Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Un dosar care nu s-a inchis inca…

Citesc in presa lucruri deosebit de ingrijoratoare, care chiar ma socheaza. In ce se transforma „Primavara araba”, adica ceea ce ar fi trebuit sa insemne drumul spre democratie al statelor din Nordul Africii? Este o intrebare pe care mi-o pun dupa ce am citit despre ultimele evenimente din Libia. Sunt confruntari armate la Tripoli. „Borcanul cu miere” il reprezinta cladirea serviciului de informatii, dar nu numai atat! Iata ce ne spune Mediafax:

Confruntări armate la Tripoli. Mai multe persoane au fost rănite

Iata ce arata articolul:

Confruntări armate au avut loc marţi în centrul Tripoli, în apropierea clădirii serviciilor de informaţii ale fostului regim al lui Muammar Kadhafi, potrivit jurnaliştilor AFP, care au auzit focuri de armă.

Martorii au declarat că mai multe persoane au fost rănite dar nu au precizat numărul lor, în timp ce ambulanţele se deplasează între spitalul Zawia şi locul incidentelor, a anunţat aceeaşi sursă.

Au fost auzite tiruri antiaeriene, iar numeroşi foşti rebeli au venit la faţa locului, unii dintre ei înarmaţi cu lansatoare de rachete, potrivit jurnaliştilor AFP. Perimetrul a fost încercuit şi accesul în zonă a fost interzis.

Un purtător de cuvânt al Ministerului de Interne contactat de AFP s-a abţinut de la orice comentariu.

Foştii rebeli aflaţi la faţa locului au declarat că Ministerul de Interne vrea să preia controlul asupra clădirii serviciilor de informaţii ocupată de locuitorii din cartier, care s-au opus, declanşând aceste incidente.”

Al-Qaida redivivus! Sau cosmarul de langa noi

Reţeaua Al-Qaida încearcă să înfiinţeze o filială teroristă în Libia

Conducerea reţelei teroriste Al-Qaida a trimis membri experimentaţi în Libia, pentru construirea unei structuri operative în această ţară, afirmă experţi din cadrul serviciilor de informaţii occidentale, citaţi de CNN.

Potrivit CNN, liderul Al-Qaida, Ayman al-Zawahiri, l-a trimis personal în Libia, la începutul anului 2011, pe un terorist care fusese deţinut o perioadă în Marea Britanie.

„Emisarul” Al-Qaida a sosit în Libia în mai, în timpul conflictului care a condus în final la îndepărtarea de la putere a lui Muammar Kadhafi.

Până acum, militanţii Al-Qaida au reuşit deja să recruteze 200 de combatanţi în Libia, iar serviciile de spionaj occidentale sunt la curent cu această situaţie.

Un alt militant Al-Qaida a încercat să ajungă în Libia, dar a fost capturat la frontiera dintre Afganistan şi Pakistan.

Individul care încearcă în prezent să creeze o filială Al-Qaida în Libia este cunoscut serviciilor de informaţii după iniţialele „AA”, numele lui nefiind făcut public pentru că nu a fost condamnat definitiv pentru acte de terorism.” (subl.mea)

Deci cam astea ar fi consecintele indepartarii de la Putere a regimului

English: Orthographic map of Libya Español: Ma...

Image via Wikipedia

colonelului Gaddafi… Cu alte cuvinte, Europa risca sa aiba, in vecinatatea sa sudica, nu numai o bogata pepiniera Al-Qaida, ci, pur si simplu, o structura terorista, gata oricand de a declansa operatiuni pe continentul nostru. Cu alte cuvinte cosmarul a fost adus mai aproape de noi. Eu, in naivitatea mea (recunosc asta) credeam ca, odata cu capturarea liderului Al-Qaida, Osama Bin Laden, s-a cam terminat si cu organizatia asta. Cel putin SUA lasa de inteles ca, in urma capturarii si lichidarii lui Bin Laden, coroborat cu operatiunile de amploare ce au loc in Afganistan, aceasta organizatie terorista ar fi primit lovituri grele care i-au redus mult eficacitatea si capacitatea de actiune. Cu alte cuvinte, Al-Qaida se cam dusese pe copca si parea ca problema era in foarte mare masura rezolvata, restul – ceea ce mai ramanea de facut – fiind o chestiune de timp si de detaliu. As, da de unde! Se vede clar ca nu e asa si ca Al-Qaida e mai vioaie ca oricand. Ceea ce da fiori e daca nu cumva, acum, ar fi chiar mai puternica decat a fost odata!!! Si daca nu cumva pericolul terorist asupra Europei e mult mai mare decat a fost pe vremea lui Bin Laden! Daca lucrurile stau, cu adevarat, asa inseamna ca politica SUA si a aliatilor sai, Franta si Marea Britanie, in materie de Libia, terorism si Lumea Araba, este nu numai falimentara, dar chiar periculoasa. L-au dat jos de la Putere pe Gaddafi, ca sa aduca (pentru ca nu s-au gandit la o asemenea consecinta sau au subestimat-o, daca nu cumva e vorba de ceva si mai ascuns…) in coasta sudica a Europei, in Libia, o retea terorista de temut: Al-Qaida! Este pur si simplu un cosmar pe care europenii nu cred ca si l-ar fi imaginat acum cativa ani. Si sa nu uitam ca traiesc foarte multi musulmani, spre exemplu, in Franta, dar nu numai, ci in toata Europa!

Este de remarcat faptul ca Muammar Gaddafi atragea atentia asupra faptului ca pericolul terorist reprezentat de temuta Al-Qaida s-ar putea instala in Libia, in cazul in care regimul sau ar fi indepartat de la Putere! Si iata ca haosul actual din aceasta tara reprezinta solul fertil pentru ca organizatii teroriste, precum Al-Qaida, sa inceapa sa se dezvolte. Instabilitatea si haosul din aceasta tara favorizeaza terorismul musulman, cu consecinte imprevizibile si dintre cele mai grave asupra intregului Nord al Africii. Sa nu uitam ca in Egipt „revolutia” continua, iar actualul regim militar face fata cu greu situatiei. Este incredibil la ce s-a ajuns si anume: cheia intregii probleme este, de fapt, Al-Qaida! De remarcat ca raidurile aeriene ale NATO au fost efectuate de catre Franta si Marea Britanie, SUA implicandu-se mai putin. Franta a fost „varful de lance” in aceste operatiuni militare, mai exact controversatul sau Presedinte – Nicolas Sarkozy. Toti au votat intr-o „veselie” demna de o cauza mai buna Rezolutia 1973. China si Rusia s-au abtinut de la vot… Eu stau si ma intreb daca nu cumva o operatiune similara a NATO in Siria n-ar avea drept efect sa sporeasca si mai mult Al-Qaida, influenta acesteia in lumea musulmana, s-o revigoreze si s-o faca mult mai periculoasa decat a fost pana acum!  Nu mai vorbesc in cazul unui razboi in Orientul Mijlociu…

Alianta Nord Atlantica si pozitia Rusiei

Alianţa Nord-Atlantică este pregătită să cerceteze pierderile civile din timpul raidurilor din Libia

Alianţa Nord-Atlantică a anunţat că este pregătită să înceapă o anchetă asupra pierderilor civile din timpul raidurilor aeriene efectuate în Libia, deşi autorităţile libiene nu au înaintat nici o cerere.

Alianţa Nord-Atlantică este criticată de Rusia, care a cerut o anchetă aprofundată asupra numărului de civili ucişi în timpul atacurilor aeriene efectuate până la înlăturarea regimului Kadhafi.

Misiunea noastră din Libia a salvat un număr mare de vieţi (…) Am luat toate măsurile necesare pentru a minimiza riscul rănirii persoanelor civile„, a declarat purtătorul de cuvânt al NATO, Oana Lungescu.

„NATO acordă o atenţie sporită informaţiilor despre peirderile civile”, a mai adăugat Lungescu, precizând că examinarea acestora revine noilor autorităţi libiene.

„Noi suntem pregătiţi pentru a colabora în întregime cu acestea pentru analizarea unor evenimente în particular”, dar „până în prezent, nu am primit solicitări din partea autorităţilor”, a precizat Oana Lungescu.

Ambasadorul Rusiei la NATO, Vitali Ciurkin, a declarat luni că „NATO face propagandă afirmând că nu s-au înregistrat victime civile ( în urma acţiunilor proprii) în Libia, lucru care este improbabil şi fals”, adăugând că va prezenta această problemă, joi, în cadrul Consiliului de Securitate ONU.

Rusia şi China s-au abţinut, în martie, când s-a votat Rezoluţia 1.973. Rezoluţia autorizează folosirea „tuturor mijloacelor necesare” pentru a proteja populaţia civilă din Libia.

Încă de la sfârşitul conflictului, odată cu moartea lui Kadhafi şi înfrângerea partizanilor săi, Moscova şi Beijingul acuză ţările participante la operaţiune, mai ales Franţa şi Marea Britanie, că au depăşit mandatul ONU în această ţară.” (subl.mea)

Intrebarea care se ridica este daca Ciurkin are dreptate si anume daca afirmatia facuta de domnia sa: „NATO face propagandă afirmând că nu s-au înregistrat victime civile ( în urma acţiunilor proprii) în Libia” este adevarata. Pentru ca Ciurkin spune, cu alte cuvinte, urmatorul lucru: „NATO minte!„. De aici rezulta, pe cale de consecinta logica, faptul ca noi (adica NATO, ca facem si noi parte) ne-am tras noi insine, cu totul nejustificat, un pumn in cap. Practic, ne-am complicat cu totul nejustificat cu Nordul Africii, mai cu seama cu Libia, cu operatiuni militare care nu au condus la ceva bun, dimpotriva. Asta ne mai trebuia, ne mai lipsea acum, pe langa criza economica si financiara… Le aveam pe toate, asta ne mai lipsea!

Pe de alta parte, iata ce aflam din Romania Libera:

Iranul avertizează SUA să nu mai trimită portavioane în Golful Persic

Se arata ca:

Un oficial militar iranian de rang înalt a avertizat Statele Unite să nu mai trimită portavioane în Golf, unde Iranul a organizat o demonstraţie de forţă în zona strâmtorii Ormuz, un punct strategic pentru traficul maritim petrolier, relatează AFP, potrivit Mediafax.

„Sfătuim portavionul american care a traversat strâmtoarea Ormuz şi se află în Marea Oman să nu se întoarcă în Golful Persic”, a declarat generalul Attaollah Salehi, adăugând că „Republica islamică Iran nu are intenţia să repete avertismentul”, conform site-ului armatei iraniene.

Portavionul american John C. Stennis, care se afla în Golf, a traversat săptămâna trecută strâmtoarea Ormuz pentru a merge în Marea Oman, în timpul manevrelor navale iraniene, care au durat zece zile, în zona strâmtorii.

Mai mulţi militari au declarat că Iranul ar putea închide acest canal strategic, pe unde trece 35 la sută din traficul petrolier maritim mondial, în caz de noi sancţiuni împotriva exporturilor petroliere care asigură ţării 80 la sută din venituri.

La rândul său, şeful Statului Major, generalul Hassan Firouzabadi, a declarat că Gardienii Revoluţiei, armata de elită a regimului, vor organiza în curând propriile manevre în regiunea Golfului, de care sunt responsabili, în timp ce armata este însărcinată cu controlul Mării Oman.” (subl.mea)

Off Topic

Comisia Europeană cere din nou Ungariei să respecte independenţa băncii centrale

Iata ce se arata:

Comisia Europeană (CE) a reiterat marţi necesitatea ca autorităţile de la Budapesta să respecte independenţa băncii centrale a Ungariei, după ce Parlamentul din această ţară a aprobat mai multe legi care reduc şansele de a obţine ajutor financiar extern, transmite AFP, potrivit Mediafax.

„Preşedintele Comisiei, Jose Manuel Barosoo, a cerut cu insistenţă autorităţilor ungare să asigure independenţa băncii centrale”, a declarat purtătorul de cuvânt al CE, Olivier Bailly, în timpul unei conferinţe de presă la Bruxelles.

Bailly a precizat că Barroso şi premierul ungar Viktor Orban au corespondat în timpul vacanţei de Crăciun, şi în special săptămâna trecută.

Comisia Europeană urmează să primească traducerea oficială în engleză şi franceză a noilor legi constituţionale adoptate în Ungaria la sfârşitul lunii decembrie, pentru a le evalua dacă respectă reglementările europene, a spus purtătorul de cuvânt.

El a dat asigurări că Executivul UE va da dovadă de „vigilenţă”.

„Vom vedea dacă preocupările exprimate înainte de adoptarea legilor au fost luate în considerare. Analiza este în curs”, a arătat Bailly.

Reprezentantul CE a precizat că FMI şi Comisia nu au decis încă dacă vor reveni la Budapesta pentru a începe negocierile cu autorităţile ungare pentru un nou program preventiv de sprijin financiare.

„Unul dintre elementele cheie nu va fi doar financiar ci se va referi la mediul legal necesar pentru asigurarea stabilităţii financiare a Ungariei„, a explicat Bailly.

Oficialii CE şi ai FMI au decis în decembrie să întrerupă discuţiile neoficiale cu partea ungară, referitoare la noul program de finanţare de 15-20 miliarde de euro, pentru a protesta faţă de reforma destinată băncii centrale ungare.

Noua Constituţie a Ungariei, aprobată în aprilie anul trecut, a atras criticile UE, ale şefului diplomaţiei americane, Hillary Clinton, ale FMI şi a numeroase organizaţii neguvernamentale.

Criticii reproşează premierului Orban că a limitat puterea Curţii Constituţionale, a pus în pericol pluralismul presei şi independenţa justiţiei.

Legile constituţionale care o însoţesc sunt considerate drept o atingere a independenţei băncii centrale şi o metodă de a impune politica fiscală a regimului conservator guvernelor viitoare.

Aceste legi, aprobate de Parlament pe 30 decembrie, anulează dreptul guvernatorului băncii naţionale de a-şi numi adjuncţii, extind numărul de membri în consiliul de politică monetară şi creează postul de al treilea vicepreşedinte.

Aprobarea în Parlament a acestor legi, care reduc şansele ca ţara să obţină ajutor financiar extern, a dus la creşterea costului împrumuturilor Ungariei.

Ungaria a vândut marţi titluri de trezorerie pe termen de trei luni cu cel mai ridicat randament începând din august 2009, în timp ce forintul s-a depreciat cu 0,7%, la 316,12 forinţi pe euro.”

Ce parere aveti de asta: Parlamentul unei tari sa voteze niste legi care sa reduca sansele ca tara respectiva sa obtina ajutorul financiar extern, de care are nevoie? Nu mai vorbesc de votarea unei Constitutii controversate, ce risca sa excluda Ungaria din Uniunea Europeana si care a atras numeroase critici din partea UE si SUA… Greu de inteles o asemenea politica si e de remarcat ca Viktor Orban si FIDESZ par dispusi sa mearga „pana-n panzele albe”…

Mediafax:

Întâlnire Sarkozy-Merkel săptămâna viitoare, pentru stabilirea de noi reglementări de disciplină fiscală în Uniunea Europeană

Este vorba de Tratatul de Guvernanta Fiscala si de faptul ca liderii politici europeni trebuie sa gaseasca o solutie definitiva la criza datoriilor suverane.

De asemenea Sarkozy si Merkel se vor intalni cu Monti si Cameron.

ianuarie 3, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Barbaria

Iata ce noutati vin din Libia, dupa cum ne informeaza Gandul:

VIDEO: Un fiu al lui Gaddafi cere permisiunea de a fuma o ultimă ţigară ÎNAINTE DE A FI EXECUTAT

Ce se întâmplă cu trupul lui Gaddafi: „Vom proceda ca în cazul lui Adolf Hitler”

Primul preşedinte care-l PLÂNGE pe Gaddafi: „L-au asasinat. Este un martir”

Amnesty International: Dacă Gaddafi a fost ucis intenţionat după ce a fost capturat, ACEASTA E O CRIMĂ DE RĂZBOI

„Amnesty International (AI) a îndemnat noile autorităţi libiene să ancheteze circumstanţele morţii lui Muammar Gaddafi, avertizând că, dacă liderul îndepărtat de la putere a fost ucis în mod intenţionat după ce a fost capturat, acest lucru constituie o „crimă de război”, relatează AFP.

„În cazul în care colonelul (Muammar) Gaddafi a fost ucis după capturare, acest lucru constituie o crimă de război, iar cei vinovaţi trebuie să fie judecaţi”, a declarat Claudio Cordone, directorul general al acestei organizaţii nonguvernamentale (ONG) pentru drepturile omului cu sediul la Londra.

Capturat joi de combatanţi libieni în apropiere de fieful său de la Sirt, la 360 de kilometri est de Tripoli, lucru atestat de înregistrări video, Muammar Gaddafi, în vârstă de 69 de ani, a murit ulterior în circumstanţe „misterioase”.
Acest lucru a determinat Înaltul Comisariat ONU pentru Drepturile Omului să ceară, vineri, o anchetă.
„A ancheta pentru a afla dacă această moarte este sau nu o crimă de război va fi, fără îndoială, (un gest) impopular. Cu toate acestea, CNT (Consiliul Naţional de Tranziţie) trebuie să aplice aceleaşi reguli tuturor, garantând (accesul la) justiţie chiar şi celor care i-au privaţi pe alţii de acest acces”, a adăugat Cordone, citat într-un comunicat.”

Cea mai corecta pozitie, dupa parerea mea, o are Amnesty International!

Ceea ce s-a petrecut in Libia, prin uciderea lui Muammar Gaddafi, mi se pare a fi o barbarie! Acest om a condus Libia atatia ani si, in final, n-a avut parte de un proces corect, cum ar fi fost normal. L-au omorat si acum, precum o banda de criminali, vor sa scape de cadavru, chipurile sa-l ingroape intr-un loc secret. Unul din fiii sai, dupa cum aflam din Gandul, a fost executat. A avut parte de un proces corect? Sau l-au omorat si pe acesta repede, repede. De remarcat cum actualei Junte militare, care a pus mana pe putere in Libia, ii e frica de Gaddafi chiar si in conditiile in care acesta e mort! Vor sa-l ingroape intr-un loc secret, pentru a evita un pelerinaj la mormantul acestuia din partea populatiei. Daca e asa, inseamna ca foarte multi, inca, sunt de partea lui Gaddafi. Care este, de fapt, situatia politica din Libia? Si in ce masura schimbarile din aceasta tara sunt expresia vointei poporului, exprimata democratic? Oare intreg poporul libian a vrut inlaturarea lui Gaddafi de la putere? Daca da, de ce atata frica din partea noilor autoritati libiene de Gaddafi mort? Care ar fi problema ca sa aiba un mormant, asa cum se cuvine? Chiar atat de multi libieni ar fi dispusi sa-i aduca fostului lor presedinte un ultim omagiu? Trebuie remarcate cel putin doua lucruri cu privire la Libia: dintre toate tarile din Africa, Libia avea cel mai mare PIB per capita si cel mai mare indice al dezvoltarii umane! Deci Libia nu a stat chiar asa de rau sub Gaddafi… Fata de Tunisia, spre exemplu, PIB-ul per capita al Libiei era mult mai ridicat (mai mult ca dublu!). Sunt tare curios cum va fi de acum inainte in Libia… Acelasi lucru se poate spune si daca facem o comparatie cu Siria, unde, de asemenea, au loc evenimente.

Interesant e cum va fi viitorul parcurs politic al Libiei: va fi unul cu adevarat democratic, in sensul unei democratii pluraliste? Ramane de vazut. Ar fi, iarasi, interesant daca Uniunea Europeana va ajuta tarile din Nordul Africii, recent eliberate de sub regimuri autoritare, atat din punct de vedere economic cat si din punct de vedere politic, in vederea instituirii in aceasta regiune a democratiei si daca da, atunci cum se va realiza si materializa acest ajutor. Sa nu uitam de criza economica si financiara actuala care bantuie prin Europa si Zona Euro si care ar putea sa afecteze, daca nu o si face deja, si statele din Nordul Africii…

Toate cauzele acestor revolutii nord-africane nu cred ca au fost bine, temeinic studiate in Europa. Europa, dar si SUA, au fost luate cam pe nepregatite de aceste evenimente. Chiar daca, in mare, se stiu cauzele, acestea concentrandu-se in jurul lipsei libertatilor si drepturilor omului, totusi ar mai fi multe intrebari care nu cred ca si-au gasit pe deplin raspunsul. Ar fi cele legate de setul de valori ale acestor miscari revolutionare de mari proportii, dar si multe altele. Aceste revolutii s-au desfasurat in tari de religie islamica, unde, se stie, religia e la loc de frunte in societate. O caracteristica a acestor oameni, din aceste tari, este religiozitatea, care, uneori, merge pana la fanatism. Nu mai vorbesc de faptul ca exista in aceste tari grupari extremiste islamice, care sunt dispuse sa mearga pana la Jihad. Ma gandesc, desigur, la celebra Fratie Musulmana al carei prim scop este introducerea Shari’ah, totalmente incompatibila cu valorile democratice europene si, cred ca se poate spune fara teama de a gresi, cu civilizatia europeana. Fratia musulmana nu promoveaza, spre exemplu, egalitatea in drepturi intre toti membrii societatii, discriminand pe cei ce de alta religie decat cea musulmana. Nu stim foarte exact cum gandeste tineretul din aceste tari si de ce aceasta categorie a fost in fruntea schimbarilor petrecute in aceasta zona. Spre exemplu: exista, in randul tineretului din aceste tari arabe, o aplecare spre fundamentalismul islamic sau mai mult spre valorile occidentale? Exista o tendinta din partea tinerilor arabi de a moderniza tarile lor in sens occidental…?  Sau, mai degraba, nemultumirea care a stat la baza acestor miscari revolutionare a fost aceea ca fostii dictatori au avut relatii, nu de putine ori, foarte bune cu Vestul si Statele Unite, sustinatorii traditionali ai Israelului? Nu cred ca se pot da, in prezent, raspunsuri foarte clare la aceste intrebari. De aceea, cel putin pana acum, nu stim la ce sa ne asteptam din partea acestor schimbari ce au avut loc in aceste tari arabe. Iata de ce evolutia situatiei politice din Nordul Africii e greu de conturat. Poate ca populatia de acolo are asteptari foarte mari din partea UE si SUA, in special ajutor economic. Insa in aceasta situatie de criza economica e greu de crezut ca acest ajutor, la care ei ar spera, sa poata fi si dat cu promptitudinea necesara. De asemenea, pentru Europa, Nordul Africii poate deveni o noua piata de desfacere, intr-o situatie economica dificila. Evident, realizarea acestui lucru presupunea schimbari politice in aceasta regiune. Dar situatia este departe de a se fi stabilizat. Deocamdata UE are propriile sale probleme stringente. Exista, in continuare, problema, marea problema a Greciei, accentuarea recesiunii in Zona Euro, grupul PIIGS, criza datoriilor suverane. Nici Italia, o tara dezvoltata, nu se simte prea bine cu o datorie de peste 100% din PIB… Situatia economica, pe batranul continent, nu s-a stabilizat si este posibil sa afecteze negativ si aceste tari nord-africane, ce s-au eliberat de regimuri autoritare, in mare parte tari sarace. E foarte posibil sa se mizeze pe o crestere a consumului in aceste tari arabe, lucru ce ar contribui la cresterea PIB-ului, ele constituind astfel un debuseu pentru economia europeana si, macar partial, o solutie la situatia de criza in care ne aflam.

octombrie 22, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Declaratii periculoase

Iata ce ne spune Gandul:

Băsescu: Ar fi o cheltuială inutilă să construim propria flotă. Cum comentaţi?

„Preşedintele Traian Băsescu a declarat la Sulina că „ar fi o cheltuială inutilă să construim propria flotă”, deoarece există capacităţi de transport disponibile şi care pot fi angajate oricând.

Şeful statului român a fost întrebat de ce, în condiţiile în care România are un port important la Marea Neagră – Constanţa, nu are o flotă comercială pe măsură.”(România – n.r.) a avut flotă de stat, o flotă care, la Revoluţie, avea 14,5 ani vârstă medie. Flota a fost în proces de privatizare, s-au privatizat, s-au vândut, s-au tăiat… Statul român nu intenţionează să finanţeze construcţii de nave, considerând că acest lucru este o treabă a sectorului privat”, a spus preşedintele Băsescu.

Traian Băsescu a mai spus că ţara noastră nu suferă de capacităţi de transport pentru mărfurile pe care are nevoie să le exporte sau să le importe. „Pe piaţa liberă sunt nave disponibile, deci ar fi o cheltuială inutilă să construim propria flotă, când există capacităţi de transport disponibile şi care pot fi angajate oricând. Asta e filosofia. Important când eşti ţară maritimă e să ai portul în care să vină navele, pentru că nave sunt, porturi nu sunt. Porturi nu au toţi, nave există, slavă Domnului”, a adăugat preşedintele.”

Traian Băsescu: Susţin necesitatea realizării Statelor Unite ale Europei

„”Numai prin cedarea masivă de suveranitate Europa mai poate rămâne o putere economică şi militară. (…) Altfel, Europa va rămâne o carte de istorie a lumii, în care vei putea citi despre cele mai sofisticate culturi”, a avertizat Traian Băsescu. Şeful statului a apreciat că viitorul Uniunii Europene ca structură politică de forţă este „incert” dacă nu se iau „deciziile care trebuie luate pentru funcţionarea UE”.

„Când nu ai forţă economică, nu poţi să fii nici forţă militară. Degeaba ataci Libia, că nu câştigi războiul, iar securitatea este fundamentală. Securitate nu se poate decât cu bani, iar banii nu pot fi făcuţi decât cu o economie performantă. O economie fragmentată cu politici diferite în 27 de state nu ne face competitivi din punct de vedere economic. Trebuie să decidem repede, în următorii 2-3 ani, dacă vom crea Statele Unite ale Europei sau nu”, a declarat Traian Băsescu.

El a susţinut necesitatea realizării „Statelor Unite ale Europei”. Traian Băsescu a precizat că este vorba despre punctul său de vedere, că nu sunt „decizii subterane” luate la nivelul UE, ci este „viziunea” sa cu privire la evoluţia Europei în continuare.”

Referitor la prima chestiune, cum o comentez. Daca e sa mergem pe logica prezidentiala, atunci s-ar putea pune urmatoarea problema: este adevarat ca porturi nu au toti, ceea  ce implica faptul ca nici nave nu au toti (neavand porturi). Daca nave, slava Domnului, sunt destule in lumea larga, dar nu au toti nave, atunci am putea sa spunem fara nicio teama de a face afirmatii false ca si porturi, slava Domnului, sunt destule (ne putem uita pe orice atlas geografic si vom constata ca sunt destule porturi in lume). Basescu a zis: „Pe piaţa liberă sunt nave disponibile, deci ar fi o cheltuială inutilă să construim propria flotă, când există capacităţi de transport disponibile şi care pot fi angajate oricând.”. Atunci, cum exista si porturi destule in lume si sunt si tari fara sa aiba  porturi, mergand pe logica basesciana, poate ca ar fi inutil ca Romania are porturi maritime: de ce trebuie sa aiba Romania porturi maritime, daca si asa sunt destule porturi in lumea larga? Spre exemplu: Repubica Ceha, Elvetia sunt tari care nu au porturi. In asemenea conditii nu mai cheltuiesc inutil cu intretinerea portului. Se poate spune oare ca nu se traieste bine in Elvetia? Cehia are un PIB mai mare decat al Romaniei si fara sa aiba porturi. Cu alte cuvinte, e un dezavantaj major ca o tara sa aiba porturi, de vreme ce sunt tari dezvoltate care nu au porturi si o duc foarte bine asa. Rezulta ca vanzarea flotei (afacere controversata in care e implicat si Basescu) a fost un lucru cat se poate de benefic pentru patrie: am scapat de lucruri inutile – navele (ca, slava Domnului, exista destule in lume). Mergand mai departe pe aceasta logica ar trebui sa spunem ca daca am fi vandut si porturile am fi obtinut un lucru si mai benefic pentru tara – am fi scapat tara de un balsat inutil, adica porturile (lucru confirmat de existenta unor state dezvoltate care nu au porturi, dar o duc foarte bine asa, ca, slava Domnului, exista destule porturi in lume – uitati-va pe orice atlas geografic).  Interesant e ca la comentariile articolului din Gandul unii au observat ca Basescu ar fi spus ca ar fi o cheltuiala inutila sa construim autostrazi. Ca, slava Domnului, exista destule autostrazi in lume, nu-i asa? Atunci eu stau si ma intreb de ce anume ar avea nevoie Romania? A, am gasit: Romania are nevoie de sali de sport, construite in comunele patriei, de terenuri de fotbal (gurile rele spun ca s-ar fi construit si in panta)… La ce avem nevoie, spre exemplu, de parcuri industriale? Ca sunt, slava Domnului, destule in lumea larga? Cand putem construi foarte bine telegondole! Pentru promovarea turismului, desigur.

Nu dragii mei, n-ati ghicit! 🙂 Adevarul e ca si eu mi-am dat mai greu seama despre ce a vrut sa spuna Dl. Basescu. El a vrut sa spuna altceva si noi nu l-am inteles. Sa explic: daca Elvetia, care nu are porturi, e o tara foarte dezvoltata, fiind o putere bancara si financiara, atunci si Romania ar trebui sa urmeze exemplul infloritoarei Elvetii si sa devina si Romania o mare putere financiara, bancara. Presedintele a fost subtil in exprimare, noi am dat dovada de cea mai natanga intelegere a unor idealuri atat de luminoase! Atat de generoase! Atat de basesciene!

Referitor la a doua chestiune, voi relua un fragment din ceea ce a spus Basescu: „Când nu ai forţă economică, nu poţi să fii nici forţă militară. Degeaba ataci Libia, că nu câştigi războiul, iar securitatea este fundamentală. Securitate nu se poate decât cu bani, iar banii nu pot fi făcuţi decât cu o economie performantă. O economie fragmentată cu politici diferite în 27 de state nu ne face competitivi din punct de vedere economic.”

Rezulta logic: daca economia nu ar fi fragmentata cu politici diferite in 27 de state, am fi (Statele Unite ale Europei, n.m) competitivi din punct de vedere economic. De unde reiese urmatorul lucru: competitivitatea si performanta economica a intregii Europe e data de suma integrala a competitivitatii si a performantei celor 27 de state. Deci daca s-ar realiza Statele Unite ale Europei, ar creste si competitivitatea celor 27 de state, implicit si competitivitatea Romaniei, Bulgariei, si a altor state mai putin competitive decat altele foarte competitive. Sau ar creste si mai mult competitivitatea, performanta economica doar in statele cu economie avansata, restul ramanand de izbeliste. Dar Basescu ne vorbeste de „cedarea masiva de suveranitate”. Dar de ce cedarea masiva de suveranitate ar insemna o crestere fulminanta a competitivitatii din punct de vedere economic, a performantei economice? Ar creste, spre exemplu, in acest caz, competitivitatea din punct de vedere economic in Sud-Estul Europei? S-ar inregistra aici, daca s-ar ceda masiv suveranitatea, o crestere uluitoare a performantei economice? Ar fi, ca sa dau un alt exemplu, Polonia, ca stat facand parte din Statele Unite ale Europei, mai performanta din punct de vedere economic decat e acum, daca si-ar ceda masiv din suveranitate? Sau ar scapa Grecia mai usor de datorii?

Pe de alta parte aici ar mai fi o probelma: este oare Franta dispusa ca, in numele cresterii performantei si competitivitatii economice, sa-si cedeze masiv din suveranitate? Sau Anglia? Sau Germania? Despre Germania, spre exemplu, s-ar putea spune ca e suficient de competitiva si asa cum e acum.  Pentru ca, dupa cum a declarat Basescu, rezulta cat se poate de clar: in numele competitivitatii si performantei economice a continentului nostru trebuie sa se cedeze masiv din suveranitate si sa se constituie Statele Unite ale Europei. De ce? Pentru ca Europa sa devina o forta militara! Pentru ca sa-si asigure o securitate mai buna! Deci prin renuntarea masiva la suveranitate, Europa, in final, si-ar putea asigura o securitate mai buna. Insa… stiti cum e? E ca in bancul acela: dar cine o ameninta? A amenintat Libia, spre exemplu, recent securitatea Europei? Din ce spune Basescu reiese ca banii rezultati din cresterea performantei si competitivitatii economice ar fi destinati, in exclusivitate, cheltuielilor militare, in numele securitatii continentului! Fara sa fie foarte clare amenintarile de ordin militar la adresa continetului. Cu alte cuvinte, Basescu ne vorbeste de inarmare! O noua cursa a inarmarilor? Se pregateste un nou razboi? De ce, intr-o perioada de pace (caci este pace pe continent), trebuie cheltuite sume uriase pentru inarmare? Ce razboi trebuie sa castigam? Cel cu biata Libie? Si cine ne ameninta atat de tare ca trebuie sa ajungem o forta militara de temut (altfel n-ar avea rost sa vorbesti de forta militara, daca ea nu e in stare sa descurajeze macar amenintarile foarte mari cu care se confrunta continentul)?

Cu alte cuvinte, Basescu pare a vrea sa spuna urmatorul lucru: continentul nostru e foarte, foarte amenintat! De catre cine? Si trebuie sa ne intarim, pe cale de consecinta, forta militara, securitatea! Eu stau si ma intreb: ne pregatim de un nou razboi? Unul mondial?

august 18, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Atentate la Oslo…

Iata ce am citit in Evenimentul Zilei:

Morţi şi răniţi la Oslo, în atentatele cu bombă de lângă sediul guvernului norvegian | VIDEO

Printre altele se arata ca:

„Două explozii puternice au avut loc astăzi lângă sediul guvernului norvegian, din Oslo, cel puţin două persoane pierzându-şi viaţa şi alte 15 fiind rănite, informează Reuters. Presa locală a transmis că premierul Jens Stoltenberg nu se numără printre răniţi, el nefiind în clărire în momentul deflagraţilor. Norvegia a fost, în repetate rânduri, ţinta ameninţărilor teroriste din cauza implicării sale militare în Afganistan.”

si:

„Anul trecut, trei persoane suspectate că ar plănui atacuri teroriste au fost arestate la Oslo. Acestea făceau parte din al-Qaida şi se aflau sub monitorizarea autorităţilor norvegiene de aproximativ un an.„Cu siguranţă nu este vorba de grupări teroriste norvegiene, deşi, din când în când, au fost arestate persoane care aveau legături cu al-Qaida”, a spus analistul David Lea, de la Control Risks, întrebat cine s-ar putea afla în spatele atentatelor de azi.

Din primele informații se pare că una dintre explozii s-a produs într-o clădire aparținând unui ziar central. Birourile din centrul capitalei Oslo au fost evacuate, iar mai multe drumuri din centru au fost închise.

„Am văzut cum ferestrele clădirii VG (unde se află cel mai mare tabloid norvegian, n.r.) şi ale sediului guvernului s-au spart. Mai mulţi oameni zac în sânge pe străzi”, a declarat un jurnalist de la postul public de radio NRK prezent la faţa locului.

„Este sticlă peste tot. Este haos total. Ferestrele tuturor imobilelor din jur au fost distruse”, a adăugat jurnalistul de la NRK, Ingunn Andersen, care a spus că la început a crezut că este vorba de un cutremur.

Ce grupări ameninţă Europa

Potrivit Reuters, pe lista organizaţiilor teroriste care au comis atentate în Europa sau au avut legătură cu acestea se numără al-Qaida, Mişcarea Islamistă din Uzbekistan şi grupările Lashkar-e-Taiba (din Pakistan) , Al Shabaab (din Somalia) şi AQIM (din Algeria).”

Evident, recomand citirea cu atentie a intregului articol. Din cate inteleg atentatul nu a fost revendicat… Despre atacul armat comis la o reuniune a partidului de guvernamant din Norvegia – aici.
Dar primul articol citat a omis, ca sa zic asa, un detaliu. Nu numai gruparile mentionate ameninta Europa. In acest sens, iata mai jos ce titra, recent, Gandul:
Se arata, printre altele, ca:
„Liderul libian, Muammar Gaddafi, a ameninţat, vineri, că va trimite sute de „martiri” pentru a comite atacuri în Europa, ca răzbunare pentru campania militară NATO împotriva regimului de la Tripoli, relatează The Guardian, în ediţia online de sâmbătă.
[…]

Gaddafi a afirmat că Sicilia, Insulele Canare şi alte insule din Mediterana, precum şi Andaluzia au fost teritorii arabe, care trebuie eliberate.

Liderul libian, ale cărui trupe luptă împotriva insurgenţilor care se apropie de Tripoli, a susţinut discursul în faţa a 50.000 de persoane, adunate în oraşul Sabha, la 750 de kilometri sud de Tripoli.

„NATO, vei regreta, atunci când războiul se va muta în Europa”, a spus el. „Poporul libian nu are nici o problemă, puterile coloniale sunt cele care au o problemă. Vor să controleze petrolul nostru. Sunt geloase pentru că Dumnezeu ne-a dat nouă darul petrolului”, a adăugat Gaddafi.”

Recomand de asemenea citirea cu atentie a intregului articol din Gandul.

Nu se poate sa nu te intrebi: ce fel de razboi e asta? Suntem in razboi cu lumea islamica? O lume saraca si care, in consecinta, apeleaza la astfel de „arme”, precum terorismul, pentru a-si apara valorile sale culturale in fata pericolului globalizarii? Este un razboi cu caracter religios? Sau are doar un pronuntat caracter economic? Pe de alta parte avem revolutiile din Nordul Africii, care au inlaturat de la putere regimurile dictatoriale din aceste tari, de religie islamica toate. Situatia din Libia este inca una confuza, dar, din cate se poate constata, Gaddafi este (inca) destul de tare. Nu a putut fi inlaturat, si acum ameninta intreaga Europa cu atentate de razbunare. Fara indoiala ca ceea ce se intampla este ingrijorator. Dupa parerea mea, cu exceptia lui Gaddafi si situatiei din Libia, islamistii privesc totul drept o confruntare ce are, pentru ei, semnificatii religioase. Mie mi se pare ca aceste grupari teroriste islamiste pun pe primul plan religia, iar deciziile sunt luate in functie de acest criteriu. Orice decizii, inclusiv cele de ordin politic. De observat la Gaddafi ca practica un discurs care, totusi, se indeparteaza de coloratura religioasa. El vorbeste de teritorii care au apartinut arabilor, de petrol, resursa atat de importanta pe care „Dumnezeu le-a daruit-o arabilor”. Cu toate acestea discursul sau nu e unul eminamente religios. Este adevarat ca Libia nu a atacat vreun stat, in schimb a fost bombardata cu varf si indesat de fortele NATO in numele (re)stabilirii democratiei.  Dar daca religia, in cazul acestor grupari teroriste islamiste, este doar o masca? Poate se ascunde altceva in spatele acestei masti? Caracterul acestui razboi nu mi se pare bine conturat. Pe de o parte avem tari cu o veche cultura si traditie islamica, dar dominate de regimuri dictatoriale, iar pe de alta parte tari cu o cultura democratica, ce lupta pentru promovarea acesteia in toata lumea. De remarcat este si faptul ca Occidentul priveste problema, mai degraba, sub aspect cultural sau economic, sub aspectul valorilor (cum ar fi democratia, drepturile omului, s.a.) si mai putin sub aspectul religios.  Dar mai avem si un alt lucru interesant: potentialul de schimbare (si aceasta destul de confuza, cel putin asa am impresia) ce exista in tarile islamice, lucru confirmat de revolutiile din Nordul Africii. Se poate specula ca acest potential este „ajutat” (dar cum? intrebarea se pune si cu privire la Libia. Numai ca aici NATO si sprijinul acordat rebelilor de catre Occident spune multe in aceasta privinta) de catre Occident, dar nu trebuie neglijat faptul ca el provine, totusi, din interiorul acestor tari islamice. Este foarte probabil, bineinteles, sa avem de a face cu o influneta culturala a Europei si SUA in aceste tari. Dar atunci de ce sa fie nevoie de razboi? Si, pana la urma, de ce atata incrancenare? Inutila pana la urma, pentru ca nu rezolva si nici nu va rezolva nimic. Exista, oare, o neputinta din partea Europei si SUA de a accepta aceste state islamice asa cum sunt, cu cultura lor, traditiile lor, religia lor, regimurile lor politice, pe motivul ca acestea s-ar opune valorilor occidentale? Pun oare aceste tari in pericol insasi globalizarea pe plan mondial? Ceea ce ma frapeaza este ca au inceput (si asta de destula vreme) sa aiba loc confruntari de forta (atentatele teroriste cred ca pot fi incluse si ele in aceasta categorie) in loc ca problema sa se rezolve pe cale politica, fara aceste confruntari. Tocmai ca folosirea fortei de ambele parti te face sa tragi concluzia ca nu s-a gasit o abordare politica potrivita a acestor probleme (sau poate nici nu s-a dorit vreodata sa se gaseasca?!), dar si blocheaza orice dialog cat de cat rational intre partile implicate, care sa conduca la dezamorsarea situatiei. Iar aceste atentate intamplate la Oslo (dar puteau sa se inample in orice alt loc) arata ca Europa ramane vulnerabila in continuare. Spun acestea pentru ca s-ar putea chiar sa existe incompatibilitati de nedepasit (cel putin pana-n prezent) intre aceste doua culturi. Iar in asemenea conditii a forta nota cu impunerea, datorita unui presupus universalism al unor valori, cum ar fi, spre exemplu democratia, ar putea fi o eroare… Impunere altor state, altora. Sau ar putea fi cel putin o abordare eronata sau o tactica eronata, poate si numai pentru faptul ca se forteaza nota cand nu ar trebui. De ce sa nu iau in considerare si acest aspect, ca ipoteza de lucru? S-au cheltuit sute de miliarde de dolari in razboaiele din Irak si Afganistan intr-un timp foarte scurt, iar rezultatele care se vad este ca acestea au zgandarit si mai rau toata lumea islamica si a determinat-o sa treaca la actiune, iar atentatele de acum de la Oslo ar putea fi un exemplu in acest sens. Practic nu au facut altceva decat ca amenintarea terorista sa fie si mai mare, si mai pronuntata. Iar pentru ca sa-i faci fata cu succes trebuie cheltuiti bani multi, lucru dificil acum cand toata lumea se afla intr-o situatie de criza economica puternica. Lucrul acesta seamana cu proverbul care spune: „sa te legi la cap daca nu te doare”. Cand ai primit pana acum, in timp, milioane de emigranti musulmani la tine in tara, acuma te miri ca au ajuns unii dintre ei prin sindicate si partide politice? Ca-si revendica niste drepturi? Chiar si cel ca femeile sa poarte celebrul voal pe strada? Mie mi se pare ca in mod logic trebuia sa se ajunga la o asemenea situatie. Nu mi se pare nimic deosebit in asta. Tarile acestea musulmane n-au facut altceva, prin aceasta emigratie, decat sa exporte aceasta cultura islamica in Occident. Lucru cat se poate de evident.
Sa vedem ce reactii au provocat aceste atentate.
Mediafax:

Barack Obama şi Nicolas Sarkozy condamnă vehement atacurile de la Oslo

Se arata, printre altele, ca:

„”Le transmit condoleanţe personale norvegienilor”, a declarat Obama din Biroul Oval, unde s-a întâlnit cu premierul Noii Zeelande, John Key. Aceste atacuri „reamintesc comunităţii internaţionale de obligaţia combaterii terorismului şi de necesitatea intensificării schimbului de informaţii”, a subliniat Obama.

La rândul său, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a catalogat drept „un act odios şi inacceptabil” atentatul comis vineri în centrul capitalei Norvegiei, într-o scrisoare adresată premierului norvegian Jens Stoltenberg.

„Am aflat cu profundă emoţie de explozia produsă vineri după-amiază la Oslo”, a scris Sarkozy, condamnând „cu cea mai mare fermitate acest act odios şi inacceptabil”.

Anterior, Uniunea Europeană şi NATO au condamnat atentatul comis vineri după-amiază în apropierea sediului Guvernului de la Oslo.

Cel puţin 11 persoane au fost ucise în două atacuri teroriste comise vineri seara în regiunea Oslo. Poliţia norvegiană a anunţat că are motive să creadă că atentatul cu bombă de la Oslo şi atacul armat comis la şcoala de vară a tinerilor laburişti norvegieni au fost coordonate.”

Dar s-ar putea intampla ca cei care au comis aceste atentate sa nu fie teroristi islamici! Exista acest concept: „lupta impotriva terorismului„, insa in orice lupta trebuie identificat cu precizie adversarul. Disparitia lui Osama bin Laden nu a condus, dupa cum se poate constata, la o diminuare a terorismului si a virulentei sale. S-ar putea spune ca dimpotriva. Terorismul este legat acum de islamism pentru ca in vremurile din urma ei au folost aceasta arma. Insa asta nu inseamna ca acest fenomen nu ar putea sa apara si sub o alta forma. Ar trebui sa dam o definitie a terorismului, pentru a putea stii despre ce vorbim si pentru a cunoaste cum trebuie abordata si rezolvata problema. Iata ce ne spune Wikipedia in aceasta privinta:

Terrorism

Trebuie sa citez:

„There is no universally agreed, legally binding, criminal law definition of terrorism.[1][2] Common definitions of terrorism refer only to those violent acts which are intended to create fear (terror), are perpetrated for a religious, political or ideological goal, and deliberately target or disregard the safety of non-combatants (civilians).[citation needed] Some definitions now exclude acts of state terrorism and some also include acts of unlawful violence and war. The use of similar tactics by criminal organizations for protection rackets or to enforce a code of silence is usually not labeled terrorism though these same actions may be labeled terrorism when done by a politically motivated group.

The word „terrorism” is politically and emotionally charged,[3] and this greatly compounds the difficulty of providing a precise definition. Studies have found over 100 definitions of “terrorism”.[4][5] The concept of terrorism may itself be controversial as it is often used by state authorities (and individuals with access to state support) to delegitimize political or other opponents,[6] and potentially legitimize the state’s own use of armed force against opponents (such use of force may itself be described as „terror” by opponents of the state).[6][7]

Terrorism has been practiced by a broad array of political organizations for furthering their objectives. It has been practiced by both right-wing and left-wing political parties, nationalistic groups, religious groups, revolutionaries, and ruling governments.[8] An abiding characteristic is the indiscriminate use of violence against noncombatants for the purpose of gaining publicity for a group, cause, or individual.(subl.mea)

Se mai arata ca:

„”Terrorism” comes from the French word terrorisme,[10] and originally referred specifically to state terrorism as practiced by the French government during the Reign of terror. The French word terrorisme in turn derives from the Latin verbterrere meaning „to frighten”

iar la capitolul Definitii:

„The definition of terrorism has proved controversial. Various legal systems and government agencies use different definitions of terrorism in their national legislation. Moreover, the International community has been slow to formulate a universally agreed, legally binding definition of this crime. These difficulties arise from the fact that the term „terrorism” is politically and emotionally charged.[18] In this regard, Angus Martyn, briefing the Australian Parliament, stated that „The international community has never succeeded in developing an accepted comprehensive definition of terrorism. During the 1970s and 1980s, the United Nations attempts to define the term foundered mainly due to differences of opinion between various members about the use of violence in the context of conflicts over national liberation and self-determination.”[1]

These divergences have made it impossible for the United Nations to conclude a Comprehensive Convention on International Terrorism that incorporates a single, all-encompassing, legally binding, criminal law definition terrorism.[19] Nonetheless, the international community has adopted a series of sectoral conventions that define and criminalize various types of terrorist activities. Moreover, since 1994, the United Nations General Assembly has repeatedly condemned terrorist acts using the following political description of terrorism: „Criminal acts intended or calculated to provoke a state of terror in the general public, a group of persons or particular persons for political purposes are in any circumstance unjustifiable, whatever the considerations of a political, philosophical, ideological, racial, ethnic, religious or any other nature that may be invoked to justify them.”[20]

Bruce Hoffman, a well-known scholar, has noted that:

It is not only individual agencies within the same governmental apparatus that cannot agree on a single definition of terrorism. Experts and other long-established scholars in the field are equally incapable of reaching a consensus. In the first edition of his magisterial survey, “Political terrorism: A Research Guide,” Alex Schmid devoted more than a hundred pages to examining more than a hundred different definition of terrorism in a effort to discover a broadly acceptable, reasonably comprehensive explication of the word. Four years and a second edition later, Schimd was no closer to the goal of his quest, conceding in the first sentence of the revised volume that the “search for an adequate definition is still on” Walter Laqueur despaired of defining terrorism in both editions of his monumental work on the subject, maintaining that it is neither possible to do so nor worthwhile to make the attempt.”[21]

Nonetheless, Hoffman himself believes it is possible to identify some key characteristics of terrorism. He proposes that:

By distinguishing terrorists from other types of criminals and terrorism from other forms of crime, we come to appreciate that terrorism is :

A definition proposed by Carsten Bockstette at the George C. Marshall Center for European Security Studies, underlines the psychological and tactical aspects of terrorism:

Terrorism is defined as political violence in an asymmetrical conflict that is designed to induce terror and psychic fear (sometimes indiscriminate) through the violent victimization and destruction of noncombatanttargets (sometimes iconic symbols). Such acts are meant to send a message from an illicit clandestine organization. The purpose of terrorism is to exploit the media in order to achieve maximum attainable publicity as an amplifying force multiplier in order to influence the targeted audience(s) in order to reach short- and midterm political goals and/or desired long-term end states.” „
Este adevarat ca sunt descrise tipurile de terorism, o clasificare a fenomenului in categorii si o conturare a tipologiei acestuia. Foarte interesant de citit. Dar este interesant si faptul ca facem o clasificare a fenomenului fara sa-l putem defini exact… Or, daca nu putem sa-l definim, atunci cum putem sa  luptam eficient impotriva lui? Eu cred ca e greu sa-l definim pentru ca termenul, daca se poate spune asa, e foarte vast in intelesuri si semnificatii.  De pilda, putem avea un terorism extremist religios, dar fenomenul poate fi si sub ipostaza terorismului de stanga (sau de extrema stanga) – left-wing terrorism. Iata ce spune, legat de acest tip de terorism, Wikipedia, facand un scurt istoric:
„Modern left-wing terrorism developed following the political unrest of 1968. In Western Europe, notable groups included the West German Red Army Faction (RAF), the Italian Red Brigades, the French Action Directe (AD), and the Belgian Communist Combatant Cells (CCC). Asian groups included the Japanese Red Army and the Liberation Tigers of Tamil Eelam, although the latter organization later transformed into nationalist terrorist. In Latin America, groups that became actively involved in terrorism in the 1970s and 1980s included the Nicaraguan Sandinistas, the Peruvian Shining Path, and the Colombian 19th of April Movement.[1]

Modern left-wing terrorist groups in the United States developed from remnants of the Weather Underground, the Black Panthers and extremist elements of the Students for a Democratic Society. During the 1980s both the May 19th Communist Organization (M19CO) and the smaller United Freedom Front were active. After 1985, following the dismantling of both groups, there were no confirmed acts of left-wing terrorism by similar groups.”

Dupa cum exista si un right-wing terrorism, cu o istorie la fel de sangeroasa…

„Right-wing terrorism came to widespread attention after the August 1980 Bologna bombing, when a group of right-wing terrorists exploded a bomb at a railroad station in Bologna, Italy, killing 84 people and injuring more than 180. Two months later, a right-wing terrorist attack in Munich, Germany killed the attacker and 14 other people, injuring 215. Fears of an on-going campaign of major right-wing terrorist attacks did not materialize.[1]

In 1983, Gordon Kahl, a Posse Comitatus activist, killed two federal marshals and was later killed by police. Also that year, the white nationalistrevolutionary group The Order (also known as the Brüder Schweigen or Silent Brotherhood) became involved with terrorism, including: robbing a sex shop, several banks and armored cars;[5] bombing a theater and a synagogue; and murdering radio talk show host Alan Berg.[6][7]

During the 1980s, more than 75 right-wing extremists were prosecuted for acts of terrorism, although they carried out only six attacks during the decade.[8] The success of law enforcement in capturing and preventing terrorists has been credited to their efforts to investigate terrorists before they turned to violence.[8]The April 19, 1995 attack on the Murrah federal building in Oklahoma, by the right-wing extremist Timothy McVeigh, which killed 168 people, would become the worst domestic terrorist attack in American history.[9] It was reported he had ties to a Michigan militia group.”

Din aceasta tipologie, prezentata in articolul din Wikipedia, si din istoricul prezentat, observam ca si cauzele care au condus la aparitia fenomenului sunt foarte diferite. Mijloacele folosite pentru atingerea scopurilor sunt aceleasi. Insa ideile care i-au animat pe oameni in aceasta lupta nu sunt aceleasi, diferind de la caz la caz, de la o ideologie asumata la alta, de la o epoca istorica la alta. Spre exemplu, terorismul anilor ’80 nu mai este acelasi, in esenta sa, cu cel din zilele noastre. Dar asta nu inseamna ca idealurile, scopurile de atunci au si disparut cu desavarsire… Lucru care da posibilitatea reaparitiei fenomenului sub aceasta ipostaza. De fapt fenomenul terorist mi se pare a fi acelasi, dar sub mai multe ipostaze, foarte diferite intre ele. Poate fi sub o ipostaza religioasa, sau politica, de extrema dreapta sau de extrema stanga, sau sub ipostaza nationalismului separatist, etc. El este instrumentul de lupta al unor ideologii extreme, excluse din corpul social si politic, dar care doresc sa se manifeste, iar aceasta manifestare a lor are loc violent, ucigas, neputand sa-si atinga niciodata, cu adevarat, scopurile si idealurile, lasand in urma doar sange mult si multi morti… Dar acest instrument de lupta poate fi folosit chiar si de state, cum ar putea fi, actualmente, Libia, ca reactie la o politica indreptata impotriva lor sau ca raspuns la actiuni militare indreptate impotriva lor, neavand la indemana alte mijloace eficace de riposta (spre exemplu angajarea intr-un razboi deschis, adevarat).

Poate ca insesi imperfectiunile acestei lumi, lipsa ei de desavarsire spirituala, determina aparitia acestui fenomen periculos. Ca si cum cineva ar creste un sarpe la san, asa si lumea aceasta creste si incalzeste la sanul ei terorismul, a carui muscatura este, deseori, mortala. Se va termina, oare, vreodata, cu acest razboi? Sau, odata terminat, va reincepe din nou, sub alta forma, cu un alt fel de terorism, sub o alta ipostaza, dar renascut din propria lui cenusa ca si Pasarea Phoenix… ? Si va dura atata vreme cat vor dura si nedreptatile, lipsa de libertate, inegalitatile dureroase, vrajba intre religii si oameni in general, din tot felul de motive… Intr-o pace aparenta si o fericire iluzorie, omul facandu-si lamentabile iluzii…

Un norvegian…(Update)

Interesant: cine este autorul antentatelor! Suspectul este un norvegian… Iata ce ne spune Gandul:

FOTO: Cine este Anders Behring Breivik, bărbatul acuzat că a provocat explozia şi atacul armat din Norvegia, în timpul cărora au murit 91 de oameni

Iata ce se arata printre altele:

„Atacatorul este descris de autorităţi drept un extremist de dreapta, iar pe profilul de Facebook şi-a trecut la rubrica religie „creştin” şi la opţiunea politică „conservator”, scrie New York Times. Îi place să joace World of Warcraft şi să citească „Prinţul” lui Machiavelli şi „1984” de George Orwell. „O persoană care are o credinţă egalează forţa a 100.000 de oameni care au doar interese”, a postat duminica trecută Breivik pe contrul său de Twitter. Potrivit unor informaţii, Breivik ar fi fost mason.

Presa din Norvegia îl descrie pe Anders Behring Breivik drept un „singuratic”, care locuia cu mama lui într-o suburbie bogată din vestul oraşului Oslo. Bărbatul de 32 de ani avea o educaţie aparte şi era pasionat de vânătoare.

Pe reţelele de socializare, Breivik a scris că este pasionat de culturism şi de masonerie. După ce a crescut în Oslo şi a studiat la Şcoala de Management din oraş, Breivik s-a mutat într-o zonă rurală, unde a deschis o fermă organică, numită Breivik Geofarm, în care cultiva în special pepeni. Anchetatorii bănuiesc că Breivik a pregătit compoziţia bombelor la ferma sa şi că unul dintre ingrediente a fost îngrăşământul chimic.

Pe lângă fermă, Breivik mai deţine şi un apartament în Oslo, spun autorităţile. Poliţia percheziţionează apartamentul din Oslo al suspectului. Bărbatul nu are pregătire militară specială, el făcând doar stagiul militar obligatoriu în Norvegia.

Presa norvegiană face public un amănunt relevant: Breivik a fost membru al organizaţiei de tineret a Fremskrittspartiet, partid din opoziţie, rival al laburiştilor. Reamintim, în acest context, că, pe insula de lângă Oslo, se desfăşura şcoala de vara a organizaţiei de tineret a partidului laburist.

Ofiţerul de poliţie Roger Andersen a declarat: „Atacatorul ne-a spus răspicat că vrea să îşi explice gestul”.

Dar este de citit tot articolul din Gandul. Foarte interesant!

Iata si un alt articol foarte interesant din Evenimentul Zilei:

Incursiune în mintea „monstrului” extremist

Un articol care ne ajuta sa patrundem in felul de a gandi a lui Breivik.

Se arata printre altele urmatoarele:

„Kari Helene Partapuoli, președintele Centrului Anti-Rasist din Norvegia, cataloghează „opera” lui Breivik de pe Document.no drept „retorică clasică de extremă dreapta”. Ucigașul a lăsat în jur de 75 de mesaje pe site-ul respectiv, opinii pe care administratorii Document.no le-au publicat acum, după atentate, într-o „colecție”.

Rezumatul făcut arată opiniile pe care le avea principalul suspect despre mediul politic norvegian, despre persoane publice, despre marxism, islamism.

„Musulmanii, ca naziștii”

Pe 17 februarie 2010, Breivik compara, fără prea prea multe explicații, islamul cu nazismul și marxismul, pe un ton deranjat.

„Mi se pare ipocrit să tratezi musulamnii, naziștii și marxiștii în mod diferit”, își începea mesajul. „Sunt toți susținători ai ideologiilor bazate pe ură. Nu toți musulmanii, naziștii sau marxiștii sunt conservatori, cei mai mulți sunt moderați. Dar contează asta? Un nazist moderat, să spunem, după ce s-ar confrunta cu o fraudă, ar putea alege să devină conservator. Un musulman moderat poate, după ce i se refuză intrarea într-un club, să devină conservator etc. Este clar că susținătorii moderați ai unor ideologii bazate pe ură vor decide la un moment dat să devină conservatori. Islamismul a dus la moartea a 300 de milioane de oameni, comunismul la moartea a o sută de milioane, nazismul la moartea a 6-20 de milioane de oameni. Toate ideoloegiile bazate pe ură ar trebui tratate în mod egal”, subliniază presupusul ucigaș în masă.

Ideologie: „Patriotismul e numit azi extremist”

Intrat într-o dispută pe tema globalizării și a modernizării ca fiind procese ireversibile, Breivik îi răspunde unui alt comenatator tot cu trimiteri anti-islam. De altfel, tema îl obsedează și apare central în tot ce a rămas arhivat în aceste mesaje.

„Ce o să facă globalizarea și modernizarea împotriva imigrării în masă a musulmanilor”, scrie Breivik. „Sau poate n-ați auzit de Japonia sau Coreea de sud? Aceste țări sunt exemple de succes și regimuri moderne care au respins multiculturalismul în anii 70. (…) Poți numi o singură țară unde multiculturalismula reușit unde a fost și islamul implicat? Singurul exemplu istoric de succes al multiculturalismului în societate sunt SUA, dar acolo minoritățile nu sunt islamice”.

Presupusul ucigaș de la Oslo revine, în repetate rânduri, în mesajele sale ultra-naționaliste și asupra credinței sale că patriotismul norvegian ar fi fost îngropat intenționat. „Problema cu Europa este că a pierdut Războiul Rece încă din 1950, din momentul în care le-au permis marxiștilor/ anti-naționaliștilor să-și facă de cap (…). Rezultatul, în Norvegia și Suedia este că atitudinea marxistă extremistă a ajuns să fie acceptată zi de zi, în timp ce fostul sistem de adevăruri patriotice și conservatorism e numit azi extremist (de către marxiști și umaniști)”, scria presupusul ucigaș, pe 30 decembrie 2009, un mesaj matinal, postat la ora 7.14.

Dispreț față de toleranță

Cu un profund dispreț, pe 5 decembrie 2009, Breivik face rezumatul unui articol citit în acele zile. Îl invocă pe post de argument împotriva tolerării musulmanilor în Norvegia.

„Că tot vorbeam de adepții încăpățânați ai multiculturalismului. Am citit un articol(…) îmi amintesc că era vorba despre o școală din estul Oslo, unde, într-o clasă mai exista doar un singur elev norvegian (majoritatea erau musulmani). Ceilalți norvegieni își mutaseră deja copiii de acolo. Dar mama acestui băiat, desigur, o marxistă dură care se dădea de ceasul morții să demonstreze că Islamul și multiculturalismul funcționează, a refuzat să-l mute din școală. Vroia să arate că băiatul ei va demonstra că toți islamofobii greșesc(…). Bietul copil a fost hărțuit ani de zile și a început să-și facă rău singur. I-a spus mamei sale marxiste că vrea să moară. Doar atunci a realizat mama lui că greșise”, scrie Birevik. Se declară în același text „conservator cultural”, adăugând că ar fi „fericit să fie primul care își protejează copiii, mutându-i în zone sigure”.

În ideile exprimate pe site-ul Document.no, Breivik ajunge să dea, pentru curioși, inclusiv definiții ale unor „zone libere de musulmani”, catalogând cartierele unde aceștia ar trebui să aibă acces redus:

„O zonă liberă de musulmani este: 1. Acolo unde o femeie non-musulmană beată se poate plimba pe stradă fără să fie amenințată cu violul, jaful, hărțuirea, violența. 2. E un loc unde tinerii care nu sunt musulmani se pot plimba fără să fie în pericol să fie hărțuiți de găști de musulmani sau indivizi musulmani. 3. E o zonă unde cei care nu sunt musulmani se pot exprima liber, în cele trei forme (religios, sexual, cultural) fără amenințarea iminentă că vor fi hărțuiți psihologic”.

Implicare politică

Editorii site-ului Document.no au transmis pentru presa norvegiană că, după 29 octombrie 2010, Anders Behring Breivik  a încetat să mai posteze cu numele real pe forum, dar că-l bănuiesc că folosea o identitate ascunsă pentru a-și propaga mesajele naționaliste.

Cotidianul „Aftenposten” menționează că Breivik a mai scris pe Document.no că ar fi fost activist, în trecut, pentru Partidul Progresului – FrP (formațiune conservator-liberală – a doua ca mărime din țară, cu 41 de locuri în parlamentul norvegian), dar s-a arătat nemulțumit de munca acestuia în legislativ. Reprezentanții FrP au confirmat că presupusul ucigaș a fost membru în partid. „Mă întristează şi mai mult să aflu că această persoană a fost printre noi”, a declarat preşedintele FrP, Siv Jensen.”

 De citit si acest articol foarte interesant din Gandul:

iulie 23, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Locuitorul cu numarul 7 miliarde al planetei!

Un articol foarte interesant din Gandul:

Pământul va avea 9 miliarde de locuitori în 2050. Care va fi atunci cea mai populată ţară din lume

Iata ce se arata printre altele:

„Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a ţinut un discurs cu ocazia Zilei Mondiale a Populaţiei (11 iulie), în care a reamintit că anul acesta se va naşte locuitorul cu numărul şapte miliarde al planetei.

Avem suficientă mâncare pentru toată lumea, dar, cu toate acestea, un miliard de oameni mor de foame. Avem mijloacele să eradicăm multe boli, dar ele continuă să se răspândească. Avem un mediu înconjurător bogat, dar îl exploatăm în fiecare zi. Toţi visăm pacea mondială, dar o mare

Ban Ki-moon, South Korean politician

Image via Wikipedia

 

parte a lumii este angajată în conflicte armate„, a declarat Ki-moon.” (subl.mea)

Se mai arata ca:

„Previziunile îngrijorătoare ale secretarului general al ONU sunt confirmate de mai multe studii ale organizaţiei, care arată că populaţia planetei ar putea atinge opt miliarde în 2023 şi nouă miliarde în 2050. O situaţie alarmantă, dacă ţinem cont că în prezent, când populaţia este de nici şapte miliarde, 925 de milioane de oameni suferă deja de foame. „(subl.mea)

Si:

„Totuşi, Ban Ki-moon spune că revoltele populare, cum au fost cele din Egipt, Tunisia, Libia şi Siria, ar putea pune capăt inechităţii din lume. „În acest an, am văzut cum o putere gigantică (n.r. Egipt) poate învinge disperarea şi tirania conducătorilor, cerând să se facă dreptate”, a punctat secretarul general al ONU.” (subl.mea)

In final se arata ca:

India va deveni cea mai populată ţară din lume

Conform unui raport al Institutului de Statistică din SUA, 95% din creşterea populaţiei este cauzată de natalitatea sporită din ţările în curs de dezvoltare.

Astfel, India va deveni, în 2025, cea mai populată ţară din lume, depăşind China. În plus, Japonia şi Rusia vor suferi la capitolul natalitate şi vor cădea mai multe locuri în clasamentul mondial al populaţiei, ajungând de pe 9, respectiv 10, pe 16, respectiv 17.

Potrivit studiului, cele mai mari creşteri ale populaţiei se vor înregistra în Africa. Nigeria, deja cea mai populată ţară de pe continentul negru, va ajunge de la 166 la 400 de milioane de locuitori până în 2050, iar populaţia Etiopiei se va tripla.

La polul opus se situează Rusia, care de la 139 de milioane de locuitori (în 1992) va ajunge la 109 milioane, în 2050.” (subl.mea)

Foarte interesant articolul!

Robert B. Zoellick, President of the World Ban...

Image via Wikipedia

Si este de retinut ideea: nu din cauza ca nu ar fi de mancare pentru toata lumea mor aproape 1 miliard de oameni de foame, ci din cauza inechitatii din lume.

Apropo de cele de mai sus, iata un alt articol, mai vechi, tot din Gandul, pe care il recomand a fi citit integral cu atentie:

Preşedintele BĂNCII MONDIALE: „Suntem LA UN PAS de o CRIZĂ MONDIALĂ”. PLUS: CUM reacţionează SUA la REVIZUIREA NEGATIVĂ A RATINGULUI

Articolul este datat 18.04.11. Dominique Strauss-Kahn era inca seful FMI. Printre aletele se arata:

Preşedintele Băncii Mondiale (BM), Robert Zoellick, a avertizat luni, că lumea se află „la un pas de o criză totală”, din cauza creşterii preţului la alimente, scrie BBC.

Scumpirea alimentelor este principala ameninţare pentru ţările sărace, care „riscă să piardă o generaţie„, a declarat Zoellick. Declaraţiile sale au fost făcute luni, la Washington, la o conferinţă a Băncii Mondiale şi FMI.

Între timp, miniştrii de finanţe din G20, care s-au întâlnit şi ei la Washington, şi-au luat angajamentul să susţină financiar noile guverne din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu. Preşedintele BM a declarat că un astfel de sprijin este vital. „Criza din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu subliniază faptul că trebuie să punem în practică concluziile ultimului nostru raport mondial (n.r. al BM). Acesta a evidenţiat importanţa securităţiicetăţenilor, a justiţiei şi a locurilordemuncă„, a precizat Zoellick.

De asemenea, el a făcut un apel la adresa Băncii Mondiale să acţioneze rapid pentru a susţine reformele în regiunile menţionate. „Dacă aşteptăm ca situaţia să se stabilizeze, ar însemna oportunităţi pierdute. În momente de revoluţie, ‘status quo’-ul nu este o soluţie câştigătoare„, spune preşedintele BM.

La întâlnirile de la Washington s-au discutat, de asemenea, preţurile schimbătoare ale petrolului şi rata mare a şomajului. Şeful FMI, Dominique Strauss-Kahn, s-a declarat îngrijorat în special de rata mare a şomajului în rândul tinerilor. „Ar fi prea mult să spunem că trecem printr-o perioadă de recuperare fără slujbe, dar cu siguranţă nu sunt suficiente locuri de muncă”, a spus Strauss-Kahn.

Şeful FMI a reiterat ideea „pierderii” unei generaţii. „În special din cauza ratei ridicate a şomajului în rândul tinerilor, există riscul ca aceştia să fie condamnaţi pe viaţă, să se piardă o generaţie”, a spus Strauss-Kahn.”

O generatie… 😦

De vazut din articol si cum a crescut pretul la alimente intre trimestrul 1 din 2010 si trimestrul 1 din 2011.

iulie 15, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

Blocaj, disensiuni si nervi cu… Nicolas Sarkozy

Iata ce tritreaza Romania Libera:

Blocaj şi disensiuni: Sarkozy enervează aliaţii

Iata ce arata articolul, pe care il recomand a fi citit integral. Merita!

„Determinarea preşedintelui francez de a se profila drept inima şi creierul operaţiunilor împotriva regimului lui Gaddafi a dus la tensiuni în cadrul NATO; politica de blocaj a Franţei irită Statele Unite şi Marea Britanie.

Sâmbătă în jurul prânzului, participanţii la conferinţa NATO de la Bruxelles erau aproape de un acord conform căruia operaţiunile militare pentru impunerea unei zone de interdicţie de zbor deasupra Libiei ar fi urmat să aibă loc sub coordonarea NATO. Însă acordul nu s-a materializat în acea după-amiază; brusc, Franţa a blocat continuarea tratativelor. Participanţii au fost mai întâi miraţi, pentru ca puţin mai târziu să realizeze ce se întâmplase: un avion francez trăsese deja primul foc împotriva unei ţinte libiene, şi Nicolas Sarkozy se grăbea, la Paris, să anunţe presei începutul ostilităţilor – şi faptul că ele fuseseră deschise de către ţara sa.
Un oficial al ministerului francez al Apărării a infirmat că Franţa ar fi acţionat pe cont propriu, adăugând însă că „statele care au participat la operaţiune au fost complet informate. Dacă şi NATO, care nu avea nici o legătură cu atacurile, ar fi trebuit să fie informată, este o cu totul altă întrebare”.”

Si un alt articol interesant:

NATO a validat intervenţia în Libia, dar nu o aplică încă

Se arata ca:

„Rasmussen a subliniat că condiţiile în care NATO va contribui la o zonă de interdicţie aeriană au fost „definite în mod clar”. Totuşi, ridicarea blocajului turc nu prevede implicit decizia politică de aplicare a acestor planuri, care nu va interveni mai devreme de câteva zile, a precizat un diplomat.

Secretarul general a confirmat că aliaţii au aprobat executarea planurilor militare prevăzute de NATO şi deja validate pentru o altă misiune, respectiv controlul embargoului asupra armelor cu destinaţia Libia.

În acest scop, „comandantul suprem al operaţiunilor noastre, amiralul James Stravridis, va mobiliza navele şi avioanele NATO în Mediterana centrală”, a explicat el.

Aceste forţe aeronavale vor avea ca misiune să „supravegheze, să raporteze şi, dacă va fi necesar, să blocheze ruta navelor suspectate că transportă ilegal arme sau mercenari”.”

martie 22, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Trei articole interesante despre situatia din Libia…

… am citit pe  Mediafax:

Coaliţia internaţională se pregăteşte pentru o nouă fază a ofensivei sale în Libia

Iata ce arata printre altele:

„După primul val de atacuri împotriva apărării antiaeriene şi a blindatelor în apropierea liniilor insurgenţilor, următoarea etapă va consta, potrivit amiralului Mullen, în atacarea liniilor de aprovizionare a forţelor loiale lui Kadhafi pentru a limita capacitatea de luptă a acestora.

„Forţele sale sunt răspândite între Tripoli şi Benghazi şi vom încerca să întrerupem susţinerea logistică începând de mâine”, a precizat amiralul.

„Sisteme cheie ale apărării antiaeriene şi instalaţii de rachete SAM din apropiere de Tripoli, Misrata şi Sirt” au fost atacate, potrivit comandamentului militar american.

Atacurile nu au ca obiectiv să „îl înlăture de la putere pe Kadhafi„, ci să „protejeze civilii” libieni, a declarat Mullen.” (subl.mea)

Liga Arabă critică bombardamentele coaliţiei în Libia

Se arata ca:

„Liderul Ligii Arabe, Amr Moussa, a criticat, duminică, bombardamentele coaliţiei internaţionale în Libia, apreciind că acestea se îndepărtează de „scopul care este impunerea unei zone de interdicţie aeriană”.

Ceea ce se întâmplă în Libia se îndepărtează de scop care este de a impune o zonă de interdicţie aeriană, şi ceea ce vrem este protecţia civililor şi nu bombardarea altor civili„, a declarat el jurnaliştilor.” (subl.mea)

Franţa răspunde criticilor, afirmând că aplică „pe deplin şi doar” rezoluţia ONU

In care se arata ca:

Franţa „aplică pe deplin şi doar rezoluţia 1.973”, votată de Consiliul de Securitate al ONU cu privire la Libia, a afirmat duminică Ministerul francez al Apărării, ca răspuns la criticile exprimate de Liga Arabă referitoare la operaţiunile militare în curs.

Franţa aplică pe deplin şi doar rezoluţia 1.973„, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului, Laurent Teissere.

Suntem clar în contextul rezoluţiei. Mi se pare că partenerii noştri au susţinut propuneri similare. Nu am alte comentarii de făcut”, a adăugat el, întrebat despre declaraţiile Ligii Arabe.

Liderul Ligii Arabe, Amr Moussa, criticase anterior bombardamentele coaliţiei internaţionale în Libia, apreciind că acestea se îndepărtează de „scop, care este impunerea unei zone de interdicţie aeriană”.

Încă de la începutul conferinţei de presă, Laurent Teissere, a amintit că operaţiunile franceze nu au decât „un singur obiectiv, de a proteja populaţia civilă punând în aplicare mandatul ONU.

În privinţa bilanţului de 48 de morţi avansat de Tripoli în cadrul bombardamentelor aeriene şi cu rachete desfăşurate de coaliţia occidentală în mai multe oraşe libiene, purtătorul de cuvânt al Ministerului Apărării a afirmat că „nu a fost cauzată nicio pierdere civilă” de atacurile franceze.

Este o condiţie sine qua non pentru ca (atacurile) să fie efectuate„, a precizat el.

Teissere a evocat „dezinformarea” regimului lui Muammar Kadhafi. Anunţul potrivit căruia un avion francez a fost doborât, în timp ce este „uşor de verificat” contrariul, nu este „demersul cel mai subtil de dezinformare”, a adăugat el.” (subl.mea)

Din aceste articole se vede cat se poate de clar ca scopul operatiunii se reduce la respectarea cu strictete a Rezolutiei 1973 a Consiliului de Securitate al ONU si nu inlaturarea lui Gaddafi de la Putere. Atat Mullen cat si Teissere afirma acest lucru (Franta aplica doar Rezolutia 1973 a Consiliului de Securitate al ONU).

Elementul surprinzator este ca Liga Araba a criticat bombardamentele coalitiei in Libia, Amr Moussa spunand ca se bombardeaza alti civili.

Dar iata ce spune Cristian Tudor Popescu in editorialul sau din Gandul:

Timişoara Libiei COMENTARIU LIVE

„Nu se pune problema participării efective în războiul aerian din Libia – n-are nimeni nevoie de cele câteva avioane ale noastre, care creează alertă în ce-a mai rămas din agricultura românească atunci când se ridică de la sol. Este vorba de a susţine politic operaţiunea antigenocid, antidictatură, în favoarea democraţiei în Libia şi în întreaga lume arabă – cu totul deosebit, istoric, este faptul că Liga Arabă a votat pentru intervenţie înaintea deciziei ONU.” (subl.mea)

Or, daca operatiunea nu are drept scop inlaturarea lui Gaddafi de la putere, atunci cum poate fi catalogata drept o operatiune antidictatura? Daca scopul operatiunii este respectarea cu maxima strictete a Rezolutiei 1973 a Consiliului de Securitate al ONU, este oare o operatiune in favoarea democratiei in intreaga lume araba? Este adevarat ca Liga Araba a votat pentru interventie, dar acum, iata, a criticat interventia spunand ca se indeparteaza de la scop. Pe de alta parte nu e oare exagerat sa vorbim de genocid? Pana acum nimeni nu a vorbit in acesti termeni, dintre oficialii UE sau NATO, cel putin eu nu am vazut sau auzit acest termen pana acum. Cine stabileste daca e vorba de un genocid? Si cine-l face? Cei care „s-au indepartat de la scop” sau Gaddafi? Pentru ca indepartarea de la scop, asa cum a fost formulata critica Ligii Arabe, ar putea foarte bine sa insemne condamnarea Frantei pentru genocid in Libia! Tocmai pentru ca nu trebuia sa se indeparteze de la scop! Cum nici nu am auzit sau citit pana acum ca Gaddafi a ordonat executii in masa si ca s-ar fi intamplat asa ceva. Una e lupta impotriva insurgentilor si altceva inseamna executii in masa.

Un articol interesant – pe care il recomand a fi citit integral si cu atentie –  de pe Civitas’99 iata ce ne spune despre pozitia lui Robert Gates:

„Pe celălalt versant al Administraţiei Obama se află un om care a văzut multe – prudentul Robert Gates. Pentru el, o zonă de interdicţie aeriană nu este o operaţiune uşoară, neutră, ci un veritabil „act de război“ împotriva unui alt stat. Oare este America pregătită să parcurgă din nou acest drum? Pentru a treia oară, după 11 septembrie? O carantină aeriană implică distrugerea sistemelor de apărare aeriană ale Libiei şi începe cu un atac asupra Libiei. „Nu se pune problema că nu o putem face. Putem. Dar este asta o mişcare înţeleaptă?“ Sunt o serie de consecinţe care trebuie foarte atent cântărite, precum „utilizarea, din nou, a armatei americane într-o altă ţară arabă“. Se aşteaptă ca Robert Gates să se retragă în curând din postul de secretar al Apărării.

Citite în această cheie, discursurile sale din ultimele săptămâni au nuanţa unui mesaj de rămas bun. Într-unul dintre ele, susţinut în faţa cadeţilor de la West Point, Gates spune foarte direct şi fără menajamente: „În opinia mea, orice viitor secretar al Apărării care îl sfătuieşte pe preşedinte să trimită din nou o armată terestră americană în Asia, Orientul Mijlociu sau Africa ar trebui să fie examinat de psihiatru“. Şi Gates nu este, nici pe departe, omul care se joacă cu cuvintele. Dimpotrivă.

Sigur, niciunul dintre decidenţii europeni nu vorbeşte acum despre posibilitatea desfăşurării de trupe terestre în Libia. Ba chiar este respinsă cu fermitate. Într-o conferinţă de presă, după reunirea de urgenţă a Consiliului European, preşedintele Sarkozy avea să declare: „Poziţia Franţei nu a fost niciodată aceea a unei opţiuni militare terestre, a unei opţiuni militare NATO, ci a fost permanent limitată la instituirea unei carantine aeriene“. Diferenţa dintre Gates şi Sarkozy este că primul are discernământ strategic şi se gândeşte la ce urmează după: ce facem dacă zona de interdicţie aeriană nu are efect, nu opreşte masacrul? Care este următorul pas?(1) Deşi, paradoxal, mulţi invocă fantomele trecutului, tocmai lecţiile Srebrenicei sunt uitate astăzi de o Europă prea grăbită să facă ceva, orice. Uneori, cu toate că intervenţia este justificată moral, dacă o faci într-o manieră incompetentă, atunci intenţia bună se transformă în reversul său – ajungi să produci mai mult rău decât bine (Andrew Exum).” (subl.mea)

De unde se vede ca nici peste Ocean nu toti agreeaza ideea interventiei militare.

Iar pentru o operatiune terestra din partea coalitiei ar trebui, daca inteleg bine, un nou mandat din partea Consilului de Securitate al ONU, altfel o astfel de operatiune nu ar avea baza legala, cu atat mai mult cu cat, acum, au fost formulate critici din partea Ligii Arabe, critici care, repet, pot pune intr-o pozitie extrem de incomoda atat SUA cat si Franta, si Marea Britanie.

Se fac paralele intre situatia de acum din Libia si cea din Irak. Insa, sa nu uitam, Irak-ul, pe vremea lui Saddam Hussein, a atacat Kuweit-ul, deci a atacat o alta tara, lovind in interesele anglo-americane privind petrolul. Libia nu a atacat nicio alta tara. Ceea ce se intampla acum este o chestiune strict interna a Libiei. O confruntare dintre puterea in exercitiu si insurgenti care, din cate inteleg, provin tot din cadrul regimului Gaddafi. Dar ce vrea marea majoritate a poporului Libian? Asta nu o stim. Daca sprijinul majoritar popular este de partea lui Gaddafi? Exista vreo cercetare sociologica din care sa rezulte contrariu? Nu cunosc. Asa cum nu cunostem nici de ce sprijin popular se bucura insurgentii.

Ceea ce mi se pare batator la ochi este impresionanta desfasurare de forte a coalitiei impotriva unei tari de doar 6 milioane de locuitori, caci e clar ca se bombardeaza teritoriul libian si bazele militare libiene, de la sol, in vederea impunerii no fly zone pe teritoriul libian. Aviatie militara ultra-moderna, submarine, tehnica militara sofisticata. Fara sa fie foarte clar rezultatul unei asemenea vaste operatiuni. Caci, din parerile pe care le-am auzit pe la tv, doar bombardarea cu ajutorul aviatiei si submarinelor nu poate conduce la un rezultat concret al luptei. Ca este o lupta, nu cred ca cineva poate contesta. Dar o lupta care nu pare a avea un rezultat concret, cel putin pana acum. Care sa fie acest rezultat concret, ca, am vazut mai sus, ca scopul nu e indepartarea lui Gaddafi de la putere? Iar continuarea bombardamentelor nu inseamna oprirea luptei terestre intre fortele loiale colonelului Gaddafi si insurgenti. Pe de alta parte, daca coalitia ar furniza ajutor militar insurgentilor, stau si ma intreb cat de legal ar fi acest lucru. Ar fi o imixtiune straina in afacerile interne ale Libiei si ar insemna un sprijin politic acordat insurgentilor ce ar putea fi interpretat ca o actiune menita sa destabilizeze Libia. S-ar crea un precedent periculos in care SUA, Franta, Marea Britanie ar putea sa se amestece in treburile interne ale oricarui altui stat mai mic, dupa bunul plac, aplicand standarde duble, si implantand regimuri dupa voia lor. Lucru ce nu mi se pare in regula. Practic, pornind de la bune intentii, s-ar calca in picioare dreptul la autodeterminare al altor state mai mici.

Dar drumul spre iad este pavat cu bune intentii…

Update 1

Conform Mediafax:

Rezultat incert pentru operaţiunea militară occidentală în Libia

Se arata, printre altele, ca:

„”Poate fi ceva de durată dar nu putem exclude nici un rezultat rapid”, susţine un oficial francez sub acoperirea anonimatului. De fapt, totul va depinde de liderul libian, imprevizibil, iraţional şi versatil.

Acesta a anticipat duminică un „război lung”, afirmând că „tot poporul libian poartă arme” şi că va „învinge”, într-un mesaj sonor difuzat de televiziunea oficială.

În istoria recentă, liderii au fost adeseori înfrânţi în război sau au fost înlăturaţi în urma unei revolte populare, fără explicaţie de cele maimulte ori.

Aşa s-a întâmplat în iunie 1999 cu sârbul Slobodan Miloşevici, supus unui bombardament al NATO timp demai multe luni, care a abadonat lupta de pe o zi pe alta. Plecarea precipitată la începutul anului a tunisianului Ben Ali a luat, de asemenea, comunitatea internaţională prin surprindere.

În privinţa lui Muammar Kadhafi, care a supravieţuit în aprilie 1986 unui bombardament al americanilor în care a murit fiica sa adoptivă, de partea franceză pare să domine prudenţa.

Comunitatea internaţională aşteaptă de la Kadhafi să „aplice în detaliu rezoluţia Consiliului de Securitate” al ONU care cere încetarea imediată a violenţelor, a amintit ministrul francez de Externe, Alain Juppé. „Din nefericire, dacă vreţi părerea mea personală, sunt puţine speranţe”.

În perioada imediat următoare, aliaţii care au exclus orice operaţiune terestră vor încerca să creeze o coaliţiei aeriană ad-hoc cu cea mai mare vizibilitate arabă posibilă, chiar dacă în fond aceasta va rămâne simbolică. Qatarul a promis între patru şi şase avioane, iar Emiratele Arabe Unite aproximativ 20.”

si:

„Chiar dacă preşedintele american Barack Obama, care s-a alăturat cu greu ofensivei diplomatice britanico-franceze, a afişat prudenţă, vorbind despre o „acţiune militară limitată” şi de „protecţia civililor în Libia”, fără îndoială că obiectivul occidentalilor este plecarea lui Kadhafi.

„Vom ajuta poporul libian să se elibereze”, a recunoscut Alain Juppé. „Rezoluţia Consiliului de Securitate nu precizează că acesta trebuie să plece. Dar este evident că scopul este să i se permită poporului libian să îşi aleagă regimul”, a precizat el.

Pentru François Heisbourg, de la Fundaţia pentru Cercetare Strategică, înlăturarea de la putere a lui Kadhafi are sens deoarece este vorba despre „singura formulă care ar permite evitarea pe teremn scurt a divizării ţării”.

Atingerea acestui obiectiv nu este lipsită de pericole pentru militari. Dar situaţia rămâne sub control. „Piloţii francezi, cei mai expuşi până în prezent, (…) îşi asumă riscuri”, afirmă un diplomat. În acelaşi timp, adversarul este slab şi militarii „pot să îşi desfăşoare misiunea fără probleme rămânând la distanţă”, în opinia lui.”

Misiunile aeriene în Libia au fost reluate. Kadhafi ar putea fi ţinta atacurilor

Unde se arata ca:

„Avioanele franceze nu au survolat Libia în cursul nopţii, dar şi-au reluat misiunile în cursul dimineţii, a precizat el.

Avioanele care pleacă de la bazele de pe teritoriul francez, în special de la Solenzara în Corsica (insulă din Marea Mediterană) şi Saint-Dizier (est), au aproximativ trei ore de zbor pentru a ajunge în zona operaţiunilor.

Consolidarea coaliţiei, cu participarea unor avioane din alte ţări, determină „o partajare a responsabilităţilor” în conducerea operaţiunilor, subliniază Statul Major.

  • Ministrul britanic de Externe sugerează că Muammar Kadhafi ar putea fi vizat direct de raidurile aeriene

Ministrul britanic de Externe, William Hague, a sugerat că Muammar Kadhafi ar putea fi vizat de raidurile aeriene internaţionale din Libia, refuzând totuşi să „speculeze” în legătură cu obiectivele alese de coaliţie.

„Nu vreau să speculez în legătură cu ţintele, care depind de circumstanţele de moment”, a explicat ministrul, după o întrebare privind posibilitatea unui atac care să îl vizeze direct pe liderul libian.

„Totul depinde de modul în care oamenii se comportă. Ţintele sunt permanent în concordanţă cu rezoluţia ONU, accentul fiind pus pe protejarea civililor”, a precizat Hague.

Ministrul britanic al Apărării, Liam Fox, evocase de duminică posibilitatea ca Muammar Kadhafi să fie vizat de raidurile aeriene.

La rândul său, secretarul american al Apărării, Robert Gates, s-a pronunţat împotriva unui raid care să îl vizezedirect pe liderul libian.

„Cred că este important să acţionăm în cadrul mandatului rezoluţiei Consiliului de Securitate ONU. Dacă vom începe să adăugăm obiective, cred că acest lucru va ridica probleme. Nu ar fi bine să fixăm obiective pe care nu le putem atinge”, a explicat secretarul american al Apărării.”

Armistiţiul anunţat de regimul lui Kadhafi a fost încălcat imediat

Se arata, printre altele:

„”Azi, Kadhafi a declarat un armistiţiu, din câte am înţeles. Opinia noastră la ora actuală (…) este că acesta este o minciună sau (că armistiţiul) a fost imediat încălcat” , a declarat Donilon la Rio de Janeiro, la sfârşitul unei vizite, duminică, a lui Obama în Brazilia, în cadrul turneului său în America Latină.

„Vom continua să supraveghem acţiunile lui Kadhafi, nu doar cuvintele sale, şi ne vom continua eforturile pentru a asigura respectarea termenilor rezoluţiei 1.973 a Consiliului de Securitate” al Naţiunilor Unite, a mai spus Donilon.

Regimul colonelului Muammar Kadhafi a anunţat, duminică, un nou armistiţiu, începând cu ora 19.00 GMT (21.00 ora României), ca răspuns la apelul lansat sâmbătă de Uniunea Africană de „încetare imediată a ostilităţilor”, a anunţat un purtător de cuvânt al armatei.”

Recomand citirea integrala a acestor articole, din care am citat mai sus.

 

 

martie 21, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Libia sub atac!

Iata ce spune BBC:

Coalition launches Libya attacks

In articol se arata printre altele:

„The UK, the US and France have begun attacking Libya as enforcement of the UN-mandated no-fly zone gets under way.

Pentagon officials say the US and the UK have fired more than 110 missiles.

Libyan leader Col Muammar Gaddafi has said he will open arms depots to the people and the interests of Mediterranean countries will be in danger from now on.

Western planes bombed targets in the capital, Tripoli, said the AFP news agency, quoting witnesses and state TV.

Earlier on Saturday, pro-Gaddafi forces attacked the rebel stronghold of Benghazi despite declaring a ceasefire a day earlier.

A French plane fired the first shots against Libyan government targets at 1645 GMT, destroying a number of military vehicles, according to a military spokesman.

UK Prime Minister David Cameron confirmed that British planes are in action over Libya.

US President Barack Obama, speaking during a visit to Brazil, said the US was taking „limited military action” as part of a „broad coalition”.

„We cannot stand idly by when a tyrant tells his people there will be no mercy,” he said.

He repeated that no US ground troops would take part.

Shortly after the bombing started, a Libyan official went on TV to denounce the „barbarian aggression”.

Col Gaddafi himself made a brief speech on Libyan radio, calling on people to resist.”

Recomand a fi citit tot articolul cu atentie!

Citim pe Mediafax:

ÎNCEPE RĂZBOIUL? SUA şi Marea Britanie au lansat un prim val de rachete în Libia. Kadhafi ameninţă că va ataca obiective civile şi militare – VIDEO

ÎNCEPE RĂZBOIUL? Mai multe blindate, distruse de avioanele franceze în Libia. Ce ţări mai vor să participe la acţiunile militare – VIDEO

Forţele coaliţiei pentru operaţiunile militare din Libia

Presa oficială libiană susţine că atacurile aeriene au vizat „obiective civile”

Kadhafi: Parisul, Londra şi ONU vor regreta orice ingerinţă în Libia

Un articol interesant in The New York Times:

U.S. Missiles Strike Libyan Air-Defense Targets

This article is by DAVID D. KIRKPATRICK, STEVEN ERLANGER and ELISABETH BUMILLER.

Iata ce arata, printre altele:

„President Obama, speaking during a visit to Brazil, reiterated promises that no American ground forces would be used. “I am deeply aware of the risks of any military action, no matter what limits we place on it,” he said. “I want the American people to know that the use of force is not our first choice, and it’s not a choice that I make lightly. But we can’t stand idly by when a tyrant tells his people that there will be no mercy.” „

si:

„There are political risks, though. One widely held concern is the possibility of a divided Libya with no clear authority, opening the door for Islamic extremists to begin operating in a country that had formerly been closed to them. And while the cooperative military mission was clear punitive measure against Mr. Qaddafi’s attacks on the Libyan opposition, there have been few penalties so far for allied Arab governments in Bahrain and Yemen that have violently cracked down on their own protest movements. „

De asemenea arata ca:

„Admiral Gortney cast the United States as the “leading edge” among coalition partners in the opening phase of attacks on Libya. But in keeping with Mr. Obama’s and Mrs. Clinton’s emphasis that the administration was not driving the efforts to strike Libya, he and other Pentagon officials repeated that the United States would step back within days and hand command of the coalition to one of European allies.

The United States has at least 11 warships stationed near the coast of Tripoli, including three ballistic missile submarines — the Scranton, the Florida and the Providence — and two destroyers, the Stout and Barry. All five fired cruise missiles on Saturday, the admiral said. Other coalition ships in the Mediterranean included 11 Italian ships, one French ship, one British ship and one Canadian ship.

Earlier Saturday, Colonel Qaddafi issued letters warning Mr. Obama and other leaders not to use military force against him.

The tone of the letters — one addressed to Mr. Obama and a second to Mr. Sarkozy, Prime Minister David Cameron of Britain and Secretary General Ban Ki-moon of the United Nations — suggested that Colonel Qaddafi was leaving himself little room to back down.

“Libya is not yours. Libya is for all Libyans,” he wrote in one letter, read to the news media by a spokesman. “This is injustice, it is clear aggression, and it is uncalculated risk for its consequences on the Mediterranean and Europe.

“You will regret it if you take a step toward intervening in our internal affairs.”

Colonel Qaddafi addressed President Obama as “our son,” in a letter that combined pleas with a jarring familiarity. “I have said to you before that even if Libya and the United States enter into war, God forbid, you will always remain my son and I have all the love for you as a son, and I do not want your image to change with me,” he wrote. “We are confronting Al Qaeda in the Islamic Maghreb, nothing more. What would you do if you found them controlling American cities with the power of weapons? Tell me how would you behave so that I could follow your example?””

Foarte interesant articolul! Il recomand a fi citit integral cu atentie.

Interesant de citit pana la capat si acest articol din Le Monde:

Berlin face à ses responsabilités internationales

Iata ce arata printre altele:

„Au-delà de ces explications conjoncturelles, la prudence allemande relève d’un triple traumatisme. La catastrophe nucléaire au Japon ravive la phobie de l’atome outre-Rhin, dans un pays marqué par les combats des écologistes et convaincu, depuis les catastrophes du XXe siècle, que la science n’est pas forcément synonyme de progrès.

Le pacifisme allemand constitue également un puissant frein à tout engagement extérieur. Il a fallu le massacre de Srebrenica pour que le débat moral sur l’intervention hors de l’Allemagne soit posé, la guerre au Kosovo en 1999 pour que les Allemands fassent de nouveau la guerre hors de leurs frontières, et les attentats du 11 septembre 2001 pour que plusieurs milliers de soldats allemands soient envoyés en Afghanistan, dans le cadre de la coalition internationale. Dès 2003 cependant, le conflit en Irak a montré que Berlin entend le moins possible faire la guerre et y consacrer les efforts nécessaires.

Enfin, les crises de l’euro ont conduit l’Allemagne à faire ce qu’on lui avait juré qu’elle n’aurait jamais à faire : voler au secours des pays européens, mettre en danger la stabilité de sa monnaie, dans un pays qui a connu la ruine financière en 1923 et en 1945, avant de subir le choc de la réunification dans les années 1990.

Il reste que le non-engagement allemand dans l’affaire libyenne est révélateur d’une hésitation qui peut être perçue par les partenaires de la République fédérale comme un manque de solidarité, voire de maturité. L’économie allemande est florissante, sa population est moins frappée que les autres par le chômage, ses entreprises sont à l’offensive sur toute la planète. Mais il ne peut y avoir, d’un côté, la „mondialisation heureuse” pour Deutschland AG et ses salariés, et de l’autre une „mondialisation dangereuse” gérée par ses alliés et dont Berlin ne s’estimerait pas comptable.” (subl.mea)

martie 20, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu