Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

La multi ani!

La multi ani! Numai bine si multa sanatate in 2015!! Sa speram ca va fi un an mai bun decat 2014!!

Cred ca ne dorim cu totii ceva mai bun in anul care tocmai a inceput si pe buna dreptate. Dupa parerea mea, anul 2014, in general vorbind si exceptand evenimentele fericite care vor fi existat in viata fiecaruia dintre noi, nu a fost totusi un an despre care sa spui ca a fost bun. Un an care a fost marcat de o recesiune nu poate fi considerat bun ci s-a inscris in aceeasi circumferinta in care a prevalat mediocritatea, precum si 2012, si 2013. Lucrul asta s-a putut constata si in unele emisiuni de dezbatere de la unele televiziuni, spre finele lui 2014, in care mai era putin si era preamarit Ceausescu pentru „realizarile” sale… Aceasta nostalgie arata nu numai disimularea unor esecuri ale guvernarii, dar indica si un alt aspect mai grav: incapacitatea de a privi increzatori inainte si de a ne adapta usor unor noi realitati. Pentru ca noi asta trebuie sa facem: sa privim inainte si sa construim o dezvoltare durabila si stabila pentru tara noastra. Lucrul asta, din pacate, nu s-a putut constata in 2014. Ci mai degraba baltirea intr-o stare de anemie economica. Stagnare. Dar nicidecum stagnarea intr-o situatie multumitoare de prosperitate. Din pacate situatia asta tinde a se normaliza in Romania, adica de a deveni o norma pentru tara noastra, ceea ce nu e bine. Ar trebui sa devenim anormali, daca pot sa ma exprim astfel. Nu trebuie sa acceptam ca saracia sa devina ceva firesc in Romania. De aceea cuvantul de ordine, cred, pentru 2015 ar trebui sa fie investitiile. Dupa parerea mea, sunt doua chestiuni importante pe care e necesar sa le avem in vedere si pe care le-am neglijat destul de mult in perioada 2012-2014:

– investitiile (inclusiv investitiile straine si atragerea de capital) si

– atragerea de fonduri europene, mai buna absorbtie a acestora, o participare mult mai activa la programele operationale, care inseamna, dupa cum ne asigura D-na. Corina Cretu: „investiții ale Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDR) și ale Fondului de Coeziune (FC), însumând astăzi 132,4 miliarde de euro.”.

Obiectivul tarii noastre trebuie sa fie unul foarte clar: imbunatatirea performantelor Romaniei din punct de vedere economic si deci (foarte important!) cresterea competitivitatii economice a tarii noastre. Bineinteles, data fiind situatia economica deloc roza in care se gaseste tara noastra, nu trebuie neglijat aspectul social. Insa la noi se intampla un fenomen nedorit. Spre exemplu, am vazut la televizor ca se anunta deja cresteri de preturi pentru 2015 dar fara sa se spuna nimic despre cresterea puterii de cumparare a populatiei. La noi se discuta uneori in exces, uneori in contradictoriu, uneori foarte aprins despre asa numitul „aspect social”. Numai ca eu nu prea vad cum poate fi imbunatatit acest aspect daca, de pilda, nu se fac investitii. Pentru ca imbunatatirea acestui aspect, care in mod cert trebuie sa se realizeze – este de-a dreptul rusinos sa avem 40% din populatie care sa traiasca in saracie -, nu se poate face doar prin masuri fiscale la care participa activ DNA. Pe langa „repararea sectorului privat” – am preluat o expresie a lui Florin Citu – noi trebuie sa avem in vedere cresterea sectorului privat, crearea de oportunitati de investitii care sa se traduca si prin crearea de locuri de munca in zonele defavorizate, dar nu numai acolo. Daca ma intrebati pe mine, eu nu m-as axa sa vad cum trebuie actionat, mai mult pe partea de cerere, sa actionam neokeynesian in acest sens, sau pe partea de oferta, actionand neoliberal, dupa o idee a lui Valentin Ionescu. Desigur, astfel de lucruri sunt importante. Insa eu m-as apuca mai intai sa studiez si sa inteleg bine (am subliniat asta: sa inteleg bine) cum stam cu factorii de productie – Natura, Munca, Capitalul – la noi in tara pentru a vedea la modul foarte clar, limpede, unde suntem noi deficitari cu adevarat si din ce motiv stau asa lucrurile. Ar fi foarte interesant sa se faca un studiu serios in acest sens. Pentru ca marea arta este de a sti cum poti sa valorifici in mod optim factorii de productie. Deci trebuie sa stii cat anume trebuie sa cheltuiesti pentru ca acea cheltuiala sa dea roade. Mie, spre exemplu, asertiunile acestea ca „deficitul bugetar trebuie sa fie sub 3% din PIB” sau „deficitul structural trebuie sa fie sub 0,5% din PIB” nu-mi spun mare lucru, mai ales ca astfel de reguli sunt pentru Zona Euro, iar Romania nu e in Zona Euro. Mai mult decat atat, astfel de reguli n-au rezolvat problemele nici in Zona Euro, ba dimpotriva: din punct de vedere politic au inceput ca in diferite tari occidentale sa se nasca si sa aiba un succes nesperat forte antieuropene – deci, iata, consecinte politice nefaste, din pacate. De aceea si spun ca trebuie sa stii cat anume trebuie cheltuit pentru ca ceea ce ai cheltuit sa dea roade. Daca ceea ce cheltuiesti da roade atunci, de pilda, datoria in moneda straina pe care o ai n-ar mai trebui sa fie o problema. Chestiunea asta ca „datoria publica trebuie sa fie sub 60% din PIB” este, iarasi, mai mult o conventie. De ce n-as pune chestiunea si altfel: cum pot face ca acesti bani sa rodeasca. Imi vine un exemplu din lumea muzicala: marele dirijor Sergiu Celebidache a spus odata la o repetitie cu orchestra: „eu nu stiu cum canta viorile, dar am o reactie la felul in care ele canta”. Asa este si aici, de exemplu: nu stiu cat trebuie sa fie datoria publica, dar am o reactie daca acesti bani dau roade sau nu. Ca sa fiu si mai clar, iata un articol din Romania Libera:

Sfatul ministrului german de Finanțe pentru viitorul Guvern al Greciei

Se arata ca:

„Ministrul german de Finanţe Wolfgang Schäuble a îndemnat Grecia – o ţară în care un partid care se opune austerităţii ar putea să ajungă în curând la putere – să continue reformele, subliniind că „orice Guvern nou” este necesar să „respecte” angajamentele precedente, relatează Mediafax.

Începând din 2009 Grecia a înregistrat „progrese enorme. Ar trebui să avem mai mult respect faţă de acest lucru”, afirmă ministrul conservator într-un interviu publicat sâmbătă de cotidianul popular Bild.

„Noi vom continua să ajutăm Grecia pe calea reformelor dure”, a continuat el, în contextul în care membrii Bundestagului (Camera inferioară a Parlamentului german) au aprobat săptămâna trecută prelungirea programului de ajutorare de care beneficiază Atena.

Însă, în cazul în care Grecia „o paucă pe altă cale, acest lucru va fi mai dur”, a avertizat Schäuble. „Noi alegeri nu schimbă cu nimic datoria grecească. Fiecare nou Guvern trebuie să respecte acordurile asumate de predecesorii săi”, subliniază el.

Deputaţii greci au eşuat marţi, a doua oară, să aleagă un preşedinte al Republicii. În cazul imposibilităţii ajungerii la un acord după al treilea tur, Parlamentul va fi dizolvat, iar partidul de stânga şi antiausteritate Syriza ar putea să ajungă la putere.

Alegerile sunt urmărite cu atenţie în restul Europei, unde programul Syriza, formaţiunea favorită în sondaje, provoacă rezerve. Partidul se opune cu îndârjire austerităţii extreme impuse ţării de către UE, BCE şi FMI în schimbul unor împrumuturi în valoare de 240 de miliarde de euro.

Klaus Regling, directorul general al Mecanismului European de Stabilitate (MES), aprecia duminică, într-un interviu pentru cotidianul grecesc Kathimerini, că este „normal ca pieţele să fie îngrijorate atunci când opoziţia are puncte de vedere radical diferite asupra viitorului ţării. În Spania, Portugalia şi Irlanda, guvernele s-au schimbat, dar programele de reformă nu au fost întrerupte. În Grecia, se pare că există mai multă incertitudine”, aprecia el.”

Dupa cum usor se poate observa, se vorbeste foarte mult (din ce in ce mai mult parca) in termeni vagi: „progrese enorme”, „continuarea reformelor”. Ideea este ca Germania doreste sa oblige Grecia sa nu renunte la „austeritate” (un termen de asemenea vag), adica sa nu mareasca deficitul bugetar. Trebuie neaparat sa mentionam ca Grecia e membra a Zonei Euro. Mie mi se pare ca problema se pune destul de prost. Intai ar trebui vazut de ce a ajuns Grecia sa aiba o datorie publica atat de mare si de ce lucrul acesta nu a imbunatatit performantele economice ale Greciei. Este o solutie sa obligi Grecia sa nu cheltuiasca mai mult, sa nu mareasca deficitul bugetar? Grecia nu este singura tara din lume care are o datorie imensa. Asa si Japonia are o datorie foarte mare. Chestiunea care s-ar pune este daca prin marirea deficitului bugetar Grecia ar putea deveni mai performanta din punct de vedere economic. Dar daca Grecia, mergand pe linia austeritatii ar decadea si mai mult, economic vorbind? Ca aceasta chestiune nu este usoara se vede si din urmatorul articol:

FMI recunoaşte că a făcut greşeli grave în ceea ce priveşte criza din Grecia

Se arata ca:

Fondul Monetar Internaţional (FMI) admite, într-un raport intern, că a făcut greşeli majore în ultimii trei ani în ceea ce priveşte gestionarea acordului de finanţare externă încheiat cu Grecia, scrie Mediafax.

FMI a subestimat, astfel, semnificativ impactul măsurilor de austeritate asupra economiei, potrivit Wall Street Journal.

Într-un document intern „strict confidenţial”, FMI notează că a subestimat semnificativ pagubele care aveau să fie aduse economiei greceşti de măsurile de austeritate prescrise guvernului. Grecia este în recesiune de şase ani.

Totodată, FMI admite că şi-a încălcat propriile reguli astfel încât datoria publică uriaşă a Greciei să pară sustenabilă şi că, în retrospectivă, ţara nu respecta trei dintre cele patru criterii de calificare pentru finanţare.

Citeşte şi Letonia a primit avizul CE şi va deveni în 2014 cel de-al 18-lea membru al zonei euro

Raportul FMI subliniază însă că modul în care a fost abordată criza, în coordonare cu Uniunea Europeană, a câştigat timp pentru a limita impactul asupra zonei euro.

În plus, oficiali FMI consideră că experienţa acumulată în Grecia va ajuta în viitoare situaţii de criză, iar instituţia nu a avut alternative la momentul respectiv.

În ultimii trei ani, mai mulţi oficiali importanţi din cadrul FMI, printre care şi directorul executiv Christine Lagarde, au afirmat în repetate rânduri că nivelul datoriei de stat a Greciei este sustenabil, iar împrumuturile pot fi restituite integral şi la timp.

Doi foşti oficiali ai FMI susţin că şeful biroului de avocatură din cadrul instituţiei, Sean Hagan, a avertizat în repetate rânduri la mijlocul anului 2010 că acordul cu Grecia riscă să încalce regulile Fondului.

În 2010, FMI a modificat reglamentul, introducând prevederi pentru situaţii excepţionale, astfel încât ţările să poată accesa împrumuturi mult mai ridicate decât în mod normal.

„Ceea ce s-a întâmplat atunci este mult mai uşor de observat în retrospectivă. Nu erau satisfăcute toate criteriile pentru accesul excepţional aşa cum era definit la acea dată. Cu toate acestea, era nevoie urgentă de sprijin”, a declarat Lagarde, citată de WSJ. Şeful FMI a precizat că, dacă instituţia nu şi-ar fi modificat regulamentul în 2010, Grecia nu ar fi primit sprijin.

În urma analizării relaţiei cu Grecia, FMI va reevalua probabil „excepţiile la criteriile de acces excepţional” şi va ajusta abordarea faţă de acordurile regionale de finanţare.

FMI a luat măsuri şi pentru a dezvolta un procedeu mai riguros de evaluare a datoriilor de stat şi va pune mai mult accent pe asistenţa tehnică în domenii precum supravegherea bancară şi colectarea taxelor, zone unde Grecia înregistra deficienţe semnificative, a continuat Lagarde.

Raportul FMI notează că experţii instituţiei au fost prea optimişti în 2010 în ceea ce priveşte posibilitatea ca guvernul Greciei să revină pe pieţele financiare şi în privinţa abilităţii politice de a implementa măsurile convenite în program.

Citeşte şi Creditorii internaţionali cer băncilor din Grecia să-şi vândă subsidiarele din Europa de Sud-Est

FMI a contribuit cu 47 miliarde de dolari la cele două acorduri de finanţare încheiate de Grecia în 2010 şi 2012 cu UE şi instituţia de la Washington, care au avut o valoare totală de 230 miliarde euro (aproximativ 300 miliarde de dolari). Ulterior, FMI a redus participarea financiară la alte acorduri de bailout din zona euro, cu Irlanda, Portugalia şi, mai recent, cu Cipru.

FMI a estimat iniţial că Grecia va pierde 5,5% din PIB în perioada 2009 – 2012. Impactul economic a fost însă mult mai grav, de 17% din PIB. Totodată, şomajul a depăşit 25%, în timp ce proiecţiile iniţiale ale Fondului indicau un vârf de 15% în 2012.

Acordul cu Grecia vizează reducerea datoriei de stat la 124% din PIB până în 2020 şi la sub 110% până în 2022, faţă de 175% în acest an.

Fondul notează că relaxarea programului de austeritate ar fi ajutat într-adevăr economia elenă, însă nu a fost posibilă din punct de vedere politic la nivel european.” (subl. mea)

De unde se vede ca nu numai Grecia singura este de vina pentru situatia creata si cu atat mai putin populatia Greciei, care plateste acum pentru greselile decidentilor politici si economici. De aceea, austeritatea s-ar putea sa nu ajute economia elena, ci sa adauge la datoria si asa foarte mare pe care o are Grecia, lucru care ar putea inrautati stabilitatea monetara in Zona Euro, cu repercursiuni periculoase asupra Uniunii Europene. Aceste „reforme dure”, despre care vorbeste Dl. Schäuble, trebuie sa imbunatateasca situatia economica a Greciei. In caz contrar se poate inrautati situatia in toata Zona Euro, Grecia fiind membra si datoria pe care o are fiind foarte mare. Or, reluctanta Germaniei la adresa Greciei este foarte mare. Imi amintesc de ceea ce a zis nu demult D-na Merkel, si anume ca „Germania nu este interesata de Grecia”. Poate ca asta a si fost problema, ca pe nimeni nu a interesat cu adevarat…

Sa nu uitam ca Romania a taiat de la invesititii ca sa reduca deficitul bugetar, mentinand austeritatea la care s-a angajat prin semnarea Tratatului de Guvernanta Fiscala. Lucrul acesta nu a dat rezultatele scontate, tara intrand in recesiune si fiind acum intr-o situatie grea. Nu s-a vazut nici cresterea investitiilor straine la noi in tara. Trebuie spus ca aceasta doctrina de „a ne incadra in banii pe care ii avem”, de la Margaret Thatcher citire, a avut o justificare la vremea respectiva, la mijlocul anilor ’70, si anume a fost vazuta ca o modalitate de a inlatura stagflatia (inflatie ridicata, procent chiar de doua cifre, si stagnare economica). A fost o modalitate de a efectua dezinflatia (a nu se confunda cu deflatia), lucru care, totusi, s-a realizat diferit in SUA fata de Europa. Dar aceasta chestiune a lumii occidentale trebuia rezolvata, desi s-a facut cu dureri. Interesant este cum s-a rezolvat in SUA – de citit acest articol al lui Paul Krugman din The New York Times, unde arata printre altele urmatoarele:

„Ronald Reagan didn’t decide to inflict that pain. The architect of America’s great disinflation was Paul Volcker, the Fed chairman. In fact, Mr. Volcker began the process in 1979, when he adopted the tight monetary policy that caused that record unemployment rate. He was also mainly responsible for the recovery that followed: it was his decision to loosen up on the money supply in the summer of 1982 that set the stage for the rebound a few months later.”,

incerc sa traduc:

„Nu Ronald Reagan a decis sa cauzeze durerea. Arhitectul celui mai mare proces de dezinflatie din America s-a numit Paul Volcker, presedintele Fed. In fapt, Dl. Volcker a inceput procesul in 1979, cand a adoptat o politica monetara stransa care a cauzat un record in ceea ce priveste rata somajului. De asemenea tot el este principalul responsabil pentru recuperarea ce a urmat: a fost decizia lui de a pierde oferta de moneda in vara lui 1982, lucru care a pus bazele revenirii din depresiune a economiei cateva luni mai tarziu.”

Cred ca este interesant de remarcat ca Dl. Volcker este democrat, Dl. Reagan era, dupa cum toata lumea stie, republican… 😉 . DeRps, desigur, cum zic americanii 😉 .

Paul Volcker si celebrul sau trabuc

Chestiunea este ca in America durerea, toata „nebunia” asta, a durat trei ani, dupa care chiar s-a vazut o crestere economica semnificativa si iesirea din impas. Actualmente, in Europa, nebunia tine de ani buni fara sa se vada o rezolvare la nivelul Uniunii Europene. Dimpotriva, in Italia am inteles ca au iesit 1,5 milioane de oameni in strada. In Europa „se strange cureaua”, cum se spune, cel putin din 2009 si nu se vad efecte economice pozitive, nici cresteri economice semnificative si nici scaderi semnificative ale datoriei publice din tarile Zonei Euro, daca asta e intr-adevar scopul, sa se scada datoria publica. Si partea foarte proasta este ca in Europa nici nu se vede o perspectiva foarte buna intr-un viitor cat de cat apropiat. Ganditi-va ce inseamna lucrul asta pentru ca una e ca trei ani s-o ducem mai greu, dar realizand totusi ceva – cum a fost in cazul prezentat mai sus, dezinflatia – ca dupa trei ani sa avem o crestere economica puternica si sanatoasa – deci stim o treaba! – si ce se intampla in zilele noastre in Europa: o stare de incertitudine, de asteptare fara sa fie clar ce asteptam de fapt. Aici e de remarcat ca programele operationale, de care pomeneam mai sus, tin, economic vorbind, situatia pe linia de plutire, ca sa zic asa. Nu contribuie semnificativ la crestere, lucru care e o mare problema as zice eu. In Europa nici inflatia nu este mare. Si atunci in ce masura se justifica o asemenea politica monetara foarte stransa? Se pare ca nu se justifica si ca asa stau lucrurile rezultatele se vad. Castigul in competitivitate a tarilor PIIGS e nesemnficativ, chiar zero, mergand pe actuala linie economica. Or, in felul asta nu se poate rezolva niciodata chestiunea economica din UE si Zona Euro, deoarece ramane prapastia, ca sa zic asa, intre competitivitatea redusa a tarilor din sudul Europei si competitivitatea ridicata a celor din nordul Europei.

Dupa parerea mea, in 2015 ar trebui sa se puna bazele unei sporiri de competitivitate pentru flancul sudic al UE, pentru a se depasi starea actuala de incertitudine si durere prelungita inutil, care are consecinte politice nefaste. Ar trebui sa scapam odata de unda de soc a crizei din 2008. Ar fi cazul ca anul 2015 sa fie un an al avantului economic.

De asemenea, in final, as dori sa accentuez sustinerea mea pentru investitii in sectorul constructiilor, al constructiilor de drumuri si autostrazi, in modernizarea cailor ferate. Astfel de investitii se pot constitui intr-un motor eficace de crestere economica si creare de locuri de munca. Se face inadmisibil de putin in acest sector de activitate. Or, fara o infrastructura de calitate buna tara noastra nu se poate dezvolta asa cum trebuie. Ar trebui un amplu program de investitii in acest domeniu al constructiilor, inclusiv in modernizarea caii ferate. As dori sa vad si la noi trenuri de mare viteza care sa lege Bucurestiul de orasele care se afla la departare mare. Totusi, este inadmisibil ca in 2015 sa faci cu trenul 12 ore pana la Satu Mare sau Oradea (spuneti-mi ca gresesc, m-as bucura!)… Lucrurile astea trebuie neaparat realizate, fara de care modernizarea Romaniei ramane o vorba goala…

DE citit si…

Romania Libera

Germania, pregătită să lase Grecia să iasă din zona euro

Se arata ca:

„”Guvernul german consideră aproape inevitabilă ieşirea Greciei din zona euro dacă şeful opoziţiei Alexis Tsirpas va conduce guvernul după alegerile legislative, va abandona politica de austeritate bugetară şi nu va mai rambursa datoriile ţării”, scrie săptămânalul german Spiegel, citând „surse apropiate Guvernului de la Berlin. Angela Merkel şi ministrul german de Finanţe Wolfgang Schäuble şi-au schimbat opiniile şi „consideră suportabilă o ieşire a Greciei din zona euro în urma unor progrese realizate după summitului crizei în 2012”, mai scrie Spiegel Online, preluat de Mediafax.

„Riscul contaminării altor ţări este limitat, deoarece Portugalia şi Irlanda sunt considerate asanate. Pe de altă parte, MES (mecanismul european de stabilitate) furnizează un mecanism de salvare solid, în timp ce Uniunea Bancară asigură securitatea instituţiilor de credit”, ar fi dezvăluit sursele publicaţiei germane.

Parlamentul grec a anunţat miercuri dizolvarea sa şi a confirmat organizarea alegerilor legislative anticipate la 25 ianuarie, la care, potrivit sondajelor, Syriza este considerată favorită.”

precum si…

AFP: Merkel se amestecă în alegerile din Grecia şi naşte controverse chiar şi în rândul majorităţii sale politice

Se arata ca:

„După ce ziarul german Der Spiegel a publicat sâmbătă în ediţia on line un material în care spunea că „guvernul german consideră aproape inevitabilă ieşirea Greciei din zona euro dacă şeful opoziţiei Alexis Tsirpas va conduce guvernul după alegerile legislative din 25 ianuarie, va abandona politica de austeritate bugetară şi nu va mai rambursa datoriile ţării”, jurnaliştii de la AFP i-au contactat pe Angela Merkel şi pe ministrul german de Finanţe Wolfgang Schäuble care ” nu au dorit să confirme, nici să dezmintă, informaţiile din Der Spiegel”, scrie Mediafax.

„Grecia şi-a îndeplinit obligaţiile în trecut. Guvernul german pleacă de la principiul că Grecia va continua să îşi îndeplinească obligaţiile faţă de troica” creditorilor săi, a declarat un purtător de cuvânt al Guvernului german. Un purtător de cuvânt al CDU, Christian Bäumler, a adresat o avertizare, duminică, şi anume, ” în caz de ieşire din zona euro, datoriile Greciei nu vor putea fi rambursate”.

„Cu acest scenariu de ameninţare (…), Guvernul (german) se amestecă indirect în campania (electorală) din Grecia. Este extrem de riscant şi o eroare”, comenta duminică Die Welt, un cotidian apropiat conservatorilor.

În teorie, niciun mecanism nu prevede ieşirea unei ţări din zona euro. Dar, potrivit Berlinului, în cazul în care Grecia nu îşi va mai îndeplini angajamente, BCE ar putea restrânge posibilităţile de refinanţare a băncilor greceşti până la punctul de a obliga Atena să reintroducă drahma. Social-democraţii (SPD) germani, membri ai „marii coaliţii” aflate la putere la Berlin, au contestat în public demersul atribuit lui Merkel

Potrivit presei germane, Angela Merkel şi ministrul german de Finanţe Wolfgang Schäuble încearcă să exercite presiuni asupra alegătorilor eleni sau chiar asupra lui Alexis Tsirpas. Însă acest demers rămâne controversat, inclusiv în cadrul coaliţiei guevernamentale, social-democraţii şi conservatorii exprimându-şi dezaprobarea în public.

Contactaţi de AFP, Angela Merkel şi Wolfgang Schäuble nu au dorit să confirme, nici să dezmintă, informaţiile din Der Spiegel. „

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Reclame

ianuarie 2, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre proiectul Ecaterinei Andronescu…

Fara indoiala ca acest proiect legislativ a starnit o vie dezbatere, pe buna dreptate. Despre ce propune acesta se poate citi aici, dar si aici, si despre dezicerile, chiar din randul PSD, fata de acest proiect se poate citi aici. Adevarul e ca toata lumea critica acest proiect, dar se rezuma la ceea ce este evident. Se poate observa din articolele citate din Evenimentul Zilei ca acest proiect este privit critic chiar de Olguta Vasilescu, care a facut cerere la Biroul Permanent al Senatului sa-si retraga semnatura de pe acesta (specificand faptul ca semnatura dansei ar apare acolo dintr-o eroare a consilierilor de la grupul PSD din Senat) si chiar de Victor Ponta. De la Putere la Opozitie, toata lumea infiereaza acest proiect (cu manie proletara, desigur), toata lumea e scandalizata in ultimul hal, toti isi manifesta o dezaprobare vie, etc.

Si atunci cum e? E chiar atat de rau proiectul propus de D-na Andronescu? Chiar nu are nimic bun? Nimic, nimic? La o prima vedere, superficiala, s-ar parea ca asa stau lucrurile, ca acest proiect este rau, este absurd, ca nu poti gasi, oricat ai cauta, nimic bun. Dar nimeni nu se gandeste la un alt lucru: ce facem cu sistemul universitar romanesc? Ce facem, in conditiile in care procentul celor care au promovat la BAC-ul de anul acesta a fost foarte mic, dezastruos de mic? De observat ca la a doua sesiune a bacalaureatului de anul acesta au promovat doar 16,06% din cei inscrisi. Ce inseamna lucrul asta: mai putini studenti la facultati. Sa presupunem ca anul viitor promovabilitatea la BAC va fi si mai mica decat anul acesta, sa punem raul inainte. In atari conditiuni riscam sa nu se mai poata ocupa numarul de locuri la facultati si universitati. Practic, aceste facultati si universitati isi vor pierde ratiunea de a exista, in conditiile in care vor exista tot mai putini studenti. Or, lucrul acesta ar justifica inchiderea lor. De ce sa mai mentii atatea facultati daca numarul doritorilor de a urma o facultate scade dramatic? Practic, ceea ce s-a intamplat anul acesta la Bacalaureat loveste direct in sistemul universitar romanesc. Practic, il arunca in desuetitudine, in derizoriu. Actuala Putere nu a gasit solutii la aceasta problema: interesul scazut al elevilor pentru invatatura. Este o problema sociala foarte spinoasa. Nu spun ca actuala Putere ar fi intru totul vinovata de aceasta situatie. Pe undeva este vinovata, deoarece nu a reusit sa creeze un climat favorabil din punct de vedere economic pentru un grad de ocupare cat mai mare al fortei de munca, conform pregatirii profesionale a fiecaruia. Daca ar fi facut-o, poate ca tinerii ar fi fost mult mai motivati sa puna mana pe carte si sa invete serios. Traian Basescu zambea a rade cand a aflat ca motivul acestui procent foarte mic al celor ce au promovat BAC-ul se datoreaza faptului ca nu au mai putut sa copieze – un ras nervos, desigur, inteleg asta. Numai ca nu reprezinta o solutie la aceasta problema! Trebuie spus ca Puterea nu a venit cu solutii. Si eu cred ca nici nu se inteleg foarte bine cauzele acestui dezinteres din partea elevilor. Eu am vorbit cu mai multi oameni maturi care-mi spuneau: „la ce bun sa inveti integrale, teoreme, si altele de genul asta, ca oricum nu te ajuta la nimic, mai apoi, in viata”. Cred ca aceste lucruri li se inoculeaza elevilor din familie, ca oricum e inutil sa inveti, spre exemplu, despre vectori, sau despre nu stiu ce gen literar. E inutil pentru ca aceste lucruri nu-ti folosesc la nimic in viata. Mentalitatea aceasta e prezenta in lumea romaneasca de azi, din pacate. Important a ajuns sa fie sa ai o afacere, nu sa stii carte. Sa faci bani, nu sa stii sa rezolvi o integrala. In felul acesta dezinteresul pentru invatatura e promovat pe scara larga in societate. Pentru ca la noi, in societatea noastra, de-alungul timpului, o valoare sanatoasa precum munca s-a falsificat printr-o intelegere rudimentara a spiritului de afaceri. Cu alte cuvinte, important ar fi sa ai spirit de afaceri si sa-l cultivi pe acesta, nu sa muncesti, pentru ca in felul acesta ai ajunge bine in viata, asta insemnand, in principal, sa ai bani multi (mai multi decat vecinul – stiti chestia aia cu capra vecinului). Dar unde ajunge Romania in felul acesta? Inchiputiva ca ar trebui inchise mai mult de trei sferturi din numarul de facultati existente… Nu vad de ce facultatile private s-ar afla intr-o situatie mai buna… In felul acesta Romania ajunge o tara de lumea a treia, o tara, pana la urma, incompatibila cu Uniunea Europeana, o tara menita parca a se infunda tot mai mult in mizerie. Pana la urma chiar si statutul de tara membra a Uniunii Europene ar fi pus in pericol in felul acesta. O tara care ar ajunge sa aiba un sistem universitar compus, spre exemplu, din trei facultati. Regresul ar fi evident. Si nici sa nu ne imaginam ca tari precum Olanda, Finlanda sau Franta ne-ar privi mai cu mila decat acum: dimpotriva, dispretul lor la adresa noastra ar fi si mai mare! Nu am face altceva decat sa demonstram, noi, nu altii, ca Romania nu are ce sa caute in UE. Daca sistemul universitar romanesc s-ar prabusi, Doamne fereste, scenariul descris mai sus ar deveni cat se poate de plauzibil.

Adevarul este ca intreaga clasa politica este responsabila de aceasta situatie, reflectata de rezultatele de anul acesta de la Bacalaureat. S-a tot vorbit si se tot vorbeste de reforma in invatamant, iar epilogul este acest dezastru de la BAC. Lucru ce arata ca asa zisele reforme de pana acum n-au slujit la nimic. Ba dimpotriva, au inrautatit lucrurile.

S-au pus „tunurile” pe D-na Andronescu. Chiar si PSD e impotriva domniei sale. Eu cred ca ar trebui sa avem mai intai noi mila de noi insine. Sigur, acest proiect nu reprezinta o solutie. Reprezinta, totusi (cum sa spun?), un compromis, daca se poate spune asa. Sau, daca doriti, o solutie ad hoc la situatia de acum. Nu cea mai buna, desigur. Nu cea mai inspirata. Dar, cu toate acestea, reprezinta ceva si, dupa parerea mea, e mare lucru ca PSD a venit cu ceva, de vreme ce ceilalti nu au venit cu vreo solutie. Ideea e ca Statul trebuie sa sustina mentenabilitatea sistemului universitar romanesc. Lucrul acesta e realizabil, daca protejezi sistemul.  Pentru ca dezinteresul tinerilor pentru invatatura arunca in derizoriu tot sistemul de invatamant din Romania. Rezultatele de la Bacalaureat releva faptul ca avem de a face cu un fenomen de masa, nu cu unul oarecare. Iata de ce daca eram in locul D-lui Victor Ponta nu m-as fi grabit sa ma dezic de acest proiect. As fi cautat sa-l explic mai bine si sa explic consecintele acestei situatii nefericite, cu atat de putini care au promovat Bacalaureatul, asupra intregului sistem de invatamant de la noi si asupra tarii. Pentru ca acum nimic nu garanteaza ca, in conditii de corectitudine a examenelor de la BAC, la anul rezultatele vor fi mai bune decat anul acesta. Criza economica si financiara agraveaza aceasta situatie. Personal, doresc sa vad aceasta situatie ca fiind temporara (pe termen scurt) si NU permanenta. Observati ca nu laud proiectul D-nei Andronescu, dar nici nu-l dezaprob. In conditii normale l-as dezaproba, fireste. Dar in conditiile de acum nu-l dezaprob, pentru ca nu putem risca faptul ca sistemul universitar sa intre pe o curba descendenta, cea a distrugerii, lucru ce ar pune in pericol intregul sistem de invatamant de la noi. Daca nu vrem sa ajungem o tara de analfabeti, atunci trebuie macar sa protejam sistemul de invatamant actual, daca n-am fost capabili sa-l reformam intr-un mod corespunzator, pentru ca macar sa putem sa-l reparam mai incolo si sa-l aducem in starea de a fi performant cu adevarat. Pentru a nu fi prea tarziu lucrul acesta. Cum sa spun… acest proiect are un defect major, e adevarat: e vulnerabil, este usor de expus criticilor dure, „evident” indreptatite. Cu toate acestea ideea proiectului trebuie luata in seama si trebuie inteleasa, dupa parerea mea, ca o solutie de moment intr-o situatie disperata. Mai bine ceva decat nimic, dupa cum aratam si mai sus. Ceva, pana vom avea luciditatea necesara de a gasi cele mai bune solutii. Este prea usor desconsiderat acest proiect, cu atat mai mult cu cat, repet, nu se vad solutii. Iar lipsa acestora conduce la degradarea accentuata a acestei situatii actuale, si asa ca vai de ea.

Mai multa intelegere cred ca s-ar impune.

octombrie 3, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Perspectivele sumbre ale absolventilor de facultate din SUA

Iata un articol din Gandul in acest sens:

Joseph Stiglitz, despre perspectivele sumbre ale absolvenţilor de facultate din SUA: „Îi aşteaptă o viaţă de datorii, fără perspective de viitor”

Iata ce se arata:

Professor Joseph Stiglitz at Columbia Universi...

Image via Wikipedia

„Laureatul premiului Nobel pentru economie Joseph Stiglitz a vorbit despre viitorul sumbru care îi aşteaptă pe absolvenţii americani de facultate. Stiglitz a subliniat că tinerii au de plătit împrumuturile record luate pentru a-şi finanţa studiile, însă şansele lor de a-şi găsi un job sunt extrem de mici, scrie Business Insider, citând un interviu acordat de economist pentru The Take Away.

Nouriel Roubini, Turkish economist, professor ...

Image via Wikipedia

„Oameni cu abilităţi diferite, cu background diferit, cu educaţie diferită au oportunităţi extrem de diferite. Dacă eşti în vârf, şansele tale în viitor sunt foarte bune. Dar dacă te-ai dus la una dintre acele şcoli făcute doar pentru profit, viitorul tău este sumbru. Statisticile arată că şansele de a-ţi găsi un job, pentru care ai plătit taxe mari de studiu, sunt foarte mici. Şi, din cauza legislaţiei, chiar dacă intri în faliment, nu vei putea scăpa niciodată de împrumuturile pe care le-ai luat pentru a-ţi finanţa studiile. Aşa că pe absolvenţi îi aşteaptă o viaţă de datorii, fără perspective de viitor”, a comentat Joseph Stiglitz.

El a mai amintit că America se numea odinioară ţara tuturor posibilităţilor. „Acum acest lucru s-a dus”, a conchis Stiglitz. Iar Nouriel Roubini a fost de acord cu el şi a recomandat interviul pe Twitter.”

Trist. Situatie grea…

Aici, pagina de Twitter a lui Joseph Stiglitz. Iar aici, pagina de Twitter a lui Nouriel Roubini.

august 25, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

„Doamna de fier”. De la Transporturi.

Anca Boagiu, desigur. 🙂

Pusa pe fapte mari, doamna ministru vrea ordine in sectorul de activitate al ministerului. E vorba ca in implementarea unor contracte exista o „debandada care trebuie oprita”.

Dar iata ce ne spune Ziare.com:

Ministrul Transporturilor, Anca Boagiu, a declarat, sambata, ca firmele de constructii din strainatate care lucreaza in Romania sunt libere sa paraseasca tara, daca nu dau dovada de seriozitate.

Prezenta in judetul Vaslui, Anca Boagiu a afirmat ca, in ceea ce priveste implementarea unor contracte, in prezent este „o debandada care trebuie oprita”.

„Noi obligam toti constructorii, prin noile contracte, sa aiba grafice de executie cu sase termene intermediare. Nerespectarea unuia dintre ele atrage dupa sine o penalizare de 500.000 de euro, iar pentru fiecare zi de intarziere o suplimentare de 0,1% pe zi din valoarea contractului. In momentul in care se ajunge la o valoare de 15% din contract, atunci acesta se reziliaza. Stiu ca nu a placut acest lucru, nici rezilierile care au fost pana acum si nici penalitatile pe care le-am aplicat, de 40 de milioane de euro in ultimele zile pentru constructorii de drumuri si inca 24 de milioane de euro pentru firma care executa reabilitarea caii ferate de pe Valea Prahovei. Nu place nimanui, dar debandada din implementarea contractelor pe constructii de drumuri, cai ferate si cai navale in Romania trebuie sa se opreasca”, a afirmat Anca Boagiu.

Ea a subliniat ca toti constructorii care nu sunt seriosi pot parasi oricand tara.

„Cine nu vrea sa munceasca in Romania, exista un aeroport cu un terminal nou, frumos, in forma de vioara. Ii insotim cu servicii de protocol, le asiguram si bilete la business class si ii rugam frumos sa plece in tarile de unde au venit, cu penalitatile aferente. Daca vin cu un pedigree care ii califica in momentul in care semneaza contractul cu noi, atunci sa il mentina si in Romania”, a spus Boagiu.”

De acord in mare parte cu ce spune D-na Boagiu. Problema ar fi si cat de serios e ministerul in raport cu constructorii. Iata un exemplu controversat din trecutul recent, sintetizat in ZF:

Premieră: Ministerul Transporturilor reziliază un contract de 224 mil. euro cu Colas pe motiv de întârziere a lucrărilor

Interesant articol si cred ca merita citit tot. Implicatiile politice in privinta relatiile romano-franceze sunt evidente. Dar, stand si citind articolul, nu se poate sa nu te intrebi: cine are dreptate?

Problema nu e foarte simpla. Colas e o firma mare, serioasa. Contractul era de asemenea substantial si greu de refuzat – uitati-va la suma!

„”Este momentul în care trebuie să se înţeleagă, o dată pentru totdeauna, că România nu este ţara nimănui. Nu este loc în care constructorii au libertatea să nu îşi onoreze obligaţiile, bazându-se pe o clemenţă dusă până la infinit din partea autorităţilor”, a justificat ieri Boagiu gestul de a rezilia contractul cu puternica companie franceză care, până în prezent, a câştigat contracte în România pentru construcţia de drumuri de aproximativ jumătate de miliard de euro. „

Aceeasi retorica atunci ca si acum!

Dar ce spune Colas?

„Colas a câştigat licitaţia pentru acest tronson de autostradă în toamna lui 2008, durata de execuţie a contractului urmând să fie de 24 de luni. Termenul a fost depăşit, ministerul de resort acceptase amânarea recepţiei lucrării, însă compania are şi ea, de partea ei, explicaţii.

Ele sunt următoarele. Odată cu înce­perea lucrărilor au fost descoperite situri arheo­logice, iar pentru ca acestea să nu fie distruse a fost nevoie de o abatere de la traseul iniţial. CNADNR a cerut construc­torului (care răs­punde şi de proiectare) o alternativă. Colas a propus într-o primă variantă construcţia de viaducte, iar în cea de-a doua mutarea auto­străzii mai spre sud, variantă acceptată de CNADNR.

Colas susţine că CNADNR nu i-a pus la dispoziţie toate terenurile necesare pentru continuarea construcţiei pe noua rută, iar Consiliul Judeţean Constanţa nu i-a eliberat la timp certificatul de urbanism. De altfel, acest lucru a fost susţinut ieri şi de prefectul de Constanţa Claudiu Palaz. El a spus că, dacă certificatul de urbanism ar fi fost eliberat la timp de către Consiliul Judeţean, probabil că nu ar mai fi fost reziliat contractul.

Cert este faptul că el a fost reziliat şi asta după ce atât CNADNR, cât şi Colas şi-au notificat reciproc despre posibilitatea ruperii lui dându-şi termene limită pentru rezolvarea problemelor. Termenul Colas a expirat ieri în chiar ziua în care CNADNR a reziliat contractul.

Colas şi-a retras ieri utilajele şi i-a anunţat pe muncitori că au rămas fără locuri de muncă.

„Ca urmare a notificării de reziliere a contractului, Colas a început retragerea utilajelor de pe şantier chiar în perioada în care ar fi trebuit să îşi corecteze deficienţele. Estimăm că în august vom avea semnat un nou contract, iar până la finele anului să începem lucrările fără a conduce la decalaje de termene în ceea ce priveşte starea acestor lucrări”, a afirmat Boagiu, citată de Mediafax.

Ministrul reproşează constructorului fran­cez că a cerut suplimentarea valorii contractului cu 16 milioane euro din cauza modificării traseului pe o distanţă de 14 km din lungimea totală de 20 km a tronsonului. Anterior, Boagiu anunţase că Colas cere în plus 8 mi. euro.

„Au solicitat costuri suplimentare im­portante, adică 16 milioane euro, în condiţiile în care evaluarea consultantului arată că noul traseu costă cu cinci milioane euro mai puţin”, afirmă Boagiu.

Ministrul mai spune că francezii au mai solicitat prelungirea termenului de finalizare a lucrării cu doi ani, pentru 2013,

Ca reacţie la anunţurile repetate din zilele trecute ale ministrului privind rezilierea con­tractului, Colas a susţinut că a primit auto­rizaţiile şi terenurile doar pentru construcţia a 6 km din tronsonul Cernavodă-Medgidia, aştep­tând decizia oficială pentru restul de 14 km.

Decizia Ministerului Transporturilor a avut în­curajarea premierului Emil Boc, care duminică, la Pro TV la emisiunea „După 20 de ani”, a susţinut că instituţia „a luat taurul de coarne” decizând rezilierea contractului amintit.”

Realitatea este descurajanta. Pentru ca nu se poate sa te incurajeze cand citesti ca:

România ar fi trebuit să aibă acum cel puţin 1.000 de kilometri de autostradă, dacă ar fi fost să dăm crezare celor care, de-a lungul vremii, s-au rotit în fruntea Ministerului Transporturilor. Autostrada Transilvania, de pildă, cu o lungime de peste 400 de km ar fi trebuit să fie gata anul viitor, dar din 2004 până în prezent din ea nu au fost construiţi decât 50 de kilometri. Anca Boagiu a spus într-un interviu pentru ZF că lucrările nu se vor mişca cel puţin până în vară pentru că nu sunt bani.Ministerul a avut însă, constant, un buget peste 2 miliarde de euro anual. Între 2005 şi 2010 a avut 12 miliarde de euro cu care a construit 50 km de autostradă.

În ianuarie 2010 a fost semnat contractul cu firmele Vinci şi Aktor pentru construcţia autostrăzii Comarnic – Braşov, însă două luni mai târziu concernul s-a retras fără explicaţii, iar statul nu a primit niciun ban ca despă­gubire.

De data aceasta este posibil ca acest caz să ajungă în instanţă pentru că, probabil, mi­nisterul va cere despăgubiri, contractul pre­văzând penalităţi de întârziere a lucrărilor. Este pentru prima dată când statul reziliază un contract de o asemenea anvergură pe motiv de întârziere a lucrărilor şi de umflare a preţului.”

Adevarul e ca problema acestui minister mai e si alta. Si anume a pierderilor pe care le provoaca companiile sale si a datoriilor pe care acestea le au. Am mai scris pe aceasta tema si aici. Dar  voi cita din nou articolul din Gandul:

WHO’S WHO. LISTA COMPLETĂ a averilor directorilor de la companiile de stat despre care BĂSESCU spune că sunt BOIERII ECONOMIEI. Ei „gestionează” o gaură de 12,75 miliarde de euro. EXCLUSIV

Unde se arata urmatoarele:

Companiile subordonate Ministerului Transporturilor au pierderi mai mari decât cele subordonate Ministerului Economiei

Şeful statului nu a dat niciun exemplu dintre companiile administrate de Ministerul Transporturilor, condus de Anca Boagiu.

Din cele 119 instituţii (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) din subordinea Ministerului Economiei (MEC) şi a Ministerului Transporturilor (MT), 47 produc – au produs în 2009 – pierderi. Pe ministere, situaţia se prezintă astfel: 40 instituţii (din totalul de 96) de la MEC au pierderi; iar la MT, 7 societăţi din 23 au pierderi.

• Totalul datoriilor cumulate la cele 119 instituţii este (era, la 1 ianuarie 2010) de aproape 17 miliarde de euro (16,99747 mai exact). Pe ministere, situaţia se prezintă în următorul mod: 8.469,47 milioane de euro la MEC, respectiv 8.528 milioane de euro la Transporturi. Aşadar, cele 23 de instituţii de la Transporturi cumulează mai multe datorii decât cele 96 de la MEC.

• Totalul creanţelor este de 4.240,73 milioane euro. Instituţiile subordonate MEC au de adunat 2.391,33 milioane, cele de la Transporturi 1.849,4. Dacă scădem creanţele din cifra datoriilor, rămâne o GAURĂ de peste 12,75 miliarde de euro.

• Pierderile cumulate din 2009 sunt de 1,083 miliarde de euro: 490,52 milioane de euro la MEC, 592,52 milioane euro la MT. Totalul profiturilor din 2009 este de 0,64 miliarde de euro – 595,77 milioane la MEC, 44,7 milioane la MT. Aşadar, instituţiile subordonate MEC sunt mult mai profitabile decât cele subordonate MT. Dacă scădem profiturile din pierderi, rămâne o GAURĂ (anuală) de 443 milioane de euro, care se adaugă arieratelor.”

Revenind la subiect, a ameninta pe constructorii straini nu mi se pare a fi cea mai buna tactica. Este mai bine, dupa parerea mea, ca problemele sa se rezolve pe cale amiabila. D-na Boagiu a ales, in cel mai pur stil Basescu, calea conflictuala. Uitand ca noi nu prea mai avem firme mari de constructii, calificate si in stare sa faca lucrari mari, precum autostrazi. Sau, daca doriti, le avem. Dar sunt falimentare. Pe de alta parte chestiuni cu mersul la acel „aeroport frumos, in forma de vioara” ar putea avea repercursiuni negative nu asupra firmelor socotite drept „neserioase” cat asupra activitatii de constructii de la noi din tara, activitati in care Romania nu prea dovedeste performante impresionante. Sunt de acord cu faptul ca trebuie pusa ordine, dar e foarte important si cum o faci.  Or, de la doamna ministru m-as fi asteptat la mult mai multa diplomatie, cu atat mai mult cu cat a fost ministru al integrarii europene in perioada 2005-2007. Adevarul e ca o asemenea atitudine, precum cea pe care a avut-o D-na Anca Boagiu, nu va rezolva problema constructiei sutelor de kilometri de autostrada, promisi in campania electorala a PDL si nici nu va crea locuri de munca. Si nici nu cred ca va speria firmele straine, care sunt libere sa se duca oricand in alta parte, unde conditiile sunt mai profitabile, mai avantajoase si fara sa le indice doamna ministru unde si cum e aeroportul. Nu stiu cine va fi castigat.

Luatul „taurului de coarne” ar fi trebuit sa insemne construirea celor peste 800 de km de autostrada, promisi in campania electorala, de catre PDL. La modul concret. Ceea ce nu s-a vazut.

Cel mai bine ar fi fost sa fi avut firme romanesti in stare sa faca lucrarile pe care le fac firmele straine. Le-am avut. Au fost, dar nu mai sunt. Una e cand discuti cu al tau, si alta e cand discuti cu strainul… COLAS, spre exemplu, e o firma mare care a preluat, din cate stiu, si firme romanesti. Eu stau si ma gandesc la dezastrul pe care l-ar provoca plecarea acestei firme, COLAS, din tara. Si atunci nu se poate sa nu te intrebi: e oare palaria prea mare pentru D-na Boagiu? Nu de alta, dar nu se poate sa nu te ingrijoreze situatia si, in atari conditii, te gandesti ca poate ar fi fost mai nimerita, in inalta functie de ministru al transporturilor, o persoana cu mult mai multa experienta in domeniu. Activitatea de constructii de drumuri creaza locuri de munca, pe de o parte, dar, pe de alta parte, ea e strict necesara in vederea modernizarii Romaniei. In toata perioada de cand dreapta a fost si este la putere (incluzand perioada guvernarii DA, apoi Tariceanu) nu s-a vazut progres in aceasta activitate. S-a marit, in schimb, Statul, prin angajari masive de functionari si prin mariri de salarii. Nu prea e in regula. Iar acum impresia pe care mi-o lasa D-na Boagiu este ca nu stie sa faca fata unei situatii mai delicate, legate si de criza economica si de problemele multiple pe care le are ministerul, apropo de articolul din Gandul, vizualizat mai sus, pentru ca nu are experienta necesara pentru acest lucru. Eu stau si ma intreb de ce nu reusim sa atragem bani europeni, fonduri europene necesare unui amplu program de constructie de autostrazi. La televizor, nu mai stiu pe ce post, recent, era o chestie interesanta si anume ca doar Ministerul Dezvoltarii, al D-nei Udrea, atrage masiv fonduri europene. De ce nu si la Transporturi? Daca gresesc, imi cer scuze anticipat. Numai ca activitatea de la Transporturi, si asta e perceptia mea (care, recunosc, poate fi foarte subiectiva) este ca nu prea merge treaba, ca se lalaie prea mult cu datul drumului la lucrari, ca nu se lucreaza la modul profesionist, de minister vorbesc!

As dori sa vad realizari cu adevarat la Transporturi!

iunie 5, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii