Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Ce nu vad eu la PNL…

Se poarta actualmente foarte multe discutii despre debarcarea Guvernului Ponta. Chestiunea aceasta, a „guvernului meu”, ca sa folosesc o expresie a D-lui. Iohannis, este dezbatuta pentru ca a fost privita de catre mai multi ca pe o promisiune ce deriva din victoria D-lui. Iohannis in alegerile prezidentiale. Numai ca PNL nu are majoritatea parlamentara pentru a putea, prin motiune de cenzura, sa inlature actuala guvernare sau sa forteze alegerile anticipate. Nu spun ca nu s-ar putea crea o majorite parlamentara ad hoc. Chestiunea legata de cat de pregatit e PNL pentru a intra la guvernare a fost ridicata chiar de D-soara. Gorghiu si nu stim inca, dupa cele 100 de zile, raspunsul. Discutia, in spatiul public, a marsat pe chestiuni de ordin fiscal legate de reducerea TVA (la alimente si a intreg TVA). Ca masura din noul Cod Fiscal ar fi copiata de la liberali, dar nu pregatita asa cum ar trebui. Nici aceste discutii nu sunt de natura sa ne aduca o viziune foarte limpede asupra chestiunii, desi Guvernul Ponta a fost criticat, si pe buna dreptate, de catre liberali pentru reducerea cheltuielilor de investitii….

Nu vad insa altceva la PNL… Un lucru care mi se pare esential nu numai pentru PNL, dar pentru democratia romaneasca. Sigur, putem accepta ca o ipoteza foarte paluzibila ca PNL va castiga alegerile din 2016 datorita erodarii actualei guvernari social-democrate. Faptul ca actuala guvernare se erodeaza e un lucru ce trebuie privit drept normal. PNL va castiga. Dar asta nu e totul. Mie mi se pare ca putini oameni, in Romania, inteleg ca nu e totul sa castigi… Bineinteles, PNL ar putea accentua critica la adresa actualului Guvern. Ar putea, de pilda, ca in fiecare luna sa depuna o motiune de cenzura. Si acest lucru intra in logica luptei politice dintr-o democratie sanatoasa. Nu vad ca pe PNL il indeamna inima spre asa ceva. Dar nu vad si altceva, poate mult mai important. Nu vad afirmarea cu pregnanta a valorilor liberale de catre PNL. Privatizari. Deregularizare. Libertate economica si libertate in general vorbind. Investitii. Sector Privat. Competitivitate. Performanta. Mutarea centrului de greutate de la stat la individ: de la responsabilitatea sociala a statului, la responsabilitatea individuala. Diminuarea rolului statului in economie. O arhitectura monetara care sa faca posibila dezvoltarea liberalismului la noi in tara. Acestea sunt lucruri deosebit de importante pe care PNL, ca partid de opozitie, trebuie sa le afirme in societate. Chestiunea, asa cum o pune D-soara. Gorghiu, este axata in jurul luptei anticoruptie, vazuta ca un mijloc de a castiga credibilitate. Dar nici PSD nu pare a se dezice de lupta anticoruptie si de DNA. Laura Codruta Kovesi propune eliminarea completa a imunitatii parlamentare pe motiv ca legea e aplicata preferential. Insa lucrul acesta tinde sa conduca la o prevalenta a Judiciarului asupra Parlamentului. Si atunci problema care se pune este cum va functiona sistemul checks and balances, la noi in tara, in forma propusa de Procurorul sef al DNA, mai ales cand se vorbeste de binomul SRI-DNA? De aceea in astfel de vremuri tulburi, in care un atentat la libertate si democratie se poate produce foarte subtil, afirmarea valorilor liberalismului este deosebit de importanta pentru sanatatea democratiei de la noi din tara. Chiar si in aceasta privinta, a DNA, nu putem avea un consens deplin. De ce? Ca s-o spun pe sleau, facand abstractie de frumoasa victorie in alegeri a D-lui. Iohannis, mie mi se pare ca avem, de fapt, tot USL-ul la Putere. E un consens tacit in toate, asa pare situatia actuala, bulversanta, ce-i drept, dar si, paradoxal, foarte plictisitoare. In felul acesta democratia are de suferit. PNL trebuie sa afirme o alta viziune. Daca cele doua partide principale afirma, de fapt, aceeasi viziune inseamna ca lucrurile nu stau deloc sanatos… Viziunea care se afirma cu pregnanta la noi in tara este una social-democrata. Statul sa aiba multi bani, nu individul. Or, problema este ca statul, cel putin din declaratiile guvernamentale, daca inteleg bine, are excedent bugetar, dar individul se confrunta cu saracia in continuare. Suntem una din cele mai sarace tari din Uniunea Europeana in continuare. Chiar si DNA propune recuperarea banilor si virarea lor la bugetul de stat, ca si cum statul ar fi un bun manager, nu individul. Aratam aici unde isi directioneaza Guvernul cheltuielile bugetare: spre Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, care are de departe cele mai mari sume alocate in raport cu alte ministere. Saracia insa nu se vede ca s-ar diminua. Insa pentru sanatatea democratiei de la noi PNL ar trebui sa vina cu o alta pardigma. De ce sa nu aiba un buget mai mare Ministerul Transporturilor, Economiei, Educatiei, Sanatatii? E nu spun sa nu se plateasca pensiile. Ba chiar doresc ca acestea sa creasca. Dar de ce sa nu reducem numarul de functionari publici?

In legatura cu serviciile, citeam nu demult acest articol de pe Reporter Virtual, semnat Adrian Halpert:

Servicii vs civili. Ce-a fost mai întâi: oul sau găina?

Se arata, printre altele, ca:

Apariția bruscă a lui Florian Coldea (SRI) în luminile rampei ne arată o situație despre care politicienii nu vor să vorbească. Prea multe servicii. Prea mulți „racolați”. Prea multă putere. Prea puțin control.

Aceasta este, de fapt, realitatea „serviciilor” în România anului 2015… Asta este și moștenirea „genialului” George Maior, pe care îl laudă și-l regretă atâtea capete din presă (!), dar este, în egală măsură, și moștenirea președintelui Băsescu, care a constatat această realitate abia pe final de mandat, când n-au mai răspuns la comenzi, după 10 ani în care a pus umărul vârtos la influența, puterea și independența serviciilor față de tot și de toate…

„Ce-a fost mai întâi: oul sau găina? O întrebare cu aceeași încărcătură cu o alta, de mare actualitate în societatea românească: cine controlează pe cine, civilii pe servicii sau invers? În ambele cazuri, răspunsul, adevărul primordial îți scapă printre degete ca săpunul sub jetul de apă…

Îl auzeam zilele trecute pe unul dintre membrii Comisiei parlamentare de control al SRI, după audierea generalului Florian Coldea, spunând:

Comisia noastră se situează undeva la media Uniunii Europene în privința competențelor de control”.

Bine că a precizat că e vorba despre Uniunea Europeană și nu despre întreaga Europă! Altfel aș fi crezut că poziția României undeva pe la mijloc e ridicată de comparația cu state precum Belarus sau Rusia…

În opinia onoratului parlamentar, prezența asta „undeva la medie” e de bine. Chiar așa? Absolut deloc. Într-o țară care a cunoscut universul concentraționar la apogeul său, într-o țară în care cuvântul „Securitate” se rostea în șoaptă până în urmă cu 25 de ani (oare numai până atunci?), într-o țară în care nici până acum n-a fost lămurit rolul „serviciilor” (românești & străine) în evenimentele din decembrie 1989, această poziție, „la medie”, numai bună nu este. Ca să fim cât de cât siguri că societatea civilă le controlează și nu invers, România ar fi trebuit să ocupe un loc fruntaș în acest clasament.

Prea multe servicii. Prea mulți „racolați”. Prea multă putere. Prea puțin control. Aceasta este, de fapt, realitatea „serviciilor” în România anului 2015. Și asta se vede și în chestiunea așa-numitelor Legi Big Brother, în care SRI desfășoară o adevărată ofensivă, pe toate fronturile, împotriva instituțiilor statului: Parlament, Curte Constituțională, Guvern și Președinție. Ni se sugerează un antagonism complet fals: libertate vs siguranță. Ni se spune că pentru a avea siguranță trebuie să cedăm un pic din libertățile noastre. Niciodată! Siguranța – cea personală și cea generală – trebuie să lucreze în folosul libertății și nu invers. Orice altă afirmație este periculoasă într-o democrație încă tânără, încă fragilă și încă nu complet funcțională precum a noastră. Atenție la cei care vă spun altfel! Lucrează în, pentru sau cu „serviciile”

Și așa ajungem la o altă fațetă a dezbaterii: „acoperiții” din presă. Sunt sau nu sunt? Sigur sunt. Ne-a spus-o chiar George Maior, directorul demisionar al SRI, în ultimul interviu acordat presei în această calitate. După care a izbucnit scandalul Udrea – Coldea, care a dat apă la moară celor care caută să-i identifice pe „acoperiții” din presă în funcție de cum pun pixul pe hârtie sau degetul pe tastatură în acest război. E normal să existe agenți ai serviciilor secrete în mass-media? Evident că nu. Pentru că media trebuie să fie exclusiv în slujba cititorilor, iar treaba ziaristului este să controleze instituțiile statului, nu să lucreze sub comanda lor.

Problema s-ar putea rezolva foarte simplu în ciuda multora care o privesc precum o fatalitate. Acestora le dau exemplul Germaniei, zguduită în 2006 de scandalul unui jurnalist care a lucrat timp de 10 ani ca agent al serviciului german de informații externe, BND. Nu am spațiu să dezvolt subiectul, dar o să vă ofer concluzia: BND a anunțat public că nu va mai folosi acoperirea de jurnaliști pentru agenții săi secreți. La noi, Maior ne-a spus că asta este o chestiune absolut normală…”” (subl. mea)

Daca avem: prea multe servicii, prea mulți „racolați”, prea multă putere, prea puțin control (asupra acestor servicii!!), mai e societatea noastra una libera sau una liberala? Daca ne uitam pe structura bugetului la institutii, SRI are de departe cele mai mari sume alocate! M-ar interesa sa stiu viziunea PNL asupra acestei probleme. E adevarat ca acum e problema cu ambitiile expansioniste ale Rusiei, dar… Dar nu trebuie sa uitam si sa abdicam de la valorile liberalismului si ale libertatii, altfel vom regreta amarnic mai tarziu. Prea multe servicii, prea multi „racolati” – mie lucrul asta imi aminteste de vremurile comunismului. Ce facem aici? Ne intoarcem la ce stim mai bine, la securism, intr-o tara saraca si slab performanta din care pleaca pe capete oameni scarbiti de tot ce se intampla in Romania? De aceea PNL trebuie sa afirme si sa promoveze in societate cu cea mai mare putere liberalismul si valorile libertatii!! Or, ce vad eu este ca situatia este periculos de plictisitoare. Te ia si somnul, si nu e bine! Trebuie sa spunem ca nu e bine ce se intampla la noi si trebuie sa spunem ca nu vedem in PNL un autentic vector liberal. Din pacate, nu vedem asa ceva si nu e bine!

Sper ca PNL sa inteleaga sa se trezeasca si sa fie cu adevarat purtatorul de stindard al liberalismului la noi in tara, sa promoveze libertatea in societate. Deocamdata acest partid nu a scapat inca de sindromul USL, ca sa nu spun PCR ca poate ar fi mai exact. PNL trebuie sa atraga oameni care sa promoveze valorile de care pomeneam mai sus. Partea proasta este ca noi, in 25 de ani, nu am avut o guvernare liberala autentica. Pe vremea CDR vorbeam de o coalitie condusa de PNTCD. Pe vremea Aliantei DA, Tariceanu era cu PSD-ul, iar PDL nu era un partid liberal. Dupa aceea, pe vremea PDL, cu Boc Sef de Guvern, iarasi n-am avut o guvernare liberala. Ganditi-va: nicio privatizare, nici macar o tentativa. Liberalii nici in trecut nu si-au afirmat cum trebuie valorile, lucru care nu a fost deloc bun. Din aceasta cauza am ajuns acum unde am ajuns. Totusi, nu e timpul pierdut s-o faca acum! Si trebuie s-o faca! Mai ales ca la noi se contureaza un sistem politic bipartit, cu doua partide mari: Alianta PSD-UNPR-PC si PNL. O varianta crestin-democrata pentru PNL, apropiata de un stat paternalist, mergand deci pe un consacrat model european, nu face decat sa promoveze statul paternalist pe care il promoveaza si PSD, ca partid social-democrat si, desigur, mult mai etatist. Periculos, la noi, e faptul ca liberalismul este, de fapt, o varianta secundara la statul social, caracteristic unui partid social-democrat precum PSD, in loc sa fie prima varianta!! La noi nici PDL, care dupa ce a fost social-democrat a trecut la crestin-democratie, nu a promovat cum trebuie libertatea tot datorita paternalismului: ganditi-va, de pilda, la atitudinea lui Basescu fata de Boc, nu mai vorbesc de faptul ca nu s-au vazut nici masuri liberale si nici un spirit liberal. Interesant de remarcat ca, la noi, crestin-democratia a decazut odata cu CDR, mai exact spus cu PNTCD in 2000. Foarte interesant (si lucrul asta chiar e un obiect de studiu, si ar trebui sa fie un studiu foarte serios) este ca in 2000, deci dupa CDR, s-a ridicat foarte puternic un partid extremist precum Partidul Romania Mare. In zilele noastre, in Europa, cu PPE la Putere, partid european de extractie crestin-democrata, se ridica in Europa extremismul!!! De ce oare? Trebuie studiata problema… Si iarasi e interesant ca liberalismul in Europa e la cote scazute, iar consecinta abordarilor paternaliste, crestin-democrate si socialiste, fac sa se nasca partide extremiste si xenofobe. De aceea e stringent, dupa parerea mea, ca liberalismul sa fie promovat cu putere multa pe plan european. Deocamdata la noi s-a evitat aparitia unui partid extremist. Insa democratia la noi ramane fragila iar pentru ca sa se intareasca trebuie promovat liberalismul si libertatea. Este inadmisibil sa ai un sistem bipartit si ambele partide sa promoveze paternalismul, protectia, tutela statului. Este nociv! Este creuzetul in care se naste extremismul. Si doar vedem ce se intampla, din pacate, in Europa.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 10, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Despre cat de „rau” sta PSD in sondaje…

Gandul

Iată de ce vor liberalii anticipate: SONDAJELE „doar pentru uz intern” arată un Ponta în picaj şi o diferenţă mare de scor PNL-PSD. Surpriza Iohannis

Se arata ca:

La patru luni de la alegerile prezidenţiale şi de la instalarea lui Klaus Iohannis la Cotroceni, liderii PNL deja au expus în spaţiul public ideea alegerilor anticipate pentru parlamentare. Pe fondul ultimelor controverse legate de votul senatorilor în cazul reţinerii şi arestării preventive a lui Dan Şova, dar bazându-se şi pe sondajele „de uz intern” ale PNL, liberalii prind curaj şi vor să marşeze pe ideea alegerii senatorilor şi deputaţilor cu mai bine de un an înainte. În sondajele PNL, se observă cum încrederea în premierul Victor Ponta scade drastic de la o lună la alta, în timp ce avansul PNL faţă de alianţa PSD-PC-UNPR rămâne unul consistent.

Votul în cazul lui Dan Şova, pe numele căruia procurorii DNA au cerut reţinerea şi arestarea preventivă, dar pe care senatorii au respins-o, i-a făcut pe liberali să avanseze în spaţiul public ideea alegerilor anticipate în cazul parlamentarelor.

Cu o serie de sondaje „de uz intern” şi cu valurile de proteste din Bucureşti şi din ţară anunţate din cauza votului din Senat în cazul lui Şova, PNL încearcă să profite la maximum de momentul prost pentru partidul lui Victor Ponta.

Concret, vorbim despre două sondaje realizate de CSOP, „doar pentru uz intern”, care le dau speranţe liberalilor. Primul a fost realizat în ianuarie-februarie, pe un eşantion de 1.036 de persoane, în timp ce al doilea studiu a fost realizat în martie, pe un eşantion de 1.007 persoane.

La diferenţă de doar o lună între cele două, concluziile sunt evidente. Încrederea în Guvern a scăzut, la fel şi încrederea în premierul Victor Ponta.

Dacă la sfârşitul lui ianuarie, românii susţineau că au 22% încredere oarecum bună şi foarte bună în Guvern, în martie cota a scăzut până la 18%. Nici prim-ministrul nu trece printr-o perioadă prosperă, asta pentru că cele două sondaje arată că, în interval de o lună, încrederea în Victor Ponta a scăzut dramatic, de la 31% în februarie la 23% în martie.

În acelaşi timp, dacă Vasile Blaga rămâne constant, cota de încredere de care beneficiază Alina Gorghiu a crescut timid, într-o lună, de la 14% la 16%.

La polul opus, surpriza vine însă de la Klaus Iohannis. Deşi în nume personal rămâne constant în sondaje, instituţia Preşedinţiei a scăzut în topul încrederii de la 54%, în februarie, la 48%, în martie.

Încrederea în Parlament în acest moment a ajuns la cote dramatice. Potrivit aceloraşi sondaje, încrederea în puterea legislativă a scăzut de la 13% la 11%.

Un alt argument care îi face pe liberali să continue cu ideea alegerilor anticipate este şi diferenţa de intenţie de vot în rândul românilor.

Cele două sondaje, realizate în ianuarie-februarie şi în martie, arată că liberalii se menţin în topul intenţiei de vot, la o distanţă considerabilă de alianţa PSD-PC-UNPR. Astfel, dintre cei 41% dintre românii care au probabilitate mare de a veni la vot, 49% ar vota cu PNL. Dacă liberalii au rămas constanţi în opţiunea românilor, alianţa PSD-PC-UNPR a scăzut cu 1%, ajungând astfel, în martie, la 31%. Ceea ce înseamnă că între cele două formaţiuni politice era, înaintea scandalului declanşat de cazul lui Dan Şova, de 18 procente.

Precizăm că primul sondaj a fost realizat în perioada 27 ianuarie-4 februarie, iar cel de-al doilea în perioada 3-10 martie.

După ce Dan Şova a fost ”salvat” de colegii din Parlament, care au respins prin vot cererea DNA de arestare a senatorului pentru că nu s-a întrunit numărul necesar de voturi (85), aşa cum cere Regulamentul Senatului, contrar prevederilor din Constituţie, PNL a cerut alegeri anticipate şi un ”nou Parlament”.

Liberalii promovează ideea alegerilor anticipate pe reţelele de socializare, dar şi în declaraţiile publice.”

Daca cineva isi inchipuie ca Alianta PSD-UNPR-PC sta rau in acest sondaj, eu cred ca se insala. Victor Ponta e premier din 2012. Cu toate acestea, la capitolul „intentii de vot”, Alianta are 31-32% din preferintele electoratului. De asemenea oamenii au o parere buna despre Victor Ponta. Interesant este ca atat Victor Ponta cat si PSD s-au erodat putin, desi sunt la guvernare de aproape 3 ani… Procentul de 49% inregistrat de PNL e oarecum normal, se explica prin victoria lui Klaus Iohannis la alegerile prezidentiale. Insa PNL n-ar trebui sa se culce pe o ureche, cum se spune. Pana la alegerile legislative din 2016 mai e ceva vreme si PSD poate recupera printr-o mutare inteligenta in toamna. Insa procentul pesedistilor (in alianta cu UNPR si PC) este uluitor chiar. Au si o majoritate confortabila in Parlament, stau bine si in sondaje! Interesant este ca nici unul din politicienii din Opozitie, nominalizati in acest sondaj nu-l depaseste pe Ponta la capitolul „parere oarecum buna/foarte buna” (Opinia despre personalitati politice/Martie 2015). Exceptia este, desigur, Klaus Iohannis, dar domnia sa este Presedintele tarii…

Este adevarat ca celelate partide sunt mici si atunci raman doua mari partide principale, ca sa zic asa. Dar acest sondaj arata ceva semnificativ: o anumita constanta pe termen lung a electoratului, situata la un nivel ridicat, in preferinta sa pentru PSD, indiferent de scandalurile de coruptie prin care a trecut acest partid. PSD nu este un partid impetuos, prin contrast cu PNL, care, iata, se afla, prin frumoasa victorie a D-lui. Iohannis in alegerile prezidentiale, pe cai mari. Este, in schimb, un partid mare, stabil, capabil sa creasca si mai mult in preferintele electoratului, lucru ce ar putea fi un pericol pentru PNL la viitoarele alegeri. PNL ar trebui sa nu-si subestimeze adversarul politic si sa-si pregateasca inca de pe acum strategia pentru alegerile din 2016. De asemenea ar mai trebui, dupa parerea mea, sa tina cont ca strategia luptei anticoruptie, care vizeaza adversarul politic, nu a vatamat prea mult PSD din punct de vedere electoral si nici pe Victor Ponta, nu a stirbit reputatia si credibilitatea PSD in ochii electoratului. Tinand cont de acest procent de 31-32% pentru un partid care de trei ani este la guvernare, ajuns acum spre sfarsitul ciclului electoral, si de faptul ca PNL are 49% datorita, cum spuneam, victoriei D-lui. Iohannis, PSD este un partid credibil, care nu si-a pierdut prea mult credibilitatea in fata electoratului.

Acest avantaj al PNL, de a fi in Opozitie, este unul foarte mare, dar nu decisiv. PNL trebuie sa se mentina activ si sa-si faca un program de guvernare solid, bine conceput. Ar trebui sa fie mai activ pe chestiuni de ordin economic nu numai juridic, atat in Parlament, prin depunerea mai multor motiuni de cenzura, cat si pe canalele media. Ar trebui sa arate spirit constructiv si sa expuna convingator ceea ce trebuie facut pentru obtinerea unei cresteri economice mai mari, imbunatatirea nivelului de trai, pe probleme de reforma si sprijinire, dezvoltare a sectorului privat. Ar trebui sa experimenteze critica constructiva, ca oamenii sa vada o atitudine pozitiva.

Noi am avut de ceva vreme si pana acum de ales intre o Stanga aroganta si o Dreapta slab performanta. Nu ne dam probabil seama, dar intreaga lume trece prin transformari profunde de ordin cultural, social, economic si politic. Bineinteles, aceste transformari ating si societatea noastra. Si societatea noastra se schimba. Putem noi, oare, sa le facem cu succes fata? Dincolo de orice calcule electorale (procente, cu cat poate sa creasca unul sau altul in sondaje) asta mi se pare chestiunea esentiala. Sondajul acesta ne arata unde suntem: PSD s-a erodat putin. Asa se intampla cand tai salarii si pensii, lucru care a lucrat si inca mai lucreaza in favoarea PSD. Problema, la noi, este Dreapta, sau mai exact spus Centru-Dreapta. Care nu a convins si e a doua oara cand se intampla acest lucru. Prima data a fost CDR care, la sfarsit de ciclul electoral, s-a prabusit. A doua oara este perioada cu Alianta DA si apoi cu PDL la guvernare. Si Alianta DA, si PDL de asemenea s-au prabusit. CDR a mai incercat totusi sa faca reforme si, de bine, de rau, a mai facut cate ceva. N-au fost nici atunci vremuri usoare. Cu toate acestea nu se poate spune ca guvernarile CDR au fost performante, ca au fost ceea ce ar fi trebuit sa fie… Ar fi trebuit, de pilda, sa avem mai multe privatizari reusite, sa se simta in mod real dezvoltarea sectorului privat, sa vedem cresteri consistente de PIB sub guvernarile de Centru-Dreapta. Nu prea s-a vazut asa ceva, cam deloc. Perioada de 10 ani cu Basescu nu a stralucit deloc prin reforme. Anticoruptia a prins avant in a doua jumatate a celui de-al doilea mandat al Presedintelui Basescu. Totusi, n-am vazut privatizari, n-am vazut investitii solide in infrastructura, n-am vazut o dezvoltare a sectorului privat. Si pe vremea guvernarii Tariceanu, foarte multi au fost angajati la stat. Sigur, a fost si Criza economica – n-au fost nici acum vremuri usoare insa mai depinde si de noi sa le facem usoare. Insa tocmai Centru-Dreapta ar trebui sa fie forta motrice care sa realizeze cu adevarat reforme in societate spre a ne putea adapta cu succes unui context nou, diferit fata de ceea ce am avut in trecut. Pe mine ma ingrijoreaza ca nu prea vad asa ceva la PNL… Ar fi bine sa ma insel eu… Eu cred ca trebuie sa intelegem ceea ce e ingrijorator: Romania anului 2015 nu difera prea mult (in sensul bun al cuvantului „difera”) de Romania de acum 15 si chiar 20 de ani… Este adevarat ca s-a dezvoltat sectorul bancar fata de ce aveam cum 20 de ani, ceea ce e un lucru bun. Cu toate acestea – si acesta e lucrul care produce neliniste – Romania de acum nu e prea diferita fata de trecutul recent. Este adevarat ca actualmente are loc aceasta lupta anticoruptie. Lucrul asta este, intr-adevar, ceva oarecum diferit de trecut. Dar sa facem abstractie de acest lucru: difera Romania actuala foarte mult de Romania anilor 2000? Sau e cam tot la fel? Chiar si aceasta lupta anticoruptie nu-mi garanteaza ca va schimba prea multe in tara noastra…

Probabil ca multi imi vor reprosa ca propun revolutii, dar ca sa poti schimba cu adevarat ceva trebuie sa existe o alta abordare, fata de cea de pana acum, a problematicilor economice si sociale. De pilda, va propun sa ne uitam la politicienii nostri. Sa zicem: Elena Udrea, Darius Valcov, Marian Vanghelie. Comportamentul lor nu e adecvat functiei ocupate. Oamenii acestia, bogati, cu o avere dobandita intr-un mod cat se poate de neclar, trebuie s-o spunem, se comporta de parca ar fi niste mari industriasi, nu primar de sector sau de oras de provincie, nu parlamentar. In fotografiile de la Paris, Elena Udrea, Alina Bica nu pareau niste functionari ai statului, ci fetele sau sotiile unor industriasi bogati care s-au dus la Paris intr-o scurta vacanta, au tras la un hotel de lux, pe masura bogatiei lor, si au iesit – ca prietenele – prin oras, la cumparaturi. Ce inseamna oare toate acestea? Nu inseamna oare ca nu am reusit sa dezvoltam un sector privat care sa produca bogatie, ca sa zic asa? Apoi aroganta afisata de oamenii politici nu este oare expresia unui stat putred? La noi se castiga mai bine la stat decat la privat. Nu cumva avem, oare, un stat prea mare si ineficient, cu o birocratie de proasta calitate? Nu cumva ar fi mai bine un stat mai suplu si mai putin stufos, cu o birocratie inalt performanta care sa administreze excelent treburile statului?

La noi se discuta prea putin despre aceste lucruri. De fapt, ideea luptei anticoruptie, la noi, e cea pe care parintii, exasperati de prostiile pe care le fac odraslele lor, pun mana pe nuia sau curea si incepe un altoit, in buna traditie romaneasca, de se aud plansetele si urletele pana-n capul ulitei! Ca sa nu mai faca! Cu alte cuvinte, sa le mai domoleasca apetitul de a face prostii, de a se mai lasa corupti, in cazul nostru. Dar cu toate acestea, cum bine remarca Cristi Danilet, numarul de infractiuni in Romania e foarte mare, problema este cand va scadea.

Sa luam un alt exemplu, pe scurt ca sa nu plictisesc prin multa vorbarie: tineretul. Problematica legata de tineretul de la noi e una extrem de complexa si complicata. Pun o intrebare: s-a gandit cineva la dezvoltarea invatamantului privat liceal? Daca cineva spune ca n-o sa mearga, ce argumente aduce? Ce sansa da Romania tinerilor sai? Ii pregateste, chiar bine, in scoli de stat ca apoi acestia sa emigreze sau sa stea in tara dar sa nu lucreze in domeniul in care s-au pregatit? Se tot vorbeste de dezinteresul tineretului pentru elevatie, pentru invatatura? De ce oare? Eu stau si ma intreb cati dintre tinerii nostri elevi de liceu stiu pentru ce se pregatesc? Daca nu cumva merg la scoala doar pentru ca ii mana acolo parintii…

Sa luam bugetul nostru. Observam ca cel mai mult este alocat Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, peste 30 miliarde de lei. Tinand cont ca avem o guvernare social-democrata, e logic. Insa trebuie sa tinem cont de faptul ca grosul sumelor de bani merg pe protectie sociala. Este adevarat ca in Romania exista, din pacate, zone defavorizate, multa lume care are nevoie de acesti bani din protectie sociala. Dar ce oportunitati dezvoltam noi pentru acesti oameni? Creare de locuri de munca. Perspective de dezvoltare economica. Altminteri intotdeauna vom cheltui foarte mult pe protectie sociala, dar de saracie nu vom scapa! Cu toate acestea, acest buget tine PSD la o cota de incredere ridicata in randul populatiei. Populatia varstnica este protejata mai mult, un segment foarte important din electoratul PSD. Sigur, populatia varstnica trebuie protejata, nu zic nu. Dar a directiona cele mai mari sume de bani catre Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice fara sa creezi si sa dezvolti oportunitati de dezvoltare e o strategie de stagnare economica si chiar de dare inapoi, ca sa zic asa.

Iata un editorial critic din Gandul la adresa guvernarii Ponta:

Cifrele nu mint: cum arată România după trei ani de guvernare PSD

de Victor ROTARIU

Se arata ca:

Capodopera guvernării actualului premier al României, proiectul de modificare a Codului Fiscal (la care, în mod ironic, a contribuit ineditul colecţionar de artă Darius Vâlcov), se situează undeva între beletristică şi SF.

E drept, încă nu este pe raftul cu foste promisiuni sau reuşite anunţate, actuale minciuni, alături de teza de doctorat, de crearea unui milion de noi locuri de muncă (între iunie 2012 şi ianuarie 2015 numărul salariaţilor a crescut cu 154.000, până la 4,46 milioane), de salvarea Oltchim, privatizarea CFR Marfă, introducerea managementului privat în companiile de stat, salvarea (mai nou) a SNLO, construcţia autostrăzii Comarnic-Braşov, construcţia „autostrăzii Dacia-Renault”, de cei 1.800 – 2.000 de kilometri de autostradă (nici nu se mai ştie până la cât a urcat licitaţia electorală), de revizuirea Constituţiei şi reformarea PSD, printre altele. Dar tot acolo, pe acelaşi raft, va ajunge.

Când Consiliul Fiscal spune că nu poţi reduce atât de multe taxe cu atât de mult într-o economie fragilă, cu un grad mic de încasare a taxelor şi impozitelor în vigoare, i se răspunde că este “martorul” lui FMI, împotriva Guvernului, a relansării economice, că este duşmanul prietenului poporului.

Majoritatea prevederilor din proiectul de Cod Fiscal promovat de actualul guvern sunt aplicabile din 2017 sau mai târziu, cu mici excepţii (reducerea cotei TVA de la 24% la 20%, de exemplu). Mai simplu spus, majoritatea prevederilor sunt programate după alegerile parlamentare din 2016. Unele chiar şi după cele din 2020. Valoarea lor actuală este zero. E drept, se adaugă şi impozitarea duşumelei pe ambele părţi, anularea anumitor deduceri fiscale, alături de renunţarea la taxa de stâlp (introdusă pentru a fi anulată) şi de micşorarea accizelor crescute artificial de acelaşi guvern, prin calcularea lor la un curs fictiv.

În acelaşi timp însă, bugetul pensiilor de stat este în moarte clinică. În primele două luni ale acestui an, statul a încasat în contul asigurărilor sociale 5,5 miliarde de lei şi a cheltuit 9,1 miliarde de lei. În acest ritm, la finalul anului, „gaura” va fi de 11,6 miliarde de lei. Pensiile vor fi plătite, binenţeles, dar cu bani care aveau o altă destinaţie. Se pare că majorarea salariului minim pe economie pentru circa 1,5 milioane de angajaţi, dintre care aproximativ 900.000 din mediul privat, nu a fost de ajuns pentru a compensa reducerea CAS, aşa cum au atras atenţia mai toţi economiştii, experţii, FMI-iştii şi membrii Consiliului Fiscal. Iar când în aproape trei ani numărul locurilor de muncă a crescut cu doar 3,7% (de la 4,3 la 4,46 milioane de salariaţi) este normal să crească şi gaura.

În acelaşi timp însă, anul trecut statul a cheltuit pe investiţii doar 17,1 miliarde de lei, respectiv 2,5% din PIB (fără a lua în calcul fondurile europene). În prima lună a acestui an a cheltuit 265,7 milioane de lei, iar în primele două luni 777 de milioane de lei, cu aproape 39% mai puţin decât în perioada similară a anului precedent. Desigur, scuze şi explicaţii sunt multe, de la frica de justiţie a funcţionarilor când vine vorba să îşi facă treaba pentru care sunt plătiţi mai bine, în medie, decât colegii din sistemul sanitar sau a celor din învăţământ, până la frica primarilor de DNA, nu de alegători, când vine vorba despre oportunitatea proiectelor. Pe scurt: dacă nu se poate fura, nu se face.

În tot acest timp Fiscul pare să fi prins, în sfârşit, curaj. Şi asta este foarte bine. Dacă scopul este însă închiderea afacerii, lupta antievaziune, pe cât de bine ar fi dată, nu va ajuta bugetul, ba din contra.

În acelaşi timp în care actualul premier promite taxe mai mici dacă va fi votat în 2016, Metrorex a scumpit călătoriile cu până la 33% pentru că statul nu-i dă subvenţia necesară pentru a menţine tarifele actuale.

n acelaşi timp în care actualul premier promite taxe mai mici peste câţiva ani, supraacciza la carburanţi alimentează în continuare bugetul de stat.

În acelaşi timp în care actualul premier promite redresarea companiilor deţinute de stat, la Oltchim şi la SNLO mii de oameni protestează că guvernul nu face nimic pentru ei şi pentru companie.

Proiectul de Cod Fiscal, ale cărui prevederi vor intra în vigoare, dacă va fi cazul, peste doi-cinci ani, nu înlocuieşte eşecul guvernării de până acum. Nu acoperă faptul că, în mare, actualul guvern a preluat un buget sigur într-o economie nesigură şi pare să ajungă la un buget nesigur într-o economie blocată.

Proiectul noului Cod Fiscal nu are, în acest moment, nicio relevanţă. Marele pariu de imagine al actualului guvern este pierdut.
După aproape trei ani de mandat în fruntea guvernului actualul premier a făcut un singur lucru bun: a pierdut alegerile prezidenţiale.

Poate că, în final, se va dovedi a fi suficient.”

Cu toate acestea, PSD are 31% in intentiile de vot la alegerile parlamentare – martie 2015… Legat de Noul Cod Fiscal recomand si acest articol foarte interesant semnat Florin Citu:

Guvern, Consiliul Fiscal si evazivul multiplicator fiscal

Se arata ca:

In acest moment exista o disputa intre Consiliul Fiscal si Guvern in ceea ce priveste efectele deciziilor incluse in noul cod fiscal pentru economie. Pe de-o parte Guvernul sustine ca impactul acestor decizii o sa fie pozitiv pentru cresterea economica si nu o sa destabilizeze finantele publice. Pe de alta parte CF prezinta un scenariu in care efectele pozitive nu sunt asa de mari si finantele publice sunt afectate. Si mai simplu CF estimeaza venituri la buget mai mici si un impact redus pentru cresterea economica.

Cum apar aceste diferente? Foarte simplu. Fiecare foloseste propria estimare pentru multiplicatorul fiscal. Aici trebuie sa spun ca ideea de multplicator fiscal este la fel de periculoasa ca aceea de PIB potential. Aceste variabile nu se pot masura si astfel depind foarte mult de metoda de estimare, de numarul de observatii folosite, de variabilele folosite si mai ales de manipularea statistica a datelor.

Presupunand ca acest exista un multiplicator fiscal, acesta masoara impactul asupra dinamicii PIB dintr-o schimbare de cheltuieli publice sau taxe. (delta PIB/delta G sau delta T). Si bineinteles exista mai multe tipuri de multplicator fiscal: multiplicatorul impact, multiplicatorul maxim sau multiplicatorul cumulat. Toate dau rezultate diferite.

Cel mai bun studiu despre multiplicatorul fiscal in Romania pe care l-am citit eu este scris de Anca Stoian si se numeste “The Macroeconomic Effects of Fiscal Policy in Romania”(2012). Studiul este foarte bun in sensul ca arata cat de mult depind diferitele tipuri de multiplicator fiscal de metoda de estimare. In tabel BP-ML, BP-IV sau Sign restrictions sunt metode de estimare. De exemplu, o reducere de taxe are un multiplicator fiscal cumulat pozitiv daca este estimat cu primele doua metode si negativ daca se foloseste metoda 3.  Din pacate studiul face aceeasi greseala pe care o fac foarte multe analize de acest gen. Ignora aceste diferente de estimari si propune solutii de politica economica.

fiscmult.001

Revenind la discutia noastra diferentele dintre CF si Guvern rezulta din estimarea unui multplicator fiscal diferit. CF foloseste un multiplicator fiscal cu o valoare de 0.4 aproximativ iar Guvernul un multiplicator fiscal de aproximativ 1. In cazul CF 1 leu cheltuit de guvern aduce in economie 40 de bani, de exemplu. Avand in vedere aceasta diferenta este normal sa existe diferenta de opinie. Si este bine ca exista diferente de opinie. Dar, si aici este un mare DAR, avand in vedere sursa acestor diferene de opinie discutia tehnica nu trebuie adusa in spatiul public. Multplicatorul fiscal ar trebui folosit in discutiile de politica economica doar ca un ghid cu foarte multe asterixuri. Aducand discutia pe taramul tehnic, modelul meu este mai bun ca modelul tau, uitam un lucru foarte important, rolul codului fiscal in economie.

Codul fiscal si mai ales o relaxare fiscala care implica reduceri de taxe nu trebuie interpretata contabil si evaluata relativ la finantele publice. Reducerea de taxe, privatizarile, dereglementarile, competitia, curs liber, piata fortei de munca libera, dreptul la proprietate sunt toate bucati importante in procesul de constructie al unei economii puternice. Discutia dintre CF si Guvern is are rosutl ei dar nu este o discutie in care sa fie atrase forte politice sau partizanii acestora din sectorul privat. Pentru restul economiei conteaza daca noul cod fiscal se potriveste in puzzel-ul pe care tot incercam (sau cel putin eu sper ca incercam) sa il tot construim de 25 de ani. Iar din punctul meu de vedere 80% din noul cod fiscal este perfect match cu obiectivul nostru pe termen lung.” (subl. mea)

Ceea ce am subliniat cu rosu e centrul de greutate al punctului de vedere al autorului, care constituie de fapt o propunere de reforma. Guvernarea Ponta nu a fost una performanta, cum si arata articolul din Gandul, insa este semnificativ sa subliniem: atat Ponta cat si PSD se mentin la cote ridicate ale increderii populatiei datorita bugetului social, datorita faptului ca cea mai mare parte din buget e alocata Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice. Uitati-va numai ce diferenta fata de ceea ce propune Florin Citu – ceea ce am subliniat cu rosu! Cu toate acestea politicile economice apreciate de populatie sunt cele pe care le-a practicat un guvern de tip Guvernul Ponta, chiar daca guvernarea nu a fost performanta sau prea performanta.  Deci poate sa fie si o guvernare mai putin performanta, politicile de tip PSD prind insa foarte bine! Poate fi chiar si o guvernare corupta, n-are importanta, politicile de tip PSD au „carlig la mase”, ca sa folosesc o expresie a lui Mircea Dinescu. Si lucrurile acestea le spun eu, care sunt pentru protectia persoanelor varstnice si nu am fost de acord si nici nu sunt de acord cu taieri de salarii si pensii, ca sa fie clar. Deci spun ca trebuie gasite altfel de solutii, nu solutiile experimentate de guvernarea Basescu/Boc, care sunt autoritariste din start. Taierile de salarii si pensii, adica flexibilitatea lor, conduc la ideea autoritarismului. Eu spun ca o guvernare de Centru-Dreapta trebuie sa faca bine populatiei, nu rau populatiei, pe o cale de reforma a economiei noastre si nu numai a economiei. Romania bate pasul pe loc, in ciuda luptei anticoruptie, care incepe sa aiba o conotatie, la noi, mai degraba stangista decat capitalista. Batem pasul pe loc in vreme ce altii ne-o iau inainte! Trebuie sa spunem ca noi am ratat anii ’90, cand ar fi trebuit sa reformam puternic economia, spre a o putea duce la performanta si suntem pe cale sa ratam si perioada actuala daca nu incepem sa facem ceea ce trebuie.

Exista riscul ca Romania sa nu poata face fata cu succes transformarilor actuale, care se produc in toata lumea, care sunt obiective si ineluctabile, daca nu cumva Dumnezeu va binevoi altfel. Capacitatea noastra de a ne adapta e foarte redusa in paradigma actuala. Aceste transformari sunt dictate in principal de progresul stiintific care se dezvolta cu o iuteala foarte mare si care transforma intreaga societate omeneasca. Insa unii se adapteaza mai bine, altii mai putin bine… Transformarea aceasta este in esenta una liberala. Vom avea oameni mult mai independenti. Observati tineretul actual: foarte independent, cu totul altfel fata de tineretul de acum 20, 30, 40 de ani… Or, lucrul asta reclama si o independenta de ordin material. Inseamna sa faci tu ceva si sa castigi tu bani, fara ajutorul statului, nu neaparat „sa ai un loc de munca”, ci sa faci tu ceva si sa castigi tu bani. S-ar putea sa asistam la lucruri ce par ciudate: conceptul de „a avea un loc de munca” sa ajunga sa fie unul depasit… Liberalismul, impetuos cum il stim, a avut intotdeauna o vocatie revolutionara. Priviti la ce s-a intamplat in Nordul Africii… ISIS e o consecinta negativa, dar e o consecinta a acestor transformari pe plan mondial. Este expresia unor transformari profunde in Lumea Islamica, inclusiv de ordin cultural, intr-o lume care va adopta in cele din urma stilul de viata, sa-i spun asa, nord-atlantic. Uitati-va la ce se intampla in Rusia, la razboiul ce a avut loc in Ucraina si la fragila pace pe care o avem acum. Este tot o consecinta a schimbarii: in Rusia se schimba lucrurile, in ciuda lui Putin, iar acest razboi este tot o consecinta negativa, dar o consecinta a schimbarilor ce au loc in lume.

Or, staganarea asta din Romania nu e de natura de a ne face sa ne adaptam mai usor si mai repede unor schimbari ce ne ating si pe noi. Nu gasim o formula de succes, din pacate. Daca e vorba de frica de schimbare, in toata lumea e prezenta, nu numai la noi. Ca sa faci fata cu succes acestei transformari uriase, care inspaimanta si case mai mari, trebuie sa actionezi in sensul ei. Dupa parerea mea, este o transformare care pune accent pe performanta si competitivitate, pe performanta factorilor de productie: Capitalul, Munca, Natura, dar nu numai. Ci si pe performanta si calitatea birocratiei, care desi redusa, nu inseamna sa nu fie performanta. Este cam ce spune Florin Citu, numai ca trebuie gandit cum se pot realiza aceste lucruri intr-o tara ca Romania, cu un astfel de background cultural, cu un mediu rural voluminos…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 1, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 9 comentarii

Innoirea clasei politice. „Dupa ce se termina”…

Interesant in acest sens editorialul maestrului Ion Cristoiu:

Gîndul de duminică, 22 februarie 2015

Cînd Klaus Iohannis susține o aberație: înnoirea clasei politice actuale cu ajutorul cătușelor

Se arata ca:

„Interviul luat lui Klaus Iohannis de Luca Niculescu pentru Digi Tv a avut la un moment dat şi acest dialog:
Realizator: Justiţie – de trei săptămâni, actualitatea internă e din nou ritmată de arestări, de condamnări. Cu ce efecte asupra credibilităţii clasei politice?
Klaus Iohannis: Eu cred că va creşte credibilitatea clasei politice, fiindcă aici avem foarte multe aşa-numite dosare grele, care acum ajung să fie lucrate şi acum se face lumină. Părerea mea, că după ce se termină, vom avea mai puţini politicieni cunoscuţi şi este loc pentru ceva ce se numeşte înnoirea clasei politice. Mulţi dintre cei pe care i-am văzut ani sau decenii la rând la televizor vor fi în altă parte sau vor sta acasă, în cel mai bun caz, şi se va face loc pentru noi lideri, noi politicieni, pentru o nouă credibilitate.”

N-aș fi tresărit la răspunsul dat de Klaus Iohannis dacă Teza sa despre înnoirea clasei politice prin cătușele de la DNA n-aș fi întîlnit-o, expusă cu zorzoane stilistice, la cîțiva deontologi pe care-i suspectez de a fi purtători de cuvînt ai SRI.
Și anume că-n România clasa politică se poate transforma prin dosarele deschise de DNA politicienilor de la ora actuală.
Că activitatea DNA pare a sta sub semnul credinței că procurorii țin locul Istoriei ne-o arată șmecheria cu denunțătorii convocați să dea în gît liderii politici. Corupt nu e numai politicianul, dar și gușterul care l-a mituit, pentru a se îmbogăți. Mi se pare normal să stea la zdup și gușterul. Cum însă DNA vînează doar liderii politici, gușterii își cumpără libertatea și-și păstrează averea dobîndită prin furt, denunțîndu-i pe cei pe care-i vor procurorii.

Asumată și de Klaus Iohannis, teza pare luată din realitățile staliniste de pe vremuri.
Clasa politică veche, zisă și burghezo-moșierească, trebuie înlăturată prin trimiterea foștilor în lagăr.

Dincolo de acest aspect odios, teza e deopotrivă periculoasă și tembelă. Periculoasă, pentru că, din cîte se vede, DNA operează selectiv cînd vine vorba de politicienii care trebuie să meargă la pușcărie pentru a lăsa locul politicienilor mai tineri și mai curați.
Tembelă, pentru că nimeni nu ne garantează că noii nu vor fura și ei, o dată ajunși în locul celorlați. Cazul Sebastian Ghiță, ivit din credința că tînărul va face o televiziune mai corectă decît cea făcută de Sorin Vântu, scos din joc după principiul înnoirii prin intermediul cătușelor, ne arată că noul politician, venit în locul celui vechi, poate fi mai ticălos și mai prost decît celălalt. Se compară România Tv,  zisă și Căcănia Tv, cu Realitatea lui Sorin Vântu? Și Realitatea lui SOV manipula. O făcea însă cu inteligență, presupunînd un telespectator pentru a cărui manipulare e nevoie de efort intelectual. Televiziunea lui Sebastian Ghiță practică o manipulare primitivă, de Frizerie de cartier, presupunînd un telespectator, dacă nu idiot, atunci măcar beat mort.

Eu cred că înnoirea clasei politice e un proces istoric, în care sunt implicate alte cauze decît zornăitul cătușelor: refuzul alegătorului de a se lăsa mituit electoral, creșterea spiritului critic al cetățeanului, ivirea unei societăți civile puternice.

Principala cauză stă însă în ivirea și afirmarea unui cetățean conștient că politicianul e servitorul său, și nu invers, un cetățean care să ia locul alegătorului iobag de azi.
Dacă e o vorba de înnoirea clasei politice, trebuie să începem cu înnoirea Poporului Român.

Dvs ce credeți, ce-ar mai trebui pentru înnoirea clasei politice?”

Sa lasam putin interesele SUA in Romania, investiti, interese politice, ca sunt si din acestea, si sa incercam sa analizam problema cat putem de obiectiv in ceea ce ne priveste strict pe noi.

Cel care a citit cu atentie Constitutia Romaniei va observa, in lumina evenimentelor din ultima perioada, marcate de arestari si DNA, un lucru: starea de normalitate implica prezenta unei astfel de organizatii precum DNA, cu o asemenea activitate, si o Justitie independenta. Anormal era tocmai ceea ce a fost pana acum.

Stiu ca aceasta afirmatie va soca multa lume. Insa sa ne gandim: in Romania statul este implicat in economie, desi avem o economie de piata. Aici e o usoara contradictie, dar asta e situatia. Cum coruptia apare de obicei la interfata stat-privat, in urma interactiunii dintre cele doua entitati, e clar ca implicarea activa a statului in economie il expune la potentiale fapte de coruptie, pe de o parte, si la efectuarea de potentiale abuzuri, pe de alta parte. Bineinteles, saracia din Romania e un factor agravant. Statul, la noi, e foarte implicat in economie: avem, daca nu ma insel, 1,2 milioane de functionari publici – asta inseamna salariati la stat, spun ca sa fie clar – avem inca destule intreprinderi de stat neperformante. Si aici am sa fac o precizare: la noi se foloseste termenul privat, in limbajul comun, de exemplu: „e privata”, cu toate ca intreprinderea respectiva s-ar putea sa nu fie privata. Privata inseamna cand este cu capital majoritar privat sau cand este 100% privata. Noi avem inca foarte multe intreprinderi de stat, cu capital majoritar de stat, slab performante, care produc pierderi enorme economiei nationale. Este limpede ca in conditiile unui astfel de Stat foarte mare si activ economic sa avem si o coruptie mare care sa-i dea tarcoale. Evident, e vorba de bani multi si multe alte interese. Or, ca sa nu se ajunga la un jaf national de proportii colosale, atunci trebuie sa ai paznici la stana, ca s-o pazeasca. Nu mai vorbesc de interesele pe plan local, de Administratiile Locale, unde si acolo se invart sume interesante de bani, apoi primariile etc. Or, toata aceasta structura e una politica.

Sa ne imaginam ce ar insemna daca de azi s-ar desfiinta DNA. Eu stau si ma intreb la ce nivel ar ajunge coruptia si hotia in Romania… Ar fi liber la furat! Poate s-ar astepta ceva vreme, sa se vada cum stau de fapt lucrurile si pe urma s-ar trece la o pradare sistematica a acestei tari!

Asa ca primul lucru pe care trebuie sa-l remarcam este ca si dupa ce va fi innoita clasa politica, DNA va trebui sa existe in continuare. Nimic nu garanteaza ca oamenii vor fi ajuns la un asemenea nivel moral incat sa fie cinstiti si sa nu puna mana…

De asemenea statul e prezent si in privatizari. Ne intrebam de ce atatea privatizari ratate. Parca nimeni nu remarca faptul ca, printre altele, datorita spagii… Sa ne gandim ca e foarte usor ca o intreprindere sa ajunga pe mana unui escroc, dar care a dat un plic, continand o suma consistenta de bani, unde trebuie.

„Principala cauză stă însă în ivirea și afirmarea unui cetățean conștient că politicianul e servitorul său, și nu invers, un cetățean care să ia locul alegătorului iobag de azi.”

Tocmai pentru ca sa se poata ivi si afirma un „cetățean conștient că politicianul e servitorul său” politicianul e cel care trebuie sa respecte legea si nu s-o incalce, cum deseori se intampla la noi. Asa se poate innoi si Maria Sa Poporul Roman, care a fost invatat sa astepte totul de la Stat, sa i se dea.

De ce spuneam mai sus ca aceasta e starea de normalitate? Pentru ca, la noi, ani de zile nu s-au luat masuri asupra celor care au jefuit economia romaneasca, ani de zile au stat dosare in sertare, acoperite de praf si pareau ca niciodata nu vor iesi de acolo. Jaful acesta a devenit sistematic, zi de zi facut, raul a devenit banal. Daca s-ar fi luat masuri din timp si s-ar fi lucrat intr-adevar cu bunacredinta pentru dezvoltarea economiei nationale, pentru crearea unui sector privat sanatos, nici n-am mai fi avut astazi atatea dosare la DNA. Nici n-am mai fi vorbit de „innoirea clasei politice”.

„Corupt nu e numai politicianul, dar și gușterul care l-a mituit, pentru a se îmbogăți. Mi se pare normal să stea la zdup și gușterul. Cum însă DNA vînează doar liderii politici, gușterii își cumpără libertatea și-și păstrează averea dobîndită prin furt, denunțîndu-i pe cei pe care-i vor procurorii.”

Legat de aceaste lucruri, trebuie sa facem o a doua constatare legata de Stat. Noi nu am iesit inca din Tranzitie. Nu avem o conceptie clara despre cum trebuie sa arate Statul. Acesta, asa cum este el la ora actuala, seamana cu cel comunist… De asta si masurile luate par a fi comuniste, pentru ca se aseamana: „Clasa politică veche, zisă și burghezo-moșierească, trebuie înlăturată prin trimiterea foștilor în lagăr”.

De aceea noi trebuie sa cautam neaparat cai de modernizare a Statului.

Si ar trebui sa vedem ce mai privatizam, cu succes de data aceasta! Pentru ca fara componenta economica si crearea unui sector privat performant nu putem sa avansam.

Intr-adevar: „nimeni nu ne garantează că noii nu vor fura și ei, o dată ajunși în locul celorlați”. Lucru care justifica atat DNA si ca va trebui sa existe in continuare, cat si necesitatea de a moderniza Statul.

Statul minimal, cu o implicare minimala in economie, este o solutie atat de combatere a coruptiei cat si a abuzurilor, nivelul amandurora trebuind, in cazul unui astfel de tip de stat, sa se reduca drastic. De asemenea, un astfel de tip de stat este in acord cu democratia liberala. Un astfel de stat nu ar mai reclama existenta DNA sau a unei organizatii similare. Noi, la ora actuala, avem un stat abnorm. Serviciile secrete (de vazut si aici, aici), data fiind pozitia geostrategica a tarii noastre, sunt necesare, cu bugetele lor mari si numarul mare de angajati… Insa n-ar strica sa gandim si aici o imbunatatire. Un stat minimal presupune o altfel de filozofie a securitatii, care e in orice caz in spiritul libertatii. Noi trebuie sa militam pentru libertate!

O alta chestiune despre care nu vad ca se prea vorbeste, dar care ar trebui facuta, este imbunatatirea managementului. Pentru ca economia de piata se bazeaza pe management. Fara imbunatatirea managementului nu vad cum s-ar putea face o reforma reala in Romania. Noi, din punctul asta de vedere, suntem tot in Tranzitie. De fapt avem, cu exceptiile de rigoare care din fericire exista, acelasi management prost de dinainte de 1989.

Toata aceasta reforma ar trebui de asemenea insotita de crearea unei serioase piete de capital. Ar trebui sa vedem cum putem folosi, cum poate cetateanul folosi cat mai eficient sectorul bancar. Avem un sector bancar dezvoltat fata de anii ’90. As dori sa vad mai mult, deoarece lucrurile par a bate pasul pe loc…

Ce vreau eu sa spun este ca doar cu DNA si SRI, si prin actiunea conjugata a acestor doua institutii, nu se poate face o reala reforma in Romania. „Republica procurorilor” trebuie sa se termine odata si odata, vorba D-lui. Presedinte: „după ce se termină„. Problema e nu numai sa avem „mai puțini politicieni cunoscuți și este loc pentru ce se numește înnoirea clasei politice” si sa creasca credibilitatea clasei politice. Ci sa vedem ca are loc o reforma, adica o schimbare in bine a situatiei economice, sociale a tarii pe langa cea politica. Sa vedem ca tara noastra intr-adevar incheie Tranzitia sau ca se apropie de un astfel de deziderat.

N-as vrea sa se creada ca eu pledez aici pentru un anumit tip de stat. Eu vreau sa spun ca aceasta chestiune dificila trebuie studiata si trebuie sa avem in vedere Libertatea, asigurarea si garantarea acesteia.

Voi da un alt exemplu celebru: afacerile cu statul. Trebuie spus ca ele nu sunt ilegale, cum poate ca unii considera dintr-o anumita neglijenta. Insa afacerile cu statul pot deschide calea catre ilegalitati, adica o asemenea posibilitate nu poate fi exclusa. Afacerile cu statul au fost blamate pe nedrept, as zice eu, pentru ca, repet, nu inseamna neaparat ceva ilegal. De asemenea acestea sunt o cale pentru dezvoltarea sectorului privat, lucru ce este necesar in Romania. In schimb, eliminarea ilegalitatilor din sistem este o chestiune dificila mai ales ca sunt multi bani in joc precum si interese politice. Insa daca statul, prin oamenii sai politici, prin partidele de la Putere, face un favor unei firme, as dori sa vad din partea acelei firme seriozitate si lucrari de calitate.

Insa nici in aceasta privinta – cea a afacerilor cu statul – nu se vede cu adevarat vreo reforma. Pentru ca si in acest caz lucrurile raman asa cum le stim: aceste afaceri cu statul nu vor disparea pentru ca nu au cum sa dispara. Iar daca, prin absurd ar dispare, nu vad ca punem in loc. Pentru ca asa se creeaza situatii pe care le-as numi imposibile, generate de lipsa noastra de intelepciune, coerenta si claritate.

Aceasta innoire a clasei politice cu ajutorul catuselor nici macar nu aduce vreo reforma, cu atat mai putin nu poate fi socotita vreo reforma. Ci se face, dupa cum ne spune Dl. Presedinte, doar, in exclusivitate, din ratiuni ce privesc nimic altceva decat credibilitatea clasei politice.

Noi trebuie sa fim foarte atenti „că după ce se termină„, ca sa-l citez din nou pe Dl. Iohannis, „noua credibilitate” sa nu fie data de o dictatura! Care sa anuleze drepturile si libertatile individului. Este un risc foarte mare care ar pune Romania intr-o situatie defavorabila pe plan extern.

Din ce spune Dl. Presedinte constat ca nu s-a evaluat in ce masura schimbarile cantitative pe care le sufera clasa politica vor duce la o transformare a calitatii sale. Dar nu e deloc clar cum masurile acestea luate cu ajutorul DNA si SRI vor transforma calitativ (spre un nivel superior, am vrea noi) statul, societatea, mediul de afaceri, performantele economice si toate cele inrudite cu acestea. Sau, din contra, va fi o transformare spre un nivel inferior? Nici macar asupra credibilitatii Presedintele nu face nicio apreciere calitativa. El spune doar: „o noua credibilitate”. Or, „nou”, „vechi” nu sunt aprecieri calitative. Spre exemplu un vin vechi poate fi mai bun decat unul nou.

Daca in anii ’90 se vorbea despre reforma, acum se vorbeste despre „o noua credibilitate” castigata cu ajutorul catuselor.

Nu e ingrijorator?

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

februarie 24, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Tariceanu e pe locul trei!!

In acest prim tur al alegerilor prezidentiale Victor Ponta nu a obtinut o mare victorie, „meciul” nu este jucat, dar ceea ce trebuie aratat, cred eu, este modul dezamagitor in care au votat romanii, mare parte din ei…

Mediafax

REZULTATE PARŢIALE la prezidenţiale, ora 11.00. BEC: Victor Ponta 40,33%, Klaus Iohannis 30,44%, după centralizarea a 98,30% din secţiile de votare. PREZENŢA la vot – 53,16%

Se arata, printre altele, ca:

UPDATE 11.00 – BEC, noi REZULTATE PARŢIALE la prezidenţiale: Victor Ponta – 40,33 %, Klaus Iohannis – 30,44 %

Victor Ponta, candidatul PSD-UNPR-PC, a obţinut 40,33% din voturi la prezidenţiale, fiind urmat de Klaus Iohannis – ACL, cu 30,44%, şi de independentul Călin Popescu Tăriceanu, cu 5,40%, conform rezultatelor parţiale anunţate, luni, de BEC, la ora 11.00, după centralizarea a 98,30% din procesele verbale.

Victor Ponta a obţinut voturile a 3.771.422 dintre alegători, în timp ce Klaus Iohannis a fost votat de 2.846.227 de persoane care au mers la urne.

Călin Popescu Tăriceanu a obţinut 504.880 (5,40%) din voturi, Elena Udrea – 484.397 de voturi (5,18%), Monica Macovei – 417.865 (4,46%), Dan Diaconescu – 373.944 (3,99%), Kelemen Hunor – 327.918 (3,50%) şi Corneliu Vadim Tudor – 343.016 de voturi (3,66%).

Aceştia sunt urmaţi de Teodor Meleşcanu, care a primit voturile a 102.936 (1,10%) dintre alegături, de Szilagyi Zsolt, care a fost votat de 52.809 de alegători (0,56%), Gheorghe Funar – 44.932 (0,48%), William Brânză – 42.640 (0,45%), Constantin Rotaru – 28.414 (0,30 %) şi Mirel Mircea Amariţei – 7.794 (0,08%).

Purtătorul de cuvânt al BEC, Marian Muhuleţ, a precizat că au mai rămas de centralizat procese verbale cu voturi din judeţele Bacău, Bihor, Constanţa, Olt, Tulcea şi Vrancea.

Din cele 48 de Birouri Electorale, au fost centralizate în totalitate voturile de la 42, inclusiv cele de la Birourile electorale de la cele şase sectoare din Capitală şi Biroul electoral pentru secţiile din străinătate.

Potrivit BEC, prezenţa la vot a fost de 53,16%.

Numărul celor care au votat în altă secţie de votare decât cea în care au fost arondaţi a fost de 1.113.143, alţi 74.860 fiind alegători care au votat cu urna mobilă.

Din cele 9.583.580 de voturi, 9.349.194 (97,55%) au fost valabil exprimate, iar 234.257 (2,44%) au fost nule.

Următoarea raportare a BEC va fi, cel mai probabil, în cursul zilei de marţi.

UPDATE 09.00 – BEC, noi rezultate parţiale la prezidenţiale: Victor Ponta – 40,01 %, Klaus Iohannis – 30,54 %

Victor Ponta a obţinut voturile a 3.500.261 dintre alegători, în timp ce Klaus Iohannis a fost votat de 2.672.221 de persoane care au mers la urne.

Călin Popescu Tăriceanu a obţinut 478.113 (5,46%) din voturi, Elena Udrea – 452.259 de voturi (5,17%), Monica Macovei – 395.280(4,51%), Dan Diaconescu – 345.101 (3,94%), Kelemen Hunor – 320.446 (3,66%) şi Corneliu Vadim Tudor – 319.343 de voturi (3,65%).

Aceştia sunt urmaţi de Teodor Meleşcanu , care a primit voturile a 97.271 (1,11%) dintre alegături, de Szilagyi Zsolt, care a fost votat de 51.358 de alegători (0,58%), Gheorghe Funar – 42.486 (0,48%), William Brânză – 39.904 (0,45%), Constantin Rotaru – 26.293 (0,30 %) şi Mirel Mircea Amariţei – 7.252 (0,08%).

Purtătorul de cuvânt al BEC, Marian Muhuleţ, a precizat că au fost centralizate, până la ora 07.00, procesele verbale din 17.213 (91,33%) secţii de vot, din totalul de 18.847.

Din cele 48 de Birouri Electorale Judeţene, au fost centralizate în totalitate voturile din 23 de judeţe, respectiv Bistriţa-Năsăud, Botoşani, Braşov, Brăila, Buzău, Cluj, Covasna, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Harghita, Ialomiţa, Mehedinţi, Mureş, Neamţ, Sălaj, Teleorman, Vaslui şi Bucureşti – sectoarele 2, 3 şi 6.

Potrivit BEC, prezenţa la vot a fost de 53,10%.

Numărul celor care au votat în altă secţie de votare decât cea în care au fost arondaţi a fost de 1.036.831, alţi 68.282 fiind alegători care au votat cu urna mobilă.

Din cele 8.965.866 de voturi, 8.747.588 (97,56%) au fost valabil exprimate, iar 218.176 (2,43%) au fost nule.

Următoarea raportare va fi făcută la ora 11.00.

UPDATE 05.00 BEC, noi rezultate parţiale la prezidenţiale: Victor Ponta – 39,57 %, Klaus Iohannis – 30,19 %

Victor Ponta a obţinut 2.142.957 voturile a dintre alegători, în timp ce Klaus Iohannis a obţinut voturile a 1.634.985 dintre alegători.

Călin Popescu Tăriceanu a obţinut 5,83 % din voturi, Elena Udrea – 5,17 %, Monica Macovei – 4,65 %, Kelemen Hunor – 3,87%, Dan Diaconescu – 3,84 %, Corneliu Vadim Tudor – 3,71 %, Teodor Meleşcanu – 1,17%, Silagy Zsolt – 0,63 %, Gheorghe Funar – 0,48 %, William Brânză – 0,45 %, Constantin Rotaru – 0,29 %, Mircea Amariţei – 0,08 %.

Purtătorul de cuvânt al BEC, Marian Muhuleţ, a precizat că au fost centralizate, până la ora 03.00, procesele verbale din 10.594 de secţii din totalul de 18.847. Din cele 48 de Birouri Electorale Judeţene, au fost centralizate în totalitate voturile din Bistriţa-Năsăud şi Dâmboviţa.

Potrivit BEC, prezenţa a fost de 52,56 %.

Numărul celor care au votat în altă secţie de votare decât cea în care au fost arondaţi a fost, potrivit celei de a doua raportări, de 578.963, alţi 41.551 fiind alegătorii care au votat cu urna mobilă.

Voturile valabil exprimate au fost de 97,6%, restul fiind voturi nule.

Următoarea raportare va fi făcută la ora 09.00.

UPDATE 02.00 BEC, rezultate parţiale la prezidenţiale: Victor Ponta – 37,53 %, Klaus Iohannis – 30,29 %

Victor Ponta, candidatul PSD-UNPR-PC, a obţinut 37,53 % din voturi la prezidenţiale, fiind urmat de Klaus Iohannis – ACL, cu 30,29 %, şi de independentul Călin Popescu Tăriceanu, cu 6,41 %, conform rezultatelor parţiale anunţate, luni, de BEC, după centralizarea a 17,13 % din procesele verbale.

Victor Ponta a obţinut voturile a 583.642 dintre alegători, în timp ce Klaus Iohannis a obţinut voturile a 471.052 dintre alegători.

Călin Popescu Tăriceanu a obţinut 6,41% din voturi, Elena Udrea – 5,29%, Kelemen Hunor – 4,89, Monica Macovei – 4,76, Corneliu Vadim Tudor – 3,74%, Dan Diaconescu – 3,59%, Teodor Meleşcanu – 1,26%, Silagy Zsolt – 0,83%, Gheorghe Funar – 0,51%, William Brânză 0,47%, Constantin Rotaru 0, 28%, Mircea Amariţei – 0,08%.

Purtătorul de cuvânt al BEC, Marian Muhuleţ, a precizat că au fost centralizate, până la ora 02.00, procesele verbale din 3.230 de secţii din totalul de 18.847.

Potrivit BEC, prezenţa a fost de 50,9%.

Numărul celor care au votat în altă secţie de votare decât cea în care au fost arondaţi a fost, potrivit primei raportări, de 147.183, alţi 9.977 fiind alegătorii care au votat cu urna mobilă.

Voturile valabil exprimate au fost de 97,64%, restul fiind voturi nule.

Următoarea raportare va fi făcută la ora 05.00.”

REZULTATE FINALE alegeri prezidenţiale – HARTA VOTULUI. Unde a câştigat Ponta şi unde a câştigat Iohannis – LIVE TEXT

Se arata ca:

Mediafax.ro prezintă, în timp real, rezultatele finale pe judeţe, pe măsură ce sunt comunicate de Birourile Electorale Judeţene. Rezultatele parţiale la nivel naţional anunţate luni de BEC arată că Victor Ponta şi Klaus Iohannis au intrat în turul al doilea al prezidenţialelor, candidatul PSD-UNPR-PC obţinând 40,33% din voturi, în timp ce candidatul ACL a obţinut 30,44%, după centralizarea a 98,30% din procesele verbale.

REZULTATE FINALE alegeri prezidenţiale – HARTA VOTULUI. Unde a câştigat Ponta şi unde a câştigat Iohannis – LIVE TEXT

Astfel, potrivit celor mai recente rezultate BEC, obţinute după centralizarea a 98,30% din voturi, statistica în cazul primilor doi candidaţi este după cum urmează:

Comparaţia cu alegerile prezidenţiale din 2009 arată şi că prezenţa la vot în primul tur este mai redusă în acest an – 53,16%, faţă de 54,37% în 2009.

Un număr total de 9.946.748 de români s-au prezentat la vot în primul tur al scrutinului prezidenţial din 2009. În acest an, potrivit rezultatelor comunicate după centralizarea a 98,30% din procesele verbale, au fost 9.583.580 de voturi.

La alegerile prezidenţiale din 2009, ceilalţi candidaţi au obţinut următoarele procente:

Crin Antonescu – 20,02%, Corneliu Vadim Tudor – 5,56%, Kelemen Hunor – 3,83%, Sorin Oprescu – 3,18%, George Becali – 1,91%, Remus Cernea – 0,62 %, Constantin Rotaru – 0,44 %, Eduard Manole – 0,35%, Ovidiu Iane – 0,23%, Constantin Potârcă – 0,21%.

REZULTATE FINALE ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014, turul I – Situaţia pe JUDEŢE

REZULTATE FINALE Bistriţa-Năsăud: Klaus Iohannis – 44,68%, Victor Ponta – 36,28%, Elena Udrea – 3,60%

REZULTATE FINALE Gorj: Ponta – 50,25%, Iohannis – 24,38%, Udrea – 5,84%

REZULTATE FINALE Arad: Iohannis – 44,55 %, Ponta – 29,48%, Udrea – 4,92 %

REZULTATE FINALE Sibiu: Iohannis – 69,87%, Ponta – 19,35%, Tăriceanu – 2,30 %

REZULTATE FINALE Mureş: Iohannis – 32,02%, Ponta – 26,49%, Hunor – 22,96%

REZULTATE FINALE Vaslui: Ponta – 54,03%, Iohannis – 21,55%, Udrea – 5,56%

REZULTATE FINALE Timiş: Iohannis – 42,03%, Ponta – 29,66 %, Macovei – 6,19%

REZULTATE FINALE Braşov: Iohannis – 39%, Ponta – 30,75%, Tăriceanu – 7,04%

REZULTATE FINALE Galaţi: Ponta – 48,11%, Iohannis – 24,97%, Tăriceanu – 5,97%

REZULTATE FINALE Suceava: Ponta – 43,84%, Iohannis – 32,63%, Udrea – 5,70

REZULTATE FINALE Constanţa: Ponta – 37,36%, Iohannis – 29,41%, Udrea – 8,07%

REZULTATE FINALE Harghita: Primul tur, câştigat detaşat de Hunor – 62,97%. Zsolt – 10,9%, Iohannis – 10,76%

REZULTATE FINALE Cluj: Iohannis – 42,53%, Ponta – 23,79%, Macovei – 7,74%

REZULTATE FINALE Buzău: Ponta – 54,21%, Iohannis – 19,9%, Udrea – 6,06%

REZULTATE FINALE Alba: Iohannis – 52,57%, Ponta – 27,43%, Udrea – 3,91%

REZULTATE FINALE Hunedoara: Ponta – 43,59%, Iohannis – 31,64%, Tăriceanu – 5,52%

REZULTATE FINALE Mehedinţi: Ponta – 57,4%, Iohannis – 21,1%, Tăriceanu – 5,3%

REZULTATE FINALE Covasna: Hunor – 50,41%, Iohannis – 14,96%, Ponta – 13,69%

REZULTATE FINALE Iaşi: Ponta – 43,46%, Iohannis – 29,73%. Macovei – 6,05%

REZULTATE FINALE Prahova: Ponta – 39,41%, Iohannis – 27,71%, Tăriceanu – 8,40%

REZULTATE PARŢIALE Bacău: Ponta – 48,64%, Iohannis – 26,23%, Tăriceanu – 4,82%

REZULTATE FINALE Argeş: Ponta – 49,7% din voturi, Iohannis – 20,9%, Tăriceanu – 8,04%

REZULTATE FINALE Dolj: Ponta – 56,03%, Iohannis – 23,64%, Tăriceanu – 4,93%

REZULTATE FINALE Dâmboviţa: Ponta – 52,54%, Iohannis -23,78%, Udrea – 5,42%

REZULTATE FINALE Bihor: Iohannis – 37,31%, Ponta – 32,24%, Hunor – 11,8%

REZULTATE FINALE Vrancea: Ponta – 49,95%, Iohannis – 26,82%, Udrea – 5,71%

REZULTATE FINALE Călăraşi: Ponta – 49,76%, Iohannis – 27,36%, Diaconescu – 5,53%

REZULTATE FINALE Caraş-Severin: Ponta – 43,03%, Iohannis – 34,48%, Diaconescu – 5,41%

REZULTATE FINALE Satu Mare: Iohannis – 32,37%, Ponta – 31,63%, Hunor – 18,69%

REZULTATE FINALE Tulcea: Ponta – 42,76%, Iohannis – 26,25%, Udrea – 9,29%

REZULTATE FINALE Vâlcea: Ponta – 44,32%, Iohannis – 34,42%, Tăriceanu – 5,82%

REZULTATE FINALE Brăila: Ponta – 51,54%, Iohannis – 20,09%, Tăriceanu – 6,03%

REZULTATE FINALE Neamţ: Ponta – 49,42%, Iohannis – 22,65%, Udrea – 7,26%

REZULTATE FINALE Maramureş: Iohannis – 36,55%, Ponta – 36,46%, Udrea – 6,28%

REZULTATE FINALE Teleorman: Ponta – 57,92%, Iohannis – 23,24%, Diaconescu – 4,83%

REZULTATE FINALE Ialomiţa: Ponta – 53,61%, Iohannis – 18,99%, Diaconescu – 5,98%

REZULTATE FINALE Sălaj: Iohannis – 34,53%, Ponta – 32,15%, Kelemen Hunor – 16,77%

REZULTATE FINALE alegeri prezidenţiale – HARTA VOTULUI. Unde a câştigat Ponta şi unde a câştigat Iohannis. BEC anunţă rezultatele finale la ora 14.00

UPDATE: Rezultatele finale din primul tur al prezidenţialelor: Ponta – 40,44%, Iohannis – 30,37%

Victor Ponta a obţinut voturile a 3.836.093 dintre alegători, în timp ce Klaus Iohannis a fost votat de 2.881.406 persoane care au mers la urne, iar Călin Popescu Tăriceanu 508.572 voturi.

Elena Udrea a primit 493.376 voturi (5,20%), Monica Macovei – 421.648 voturi (4,44%), Dan Diaconescu – 382.526 (4,03%), Kelemen Hunor – 329.727 (3,47%), Corneliu Vadim Tudor – 349.416 de voturi (3,68%), Teodor Meleşcanu – 104.131 (1,09%) Szilagyi Zsolt – 53.146 (0,56%), Gheorghe Funar – 45.405 (0,47%), William Brânză – 43.194 (0,45%), Constantin Rotaru – 28.805 (0,30 %) şi Mirel Mircea Amariţei – 7.895 (0,08%).

REZULTATE FINALE Olt: Ponta – 59,99%, Iohannis – 18,94%, Dan Diaconescu – 6,96%

REZULTATE FINALE Giurgiu: Ponta – 61,32%, Iohannis – 15,40%, Udrea – 5,45%

REZULTATE FINALE Botoşani: Ponta – 55,59%, Iohannis – 22,09%, Diaconescu -4,85%

REZULTATE PARŢIALE Bucureşti: Ponta – 31,74%, Iohannis – 27,24%, Macovei – 12%”

De ce dezamagitor? In primul rand Victor Ponta a avut un avantaj pe care nici unul din ceilalti candidati nu a putut sa-l aiba: acela de a fi premierul Romaniei de mai bine de doi ani si jumatate. El a avut posibilitatea in tot acest timp sa arate ceva concret, fata de ceilalti candidati care nu puteau decat sa-si expuna programul. Felul in care a folosit avantaj Victor Ponta a fost mai degraba unul catastrofal. Pentru ca Victor Ponta impreuna cu guvernul sau, impreuna cu USL si mai apoi in alianta cu UNPR si PC, nu a reusit sa arate ceva pozitiv. Dimpotriva! Este inadmisibil sa nu sanctionezi prin vot o guvernare si un premier care au reusit „performanta” sa aduca Romania in stare de recesiune economica si sa minta ca, de fapt, nu e vorba, dom’le, de nicio recesiune.  Nu numai ca nu s-au creat locuri de munca, s-au mai si diminuat. Nu mai vorbesc de multitudinea de taxe si impozite fanariote cu care ne-a obisnuit Guvernul Ponta si ministrul sau de Finante. Nu mai vorbesc de faptul ca Dl. Ponta in calitate de premier sustine una si in cea de deputat altceva – oferindu-ne un caz tipic dostoiveskian de dedublare a personalitatii in aceeasi persoana. Nu mai vorbesc de defilarea de ministri corupti din guvernele pe care le-a pastorit. Pe plan extern nu se vede niciun succes remarcabil ci o politica externa mai degraba dezlanata. Dupa cum observa Dl. Liiceanu, nu se poate spune, nu avem niciun reper pentru a spune spre ce ar indrepta Romania Dl. Victor Ponta daca va ajunge Presedintele Romaniei. Spre China, Rusia, America, UE?? A facut o vizita in China, fara sare si piper, cum se spune in popor, din care nimeni nu a inteles mare lucru. Or, in asemenea conditii logic si rational este sa nu votezi cu Victor Ponta!!

Cu toate acestea peste 40% din cei care au votat l-au ales pe Ponta… Moldova, Tara Romaneasca si Dobrogea sunt fruntea, nu v-ati prins? E greu de inteles ce i-a determinat pe acesti oameni sa-l voteze… Ce au vazut atat de bun in Ponta si guvernarea sa? Pentru ca, repet, fata de ceilalti candidati Ponta a avut ce sa arate la modul cat se poate de concret.

Diaspora

Un alt lucru care da masura Guvernului Ponta si care, desigur, nu-i asa, il „recomnada” , cu ghilimelele de rigoare, fireste, pe Dl. Ponta sa fie Presedintele Romaniei, este modul in care Guvernul domniei sale a organizat alegerile in strainatate pentru romanii din diaspora. CATASROFAL!! Asta e cuvantul potrivit!! E ceva halucinant sa vezi cozi imense la sectiile de votare cu oameni care au stat 4 ore, 6 ore sa voteze si nu au mai apucat unii dintre ei sa voteze. A iesit, din cate am inteles, cu imbranceli si inghionteli la Paris, Viena, Londra. Si uite asa Guvernul ne-a facut din nou de ras in fata intregii Europe!!! Pai, va dati seama ce va fi daca Ponta va fi Presedinte! Este la mintea unui copil de 4 ani, vorba Fratilor Marx, ca atunci cand ajungi sa ai milioane, repet, milioane, de romani in afara granitelor, la munca, si numarul de sectii de votare trebuie sa fie corespunzator, pentru ca votul sa se poata desfasura in cele mai bune conditiuni. Lucrul asta este de o artimetica elementara pe care numai domnii Titus Corlatean si Bogdan Stanoevici nu o stapanesc! Repet, si un copil de patru ani are notiunea clara despre ce e mare si ce e mic si poate raporta dimensiunile, spre exemplu A este mai mare decat B.

Daca ceea ce s-a petrecut la votul romanilor din diaspora este o razbunare a PSD pentru ca majoritatea dintr ei au votat la alegerile trecute cu Traian Basescu si acum, tot majoritar, nu ar fi votat cu Ponta, este de asemenea inadmisibil si e un atac foarte grav din partea PSD la democratie si libertate! Eu cred ca romanii trebuie sa inteleaga foarte clar lucrul asta, foarte grav. In momentul in care esti impiedicat sa-ti exprimi votul in mod liber si cand si libertatea de exprimare si de a discuta despre orice este impiedicata, dictatura este aproape! PSD nu s-a dezbarat de naravurile comuniste! Ceea ce iarasi, dat fiind faptul ca vorbim despre cel mai mare partid din Romania, este foarte grav! A generat mitinguri de protest in fata MAE si la Cluj. Domnul Ponta ar trebui sa tina seama ca daca se va intampla asa ceva si-n turul doi, si va ajunge Presedinte avand majoritatea voturilor, s-ar putea sa se trezeasca a doua zi cu peste 200.000 de oameni in Piata Universitatii!! Linistea in tara nu poate fi cumparata cu pretul comunismului!

Ce putem spune despre Opozitie?

Trebuie spus, cred eu, ca prestatia Opozitiei, si ma refer in principal si direct la ACL, a fost de asemenea dezamagitoare. Ei au facut o campanie electorala foarte slaba, si nu cred ca gresesc daca afirm acest lucru. In primul rand nu s-a prea vazut prezenta lor la televiziunile de stiri – Realitatea TV si B1. PSD a avut o prezenta constanta, direct sau vorbindu-se indirect, la Antena 3 si Romania TV. Lucrul asta, dupa cum se vede, a contat in optiunile de vot ale romanilor. Opozitia trebuia sa prezinte la cele doua televiziuni de stiri, Realitatea si B1, Programul D-lui. Iohannis si trebuia sa-l explice astfel incat sa-l inteleaga si nea’ Ion, si țața Floarea. Trebuia sa arate si sa explice oamenilor deficientele guvernarii Ponta si sa arate de ce Ponta nu e bun de Presedinte. De asemenea Dl. Iohannis ar fi trebuit sa fie mai prezent, daca pot sa ma exprim astfel, in aceasta campanie electorala. Trebuia sa vina la televizor si sa vorbeasca mai mult romanilor despre programul sau, criticand actuala guvernare. Doamnelor si domnilor din ACL ati facut o campanie foarte slaba, intelegeti? Se aude Dl. Blaga? Era evident ca trebuia marita expunerea in media a lui Iohannis si a ACL-ului. Pentru ca oamenii nu inteleg ce vrea acest Iohannis, nu inteleg bine ce vrea ACL-ul. Ei il confunda cu Basescu si cu fosta guvernare Boc.

Ce putem spune despre turul II?

Este limpede ca „meciul” se joaca in continuare. Ponta a castigat cu greu, trecand greu de tot de 40%. Iohannis a obtinut un scor bun, care ar fi putut fi si mai bun, trecand de 30%. Diferenta de 10% va trebui sa fie acoperita in turul II in favoarea lui Iohannis. E greu de inteles atitudinea D-nei. Udrea (citeste: Traian Basescu) care, din cate inteleg, a declarat ca PMP nu va sprijini in turul II pe niciunul, nici pe Ponta si nici pe Iohannis. Faptul ca Tariceanu este pe locul trei arata trend-ul catre Victor Ponta. Dupa parerea mea, candidatura D-nei. Udrea, sustinuta de Dl. Basescu, a fost o greseala si s-a vazut in rezultate, situandu-se sub Tariceanu. Slab jucat! De asemenea candidatura Monicai Macovei a contribuit si mai mult la faramitarea Dreptei, cele 10 procente, cat au impreuna Udrea si Macovei, putand merge spre Iohannis, care ar fi putut sa-l depaseasca pe Ponta inca din primul tur. Nu-i timpul pierdut, e adevarat. Insa nu se vad mesaje din partea celor doua pentru sustinerea candidatului ACL. Si atunci nu se poate sa nu te intrebi: ele ce vor? Sa castige Ponta? Pentru ca Ponta ar putea obtine de la ceilalti candidati – Tariceanu, Vadim, Dan Diaconescu, Melescanu, Funar si Rotaru – , facand un calcul brut, cam 15,8% si sa castige turul II. De aceea Dreapta trebuie sa se mobilizeze si sa atraga cat mai multi din electoratul nehotarat ca sa voteze de partea sa. Or, nu se vede aceasta mobilizare a Dreptei. ACL ar putea beneficia, dupa cum pare a se intelege, de voturile lui Kelemen Hunor si Silagy Zsolt, si, de ce nu, ale lui William Branza, care, impreuna cu procentele lui Udrea si Macovei, ar putea face tot in jur de 15,8% – 16%. Lupta in turul II se anunta deosebit de stransa si disputata. Totusi, ACL are o mare problema: cum va acoperi diferenta de 10% dintre Iohannis si Ponta, diferenta ce este in favoarea lui Ponta? Si asta in conditiile in care prezenta la vot, in turul I, a fost mai mica decat cea din 2009.

Sa ne gandim daca e bine asa…

Ar mai trebui spus ceva si voi porni de la un editorial foarte interesant scris de maestrul Ion Cristoiu pe blogul sau:

Gîndul de duminică
Ne avertizează Traian Băsescu asupra unei uriașe noi puteri a SRI?

Se arata ca:

„La Jocuri de putere de la Realitatea Tv, de vineri, 31 octombrie 2014, Traian Băsescu a reluat multe dintre ideile expuse cu o seară înainte la B1 Tv.
Din acest punct de vedere, domnul președinte la final de mandat sau cum spun francezii, domnul président sortant, a fost nițel incorect față de Rareș Bogdan. E drept și Rareș Bogdan trebuia să fie mai ferm și să-i pună în vedere, cînd au stabilit interviul, să nu meargă într-altă parte înainte de această emisiune.

Cu toate acestea, interviul, consacrat Relației dintre Servicii și societatea românească, a avut multe momente interesante, avertizîndu-ne de forța pe care o avea Traian Băsescu în postura de politician de Opoziție după încheierea mandatului. Mie mi-a atras atenția acest moment din intervențiile lui Traian Băsescu:
Dar sunt oameni de afaceri care fac ilegalităţi, sunt oameni politici care fac ilegalităţi. Acele dosare se află şi la servicii înainte de a ajunge la parchete. Deci, tocmai importanţei pe care o au în viaţa socială, în securitatea naţională. Trebuie crescută puţin transparentizarea. Pentru că vă dau un exemplu. Dacă aţi observat la toate marile acţiuni ale DNA apare dedesubt: cu sprijinul SRI. Acest lucru a avut un impact uriaş asupra mediului de afaceri. Sunt convins că toţi se gândesc: stai frate, la SRI trebuie să fiu atent, nu, înainte de a fi atent la ce mi se întâmplă la parchet. Vă dau un exemplu. Datorită acestui lucru comunicarea serviciilor trebuie să fie mult mai bună.

Într-adevăr, așa cum sună și Comunicatele DNA, cele mai multe dosare de Corupție au ca punct de plecare sesizările SRI sau mai precis dosarele făcute de SRI. Acest adevăr e deja cunoscut de către politicieni și oameni de afaceri și el explică într-un fel campaniile furibunde ale Antenei 3 împotriva SRI. La o primă vedere, Traian Băsescu a avertizat că acest adevăr impune o mai mare transparență din partea SRI. Una e ca SRI să fie știut doar ca supraveghetor al siguranței naționale și alta e ca el să fie știut și ca luptător împotriva corupției.

Eu însă, care încerc să citesc declarațiile politicienilor și printre rînduri, merg mai departe și-mi pun întrebarea:
Nu cumva Traian Băsescu a avertizat că benefica implicare a SRI în alcătuirea dosarelor pentru DNA dă Serviciului o putere uriașă pe plan intern, putere care poate fi folosită la un moment dat și pentru implicarea în jocurile politice?

Dvs ce credeți:
La ce s-a referit Traian Băsescu?”

Ce trebuie spus? In primul rand si in primul rand ca „o putere uriasa pe plan intern” a unui serviciu secret, in cazul nostru SRI, inseamna o putere corupta!!!!! Romania nu are nevoie ca SRI sa aiba o putere uriasa pe plan intern! Romania este un stat liber si democratic iar o astfel de putere a SRI ar fi una neconstitutionala si ilegala. Maestrul Ion Cristoiu vorbeste de „campaniile furibunde ale Antenei 3 împotriva SRI”. Insa ceea ce nu se spune este ca daca Victor Ponta, din partea PSD, va ajunge Presedinte, el va beneficia de aceasta Putere a SRI, construita in doua mandate de catre Traian Basescu, in mod direct. Va mosteni de la Traian Basescu inclusiv influenta mare asupra Justitiei si a DNA. Daca Basescu a dat dovada de carente deosebit de grave in intelegerea democratiei si libertatii, inclusiv a liberalismului, desigur, si si-a construit sistemul de Putere cu ajutorul SRI, trebuie, cred eu, sa retinem ca nici Ponta nu-i mai breaz. Ba mai mult, ar putea fi si mai abuziv decat Traian Basescu! Sa ne gandim ca Victor Ponta a semnat Pactul de Coabitare cu Traian Basescu, ceea ce e totuna cu a spune ca a fost de acord cu Traian Basescu, ca-i impartaseste convingerile, ba chiar mai mult decat atat. Lucrul asta ar insemna o putere uriasa a Famigliei. Si nu se vede deloc o aplecare a lui Ponta spre Democratie si Libertate, cum poate ar crede unii ca o are. Puterea aceasta uriasa a serviciilor secrete ma duce cu gandul la Coreea de Nord si nu la un stat ce are la baza valorile Libertatii si ale Democratiei. Mai trebuie spus, as zice eu, ca aceasta „uriasa putere a serviciilor” nu are nicio legatura cu ceea ce intelegem prin „grija fata de om”, ci cu o arhitectura de putere dictatoriala. Spun asta pentru ca cei care au votat Victor Ponta au facut-o in ideea ca un Presedinte de Stanga ar avea mai multa grija fata de om decat unul de Dreapta. Dar realitatea ar putea sa fie alta: grija fata de cum sa-si construiasca o putere absoluta, asemanatoare celei lui Viktor Orban in Ungaria, intr-o tara pe care o va saraci si mai mult!

E bine asa…?

Epilog

Tariceanu e pe locul trei! E „perfect”! E „foarte bine”!

DE citit si…

Gandul

ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014. Singurul sector din Bucureşti unde Iohannis l-a bătut pe Ponta

Se arata ca:

REZULTATE FINALE ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014 BUCUREŞTI. Victor Ponta a câştigat 31,77% din voturi în Bucureşti în turul 1, Klaus Iohannis a primit 27,88% din voturi, Monica Macovei – 11,98%, Călin Popescu Tăriceanu – 10,43%, Elena Udrea – 6,24%, CV Tudor – 4,53%, Dan Diaconescu – 3,11% şi Teodor Meleşcanu – 2,47%, potrivit datelor finale ale BEC.

REZULTATE FINALE ALEGERI PREZIDENŢIALE 2014 BUCUREŞTI. În primul tur al prezidenţialelor s-au prezentat la urne în Bucureşti 970.932 de cetăţeni din 1.788.228 (54,29%), numărul total al voturilor valabil exprimate fiind 946.231. Dintre aceştia, 111.627 de persoane au votat în altă secţie de votare decât cea în care au fost arondaţi şi 5.302 de persoane au votat cu urna mobilă, în timp ce 24.678 de voturi au fost declarate nule (2,54%).

Potrivit rezultatelor, 300.673 de persoane l-au votat pe Victor Ponta (31,77%), în timp ce 263.806 de voturi s-au dus la Klaus Iohannis (27,88%). Pe locul trei s-a clasat Monica Macovei, care a primit 113.422 de voturi (11,98%), în timp ce Călin Popescu Tăriceanu a primit 98.702 de voturi (10,43%).

Elena Udrea a fost votată de 59.063 de persoane (6,24%), Corneliu Vadim Tudor – 42.921 (4,53%), Dan Diaconescu – de 29.520 (3,11%), Teodor Meleşcanu – 23.409 (2,47%).

Sectorul 1 al Capitalei este singurul în care Klaus Iohannis a primit mai multe voturi decât cu Victor Ponta (39.781 la 34.081 de voturi), în celelalte sectoare premierul aflându-se pe primul loc în opţiunile alegătorilor.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

noiembrie 3, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 48 comentarii

Care e parerea Dvs.?

M-au obsedat zilele acestea unele lucruri si se spune ca e bine sa scrii, sa spui si altora, ca sa scapi de obsesii… M-au obsedat… Adica, vreau sa spun, m-am gandit mai mult la ele… Dar asta nu inseamna ca am si ajuns la o concluzie, cu atat mai putin definitiva… Dar sa incepem.

Iata ce scria Eugen Ovidiu Chirovici pe blogul sau:

Exercitiu de imaginatie

Se arata ca:

Un exercitiu simplu: imaginati-va ca lumea ar fi un sat cu doar o suta de locuitori. Dintre acestia, de exemplu, doar unul ar avea diploma universitara iar saptezeci ar fi analfabeti sau semianalfabeti.

Jumatate ar suferi de foame si doar 12 ar beneficia de asistenta medicala curenta. Vestea buna este ca, desi dezolant, viata acestui sat ar fi mai buna decat in urma cu o suta de ani si mult mai buna decat in urma cu 200 de ani.

Vestea proasta este ca in urma cu cincizeci de ani, insa, “satul” era mai prosper: “doar” patruzeci de locuitori sufereau de foame si 15 beneficiau de asistenta medicala curenta.

Explozia demografica a zonelor sarace – Asia, Africa, America de sud – si declinul demografic din zonele prospere – USA si Europa de vest – deterioreaza tot mai mult de la an la an acesti indicatori globali.

De aici si mitul urban al unui viitor de tip Mad Max, cu oamenii care se sfasie pentru putinele resurse lasate in urma de generatia baby-boom, cea mai risipitoare din istorie.”

Si acolo e un singur raspuns:

Corina

Buna ziua! Sa inteleg ca dumneavoastra vedeti lumea in contextul unei situatii malthusiene? Sincer, curiozitatea de a va vizita site-ul, mi-a fost starnita in urma asocierii numelui dumneavoastra cu masonii din presa online. Credeti ca este un lucru destructiv faptul ca zonele defavorizate cunosc crestere demografica, sau mult mai destructiv este faptul ca unii oameni detin sume colosale de bani care ar putea asigura traiul mult mai multor oameni? Se ia in considerare o suprapopulare a planetei, dar cine decide cine supravietuieste si nu? Cel care se adapteaza supravietuieste, corect, dar unde raman valorile morale, fraternitatea? Toate speciile traiesc in armonie, noi oamenii ne pregatim propria distrugere? Religia isi pierde din valori, traim printre societati oculte, televizorul ne manipuleaza, oamenii bogati aleg opulenta si altii mor din cauza birocratiei si a lipsei banilor! Banii asigura o ordine si o ierarhie in lume, dar oare ar trebui chiar sa decida si cine traieste si cine nu? As dori sa stiu, daca se poate, care este pozitia dumneavostra in ceaa ce priveste acesta situatie. Multumesc!”

Si apoi aceasta postare de pe Facebook:
Eugen Ovidiu Chirovici

In legatura cu “provocarea cartilor” care circula pe facebook si careia si eu i-am raspuns zilele trecute, mi-am spus ca poate ar merita sa amintim nu doar cartile pe care le iubim si/sau pe autorii acestora, ci si persoanele carora le datoram, la virste diferite, descoperirea lor: prieteni, rude, amici, profesori sau simple cunostinte. Asadar…

Profesorului meu de limba franceza din liceu, Pantelimon Cornea, ii datorez in mare masura admiratia constanta pentru tipleta de aur a Frantei interbelice, Camus, Sartre si Malraux. Ii datorez fratelui meu Radu descoperirea lui Edgar Allan Poe, Walt Whitman, Simone de Beauvoir, a marii literaturi SF si a romanticilor germani: Johann Paul Richter, Achim von Arnim si E. T. A. Hoffmann.

In biblioteca unchiului meu Eugen Chirovici m-am intilnit cu povestirile lui Isaac Babel, O’Henry, J. D. Salinger, Erskine Caldwell, Updike, Saroyan si Durrenmatt. Prietenul meu Attila Horvath mi-a recomandat la un moment dat “Darul lui Humboldt” si astfel l-am descoperit pe unul dintre cei mai uluitori scriitori americani ai secolului 20, Saul Bellow. Alexandru Dalea m-a facut sa ma indragostesc de scriitorii germani/de limba germana Boll, Grass, Frisch si Hesse.

Prietenul meu Octavian Topa mi-a atras atentia asupra lui Julio Cortazar, in vremurile in care nu stiam ca scenariul filmului meu preferat, Blow-Up (Antonioni), fusese scris dupa una dintre povestirile acestuia. Pe cind aveam vreo paisprezece ani, matusa mea Cornelia Tautu a pariat cu mine ca peste vreo doi-trei ani aveam sa ii ador pe Cehov, Tolstoi si Dostoievski, autori care mi se parea greoi la virsta respectiva; a fost un pariu pe care l-a cistigat.

Acesta a fost de altfel si motivul pentru care am acceptat provocarea “listei de carti”: posibilitatea ca macar unul dintre prietenii care urmau sa citeasca lista mea sa descopere o carte noua si in acest fel sa porneasca intr-una dintre cele mai minunate calatorii posibile, la fel cum cei mentionati si multi, multi altii m-au ajutat si pe mine sa o fac la timpul lor. Ar fi minunat, cred eu, ca macar din cind in cind sa “indopam” facebook-ul cu asemenea postari si nu doar cu filmulete stupide, umor de cartier si cioburi efemere si inutile de politichie dimboviteana.”

Si acest raspuns:

„Maria Pop
am fost in acest an prin fagaras orasul natal al acestui chirovici. in fagaras acum in 2014 este saracie lucie si acei oameni nu mai muncesc nimic dar vor bani multi entru servicii ordinare. ce a facut acest asa zis mare maestru masonic pentru oraselul lui natal????????????????/ NIMICA!!!!!!! sau a facut ce am scris mai sus. ia adus in pragul mortii prin politici in care s-ar fi putut implica. asta face ovidiu chirovici si pentru tara. isi foloseste parghiile si cunostintele academice dar si cele sociale ca sa aduca tara la nivelu fagarasului unde este saracie si mizerie si la propriu si la figurat. omul sfinteste locul se spune. uitati-va la fagaras si veti sti ce cacat ii acest mare maestru al dracilor.

25 septembrie la 11:23

Citeam si doua articole din Gandul:

Sărăcia care îţi răpeşte libertatea

de Raluca ION

Auzim adesea că am câştigat la Revoluţie libertatea. Oare aşa să fie? Cât de liber este un om care muceşte cinstit, dar care nu mai rămâne nici măcar cu câţiva lei în buzunar înainte de salariu? Ce alegeri poate el să facă? 

Pe vremuri, când vreun prieten era la strâmtoare şi nu prea aveam cu ce să-l ajut în afară de o vorbă bună, obişnuiam să spun ceva de genul acesta: „cele mai bune lucruri pe lumea asta vin gratis. Gândeşte-te la prietenia oamenilor dragi, la iubirea familiei tale, nu te costă niciun leu să te bucuri de ele. Plimbă-te într-o seară în parc sau pe alei şi, ca un mic prinţ, vei avea tu toate stelele care râd şi o coajă de lună pe deasupra, în care să-ţi legeni toate gândurile bune”. Funcţiona pentru ei, funcţiona pentru mine atunci când era nevoie, dar această mostră de gândire pozitivă ascunde şi o vulnerabilitate.

Cum arată oare ea, multiplicată la nesfârşit, în ţara cu cele mai mici venituri din Uniunea Europeană, în care mult prea mulţi duc acasă salarii de două sute de euro din care o familie trebuie să trăiască o lună întreagă? Ce ai putea să le spui milioanelor de români care îşi duc zilele de pe o zi pe alta? Să privească cerul şi să fie fericiţi? O astfel de gândire pozitivă este eficientă în locuri şi situaţii în care sărăcia este marginală sau este un simplu accident nu foarte greu de depăşit de un om înzestrat cu inteligenţă şi cu un dram de hotărâre. În România, pe de altă parte, acest lucru pare adesea imposibil.

Auzim de multe ori că am câştigat la Revoluţie libertatea. Oare aşa să fie? Cât de liber este un om care munceşte cinstit, dar care nu mai rămâne nici măcar cu câţiva lei în buzunar înainte de salariu? Ce alegeri poate el să facă? Are libertate de mişcare, însă unde să se ducă atâta vreme cât nu-i rămân bani nici pentru un drum la 100 de kilometri de casă? Are acces liber la serviciile sanitare, dar este oare liber să aleagă acele servicii sanitare de calitate de care are nevoie? Copiii lui au dreptul neîngrădit la educaţie, dar este el liber să aleagă o şcoală bună, care le-ar da cu adevărat o şansă în viitor? I se cuvin condiţii decente de muncă, dar are de unde să aleagă un job în care să fie tratat în mod corect? Are libertate de exprimare, dar şi-o poate exercita în faţa unui şef de tură de la singura fabrică din oraş de care depinde traiul de astăzi şi de mâine al familiei lui? Sărăcia îi răpeşte atât de mult din libertate, îl privează de atât de multe drepturi elementare, încât te întrebi, uneori, unde au dispărut atâţia ani de evoluţie socială.

S-au făcut studii în resurse umane care spun că oamenii nu sunt motivaţi, în ceea ce fac, neapărat de bani. Cu siguranţă că la ele nu a luat parte nicio casieră de supermarket din România, niciun muncitor în haine întunecate care aşteaptă zgribulit la 6 dimineaţa tramvaiul, rata, ocazia care să-l ducă la prima oră la serviciu. Cu alte cuvinte niciun om pentru care supravieţuirea este o aventură. Ci angajaţi din ţări în care acoperirea nevoilor de bază nu este o problemă, ci este un dat, un drept care vine la pachet cu statutul de angajat într-o societate civilizată.

Fireşte că există nenumărate exemple de oameni care au găsit, de-a lungul istoriei, în sărăcie un sens şi o cale spre mântuire. Însă de ce ar trebui cineva, născut să fie un om al lumii, să se transforme într-un ascet, într-un campion al spiritului, într-un atlet al renunţării? Sau de ce ar trebui să devină un soi de erou, care e nevoit să se dea peste cap, să-şi lase baltă casa şi să se ducă la mii de kilometri depărtare, să muncească până la epuizare pentru a-şi asigura un trai decent?

De fiecare data când văd cum un puternic al României e condamnat pentru corupţie şi alte asemenea fapte lipsite de cinste mă gândesc la el nu ca la un om care a luat nişte bani ce nu i se cuveneau, ci ca la unul care le-a răpit semenilor săi libertatea. Odată ce anii de puşcărie au trecut, puternicul revine în lumina reflectoarelor şi reuşeşte chiar să se bucure de respect, respect de care victimele sale nu au avut parte, deşi nu de puţine ori l-ar fi meritat cu prisosinţă. Uneori pentru că s-au luptat pentru libertatea lor şi a familiilor lor cu o forţă şi o hotărâre demne de un gladiator în arenă. Alteori pentru că au găsit un soi de libertate interioară care îi face să treacă cu capul sus prin lume, în ciuda tuturor greutăţilor. Pentru că au avut, pur şi simplu, putere să îndure şi să treacă prin atâtea şi atâtea. Sau pentru că îşi cresc frumos copiii, chiar dacă trebuie să mute în fiecare zi munţii din loc pentru asta.

Ce mi se pare însă extrem de trist şi de nedrept este că mulţi dintre cetăţenii României de astăzi trebuie să aibă în alcătuirea lor interioară ceva de sfinţi ca să poată trăi ca nişte oameni.”

Si editorialul lui Cristian Tudor Popescu:

De ce ar câştiga Nicolae Ceauşescu din primul tur

Irina Socol a fost colega mea de promoţie în Facultatea de Automatizări şi Calculatoare Bucureşti. Era o fată harnică şi onestă, deloc fiţoasă, mereu gata să ajute un coleg aflat în nevoie.

În toţi anii care s-au scurs după `89 am considerat-o pe Irina un simbol al iniţiativei private româneşti, mişcându-se cu mult mai mult talent decât mine în afacerile din domeniul IT, în care ne-am pregătit împreună. Firma SIVECO mi se părea o probă solidă că e posibil un capitalism românesc sănătos, liberal, fără propteaua statului.

Greu de descris ce am simţit când am aflat că Socol Irina e arestată pentru evaziune fiscală pe scară mare, circa 10 milioane de euro, între 2009 şi 2013, folosindu-se pentru asta şi de firme „fantomă” ale ţiganilor infractori din Sinteşti.

Iar acum, odată cu explozia dosarului Microsoft, constat că buna mea colegă Irina s-a ocupat tot timpul, în capitalismul românesc pe care credeam că-l construieşte, cu escrocherii ordinare, programe luate de la elevi isteţi şi vândute Ministerului Educaţiei la de 5 ori preţul, computere şi periferice la preţuri umflate de 10 ori. Mită, trafic de influenţă, evaziune fiscală, furturi de zeci de milioane de euro din banii statului, ăsta era „softul” scris de programatoarea Irina, întreprinzătoarea de mare succes.

Iar alţi tineri instruiţi în IT se vor fi întrebat în toţi aceşti ani de ce start-up-urile deschise de ei în mod cinstit n-au reuşit să crească, să-şi vândă produsele şi serviciile, multe au dat faliment. Păi, pentru că piaţa era acaparată de SIVECO şi alte societăţi de jaf de soiul ăsta, cu strânsa colaborare a Guvernului.

De ce majoritatea colegilor mei şi ai Irinei Socol au părăsit  ţara şi cu generaţiile actuale de absolvenţi ai Automaticii se întâmplă la fel?

Pentru că acest domeniu al Information Technology, emblemă, într-o economie naţională, a oamenilor „subţiri”, doxaţi, engleziţi, cu laptopul în faţă în pat şi la masă, se dovedeşte o uriaşă maşinărie de hoţie.

Şi nu numai românească. Microsoft însemna până acum pe la noi hiperinteligenţă, mare performanţă, tehnologia viitorului. Acum, pentru mulţi români, Microsoft va fi numele de cod pentru Macrociordeală.

Şi dacă aşa e în IT, e lesne de extrapolat cum o fi în alte sectoare…

Subsemnatul, ca IT-ist la bază, mă simt înşelat, dezonorat, batjocorit. Nu vreau să mă gândesc cum se simt simplii cetăţeni, pentru care dosarul Microsoft e imaginea capitalismului din România post `89 ca ansamblu de metode pentru jecmănirea lor la sânge de către politicieni şi afacerişti,  în cârdăşie cu mari firme occidentale.

Şi nici că Nicolae Ceauşescu ar câştiga din primul tur şi aceste alegeri pentru preşedinţia României.”

Ca tot veni vorba de Francmasonerie, citeam aici – Les Frères Inconnus de Memphis (N˚62) Rite Ancien et Primitif de Memphis et Misraïm o Plansa de Arhitectura despre Curajul Civic – aici. Tema: ce este curajul civic? De exemplu, unii afirma ca ar fi „protejarea Demnitatii Umane”. Dar e de retinut, as zice eu, si acest pasaj:

„« Comment pourrait-il en être autrement, mon fils ? »
demande Hermès Trismégiste et il ajoute :
« La vérité est la vertu parfaite, le souverain, bien qu’il ne soit ni troublé par la matière, ni circonscrit par le corps, est le bien nu, évident, inaltérable, auguste, immuable.
Or, les choses d’ici-bas sont incompatibles avec le bien ; elles sont périssables, changeantes, altérables, passant d’une forme à une autre. Ce qui n’est pas même soi (lui-même) peut-il être vrai ? Tout ce qui se transforme est mensonge, non seulement en soi, mais par les apparences qu’il nous présente l’une après l’autre. […]
L’homme n’est pas vrai en tant qu’homme. Le vrai ne consiste qu’en soimême et demeure ce qu’il est. L’homme est composé d’éléments multiples et ne reste pas identique à lui-même. Tant qu’il habite le corps, il passe d’un âge à un autre, d’une forme à une autre. Souvent, après un court intervalle de temps, les parents ne reconnaissent plus leurs enfants, ni les enfants leurs parents. Ce qui change au point d’être méconnaissable est-il quelque chose de vrai ? N’est-ce pas plutôt un mensonge que cette succession d’apparences diverses ? Ne regarde comme vrai que l’éternel et le juste. L’homme n’est pas toujours, donc il n’est pas vrai ; l’homme n’est qu’apparence, et l’apparence est le suprême mensonge. »”

Si ca veni vorba despre Ceausescu, va rog sa priviti aceste doua videoclipuri:

si, poate mai ales, acesta:

Nu trebuie sa va placa acest personaj sau comunismul, dar dumneavoastra, stimati cititori, ce parere aveti: a dat dovada Ceausescu de curaj civic? De asemenea, as mentiona ca la Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan, Calin Georgescu (v. si aici) spunea ca de la Revolutie incoace am avut oameni care au detinut Puterea, dar nu am avut lideri. Dumneavoastra ce credeti: Nicolae Ceausescu a fost un lider?

Chestiunea saraciei nu e caracteristica numai Romaniei. Este o problema care se pune acum in intreaga Europa.

Ziare.com

Proteste violente la Bruxelles: Austeritatea nu functioneaza!

Se arata ca:

Zeci de mii de oameni din mai multe tari europene au protestat, vineri, pe strazile din Bruxelles.

Acestia au iesit in strada la apelul sindicalistilor si au cerut o Europa sociala si iesirea din austeritate, transmite AFP, citat de Le Point.

Manifestantii au plecat din zona Garii de Nord din Bruxelles, au marsaluit pe marile bulevarde ale Capitalei, dupa care s-au oprit in fata institutiilor UE.

Cei mai numerosi au fost protestatarii din tari Franta, Polonia, Danemarca, Spania sau Grecia. „Masuri de austeritate = saracie durabila” sau „Oamenii, nu profitul” au fost cateva dintre mesajele cu care protestatarii si-au aratat nemultumirea.

„Mesajul nostru este simplu, dar este un mesaj pe care liderii europeni nu vor sa il inteleaga. Mesajul nostru este acela ca politicile folosite ca raspuns la criza economica au agravat si mai tare criza sociala. Mesajul nostru este ca austeritatea nu functioneaza”, a explicate Bernadette Segol, reprezentanta a sindicalistilor.

La un moment dat, protestatarii au inceput sa arunce cu petarde si cu bucati din pavele catre fortele de ordine, care au ripostat cu gaze lacrimogene si tunuri de apa.

Potrivit reprezentantilor fortelor de ordine, numarul protestatarilor a fost de circa 25.000.”

Problema este: spre ce se indreapta Europa…? Avem deja tari care iau masuri de austeritate, dar somajul este in crestere, in altele somajul a explodat: Grecia, Spania… Accentuarea saraciei creeaza premisele cresterii criminalitatii si terorismului! Erodeaza credibilitatea Francmasoneriei si increderea oamenilor in democratia liberala. Si s-a vazut la recentele alegeri europarlamentare ascensiunea ingrijoratoare a partidelor extremiste si xenofobe. Deja sunt decalaje mari in Europa, intre tari care apartin UE. Chestiunea este daca exista oameni care sa militeze impotriva acestei stari de lucruri maligne cu care se confrunta UE. Oameni care sa aiba curaj civic, lideri. Asa cum „San Bernard vorbeste despre un Cavaler Templier „ce strabate drumurile si cetatile niciodata pieptanat, rareori spalat, cu parul neglijent: murdar de praf, cu pielea arsa de caldura si roasa de camasa de zale” – un portret ce contrasteaza, fara indoiala, cu imaginea pe care, in mod obisnuit, ne-o facem la auzul cuvintelor Cavaler Templier” (Stefan Masu – Adevaratii Templieri).

Adica de adevarat luptator!

Va rezolva Occidentul astfel de probleme? Iata ce spune Stefan Masu in cartea sa Adevaratii Templieri:

In Orient, Templierul este inainte d etoate, un razboinic, care se straduieste sa duca o viata religioasa normala, dar accentul cade, cum e lesne de inteles pe latura razboinica, pe disciplina strict militara, fiind vorba despre apararea cetatilor si locurilor crestine si de protejarea pelerinilor. Templierul trebuie sa fie pregatit, sa raspunda unui atac, in orice moment, sau sa iasa la atac in orice moment. […]

In Occident, in schimb, aspectul militar este mai discret, Comanderia templiera era instalata intr-o „Casa” sau „Sura” termenul de „Casa Templierilor” este mai frecvent, intr-o perioada decat cel de Templu, pentru desemnarea unor constructii (in schimb termenul „Templu” ramane generic folosit pentru desemnarea Ordinului) – luand adesea forma unei exploatari agricole clasice, cu grajduri pentru cai, pentru porci, patule si fanare etc., completate cu capele si cimitir, uneori un oratoriu, toate dispuse intr-un cadrilater, cu turnuri in cele patru colturi.

In consecinta, viata Templierului este mai putin razboinica, in cotidianul sau, fiind mai mult religioasa in latura sa spirituala si mai mult agricola in latura sa practica, la care se adauga activitatile comercial-bancare si financiare, ce au cunoscut o deosebita amploare, la un moment dat” (subl. mea)

Intelegand in mod simbolic „latura razboinica, pe disciplina strict militara, fiind vorba despre apararea cetatilor si locurilor crestine si de protejarea pelerinilor”, pun si eu o intrebare: avem un asemenea Orient? Iar daca nu-l avem, cine sa lupte? Cine sa lupte impotriva acestei saracii care se intinde pe tot continentul si care poate fi parte a unui plan diabolic? Uitati-va cum, pe plan european, Stanga a pactizat practic cu Dreapta. Avem o Stanga europeana nu numai corupta, dar si cu grave derapaje ideologice! Iar curajul civic, in Europa cel putin, mi se pare mult diminuat, motiv pentru care se ridica pe continent partide extremiste ce urmaresc pe fata distrugerea Uniunii Europene! Pentru ca daca nu avem astfel de oameni, care sa lupte, cercurile „comercial-bancare si financiare” nu se vor sinchisi ca se prelungeste indefinit criza si ca oamenii sufera, isi vor vedea de ale lor, de cum sa-si mareasca profitul.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

octombrie 2, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

Dinu Patriciu…

… a fost una din figurile emblematice ale capitalismului romanesc de dupa Revolutia din 1989. A apartinut perioadei romantice a capitalismului romanesc postdecembrist. A fost o perioada mai putin de constructie, cat mult mai mult de acumulare. Aceasta acumulare de capital s-a facut cu sprijin politic aproape in exclusivitate. Dinu Patriciu ca si multi altii nu a facut nici el exceptie. Cu toate acestea, de la o avere fabuloasa, estimata in 2007 la 3 miliarde de euro, a ajuns in 2014 la doar 250 de milioane de euro. De unde rezulta ca e mai importanta constructia decat acumularea propriu-zisa, care se poate consuma relativ usor. Acest lucru este foarte important pentru sectorul privat si, in general vorbind, pentru economia romaneasca, deoarece prin acumulare, dar fara constructie, ai un sector privat slab, lucru care se poate observa privind la PIB-ul Romaniei. Sectorul privat este cel care trebuie sa creeze si sa asigure locuri de munca productive in economia romaneasca. Or, lui Dinu Patriciu i se poate reprosa ca a investit prea putin in aceasta economie. El a vandut si a castigat. Pentru el. In anii ’90 si la inceputurile lui 2000 stiam prea putin despre economia capitalista si poate ca nu aveam inca oameni bine pregatiti, consultanti financiari, specialisti in marketing, economisti care sa inteleaga economia capitalista etc. Eu cred ca acum lucrurile s-au cam schimbat, din fericire, in bine si am acumulat o experienta (inclusiv cea legata de criza economica si financiara actuala) pe care am putea, cred eu, s-o folosim cu succes. In felul acesta ar putea sa urmeze o perioada fecunda de constructie, care ar implica acumulari si mai mari dar, spre deosebire de cele din trecut, si durabile, care ar putea da stabilitate economiei romanesti. Mediul de afaceri, impreuna cu sectorul privat cred ca au obligatia sa se gandeasca la aceste aspecte. Pentru ca nu putem tot timpul sa asteptam sa ne imbogateasca statul, adica statul sa imparta pomeni uriase unora si minuscule altora – asa ceva nu poate fi un modus vivendi in societate. Mai pe scurt, daca nu incercam sa construim, ne cam paste esecul… Un esec care se va rasfrange asupra intregii societati romanesti. Si atunci ce vom mai face?

Dinu Patriciu a fost un liberal si, ca orice liberal postdecembrist, a simpatizat cu PSD-ul. Nu spun ca n-ar exista si exceptii, desigur. Chiar imi amintesc cum spunea ca sponsorizeaza „partidele simpatice”. La noi, dupa Revolutie, capitalismul s-a dezvoltat (asa cum s-a dezvoltat) sub auspiciile politice ale Stangii, adica ale comunistilor reformati, actualul PSD (indiferent de denumirile din trecut). De aceea oportunitatea in afaceri trebuia gasita tocmai in aceasta zona a spectrului politic, cea aflata la stanga esicherului politic. Insa la noi Stanga s-a dovedit a fi capabila de acumulare si mult mai putin capabila de constructie. De aceea ar trebui sa avem o Dreapta politica care sa fie capabila sa construiasca. Din pacate, si trebuie s-o spunem deschis, NU prea avem o asemenea Dreapta… Dinu Patriciu era arhitect de profesie… Dar, vedeti cum e…? E invers: omul de afaceri trebuie sa fie jucatorul (pe piata), clasa politica ar trebui sa fie arhitectul, care sa faca, sa fie capabila sa faca un proiect viabil, dupa care sa se poata juca si castiga, beneficiind de lucrul acesta intreaga societate. Or, in arhitectura actuala din societatea romaneasca se produc mai mult pierderi decat castiguri, fragilizand foarte mult economia in ansamblul ei. Si atunci, la urma urmei, sigur ca te-ai putea intreba: daca am niste bani, de ce sa-i tin in tara? Merita? N-ar fi mai bine, oare, sa ma duc in alta parte cu ei, sa traiesc in alta parte? De asta si spun ca trebuie facut ceva aici, trebuie sa incepem sa construim aici. Or, lucrul acesta nu se poate fara un plan de constructie, iar pentru un astfel de plan e nevoie de un arhitect, ca sa zic asa. Este necesar, nu si suficient. Ar mai trebui capacitati oamenii bine pregatiti, valorosi din tara asta, si aratam mai sus printr-un exemplu – dar se pot da si altele, desigur – ca avem astfel de oameni, insa noi nu ne folosim bine resursele (in acest caz cele umane). Un capitalism care s-a format doar prin acumulare, de multe ori pe langa lege, intrucat fiind sub auspiciile Stangii conceptiile acesteia se opun capitalismului, nu-si foloseste, nu-si valorifica bine resursele. Iar partea proasta este ca, din acest punct de vedere, noi ne aflam inca si acum in aceeasi situatie ca in urma cu peste 20 de ani, sau cel putin foarte aproape… Este tragic – nu cred ca exagerez daca spun asa – ca ceea ce se numeste la noi Dreapta politica nu reuseste sa vina in sprijinul capitalismului. Dimpotriva, chiar. Justitiarismul promovat de aceasta Dreapta, are deseori accente anticapitaliste, daca nu e chiar anticapitalist de-a binelea. Insa si in trecut, sub CDR, Dreapta a facut prea putin pentru capitalism, de unde si rezulta ca este incapabila de constructie. Capitalismul format prin acumulare nu trebuie distrus. El trebuie sa fie indreptat sa construiasca, pentru a fi si eficient. Numai acumularea nu poate conduce spre eficienta. Din cauza asta si rezulta ineficienta per ansamblu a economiei romanesti, comparativ cu alte economii europene, mult mai dezvoltate. Asa se si explica cresterile foarte mici de PIB pe care le inregistreaza tara noastra. Insuficiente, desigur. Pracitic, noi cream multe insuficiente, ca sa reiau o formula a lui Milton Friedman, in loc sa construim si sa cream eficienta si un modus vivendi pentru societatea romaneasca.

Gandul

DINU PATRICIU A MURIT. Mesajul familiei omului de afaceri

Se arata ca:

Dinu Patriciu a murit de cancer, la Londra. Avea 64 de ani

DINU PATRICIU, afacerist, politician şi unul dintre cei mai bogaţi oameni din România, a murit la vârsta de 64 de ani. Patriciu suferea de o boală gravă progresivă şi a murit într-o clinică din Londra, cel mai probabil din cauza unei infecţii după transplantul de ficat.

La scurt timp, familia a transmis un mesaj anunţând detalii despre funeralii. Dinu Patriciu avea de mai mulţi ani probleme cu sănătatea, iar la sfârşitul lui 2012 a suferit un transplant de ficat, fiind diagnosticat cu ciroză.

De profesie arhitect, Dan Costache Patriciu este cel care a înfiinţat în România prima societate comercială, în 1990. Era vorba despre un cabinet de arhitectură care a primit numărul 1, ca societate comercială: S.C. Alpha Construcţii şi Investiţii Imobiliare S.A.

A devenit cunoscut în România mai ales ca politician şi om de afaceri în domeniul petrolier, după preluarea de la stat a rafinăriei Petromidia Năvodari, o afacere rămasă controversată până azi.

Petromidia a devenit ulterior Rompetrol Rafinare, companiei vândută pentru 2 miliarde de dolari către Kaz Munai Gaz, vândută în proporţie de 75%.

În 2010 avea să fie unul dintre protagoniştii filmului documentar „Kapitalismului – reţeta noastră secretă”, realizat în 2010 de regizorul Alexandru Solomon. În film, Patriciu spunea că „există această mitologie că poţi să ai succes numai dacă furi”. După ce a vizionat documentarul, Patriciu a spus că este „un tabloid cu poze alb-negru” şi că nu-i rămâne decât  „să râd trist de mine însumi”.

Ca politician, Patriciu figurează ca membru fondator al PNL, în 1990.

Partidul Naţional Liberal este de altfel şi cel care îl trimite în Parlament, în prima legislatură, 1990 – 1992, ca deputat de Timiş. La scurt timp, un conflict cu liberalii îl deterimină ca împreună cu Călin Popescu Tăriceanu şi Viorel Cataramă să provoace o sciziune formând, în iulie 1990 PNL – Aripa Tânără, formaţiune pe care a şi condus-o.

În 1996, Patriciu a candidat la funcţia de primar general al municipiului Bucureşti, ca reprezentant al PL ’93.

A fost deputat timp de trei mandate, 1990 – 1992 (PNL), 1992 – 1996 (PL 93), 2000 – 2003 (PNL). Şi-a dat demisia în 2003, retrăgându-se oficial din viaţa politică, dar rămânând sponsor al PNL, al PSD şi apropiat al premierului Alianţei DA, Călin Popescu Tăriceanu.

Este de notorietate conflictul său cu preşedintele Traian Băsescu, pe seama căruia Dinu Patriciu a pus şi reţinerea sa pentru 24 de ore, din mai 2005.

Dinu Patriciu a dezvoltat afaceri în media şi publicitate.

Avere de 250 de milioane de euro, în februarie 2014

Averea omului de afaceri Dinu Patriciu a scăzut dramatic, conform ultimei ediţii a Top 300 Capital Cei mai bogaţi români. Astfel, Patriciu avea, în februarie 2014,  o avere estimată la doar 250 de milioane de euro, după ce în 2007 fusese cel mai bogat om din România cu o avere estimată la peste 3 miliarde de euro.

Şase ani i-au trebuit lui Dinu Patriciu ca să spulbere cele aproximativ două miliarde de euro încasate pe Rompetrol şi să cadă de pe locul întâi în Top 300 (ediţia din 2007) pe locul 17 (ediţia actuală), scrie Capital.ro.

La momentul respectiv, potrivit sursei citate, se ştia că Patriciu nu a vrut să-şi plătească datoriile, că avea procese civile şi penale, şi avea datorii de minimum 100 de milioane de euro. Mai mult, în februarie 2014 se afla în plin proces de divorţ.

Teoretic, Patriciu deţinea şi DP Holding şi Marexin. Activele imobiliare ar mai valora, probabil, aproximativ 400 de milioane de euro (câte mai sunt în Germania şi cele câteva din România), potrivit Capital.ro.

Patriciu deţinea active imobiliare în Germania, Suedia sau Polonia, evaluate la circa 1,1 miliarde de euro în mijlocul crizei. În România, portofoliul imobiliar al lui Dinu Patriciu cuprindea Romană Offices, Cubic Center şi Evo Center (în Pipera), Băneasa Business Center, Cascade Offices (Buzeşti) sau Floreasca 2 Business Center. Totodată, omul de afaceri a deţinut împreună cu fondul AIG/Lincoln clădirea de birouri Lakeview din Floreasca vândută în anul trecut fondului NEPI, potrivit Mediafax.ro.

Ce se întâmplă cu dosarul penal al lui Patriciu

Dinu Patriciu avea şi un dosar penal pe rol, Dosarul Rompetrol, în care omul de afaceri era acuzat, printre altele, de delapidare şi spălare de bani. Anul trecut, în 24 octombrie, dosarul a fost trimis spre soluţionare la instanţa supremă, după ce judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti (CAB) şi-au declinat competenţa în acest caz.

Acuzaţiile penale aduse lui Patriciu vor fi clasate, plângerile sale continuă dacă vor moştenitorii

Decizia a fost luată după ce CAB s-a autosesizat în legătură cu competenţa judecării apelului în dosarul Rompetrol, având în vedere că Sorin Roşca Stănescu, unul dintre inculpaţii din dosar, este senator. Potrivit surselor gândul, dosarul nu se închide odată cu moartea lui Dinu Patriciu, ci continuă cu ceilalţi inculpaţi.

Omul de afaceri Dinu Patriciu a fost achitat, la 28 august 2012, de Tribunalul Bucureşti în dosarul Rompetrol, în care procurorii au cerut pedeapsa maximă, de 20 de ani de închisoare, pentru infracţiuni printre care delapidare, spălare de bani şi manipularea pieţei.

Totodată, instanţa i-a achitat şi pe ceilalţi 11 inculpaţi din dosar, printre care Sorin Roşca Stănescu, Sorin Pantiş şi Gabriela Anghelache.

În septembrie 2006, omul de afaceri Dinu Patriciu a fost trimis în judecată în dosarul Rompetrol, pentru delapidare, spălare de bani şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni. El era învinuit şi de manipularea pieţei prin tranzacţii sau ordine de tranzacţionare care dau sau ar putea da semnale false sau care induc în eroare în legătură cu cererea, oferta sau preţul instrumentelor financiare şi care menţin, prin acţiunea uneia sau a mai multor persoane acţionând împreună, preţul unuia sau al mai multor instrumente financiare, la un nivel anormal ori artificial, coroborate cu prevederile unui articol din Legea 297 din 2004 privind piaţa de capital. O altă infracţiune imputată lui Patriciu a fost cea de dezvăluire de informaţii privilegiate, dar şi de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

Alături de el, în acest caz mai sunt inculpaţi Alexandru Bucşă, Petrică Grama, Florin Iulian Aldea, Cerasela Elena Rus, Claudiu Simulescu, Sorin Ştefan Roşca Stănescu, Sorin Pantiş, Victor Eros, Paul Gabriel Miclăuş, Elena Albu şi Gabriela Victoria Anghelache.”

De ce a murit Dinu Patriciu. „Era slăbit, tras la faţă, nu mai avea pic de masă musculară. Era de nerecunoscut”

Se arata ca:

Dinu Patriciu a murit la 64 de ani, la Spitalul Royal Free din Londra, ca urmare a unei suferinţe grave. În ultimii ani ai vieţii sale acesta a fost în repetate rânduri internat, din cauza stării lui de sănătate precare. Potrivit apropiaţilor, afaceristul a aflat în urmă cu câteva luni că suferea de cancer limfatic, asta după ce în urmă cu un an şi opt luni a suferit un transplant de ficat.

„Era slăbit, tras la faţă, nu mai avea pic de masă musculară. Era de nerecunoscut”. Asta este imaginea cu care jurnalistul Sorin Roşca Stănesscu a rămas de la ultima întâlnire pe care a avut-o cu Dinu Patriciu, în urmă cu două săptămâni. Acesta a declarat pentru gândul că omul de afaceri a fost diagnosticat în urmcă cu câteva lui cu cancer limfatic. „Starea lui de sănătate s-a agravat în ultima perioadă. A murit din cauza unei infecţii pulmonare”, a mai precizat Roşca Stănescu.

Medicul curant: „A fost un altruist. Nu s-a îngrijit aşa cum a trebuit”

Pe de altă parte, medicul curant al lui Patriciu, Mihai Voiculescu, a spus pentru gândul că „o boală cronică hepatică l-a înfrânt”. „Familia doreşte să păstreze discreţia în ceea ce priveşte starea de sănătate a acestuia din ultima perioadă. Cert este că o boală cronică hepartică a fost cea care l-a înfrânt. A fost un altruist. Nu s-a îngrijit aşa cum a trebuit. A avut grijă mai mult de ceilalţi din jurul lui decât de el”, a mai spus medicul.

În ultmii ani de viaţă, Dinu Patriciu a fost diagnosticat cu ciroză hepatică, boală din cauza căreia a fost supus unui transplant de ficat, la sfârşitul anului 2012, la o clinică din Milano. La un an şi opt luni după ce a suferit un transplant de ficat, Dinu Patriciu a murit pe un pat de spital din Londra.

Cancerul limfatic, boala care l-a răpus pe omul de afaceri, este o afecţiune rară. La nivel mondial există, conform statisticilor oficial, în jur de un milion de persoane care suferă de aceast tip de cancer. Nu se cunosc cauzele exacte care duc la apariţia acestei boli, dar oncologii spun că afecţiunea este provocată de bolile autoimune sau de infecţii grave.

Potrivit specialiştilor, cancerului limfatic este asimptomatic, iar trei sferturi din persoanele diagnosticate cu această boală află abia atunci când este prea târziu. Depistat în formă incipientă, cancerul limfatic răspunde foarte bine la tratamentul clasic pentru cancer, respectiv: chimioterapie, radioterapie.

Transplantul de ficat a fost făcut la Milano

“Medicii români îl puteau opera pe Dinu Patriciu şi aici. Avem pregătirea necesară chiar şi pentru cele mai complexe cazuri. A fost alegerea lui să plece în străinătate şi să se opereze la Milano. Toţi pacienţii au libertatea de a alege unde vor să se opereze. Şi la noi în România au existat cazuri, puţine, ce-i drept, în care pacienţi străini au venit şi au făcut un transplant de ficat. Diferenţa dintre un pacient român şi unul străin este că statul decontează integral intervenţia pentru român, în timp ce străinul trebuie să suporte intergral operaţia”, a declarat pentru gândul prof. dr. Irinel Popescu, şeful Clinicii de Chirurgie şi Transplant Hepatic de la Institutul Clinic Fundeni, primul medic român care a făcut un transplant de ficat la noi în ţară.

Astfel, dacă s-ar fi operat în România, Dinu Patriciu nu ar fi trebuit să scoată niciun ban din buzunar, dar acesta a preferat să plece la Milano. Transplantul de ficat în clinica din Italia l-a costat 150.000 de euro. “Preţurile diferă în funcţie de spitalul şi ţara unde te operezi. De regulă, costurile unui transplant de ficat se ridică între 100.000 şi 300.000 de euro”, a spus prof. dr. Irinel Popescu.

În România, anul trecut, s-a înregistrat un record în ceea ce priveşte transplantul hepatic în cele două centre existente la noi în ţară: Institutul Clinic Fundeni şi Spitalul Sfânta Maria. 122 de persoane au primit şansa la o viaţă nouă. “În primele şase luni ale acestui an s-au înregistrat 66 de transplanturi de ficat la Institutul Clinic Fundeni şi 8 la Sfânta Maria. Cele două centre existente la noi în ţară sunt arhisuficiente pentru numărul de donatori existenţi”, a mai spus prof. dr. Popescu.

Ultimii trei ani şi i-a petrecut prin spitalele din Germania, Milano şi Anglia

Medicul curant al lui Patriciu, Mihai Voiculescu, a declarat pentru Mediafax, că omul de afaceri a murit la Spitalul Royal Free din Londra, cel mai probabil din cauza unei infecţii după transplantul de ficat.

„Dinu Patriciu a decedat într-un spital din Londra, cu o posibilă infecţie posttransplant, fiind exclusă orice culpă medicală. Dinu Patriciu a decedat în Spitalul Royal Free Hospital din Londra, unde mergea frecvent la control pentru monitorizarea stării de după transplant”, a spus profesorul dr. Mihai Voiculescu, prieten de peste 30 de ani cu omul de afaceri şi cel care de peste 20 de ani îl îngrijea pentru diverse probleme medicale.

Profesorul Voiculescu a precizat că problemele hepatice ale lui Dinu Patriciu au apărut în ultimii trei ani, timp în care au fost făcute mai multe investigaţii la Spitalul AKH din Viena, la Spitalul Niguarda din Milano, dar şi la Londra.

„Întrucât starea sănătăţii nu era bună, am început pregătirea pentru transplant. În urmă cu un an şi jumătate, Dinu Patriciu a fost supus unei intervenţii de transplant hepatic în spitalul din Milano. Problemele de serviciu însă l-au determinat să-şi monitorizeze starea de sănătate într-un spital din Londra, respectiv Royal Free Hospital. Este posibil, pe stare imunologică scăzută să fi dezvoltat o infecţie. Ceea ce pot să spun este că a beneficiat de cea mai bună îngrijire şi este exclusă orice culpă medicală”, a precizat prof. Voiculescu.

Supravieţuitor al unui transplant hepatiC: “În primele două luni aveam dureri de nesuportat, îmi venea să mor”

Potrivit medicilor în chirurgia ficatului, rata de supravieţuire în cazul unei persoane care a suferit un transplant de ficat diferă în funcţie de mai mulţi factori: vârstă, stilul de viaţă pe care l-a avut înainte de transplant, dar şi cel pe care îl adoptă după operaţie. Statisticile arată că la un an după operaţia de transplant, rata de supravietuire e de 92%. La cinci ani ajunge la 80%, iar la 10 ani, poate sa scadă la 60-75%.

Un caz fericit de transplant de ficat este al canadianului Howard Dell, atlet şi actor, care a decis să se stabilescă în România. La aproximativ 5 ani de la transplant participă la competiţii sportive şi continuă să joace în filme şi seriale. Într-un interviu acordat gândul în acest an, canadianul a vorbit despre ce presupune o astfel de operaţie şi despre cât de greu i-a fost în perioada de recuperare. „Transplantul de ficat este un iad, în primele două luni aveam dureri de nesuportat, îmi venea să mor”, îşi aminteşte de acele clipe grele Howard Dell.

La 6 luni de la operaţie participa la o competiţie sportivă destinată celor care au suferit transplanturi, unde a câştigat competiţia de atletism, stabilind un nou record. „La astfel de competiţii nu poţi participa la mai puţin de un an de la transplant, dar eu am minţit în formular. După ce am câştigat, m-au dus direct la spital. Am insistat însă să vin la ceremonia de premiere, care era la doua zi. Aveam încă brăţara de la spital la mână”, spune sportivul. În cei aproximativ cinci ani de la transplant, Howard Dell a câştigat numeroase astfel de competiţii.

Ce presupune transplantul de ficat

Transplantul hepatic reprezintă tratamentul final al bolilor hepatice în stadii terminale, precum şi al afecţiunilor hepatice fulminante. Transplantul reprezintă singurul remediu pentru stadiile abansate de ciroză, boală cu care a fost diagnosticat şi Dinu Patriciu.

Medicul este cel care decide dacă boala de ficat este atât de avansată încât singurul tratament este transplantul. Odată stabilit acest lucru, pacientul în cauză intră pe o listă de aşteptare. Pentru transplantul de ficat sunt acceptaţi şi donatori vii, nu doar cei aflaţi în moarte cerebrală. Potrivit legislaţiei în vigoare de la noi din ţară, donator viu poate să fie un membru al familiei sau o altă persoană care să aibă aceaşi grupă sanguină ca şi pacientul, dar care să nu fi solicitat bani pentru lobul de ficat pe care îl donează.

Odată găsit un donator compatibil, persoana în cauză este chemată la spital şi este supusă unei serii de teste şi analize. Acestea sunt o parte a pregătirii de rutină pentru operaţie şi sunt concepute şi pentru a descoperi orice infecţii care nu pot fi imediat depistate. Pacientul va trece printr-un examen fizic general şi i se vor recolta probe de urină şi de sânge. Va face o radiografie toracică şi o electrocardiograma. În cazul în care analizele ies perfect, pacientul intră în sala de operaţie.

După intervenţie persoana va fi mutată în unitatea de terapie intensivă şi conectată la un aparat de respiraţie artificială. Dacă totul merge bine, aparatul poate fi eliminat treptat peste 24-48 de ore. Pacientul care a primit un lob de ficat va sta între trei şi zece zile la terapie intensivă, iar apoi va fi mutat în secţia de transplant şi i se va permite să plece acasă după cel mult patru săptămâni de la operaţie.

După intervenţie, persoana care a fost supusă unui transplant va trebui să vină periodic la medic, pentru controale. În primele trei luni de la externare se recomandă să treacă pe la spital o dată sau de două ori pe săptămână. Scopul vizitei este de a monitoriza evoluţia stării de sănătate şi de a detecta orice potenţiale complicaţii. La fiecare vizită, funcţia hepatică va fi evaluata cu atenţie şi veti fi examinati clinic si imagistic, astfel încât orice complicaţii să fie identificate şi tratate, iar medicaţia imunosupresoare este riguros dozată şi controlată. Odată ce evolutia devine stabila, frecvenţa vizitelor va scădea.

Stilul de viaţă adoptat după transplant joacă un rol esenţial în reuşita tratamentului. După trei luni de la operaţie pacientul îşi poate relua activităţile cotidiene de dinainte de intervenţie. Dieta trebuie să includă fructe, legume, cereal integrale, lapte şi produse lactate sărace în grăsimi sau alte surse de calciu,carne slabă, peşte, păsări sau alte surse de proteine. Se vor evita prăjiturile şi biscuiţii între mese. Hidratarea este şi ea esenţială în astfel de situaţii. Pacienţilor le este recomandat să bea doi litri de apă zilnic.

În ceea ce priveşte activitatea fizică, este important să se efectueze exerciţii de rutină pentru a redobândi tonusul muscular slăbit de o lungă perioadă de boală. Ciclismul, înotul, precum şi mersul pe jos sunt activităţi recomande persoanelor care au suferit un transplant de ficat. La trei luni după intervenţie pot fi reluate şi alte sporturi, dar mai întâi se va cere sfatul medicului.”

Dumnezeu sa-l ierte!

Dar pentru ca astazi avem si o nastere, va propun sa cititi acest editorial al Alinei Gorghiu:

La 150 de ani de la nașterea lui Ion I. C. Brătianu

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

august 20, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

Ce mai spun sondajele…?

Intr-un moment in care Opozitia de centru-dreapta, divizata in mai multe partide mici, denunta derapajele de „ordin etic” ale actualei Puteri, in speta ale lui Crin Antonescu si Victor Ponta ( iata aici ce scrie Cristian Preda, aici ce scrie Andreea Paul, „Crin Antonescu este un jalnic profitor politic” –  clameaza Catalin Predoiu!), acestia ocupa primul loc in preferintele de vot ale romanilor:

Ziare.com

Cati romani ar vota cu Ponta si cati ar vota cu Antonescu la prezidentiale – sondaj INSCOP

Se arata ca:

Cei mai multi romani (29,8%) ar vota cu Victor Ponta daca presedintele PSD ar candida la alegerile prezidentiale, iar 22,4% cu presedintele PNL, Crin Antonescu, potrivit unui sondaj INSCOP.

In acest clasament, pe pozitia a treia se situeaza Mihai Razvan Ungureanu (Forta Civica) cu 11,3% din optiunile respondentilor, fiind urmat de Catalin Predoiu (PDL) cu 5,8%, Corneliu Vadim Tudor (PRM) cu 4,5%, Kelemen Hunor (UDMR) cu 4,4% si Dan Diaconescu (PPDD) cu 1,8%.

Optiunile a 20% dintre romani vizeaza o alta persoana pentru functia de presedinte al Romaniei, cel mai frecvent fiind avansate numele lui Mugur Isarescu, Klaus Iohannis, Sorin Oprescu sau Calin Popescu-Tariceanu, releva cercetarea.

USL, pe primul loc in optiunile romanilor pentru parlamentare – sondaj INSCOP

De asemenea, INSCOP precizeaza ca procentele mentionate la aceasta sectiune sunt calculate din totalul celor care au exprimat o preferinta electorala (82,3% din total). 10% din total esantion au spus ca nu ar vota si 7,7% au ales nu stiu/nu raspund.

Cercetarea INSCOP a vizat si testarea unor eventuale confruntari electorale in al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidentiale, din totalul populatiei care a exprimat o optiune, fara varianta „nu stiu/nu raspund”.

Astfel, intr-un duel Victor Ponta – Crin Antonescu, actualul premier ar obtine 53,5% fata de 46,5% ale liderului PNL. Crin Antonescu ar obtine 50,9% intr-o confruntare finala cu Sorin Oprescu, actualul primar al Capitalei acumuland 49,1%. Victor Ponta ar obtine 59,2% fata de 40,8% Mihai Razvan Ungureanu intr-o finala prezidentiala.

Sondajul releva si optiunile romanilor si in cazul altor confruntari, respectiv Crin Antonescu vs. Mihai Razvan Ungureanu – 56,1% la 43,9%; Crin Antonescu vs. Catalin Predoiu – 68,4% la 31,6%; Victor Ponta vs. Catalin Predoiu – 68,6% la 31,4%; Calin Popescu-Tariceanu vs. Mihai Razvan Ungureanu – 53,6% la 46,4%.

Candidati independenti: Mugur Isarescu, preferat

Chestionati cu privire la candidatura unui independent pentru presedintia Romaniei, 47,4% dintre romani au o parere buna despre Mugur Isarescu. 39,5% dintre romani au o parere buna despre o candidatura a lui Ion Tiriac, iar varianta Andrei Plesu candidat la presedintie este receptata favorabil de catre 20% dintre respondenti.

USL cotat cu 58% in preferintele romanilor – sondaj INSCOP

„Desigur, trebuie avut in vedere ca aceasta colectare de opinii nu a fost facuta in conditiile prezentarii unor contracandidati politici. Aparent, mitul valorii electorale a tehnocratului sau a independentului trebuie judecat cu retinere, desi o serie de personalitati publice neafiliate politic domina topurile de incredere. Convertirea increderii in scor electoral devine tot mai dificila pentru independenti”, spune Darie Cristea, coordonator programe INSCOP Research.

Candidat unic al USL

In ceea ce priveste posibilitatea ca USL sa se prezinte la alegerile prezidentiale cu un candidat comun, 34,9% dintre cei chestionati cred ca USL va avea un astfel de candidat, 33,8% cred ca PSD si PNL vor avea candidati proprii, in timp ce 31,3% au ales varianta nu stiu/nu raspund.

Sondajul a fost realizat de INSCOP Research la comanda cotidianului Adevarul in perioada 16 – 21 ianuarie. Volumul esantionului a fost de 1.054 persoane si este reprezentativ pentru populatia Romaniei de 18 ani si peste 18 ani. Eroarea maxima admisa a datelor este de a 3%, la un grad de incredere de 95%, esantionul fiind de tip multi-stratificat, probabilistic.

Victor Ponta ar castiga alegerile prezidentiale cu 60% – Antonescu, doar 40% – sondaj INSCOP

Metoda folosita a fost cea a sondajului de opinie pe baza unui chestionar aplicat de operatorii de interviu la domiciliul respondentilor. Chestionarele au fost aplicate in 36 de judete si Municipiul Bucuresti, intr-un total de 78 de localitati (orase mari, orase medii, orase mici, comune, sate). Esantionul a fost validat pe baza datelor oficiale ale Recensamantului populatiei din 2011.”

De asemenea USD ar castiga detasat:

Alegeri europarlamentare: Ce calitati trebuie sa aiba un deputat european – sondaj INSCOP

Se arata ca:

Majoritatea respondentilor unui sondaj sunt de parere ca cele mai importante calitati ale unui europarlamentar trebuie sa fie cunoasterea unei limbi de circulatie internationala si studii potrivite, iar daca maine ar fi euroalegeri, alianta PSDUNPR ar obtine cele mai multe voturi.

Astfel, arata o cercetare INSCOP Research, citata de Adevarul, 93,7% dintre cei chestionati considera ca este foarte importanta cunoasterea unei limbi straine.

De asemenea, 92,4% din respondenti apreciaza ca este foarte important ca un europarlamentar „sa aiba studii potrivite”, iar „experienta politica” e foarte importanta pentru 86,5%.

Daca maine ar fi alegeri europarlamentare, alianta formata din PSD si UNPR este cotata cu 37,1%, usor in scadere fata de decembrie 2013, cand era cotata cu 38,8%.

PC ar obtine 1,9%, insa a anuntat ca va candida pe listele PSD-UNPR.

PNL ar obtine 20,1% din voturi, in vreme ce pe locul trei s-ar situa PDL, cu 17,5%.

Urmeaza UDMR cu 4,7% din optiunile de vot si de PP-DD, care coboara in premiera sub pragul de 5%, inregistrand 4,6% din intentiile de vot.

Sondajul a fost realizat in perioada 16-21 ianuarie 2014, pe un esantion de 1.054 de persoane. Eroarea maxima admisa a datelor este de +/- 3%, la un grad de incredere de 95%. „

Alegeri europarlamentare: Ce scor ar obtine partidele si aliantele – sondaj Avangarde

Se arata ca:

Romanii ar vota in proportie de 42% cu PSD+UNPR+PC daca duminica viitoare ar avea loc alegeri pentru Parlamentul European, potrivit unui sondaj realizat de Avangarde si dat publicitatii marti.

Potrivit sondajului, 20% dintre respondenti au afirmat ca ar vota cu PNL si 18% – cu PDL, cu UDMR 5%, PP-DD si MP – 4%, PRM – 3%, Alianta D.A. – 2%.

In ceea ce priveste modalitatea de a candida la europarlamentare, 45% dintre cei chestionati din electoratul USL au fost de parere ca PSD si PNL ar trebui sa mearga separat la scrutin, iar 55% considera ca cele doua partide ar trebui sa candideze impreuna, sub sigla USL.

Alegeri europarlamentare si referendum constitutional – cati romani ar merge la vot – sondaj INSCOP

Cercetarea a fost realizata in perioada 12-20 ianuarie pe un esantion de 1.500 persoane adulte de 18 ani si peste, reprezentativ pentru populatia adulta neinstitutionalizata a Romaniei, cu o eroare maxima tolerata de +/-2,53%, pentru un interval de incredere de 95%. „

Lucru ce ma indreptateste sa cred ca analiza pe care am facut aici este corecta… Surprinzator este faptul ca Victor Ponta si USD stau bine, chiar foarte bine, in sondaje, cu toate ca Guvernul Ponta, din 2012 incoace, nu a aratat mari performante in actul de guvernare si in ciuda maririlor de taxe si impozite promovate de acesta. Ceea ce se intampla este expresia continuarii in electorat a refuzului regimului Basescu, desi Basescu este la ultimul sau mandat, ne mai avand dreptul, conform Constitutiei, sa candideze pentru functia de Presedinte. Electoratul inca asimileaza nu numai PMP si PDL, dar intregul centru-dreapta, cu regimul Basescu si il trateaza ca atare, respingandu-l in mare masura.

Sa vedem cum stam in ceea ce priveste prezenta la vot…

Alegeri europarlamentare si referendum constitutional – cati romani ar merge la vot – sondaj INSCOP

Se arata ca:

Un procent de 31,5% dintre romani declara ca se vor prezenta cu siguranta la vot pentru alegerile europene care vor fi organizate concomitent cu referendumul constitutional, releva un sondaj realizat de INSCOP Research.

Potrivit sondajului citat, la intrebarea daca intentioneaza sa se prezinte la alegerile europene care vor fi organizate concomitent cu referendumul constitutional, 31,5% dintre respondenti spun ca se vor prezenta cu siguranta la vot, 24,1% au optat pentru varianta ‘probabil da’, 20,9% au indicat optiunea ‘inca nu m-am hotarat’, 9,1% au declarat ‘probabil nu’, 8,4% au indicat varianta ‘cu siguranta nu’ iar 6% – nu stiu sau nu raspund.

Profilul celor care se vor prezenta sigur la vot arata faptul ca sunt cu preponderenta persoane de peste 35 de ani si mult mai putin tineri cu varsta intre 18-34 de ani.

Profilul celor care probabil se vor prezenta la vot arata ca este vorba despre persoane mai degraba din mediul rural, fara venituri sau cu venituri mici, persoane in special din Moldova si mai putin din Transilvania.

In ceea ce priveste importanta alegerilor pentru Parlamentul European in raport cu referendumul constitutional, 44,2% dintre romani considera ca cele doua sunt la fel de importante. 14,3% dintre respondenti cred ca referendumul pentru modificarea Constitutiei este mai important, in timp ce 13,2% cred ca alegerile europene sunt mai importante.

Pe de alta parte, 12,3% dintre cei chestionati cred ca niciunul dintre momentele electorale nu este important, in timp ce 16% nu stiu sau nu raspund la aceasta intrebare.

„Teoretic, bazinul celor 31,5% care spun ca vor merge sigur la vot ar putea fi completat de cei 45% care spun ca probabil vor merge la vot sau inca nu s-au hotarat. In realitate, astfel de raspunsuri sunt adesea formule de refugiu care ascund un anumit conformism al populatiei.

Cu siguranta, o parte din cei care spun ca probabil vor merge sau cei care nu s-au hotarat se vor prezenta la vot, insa este greu de spus in acest moment care este ponderea lor reala. Cifra-reper cea mai importanta de prezenta la vot, intr-o perioada de relativa acalmie, neafectata de atmosfera electorala, este de 31,5%, adica bazinul celor care afirma ca vor veni sigur la urne.

Restul de alegatori care indica raspunsuri probabile sau neclare se vor prezenta la vot mai ales in conditiile unei mobilizari intense a partidelor politice in favoarea participarii electorale”, sustine Remus Stefureac, director INSCOP.

Sondajul a fost realizat de INSCOP Research la comanda cotidianului „Adevarul”, in perioada 16 – 21 ianuarie. Volumul esantionului a fost de 1.054 persoane si este reprezentativ pentru populatia Romaniei de 18 ani si peste 18 ani. Eroarea maxima admisa a datelor este de a 3%, la un grad de incredere de 95%, esantionul fiind de tip multistratificat, probabilistic.” (subl. mea)

Parerea mea este ca asistam, din pacate, la o scadere a democratiei la noi in tara. De observat ca tinerii nu prea sunt interesati sa mearga sa voteze si, iarasi demn de atentie, dar si bizar, dezinteresul se manifesta cu preponderenta la cei din Transilvania, daca studiem fenomenul pe regiuni, indiferent de varsta… Apoi spune „ca este vorba despre persoane mai degraba din mediul rural, fara venituri sau cu venituri mici„, de unde rezulta ca votul este legat mai ales de aspectul material al existentei: daca traiesc bine, am venituri mari sau suficiente n-are rost sa ma mai duc la vot, cam asta rezulta. Revenind la analiza pe varste, persoanele de peste 35 de ani se duc la vot – deci persoanele mature. Tinerii nu par a fi interesati de democratie sau nu o inteleg (?!)… Interesant este ca in Revolutia din Decembrie ’89 tinerii au fost cei care s-au jertfit pentru democratie, chiar copii, elevi de liceu care au murit rapusi de gloante sau calcati de tancuri… Acum unii dintre ei sunt cuprinsi de fioruri mistice si fug de acasa la manstire, precum acea fata din Bucuresti care s-a dus pana manastirea Sihastria Rarau… E de remarcat faptul ca nu a ales o manastire de pe langa Bucuresti, ci s-a dus departe, in sihastrie… Un divort ciudat si timpuriu de Lume…

Desi prezenta la vot, masurata in sondaj, nu e mare (asta nu inseamna ca nu ar putea creste), se contureaza de pe acum un bloc politic destul de compact, USD, si o dreapta divizata care, in aceasta stare fiind, nu poate sa invinga USD. Este putin probabil o alianta intre liberali si pedelisti. Ar fi interesant de stiut daca Iohannis ar putea coagula intr-un viitor apropiat fortele de dreapta. Sa nu uitam ca in 2009 Basescu s-a opus desemnarii lui Iohannis ca prim-ministru, preferandu-l pe Lucian Croitoru. Parerea mea este ca, in general vorbind, democrat liberalii nu prefera o alianta cu PNL. Si in ceea ce priveste Alianta DA, PD a acceptat mai mult de nevoie, ca sa zic asa. O viitoare alianta intre PDL si PNL e un lucru foarte dificil de realizat, iar daca se va realiza va fi precum o casatorie strict din interes si nimic mai mult. Pentru Basescu, si conceptia asta predomina, cred, si in PDL, liberalii sunt de stanga, chiar nominal luati. Este cu atat mai surprinzator cu cat PDL, cat a fost la guvernare cu Boc premier, nu a luat masuri veritabile de dreapta: nu s-au vazut disponibilizari masive nici privatizari de succes, nici o dezvoltare a sectorului privat, dimpotriva. Dar intre PNL si PDL sunt si diferente ideologice care ii fac incompatibili, fac parte si din familii politice diferite – ALDE respectiv PPE. Cea dintre Liberalism (de vazut si aici, aici) pe de o parte, si liberal conservatorism si crestin-democratie pe de alta parte. Este interesant ce spune Wikipedia in articolul referitor liberalismul pe tari despre cel din Europa:

„In general, liberalism in Europe is a political movement that supports a broad tradition of individual liberties and constitutionally-limited and democratically accountable government. This usually encompasses the belief that government should act to alleviate poverty and other social problems, but not through radical changes to the structure of society. European liberals are divided on the degree of government intervention in economy, but generally they favor limited intervention.

In most European countries, particularly in northern European countries, Liberalism refers to somebody who emphasizes individual liberty in economical, social, cultural and ethical topics and a free market policy with some degree of government intervention. It generally does not have the particular connotations of radicalism that the word carries in the United States, though it does not exclude them either.” (subl. mea)

E greu de inteles Basescu care din 2004 incoace tot vrea sa fie de dreapta, care ii acuza pe liberali ca sunt de stanga, dar partidul politic european din care face parte – PPE – include si crestin-democratia care are lucruri in comun cu socialismul. Lasand contradictia asta la o parte, liberalii dau o mare importanta libertatii individuale in chestiuni de ordin social, cultural si etic, ceea ce doctrina PPE nu prea face. In SUA conservatorii pun accent pe chestiunile de ordin religios, pe contradictia spirituala dintre Crestinism si Islam. Liberalismul nu este neaparat agnostic, dar ar suna cam asa, spre exemplu un turneu de tenis cu premii in valoare de $1.000.000, in Arabia Saudita sau Qatar! 😉 Cel mai bun castiga! Strictly business! 😀 Cum sa faci o globalizare capitalista daca te cantonezi in contradictii religioase sau de ordin etic? Insa asemenea performante nu sunt la indemana oricui si de aceea conceptia liberala in Europa prevede si actiuni guvernamentale pentru combaterea saraciei, altminteri jumatate Europa ar fi intr-un somaj cronic!! Insa ideea de baza a liberalismului ramane, desigur, libertatea. O societate care nu mai e libera, in care oamenii nu sunt liberi, isi pierde sensul democratic. Conservatorismul, de pilda, este mult mai constrangator… Iata, spre exemplu, ce ne spune Wikipedia despre guvernarea conservatoare a lui Barbu Catargiu, prim-ministru al Romaniei in perioada mai-iunie 1862:

„He also clamped down on rioting in the cities, censored the press, and refused to allow large assemblies to meet. He denied the right of the people to meet on the Bucharest „Field of Liberty” to commemorate the Revolution of 1848, an act which garnered him much animosity.”

Incerc sa traduc:

„El a reprimat revoltele in orase, a cenzurat presa, a refuzat sa permita mitingurile. A negat dreptul oamenilor de a se intruni la Bucuresti pe „Campia Libertatii” pentru a comemora Revolutia de la 1848, un act care i-a atras multa animozitate.”

La o luna dupa incidentul de pe „Campia Libertatii”, Catargiu a fost impuscat mortal pe cand se intorcea de la Parlament. De ce oare? Ghici, ghicitoarea mea! Asasinul nu a putut fi identificat cu toate eforturile depuse de Politie. I-a urmat in functie Nicolae Cretulescu, un politician cu vederi mult mai progresive! Liberal, desigur! 🙂 Liberalii sa se supuna regulii legii conservatoare… 😉

Asa ca… nu prea vad o alianta intre PNL si PDL… Mai ales ca pedelistii impun reguli penelistilor, sa-si schimbe liderul. Or, asta ce e? Imixtiune in treburile interne ale PNL-ului, nu?

Deocamdata nu e clar ce se va intampla pe partea dreapta a esicherului politic.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

februarie 25, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Care e parerea Dvs.?

Am citit un editorial pe Contributors, semnat Dragos Paul Aligica, citandu-l pe Ioan Petru Culianu, si care m-a tulburat putin si m-a pus pe ganduri… Eu cred ca trebuie neaparat citit si de aceea il voi transcrie integral aici.

Ideologia Protestatarilor: Despre context cu I. P. Culianu

Se arata ca:

„Dupa tot zbuciumul public recent legat de relatia romanului cu mediul natural, capitalismul international si politica nationala, poate ca ar fi momentul sa luam o pauza, sa tragem aer in piept si sa incercam sa ne lamurim un pic cam care sunt coordonatele locului sau locurilor ideologice pe care le populam (sau vrem sa le populam) in toata povestea asta.

Am tot asteptat ca autoproclamatii ideologi si doctrinari ai acestor miscari sa faca un pas inainte in aceasta privinta. Am asteptat ca dincolo de lozinci, clisee si eventual injurii la adresa celor perceputi ca oponenti, sa apara cumva, candva si pozitii mai substantiale. O provocare la o discutie publica serioasa. O contributie care sa mute cumva accentul din planul echivalentului intelectual al datului cu petul in caldaram, in planul unei dezbateri de idei.

Timpul nu e trecut. Totusi: Timpul trece. Acum se ia o pauza de Sarbatori (Taierea Porcului, Revelion etc., Boboteaza etc.). Se ia un time-out de la miscari sociale, proteste si activitati intelectuale contexe si ne mai revenim in primavara. Ar fi pacat.

In loc sa profitam de starea de lucruri creata si sa ne punem niste probleme serioase, ajungem sa ratam iarasi o ocazie buna de a incerca sa stabilim cam pe unde ne aflam in contextul mai larg al mersului ideilor publice la romani. Vrem sau nu sa incercam sa clarificam ceva privind contextul ideologic si politic? Cum vrem sa ne plasam in el sau cum vrem sa ne abatem de la el?

In acest sens, indraznesc sa propun un posibil punct de plecare (sau o posibila directie de abordare) intr-o posibila discutie publica. E o tema centrala pentru Romania moderna, pentru proiectul cultural si intelectual care a definit-o si o defineste. Am sa fac apel la un text antologic semnat de Ioan Petru Culianu (“Mircea Eliade” ). Mai precis la cateva extrase din text. Sunt tributar in acest demers, demersului initiat acum 2 ani de Blogary (Vezi aici un grupaj extins de fragmente relevante plus comentarii pertinente).

Iata deci ce spune Culianu despre problema Capitalismului la romani:

Duşmanii capitalismului

În fond, în România n-a existat decît o singură mare şcoală istorică, aceea a lui Nicolae Iorga (1871-1940), care profesa ideea unei tradiţii socio-culturale primordiale şi a unei devoluţii istorice: la început, românii cinstiţi şi întreprinzători trăiau într-o armonie care a fost subminată, infectată şi în cele din urmă desfiinţată de intervenţia străină (ungurească, turcească, rusească, evreiască etc.)

Acesta devine un principiu incontestat ce prezidează Zeitgeist-ul românesc pînă la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial. Cu toate interpretările felurite la care a fost supus, el continuă să domine subconştientul unei întregi epoci, prezentîndu-se ca o evidenţă internă, indiscutabilă şi de nedezrădăcinat din viaţa politică, socială şi culturală a românilor. […]

Iorga a fost doar unul dintre profeţii acestui postulat metafizic fatal, care a luat cel puţin patru forme distincte şi interdependente: la stînga, poporanismul, progenitură a socialismului, identificînd entitatea naţională cu entitatea culturală; la centru, ideologia Sămănătorului lui N. Iorga; la dreapta, ortodoxismul lui Nichifor Crainic, care descoperea în fiinţa ortodoxă a românilor esenţa culturală a naţiunii; la extrema dreaptă, Garda de Fier care, combinînd poporanismul socialist, reformismul lui N. Iorga, ortodoxismul şi antisemitismul (redus, e drept, la o dimensiune economică şi culturală, nu rasială) voia să înfăptuiască “revoluţia socială a iubirii”, al cărei scop era să creeze Omul Nou, restitutio ad integrum a românului de la începuturile istoriei sale, atunci cînd “străinii” nu-l corupseseră încă…

Aversiunea faţă de capitalism, care este una dintre ideile dominante ale grupării din jurul Sămănătorului, avea rădăcini sociale puternice şi fatale în România, unde îşi găsise expresia încă de pe la 1850, deci chiar de la apariţia culturii române moderne. Încă de la apariţia, extrem de tardivă, a capitalismului în România, intelighenţia românească a fost complet descumpănită. Cel dintîi roman modern românesc demn de acest nume, Ciocoii vechi şi noi de Nicolae Filimon (1863) (unde ciocoii, termen foarte depreciativ, ar fi echivalentul burgheziei), este o critică feroce a arivismului, însoţită de o exaltare fără limite a valorilor sociale tradiţionale, adică a “armoniei”, a înţelegerii cordiale dintre feudali şi ţărani. Figura cea nouă care vină să tulbure această armonie este arivistul – în fond, reprezentantul eticii capitaliste a liberei iniţiative.

Puţin contează că “libera iniţiativă” este denaturată şi transformată, în acest roman, în hoţie şi şarlatanie meschină. Ideea însăşi a capitalismului e ceea ce nu-i convine lui Filimon, cum nu-i convine niciunuia dintre marii scriitori de la sfîrşitul secolului al XIX lea şi începutul secolului XX. Aproape că nu există vreo creaţie majoră a literaturii române, chiar dincolo de aceste limite cronologice, care să nu conţină, implicit sau explicit, o “critică” a capitalismului ce nu-i, în sine, decît simptomul unei stări de confuzie, de descumpănire dinaintea invaziei noilor structuri economice şi sociale pe care românii, nefiind pregătiţi ideologic şi etic să le accepte, le abhoră.

După Filimon, e rîndul lui Duiliu Zamfirescu (1858-1922) să prezinte în culorile cele mai negre figura reprezentantului liberei iniţiative agricole, acela care rupe armonia prestabilită dintre latifundiari şi ţărani (în romanele Viaţa la ţară, 1894-95 şi Tănase Scatiu, 1895-96), ştafeta fiind apoi preluată de marele romancier Mihail Sadoveanu (1880-1961), membru al cercului Sămănătorul, care se slujeşte de aceleaşi culori, fără a se fixa totuşi exclusiv asupra capitalismului rural: capitalismul urban, deplasarea forţei de muncă de la sat la oraş şi alienarea totală care rezultă de aici formează subiectul mai multor romane şi nuvele publicate de Sadoveanu începînd din 1904. Scriitorii şi ideologii români reacţionează violent împotriva noilor structuri economice şi sociale, calificîndu-le de “străine”.  […]

Există un singur contra-exemplu la această regulă, un exemplu ce nu serveşte, de altfel, decît la a o întări: acela al scriitorului transilvănean Ioan Slavici (1848-1925).  […] În scrierile lui Slavici nu e nici umbră din acea rezistenţă dramatică la spiritul capitalismului pe care o manifestau confraţii săi de peste Carpaţi. Pentru Slavici, capitalismul era o realitate, un mod de a trăi, un punct de vedere asupra lumii ce se confunda, într-o anumită măsură, cu propria-i fiinţă, cu propriile-i opţiuni şi idealuri.
Aşa cum foarte bine a observat criticul literar N. Manolescu, unul dintre personajele cele mai populare ale lui Slavici, Mara, este o business-woman care acţionează după principiile clasice ale capitalismului primitiv.

[…] Să rezumăm acum situaţiunea: în România, la începutul secolului XX, nu existau prieteni ai capitalismului, în afara capitaliştilor înşişi. Între războaie, opinia publică, exprimîndu-se prin cele mai influente instrumente ale presei, de la extrema stîngă pînă la extrema dreaptă, rămînea de aceeaşi părere, în pofida intrării în viaţa culturală a transilvănenilor, a căror etică religioasă nu era defel intrasingentă faţă de exercitarea comerţului şi a obţinerii de profituri. Curentul dominant, cel al “ortodoxiştilor” avîndu-l ca purtător de cuvînt pe Nichifor Crainic, stabilea o identitate esenţială între poporul român şi creştinismul răsăritean şi prin aceasta împărtăşea cu socialiştii şi poporaniştii repulsia faţă de sistemul de producţie capitalist.

[…] Membrii Gărzii de Fier, care pozau şi ei în cavaleri ai ortodoxiei, împărtăşeau cu aceasta paradoxul ce-i scăpase unuia din părinţii lor spirituali, savantul Nicolae Iorga, ale cărui idei “reacţionare” au putut fi astăzi uitate din pricină că el a căzut victimă, în 1940, terorii legionare: voinţa de a accentua cu orice preţ apartenenţa României la Orientul bizantino-slav, ceea ce însemna acceptarea, pînă la urmă, a tutelei culturale şi a pretenţiilor imperiale ale ruşilor… “

Bun. Deci asa pune problema Ioan Petru Culianu. Ar fi multe de spus cu privire la supravietuirea, avatarurile, reformularile si resurgenta recenta a acestui curent in comunism si post-comunism. Ar fi multe de spus despre aliante si aliajele ideologice cu care acest curent subteran al culturii sau mentalului romanesc opereaza in istoria recenta. Ar fi multe de spus despre legaturile paradoxale care se forjeaza intre aceste forte si idei si ceea ce Johan Goldberg inspirat a numit “fascismul liberal”, referindu-se la progresivismul stangist corect politic promovat de elitele occidentale. (Vezi aici)

Dar momentan e bine sa nu aglomeram lucrurile. Sa ramanem concentrati o secunda pe cele spuse de Ioan Petru Culianu. Merita.”

De acord cu Aligica: merita!! Si chiar merita sa meditam mai mult la cele aratate de Culianu… Insa pe mine m-a derutat putin ceea ce afirma Culianu, nu ca as dori neaparat sa-l contrazic, dintr-un spirit de contrazicere, desigur, dar pentru ca mi-au venit in minte trei chestiuni:

(1) Daca lucrurile stau asa, atunci e foarte clar: este o explicatie pentru starea de fapt din Romania;

(2) Noi unde vrem sa ajungem?

(3) Ceea ce arata Culianu, aversiunea fata de „capitalism”, fata de „profit” nu e caracteristica numai Romaniei, cum poate gresit ar putea crede unii…

Caci vreau sa-l vad si eu pe acela, chiar din partea dreapta a esicherului nostru politic, care ar gandi asa:

The Social Responsibility of Business is to Increase its Profits

by Milton Friedman

Adica: responsabilitatea sociala a afacerii consta in cresterea profiturilor!! 😀

Si e foarte interesant ce arata Friedman:

„In the present climate of opinion, with its wide spread aversion to „capitalism,” „profits,” the „soulless corporation” and so on, this is one way for a corporation to generate goodwill as a by-product of expenditures that are entirely justified in its own self-interest.”

Incerc sa traduc:

„In actualul climat de opinie in care este raspandita pe scara larga aversiunea fata de „capitalism”, „profituri”, „corporatii fara suflet” si asa mai departe, aceasta (capitalismul, profitul, n.m.) este singura cale pentru o corporatie de a genera valoare, prosperitate (pentru definitia lui ‘goodwill’ – vezi si aici, dar sensul mi se pare mai mult literar decat economic, n.m.) ca produs secundar al cheltuielilor justificate in propriul sau interes”

Deci nu numai la noi se manifesta „aversiunea” fata de „capitalism”. Pentru ca, si aici e foarte interesant, noi, oamenii, cand ne gandim la profit ne gandim la ceva rau, il asociem cu ceva rau, lipsit de scrupule, inuman etc. Fara sa ne gandim ca fara profit ajungem in starea pestilentiala de mizerie. Un exemplu in acest sens este, din pacate, Romania unde intreprinderile de stat produc pierderi uriase economiei nationale. Guvernul nu se grabeste sa le privatizeze (cum sa incapa „saracele” intreprinderi pe mana unor capitalisti „verosi” si ai nostri sa nu mai poata fura in voie din bani publici? Ce se va face clientela politica in acest caz?) iar pierderile acestor intreprinderi devin si mai mari. La noi s-a promovat ideea, de catre PSD mai ales, nu a statului asistential (ca inca ar fi fost bine!!) ci a statului providential!!  Ce inseamna asta? Inseamna ca poti sa ai un job (la stat, dar boala s-a extins si in sectorul privat, dar ce credeati?) si sa nu faci nimic ca „rezolva statul”, primesti salariu, si inca unul mare, fara sa te „omori” cu munca cine stie ce. „Cum s-o dam afara, saraca? Are doi copii!!” – faptul ca are doi copii, asta conteaza si nu cat munceste, ce munceste si cum munceste, si, ceea ce e cel mai important, cat profit aduce intreprinderii. Iar cel care munceste cu adevarat si aduce profit e dat afara, este pur si simplu ca un surghiunit in tara asta, de acest stat providential, dar care nu poate sa multumeasca pe toata lumea. Asta este paradigma statului providential in Romania, dar nu cred ca numai in Romania e asa… Dar care e consecinta ce va rezulta de aici? Consecinta este, si se vede de pe acum, ca aceasta tara merge inexorabil catre mizerie si slab dezvoltare. Ceea ce se intampla acum in Romania, cu acest Guvern, este ca se pun bazele unei perioade asemanatoare cu cea intre 1990-2000, adica o perioada de stagnare in mizerie, fara niciun progres economic. Si asta in vreme ce alte tari vor progresa!! Ideea care sta la baza acestui stat providential a exprimat-o, ca nimeni altul, Victor Ponta: „vom plati cu totii!”. Nici macar veniturile statului nu se mai redistribuie, ci pierderile. Or, o astfel de filozofie, in care pierderile sunt redistribuite, duce de regula la dezastre ce-ti tiuie urechile!! Asta inseamna daca mergi pe filozofia care spune ca profitul este neaparat ceva rau: incepi sa redistribui pierderile. Iar Stanga politica, inclusiv cea europeana, pare sa nu invete din aceste lectii simple, in vreme ce  dreapta politica exacerbeaza virtutea si moralitatea in dauna profitului si capitalismului, parca uitand de celebrul adagiu al lui Montesquieu: „Insasi virtutea are nevoie de limite„. Poate ca pentru capitalism nu trebuie sa fii nici bun si nici din cale afara de virtuos ci sa fii de bune moravuri, desigur. Chestiunea, din punct de vedere politic, este ca atat Stanga cat si Dreapta cauta sa obtina o Putere cat mai mare, care, bineinteles, tinde sa devina abuziva, adica o concentrare cat mai mare de putere, lucru ce nu e de dorit. Friedman, intr-un acord aproape perfect cu Montesquieu, foarte interesant, spunea: „The problem in this world is to avoid concentration of power – we must have a dispersion of power.” – „Problema in aceasta lume este sa evitam concentrarea de putere – trebuie sa avem dispersia puterii„, adica „puterea sa opreasca puterea„, cum excelent arata Montesquieu. Lucru ce ar trebui avut in vedere pentru ca, mergand pe aceeasi idee, a acumularii de putere, la noi s-au creat si structuri locale care concentreaza puterea pe plan local, faimosii baroni locali. Iar o astfel de Putere – si nu ideea de Profit cum gresit se crede – nu e in folosul cetateanului! Astfel de concentrari de Putere nu sunt in folosul cetateanului iar cei care au avut interes sa prezinte contrariu lucrurile au pervertit sensul notiunilor aruncand vina pe Profit si nu pe Puterea din ce in ce mai mare pe care incepura unii s-o capete, fara sa intalneasca obstacole. Si aici e vorba de ceea ce se cheama putere politica si exercitarea ei, care daca devine abuziva distruge statul de drept pentru ca devine de fapt discretionara. Interesant este ca la noi legatura dintre Puterea Politica si Puterea Economica este urmatoarea: Puterea Politica este cauza Puterii Economice. In Romania cu cat ai mai multa putere politica ai, poti sa ai, si mai multe putere economica si nu invers. Este regretabila aceasta subordonare, bineinteles, care franeaza activitatea sectorului privat, legand-o de politic, fiind la cheremul politicului, fara ca sectorul privat sa castige ceva notabil din asta, dimpotriva. Pe masura ce sectorul privat creste si se dezvolta, statul trebuie sa se restranga din economie, lucru care face ca relatia de cauzalitate descrisa mai sus sa nu mai functioneze asa de bine. Tocmai din aceasta cauza nu sunt dorite investitii straine la noi si nu se doreste o dezvoltare a sectorului privat, pentru ca daca s-ar dezvolta n-ai mai putea sa fii prins cu niste clenciuri si sa fii la mana unor politruci. Insa faptul ca Puterea, in cele din urma, corupe, este de multa vreme, practic din totdeauna. Asa ca nici lucrul asta nu trebuie sa-l vedem ca fiind caracteristic doar Romaniei.  Ceea ce se desprinde este faptul ca in aceasta criza economica „profitul”, „capitalismul” sunt in centrul unei lupte politice in vederea concentrarii de putere. Si nimeni parca nu observa ca tocmai aceasta concentrare de putere este rea, abuziva, nu atat capitalismul sau profitul. Interesant este ca asemenea lupte politice sunt descrise, in general vorbind, ca fiind „bune”, „benefice pentru democratie”, „democratice” deci „bune”, doar profitul fiind privit in cheie negativa!! Dar daca punem problema si altfel: capitalism inseamna libertate, parca nimeni nu observa ca aceste lupte „bune” si „democratice” – in antiteza cu „raul” reprezentat prin capitalism – au drept scop acumularea de putere cu consecinta diminuarii libertatii individului. Cu alte cuvinte se atenteaza la drepturile si libertatile cetateanului! Acest lucru parca nimeni nu doreste sa-l remarce!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

noiembrie 7, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii

Cea mai veche definitie a capitalismului

Stateam si ma gandeam zilele acestea care ar fi cea mai veche definitie a capitalismului… Despre capitalism se vorbeste in genere de la mijlocul sec. al XVII-lea incoace, cand a avut loc Revolutia Burgheza din Anglia. Interesant este ca atunci, la 4 ianuarie 1642, in Anglia, dupa ce Carol I esueaza in incercarea de a-i aresta pe fruntasii Parlamentului (Pym, Hampden s.a.), regele a parasit Londra. Capitalismul, inca de la inceputurile lui, a avut un aspect anticlerical. Atunci Parlamentul englez a cerut regelui sa semneze doua legi care ii excludea pe episcopi din Camera Lorzilor iar Parlamentul prelua conducerea armatei. De observat impunerea dominatiei Parlamentului, un fel de, cum s-ar zice astazi, dictatura parlamentara. Regele a refuzat sa semneze ultima lege. Pe 4 iulie 1642 negocierile dintre rege si Parlament s-au soldat cu un esec. S-a constituit atunci Comitetul Salvarii Publice si in 12 iulie Parlamentul si-a constituit o armata condusa de contele de Essex. Acesta a fost inceputul Revolutiei Burgheze din Anglia, inceputul capitalismului as zice eu… De observat impunerea in forta a Parlamentului si incercarea Parlamentului de a avea controlul deplin asupra armatei, marturie stand unul din cele 4 bill-uri din 24 decembrie 1647 care prevedea trecerea comandei armatei asupra Parlamentului pe timp de 20 de ani!! Regele a respins acest lucru… De observat deci cele doua aspecte: anticlerical si militar, pentru preluarea Puterii, si peste toate acestea, daca se poate spune asa, suprematia Parlamentului care a atacat monarhia absolutista.

Referitor la capitalism se vorbeste de abordarea monetara in economie – monetarismul, caracteristica, nu-i asa, conservatorilor, cum spun americanii. Probleme legate de marimea masei monetare, preturi, volumul tranzactiilor, viteza de rotatie a banilor (este si o ecuatie celebra in acest sens).

Cu toate acestea, cea mai veche definitie a capitalismului nu dateaza, dupa parerea mea, din aceasta epoca!! Ea este mult mai veche si dateaza din timpul Imperiului Roman. Mai exact ea a fost formulata, cu o claritate clasica (se putea altfel?), de imparatul roman Vespasian:

Pecunia non olet

ceea ce in traducere inseamna:

Banii nu au miros

😀

august 24, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii

Apropo de ultimul sondaj…

… iata ce ne spune Romania Libera:

Cum stă USL în sondaje şi cine o ameninţă

Se arata ca:

„La doi ani şi jumătate de la înfiinţare şi la mai bine de un an de la preluarea puterii, USL se menţine aproape la acelaşi nivel în preferinţele populaţiei, în ciuda bâjbâielilor dovedite în actul guvernării şi a promisiunilor încălcate. Pentru social-liberali pericolul nu pare să vină nici dinspre electorat, nici dinspre concurenţii politici, ci chiar din interior.

Dacă ar fi organizate alegeri parlamentare, USL ar obţine 57,1% din voturi, potrivit unui sondaj realizat de Inscop Research, la comanda ziarului Adevărul, în perioada 12-21 iulie 2013. Cu alte cuvinte, faţă de rezultatele obţinute la urne în decembrie 2012, Uniunea Social-Liberală se află pe un trend descendent, dar a pierdut nesemnificativ în ceea ce priveşte intenţiile de vot (USL a obţinut 58,6% din voturi la Camera Deputaţilor şi 60% din voturi la Senat).

Dacă ţinem cont că este vorba de o alianţă politică aflată la putere de mai bine de un an de zile şi care a eşuat în a-şi îndeplini majoritatea promisiunilor făcute când era în opoziţie, rezultatele par surprinzătoare. Totuşi, ele se pot explica şi prin opoziţia aproape inexistentă pe care o are USL, în condiţiile în care PDL este măcinat de dispute interne şi divizat, iar celelalte formaţiuni plasate pe partea dreaptă a eşichierului politic-Alianţa Dreptate şi Adevăr (formată din Forţa Civică şi Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat) şi nou-înfiinţatul Partid Mişcarea Populară-nu reuşesc să convingă şi să contabilizeze voturi. Potrivit sondajului, Alianţa Dreptate şi Adevăr ar obţine 5,1% din voturi, iar Partidul Mişcarea Populară, 5,6% din voturi.

În ceea ce priveşte alegerile pentru Parlamentul European, scrutin la care principalele partide din USL, PSD şi PNL, vor merge separat, balanţa se înclină categoric în favoarea social-de-mocraţilor. Împreună cu UNPR, PSD ar strânge 38,8% din voturi, în timp ce PNL-PC ar lua 19,3%. În acest ultim caz, situaţia este ceva mai complicată, deoarece liderii PC au avansat ipoteza unei liste separate de candidaţi, nu una în comun cu liberalii.

De unde vine pericolul pentru USL

Dacă electoratul şi opoziţia nu le pun prea mari probleme, liderii USL ar trebui să fie însă atenţi la disputele din interiorul Uniunii, dar şi din interiorul partidelor care formează Uniunea. Pe de o parte, ultimele săptămâni au adus o acutizare a problemelor din filiale, crescând numărul judeţelor în care social-democraţii nu se mai înţeleg cu liberalii, fie că se acuză reciproc de trădare şi alianţe cu democrat-liberalii, fie că nu cad de acord la împărţirea unor funcţii în instituţiile deconcentrate. Este vorba de Dâmboviţa, Botoşani, Vâlcea, Timiş şi Alba. Discuţii au apărut în ultimele zile şi în Ilfov, între preşedintele CJ, Marian Petrache (PNL), şi liderul PSD Ilfov, senatorul Gabriela Firea. Premierul Victor Ponta spune însă că, la sfârşitul lunii august, va fi operată „o împăcare cu forţa“ în filialele cu probleme.

Pe de altă parte, atât social-democraţii, cât şi liberalii se confruntă cu „problema“ numită ANI, iar aleşii locali sunt tot mai nemulţumiţi că liderii de la centru, în special Victor Ponta şi Liviu Dragnea, nu au găsit la timp soluţia salvatoare. Să ne amintim doar ce scria pe blogul său deputatul PNL Radu Zlati, consilier prezidenţial al lui Crin Antonescu pe vremea când acesta era preşedinte interimar: „Pe motiv de «Draga de ANI», la toamnă USL nu va mai exista!“. Potrivit acestuia, USL ar avea „nu doar o armată de activişti, membri şi simpatizanţi“, ci şi „osatura unei constelaţii de consilieri locali şi primari, de preşedinţi de consilii judeţene şi consilieri judeţeni“, iar toată această armată „va fi decimată până la ultimul soldat“ de inspectorii de integritate. Fără a-i preciza numele premierului, Zlati îi reproşează însă că nu a fost modificat „în regim de ur-genţă“ cadrul legal, auzindu-se în schimb „sunetul neputinţei şi al coabitării inepte“.

Războiul Antonescu-Tăriceanu

Colaborarea PSD-PNL este ameninţată, mai nou, şi de liberalii nemulţumiţi de şirul interminabil de compromisuri pe care partidul a fost nevoit să le accepte doar pentru ca liderul său, Crin Antonescu, să nu-şi pericliteze postura de prezidenţiabil al USL. Este vorba de toate măsurile de stânga adoptate deja sau anunţate pentru viitorul apropiat de Guvernul Ponta, măsuri care nu prea au legătură cu principiile liberale şi cu promisiunile făcute înainte de instalarea la putere.

Glas nemulţumirilor din PNL a dat, reamintim, ex-premierul Călin Popescu Tăriceanu, care a arătat că ultimele măsuri ale Guvernului şi angajamentele asumate în faţa FMI sunt greşite. Care a fost răspunsul lui Crin Antonescu în scurta sa oprire prin ţară între două plecări? „Ni se întâmplă tuturor să vorbim prin somn, poate. Nu e nici un păcat. E uşor somnambulică această critică, acest tip de critică“, a declarat Antonescu, mulţumindu-se să arate că până acum nu a fost desfiinţată cota unică. Cât despre alte taxe şi impozite pe care Guvernul Ponta plănuieşte să le mărească pentru a compensa pierdea provocată bugetului de scăderea TVA la pâine, Antonescu spune că eventualele critici vor trebui aduse atunci când ele vor deveni „un fapt real“. Reacţia lui Călin Popescu Tăriceanu a venit şi ea cu promptitudine: „Eu şi alţi colegi nu suntem dispuşi şi nu putem privi cu indiferenţă astfel de măsuri inepte“.”

Interesant este ca, dupa cum lesne se poate constata, electoratul nostru nu sanctioneaza USL. Aproape deloc: pierderile sunt, intr-adevar, nesemnificative. Articolul da o explicatie: „opoziţia aproape inexistentă pe care o are USL, în condiţiile în care PDL este măcinat de dispute interne şi divizat”. Nici promisiunile neonorate, nici faptul ca au fost ministri incompatibili sau care au probleme cu Justitia, nici inflatia, nici disponibilizarile nu au erodat prea mult USL. Totusi, PDL critica actuala Putere si scoate in evidenta unele lucruri… Insa acestea par a nu interesa aproape deloc majoritatea electoratului: ca nu le pasa de etica politica din democratii, dupa cum afirma Cristian Preda pe blogul sau, apoi taxele si impozitele noi, ca s-au majorat taxe si impozite, ca economia are mai multe puncte slabe decat puncte tari, cum arata Andreea Paul pe blogul dansei – toate acestea par sa nu existe pentru majoritatea electoratului. Reducerea cotei unice de la 16% la 12%, propusa de PDL, e combatuta relativ usor de catre reprezentantii USL – iata aici ce spune Corina Cretu in legatura cu aceasta chestiune. Nici macar ce spune Radu Zlati pe blogul sau, si anume ca „„osatura unei constelaţii de consilieri locali şi primari, de preşedinţi de consilii judeţene şi consilieri judeţeni“, iar toată această armată „va fi decimată până la ultimul soldat“ de inspectorii de integritate” nu pune intr-un real pericol USL. De remarcat este ca pericolul pentru USL vine din interior, dupa cum arata articolul, ceea ce ma duce cu gandul la o eventuala implozie care e greu de crezut ca va avea loc. Acest pericol este caracterizat prin faptul ca „social-democraţii nu se mai înţeleg cu liberalii, fie că se acuză reciproc de trădare şi alianţe cu democrat-liberalii, fie că nu cad de acord la împărţirea unor funcţii în instituţiile deconcentrate” – lucru ce nu are nimic in comun cu electoratul: practic este o problema interna a USL. De asemenea ceea ce se arata, si anume: „colaborarea PSD-PNL este ameninţată, mai nou, şi de liberalii nemulţumiţi de şirul interminabil de compromisuri pe care partidul a fost nevoit să le accepte doar pentru ca liderul său, Crin Antonescu, să nu-şi pericliteze postura de prezidenţiabil al USL” este tot o problema interna a USL, mai exact spus a PNL. De unde se vede ca majoritatea electoratului, care ar vota USL in proportie de peste 57%, nu e influentata cu nimic in optiunea de vot de problemele interne din USL. Cu alte cuvinte, USL poate sa aiba oricate probleme interne ca nu pierde decat nesemnificativ. De aici se vede ca USL este perceput, in fapt, ca un bloc politic, dintr-o singura bucata, cum se spune, de catre majoritatea electoratului. Din faptul ca la alegerile pentru Parlamentul European „UNPR, PSD ar strânge 38,8% din voturi, în timp ce PNL-PC ar lua 19,3%”, rezulta ca majoritatea electoratului este indreptata spre centru-stanga esicherului politic: de observat procentul de aproape 40% pe care l-ar obtine PSD&UNPR si faptul ca „celelalte formaţiuni plasate pe partea dreaptă a eşichierului politic-Alianţa Dreptate şi Adevăr (formată din Forţa Civică şi Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat) şi nou-înfiinţatul Partid Mişcarea Populară-nu reuşesc să convingă şi să contabilizeze voturi. Potrivit sondajului, Alianţa Dreptate şi Adevăr ar obţine 5,1% din voturi, iar Partidul Mişcarea Populară, 5,6% din voturi”. Interesant este ca fara sa aiba succese deosebite in actul de guvernare si fara ca nivelul de trai sa creasca, USL este pe cai mari, cum se spune. De la mai bine de un an de la preluarea Puterii, nu se observa o erodare semnificativa a USL.

Adevarul este ca in privinta acestei scaderi a democratiei de la noi din tara vina o poarta, in mare masura si nu cred ca exagerez daca spun asa, partidele de pe partea dreapta a esicherului politic. Nu este vorba doar de o opozitie slaba la un USL dominant. Ci de inconsistenta ofertei politice a acestor partide. A critica USL numai sub aspectul integritatii si al taxelor si impozitelor nu e suficient. Asa cum nu este suficient sa arati doar punctele tari si pe cele slabe ale economiei, sub USL, evidentiind ca cele slabe sunt mai multe decat cele tari. Ci este vorba de un program politic si economic lipsit de substanta. Pentru ca fortele de centru-dreapta au esuat, in fapt, in a reforma liberal aceasta tara. Acest esec s-a putut vedea inca de pe vremea vechii Aliante DA (PNL si PDL), apoi, dupa 2007, cand PNL s-a aflat singur la guvernare. In contextul in care fluxurile straine de capital au venit masiv in tara si a avut loc boom-ul creditarii din perioada 2003-2008, Alianta DA nu a reusit sa mentina un deficit bugetar mic si a angajat 500.000 de oameni la stat, sporind numarul functionarilor publici de la 900.000, cati erau la sfarsitul guvernarii Nastase, la 1.400.000 in 2009, fara a avea loc o reforma reala in economie, fara privatizari, fara sa creasca mai mult  competitivitatea economiei romanesti. Sub guvernarea Boc competitivitatea a cunoscut scaderi destul de mari si, la fel, nu s-a vazut o reforma reala in economie, care sa conduca la dezvoltarea sectorului privat si nicio privatizare. Deoarece cresterea si consolidarea sectorului privat trebuie, indiferent daca vrem sau nu vrem, indiferent daca ne place sau nu ne place, privita ca o necesitate atat economica, dar si de ordin politic, intrucat economia si democratia nu pot avea decat de suferit daca sectorul privat ramane anemic, slab performant. Romania e una din cele mai sarace tari din UE, iar fortele de centru-dreapta nu au reusit sa transpuna in practica un program economic care sa conduca aceasta tara spre dezvoltare, spre progres.

N-as critica asa de tare fortele de centru-dreapta, daca nu m-ar deranja un lucru: lipsa de curaj in a aplica un program liberal in special plan economic. Vorbeam de guvernarea Tariceanu: numai liberal nu e sa angajezi 500.000 de oameni la stat, sa sporesti statul in loc sa diminuezi rolul statului. Dar sa vedem si guvernarea Boc: a taiat salarii si pensii, enervand pe toata lumea, dar i-a lipsit curajul sa efectueze disponibilizari masive de acolo de unde acestea trebuiau facute, i-a lipsit curajul sa abordeze problema privatizarilor, i-a lipsit curajul sa restranga rolul statului in economie.

As dori sa spun cateva cuvinte despre restrangerea rolului statului in economie, cum vad eu aceasta problema. Multa lume se sperie cand aude de asa ceva si poate ca pe buna dreptate: e vorba de locuri de munca, e vorba de salarii si pensii. Nu ca nu as fi sensibil la aceste chestiuni… dar nimeni nu-si pune problema din ce bani, cum finanteaza statul pierderile foarte mari ale companiilor de stat, cand e vorba de o gaura „micuta”, de doar 12,75 miliarde de euro, foarte multe dintre ele falimentare. Si sa ne gandim ca nu se creeaza nicio alternativa la aceste companii de stat falimentare, care, de fapt, ar trebui inchise si toti oamenii de acolo disponibilizati. Nu se creeaza alternative in sectorul privat pentru forta de munca ce ar trebui disponibilizata. Insa e clar ca in felul acesta economia nu poate progresa. Practic, aceste companii falimentare nu pot fi tinute decat prin indatorare masiva, platita inapoi de catre sectorul productiv privat. In caz contrar are loc emisiunea excedentara de moneda care, in conditiile unor companii de facto in faliment, nu poate sa conduca decat la inflatie. De aceea restrangerea rolului statului in economie impreuna cu crearea de alternative in sectorul privat, inclusiv prin initierea unei mici afaceri si o creditare convenabila, la rate ale dobanzii flexibile, dar rezonabile, cred ca trebuie avuta in vedere. Bineinteles, trebuie avuta, in acest sens, in vedere, atragerea de investitii straine pentru crearea de locuri de munca in sectorul privat. Statul ar trebui sa se limiteze la investitiile de stat, ce ar trebui orientate in special spre modernizarea si dezvoltarea infrastructurii, lucru absolut necesar in Romania de azi, dupa parerea mea. Iar pentru stimularea sectorului privat bancile ar trebui sa aiba in vedere reducerea ratelor dobanzii.

Sa luam un exemplu – iata ce ne spune Gandul:

Degradarea reţelei feroviare a redus viteza trenurilor de călători la 40 km/h. Cât ar costa repararea celor 8.000 de kilometri de cale ferată cu probleme

Se arata ca:

„Trenurile de călători circulă în prezent cu o viteză medie de 43 km/h, iar cele de marfă cu 21 km/h, cu circa 20 km/h mai puţin faţă de „mulţi ani” în urmă, potrivit CFR, care primeşte sub 20 milioane euro pentru reabilitarea reţelei, în condiţiile în care necesarul trece de 10 miliarde de euro.

„Nu e niciun secret pentru nimeni că infrastructura feroviară are, să spunem, nişte performanţe tehnice sub nivelul aşteptărilor şi sub nivelul pe care publicul călător şi clienţii transporturilor de marfă le-ar dori. (…) Ne confruntăm cu o situaţie destul de grea, în sensul că aproape 25% din podurile şi podeţele care sunt în administrarea infrastructurii au durata de viaţă depăşită şi circa 75% din aceste lucrări de artă sunt scadente la diverse tipuri de reparaţii. An de an, restanţele la reparaţii capitale ale infrastructurii capitale cresc, asftel că în prezent circa 8.000 de kilometri de cale ferată sunt scadenţi la reparaţii capitale”, a declarat miercuri, într-o conferinţă de presă, George Micu, directorul general al CFR SA, administratorul reţelei feroviare publice.

El a afirmat că efortul financiar pentru realizarea reparaţiilor capitale la cei 8.000 de kilometri este unul „uriaş”, de peste 10 miliarde de euro.

„Este evident că nu îşi poate permite în acest moment bugetul de stat să aloce o asemenea sumă, şi chiar dacă s-ar găsi resursele ca această sumă să fie alocată, într-un an de zile nu s-ar putea absorbi, pentru că fizic nu se pot efectua aceste lucrări”, a spus Micu.

Degradarea reţelei s-a produs în timp, cauzând scăderea vitezei de circulaţie a trenurilor.

„Astăzi pornim de la o medie a vitezei comerciale la marfă aflată undeva la 21 de kilometri la oră şi la călători în jur de 43 de kilometri la oră. Acestea sunt coordonatele generale ale infrastructurii”, a spus Micu.

El a afirmat că în trecut media vitezei a fost mult mai ridicată, în urmă „cu mulţi ani” fiind de aproximativ de 40-45 km/ oră la marfă şi 60 – 65 km/ oră la călători.

CFR beneficiază în acest an de suma de 78 milioane lei (aproximativ 17 milioane euro) pentru reparaţii, echivalentul unor lucrări la aproximativ 22 km de cale ferată.

„Dacă CFR ar reuşi să-şi încaseze toate creanţele şi ar plăti toate arieratele pe care le are, ar rămâne cu circa 100 milioane de dolari capital de lucru, care i-ar permite să funcţioneze în condiţii optime şi să înceapă de fapt să introducă aceşti bani în cale pentru o creştere a vitezei comerciale la marfă, la călători”, a mai spus directorul general al companiei.

Compania gestionează peste 10.000 km de reţea feroviară, cu 2.900 km cale dublă.” (subl. mea)

Da, necesarul trece de 10 miliarde de euro, dar statul trebuie sa finanteze o gaura de 12,75 miliarde de euro – pierderile din companiile de stat neperformante. In ceea ce priveste companiile de stat neperformante, trebuie spus ca problema persista de foarte multa vreme, deci este ceva pe termen lung. Si mai trebuie spus ca nici nu s-a mai investit serios in aceste companii. De aceea, posibilitatea lor de a se salva ar fi privatizarile reusite. Acolo unde nu se mai poate salva ceva, asta e… Dar decat sa ramai cu pierderi intruna, sa le finantezi intruna prin imprumuturi de la FMI, punand apoi sectorul productiv privat sa le plateasca inapoi, mai bine inchizi aceste unitati ce produc pierderi. Iar in cazul unor privatizari reusite, care ar putea pune pe picioare, cum se zice, aceste unitati de stat, avantajul este ca aceste intreprinderi ar produce si ar vinde, si ar contribui, prin taxe si impozite, la bugetul de stat – deci statul ar avea de castigat. Pe de alta parte, eliminand pierderile si avand si bani la buget din taxe si impozite, statul ar putea finanta lucrarile de infrastructura, absolut necesare si care ar deschide calea spre modernizarea Romaniei. Pe de alta parte, s-ar rezolva si problema somajului, pentru ca astfel de lucrari implica o numeroasa forta de munca. Iar firmele care ar lucra la realizarea unor astfel de lucrari ar contribui si ele la bugetul de stat – inclusiv cele ce se vor dezvolta pe orizontala. Am dat aici un exemplu – lucrarile de modernizare a infrastructurii de cale ferata. Acelasi lucru si in privinta infrastructurii rutiere.

Am dat un exemplu de conceptie de dezvoltare. La noi, din pacate, nu exista asa ceva. Eu nu spun ca nu trebuie luptat impotriva furtisagurlor, mitei, afacerilor oneroase in care sunt implicati multi functionari de stat. Insa asta nu e o conditie suficienta pentru a relansa economia.

Or, nici in timpul guvernarii Tariceanu si nici in timpul guvernarii Boc nu a existat o conceptie clara referitoare la restrangerea rolului statului in economie si cum trebuie procedat. Pentru ca, dupa parerea mea, restrangerea rolului statului in economie, in Romania, trebuie sa mearga mana in mana cu dezvoltarea sectorului privat, crearea de alternative in sectorul privat, lucru care sa contribuie la reducerea somajului si asigurarea unui nivel ridicat de ocupare al fortei de munca. Numai in felul acesta se pot diminua cheltuielile neproductive pe programe sociale, lucru de dorit sa se intample. Pentru ca daca se restrange rolul statului in economie si nu se dezvolta si nu creste in pondere si importanta sectorul privat nu am realizat nimic. Ar rezulta o imensa masa de someri, fara absolut niciun folos. Ar fi si nesustenabil, pentru ca ar spori foarte mult cheltuielile cu protectia sociala si pana la urma tot la imprumuturi si la datorii s-ar ajunge. De aceea este necesara, in aceasta privinta actiunea guvernamentala, care s-ar putea concretiza prin atragere de investitii straine, privatizari reusite. Macar sa se vada ceva, dar in timpul guvernarilor de centru-dreapta – Tariceanu si Boc – nu s-au vazut astfel de lucruri.

De aceea Dreapta noastra are si o problema de identitate politica, dar, ceea ce e si mai grav, nu poate convinge electoratul si din aceasta cauza a aparut un bloc politic masiv numit USL care domina scena politica romaneasca, intr-un mod ce sfideaza democratia si fara sa garanteze un nivel de trai mai bun romanilor.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

august 21, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 54 comentarii