sa moara intr-o cetate fericita

Albert Camus – Ciuma

Ma gandeam sa scriu despre altceva… Dar ceea ce s-a petrecut in Franta m-a socat pur si simplu. Atacul terorist sangeros de la redactia revistei de satira si umor Charlie Hebdo trebuie condamnat in termeni duri! Este absolut inadmisibil asa ceva! E vorba despre terorismul islamic. Este vorba de un atac la valorile fundamentale ale Lumii Libere! Si acum, cand scriu aceste randuri, ma simt pur si simplu dezarmat, ca sa zic asa. Simt o stare de neputinta si am, cred, o figura tampa. Totusi, incerc sa ma adun si sa vedem ce am putea spune despre ceea ce s-a intamplat…

Am iesit sa ma plimb si am incercat sa ma gandesc la ceea ce s-a intamplat , la imaginile aratate de televizor. Primul lucru care imi vine in gand este esecul… Si, din pacate, acesta e adevarul. Asistam la un esec de proportii al serviciilor secrete franceze, in primul rand. Mi-am amintit de un film sovietic de spionaj: „Cele 17 clipe ale unei primaveri„, cu marele actor rus Viaceslav Tihonov. Era vorba despre un spion rus, in timpul razboiului, inflitrat in structurile de conducere ale Reich-ului nazist. Asta inseamna ca informatia o avea din gura lui Hitler sau lui Himmler. Profesionalismul acestui spion era desavarsit. Vorbea limba germana impecabil, incat jurai ca ar fi german. Cand aud discutandu-se la televizor despre cartele PrePay imi vine sa zambesc. Amar. Adevarul este ca informatiile trebuie sa le ai din „gura lupului”, cum se spune. Trebuie sa ai un om acolo, in structurile de conducere, ca sa poti avea cele mai corecte si clare informatii. La noi, in astfel de treburi foarte delicate, au excelat un Mihail Moruzov sau Eugen Cristescu. Asta inseamna sa fii un mare maestru al muncii de culegere de informatii. Sa n-ai nevoie de internet sau cartele, sau astfel de lucruri: pur si simplu stau de vorba cu tine si stiu cine esti, cine te plateste si ce vrei sa faci!

Ce constatam, cu tristete, legat de atentatul de la Paris, care a zguduit Europa? Este evident, din felul in care s-au desfasurat lucrurile, ca serviciile franceze habar nu au avut ca asa ceva se va intampla, ca o astfel de actiune este planuita sa se desfasoare. Ca nu s-a putut preveni o asemenea actiune terorista, e clar pentru toata lumea: faptele o confirma. De aici rezulta ca nu controlam fenomenul terorist ca sa-l putem preveni. In primul rand: de unde aveau arme atacatorii? Din cate inteleg, au si un aruncator de grenade. Cine i-a invatat sa le foloseasca? Pentru ca, dupa parerea mea, e clar ca acesti oameni au fost pregatiti inainte. Modul in care s-a desfasurat actiunea terorista este unul de tip militar. Pentru o astfel de actiune, pentru ca sa poti s-o duci la indeplinire, trebuie sa fii pregatit fizic, psihic si tehnic. Nu e vorba de un jaf, un jaf e altceva. Nu e vorba ca esti un tip dur: chiar si daca ai fi un tip dur, te poti pierde foarte usor intr-o astfel de actiune, daca nu esti pregatit cum trebuie. Cine i-a pregatit pe atacatori? Cine le-a furnizat armamentul? Intr-o astfel de actiune trebuie sa stii foarte clar ce ai de facut in cadrul echipei de comando. Altfel nu se poate. O pregatire psihica e absolut necesara, altminteri poate sa intervina oricand o stare de slabiciune, care sa pericliteze intreaga actiune. Dupa parerea mea, actiunea a fost, in mod limpede, coordonata. Nu stim de cine. Astfel de lucruri insa trebuiau a fi stiute de serviciile franceze, pentru a putea impiedica atentatul.

Din cate stiu eu, 10% din populatia Frantei este de religie musulmana. Acest lucru, dat fiind pericolul acut al terorismului islamic, necesita abordari si actiuni specifice. De aceea era necesar ca serviciile franceze sa aiba oameni infiltrati in randul musulmanilor si in randul organizatiilor acestora, cu atat mai mult in randul organizatiilor ce prezinta un potential risc teorist. Razboiul contra terorismului nu poate fi purtat cu succes decat asa. Trebuie sa fii acolo, in mijlocul lor, sa stii ce se discuta acolo si ce se pune la cale acolo. Sa stii care e, in realitate, substratul unor astfel de actiuni. Ele ar putea fi coordonate de servicii de spionaj din alte tari. Dar ce se urmareste prin asta? E un fenomen intamplator?

Chestiunea care se pune este ca astfel de actiuni sunt indreptate impotriva valorilor lumii occidentale si impotriva valorilor europene. Europa a primit de-a lungul timpului foarte multa populatie islamica. Bineinteles, au venit si in Franta, mai ales din tarile Maghrebului. Integrarea acestor oameni intr-o cultura straina lor este un lucru dificil. Insa mi-e teama ca nu aceasta este chestiunea. Te-ai putea gandi, desigur, la diferentele culturale, si eu m-am gandit, dar am impresia ca mergem pe o pista falsa. Pare a nu fi vorba de asa ceva. Ci de actiuni coordonate impotriva SUA si UE, care urmaresc un scop precis: distrugerea Lumii Libere prin ingradirea libertatilor cetatenilor. De observat si curentele antiimigratie prezente in Occident, de observat cum o publicatie cu pretentii de seriozitate, Daily Mail, a incercat sa creeze in Anglia o psihoza in masa cu privire la asa zisa „invadare” a teritoriului britanic de catre imigranti romani si bulgari. De remarcat cum Romaniei i se incalca in mod sistematic un drept, cel al aderarii la Spatiul Schengen, din tot felul de motive „politice”. In schimb, musulmanii au fost primiti cu bratele deschise in tot Occidentul, fara ca vreo tara majoritar musulmana sa fie membra a Uniunii Europene!

Exista un substrat ascuns. Care sa fie acela? Primirea masiva a musulmanilor in Occident ce rol a avut? De ce, daca tot au fost primiti masiv, exista o reluctanta evidenta in ceea ce priveste integrarea Turciei in Uniunea Europeana? La fel se pune problema si in privinta aderarii Romaniei la Spatiul Schengen. Romanii nu sunt teroristi. Apoi sunt milioane de romani in Occident, plecati acolo la munca. Si atunci de ce Romania nu e primita in Spatiul Schengen? Care este semnificatia simbolica a acestui lucru? Pe vremea lui Sarkozy, romii din Romania erau trimisi inapoi in tara, musulmanii stateau in Franta bine merci.

Este tragic ceea ce s-a intamplat. Totusi, solidaritatea oamenilor – Je suis Charlie – in fata barbariei este mai puternica decat barbaria! Insa asta nu inseamna ca aceste actiuni de destabilizare a Uniunii Europene, atacand valorile libertatii, se vor opri aici… Regimurile totalitare, care isi vad pamantul fugind de sub picioare, nu se vor opri aici. De aceea lupta impotriva totalitarismului trebuie sa continue. Zvacnirile acestuia lasa, din pacate, victime. Insa ceea ce este important e faptul ca teroristii nu si-au atins scopul. Dimpotriva! Acest mesaj care isi face acum loc in toata Franta – Je suis Charlie – este unul extrem de important. Este o arma atomica, daca pot sa ma exprim astfel, in lupta impotriva terorismului. Vor stii astfel toti musulmanii din Franta ca toata tara, toti francezii, condamna barbaria si terorismul!

Gandul

ATENTAT ÎN FRANŢA. 12 morţi în atacul de la Charlie Hebdo. LIVE

Se arata, printre altele, ca:

Cel puţin 12 oameni au fost ucişi, miercuri, într-un atac armat a cărui ţintă a fost redacţia săptămânalului satiric Charlie Hebdo, din Paris. Se crede că între 8 şi 10 dintre victime sunt jurnalişti – inclusiv patru caricaturişti – ai Charlie Hebdo. Bilanţul include şi doi poliţişti ucişi. Alte 11 persoane au fost rănite, patru dintre ele fiind în stare critică. În total, se crede că trei atacatori au fugit cu o maşină, apoi au abandonat-o în centrul Parisului şi au fugit mai departe cu o altă maşină furată. „Franţa e în stare de şoc, e un atentat terorist”, a declarat preşedintele Frantei, Francois Hollande. Reacţii de condamnare au venit imediat din toate cancelariile lumii, inclusiv din partea preşedintelui, premierului şi ministrului de Externe ai României. Atacatorii au strigat, în timp ce trăgeau cu nişte arme Kalaşnikov, că „profetul Mahomed a fost răzbunat”. Franţa se află, în acest moment, în stare de alertă. Potrivit presei franceze, poliţiştii au deja trei suspecţi. Doi dintre aceştia ar fi franco-algerieni şi sunt fraţi, în vârstă de 32, respectiv 34 de ani. Un al treilea suspect ar avea 18 ani. Acesta din urmă s-a predat în cursul nopţii. Ceilalţi doi sunt căutaţi de poliţie.

Persoane îmbrăcate în negru şi cu cagule au pătruns, miercuri, în sediul săptămânalului Charlie Hebdo şi au deschis focul cu arme Kalaşnikov, în timp ce jurnaliştii erau adunaţi pentru şedinţa de sumar. Cotidianul 20 Minutes a reuşit să contacteze telefonic un angajat al instituţiei de presă atacate. „Este un adevărat masacru. Sunt şi morţi!”, a declarat acesta, înainte ca apelul să se întrerupă.

Charlie Hebdo este de mulţi ani ţinta fundamentaliştilor musulmani, săptămânalul publicând mai multe caricaturi care îl ironizau pe profetul Mahomed sau luau în derâdere jihadul. De altfel, ultimul desen al redactorului-şef, Charb, publicat în cea mai recentă ediţie a săptămânalului, se referă la eventualele atentate de după Sărbători. Un alt desen satiric, care îl ironizează pe liderul Statului Islamic, Abu Bakra al-Baghdadi, a fost publicată azi pe pagina de Facebook a celor de la Charlie Hebdo.

GÂNDUL PREZINTĂ LIVE DESFĂŞURAREA EVENIMENTELOR

UPDATE 12:00 Poliţista rănită în incidentul armat de joi dimineaţă din sudul Parisului a decedat, au anunţat surse din cadrul poliţiei citate de AFP. Livetext-ul continuă AICI.

UPDATE 08:00 Cel mai tânăr dintre cei trei suspecţi de comiterea atacului sângeros împotriva sediului săptămânalului satiric francez Charlie Hebdo, Hamyd Mourad, în vârstă de 18 ani, s-a predat poliţiei, au anunţat surse concordante, citate de AFP.

Ceilalţi doi suspecţi, doi fraţi de naţionalitate franceză născuţi la Paris, Said Kouachi, în vârstă de 34 de ani, şi Chérif Kouachi, în vârstă de 32 de ani, un jihadist cunoscut serviciilor antiteroriste, sunt în continuare căutaţi de poliţie.

UPDATE 1:10 Gândul a reunit cele mai impresionante imagini de la marşurile de solidaritate care au avut loc, miercuri seară, în mai multe oraşe din Franţa. Galeria foto poate fi văzută AICI

UPDATE 1:05 O operaţiune de amploare a unităţii de elită a poliţiei franceze pentru arestarea unor suspecţi de comiterea atentatului era în curs de desfăşurare, miercuri seara, la Reims (nord-est), a anunţat pentru AFP un ofiţer. Fie suspecţii vor reuşi să fugă, fie ar putea avea loc un schimb de focuri, a declarat pentru AFP un ofiţer al unităţii de elită Raid, îndemnând jurnaliştii prezenţi la faţa locului să dea dovadă de „mai multă prudenţă”.

UPDATE 00:48  Un lider al teroriştilor din Statul Islamic a salutat atacul terorist care a vizat redacţia Charlie Hebdo. Nicio grupare teroristă nu a revendicat, însă, acest atentat. „Leii islamului l-au răzbunat pe Profetul Mahomed”, a declarat, potrivit Reuters, Abu Musab, un lider al grupului terorist Stat Islamic (Stat Islamic în Irak şi Siria / Stat Islamic în Irak şi Levant – SI/SIIS/SIIL). Reţeaua teroristă sunnită, care ocupă teritorii din Irak şi Siria unde a instituit un „califat”, a ameninţat de mai multe ori Franţa cu atentate, aminteşte Mediafax.

UPDATE 00:04 Teroriştii i-au executat pe rând pe caricaturiştii revistei Charlie Hebdo

Teroriştii i-au strigat pe nume pe caricaturiştii revistei satirice Charlie Hebdo şi i-au executat unul câte unul, împuşcându-i în cap, dezvăluie viceprimarul Parisului Patrick Klugman, într-o declaraţie făcută pentru postul american ABC News.

„Cei doi criminali au intrat în timpul şedinţei de redacţie, i-au strigat pe nume pe caricaturişti, i-au luat de-o parte şi i-au executat împuşcându-i în cap”, a declarat Patrick Klugman, viceprimarul Parisului responsabil de Relaţiile Externe.

UPDATE 23:13 Potrivit Le Point, cei doi franco-algerieni sunt fraţi. Said şi Cherif K ar fi fost identificaţi după ce poliţiştii au găsit o carte de identitate în maşina abandonată după atentat. Cei doi au 32, respectiv 34 de ani.

UPDATE 22:24 Presa franceză vorbeşte de trei suspecţi. Le Point susţine că poliţia are în vizor doi suspecţi  franco-algerieni, reveniţi de curând din Siria. Unul dintre ei ar avea 32 de ani, iar celălalt 34. Un al treilea suspect ar avea 18 ani şi este om al străzii. De asemenea, Le Monde vorbeşte despre trei suspecţi identificaţi, citând surse din poliţie

UPDATE 21.00 „Republica noastră a fost atacată”, a spus, în urmă cu câteva minute, preşedintele francez, Francois Hollande, într-un mesaj televizat de la Palatul Elysee. Hollande a decretat zi de doliu naţional mâine, 8 ianuarie. „Vom face tot ce este necesar pentru a-i prinde pe atacatori”, a mai spus liderul francez.

UPDATE 20:40 Preşedintele Iohannis şi-a schimbat poza de profil pe contul de Facebook cu fotografia cu mesajul „Je Suis Charlie”. „Vă chem să fim alături de familiile victimelor tragediei de astăzi din Franţa, alături de cei pentru care libertatea de exprimare este un crez. Suntem datori să luptăm împotriva terorismului, acest flagel nimicitor care nu îşi mai poate avea locul în lume. ‪#‎JeSuisCharlie‬”, a transmis preşedintele.

UPDATE 20:35 Pagina versiunii franceze a motorului de căutare Google este în doliu:

UPDATE 20:05 Aproximativ 5.000 de persoane defilează în acest moment la Paris. Le Figaro relatează că, la Lyon, 10.000 de persoane s-au adunat într-o manifestaţie de solidaritate. Unii analişti citaţi de presa franceză descriu tragedia de azi drept un „11 Septembrie al presei”.

UPDATE 20:00 Una dintre caricaturile cu care presa şi cititorii din toată lumea le-au răspuns autorilor atentatului din redacţia Charlie Hebdo. Alte 20 de caricaturi, AICI

RT „@Independent: The Independent’s cartoonist @DaveBrownToons on the #CharlieHebdo attack. http://t.co/u7BrVTvfAX pic.twitter.com/hIbQesckMA

UPDATE 19:45 Manifestaţii ample de solidaritate în Paris şi în alte oraşe din Franţa, precum şi în capitale europene precum Berlin şi Londra. Oamenii poartă pancarte cu mesajul „Je suis Charlie”, simbolul solidarităţii cu victimele atentatului de la Charlie Hebdo.

Crowds forming in Paris in a demonstration of solidarity. Via @MikeyKayNYC #JeSuisCharlie pic.twitter.com/Ao6LDg4DoP

UPDATE 19:40 Mesajul lui François Saint-Paul, ambasadorul Franţei în România: „Le mulţumesc, în numele Franţei şi în numele tuturor francezilor, românilor şi autorităţilor române  pentru mesajele lor de susţinere şi de condoleanţe. În contextul acesta tragic, promptitudinea şi amploarea acestor mesaje au o mare valoare simbolică. Aşa cum a declarat preşedintele Republicii franceze ‘niciun act barbar nu va putea să  îngrădească libertatea presei. Suntem o ţară unită care va şti să reacţioneze şi să rămână solidară’”.

UPDATE 19:30 Mii de persoane s-au strâns în această după-amiază la Paris şi în mai multe oraşe din Franţa în semn de omagiu pentru victimele atentatului de la Charlie Hebdo. În urmă cu puţin timp procurorul Republicii a făcut câteva precizări în cadrul unei conferinţe de presă. Potrivit acestuia, doi indivizi au pătruns în clădirea în care îşi avea sediul redacţia. Au întâlnit două persoane care asigurau mentenanţa clădirii şi au întrebat unde se află intrarea, au împuşcat-o pe una dintre ele şi au urcat la etajul al doilea al clădirii, unde avea loc şedinţa de redacţie şi au deschis focul în rafale. Au ucis 10 persoane, dintre care opt jurnalişti, un invitat şi un poliţist detaşat ca să asigure securitatea. Asasinii ar fi strigat Allah Akbar afirmându-şi dorinţa să îl răzbune pe profet.

UPDATE 19:20 Printre victime se afla şi fostul şef de cabinet al primarului din Clermont-Ferrand, Michael Renaud, care fusese invitat de Cabu să asiste la şedinţa de redacţie a publicaţiei.

UPDATE 19:15 Preşedintele Francois Hollande s-a deplasat la sediul spitalului parizian Hôtel-Dieu pentru o întâlnire cu echipa medicală care a acordat ajutor victimelor atentatului de la Charlie Hebdo.

PDATE 19:00 La sediile Palatului Elysee, Senatului şi Adunării Naţionale drapelele sunt în bernă.

UPDATE 18:30 Unul dintre poliţiştii care au murit în timpul atacului se numea Ahmed şi avea 42 de ani, comform unui şef al sindicatului Poliţiei pariziene, citat de Le Figaro. El este poliţistul care apare în imaginile şocante surprinse în timp ce atacatorii îl execută. El a murit din cauza unui glonţ primit în cap, după ce fusese rănit în atac. Ahmed lucra la brigada de poliţişti pe bicicletă a comisariatului arondismentului XI. Al doilea poliţist ucis în atac avea 49 de ani şi îl păzea pe directorul revistei Charlie Hebdo, Charb, care a fost şi el omorât în atac. Informaţii actualizate despre victimele atentatului, AICI

UPDATE 18:25 Cristian Tudor Popescu: Nu aş apăra ca libertate de expresie ceea ce au publicat jurnaliştii francezi, dar cei care au înţeles să răspundă cu gloanţe trebuie aduşi în faţa justiţiei. Mai multe, AICI

UPDATE 18:20 „Este un atac la adresa meseriei noastre. Nu e un caz singular. Şi jurnaliştii noştri au fost atacaţi şi unii au fost chiar ucişi”, a declarat pentru gândul Mike Woods, jurnalist al Radio France International – biroul din Paris. Comentariile jurnalistului pot fi găsite AICI

UPDATE 16:55 La scurt timp după primele ştiri despre tragedia din Paris, pe reţelele de socializare a fost lansată o campanie, numită „Je Suis Charlie”, de solidarizare cu victimele atacului, cu jurnaliştii şi de susţinere a libertăţii de exprimare. Mai multe, AICI

UPDATE 16:25 Ministrul francez de Interne, Bernard Cazeneuve, a spus, într-o declaraţie de presă, că ar fi existat trei atacatori.

UPDATE 15:56 Mai mulţi caricaturişti ai revistei franceze Charlie Hebdo, a cărei redacţie a fost atacată miercuri cu arme automate de mai multe persoane mascate, şi-au pierdut viaţa în urma atentatului. Este vorba despre de Cabu, Charb, Wolinski şi Tignous. Detalii, AICI

UPDATE 15:55 Prima reacţie a preşedintelui Iohannis: „Atacarea redacţiei săptămânalului francez Charlie Hebdo reprezintă un act terorist crud şi laş. Îmi exprim compasiunea pentru familiile victimelor precum şi solidaritatea faţă de naţiunea franceză atât de lovită astăzi”.

UPDATE 15:50 Caricaturista Coco de la publicaţia Charlie Hebdo a povestit presei cum au intrat atacatorii în clădire. Potrivit acesteia, atacatorii vorbeau perfect franceza şi au spus că reprezintă Al Qaida. „Mă duceam să-mi iau fiica de la grădiniţă când am văzut în faţa porţii imobilului doi bărbaţi înarmaţi, cu cagule, care ne-au bruscat. Voiau să intre şi să urce. Le-am tastat codul. Au tras asupra lui Wolinski şi Cabu. Totul a durat vreo cinci minute… M-am refugiat sub un birou…Vorbeau perfect franceza…S-au revendicat ca fiind Al-Qaida”, a declarat aceasta pentru l’Humanite.

UPDATE 15:35 Preşedintele Francois Hollande se va adresa naţiunii diseară, de la ora locală 20:00, anunţă Palatul Elysee.

UPDATE 15:30 Atacatorii au părăsit maşina, iar vehiculul abandonat a fost găsit de autorităţile pariziene. Mai multe, AICI

UPDATE 15:25 Mesaj transmis de eurodeputata liberală Renate Weber: „E o zi extrem de neagră pentru jurnalism, pentru dreptul la libera exprimare şi, nu în ultimă instanţă, pentru Franţa. Cel puţin 66 de jurnalişti şi-au pierdut viaţa numai în 2014 şi daca asta nu ne-a trezit la realitate, atunci îngrozitorul atac de astăzi ar trebui să o facă. Iar realitatea este că ar fi trebuit să facem mai mult pentru a proteja dreptul la exprimare şi jurnaliştii”.

UPDATE 15:25 Într-o altă înregistrare cu atacatorii, se aude cum aceştia strigă: „L-am răzbunat pe profetul Mahomed” şi „Am omorât Charlie Hebdo”.

UPDATE 15:17 Premierul Victor Ponta a discutat cu preşedintele Klaus Iohannis şi cu directorul Serviciului Român de Informaţii (SRI), George Maior, despre atacul terorist de la Paris, oficialii convenind că în România nu se impune un grad de alertă, informează Mediafax.

UPDATE 15:17 Cancelarul german, Angela Merkel, a transmis un mesaj de condoleanţe francezilor şi a condamnat atacul de la Charlie Hebdo.

UPDATE 15:07 Un film realizat de un martor, în care atacatorii împuşcă mortal un poliţist a fost postat pe YouTube. Iniţial, poliţistul este rănit, după care atacatorii se îndreaptă spre el şi îl împuşcă în zona capului. Gândul difuzează imaginile, mai puţin cele în care este împuşcat politistul.

UPDATE 14.58 Premierul Italiei, Matteo Renzi: „Teamă şi oroare după atacul de la Paris. Susţinere totală pentru Francois Hollande, în aceste momente tragice. Violenţa va pierde mereu în faţa libertăţii”.

UPDATE 14.55Purtătorul de cuvânt al Poliţiei din Paris a declarat că cei trei atacatori au fugit de la redacţia Charlie Hebdo într-o maşină. Ei au fugit către Port de Pantin, în nord-estul Parisului, unde au abandonat-o şi au furat o a doua maşină, aruncându-l afară pe şofer. Oficialul a mai precizat că redacţia publicaţiei era păzită, după ce în ultimele săptămâni ameninţările la adresa revistei se intensificaseră.

UPDATE 14:52 Mesajul ministrului de Externe, Bogdan Aurescu: „Îmi exprim  şocul şi profunda indignare faţă de atacul terorist fără precedent care a avut loc astăzi la sediul publicaţiei Charlie Hebdo din Paris. Acest act de o gravitate extremă împotriva reprezentanţilor presei reprezintă un atac la însăşi esenţa democraţiei şi  a valorilor şi libertăţilor fundamentale. Condamnăm în cei mai categorici termeni acest act terorist, care reprezintă un atac de o laşitate revoltătoare la adresa presei şi a lumii civilizate.România va continua, alături de partenerii europeni, să sprijine  lupta împotriva terorismului sub toate formele sale de manifestare. Gândurile noastre se îndreaptă către familiile victimelor. Suntem alături de întregul popor francez prieten, greu încercat în aceste momente tragice.“ Totodată, MAE a publicat pe Twitter un mesaj în limba franceză pentru a condamna atacul.

UPDATE 14:49 Casa Albă a condamnat atacul terorist din Franţa. „Casa Albă este solidară cu familiile celor ucişi şi răniţi în acest atac. Înalţi responsabili de la Casa Albă sunt în contact cu omologii lor francezi. SUA sunt gata să colaboreze cu Franţa, pentru a ajuta la anchetă”, a declarat Josh Earnest, purtător de cuvânt al lui Barack Obama.

UPDATE 14:45 Premierul Victor Ponta s-a declarat „profund şocat” de atentat.

UPDATE 14:44 Potrivit presei franceze, patru caricaturişti (Cabu, Tignous, Charb şi Wolinski) au decedat în atac. 

UPDATE 14:35 Potrivit BBC, în momentul în care atacatorii au intrat în sediul redacţiei au strigat „Am răzbunat Profetul”

UPDATE 14:28 Numărul morţilor a ajuns la 12, 10 jurnalişti şi 2 poliţişti, potrivit purtătorului de cuvânt al Poliţiei.

UPDATE 14:19 Potrivit purtătorului de cuvânt al Poliţiei din Paris, trei atacatori au intrat în redacţie în redacţie în jurul orei 11:30. Numărul morţilor este de 11, dintre care 9 jurnalişti şi doi poliţişti. „A fost un adevărat măcel”, a spus el. […]”

Doresc sa exprim condoleantele mele familiilor indoliate si faptul ca sunt alaturi de Franta in aceste clipe grele.

Teroristii nu vor scapa!! Insa, cred, important ar fi ca ei sa fie prinsi in viata. Noi trebuie sa aparam valorile noastre! Iar islamicii prezenti in Europa ar trebui sa ia aminte ca ei nu sunt aici pentru a impune ei valorilor lor Europei! Multi sunt aici ca sa munceasca si cred ca si castiga mai bine decat in tarile lor de origine. Sfatul meu este sa-si vada de treaba!

Dupa parerea mea, trebuie in orice caz elucidata aceasta problema a terorismului, a cauzelor si cine anume, la modul foarte exact, il provoaca si in ce scopuri. Adevarul este ca nu stim mare lucru despre fenomenul terorist, pentru ca e foarte greu de crezut ca toti cei de religie islamica, prezenti in Europa, sunt teroristi.

Nu stim mare lucru nici despre Al-Qaeda, cine finanteaza aceasta organizatie, cine o sustine. Eliminarea lui Osama bin Laden se vede ca nu a slabit aceasta organizatie.

DE citit si…

Romania Libera

Premierul francez recunoaște existența unei breșe de securitate

Se arata ca:

„Premierul francez Manuel Valls a recunoscut, vineri seara, că un bilanţ de „17 morţi” în trei zile arată că există „breşe” în dispozitivul de identificare a persoanelor susceptibile de comiterea unor atentate, relatează AFP.

„Există în mod evident o breşă” atunci când înregistrezi un bilanţ de „17 morţi” în trezi zile, a declarat Manuel Valls pentru BFMTV, evocând „sutele de indivizi care pleacă în Siria sau în Irak”, unde sunt antrenaţi pentru a participa la activităţi de terorism şi de unde se întorc în ţările de origine.

El a subliniat că autorităţile vor efectua „reţineri” şi „încarcerări” şi vor adopta două legi de combatere a terorismului.

Atacul comis pe 7 ianuarie la sediul revistei satirice Charlie Hebdo s-a soldat cu 12 morţi şi 11 răniţi, fiind revendicat de reţeaua teroristă sunnită Stat Islamic în Irak şi Siria. Printre victime se numără directorul publicaţiei, Stéphane Charbonnier (Charb), şi alţi trei cunoscuţi caricaturişti – Jean Cabut (Cabu), Bernard Verlhac (Tignous) şi Georges Wolinski (Wolinski). Publicaţia Charlie Hebdo primise o serie de ameninţări după ce publicase caricaturi cu Profetul Mahomed. Grupul terorist Stat Islamic a revendicat atentatul.

Fraţii Chérif şi Said Kouachi – consideraţi autorii atacului comis miercuri la sediul revistei Cherlie Hebdo – au murit vineri seară în confruntările cu forţele de ordine franceze la sediul unei tipografii din localitatea Dammartin-en-Goële. Un bărbat care era ţinut ostatic a scăpat cu viaţă, afirmând că s-a ascuns într-un dulap. Islamistul Chérif Kouachi a sunat la postul BFMTV înainte de intervenţia forţelor de elită franceze şi a declarat că făcea parte din organizaţia teroristă Al-Qaida în Peninsula Arabia. La rândul său, Amedy Coulibaly, autorul luării de ostatici de la un magazin evreiesc din Paris şi presupusul criminal al poliţistei omorâte în zona Montrouge din Paris a declarat că s-a sincronizat cu autorii atacului contra revistei Charlie Hebdo şi că făcea parte din grupul terorist Stat Islamic în Irak şi Siria. Amedy Coulibaly, un islamist în vârstă de 32 de ani, a fost omorât în intervenţia forţelor de ordine la un magazin evreiesc din zona Vincennes (la periferia Parisului). Există informaţii contradictorii privind situaţia celor patru ostatici de la magazinul evreiesc: potrivit unor surse, cei patru sunt grav răniţi; alte surse spun că au fost omorâţi.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

ianuarie 8, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 30 comentarii

Cu cine ne infratim? Cu Republica Populara Democrata Coreeana?

Inchisorile CIA in care ar fi fost anchetati prin tortura teroristi islamici e un subiect la ordinea zilei. E o atmosfera in care toata lumea acuza! Nu s-ar fi respectat Drepturile Fundamentale ale Omului. Acei detinuti au fost supusi unor tratamente inumane. Daca nu ma insel, chiar China a inceput sa critice SUA inclusiv pentru rasism. A aparut Dl. Obama ca sa ne spuna ca „Noi nu suntem asa”, ca SUA ar putea fi tarata si in procese internationale. Amnesty International, Consiliul Europei, Parlamentul European ancheteaza subiectul in vederea tragerii la raspundere a tarilor care au gazduit astfel de inchisori! Si Presedintele Obama, la unison cu China Populara, pare a cauta sa-si traga la raspundere propria tara pentru astfel de fapte. Penale.

Daca cineva s-ar naste azi si automat ar creste pana la o varsta la care sa inteleaga lucrurile, sa stie sa scrie si sa citeasca, ar ramane cu urmatoarea impresie: cat de rea e SUA (nu tarile care au gazduit inchisorile, acelea sunt victimile imperialismului american!!) si ce buni sunt teroristii!! Zau, dar despre ce vorbim aici? Am vazut o doamna, la televizor, care avea o figura serioasa, parca marcata de fapta ingrozitoare petrecuta: cum e posibil ca teroristii sa fie tratati asa? Am avut impresia ca asist la condamnarea unui grav caz de child abuse: teroristii, niste bieti copii fara aparare, abuzati sexual si fizic de niste parinti descreierati care nu pot fi decat imperialistii americani, desigur. Cum e posibil asa ceva! Saraca doamna, care vorbea, parca nici nu mai stia sa rada, sa schiteze un zambet, de serioasa ce era! Doar in treacat s-a mentionat ca prin anchetarea unui astfel de prizonier s-a ajuns la localizarea si prinderea lui Osama Bin Laden. Nu as vrea sa se creada ca sunt pentru rele tratamente, inumane, aplicate detinutilor, dar impresia pe care ti-o lasa povestea asta este aceea ca teroristul islamic este o persoana ingenua, o fata inocenta, pura si candida in fata brutalului opresor, exploatator capitalist newyorkez, numai interes si sange rece!

Eram mai demult pe una din camerele de chat de pe Yahoo Messenger, despre adevaratul inteles al Islamului, si intrase o tipa care auziti ce a putut sa spuna despre crestinism: ca este, de fapt, adorarea omului alb… Crestinii erau cei rai, islamicii cei buni, in viziunea sa.

Departe de mine in a imparti lumea in baieti buni si baieti rai, insa toata dezbaterea actuala despre inchisorile CIA par a avea acest sens: noi suntem cei rai, ei sunt cei buni. Noi nu respectam Drepturile Fundamentale ale Omului, de parca teroristii sunt cei care le respecta cu multa scrupulozitate. Parca nici n-ar exista oameni decapitati de acesti teroristi si filmata toata scena, apoi difuzata in toata lumea.

Romania Libera

Peste 5.000 de persoane, omorâte de jihadiști în noiembrie

Se arata ca:

„Peste 5.000 de persoane au fost omorâte de jihadiști în luna noiembrie, o cifră care arată că acestea sunt „mai puternice ca oricând”, potrivit unui studiu britanic publicat joi, relatează AFP, conform Mediafax.

Irakul a înregistrat cele mai multe victime, urmat de Nigeria, Afganistan şi Siria, potrivit acestui studiu realizat de BBC World Service şi centrul de cercetare ICSR din cadrul King’s College din Londra.

Aproximativ 664 de atacuri au fost recenzate în total. Şaisprezece grupări au revendicat aceste atacuri sau au fost identificate ca fiind responsabile de comiterea acestora, dintre care 60% nu au nicio legătură cu reţeaua teroristă Al-Qaida, inamicul numărul unu acum câţiva ani, subliniază studiul.

Aproape jumătate din atentate (44%) au fost comise de gruparea Stat Islamic (SI), care operează în principal în Irak şi în Siria. Această grupare ar fi ucis 2.206 persoane în 308 atacuri.

La rândul ei, gruparea nigeriană Boko Haram ar fi ucis 801 persoane în 30 de atentate.

Aceste date sunt „stupefiante având în vedere că acum trei ani în lumea occidentală se punea că s-a terminat, Al-Qaida este în declin, moartă, învinsă strategic”, a comentat Peter Neumann, cercetător la King’s College.

„Toată lumea crede că primăvara arabă a adus libertate şi democraţie. Ori există o mişcare jihadistă în părţi ale lumii unde nu ne-am imaginat că va apărea vreodată”, a adăugat el.

Autorii recunosc, totuşi, limitele unui astfel de studiu, mai ales într-un context de război civil, în care este greu de atribuit unele acţiuni unei grupări anume şi în care colectarea de informaţii întâmpină dificultăţi.”

Jihadist, jihadist, dar la o adica ii place stilul de viata american 😉

Jihadiştii, amatori de băuturi şi gadgeturi occidentale

Se arata ca:

„Localnicii nu doar trăiesc în teroare din cauza acestor militanţi, care folosesc execuţii în masă brutale şi decapitări pentru a se impune, dar încearcă de asemenea să găsească modalităţi de a supravieţui crizei economice provocate de cei trei ani de război civil.

Mulţi spun că cea mai bună strategie este să le furnizeze luptătorilor gustările şi băuturile care le plac. Chipsurile, ciocolata, băuturile energizante şi berea fără alcool sunt printre preferatele luptătorilor străini care s-au alăturat grupării Stat Islamic (SI) în Siria.

Decretele religioase ale SI şi preferinţele militanţilor au transformat economia locală în zonele ocupate de gruparea islamistă. Magazinele de băuturi alcoolice sunt închise, în timp ce vânzătorii de alimente de tip junk food, magazinele de haine – în special cele în stil militar – şi cele de telefoane mobile înregistrează profituri modeste.

„Economia în zonele controlate de SI este dictată de luptătorii străini. În rest, totul este zero”, a declarat Saleh, un vânzător de articole vestimentare din oraşul Rakka. Mulţi vânzători din zonele rurale nu au auzit până acum de băuturi ca Red Bull şi nici nu se gândeau să vândă chipsuri Pringles şi ciocolată Snickers sau Bounty, preferatele luptătorilor străini.

Afaceriştii locali cumpără astfel de produse din zonele controlate de regimul sirian sau din Turcia şi le vând la un preţ mai mare, pentru a acoperi şi sumele date ca mită la punctele de control ale armatei. Militanţii SI, care au venituri mult mai mari decât civilii, „nici nu se uită la preţuri, banii nefiind o problemă pentru ei”.

Un alt domeniu aflat în dezvoltare este cel al telefoniei mobile. Dacă localnicii au modele vechi de telefoane Nokia, magazinele sunt pline acum cu cele mai noi tipuri de smartphone-uri. Luptătorii SI, „în special cei din Golf, sunt obsedaţi de telefoane mobile”, a declarat proprietarul unui magazin.”

Unul din cele mai stranii lucruri la acesti baieti, jihadistii, e urmatorul: atunci cand baietii astia revin in deplinatatea facultatilor mintale, lasa pusca si se comporta tratandu-te ca si cum ai fi la Camera de Comert din Chicago! 🙂 Sigur, se admite si un whisky, dar sa nu stie lumea – e doar intre tine si el chestia asta 🙂 . Fiti atenti la cum se comporta acesti oameni: „nici nu se uită la preţuri, banii nefiind o problemă pentru ei”. Oamenii astia nici nu-si inchipuie ca pentru un american banii sunt o problema, sunt intotdeauna o problema. Nu stiu ce ma face sa fiu sigur ca baietii nici nu-si inchipuie ca poti sa fii foarte talentat si sa n-ai masina, sa circuli cu metroul… In mentalul colectiv este de neconceput yankeul, exploatator brutal, desigur, care nu stie si nu are in vocabular decat un singur cuvant – profit – sa se uite la preturi, banii sa fie o problema pentru el si sa circule cu metroul…

Executiile

Jihadiștii asasinează încă un occidental

Se arata ca:

„Statul Islamic a făcut publice duminică imagini video în care un călău mascat şi îmbrăcat în negru stă aplecat deasupra unui cap tăiat, aflat la picioare, şi pretinde că este al unui voluntar umanitar american, Peter Kassig, un fost ranger al armatei, dispărut de peste un an la un post de control din nordul Siriei, în timpul livrării de materiale medicale. SI a revendicat din august execuţia a patru ostatici occidentali.

Autenticitatea acestei înregistrări, difuzată de Al-Furqan, organul mediatic al grupurilor jihadiste, nu a putut fi verificată imediat. Punerea în scenă diferă de precedentele execuţii de ostatici filmate de SI şi nu prezintă decapitarea lui Kassig, neexistând vreo filmare cu el recitând un ultim mesaj dictat de răpitori. Dar arată scena, de o rară violenţă, a asasinării a cel puţin 18 oameni prezentaţi ca fiind soldaţi sirieni, aliniaţi, îngenunchiaţi fiecare în faţa unui călău. Unul dintre ei, probabil acelaşi care anunţă moartea lui Kassig, are accent britanic şi este îmbrăcat în negru, conduce scena şi se adresează preşedintelui american, Barack Obama: „Azi, tăiem gâtul soldaţilor lui Bashar. Mâine, vom tăia gâtul soldaţilor tăi”. Cei care au analizat înregistrarea estimează că ar putea fi asasinul ziariştilor americani James Foley şi Steven Sotloff. Un purtător de cuvânt al Consiliului Naţional de Securitate a declarat că experţii serviciilor secrete din SUA sunt la curent cu înregistrarea video şi „lucrează cât mai rapid posibil pentru determinarea autenticităţii”. „Dacă se confirmă, suntem consternaţi de asasinarea brutală a unui voluntar umanitar american, nevinovat, şi exprimăm sincere condoleanţe familiei şi prietenilor”.

Ostatic din 2013

Originar din Indianapolis, Peter Kassig, 26 de ani, a fost capturat la 1 octombrie 2013 la un punct de frontieră din estul Siriei, în provincia Deir ez-Zor, pe când livra material medical, potrivit apropiaţilor săi. Media nu a menţionat capturarea sa până când a apărut la finele unei înregistrări video a SI ce prezenta decapitarea voluntarului umanitar britanic Alan Henning, la 3 octombrie.

Jihadiştii ameninţau că îl vor executa şi pe Kassig, ca represalii la loviturile aeriene ale SUA în Siria şi în Irak contra poziţiilor SI. Kassig a fost deţinut la început separat, apoi transferat într-o închisoare situată la subsolul unui spital pentru copii din Alep, apoi din nou transferat într-o reţea de închisori din Raqqa, capitala autodeclarată a „califatului” autodeclarat de grupul extremist SI.

Peter Kassig s-a alăturat armatei SUA în 2004, potrivit dosarului său militar consultat de Associated
Press. O scurtă perioadă a fost ranger în Irak, între aprilie şi iulie 2007, şi a fost demobilizat din motive medicale. Kassig a studiat apoi la Universitatea Butler din Indianapolis înainte de a merge în Liban, în 2012, ca voluntar medical pentru a veni în ajutorul refugiaţilor sirieni, apoi în Gaziantep, Turcia, în apropierea frontierei siriene. De acolo, a condus o mică ONG fondată în 2012, Special Emergency Response and Assistance (SERA), care forma civili pentru a putea asigura îngrijiri medicale şi oferea hrană,
haine şi medicamente, după cum declară tatăl tânărului american.

Act de „crimă contra umanităţii“

Premierul britanic, David Cameron, s-a declarat „oripilat de uciderea cu sânge rece a lui Peter Kassig. SI şi-a demonstrat încă o dată întreaga perversitate. Gândurile mele se îndreaptă către familia lui”.

Preşedintele francez, François Hollande, a denunţat actul de barbarie şi a precizat că, dacă se confirmă moartea lui Kassig şi asasinarea soldaţilor sirieni, este vorba de „crime contra umanităţii”.”

Haideti sa ne lamurim: daca acestea sunt crime impotriva umanitatii noi infieram, cu manie proletara, desigur, inchisoriile CIA? Incepem sa preamarim China pentru ca acolo traieste „in pace si in armonie” tot „poporul muncitor”? Incepem sa ridicam in slavi Coreea de Nord unde toata lumea „de la orase si sate” traieste „in pace si voie buna”? Uitati-va ce fac acesti oameni, jihadistii. Nu prea vad o condamnare in termeni duri a crimelor impotriva umanitatii comise de acesti oameni. Suntem doar oripilati. Or, nu e de ajuns sa fii numai oripilat. Impresia mea nu e doar ca mangaiem pe crestet o banda de asasini, ci ii mai luam si-n brate vrand sa le schimbam scutecul, sa fie mai curati, mai uscati.

„Un purtător de cuvânt al Consiliului Naţional de Securitate a declarat că experţii serviciilor secrete din SUA sunt la curent cu înregistrarea video şi „lucrează cât mai rapid posibil pentru determinarea autenticităţii”. „Dacă se confirmă, suntem consternaţi de asasinarea brutală a unui voluntar umanitar american, nevinovat, şi exprimăm sincere condoleanţe familiei şi prietenilor”.”

Suntem consternati? N-am inteles bine… Suntem revoltati, stimata doamna sau domn purtator de cuvant!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

decembrie 12, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Greu de inteles…

Gandul

Avertismentul ministrului francez de interne: Riscul unui atentat terorist în ţările UE este „foarte probabil”

Se arata ca:

Ameninţarea teroristă la adresa ţărilor membre ale Uniunii Europene este „reală”, riscul unui atentat fiind „foarte probabil”, avertizează ministrul francez de Interne, Bernard Cazeneuve, cerând identificarea şi neutralizarea islamiştilor reveniţi din ţări precum Siria şi Irak.

„Există riscuri care sunt reale şi care necesită o mobilizare generală”, a declarat Bernard Cazeneuve, conform AFP, după reuniunea miniştrilor de Interne din statele UE, la Bruxelles, pe tema combaterii terorismului.

„Riscul producerii unui atentat pe teritoriul Uniunii Europene este foarte probabil. Motivele adoptării Jihadului (războiul sfânt islamic) vor exista cât timp vor continua conflictele în Siria şi Irak”, a declarat un oficial european, sub protecţia anonimatului.

Numărul europenilor angajaţi în conflicte islamiste nu s-a diminuat, ci chiar a crescut în unele ţări, precum Germania, a declarat ministrul german de Interne, Thomas de Maizière.

„În Franţa, numărul tinerilor deveniţi islamişti a crescut cu 89% de la începutul anului 2014”, a confirmat Cazeneuve.” (subl. mea)

Romania Libera

Surse: Asasina profesoarei americane de origine română a acționat singură

Se arata ca:

„Femeia din Emiratele Arabe Unite (EAU) arestată joi pentru uciderea unei americane de origine română a comis „un act terorist personal”, a declarat duminică un reprezentant al serviciilor de securitate, relatează AFP, conform Mediafax.

„Crima comisă de către acuzată a fost un act terorist personal”, a declarat acesta citat de agenţia oficială Wam.

„Nu s-a stabilit până în prezent că acuzata ar avea legături cu organizaţii teroriste sau partide politice care ar fi putut să o incite să comită această crimă”, a adăugat el.

Oficialul a sugerat astfel că femeia a acţionat ca o „lupoaică solitară”, în stilul acţiunilor violente comise de către islamişti, fără să aibă neapărat legături cu o grupare radicală, ca de exemplu Al-Qaida sau organizaţia jihadistă Statul islamic (SI).

Atunci când au anunţat, joi, arestarea femeii, autorităţile de la Abu Dhabi nu au catalogat acţiunile acesteia ca „teroriste” şi nici nu au făcut legătura cu participarea EAU la coaliţia internaţională antijihadistă condusă de către Washington.

Femeia a ucis-o luni pe profesoara americană de origine română Ibolya Ryan, în vârstă de 47 de ani, pe care a înjunghiat-o într-o toaletă la un centru comercial din bu Dhabi. După aceea ea a încercat să „plaseze o bombă artizanală în faţa casei unui medic american, pe care poliţia a reuşit să o dezamorseze”, potrivit autorităţilor.

Acuzata, în vârstă de 36 de ani, a vizitat recent „anumite site-uri teroriste, pe care a aderat la ideologia teroristă şi a învăţat cum să fabrice explozivi”, a declarat duminică oficialul din domeniul securităţii citat.

„Ea nu avea niciun plan să omoare un cetăţean de naţionalitate americană sau de altă naţionalitate, ci căuta pur şi simplu pe cineva a cărui limbă sau culoarea (pielii) sugera că era străin”, a mai declarat el. „Ea şi-a ales victimele la întâmplare”, a conchis oficialul.” (subl. mea)

UPDATE. Profesoară americană de origine română, omorâtă în Abu Dhabi. Femeia care a ucis-o, reținută

Se arata ca:

„UPDATE 16.12: Femeia care ar fi omorât-o pe profesoară a fost arestată, joi, relatează NBC News, conform Mediafax.

Saif Bin Zayed, ministrul de Interne din Emiratele Arabe Unite (EAU), a anunţat într-o conferinţă de presă că suspectul „cu faţa acoperită”, observat în imaginile înregistrate de camerele de securitate în timp ce părăsea locul crimei, este cetăţean EAU şi se află în custodia poliţiei.

Femeia arestată este de asemenea suspectată că a amplasat o bombă lângă locuinţa unui medic american din Abu Dhabi, potrivit poliţiei. Anchetatorii ar fi descoperit de asemenea materiale necesare fabricării bombelor la locuinţa femeii.

O profesoară de origine română, cu cetățenie americană, care muncea în Abu Dhabi, a fost înjunghiată mortal de o persoană cu un văl negru, relatează Fox News, potrivit Mediafax.

CEO-ul firmei Footprints Recruiting cu sediul în Canada Ben Glickman a confirmat pentru postul american Fox News că victima a fost identificată ca fiind Ibolya Ryan, în vârstă de 47 de ani, mama unor băieţi gemeni în vârstă de 11 ani. Ryan era cetăţeană americană şi a fost formată în Statele Unite, fiind repartizată în Emiratele Arabe Unite (EAU) în septembrie 2013, a precizat Glickman.

Tatăl băieţilor, de care femeia era divorţat, a luat un zbor către EAU pentru a lua băieţii, a adăugat el.

Concomitent, autorităţile din Abu Dhabi au publicat o înregistrare video, într-un efort de căutare a persoanei suspecte care ar fi folosit un obiect ascuţit, confiscat de poliţie.

Crima a fost comisă după ce Ambasada Statelor Unite din Abu Dhabi a postat la sfârşitul lui octombrie un avertisment în care-i informa pe americani în legătură cu „o postare recentă anonimă pe un site jihadist care încurajează atacuri asupra profesorilor la şcoli americane şi internaţionale din Orientul Mijlociu”.

„Misiunea nu cunoaşte vreo ameninţare specifică şi credibilă vizând vreo şcoală sau individ american în EAU”, se arată în avertisment, „însă cooperează cu şcoli locale americane pentru revizuirea securităţii lor”.

În înregistrarea video, persoana suspectă, care poartă o robă tradiţională neagră, văl integral şi mănuşi specifice întregii regiuni a Golfului, este surprinsă deplasându-se liniştită în mallul scump Reem Island din Abu Dhabi. Ea ia un ziar şi dispare pe un hol. O oră şi jumătate mai târziu, reapare şi fuge către un lift. O femeie încearcă să o oprească să intre în lift, dar se retrage. Persoana suspectă iese apoi grăbită din mall.

Un oficial de rang înalt din cadrul poliţiei a declarat pentru AP că atacatorul rămâne în libertate, iar poliţia face investigaţii cu privire la mobilul şi genul atacatorului. El a declarat că o „luptă” a avut loc între victimă şi atactor în toaleta femeilor chiar înainte de înjunghiere.

Ambasada Statelor Unite în EAU a anunţat că este la curent cu incidentul care a avut loc pe 1 decembrie şi se află în contact cu autorităţile, adăugând că este pregătită să ofere orice servicii consulare.

Emiratele Arabe Unite, o federaţie de şapte state, este un aliat al occidentalilor, o ţară în care numărul străinilor este mai mare ca al populţiei locale şi care se prezintă ca un „paradis” într-un Orient Mijlociu afectat de conflicte. EAU face parte din coaliţia condusă de Statele Unite împotriva grupării Statul Islamic (SI) în Irak şi Siria.”

Tinerii…? Este foarte ciudat, cel putin asa mi se pare mie, ca tinerii sunt atrasi de Islam. De observat ca in articolul din Gandul se arata ca ar fi vorba de tineri deveniti islamisti. Deci ei nu erau islamisti dar au devenit asa… Pot sa inteleg actiunea de revolta a unui tanar pentru ca locurile de munca sunt in scadere. Este un lucru care il priveste in mod direct si, desigur, il afecteaza. Dar ca sa devina islamist, ba chiar militant pentru Islam, cred ca e mai greu de inteles… In cele doua articole din Romania Libera nu ni se vorbeste despre o crima efectuata de un descreierat, ci despre „un act terorist personal”, acuzata fiind o femeie in varsta de 36 de ani… Si ca „si-a ales victimile la intamplare”… Ciudata este adeziunea aceasta la o religie – aspectul religios, vreau sa spun – intr-o tara in care se promoveaza valori laice, precum Franta. Si in trecut in Occident au existat tot felul de mode, ma gandesc de pilda la sfarsitul anilor ’60 cu tineri militanti stangisti de inspiratie comunista sau chiar maoista… Fara sa cunoasca bine lucrurile, fara sa aiba habar despre cum era de fapt in comunism. Acum lucrurile par a se repeta cu islamismul. Ca sa vedeti cum se schimba, daca se poate spune asa, lucrurile, va recomand sa cititi acest articol din Revista 22 despre acel Mai ’68, din care eu voi cita doar ce spunea Jacques Rupnik:

„JACQUES RUPNIK*

Cele doua primaveri 1968

La patruzeci de ani de la evocarea „cea­­surilor fierbinti” ale „primaverilor” de la Paris si Praga, fara sa uitam Varsovia sau Berlinul, colocviile, dezbaterile si pu­bli­catiile ofera un contrast frapant intre Est si Vest, ca sa ne intoarcem la termi­no­lo­gia epocii. La Paris, comemorarile „psiho­dramei” (Stanley Hoffmann dixit) din mai 1968 gazduiesc si certificatul de autosa­tis­factie pe care si-l atribuie o generatie, si dorinta generatiei urmatoare de a pune mana pe mostenirea acestui mai, dorinta cu atat mai arzatoare, cu cat „luna” cu pri­ci­na a fost incriminata de un nou prese­din­te al republicii – pe care totusi Daniel Cohn- Bendit l-a taxat de saizecioptist fara stirea lui (se pare ca din mai 1968 n-ar fi retinut decat celebrul „sa profitam fara limite”). Praga pare mai putin dispusa sa co­me­mo­re­ze o infrangere dureroasa si pe un Ale­xandr Dubcek induiosator, fara discutie, dar care simbolizeaza o speranta cu ari­pi­le frante si o capitulare care promitea doua­­zeci de ani de „normalizare”. Multa vreme ocultat, aruncat peste bordul me­mo­riei co­lec­­tive, iata ca 1968 revine in dez­batere, la Praga, prin republicarea, dupa patru­zeci de ani, in Literarni No­viny, a doua texte de referinta scrise in focul eveni­men­te­lor, chiar dupa ocupatia ope­rata de „ta­­rile fratesti”: unul de Milan Kundera, celalalt de Vaclav Havel.1 Pri­mul spunea, in esen­ta, ca, desi a fost un esec, Primavara de la Praga va pastra o an­vergura inter­na­tionala, fiind prima ten­ta­tiva, dintre mo­de­lele in vigoare in Est si in Vest, de a im­­pa­­ca socialismul cu de­mo­cra­tia. La care Havel raspundea ca marile victorii ale Primaverii de la Praga (des­fiin­­­ta­rea cen­zu­rii, restabilirea libertatilor indi­vi­duale si colective) nu faceau decat sa puna la loc ceea ce existase cu treizeci de ani mai ina­inte in Cehoslovacia si era inca funda­men­­tul pentru majoritatea tari­lor democratice. In acest sens, 1989 a fost un anti-1968: refuzul oricarei reforme in cadrul socia­lis­mu­lui si alipirea cat mai grab­nica de un Oc­cident care trebuia imi­tat pana la ama­nunt. Dupa douazeci de ani, grila de lec­tu­ra s-a schimbat: in con­tex­tul unei mon­dia­lizari economice, ale carei efecte per­ver­se incep sa apara la lu­mi­na zilei si al unei crize premature de re­pre­zentare de­mo­cratica, chestiunile lega­te de demo­cra­tie, de piata si de „a treia cale”, pe care le ridica primavara cehoslo­va­ca din 1968, par sa se trezeasca la o noua actualitate.

Dincolo de asemanarile aparente

In aceasta perspectiva, Primavara de la Praga depaseste sistemul comunist din Europa de Est si capata o dimensiune trans­europeana, care a fost, uneori, aso­cia­ta cu revoltele tinerilor care au inflorit cam peste tot in lume in 1968. Mai 1968 sau Primavara de la Praga par sa fie raz­me­rite care, in contexte politice, de­si­gur, di­ferite, semnifica o contestare a statu quo-ului impus de Razboiul Rece si de o cau­tare de modele de societate alter­na­tive.

Comparatia se datora, in mare parte, simultaneitatii „evenimentelor” din 1968. Faptul ca locomotivele lor au fost intelec­tua­lii si o generatie de studenti care, de la Praga la Paris (dar si la Berlin, la Ber­keley sau la Varsovia), arbora aceeasi ti­nuta vestimentara, asculta aceeasi mu­zi­ca si exprima aceeasi neincredere fata de institutiile puterii trimite la un „conflict de generatii”, intr-un moment de „excita­tie globala” si de „fraternitate incoeren­­ta”2 care avea sa stea la originea unei con­vergente ulterioare intre disidentii din Est si stanga antitotalitara din Vest.

Cealalta paralela care se face se refera la unitatea in infrangere. Desigur, uto­piile „saizecioptiste” sunt diferite, dar ele incearca sa conteste o ordine interna si internationala mostenita de la al doilea razboi mondial. De unde contorsiunile ideologice pe cat de bine intentionate, pe atat de indepartate de realitati (Praga, „re­vo­lutia consiliilor muncitoresti”3), care au re­prezentat tot atatea reactii la „restabi­li­rea ordinii” (Milan Simecka4) si la impar­ti­rea Europei.

Si totusi, simultaneitate nu inseamna si­militudine. Pentru a ne convinge, e de ajuns sa mentionam cateva contraste in­­tre cele doua „primaveri”, care se prelun­gesc dincolo de 1989. In cartea sa despre perceptiile Primaverii de la Praga de ca­tre stanga franceza, Pierre Grémion a stu­diat chestiunea din perspectiva discur­su­lui si a referintelor ideologice5. Ramane tema centrala, se accentueaza decalajul ideo­logic si se adauga socantul contrast de parcurs al „saizecistilor”: de aproxi­ma­tiv trei decenii, francezii se mentin pe cul­mi­le influentei in establishment-ul cultural si mediatic, in timp ce omologii lor cehi apar­tin generatiei sacrificate, care nu a re­des­coperit libertatea decat in 1989 si posibilitatea de a reinnoda firul unei istorii intrerupte decat in jurul varstei de cinci­zeci de ani, cand o reorientare personala si profesionala fata de tanara generatie – cu ambitiile ei, cu capacitatea ei de adap­tare si mai cu seama cu dispretul ei pen­tru iluziile Primaverii – nu mai este la inde­ma­na orisicui.

Prima diferenta este de ordin politic sau „ideologic”: „societatea de consum”, con­testata de miscarea pariziana, nu avea nimic reprehensibil pentru cei care as­pirau sa iasa din douazeci de ani de pe­nu­rie socialista. Libertatile asa-zis „bur­ghe­ze” si alegerile, aceasta „capcana” care trebuia aratata cu degetul, in locul ca­rora trebuia instalata democratia di­rec­ta, nu erau defel de dispretuit pentru cei care, iesind din totalitarism, incercau sa restabileasca drepturile civice si liber­ta­tile elementare de exprimare si de aso­cie­re, ca o conditie prealabila pentru re­com­­punerea unei ordini politice. Piata si capitalismul erau respinse de gosismul francez, in timp ce la Praga, Ota Sik pro­punea o „a treia cale” intre etatismul so­cia­list oriental si capitalismul occidental. Incercarea de a depasi acest clivaj ideo­lo­gic si economic era in ultima in­stanta un alt mod de a depasi divizarea Europei. „Intoarcerea in Europa”, sloganul „re­vo­lu­tiei de catifea” din 1989 exista deja in aspiratiile cehoslovace din 1968. Filosoful Ivan Svitak, unul dintre copiii teribili ai Pri­ma­verii de la Praga, formulase aceasta pre­zenta in felul urmator: „La intrebarea de unde, cu cine si unde mergem, se poa­­te raspunde concis: din Asia catre Eu­ropa, singuri”6. Or, pentru gosistii pari­zieni, cuvintele „Europa” sau „Occident” mi­roseau a colonialism sau a „piata co­mu­na”. Orizontul lor international era inde­fec­tibil intors spre Lumea a Treia, cu refe­rin­te care mergeau de la Vietnam (Ho) pana la Cuba (Che), trecand prin revolutia cul­turala chineza (Mao).

Libertate pentru unii, revolutie pentru ceilalti

Forta motrice a Primaverii de la Praga a fost aspiratia catre libertate, in vreme ce la Paris momentul libertar se retragea in umbra in fata mitului revolutiei. Milan Kundera subliniaza, si pe buna dreptate, aceasta dimensiune: „Mai-ul parizian a fost o explozie de lirism revolutionar. Pri­mavara de la Praga era explozia scep­­ticismului postrevolutionar. De ace­ea, studentul parizian privea spre Pra­ga cu mefienta (de fapt, cu indi­fe­ren­­ta), iar praghezul trata cu un zam­bet iluziile pariziene pe care (pe drept sau pe nedrept) le considera discre­di­ta­te, comice sau primejdioase (…) Mai-ul parizian era radical. Ceea ce ani in sir pregatise explozia Primaverii de la Praga era o revolta populara a mo­de­ra­tilor. (…) radicalismul ca atare gene­ra alergie, caci, in subconstientul majo­ri­ta­ti­lor cehilor, era legat de cele mai ura­te amintiri ale lor”7.

Lirismul revolutionar si vocabularul lui Mai ’68 ii aminteau lui Kundera de instau­ra­rea regimului socialist in 1948 si de des­tinul poetului Jaromil, eroul romanului sau Viata este aiurea, in vreme ce saize­cistii cehi erau mai aproape de ironia si de scepticismul personajului principal al unui alt roman al lui Kundera, aparut la Praga in 1968, Gluma. De unde si deca­la­jul dintre spiritul unei revolte juvenile la Paris si maturitatea adulta de la Praga. Kundera adauga: „Mai-ul parizian punea in discutie ceea ce numim cultura eu­ro­peana si valorile ei traditionale. Pri­ma­vara de la Praga era o aparare pa­sio­nata a traditiei culturale europene in sensul cel mai larg si cel mai tolerant al termenului (aparare a crestinismului, dar si a artei moderne, ambele negate de catre autoritatile instalate la putere). Cu totii am luptat pentru a avea drep­tul la aceasta traditie amenintata de me­sianismul antioccidental al totali­taris­mu­lui rus”.

Desuetudinea limbajului politic folosit la Paris nu usura comunicarea intre cele doua capitale. Cu toate ca, in ambele ca­zuri, referinta era un socialism in disi­den­ta fata de modelul sovietic, vulgata mar­xista a gosismului occidental avea o re­zonanta prea asemanatoare cu aceea propovaduita de puterea instalata in Europa de Est. Cand, in aprilie 1968, Rudi Dutschke, figura de prim plan a mis­carii studentesti berlineze, a vizitat Praga in cadrul dialogului intre crestini si mar­xisti, organizat de filosoful Milan Macho­vec, falia despartitoare a aparut cu toata claritatea. Iata cum s-au petrecut lu­cru­ri­le, povestite de tanarul, pe atunci, istoric Milan Hauner: „Dutschke dispune de un vo­cabular politico-economic gandit si ra­finat. Isi mitraliaza auditoriul cu ter­meni ca: productie, reproductie, manipu­­lare, represiune, transformare, obstruc­tie, circulatie, integrare, contrarevo­lu­tie… pe care il elaboreaza sistematic si sarguincios”8.

Si atunci, care sunt motivele lipsei de succes ale liderului contestatiei berlineze pe langa studentii cehi? „Rudi era incon­tes­tabil un orator fara pereche; dis­cur­sul lui avea un plan logic, clar. Dar toc­mai aceasta rationalitate ridicata la rangul de utopie te nelinistea. In dis­cur­sul lui perfect desfasurat nu mai ra­manea loc pentru o gluma sau pentru o slabiciune omeneasca. Fara aceasta rationalitate critica, l-ai fi luat spontan drept un demagog milenarist – si pe deasupra neamt: adica ceva déjà vu. Dar ar fi fost nedrept, pentru ca era in­credibil de sincer”.

Au trebuit sa treaca zece ani pentru ca, doar cu cateva zile inainte de a muri, Rudi Dutschke sa revina asupra orbirii go­sis­mului occidental fata de primenirea ceha; iar pentru el, „imperialismul” nu putea sa fie decat american: „N-am mare lucru de spus despre mai ’68 in Franta; in primul rand pentru ca eram in spital si mai ales pentru ca, gan­din­du-ma retrospectiv, evenimentul im­por­tant din 1968 nu a fost Parisul, ci Praga. Pe vremea aceea nu eram in stare sa ne dam seama”9.

In timp ce „noua stanga” occidentala voia sa revigoreze marxismul, curatandu-l de mizeriile staliniste, cehii se cazneau, dim­potriva, sa-l dilueze la maximum. So­cialismul „cu fata umana” putea sa se im­­pace cu marile curente de gandire la moda in anii ’60: de la psihanaliza la struc­tu­ralism, de la crestinismul pro­gresist la „noul roman”, de la „revolutia stiintifica si tehnica” si de la „teoria convergentei” a lui Radovan Richta10 la redefinirea euro­pe­nitatii.

Mostenirea culturala

Mai-ul parizian a voit sa puna cultura si Universitatea in slujba unui proiect po­li­tic. Anii ’60 cehi marcau, dimpotriva, un pro­ces de emancipare (provizorie) a cul­turii din menghina structurilor politice la putere si au fost un preludiu la zguduirile din 1968. Aceasta distantare a culturii, in ra­port cu ideologia puterii, avea o dimen­siu­ne eminamente politica. Criza politica a regimului nu incepe odata cu alegerea lui Dubcek in fruntea partidului, la 5 ia­nua­rie 1968, ci cu discursurile de ruptura ti­nute la Congresul scriitorilor din iunie 1967 de Ludvik Vaculik, de Milan Kun­de­ra sau de Antonin Liehm. Ziarul emble­ma­tic al lui Mai 1968 era Action, cel al Pri­ma­verii cehoslovace era Literarni No­viny, organul Uniunii Scriitorilor, care se vindea in 250.000 de exemplare intr-o tara de 15 milioane de locuitori. Anii ’60 vor ramane o „varsta de aur” in cultura ceha – fie ca vorbim de literatura (Josef Skvorecky, Ludvik Vaculik, Milan Kun­de­ra, Ivan Klima), de teatru (Vaclav Havel, Pavel Kohout, Otomar Krejca) sau de „noul val” in cinematografie (Milos For­man, Ivan Passer, Jaromil Jires, Vera Chy­tilova, Jan Nemec, Jiri Menzel)11 – in care se deseneaza alta paralela cu ceea ce se impunea in momentul acela in Fran­ta. Extraordinara bogatie a vietii culturale a fost inlesnita de circumstante excep­tio­na­le, in care creatia s-a emancipat de cen­zura, fara sa se lase vrajita nici de sirenele pietei. Este o vitalitate care contrasteaza frapant cu relativa sterilitate culturala (de la Praga, dar si de la Paris) din cele doua decenii de dupa 1989.

Aceasta mostenire culturala asociata lui 1968 a cunoscut un destin diferit dupa infrangerea celor doua „primaveri”: la Praga a fost sistematic distrusa de regi­mul „normalizarii”, iar principalii ei repre­zen­­tanti au fost haituiti, interzisi sau obli­gati sa se exileze. In Franta, dimpotriva, si in general in Occident, aceasta mos­te­ni­re s-a prelungit mult dincolo de esecul uto­piei radicale a lui Mai: ecologia poli­ti­ca, feminismul, multiculturalismul, dar si con­testarea modelului traditional al fa­mi­liei sau noua pedagogie antiautoritara in in­­vatamantul secundar – tot atatea semne ale influentei durabile pe care le-a lasat aceasta mostenire unei generatii care s-a instalat la posturile de comanda ale prin­ci­pa­lelor institutii culturale si mediatice ale tarii. Saizecistii cehi sunt o generatie pier­duta. Atunci cand, dupa douazeci de ani, s-a produs schimbarea, ei isi cautau un al doilea suflu improbabil. Omologii lor fran­cezi au stiut sa converteasca esecul po­litic al lui Mai 1968 intr-o victorie cultu­rala ale carei etichete „bobo” (burghez-boem) si „lib/lib” (liberal/libertar) nu sunt altceva decat o prescurtare pentru a de­sem­na mutatiile inregistrate de o gene­ra­tie autosatisfacuta de „hegemonia” (in sens gramscian!) pe care a reusit sa o exercite asupra elitelor culturale si politice ale tarii.

Posteritatea celor doua „primaveri”

Dincolo de neintelegeri, mai exista si o posteritate diferita a miscarilor din 1968. Cea a Primaverii de la Praga inseamna, in primul rand, esecul reformei din interior a regimului comunist, care a discreditat definitiv perspectiva „revizionista” dubce­kia­­na in Est, dar a inspirat euroco­mu­nis­mul in Vest (de care a incercat, intr-un tar­ziu, sa-si agate vagonul si PCF, aflat in cautare de credibilitate pentru aderarea lui la „Programul comun” – care va fi in anii ’70 referinta partidelor de stanga).

Ce ramane din esecul de la Praga 1968 este „moartea clinica a mar­xis­mu­lui in Europa” (Kołakowski) si perestroika lui Gorbaciov, care a intarziat douazeci de ani. Mai ramane cealalta Primavara 1968, a primenirii societatii civile si a „ce­ta­teniei regasite”, evocata de Vaclav Havel12. Ivan Svitak rezuma astfel „ce­la­lalt” program din 1968: „De la dictatura to­talitara spre societatea deschisa, lichi­da­rea monopolului puterii, controlul efec­tiv asupra elitei puterii printr-o pre­sa libera si o opinie publica. De la ges­tionarea birocratica a societatii si de la cultura prin «capcanele liniei ofi­cia­le» (termenul ii apartine lui C. Wright Mills) spre aplicarea drepturilor fun­damentale ale omului”13.

Aceasta mostenire, care depaseste ca­drul marxismului oficial, si-a gasit pre­lun­girea, un deceniu mai tarziu, in disi­den­ta.

Prin asezarea in chiar miezul demer­su­lui ei a drepturilor omului, a societatii civile si a culturii europene, disidenta cen­tral-europeana (ceha mai cu seama) a avut un impact defel neglijabil asupra stan­­gii antitotalitare din Franta, intr-un con­text politic si intelectual nou de post-1968. Aceasta stanga a descoperit ca, re­tro­spectiv, Mai ’68 avea si o componenta anticomunista, in masura in care o mis­ca­re gosista contesta strategia PCF, ramas credincios dincolo de orice considerent preocuparii moscovite de a apara „or­di­nea”, adica diviziunea Europei. Punandu-si intrebari despre originile totalitarismelor din secolul XX, despre Gulag si despre „bar­baria cu fata umana” (B.-H. Lévy), „noii filosofi” postsaizecioptisti au facut dru­mul inapoi pe filiatiile intelectuale si po­li­tice, de la bolsevismul ruso-sovietic, pana la „maestrii ganditori” germani (An­dré Glucksmann) si pana la Iluminism si au regasit pe acest drum unele dintre pre­o­­cuparile ganditorilor disidentei cehe – in­­cepand cu Jan Patocka si Vaclav Ha­vel. Altii, ca Alain Fikielkraut si Danièle Sal­le­nave (in Mesagerul european), s-au aratat sensibili, in anii ’80, la redes­co­pe­ri­rea Europei centrale ca „occident kid­na­pat” (Kundera) si au fost dispusi sa regan­deasca Europa in dimensiunile ei de cultura si civilizatie, si nu doar de „piata co­muna”. Astfel, antitotalitarismul, dreptu­ri­le omului, redescoperirea societatii civile si a ideii europene au favorizat reintal­ni­rea tardiva a saizecioptistilor de la Paris si de la Praga. Paradoxal, reintalnirea nu a supravietuit prabusirii blocului comunist si extinderii Uniunii Europene – tocmai pentru ca a fost o „extindere” a Uniunii Eu­ropene mai mult decat o reunificare a Europei14.

* Jacques Rupnik este director de cercetare la CERI – Sciences-Po.

  1. Milan Kundera, Cesky udel (Destinul ceh) si Vaclav Havel, Cesky udel?, in Literarni Noviny (52/1), 27 decembrie 2007. De la publicarea acestor texte din 1968, saptamanalul a publicat vreo douasprezece contributii. Redactorul sef, Jakub Patocka, se intreaba, in introducere, cand va ajunge dezbaterea ceha acolo unde a fost acum patruzeci de ani.
  2. Paul Berman, Revoltele din 1968. O fraternitate incoerenta, in F. Fejtö si J. Rupnik (dir.), Primavara cehoslovaca 1968, Bruxelles, Complexe, 1999, p. 267; cf. de asemenea cartea sa consacrata mostenirii intelectuale si politice a lui 1968, The Tale of Two Utopias. The political journey of the generation of 1968, New York, Norton, 1996.
  3. Cf. Capitolul introductiv al lui J.-P. Faye la Praga, revolutia Consiliilor muncitoresti, Seghers/Laffont, 1977, p. 8-56 (culegerea de documente selectate de V.-C. Fisera ofera elemente importante pentru intelegerea dinamicii Primaverii de la Praga, care si-a atins dimensiunea mai radicala prin miscarea consiliilor dupa invazia sovietica).
  4. Milan Simecka, Restabilirea ordinii, La Découverte, 1979.
  5. Pierre Grémion, Paris/Praga. Stanga in fata cu reinnoirea si cu regresiunea cehoslovaca, 1968-1978, Julliard, 1985.
  6. In Student (Praga), 10 aprilie 1968.
  7. Milan Kundera, prefata la romanul lui Josef Skvorecky, Miracol in Boemia, Gallimard, 1978, p. 4.
  8. Milan Hauner, in Student (Praga), 24 aprilie 1968.
  9. Intrebat la Frankfurt, cu cateva zile inaintea mortii sale, in aprilie 1978, care este mostenirea lui 1968, Rudi Dutschke a insistat asupra faptului ca important a fost nu Mai-ul parizian, ci ceea ce se petrecuse la Praga si ca eroarea majora a miscarilor contestatare a fost ca nu au inteles acest lucru. Interviu cu J. Rupnik realizat in mai 1978 si publicat intr-un dosar despre Bilantul 1968-1988 de catre L’Autre Europe, nr. 20 (1989), p. 115-117.
  10. Cf. Radovan Richta, Civilizatia la rascruce, Paris, 1969.
  11. Antonin Liehm, Filme vazute de-aproape, experienta cehoslovaca, White Plains, N. Y., International Arts and Sciences Press, 1974.
  12. Vaclav Havel, Cetatenia regasita, introducere la F. Fejtö si J. Rupnik (dir.), Primavara cehoslovaca 1968, op. cit., p. 11-13.
  13. Student, 10 aprilie 1968.
  14. N.R. Ii invitam pe cititorii care doresc sa continue aceasta reflectie sa se refere la J. Rupnik si F. Fejtö, Primavara cehoslovaca din 1968, Editura Complexe, nr. ed. 2008 ca si la excelenta lucrare a Alexandrei Laignel-Lavastine, Spirite din Europa. In jurul lui Czeslaw Milosz, Jan Patocka, Istvan Bibo, Calmann-Lévy, 2005.

Traducere din Études, nr. 4.085, mai 2008, de Luminita Braileanu”

Aminteste ce spunea Dl. Cazeneuve – „În Franţa, numărul tinerilor deveniţi islamişti a crescut cu 89% de la începutul anului 2014″ – de miscarile tineretului francez de la sfarsitul anilor ’60? E un soi de „revolutie” sau ce anume? Un aprig conflict intre generatii, generator de adanci frustrari in randul tineretului? Interesant este ca tinerii din acel Mai ’68 doreau abolirea claselor sociale, „Putere consiliilor muncitoresti!”… Se orienteaza acum spre un Islam pe care ei il vad avand aceleasi idealuri…? De asemenea este de reamrcat ca la Praga lucrurile erau percepute altfel decat la Paris. Si acum, mi se pare, in Estul Europei perceptia asupra Islamului e diferita fata de cea din Vest (inclusiv SUA). Dupa parerea mea, in Estul Europei, Islamul nu reprezinta o cale de urmat pentru ca el, de fapt, nu-i aduce in sine nimic. Dar in Vest, spre exemplu in Franta, Islamul cum e vazut? Ca o modalitate de elevare spirituala oare?

Trebuie sa spunem totusi ca fenomenul se produce intr-o Europa care, din punct de vedere politic, este uniformizata ideologic. Stanga si Dreapta politica sunt cam acelasi lucru. Pe de alta parte, daca ne referim la Vestul Europei se observa inca de multa vreme o scadere a influentei catolicismului dar si a protestantismului de asa maniera incat oamenii nu prea mai cred in Dumnezeu. De asemenea putem vorbi de o populatie islamica ce traieste in tarile occidentale de pana in 10% din totalul populatiei tarii respective. In 2010 se estimeaza ca musulmanii reprezentau 6% din populatia Europei, asta  insemnand in jur de 44 de milioane de locuitori (fara Turcia), estimata in usoara crestere pana in 2030. In Uniunea Europeana in 2009 numarul musulmanilor era estimat la 19 milioane. De vazut si aceste statistici – aici si aici, dar si aici. Foarte multi din Vestul Europei cred intr-un fel de spirit sau forta vitala… Privind statisticile ar rezulta ca putini sunt cei care cred in mantuirea omului. Islamul a fost adus in Europa mai ales prin imigratie. Va reusi oare Islamul, printr-o politica legata de statul de drept si regula legii, sa se diminueze in Europa…? Sau va prinde si mai mult teren? Islamul nu este compatibil cu civilizatia europeana. Insa mi-e teama ca o diminuare a Crestinismului in Europa de Vest face sa slabeasca in intensitate tocmai forta spirituala care i s-ar putea opune cu succes. Se vede destul de clar ca a fost o greseala acceptarea in Europa a imigratiei islamice. Tocmai pentru ca nu e o cultura compatibila cu cea europeana va exista intotdeauna o sursa permanenta de conflict. Daca ne referim la valorile laice, care fac parte tot din cultura europeana, Islamul le va accepta cu greu sau, si mai probabil, deloc. Defularea acestor frustrari pe care omul islamic le indura in Europa, unde nu e la el acasa, se materializeaza prin atentate teroriste. Pe de alta parte, asa cum stau lucrurile dupa aceste statistici, tineretul nu este destul de intarit spiritual pentru a respinge Islamul, lucru ce constituie un mare pericol. Poate asa se explica de ce multi tineri sunt atrasi de Islam.

Este regretabil ca accentul se pune actualmente pe casatoria intre homosexuali sau pe dreptul persoanelor lgbt si nu se reactualizeaza vechile concepte „Love, not war„, „Flower Power„, bazate pe ideologia nonviolentei, in care sa fie antrenate si persoanele de religie islamica, stimularea nonconformismului, spre exemplu daca un tanar vrea sa se casatoreasca cu o fata de religie islamica, fata sa admita ca tanarul sa nu treaca la religia ei si casatoria sa se desfasoare in fata ofiterului starii civile, ca o noua revolutie Free Love. Un astfel de modernism poate ar diminua Islamul si conceptele sale in Europa. Poate ca in felul acesta multi islamici traitori in Europa ar vedea pana la urma ca, de pilda, ISIS e un lucru rau. Cum poti sa schimbi mentalitatile daca nu se schimba perceptiile? Islamul trebuie injectat cu o doza de libertarianism, anti-autoritarism, ca sa se dilueze. Cum sa faci altfel ca femeile islamice sa nu mai poarte celebrul voal pe fata? Le impui prin lege? Nu stiu daca e calea cea mai eficace… Ma gandesc si la concepte de genul „ISIS is not LOVE, ISIS is WAR” sau „Flower Power in Syria!”, „Bashar al-Assad is against LOVE!”. De asemenea ar trebui actionat si in moda in sensul abaterii de la moda traditional islamica, scotand in evidenta ca aceasta este anacronica. Spre exemplu, un titlu: De ce sa-ti pui voal pe fata si sa nu arati asa:

Elizabeth Berkely

Si un titlu mare: „New way of fashion for muslim women!”, „You are muslim? Be modern!”.  Pentru ca eu vad ca nu facem nimic, doar ne razboim cu ei si rezultatele sunt ca avem parte de atentate teroriste! Trebuie gasite, experimentate si alte modalitati de a dialoga cu ei si ai aduce pe drumul cel bun. Bineinteles ca sunt de acord atat cu Papa cat si cu Preafericitul Bartolomeu ca nu putem admite ca sa fie omorati crestini in Siria. Dar tare mi-e teama ca daca nu putem admite lucrul asta, sa nu se transforme intr-un razboi de proportii care nu stiu cat de eficace ar fi. Violenta naste violenta. Nu ar fi mai inteligent sa diluam Islamul pana la dizolvarea lui completa? 😉  Pana acum s-a experimentat doar solutia fortei sau sprijinirea gruparilor extremist islamice in ideea ca sa vada ei ca suntem binevoitori si rezultatele, e clar, nu sunt prea grozave: Islamul a devenit extremist si a trecut la actiune. Integrarea lor in Europa este inca greoaie si, se vede, ineficienta in acest sens. Pe de alta parte, daca le spui ca esti crestin nu poti avea nici macar o discutie civilizata cu ei… Pe de alta parte, din pacate, tot mai multi tineri devin islamisti. De aceea trebuie gasite si alte modalitati.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

decembrie 8, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Apropo de ce spuneam intr-un comentariu…

Intr-un comentariu prin care ii dadeam un raspuns Cristinei spuneam asa:

„Tu spui ca Obama i-ar ajuta pe teroristii musulmani… Insa, stateam si ma gandeam, daca nu cumva acest ISIS sa nu fie sustinut logistic si sponsorizat de cu totul altcineva decat Obama… Nu cumva e vorba de nenea Putin…? 😉 Eu de asta iti spun: gruparile acestea cine stie de cine sunt sustinute si sponsorizate… Pot fi sustinute de catre Puteri ostile Americii. Bineinteles, aceste grupari pot fi mai periculoase decat Saddam sau Gaddafi!! Poate ca Saddam, daca ar fi fost ajutat de America, ar fi fost un bastion in calea unor astfel de grupari periculoase. Pe cand SUA inca de la inceputul anilor ’90 a inceput o destabilizare periculoasa a Irakului (il viza pe Saddam, dar au fost ignorate consecintele unei eventuale inlaturari a acestuia). Stai ca nu stim inca inlaturarea lui Gaddafi ce consecinte va avea… Un climat politic instabil si marcat de saracie, o putere politica slaba care cu greu poate face fata situatiei, in aceasta Lume Islamica, lucreaza in favoarea gruparilor extremiste si teroriste.” (am subliniat acum)

Si chiar acum iata ce citesc in Evenimentul Zilei:

Haos în Libia, aflată sub asediul islamiștilor. SUA și-a evacuat personalul diplomatic, ambasada britanică a fost atacată

Se arata ca:

Trimişii speciali în Libia ai Ligii Arabe, Uniunii Europene, Statelor Unite şi mai multor ţări europene au făcut sâmbătă apel într-un comunicat la o încetare a focului în această ţară, căzută pradă unor violenţe sângeroase de peste două săptămâni, transmite France Presse.

“Situaţia din Libia a ajuns într-un stadiu critic. Suntem extrem de îngrijoraţi de violenţele care au loc în această ţară şi de consecinţele pe plan umanitar”, afirmă trimişi speciali, care s-au reunit discret joi la Bruxelles.

La această reuniune au participat trimişii speciali ai Ligii Arabe, UE (diplomatul spaniol Bernadino Leon), Franţei, Germaniei, Italiei, Maltei, Spaniei, Marii Britanii şi Statelor Unite.

“Facem apel la toate părţile să înceteze focul, cu atât mai mult cu cât se apropie sfârşitul Ramadanului (…), şi sperăm că ele se vor pune de acord pentru a începe un dialog politic incluziv”, au adăugat trimişii speciali, care au pledat pentru ca ONU să joace un rol în acest proces.

Sâmbătă, SUA şi-au evacuat tot personalul ambasadei lor din această ţară, în timp ce Marea Britanie a decis ca reprezentanța diplomatică sa să rămână deschisă, însă cu un personal puternic redus. Germania şi Marea Britanie şi-au îndemnat cetăţenii să părăsească Libia.

Guvernul libian interimar a lansat de asemenea un apel vineri la oprirea luptelor între miliţiile rivale, avertizând că există pericolul real al “prăbuşirii statului”.

Aeroportul internaţional din Tripoli este închis din 13 iulie, data începerii luptelor care s-au soldat cu cel puţin 47 de morţi şi 120 de răniţi, potrivit unui ultim bilanţ al Ministerului Sănătăţii.

Aceste confruntări, cele mai violente la Tripoli de la căderea regimului Muammar Ghaddafi în 2011, s-au declanşat după un atac lansat de un grup înarmat compus din combatanţi islamişti şi foşti rebeli din oraşul Misrata (200 km la est de Tripoli), care încearcă să-i alunge din zona aeroportului pe ex-rebelii din Zenten, foştii lor aliaţi.

Un convoi al Ambasadei Marii Britanii în Libia a fost, în această dimineaţă, ţinta unui atac în apropiere de Tripoli, a anunţat pentru AFP un purtător de cuvânt al ambasadei. Atacul, care a fost o tentativă de furt de maşină, nu s-a soldat cu victime. “Dimineaţa devreme, un convoi al Ambasadei Marii Britanii a fost ţinta unei tentative de furt de maşină. Au fost trase focuri de armă în direcţia maşinilor noastre (…) Întregul personal ambasadei este în siguranţă, nu există răniţi”, a declarat Bon Phillipson, purtător de cuvânt al ambasadei, citat de Agerpres.

Potrivit martorilor oculari, incidentul a avut loc într-o periferie din vestul capitalei libiene. În acelaşi timp, Phillipson a dat asigurări că ambasada britanică din Libia rămâne deschisă. Anterior, agenţia rusă ITAR-TASS anunţa, citând postul de televiziune Sky News Arabia şi fără a oferi alte informaţii, un atac asupra “misiunii diplomatice” a Marii Britanii din Libia, precizând doar că nu există victime.”

De asemenea va recomand aceasta analiza referitoare la situatia din Irak, aparuta pe Contributors si semnata de Valentin Naumescu:

Războiul de după război. Divizarea Irakului post-american?

Se arata ca:

„Iunie 2014. Adepţii sunniţi ai grupării „Statul Islamic din Irak şi Siria” (sau Irak şi Levant, denumirea alternativă) avansează spre capitala Bagdad pe trei direcţii diferite, cucerind oraş după oraş (Fallujah, Tikrit, Karbala, Najaf, Mosul, Samarra etc.), ameninţând, umilind şi dezarmând o armată irakiană debusolată, nepregătită şi fragilă, care nu ştie ce să facă, cu cine să ţină în realitate sau cum să fugă mai repede. Occidentul tresare, surprins de vigoarea insurgenţei islamiste şi de slăbiciunea ripostei guvernamentale. Media americane şi din toată lumea vuiesc. Deodată, ne aducem aminte de Irak. Uitasem de ei, consideram povestea aceasta încheiată „cu succes”… Aşa ne-au spus.

Să ne amintim. Martie 2003 – decembrie 2011. Războiul din Irak a costat numai Statele Unite (fără a include aici şi efortul financiar al ţărilor care au făcut parte din Coaliţia Forţelor Multinaţionale) aproximativ 2200 de miliarde de dolari[1], însumând cheltuielile militare directe şi beneficiile sociale plătite până acum veteranilor de război şi familiilor victimelor, după cum arată studiul din 2013 efectuat la Brown University, menţionat de Reuters. Costul total va creşte, desigur, în viitor. Sunt şi alte studii pe piaţă, care duc cifrele spre 4000 sau chiar 6000 de miliarde, cu tot cu fraude şi cu dispariţia unor mari sume de bani pe ruta SUA-Irak, neverificate însă. Spre comparaţie, preşedintele Obama a promis recent un miliard de dolari (?!) pentru securizarea Europei Centrale şi de Est, în faţa ameninţărilor unei Rusii revizioniste. E bine să reţinem proporţiile, altfel un miliard de dolari li s-ar putea părea unora o sumă.

Războiul de opt ani din Irak, în diferitele lui etape (campania iniţială Iraqi Freedom, apoi lungul război de contra-insurgenţă), a răpit aproape 190.000 de vieţi[2], de ambele părţi, majoritatea civili irakieni (134.000 ucişi în operaţiuni militare propriu-zise, plus nenumărate victime ulterioare sau indirecte) dar şi militari şi poliţişti irakieni (17.000), insurgenţi irakieni (27.000), militari americani (4487), britanici (179), italieni (33), polonezi (23), ucraineni (18), bulgari (13), români (4) etc.

Bun, veţi spune, au fost în istorie războaie care au făcut infinit mai multe victime decât cel din Irak. Unele au fost însă inevitabile, căci trebuiau oprite armatele agresoare şi eliberate naţiunile şi teritoriile ocupate. Dar la ce a ajutat acesta? Care a fost miza reală, având în vedere că liderii Bush şi Blair primiseră, după mărturii recente ale unor foşti ofiţeri, rapoarte că nu există arme de distrugere în masă? Unde este Irakul acum, după 11 ani de la invazie şi, respectiv, doi ani şi jumătate de la retragerea trupelor coaliţiei? Cine şi ce a avut de câştigat de pe urma războiului? A progresat Irakul post-american?

Acestea sunt întrebări fundamentale, cu răspunsuri care divid America şi lumea în general. Au murit sute de mii de oameni şi s-au cheltuit sume colosale. Nu avem certitudinea că a meritat. Dimpotrivă, imaginea Irakului de astăzi (ca şi a altor state din regiune, după „Primăvara arabă”) oglindeşte o nelinişte profundă a unui Orient Mijlociu neîmpăcat, în care este pe punctul să erupă o revoluţie islamistă de proporţii devastatoare, pe fondul nemulţumirilor tot mai accentuate ale populaţiei musulmane faţă de traiul zilnic, al lipsei de speranţă şi de educaţie.

Sunt două mari teorii care circulă pe piaţă zilele acestea, în legătură cu puternica insurgenţă islamistă din nordul şi centrul Irakului, total opuse ca mesaj politic: prima, care spune că aceasta este dovada eşecului intervenţiei Americii în Irak (propagată în principal de Rusia şi de adversarii intervenţionismului chiar din Statele Unite), a doua care spune exact contrariul, că intervenţia din 2003 a fost corectă şi necesară şi, iată, că retragerea prematură din decembrie 2011 a lăsat în urmă un Irak nepregătit să facă faţă provocărilor interne, o ţară vulnerabilă care are nevoie, din nou, de o intervenţie militară americană/occidentală, precum analiza pe care o face fostul premier britanic Tony Blair[3], acum emisar pentru Orientul Mijlociu.

Cine sunt însă insurgenţii şi cum a apărut această mişcare radicală? Cu un nucleu militar reprezentat, se pare, de foşti ofiţeri superiori sunniţi ai regimului Saddam Hussein (fostul dictator de la Bagdad a fost sunnit, în timp ce majoritatea irakienilor sunt şiiţi), grupul SIIS atrage deopotrivă tineri neintegraţi social, jihadişti din întreaga regiune, oameni nemulţumiţi de guvernarea premierului Nouri Al-Maliki, periferizaţi ai noului regim şiit etc. Comandantul lor, cu numele de războinic Abu Bakr al-Baghdadi (pe numele real, se pare, Abu Dua) este un islamist ultra-extremist, îndepărtat din Al-Qaeda tocmai pentru radicalismul său (dacă aşa ceva poate fi crezut) de noul lider Ayman al-Zawahiri, şi care a căutat să exploateze frustrările adânci ale sunniţilor irakieni, cu obiectivul declarat de a înfiinţa un stat (califat) islamic pe teritoriul actual al Irakului şi Siriei.

Lupta de anihilare a mişcării SIIS, cu sau fără sprijinul militar direct al Statelor Unite, are unele consecinţe interesante în politica internaţională. Aş vrea să menţionez doar trei dintre ele.

În primul rând, se vorbeşte tot mai insistent despre posibilitatea divizării Irakului. Paradoxal, kurzii (marginalizaţi şi persecutaţi şi înainte, şi după Saddam Hussein, şi de puterea sunnită, şi de cea şiită) ar putea profita cel mai mult, la finalul crizei, şi şi-ar putea vedea visul cu ochii: crearea unui mic stat kurd, înghesuit între Turcia, Irak, Siria şi Iran, pe fondul tensiunilor tot mai severe între marile grupuri şiite şi sunnite, care se îndreaptă inevitabil spre separare regională şi, de ce nu?, statală. Foarte utilă pentru înţelegerea situaţiei de pe teren este analiza şi mai ales harta etnico-religioasă oferită de Stratfor[4].

A doua consecinţă, oarecum neaşteptată după evenimentele sângeroase din ultimii ani, se referă la consolidarea indirectă a preşedintelui Bashar al-Assad (reprezentant al minorităţii alawite) în Siria majoritar sunnită, având în vedere pierderea suportului internaţional de către rebelii sunniţi care îl contestă de peste trei ani, într-un război civil cumplit. Sunniţii îşi pierd tot mai mult credibilitatea pe scena politico-diplomatică internaţională, datorită agresivităţii, militantismului islamist dus la absurd, din statele cu conflicte ale regiunii, dar mai ales datorită apropierii tot mai frecvente de grupările teroriste. Moderaţii sunniţi au cel mai mult de pierdut, fiind prinşi la mijloc între regimul autocratic al lui al-Assad şi opozanţii fundamentalişti.

A treia consecinţă este creşterea rolului şi importanţei Iranului şiit în asigurarea echilibrului şi stabilităţii în regiune, preşedintele moderat Hassan Rouhani condamnând insurgenţa din Irak şi anunţând pe 12 iunie că „Iranul va lupta contra terorismului, facţionalismului şi violenţei”[5], colaborând dacă este nevoie cu Statele Unite şi cu autorităţile de la Bagdad. Din nefericire, Israelul se vede tot mai izolat în regiune în noul context al restructurării Orientului Mijlociu, pe fondul revenirii Iranului în negocieri cu puterile occidentale, în dosarul nuclear, dar şi al dezacordurilor tot mai clare şi mai frecvente între Ierusalim şi Washington pe tema conflictului privind Palestina, fiind de reţinut remarca relativ recentă, şocantă, a secretarului de stat John Kerry cu privire la Israel, care riscă să devină, în percepţia sa, noul „stat care practică politica de apartheid”[6]. Liniştea, pacea şi buna convieţuire sunt încă departe de a fi obţinute în zonă. Şi aici, politica externă a lui Obama-Kerry a eşuat.

Practic, în întregul Orient Mijlociu se produce o rebalansare a sprijinului internaţional dinspre sunniţi spre şiiţi şi, indirect, a raporturilor de putere între aceştia. Nu ştim astăzi dacă preşedintele Obama va autoriza până la urmă lovituri aeriene ţintite asupra grupului SIIS din Irak. Probabil că da, dar numai la „limita limitei”, în cazul în care va exista pericolul iminent al căderii Bagdadului în mâna insurgenţilor. Sunt argumente şi contra-argumente dintre cele mai puternice faţă de ideea unei noi intervenţii militare americane în Irak, chiar şi fără trupe la sol. Oricare din cele două atitudini va prevala va fi criticată.

Dilemele de politică externă ale Americii se adâncesc de la o zi la alta. De la non-combatul dezamăgitor, răzgândirea bruscă din august 2013 şi ezitările din Siria, la acceptarea cu jumătate de gură a loviturii de stat militare şi abuzurilor evidente din Egipt, de la Irakul prăbuşit în braţele islamismului total, după opt ani de ocupaţie americană, la uciderea ambasadorului american la Benghazi, în „Libia democratică post-Gaddafi”, de la lipsa de soluţii pentru rezolvarea conflictului israeliano-palestinian (marele eşec al lui Kerry, din această primăvară) la acceptarea controversată dar inevitabilă a Iranului în ecuaţia Orientului Mijlociu, pentru a nu mai aminti de scandalul interceptărilor NSA în Europa şi „înghiţirea” ca atare a anexării Crimeei de către Rusia, administraţia Obama pare să traverseze una dintre cele mai dificile şi mai nereuşite perioade în planul politicii internaţionale din ultimele două decenii. Ceea ce se vede strident, de către orice simplu observator, este lipsa soluţiilor. Nimic nu a mers aşa cum era planificat la Washington. Nici reconstrucţia Irakului, nici democraţia în Egipt, nici pacea între israelieni şi palestinieni, nici relaţia cu vest-europenii, nici constrângerea Rusiei la respectarea principiilor dreptului internaţional. Evaluările au fost slabe, strategiile ineficiente, rezultatele modeste. Nici Hillary Clinton, nici John Kerry nu au performat în înaltele lor poziţii. Poate nu a fost vina lor, poate că în condiţiile cunoscute nu se putea face mai mult. America a pierdut controlul asupra marilor dosare politice ale lumii, în caz că l-a avut vreodată, iar acesta este un lucru care nu poate decât să neliniştească pe toţi cei care susţin ordinea şi valorile tradiţionale ale sistemului occidental.

Este, probabil, momentul unei mari regândiri a politicii externe americane, intrate într-un lung impas conceptual şi într-o riscantă lipsă de soluţii. Dacă pentru actualul preşedinte este, se pare, prea târziu, atunci cel puţin următoarea administraţie va trebui negreşit, scuzaţi clişeul, să reinventeze cu adevărat prestaţia Americii pe scena lumii (politic, economic, strategic şi cultural), şi să redea măcar speranţa unei lumi mai sigure (dacă nu şi mai prospere), bazată pe raţiune, pe doctrina drepturilor şi libertăţilor individuale, pe cultura statului de drept. Deocamdată, aşa cum se vede, nimeni altcineva nu poate face acest lucru în locul Americii.

_______________________________
[1] http://www.reuters.com/article/2013/03/14/us-iraq-war-anniversary-idUSBRE92D0PG20130314

[2]http://news.brown.edu/pressreleases/2013/03/warcosts

[3]http://www.theguardian.com/politics/2014/jun/15/tony-blair-west-intervene-iraq-isis-military-options

[4]http://www.stratfor.com/analysis/iran-faces-resurging-threat-iraq

[5]http://time.com/2874263/iraq-syria-sunni-isis-al-qaeda/

[6]http://www.haaretz.com/news/diplomacy-defense/1.587698

As dori sa fac in continuare cateva comentarii si precizari.

Se vorbeste foarte mult de Islam si chiar fostul Presedinte al Frantei, Dl. Sarkozy, era nemultumit ca in loc de un „Islam al Frantei avem un Islam in Franta”. Aici nu e vorba de un Islam al cuiva, fie el si al Frantei sau al altcuiva. E vorba de Islam. In primul rand ar trebui sa intelegem care e guvernarea, modul de guvernare, forma de guvernamant care se potriveste cel mai bine cu Islamul. Este oare Democratia, asa cum este aceasta inteleasa in Uniunea Europeana sau SUA? Voi da un raspuns direct: forma ideala de guvernare in Islam este Sultanatul. Sa ne gandim la Imperiul Otoman… Ceea ce a facut Ataturk care a renuntat de bunavoie, creand astfel Turcia Moderna, a fost ceva ce nu prea mai are legatura cu Islamul, ci se numeste secularizare! Ataturk nu mai era Sultan, ci Presedinte!! Si acum Turcia este o republica parlamentara constitutionala, nu un stat islamic. Nici sub Saddam Hussein Irakul nu se poate spune ca a fost islamic, desi religia principala a ramas mahomedanismul, oamenii obisnuiti fiind mahomedani in marea lor majoritate. Ci Irakul a fost, tot asa, un stat secularizat, condus de un dictator sprijinit de un partid, practic, unic. Transformarile de substanta din Turcia, intamplate in zorii sec. XX , care au transformat Turcia din Sultanat in Republica, prin reformele sustinute realizate de Ataturk, au fost posibile datorita proximitatii Turciei cu Europa si evident, unor legaturi foarte puternice intre cele doua (doar am purtat atatea razboaie cu ei!). Bineinteles, aceste legaturi au devenit pana la urma si mai puternice, iar ceea ce in epoca s-a numit „Tinerii turci”, acestia mai toti au invatat in Occident, preluand modelul, stilul de viata european. Iar un lucru foarte important a fost renuntarea la turban si imbracarea celui mai occidental costum. Aceste puternice legaturi, pana la urma culturale, dintre Turcia si Europa, legaturi care datau de la Caderea Constantinopolului incoace, au transformat Turcia intr-o tara ce a preluat modelul occidental in mare parte! Irakul, desigur, e mult mai departe de Europa si nu a avut o istorie comuna cu Europa asa incat sa patrunda influenta europeana. Aparitia si acceptarea de catre irakieni a regimului lui Saddam Hussein nu e un lucru intamplator. Ei l-au acceptat, inclusiv siiti, desi Saddam era sunnit, pentru ca amintea de regimul vechilor sultani, regim de autoritate personala a liderului, adica de regimul cel mai potrivit in Islam, dupa cum spuneam mai sus. Si asta cu toate ca regimul lui Saddam nu era unul islamic: Partidul Baas promova un socialism arab, adica adaptat la realitatile Lumii Arabe! Regimul colonelului Gaddafi a fost acceptat de libieni din acelasi motiv, desi nici acesta nu era islamic. Gaddafi a creat Jamahiriya ceea ce se traduce „stat al maselor”, si provenea din Uniunea Socialista Araba Libiana. Insa regimul de autoritate personala a fost acceptat de libieni, in marea lor majoritate musulmani, tot pentru ca aducea cu cel al vechilor sultani, regimuri de asemenea de autoritate personala, foarte autoritare. Democratizarea acestei lumi e foarte dificila intrucat Islamul este incompatibil cu cultura europeana si cu cea americana. Democratia nu ii este proprie Islamului, unde, desigur, nu intalnim o cultura democratica. Gruparile fundamentaliste, extremiste, vad in democratia occidentala nu atat o secularizare pe care nu o pot accepta, ci distrugerea Islamului. Si acesta este motivul principal al atacurilor teroriste pe care acestia le fac si sunt dispusi sa le faca. Ei considera ca Islamul trece printr-o criza la sfarsitul careia isi va gasi moartea, va ajunge o religie moarta. De aici jihadul promovat de acestia si lupta impotriva lumii occidentale, mult mai avansata din punct de vedere economic, tehnologic, emancipata din punct de vedere social. Adica, intr-o lume globalizata, in care Occidentul detine suprematia din punct de vedere economic, social, militar, ei doresc sa opuna si sa organizeze o rezistenta fata de patrunderea fireasca a valorilor si stilului occidental in randul tarilor islamice, care ar distruge, dupa cum cred ei, Islamul sau l-ar transforma in cu totul altceva, lucru, pana la urma, sinonim tot cu distrugerea. In asta consta esenta radicalismului lor.

Ceea ce a afirmat Presedintele Obama, si anume ca SUA ar putea fi considerata „una dintre cele mai mari tari musulmane din lume”, reprezinta un neadevar. Si de asemenea America nu poate fi vazuta de asemenea ca o tara islamica!! Lucrul acesta trebuie subliniat, pentru ca SUA nu poate fi purtatoarea de stindard al Islamului in lume. Din ceea ce ne spune Wikipedia, Islamul in SUA reprezinta doar 0,8% din populatie!!

Islam is the third largest faith in the United States, after Christianity and Judaism, representing 0.8% of the population.[32][33] Islam in America effectively began with the arrival of African slaves. It is estimated that about 10% of African slaves transported to the United States were Muslim.[34] Most, however, became Christians, and the United States did not have a significant Muslim population until the arrival of immigrants from Arab and East Asian Muslim areas.[35] According to some experts,[36] Islam later gained a higher profile through the Nation of Islam, a religious group that appealed to black Americans after the 1940s; its prominent converts included Malcolm X and Muhammad Ali.[37][38] The first Muslim elected in Congress was Keith Ellison in 2006,[39] followed by Andre Carson in 2008.[40]

Research indicates that Muslims in the United States are generally more assimilated and prosperous than their counterparts in Europe.[41][42][43] Like other subcultural and religious communities, the Islamic community has generated its own political organizations and charity organizations.”

Dupa cum usor se poate constata, personalitati de culoare din SUA au imbratisat Islamul si s-ar putea ca punctul de vedere al Presedintelui Obama sa tina cont de acest lucru, el insusi fiind de culoare. E o posibilitate. Adoptarea de catre negri din SUA a Islamului este o reactie la adresa rasismului care a fost practicat de catre albi, care se indetificau in marea lor majoritate ca fiind crestini. De aici si ideea in randul populatiei de culoare ca crestinismul ar putea insemna „adorarea omului alb”. Islamul in SUA are radacini mai vechi, dupa cum ne arata Wikipedia. Pozitia Parintilor Fondatori ai SUA nu a fost, in general, una ostila musulmanilor, in virtutea libertatii religioase:

Religious freedom

American views of Islam affected debates regarding freedom of religion during the drafting of the state constitution of Pennsylvania in 1776. Constitutionalists promoted religious toleration while Anticonstitutionalists called for reliance on Protestant values in the formation of the state’s republican government. The former group won out, and inserted a clause for religious liberty in the new state constitution. American views of Islam were influenced by favorable Enlightenment writings from Europe, as well as Europeans who had long warned that Islam was a threat to Christianity and republicanism.[36]

In 1776, John Adams published „Thoughts on Government,” in which he praises the Islamic prophet Muhammad as a „sober inquirer after truth” alongside Confucius, Zoroaster, Socrates, and other thinkers.

In 1785, George Washington stated a willingness to hire „Mahometans,” as well as people of any nation or religion, to work on his private estate at Mount Vernon if they were „good workmen.”[37]

In 1790, the South Carolina legislative body granted special legal status to a community of Moroccans.

In 1797, President John Adams signed the Treaty of Tripoli, declaring the United States had no „character of enmity against the laws, religion, or tranquillity, of Mussulmen„.[38]

In his autobiography, published in 1791, Benjamin Franklin stated that he „did not disapprove” of a meeting place in Pennsylvania that was designed to accommodate preachers of all religions. Franklin wrote that „even if the Mufti of Constantinople were to send a missionary to preach Mohammedanism to us, he would find a pulpit at his service.”[39] Franklin also wrote an anti-slavery parody piece claiming to be translation of the response of a government official at Algiers to a 17th-century petition to banish slavery there; the piece develops the theme that Europeans are specially suited for enslavement on cultural and religious grounds, and that there would be practical problems with abolishing slavery in North Africa; this satirizes similar arguments that were then made about the enslavement of Blacks in North America.[40]

Thomas Jefferson defended religious freedom in America including those of Muslims. Jefferson explicitly mentioned Muslims when writing about the movement for religious freedom in Virginia. In his autobiography Jefferson wrote „[When] the [Virginia] bill for establishing religious freedom… was finally passed,… a singular proposition proved that its protection of opinion was meant to be universal. Where the preamble declares that coercion is a departure from the plan of the holy author of our religion, an amendment was proposed, by inserting the word ‘Jesus Christ,’ so that it should read ‘a departure from the plan of Jesus Christ, the holy author of our religion.’ The insertion was rejected by a great majority, in proof that they meant to comprehend within the mantle of its protection the Jew and the Gentile, the Christian and Mahometan, the Hindoo and infidel of every denomination.”[41] While President, Jefferson also participated in an iftar with the Ambassador of Tunisia in 1809.[42]

Anti-Islam sentiments

However, not all politicians were pleased with the religious neutrality of the Constitution, which prohibited any religious test. Anti-Federalists in the 1788 North Carolina ratifying convention opposed the new constitution; one reason was the fear that some day Catholics or Muslims might be elected president. William Lancaster said:.[43]

Let us remember that we form a government for millions not yet in existence…. In the course of four or five hundred years, I do not know how it will work. This is most certain, that Papists may occupy that chair, and Mahometans may take it. I see nothing against it.

Indeed, in 1788 many opponents of the Constitution pointed to the Middle East, especially the Ottoman Empire as a negative object lesson against standing armies and centralized state authority.[44]

Si as remarca in mod deosebit pozitia lui Benjamin Franklin: „he „did not disapprove” of a meeting place in Pennsylvania that was designed to accommodate preachers of all religions.”, care sugereaza o America multireligioasa. Adica un spatiu „de acomodare” al tuturor religiilor sub Constitutia US. Cu alte cuvinte, a uni sau a incerca sa unesti cele ce sunt despartite intr-un tot federalist, totusi unitar. Cu toate acestea trebuie spus ca Islamul, cu al sau ax central reprezentat de Sharia, este totalmente incompatibil cu Constitutia Statelor Unite. Insa trebuie spus ca pozitia si conceptia lui Obama in aceasta chestiune nu a fost niciodata exprimata cu claritate. El a fortat Constitutia US cand in mesajul de 4 iulie din anul 2013 a spus: „Americans free to „worship””, care aduce a art.43 din Constitutia Irakului, in loc de „freely exercises their religion”, cum este corect, conform Constitutiei SUA. Si atunci stau si ma intreb daca nu cumva ideile sale n-au radacini in cultura si subculturile populatiei de culoare din SUA… Insa in articolul din CNS News, pe care l-am ecidentiat mai sus se mai arata ca:

„Article 2 of the Iraqi Constitution says: „First: Islam is the official religion of the State and is a foundation source of legislation: A) No law may be enacted that contradicts the established provisions of Islam.””

De unde se vede ca accentul cade pe Islam si nu pe secularizare. In schimb, Calea Araba spre Socialism reprezentata de Partidul Baas pune accentul pe nationalismul arab si pe unitatea tuturor arabilor, de aceea si era un partid pan-arab, un fel de Internationala socialista araba, daca ma pot exprima astfel, chiar mai mult daca ma gandesc la fosta Republica Araba Unita. Deci centrul de greutate nu cadea pe religie, aspectele legate de religie erau inghetate. Din cauza asta terorismul musulman, prin excelenta religios, cu radacini in Islam, era foarte slab pe vremea respectiva, cu exceptia Zonei palestiniene, dar acolo din motive oarecum diferite, pentru ca acolo era un conflict local, un razboi cu Israelul si nimic mai mult. Pe cand in zilele noastre e un razboi dintre organizatiile teroriste islamice si lumea occidentala, un fel de interferenta intre civilizatii, ceea ce nu exista in trecut. In trecut predomina aspectul anti-imperialist, nu cel religios, si a luptei de eliberare nationala – de pilda, observati denumirea Organizatia pentru Eliberarea Palestinei. Chiar si acum ideologia acesteia este una nationalista si social-democrata.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 27, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 94 comentarii

Care e parerea Dvs.?

Legat de ce se intampla actualmente in SUA si nu numai acolo, dar in lume, in general vorbind, iata o idee interesanta:

Eugen Ovidiu Chirovici

„Aparent, niciodata pretul liberatii nu poate fi platit prin amputarea unor drepturi indviduale socotite inalienabile. In fapt, istoria demonstreza ca in conditii de stres social accentuat (razboaie, crize economice de mare intensitate, etc), oamenii pot fi convinsi relativ usor sa renunte la o parte dintre aceste drepturi in virtutea unei prezumate singurante generale. In fapt, orice regim care a inceput prin a propune tranzactionarea libertatii in schimbul sigurantei a sfirsit prin dictatura si oprimare. Daca amenintarea terorismului si crizele economice vor constitui pentru guverne pretexte pentru limitarea liberatilor cistigate treptat de cetateni in ultimul secol, atunci efectele acestor limitari se pot dovedi in viitor mai toxice decit amenintarea insasi.” (subl. mea)

Eugen Ovidiu Chirovici

Care e parerea Dvs., stimati cititori?

Dar daca terorismul, crizele economice sunt produse ad hoc, pentru limitarea libertatilor in scopul institutirii dictaturii si oprimarii? Este oare absurd sa gandesc lucrurile prin prisma unei asemenea teorii a conspiratiei, desfasurata la scara mondiala? Care este secretul unor asemenea lucruri – terorism, crize economice? Ce semnificatie au…? Si cine sau ce ne-ar putea pazi de asemenea duhuri rele, necurate…?

octombrie 6, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

11 septembrie 2001… o enigma…?

Va propun sa cititi un excelent articol din Romania Libera despre evenimentele din 11 septembrie 2001. Un articol ce analizeaza daca loviturile teroriste ar fi putut fi oprite. Daca tragedia ar fi putut fi evitata. Merita citit!

Războiul CIA – FBI, o cauză a tragediei de la 11 septembrie

Iata ce se arata printre altele:

Picture of the World Trade Center on 9/11 shor...

Image via Wikipedia

 

„A fost, în fapt, eşecul unui sistem de securitate care nu a reuşit să adapteze unui nou inamic şi pericolului imens reprezentat de acesta. Lucrul tulburător şi în zilele noastre este că, după cum susţin mulţi experţi din domeniu, 9/11 nu a reuşit să schimbe foarte mult acest sistem.

Unii agenţi începuseră încă din anii ’90 să refuze genul de operaţiuni care ar fi putut descoperi repede personajele capabile să finanţeze şi să opereze celulele teroriste. „Nu vreau să mă duc într-o ţară din Lumea a Treia pentru că acolo poziţia standard este cea dată de diaree”, ar fi răspuns la un moment dat un agent tânăr. Acest gen de atitudine pornea şi din capacitatea redusă a serviciilor secrete de a găsi oameni dedicaţi cauzei.

September 11, 2001 attacks in New York City: V...

Image via Wikipedia

 

În acelaşi timp, până în 1997, majoriatatea agenţilor între 40 şi 48 de ani s-au retras, scârbiţi de birocraţia tot mai sâcâitoare şi de politica de angajare. În interiorul CIA, noii recruţi erau învăţaţi cum să lucreze sub acoperire în cadrul ambasadelor europene, dar nu şi cum să se infiltreze în reţelele teroriste.”

Off Topic

Va propun un alt articol interesant, tot din Romania Libera:

Franţa: Critici după declaraţiile ministrului de interne cu privire la imigranţi

Iata ce arata articolul in final:

This image shows Nicolas Sarkozy who is presid...

Image via Wikipedia

Aerul devine irespirabil pentru toţi cetăţenii acestei ţări /Franţa/ care nu pot accepta ca incapacitatea guvernului în materie de combatere a insecurităţii să servească drept pretext unui ministru pentru a prezenta ca ţapi ispăşitori fie tineri români, fie adulţi originari din Comore. /…/ Claude Guéant a evocat această măsură a repatrierii cu siguranţă pentru a linişti electoratul preşedintelui Nicolas Sarkozy care va fi tentat, peste câteva luni, să flirteze cu partidul lui Marine Le Pen /Frontul naţional/ – conchide autorul comentariului.” (subl.mea)

septembrie 12, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Atentate la Oslo…

Iata ce am citit in Evenimentul Zilei:

Morţi şi răniţi la Oslo, în atentatele cu bombă de lângă sediul guvernului norvegian | VIDEO

Printre altele se arata ca:

„Două explozii puternice au avut loc astăzi lângă sediul guvernului norvegian, din Oslo, cel puţin două persoane pierzându-şi viaţa şi alte 15 fiind rănite, informează Reuters. Presa locală a transmis că premierul Jens Stoltenberg nu se numără printre răniţi, el nefiind în clărire în momentul deflagraţilor. Norvegia a fost, în repetate rânduri, ţinta ameninţărilor teroriste din cauza implicării sale militare în Afganistan.”

si:

„Anul trecut, trei persoane suspectate că ar plănui atacuri teroriste au fost arestate la Oslo. Acestea făceau parte din al-Qaida şi se aflau sub monitorizarea autorităţilor norvegiene de aproximativ un an.„Cu siguranţă nu este vorba de grupări teroriste norvegiene, deşi, din când în când, au fost arestate persoane care aveau legături cu al-Qaida”, a spus analistul David Lea, de la Control Risks, întrebat cine s-ar putea afla în spatele atentatelor de azi.

Din primele informații se pare că una dintre explozii s-a produs într-o clădire aparținând unui ziar central. Birourile din centrul capitalei Oslo au fost evacuate, iar mai multe drumuri din centru au fost închise.

„Am văzut cum ferestrele clădirii VG (unde se află cel mai mare tabloid norvegian, n.r.) şi ale sediului guvernului s-au spart. Mai mulţi oameni zac în sânge pe străzi”, a declarat un jurnalist de la postul public de radio NRK prezent la faţa locului.

„Este sticlă peste tot. Este haos total. Ferestrele tuturor imobilelor din jur au fost distruse”, a adăugat jurnalistul de la NRK, Ingunn Andersen, care a spus că la început a crezut că este vorba de un cutremur.

Ce grupări ameninţă Europa

Potrivit Reuters, pe lista organizaţiilor teroriste care au comis atentate în Europa sau au avut legătură cu acestea se numără al-Qaida, Mişcarea Islamistă din Uzbekistan şi grupările Lashkar-e-Taiba (din Pakistan) , Al Shabaab (din Somalia) şi AQIM (din Algeria).”

Evident, recomand citirea cu atentie a intregului articol. Din cate inteleg atentatul nu a fost revendicat… Despre atacul armat comis la o reuniune a partidului de guvernamant din Norvegia – aici.
Dar primul articol citat a omis, ca sa zic asa, un detaliu. Nu numai gruparile mentionate ameninta Europa. In acest sens, iata mai jos ce titra, recent, Gandul:
Se arata, printre altele, ca:
„Liderul libian, Muammar Gaddafi, a ameninţat, vineri, că va trimite sute de „martiri” pentru a comite atacuri în Europa, ca răzbunare pentru campania militară NATO împotriva regimului de la Tripoli, relatează The Guardian, în ediţia online de sâmbătă.
[…]

Gaddafi a afirmat că Sicilia, Insulele Canare şi alte insule din Mediterana, precum şi Andaluzia au fost teritorii arabe, care trebuie eliberate.

Liderul libian, ale cărui trupe luptă împotriva insurgenţilor care se apropie de Tripoli, a susţinut discursul în faţa a 50.000 de persoane, adunate în oraşul Sabha, la 750 de kilometri sud de Tripoli.

„NATO, vei regreta, atunci când războiul se va muta în Europa”, a spus el. „Poporul libian nu are nici o problemă, puterile coloniale sunt cele care au o problemă. Vor să controleze petrolul nostru. Sunt geloase pentru că Dumnezeu ne-a dat nouă darul petrolului”, a adăugat Gaddafi.”

Recomand de asemenea citirea cu atentie a intregului articol din Gandul.

Nu se poate sa nu te intrebi: ce fel de razboi e asta? Suntem in razboi cu lumea islamica? O lume saraca si care, in consecinta, apeleaza la astfel de „arme”, precum terorismul, pentru a-si apara valorile sale culturale in fata pericolului globalizarii? Este un razboi cu caracter religios? Sau are doar un pronuntat caracter economic? Pe de alta parte avem revolutiile din Nordul Africii, care au inlaturat de la putere regimurile dictatoriale din aceste tari, de religie islamica toate. Situatia din Libia este inca una confuza, dar, din cate se poate constata, Gaddafi este (inca) destul de tare. Nu a putut fi inlaturat, si acum ameninta intreaga Europa cu atentate de razbunare. Fara indoiala ca ceea ce se intampla este ingrijorator. Dupa parerea mea, cu exceptia lui Gaddafi si situatiei din Libia, islamistii privesc totul drept o confruntare ce are, pentru ei, semnificatii religioase. Mie mi se pare ca aceste grupari teroriste islamiste pun pe primul plan religia, iar deciziile sunt luate in functie de acest criteriu. Orice decizii, inclusiv cele de ordin politic. De observat la Gaddafi ca practica un discurs care, totusi, se indeparteaza de coloratura religioasa. El vorbeste de teritorii care au apartinut arabilor, de petrol, resursa atat de importanta pe care „Dumnezeu le-a daruit-o arabilor”. Cu toate acestea discursul sau nu e unul eminamente religios. Este adevarat ca Libia nu a atacat vreun stat, in schimb a fost bombardata cu varf si indesat de fortele NATO in numele (re)stabilirii democratiei.  Dar daca religia, in cazul acestor grupari teroriste islamiste, este doar o masca? Poate se ascunde altceva in spatele acestei masti? Caracterul acestui razboi nu mi se pare bine conturat. Pe de o parte avem tari cu o veche cultura si traditie islamica, dar dominate de regimuri dictatoriale, iar pe de alta parte tari cu o cultura democratica, ce lupta pentru promovarea acesteia in toata lumea. De remarcat este si faptul ca Occidentul priveste problema, mai degraba, sub aspect cultural sau economic, sub aspectul valorilor (cum ar fi democratia, drepturile omului, s.a.) si mai putin sub aspectul religios.  Dar mai avem si un alt lucru interesant: potentialul de schimbare (si aceasta destul de confuza, cel putin asa am impresia) ce exista in tarile islamice, lucru confirmat de revolutiile din Nordul Africii. Se poate specula ca acest potential este „ajutat” (dar cum? intrebarea se pune si cu privire la Libia. Numai ca aici NATO si sprijinul acordat rebelilor de catre Occident spune multe in aceasta privinta) de catre Occident, dar nu trebuie neglijat faptul ca el provine, totusi, din interiorul acestor tari islamice. Este foarte probabil, bineinteles, sa avem de a face cu o influneta culturala a Europei si SUA in aceste tari. Dar atunci de ce sa fie nevoie de razboi? Si, pana la urma, de ce atata incrancenare? Inutila pana la urma, pentru ca nu rezolva si nici nu va rezolva nimic. Exista, oare, o neputinta din partea Europei si SUA de a accepta aceste state islamice asa cum sunt, cu cultura lor, traditiile lor, religia lor, regimurile lor politice, pe motivul ca acestea s-ar opune valorilor occidentale? Pun oare aceste tari in pericol insasi globalizarea pe plan mondial? Ceea ce ma frapeaza este ca au inceput (si asta de destula vreme) sa aiba loc confruntari de forta (atentatele teroriste cred ca pot fi incluse si ele in aceasta categorie) in loc ca problema sa se rezolve pe cale politica, fara aceste confruntari. Tocmai ca folosirea fortei de ambele parti te face sa tragi concluzia ca nu s-a gasit o abordare politica potrivita a acestor probleme (sau poate nici nu s-a dorit vreodata sa se gaseasca?!), dar si blocheaza orice dialog cat de cat rational intre partile implicate, care sa conduca la dezamorsarea situatiei. Iar aceste atentate intamplate la Oslo (dar puteau sa se inample in orice alt loc) arata ca Europa ramane vulnerabila in continuare. Spun acestea pentru ca s-ar putea chiar sa existe incompatibilitati de nedepasit (cel putin pana-n prezent) intre aceste doua culturi. Iar in asemenea conditii a forta nota cu impunerea, datorita unui presupus universalism al unor valori, cum ar fi, spre exemplu democratia, ar putea fi o eroare… Impunere altor state, altora. Sau ar putea fi cel putin o abordare eronata sau o tactica eronata, poate si numai pentru faptul ca se forteaza nota cand nu ar trebui. De ce sa nu iau in considerare si acest aspect, ca ipoteza de lucru? S-au cheltuit sute de miliarde de dolari in razboaiele din Irak si Afganistan intr-un timp foarte scurt, iar rezultatele care se vad este ca acestea au zgandarit si mai rau toata lumea islamica si a determinat-o sa treaca la actiune, iar atentatele de acum de la Oslo ar putea fi un exemplu in acest sens. Practic nu au facut altceva decat ca amenintarea terorista sa fie si mai mare, si mai pronuntata. Iar pentru ca sa-i faci fata cu succes trebuie cheltuiti bani multi, lucru dificil acum cand toata lumea se afla intr-o situatie de criza economica puternica. Lucrul acesta seamana cu proverbul care spune: „sa te legi la cap daca nu te doare”. Cand ai primit pana acum, in timp, milioane de emigranti musulmani la tine in tara, acuma te miri ca au ajuns unii dintre ei prin sindicate si partide politice? Ca-si revendica niste drepturi? Chiar si cel ca femeile sa poarte celebrul voal pe strada? Mie mi se pare ca in mod logic trebuia sa se ajunga la o asemenea situatie. Nu mi se pare nimic deosebit in asta. Tarile acestea musulmane n-au facut altceva, prin aceasta emigratie, decat sa exporte aceasta cultura islamica in Occident. Lucru cat se poate de evident.
Sa vedem ce reactii au provocat aceste atentate.
Mediafax:

Barack Obama şi Nicolas Sarkozy condamnă vehement atacurile de la Oslo

Se arata, printre altele, ca:

„”Le transmit condoleanţe personale norvegienilor”, a declarat Obama din Biroul Oval, unde s-a întâlnit cu premierul Noii Zeelande, John Key. Aceste atacuri „reamintesc comunităţii internaţionale de obligaţia combaterii terorismului şi de necesitatea intensificării schimbului de informaţii”, a subliniat Obama.

La rândul său, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a catalogat drept „un act odios şi inacceptabil” atentatul comis vineri în centrul capitalei Norvegiei, într-o scrisoare adresată premierului norvegian Jens Stoltenberg.

„Am aflat cu profundă emoţie de explozia produsă vineri după-amiază la Oslo”, a scris Sarkozy, condamnând „cu cea mai mare fermitate acest act odios şi inacceptabil”.

Anterior, Uniunea Europeană şi NATO au condamnat atentatul comis vineri după-amiază în apropierea sediului Guvernului de la Oslo.

Cel puţin 11 persoane au fost ucise în două atacuri teroriste comise vineri seara în regiunea Oslo. Poliţia norvegiană a anunţat că are motive să creadă că atentatul cu bombă de la Oslo şi atacul armat comis la şcoala de vară a tinerilor laburişti norvegieni au fost coordonate.”

Dar s-ar putea intampla ca cei care au comis aceste atentate sa nu fie teroristi islamici! Exista acest concept: „lupta impotriva terorismului„, insa in orice lupta trebuie identificat cu precizie adversarul. Disparitia lui Osama bin Laden nu a condus, dupa cum se poate constata, la o diminuare a terorismului si a virulentei sale. S-ar putea spune ca dimpotriva. Terorismul este legat acum de islamism pentru ca in vremurile din urma ei au folost aceasta arma. Insa asta nu inseamna ca acest fenomen nu ar putea sa apara si sub o alta forma. Ar trebui sa dam o definitie a terorismului, pentru a putea stii despre ce vorbim si pentru a cunoaste cum trebuie abordata si rezolvata problema. Iata ce ne spune Wikipedia in aceasta privinta:

Terrorism

Trebuie sa citez:

„There is no universally agreed, legally binding, criminal law definition of terrorism.[1][2] Common definitions of terrorism refer only to those violent acts which are intended to create fear (terror), are perpetrated for a religious, political or ideological goal, and deliberately target or disregard the safety of non-combatants (civilians).[citation needed] Some definitions now exclude acts of state terrorism and some also include acts of unlawful violence and war. The use of similar tactics by criminal organizations for protection rackets or to enforce a code of silence is usually not labeled terrorism though these same actions may be labeled terrorism when done by a politically motivated group.

The word „terrorism” is politically and emotionally charged,[3] and this greatly compounds the difficulty of providing a precise definition. Studies have found over 100 definitions of “terrorism”.[4][5] The concept of terrorism may itself be controversial as it is often used by state authorities (and individuals with access to state support) to delegitimize political or other opponents,[6] and potentially legitimize the state’s own use of armed force against opponents (such use of force may itself be described as „terror” by opponents of the state).[6][7]

Terrorism has been practiced by a broad array of political organizations for furthering their objectives. It has been practiced by both right-wing and left-wing political parties, nationalistic groups, religious groups, revolutionaries, and ruling governments.[8] An abiding characteristic is the indiscriminate use of violence against noncombatants for the purpose of gaining publicity for a group, cause, or individual.(subl.mea)

Se mai arata ca:

„”Terrorism” comes from the French word terrorisme,[10] and originally referred specifically to state terrorism as practiced by the French government during the Reign of terror. The French word terrorisme in turn derives from the Latin verbterrere meaning „to frighten”

iar la capitolul Definitii:

„The definition of terrorism has proved controversial. Various legal systems and government agencies use different definitions of terrorism in their national legislation. Moreover, the International community has been slow to formulate a universally agreed, legally binding definition of this crime. These difficulties arise from the fact that the term „terrorism” is politically and emotionally charged.[18] In this regard, Angus Martyn, briefing the Australian Parliament, stated that „The international community has never succeeded in developing an accepted comprehensive definition of terrorism. During the 1970s and 1980s, the United Nations attempts to define the term foundered mainly due to differences of opinion between various members about the use of violence in the context of conflicts over national liberation and self-determination.”[1]

These divergences have made it impossible for the United Nations to conclude a Comprehensive Convention on International Terrorism that incorporates a single, all-encompassing, legally binding, criminal law definition terrorism.[19] Nonetheless, the international community has adopted a series of sectoral conventions that define and criminalize various types of terrorist activities. Moreover, since 1994, the United Nations General Assembly has repeatedly condemned terrorist acts using the following political description of terrorism: „Criminal acts intended or calculated to provoke a state of terror in the general public, a group of persons or particular persons for political purposes are in any circumstance unjustifiable, whatever the considerations of a political, philosophical, ideological, racial, ethnic, religious or any other nature that may be invoked to justify them.”[20]

Bruce Hoffman, a well-known scholar, has noted that:

It is not only individual agencies within the same governmental apparatus that cannot agree on a single definition of terrorism. Experts and other long-established scholars in the field are equally incapable of reaching a consensus. In the first edition of his magisterial survey, “Political terrorism: A Research Guide,” Alex Schmid devoted more than a hundred pages to examining more than a hundred different definition of terrorism in a effort to discover a broadly acceptable, reasonably comprehensive explication of the word. Four years and a second edition later, Schimd was no closer to the goal of his quest, conceding in the first sentence of the revised volume that the “search for an adequate definition is still on” Walter Laqueur despaired of defining terrorism in both editions of his monumental work on the subject, maintaining that it is neither possible to do so nor worthwhile to make the attempt.”[21]

Nonetheless, Hoffman himself believes it is possible to identify some key characteristics of terrorism. He proposes that:

By distinguishing terrorists from other types of criminals and terrorism from other forms of crime, we come to appreciate that terrorism is :

A definition proposed by Carsten Bockstette at the George C. Marshall Center for European Security Studies, underlines the psychological and tactical aspects of terrorism:

Terrorism is defined as political violence in an asymmetrical conflict that is designed to induce terror and psychic fear (sometimes indiscriminate) through the violent victimization and destruction of noncombatanttargets (sometimes iconic symbols). Such acts are meant to send a message from an illicit clandestine organization. The purpose of terrorism is to exploit the media in order to achieve maximum attainable publicity as an amplifying force multiplier in order to influence the targeted audience(s) in order to reach short- and midterm political goals and/or desired long-term end states.” „
Este adevarat ca sunt descrise tipurile de terorism, o clasificare a fenomenului in categorii si o conturare a tipologiei acestuia. Foarte interesant de citit. Dar este interesant si faptul ca facem o clasificare a fenomenului fara sa-l putem defini exact… Or, daca nu putem sa-l definim, atunci cum putem sa  luptam eficient impotriva lui? Eu cred ca e greu sa-l definim pentru ca termenul, daca se poate spune asa, e foarte vast in intelesuri si semnificatii.  De pilda, putem avea un terorism extremist religios, dar fenomenul poate fi si sub ipostaza terorismului de stanga (sau de extrema stanga) – left-wing terrorism. Iata ce spune, legat de acest tip de terorism, Wikipedia, facand un scurt istoric:
„Modern left-wing terrorism developed following the political unrest of 1968. In Western Europe, notable groups included the West German Red Army Faction (RAF), the Italian Red Brigades, the French Action Directe (AD), and the Belgian Communist Combatant Cells (CCC). Asian groups included the Japanese Red Army and the Liberation Tigers of Tamil Eelam, although the latter organization later transformed into nationalist terrorist. In Latin America, groups that became actively involved in terrorism in the 1970s and 1980s included the Nicaraguan Sandinistas, the Peruvian Shining Path, and the Colombian 19th of April Movement.[1]

Modern left-wing terrorist groups in the United States developed from remnants of the Weather Underground, the Black Panthers and extremist elements of the Students for a Democratic Society. During the 1980s both the May 19th Communist Organization (M19CO) and the smaller United Freedom Front were active. After 1985, following the dismantling of both groups, there were no confirmed acts of left-wing terrorism by similar groups.”

Dupa cum exista si un right-wing terrorism, cu o istorie la fel de sangeroasa…

„Right-wing terrorism came to widespread attention after the August 1980 Bologna bombing, when a group of right-wing terrorists exploded a bomb at a railroad station in Bologna, Italy, killing 84 people and injuring more than 180. Two months later, a right-wing terrorist attack in Munich, Germany killed the attacker and 14 other people, injuring 215. Fears of an on-going campaign of major right-wing terrorist attacks did not materialize.[1]

In 1983, Gordon Kahl, a Posse Comitatus activist, killed two federal marshals and was later killed by police. Also that year, the white nationalistrevolutionary group The Order (also known as the Brüder Schweigen or Silent Brotherhood) became involved with terrorism, including: robbing a sex shop, several banks and armored cars;[5] bombing a theater and a synagogue; and murdering radio talk show host Alan Berg.[6][7]

During the 1980s, more than 75 right-wing extremists were prosecuted for acts of terrorism, although they carried out only six attacks during the decade.[8] The success of law enforcement in capturing and preventing terrorists has been credited to their efforts to investigate terrorists before they turned to violence.[8]The April 19, 1995 attack on the Murrah federal building in Oklahoma, by the right-wing extremist Timothy McVeigh, which killed 168 people, would become the worst domestic terrorist attack in American history.[9] It was reported he had ties to a Michigan militia group.”

Din aceasta tipologie, prezentata in articolul din Wikipedia, si din istoricul prezentat, observam ca si cauzele care au condus la aparitia fenomenului sunt foarte diferite. Mijloacele folosite pentru atingerea scopurilor sunt aceleasi. Insa ideile care i-au animat pe oameni in aceasta lupta nu sunt aceleasi, diferind de la caz la caz, de la o ideologie asumata la alta, de la o epoca istorica la alta. Spre exemplu, terorismul anilor ’80 nu mai este acelasi, in esenta sa, cu cel din zilele noastre. Dar asta nu inseamna ca idealurile, scopurile de atunci au si disparut cu desavarsire… Lucru care da posibilitatea reaparitiei fenomenului sub aceasta ipostaza. De fapt fenomenul terorist mi se pare a fi acelasi, dar sub mai multe ipostaze, foarte diferite intre ele. Poate fi sub o ipostaza religioasa, sau politica, de extrema dreapta sau de extrema stanga, sau sub ipostaza nationalismului separatist, etc. El este instrumentul de lupta al unor ideologii extreme, excluse din corpul social si politic, dar care doresc sa se manifeste, iar aceasta manifestare a lor are loc violent, ucigas, neputand sa-si atinga niciodata, cu adevarat, scopurile si idealurile, lasand in urma doar sange mult si multi morti… Dar acest instrument de lupta poate fi folosit chiar si de state, cum ar putea fi, actualmente, Libia, ca reactie la o politica indreptata impotriva lor sau ca raspuns la actiuni militare indreptate impotriva lor, neavand la indemana alte mijloace eficace de riposta (spre exemplu angajarea intr-un razboi deschis, adevarat).

Poate ca insesi imperfectiunile acestei lumi, lipsa ei de desavarsire spirituala, determina aparitia acestui fenomen periculos. Ca si cum cineva ar creste un sarpe la san, asa si lumea aceasta creste si incalzeste la sanul ei terorismul, a carui muscatura este, deseori, mortala. Se va termina, oare, vreodata, cu acest razboi? Sau, odata terminat, va reincepe din nou, sub alta forma, cu un alt fel de terorism, sub o alta ipostaza, dar renascut din propria lui cenusa ca si Pasarea Phoenix… ? Si va dura atata vreme cat vor dura si nedreptatile, lipsa de libertate, inegalitatile dureroase, vrajba intre religii si oameni in general, din tot felul de motive… Intr-o pace aparenta si o fericire iluzorie, omul facandu-si lamentabile iluzii…

Un norvegian…(Update)

Interesant: cine este autorul antentatelor! Suspectul este un norvegian… Iata ce ne spune Gandul:

FOTO: Cine este Anders Behring Breivik, bărbatul acuzat că a provocat explozia şi atacul armat din Norvegia, în timpul cărora au murit 91 de oameni

Iata ce se arata printre altele:

„Atacatorul este descris de autorităţi drept un extremist de dreapta, iar pe profilul de Facebook şi-a trecut la rubrica religie „creştin” şi la opţiunea politică „conservator”, scrie New York Times. Îi place să joace World of Warcraft şi să citească „Prinţul” lui Machiavelli şi „1984” de George Orwell. „O persoană care are o credinţă egalează forţa a 100.000 de oameni care au doar interese”, a postat duminica trecută Breivik pe contrul său de Twitter. Potrivit unor informaţii, Breivik ar fi fost mason.

Presa din Norvegia îl descrie pe Anders Behring Breivik drept un „singuratic”, care locuia cu mama lui într-o suburbie bogată din vestul oraşului Oslo. Bărbatul de 32 de ani avea o educaţie aparte şi era pasionat de vânătoare.

Pe reţelele de socializare, Breivik a scris că este pasionat de culturism şi de masonerie. După ce a crescut în Oslo şi a studiat la Şcoala de Management din oraş, Breivik s-a mutat într-o zonă rurală, unde a deschis o fermă organică, numită Breivik Geofarm, în care cultiva în special pepeni. Anchetatorii bănuiesc că Breivik a pregătit compoziţia bombelor la ferma sa şi că unul dintre ingrediente a fost îngrăşământul chimic.

Pe lângă fermă, Breivik mai deţine şi un apartament în Oslo, spun autorităţile. Poliţia percheziţionează apartamentul din Oslo al suspectului. Bărbatul nu are pregătire militară specială, el făcând doar stagiul militar obligatoriu în Norvegia.

Presa norvegiană face public un amănunt relevant: Breivik a fost membru al organizaţiei de tineret a Fremskrittspartiet, partid din opoziţie, rival al laburiştilor. Reamintim, în acest context, că, pe insula de lângă Oslo, se desfăşura şcoala de vara a organizaţiei de tineret a partidului laburist.

Ofiţerul de poliţie Roger Andersen a declarat: „Atacatorul ne-a spus răspicat că vrea să îşi explice gestul”.

Dar este de citit tot articolul din Gandul. Foarte interesant!

Iata si un alt articol foarte interesant din Evenimentul Zilei:

Incursiune în mintea „monstrului” extremist

Un articol care ne ajuta sa patrundem in felul de a gandi a lui Breivik.

Se arata printre altele urmatoarele:

„Kari Helene Partapuoli, președintele Centrului Anti-Rasist din Norvegia, cataloghează „opera” lui Breivik de pe Document.no drept „retorică clasică de extremă dreapta”. Ucigașul a lăsat în jur de 75 de mesaje pe site-ul respectiv, opinii pe care administratorii Document.no le-au publicat acum, după atentate, într-o „colecție”.

Rezumatul făcut arată opiniile pe care le avea principalul suspect despre mediul politic norvegian, despre persoane publice, despre marxism, islamism.

„Musulmanii, ca naziștii”

Pe 17 februarie 2010, Breivik compara, fără prea prea multe explicații, islamul cu nazismul și marxismul, pe un ton deranjat.

„Mi se pare ipocrit să tratezi musulamnii, naziștii și marxiștii în mod diferit”, își începea mesajul. „Sunt toți susținători ai ideologiilor bazate pe ură. Nu toți musulmanii, naziștii sau marxiștii sunt conservatori, cei mai mulți sunt moderați. Dar contează asta? Un nazist moderat, să spunem, după ce s-ar confrunta cu o fraudă, ar putea alege să devină conservator. Un musulman moderat poate, după ce i se refuză intrarea într-un club, să devină conservator etc. Este clar că susținătorii moderați ai unor ideologii bazate pe ură vor decide la un moment dat să devină conservatori. Islamismul a dus la moartea a 300 de milioane de oameni, comunismul la moartea a o sută de milioane, nazismul la moartea a 6-20 de milioane de oameni. Toate ideoloegiile bazate pe ură ar trebui tratate în mod egal”, subliniază presupusul ucigaș în masă.

Ideologie: „Patriotismul e numit azi extremist”

Intrat într-o dispută pe tema globalizării și a modernizării ca fiind procese ireversibile, Breivik îi răspunde unui alt comenatator tot cu trimiteri anti-islam. De altfel, tema îl obsedează și apare central în tot ce a rămas arhivat în aceste mesaje.

„Ce o să facă globalizarea și modernizarea împotriva imigrării în masă a musulmanilor”, scrie Breivik. „Sau poate n-ați auzit de Japonia sau Coreea de sud? Aceste țări sunt exemple de succes și regimuri moderne care au respins multiculturalismul în anii 70. (…) Poți numi o singură țară unde multiculturalismula reușit unde a fost și islamul implicat? Singurul exemplu istoric de succes al multiculturalismului în societate sunt SUA, dar acolo minoritățile nu sunt islamice”.

Presupusul ucigaș de la Oslo revine, în repetate rânduri, în mesajele sale ultra-naționaliste și asupra credinței sale că patriotismul norvegian ar fi fost îngropat intenționat. „Problema cu Europa este că a pierdut Războiul Rece încă din 1950, din momentul în care le-au permis marxiștilor/ anti-naționaliștilor să-și facă de cap (…). Rezultatul, în Norvegia și Suedia este că atitudinea marxistă extremistă a ajuns să fie acceptată zi de zi, în timp ce fostul sistem de adevăruri patriotice și conservatorism e numit azi extremist (de către marxiști și umaniști)”, scria presupusul ucigaș, pe 30 decembrie 2009, un mesaj matinal, postat la ora 7.14.

Dispreț față de toleranță

Cu un profund dispreț, pe 5 decembrie 2009, Breivik face rezumatul unui articol citit în acele zile. Îl invocă pe post de argument împotriva tolerării musulmanilor în Norvegia.

„Că tot vorbeam de adepții încăpățânați ai multiculturalismului. Am citit un articol(…) îmi amintesc că era vorba despre o școală din estul Oslo, unde, într-o clasă mai exista doar un singur elev norvegian (majoritatea erau musulmani). Ceilalți norvegieni își mutaseră deja copiii de acolo. Dar mama acestui băiat, desigur, o marxistă dură care se dădea de ceasul morții să demonstreze că Islamul și multiculturalismul funcționează, a refuzat să-l mute din școală. Vroia să arate că băiatul ei va demonstra că toți islamofobii greșesc(…). Bietul copil a fost hărțuit ani de zile și a început să-și facă rău singur. I-a spus mamei sale marxiste că vrea să moară. Doar atunci a realizat mama lui că greșise”, scrie Birevik. Se declară în același text „conservator cultural”, adăugând că ar fi „fericit să fie primul care își protejează copiii, mutându-i în zone sigure”.

În ideile exprimate pe site-ul Document.no, Breivik ajunge să dea, pentru curioși, inclusiv definiții ale unor „zone libere de musulmani”, catalogând cartierele unde aceștia ar trebui să aibă acces redus:

„O zonă liberă de musulmani este: 1. Acolo unde o femeie non-musulmană beată se poate plimba pe stradă fără să fie amenințată cu violul, jaful, hărțuirea, violența. 2. E un loc unde tinerii care nu sunt musulmani se pot plimba fără să fie în pericol să fie hărțuiți de găști de musulmani sau indivizi musulmani. 3. E o zonă unde cei care nu sunt musulmani se pot exprima liber, în cele trei forme (religios, sexual, cultural) fără amenințarea iminentă că vor fi hărțuiți psihologic”.

Implicare politică

Editorii site-ului Document.no au transmis pentru presa norvegiană că, după 29 octombrie 2010, Anders Behring Breivik  a încetat să mai posteze cu numele real pe forum, dar că-l bănuiesc că folosea o identitate ascunsă pentru a-și propaga mesajele naționaliste.

Cotidianul „Aftenposten” menționează că Breivik a mai scris pe Document.no că ar fi fost activist, în trecut, pentru Partidul Progresului – FrP (formațiune conservator-liberală – a doua ca mărime din țară, cu 41 de locuri în parlamentul norvegian), dar s-a arătat nemulțumit de munca acestuia în legislativ. Reprezentanții FrP au confirmat că presupusul ucigaș a fost membru în partid. „Mă întristează şi mai mult să aflu că această persoană a fost printre noi”, a declarat preşedintele FrP, Siv Jensen.”

 De citit si acest articol foarte interesant din Gandul:

iulie 23, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Un baiat de 13 ani – o amenintare la adresa securitatii Presedintelui Statelor Unite??!!

Foarte tare articolul din Gandul:

Un adolescent de 13 ani a fost luat la întrebări de SERVICIILE SECRETE americane, după ce a postat pe FACEBOOK un mesaj despre OBAMA – VIDEO

Tare tot articolul, pe care il recomand a fi citit integral. Dar sa vedem mesajul cu pricina:

„Un băiat de 13 ani din Washington (SUA) s-a trezit cu Serviciile Secrete la uşă, după ce a scris pe Facebook că viaţa lui Barack Obama este în pericol, scrie Cnet.com.

„Spuneam doar că Osama bin Laden a murit şi că Obama ar trebui să fie atent, fiindcă ar putea fi ţinta unor atentate sinucigaşe”, povesteşte Vito LaPinta, elev în clasa a şaptea.

Official presidential portrait of Barack Obama...

Image via Wikipedia

Într-o zi, un angajat al Serviciilor Secrete americane a venit la şcoala băiatului, dorind să aibă o mică discuţie cu el. „Un bărbat cu servietă şi ochelari a venit şi mi-a spus că face parte din Serviciile Secrete. Mi-a spus că o postare a mea ar indica faptul că sunt o ameninţare la adresa preşedintelui”, povesteşte Vito.” (subl.mea)

mai 20, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu