„Ce-ar face Obama, de ex. dacă acest puci ar fi avut loc în SUA ?
Dar, m-aş mira ca pentru Obama să iasă populaţia în stradă pentru a-şi apăra preşedintele, cum au făcut într-un număr impresionant, turcii !”
In primul rand as preciza ca incalcarea drepturilor si libertatilor omului trebuie sanctionate oriunde apar astfel de derapaje, trebuie luat atitudine impotriva lor.
In analiza acestei probleme trebuie sa luam in considerare diferentele constitutionale majore dintre SUA si Turcia. Pe de alta parte, nu a fost (cel putin pana acum) o lovitura de stat in SUA ca sa putem sa facem o comparatie. Insa doi Presedinti americani au murit ucisi. Sa luam cazul din sec. XX, mai aproape de zilele noastre, desi el s-a petrecut demult: cazul asasinarii Presedintelui Kennedy. Nu cred ca se poate spune ca a fost o lovitura de stat veritabila, dar sa ne gandim: a fost asasinat Presedintele Americii… Un fapt grav, fara indoiala. Imediat dupa asasinat, Presedintele Lyndon B. Johnson a preluat, conform Constitutiei, functia ramasa vacanta. A fost o comisie de ancheta asupra asasinatului. Totusi, NU S-A INTAMPLAT CEEA CE SE PETRECE ACUM IN TURCIA: ZECI DE MII DE ARESTARI, ZECI DE MII DE EPURARI, PESTE 100 DE GENERALI ARESTATI… Unde s-a intamplat atunci in SUA ca sa fie dati afara profesori, sa fie concediati arbitrii de fotbal? In Turcia de azi populatia civila are de suferit, asta ca sa nu spun ca intreaga Turcie. Unde s-a intamplat pe atunci in SUA o asemenea represiune, asemenea epurari ce amintesc de cele staliniste? Nu s-a auzit de asa ceva si nici nu s-a intamplat asa ceva. Pentru ca in SUA drepturile si libertatile cetatenilor sunt respectate, iar Constitutia SUA stabileste, asigura si garanteaza aceste drepturi si libertati. In SUA nu exista ca Armata sa apere laicitatea, precum in Turcia, ca sa dau un exemplu.
Cine crede ca Donald Trump, in cazul in care va ajunge Presedinte, poate sa faca ce vrea se insala. Spre exemplu, sa luam celebra lui formula electorala: „ban muslims”. El, daca ar ajunge Presedinte, nu poate sa impuna interzicerea musulmanilor cu de la sine Putere. El, la nivel federal, e limitat de Congres. Pe de alta parte, fiecare stat din SUA are legi si chiar Constitutie proprie. De aceea Donald Trump n-are cum sa fie tizul lui Putin sau Erdogan, pentru ca sunt tari si tari, constitutii si constitutii, presedinti si presedinti… Si nu toti presedintii, desi toti poarta acest titlu, hai sa-i zic asa, sunt la fel.
Democratia puternica din SUA se reflecta si in faptul ca acolo un Presedinte nu e si nici nu trebuie sa fie acceptat de toata lumea. Unii il accepta, altii nu. Puterea lui e limitata. Si nici Partidul Republican si republicanii nu sunt identici cu Partidul Democrat si democratii. In SUA nu exista consensuri totalitarizante!
As mai spune aici ca nu prea l-am inteles pe Dl. Iulian Chifu cand raspundea interviului luat de Rares Bogdan… Domnia sa facea urmatoarea remarca: asa cum pentru noi (UE, SUA, Rusia chiar, de ce nu si alte state din lume) Al-Qaeda e o organziatie terorista, pentru Turcia si nu stiu ce Comitet al tarilor musulmane (daca am inteles bine era vorba de un Comitet sau o organizatie de genul acesta), organizatia lui Fethullah Gulen e o organizatie terorista. Bine domnule Chifu, dumneavoastra spuneti, daca am inteles bine, ca trebuie sa avem intelegere s.a.m.d. Eu inteleg si nu prea inteleg… Inteleg ca setul nostru de valori e altul decat al lor. Numai ca Al-Qaeda si ISIS nu sunt numite pe degeaba organizatii teroriste. Acestea sunt numite asa pentru ca omoara oameni, multimi de oameni, nu cred ca trebuie sa insist, am scris si pe blog. Pe cand organizatia lui Fethullah Gulen n-am auzit ca ar fi omorat pe cineva, iar regimul de la Ankara nu a adus nici pana acum dovezi ca Gulen ar fi fost in spatele loviturii de stat. Cel putin n-am auzit sa fi adus dovezile necesare, pentru ca SUA a cerut acest lucru si pe buna dreptate, nu mai insist.
Guvernul Ciolos e guvernul PSD si nu al lui Iohannis!
Va socheaza subtitlul, nu-i asa? 🙂 Un alt cititor a adus problema tehnocratilor pe tapet. Am remarcat si eu ca s-a incercat si se incearca in zona stangii de la noi ca Guvernul Ciolos sa fie asimilat ca fiind al Presedintelui. Expresia „Guvernul Meu” a ajuns celebra. Dar nu despre abilitatile in materie de comunicare ale Presedintelui Iohannis doresc sa vorbesc acum.
Guvernul Ciolos, dupa plecarea lasa a lui Ponta de la conducerea Executivului in urma evenimentelor tragice de la Clubul Colectiv, a fost votat de toata lumea. Guvernul Ciolos n-ar fi existat, n-ar fi putut exista fara sprijinul parlamentar al PSD. Este inca neclar de ce, in urma demisiei lui Ponta, PSD nu a preluat, totusi, guvernarea cu altcineva pentru functia de premier, un om fara probleme in Justitie, fara dosare penale. Puteau s-o faca intrucat aveau si au majoritatea in Parlament. PNL de asemenea s-a dat la fund. Asa a rezultat Guvernul de tehnocrati.
Foarte recent s-a jucat o comedie ce s-a vrut un imbold pentru viitoarea campanie electorala: audierea ministrului Ghinea. Intr-o atmosfera care s-a dorit acuzatoare la adresa ministrului Fondurilor Europene, Ana Birchall (PSD) fiind secondata de Sebi Ghita (PSD), desi, din cate am inteles, acesta nici nu prea avea ce cauta acolo… Reprosurile pentru abia numitul ministru erau facute de catre PSD ca si cum ei ar fi excelat in atragerea fondurilor europene, ca si cum ar fi inregistrat niste performante uluitoare, cu toate ca vreme indelungata au mers pe vechile proiecte ale PDL, apoi nici Guvernul Ponta nu s-a dovedit ca da pe dinafara de performant ce-i. Cu alte cuvinte, „rade ciob de oala sparta”, vorba proverbului. Dar de ce PSD nu a initiat o motiune de cenzura ca sa tranteasca Guvernul Ciolos? Ar fi putut s-o faca. Dar nu a facut-o…
De asemenea mai trebuie spus ca Guvernul Ciolos, ca-i place sau nu, trebuie sa aplice legile pesediste, pentru ca PSD a avut tot timpul majoritatea in Parlament…
Si atunci al cui e Guvernul Ciolos? Al lui Iohannis?
Un comentariu despre Iohannis si Ciolos
Iata ce spune un alt cititor:
„Prietene , daca in locul tehnocratilor astia d e doi bani , Johannis ar fi solicitat formarea unui guvern care sa fi adunat dintre cei mai buni specialisti in domeniu adusi d e prin Germania eventual , PE CEI MAI BUNI IN DOMENIILE LOR , te rog s a ma crezi pe cuvant de onoare ca , n-aveam nimic de spus impotriva lor , asa cum nici macar bulgarii n-au prea avut nimic in contra acelor specialisti germani ce i-au condus o anumityta perioada d e timp si d e care cred ca-ti amintesti , specialisti care au scos Bulgaria din prapastia unde-o dusesera guvernarile dupa ureche ale socialistilor de la ei. ” Clasicul atac la a dresa tehnocratilor si-a lui Johannis ” …. fie-mi permis , pe ce te bazezi caci eu , desii asa cum am mai marturisit sunt doar un mamaligar din Berceni , am suficiente contraargumente in sprijinul ” atacurilor ” mele ???? Lasa-l dracului pe Erdogan…chiar crezi ca ceea ce s -a intamplat acolo a fost facut asa …aiurea-n tramvai ??? Fi serios omule !!! Da , parerea mea sincera este ca de ceva vreme , in dreptul lui Erdogan sta scris : Mane , Mane , Teckel , Upfarsin . Cine a scris asta , daca-i va traduce cineva lui Erdogan ce inseamna chiar nu ma intereseaza , important este ca , ESTE SCRIS !!!!!!!!!!” (subl. mea)
Dar trebuie adusi specialisti din Germania? Interesant, ideea nu e noua. E mult mai veche decat credem indeobste, dar nu insist… Problema este: trebuie sa aducem specialisti din Germania? Noi chiar nu-i avem?
Eu cred ca trebuie, in analiza acestei probleme, sa dam cuvantul specialistilor nostri sa vedem ce parere au si ei. Iata ce spune, de exemplu, Dl. Florin Citu si-l rog pe cel care a facut acest comentariu sa citeasca cu multa atentie acest articol:
„De foarte multe ori vad lucrurile evoluand in economie diferit de cum le vede BNR. Mai ales cand vorbim de efectele unor decizii de politica monetara sau fiscala. De cele mai multe ori realitate mi-a dat dreptate.
Mi- a dat dreptate cand in 2007 estimam cresterea cursului valutar pana la 4 lei pentru un euro pana la sfarsitul lui 2008. Mi-a dat dreptate cand spuneam ca intararile in piata cu bocancii in 2008 vor arunca economia in cea mai urata perioada de recesiune (am spus-o domnului prim-ministru de atunci cu reprezentati BNR de fata si am spus-o si la BNR cu viceguvernator de fata, nu mai vorbesc de aparitiile publice). De fapt ultima mea aparitie publica atunci a fost la Robert Turecescu 100% cand am avertizat foarte clar ca interventiile in piata vor arunca economia in criza. Mi-a dat dreptate cand spuneam ca este nevoie de reducerea taxelor inca din 2010. Mi-a dat dreptate cand estimam ca aplicarea noului cod civil nu v-a insemna falimentul sistemului bancar. Mi-a dat dreptate cand spuneam ca darea in plata nu va insemna sfarsitul creditarii. Si mi-a dat dreptate cand spuneam ca reducerea de taxe nu va duce la inflatie galopanta mai ales daca politica monetara este independenta.
In toate aceste cazuri, si multe altele, banca centrala a luat public pozitia diametral opusa si a fost contrazisa de realitate. Ce se intampla? Sunt eu chiar asa de bun si BNR chiar asa de slab pregatita. NU. Nici pe departe. BNR are foarte multi oameni foarte bine pregatiti. Oameni care pot sa faca multe lucruri daca sunt lasati. Da, am o intelegere mai buna a cum functioneaza o economie, chiar si a Romaniei, decat multi dintre cei care iau decizii in BNR (sau cei care ii consiliaza). Dar nici aceasta nu este explicatia. Explicatia este una banala- eu sunt independent. Indepdentent in adevratul sens al cuvantului (asa eram si cand lucram in sistem desi nu era optim pentru mine).
Eu spun ce vad in economie si sufar, de multe ori financiar, consecintele- skin in the game. Conducerea BNR, cei care iau decizii nu sunt independenti si mai ales nu au nimic de pierdut daca “gresesc”. De fapt, este mai corect sa spun ca nu-si permit sa fie independenti pentru ca au o mare constrangere- urmatorul mandat. Fiecare decizie pe care o iau acestia este analizata prin probabilitatea de a mai fi numit un mandat sau nu. Daca o decizie reduce aceasta probabilitate atunci acestia accepta mai bine sa umileasca institutia decat sa nu fie ei in urmatorul CPM/Board. Astfel, acestia au fortat institutia sa vina public cu unele analize jenante pentru orice student din anul I , chiar si la ASE.
BNR reprezinta o imagine a intregii economii. De aceea am ales-o ca exemplu. Daca intelegem de ce BNR “greseste” este foarte usor sa intelegem si ce se intampla in restul economiei.
Economia Romaniei este cea mai saraca din UE nu pentru ca cineva afara ne uraste Nu este nicio conspiratie mondiala. Suntem aici pentru ca oamenii care au crezut si cred in sistemul socialist bazat pe interventii si au facut parte din sistemul socialist (-l-au promovat si sustinut) au fost lasati sa construiasca si sistemul economic de astazi. Iar dovada ca peste tot in economie s-a actionat politic este prezenta la “butoane” a acelarasi oameni in ultimii 26 de ani. Mai schimba din cand in cand institutiile (normal, ei se pricep la toate, omul multilateral dezvoltat) dar sunt aceeasi mereu. Niciunul dintre acestia nu a incercat vreodata sa faca ceva din functia in care a fost numit pentru economie. Interesul personal, sa raman cat mai mult aici, a fost mereu primul.
Ne raman doua lucruri de facut cu sistemul actual. In primul rand trebuie sa cerem transparenta maxima sistemului. In al doilea rand trebuie sa ne asiguram ca cei numiti politic au obiective clara si consecinte clare pentru ratarea obiectivelor. Nu va asteptati sa numim alti oameni in sistemul actual si lucrurile sa se schimbe. Ne trebuie- transparenta si responsabilitate. Ah, si inca un lucru, ar trebui sa incercam si cu oameni care nu sunt toata ziua cu “interventia este buna” in gura. Asa, sa vedem, poate ne place.” (subl. mea)
Recomand citirea integrala si in original a intregului editorial al D-lui. Citu.
Si, desigur, il rog pe cititorul care a facut comentariul sa-si spuna parerea. Dar sa citeasca tot articolul cu atentie si sa ia aminte la ce am subliniat eu.
Trebuie sa aducem germani? Cand avem o economie in care inca se face rotatia ceausista a cadrelor?
Insa l-as intreba si pe Dl Citu ceva… 🙂 Ce parere are despre articolul Andreei Paul, caci blogul e facut pentru dialog:
„Cu Ungaria avem un deficit comercial apropiat de cel cu China, de peste 2 miliarde de euro în ultimul an. Noi importăm mai mult decât exportăm în Ungaria, o țară cu mai puțin de jumătate din populația țării noastre. La fel ca și polonezii, ungurii au pus accentul pe producție și export, pe cercetare, pe competitivitate, iar noi pe consum. Deficitul comercial pe care-l avem cu Ungaria îl depășește chiar și pe cel pe care îl înregistrăm cu Germania.
Primele cinci grupe de produse care generează deficit comercial României în operaţiunile de comerţ exterior în anul 2015 cu Ungaria sunt:
– Medicamente – 355,46 milioane de euro;
– Aparate de emisie şi recepţie pentru radiodifuziune şi televiziune, aparate de radiodetecţie, radiosondaj, radionavigaţie şi radiotelecomandă, monitoare şi proiectoare – 233,61 milioane de euro
– Porumb – 148,03 milioane de euro
– Uleiuri din petrol/minerale bituminoase (excl. brute) – 127,07 milioane de euro
– Aparate telefonice – 110,36 milioane de euro.
Pe primele zece locuri în topul partenerilor comerciali cu care înregistrăm deficit comercial regăsim: China, Ungaria, Germania, Polonia, Olanda, Austria, Federaţia Rusă, Kazahstan, Slovacia şi Belgia, iar excedent comercial în anul 2015 înregistrăm cu: Marea Britanie, Egipt, Norvegia, Algeria, SUA, Arabia Saudită, Liban, Republica Moldova, Maroc şi Iordania (vezi detalii în Tabelul nr. 1 şi Tabelul nr. 2).
Cum poate o naţiune cu mai puţin de jumătate din populaţia României să exporte produse în valoare de 72,3 miliarde de euro în interiorul Uniunii Europene şi 16,5 miliarde de euro în exteriorul Uniunii? România exportă produse în valoare de 40,2 miliarde de euro în interiorul Uniunii Europene şi doar 14,3 miliarde de euro în exteriorul Uniunii, potrivit ultimelor date disponibile pentru anul 2015, la Eurostat.
Ce ne desparte de Ungaria?
Ungaria are în plus față de România:
– peste 100 de mii de firme active în economie
În Ungaria funcționează peste 528 de mii de firme, comparativ cu România unde numărul firmelor este de 425 de mii, potrivit ultimelor date oficiale disponibile la Eurostat. Analizând comparativ structura întreprinderilor active în funcție de mărimea lor am observat că numărul microîntrepinderilor din Ungaria este mai mare cu aproximativ 127 de mii faţă de România.
– peste 10 mii de cercetători
Ungaria are cu peste 10 mii de cercetători mai mulți în mediul privat decât România, iar ponderea cheltuielilor totale de cercetare – dezvoltare în anul 2014 era:
– 1,37% din PIB în Ungaria (din care 0,98% în sectorul privat), față de
– 0,38% din PIB în România (din care 0,16% în privat).
Numărul cercetătorilor şi ponderea cheltuielilor pe sectoare de performanţă se regăsesc detaliate în Tabelul nr. 3 şi Tabelul nr. 4.
– aproape o mie de kilometri de autostradă în plus
Ungaria are peste 1.600 de kilometri de autostradă, iar România doar 644 de kilometri de autostradă, potrivit ultimelor date furnizate de Eurostat.
– 2 milioane de turişti străini în plus anual
Numărul turiştilor străini înregistraţi în structurile de primire turistică din Ungaria este de aproximativ 4,6 milioane, cu peste 2 milioane de turişti străini în plus faţă de România.
– 74 de euro în plus la salariul minim pe economie
România are un salariu minim de 276,34 euro, iar Ungaria de 350,09 euro, potrivit ultimelor date oficiale disponibile la Eurostat pentru al doilea semestru al anului 2016.
Unde stă România mai bine decât Ungaria?
Culmea, că noi stăm mai bine la raportări…România se așează pe locul 37 la nivel mondial, puţin mai bine decât Ungaria – locul 42, în ceea ce priveşte raportările noastre legate de uşurinţa de a face afaceri, potrivit Raportului Doing Business pentru anul 2016. Ceva nu miroase a bine în aceste raportări rupte de realitatea și evidențele economice: ori raportările noastre sunt eronate, ori e mai ușor să faci afaceri la noi, dar nu le facem.
Tabel nr. 1. Deficitul comercial al României în funcţie de ţările partenere, în anul 2015
Nr.crt.
Stat
Deficit comercial(milioane euro)
Ponderea în total deficit
1.
China
2.361,7
28,2%
2.
Ungaria
2.068,5
24,7%
3.
Germania
1.699,7
20,3%
4.
Polonia
1.587,2
18,9%
5.
Olanda
1.140,5
13,6%
6.
Austria
1.057,6
12,6%
7.
Federaţia Rusă
997,6
11,9%
8.
Kazahstan
967,2
11,5%
9.
Slovacia
464,2
5,5%
10.
Belgia
460,4
5,5%
Sursa: INSSE, august 2016
Tabel nr. 2. Excedentul comercial al României în funcţie de ţările partenere, în anul 2015
Nr.crt.
Stat
Excedent comercial (milioane euro)
Ponderea în total deficit
1.
Marea Britanie
814,94
-9,7%
2.
Egipt
635,25
-7,6%
3.
Norvegia
423,98
-5,1%
4.
Algeria
410,66
-4,9%
5.
SUA
373,12
-4,5%
6.
Arabia Saudită
363,91
-4,3%
7.
Liban
341,42
-4,1%
8.
Republica Moldova
259,36
-3,1%
9.
Maroc
252,83
-3,0%
10.
Iordania
248,38
-2,9%
Sursa: INSSE, august 2016
Tabel nr. 3. Numărul cercetătorilor pe sectoare de performanţă în anul 2013
Sector de performanţă
România
Ungaria
Sectorul mediu de afaceri
5.738
16.010
Sectorul guvernamental
6.859
5.770
Sectorul învăţământ superior
14.884
16.023
Sectorul privat non-profit
119
–
TOTAL
27.600
37.803
Sursa: Eurostat, august 2016
Tabel nr. 4. Ponderea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare pe sectoare de performanţă în PIB, în anul 2014
Sector de performanţă
România
Ungaria
Sectorul mediu de afaceri
0,16%
0,98%
Sectorul guvernamental
0,16%
0,19%
Sectorul învăţământ superior
0,06%
0,19%
Sectorul privat non-profit
–
–
TOTAL
0,38%
1,37%
Sursa: Eurostat, august 2016″
Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.
Lasand la o parte faptul ca Ungaria rostogoleste o datorie publica foarte mare (ca priocent din PIB) si nu se pomeneste nimic de datoria publica a Ungariei, ceea ce ma frapeaza pe mine este ca judeca economia unei tari doar prin prisma unui singur parametru: exporturile. Si ma intreb de ce oare? Eu cred ca, macroeconomic vorbind, e mult mai potrivit sa judeci daca economia unei tari e in echilibru, daca balantele sunt in echilibru. Spre exemplu, egalitatea exporturilor cu importurile sau daca diferenta dintre economii si investitii este egala cu soldul dintre export si import.
Ceea ce ma intristeaza pe mine e faptul ca inca n-am depasit nivelul ceausist de gandire. Legat de un alt comentariu de la mine de pe blog, care vorbea de „marele patriot Nicolae Ceausescu”:
„Erdogan e la fel de urât şi criticat ca şi Ceauşescu pentru că îndrăzneşte să se manifeste ca un patriot adevărat, ce ţine la Ţara şi poporul său!”
Numai ca unii uita cum „adevaratul patriot Ceausescu” a infometat o tara intreaga dand totul la export, ca sa-si plateasca datoriile, adica datoria publica a tarii. Ungaria si acum rostogoleste o mare datorie publica. A facut-o ani si ani la rand. Probabil ca de aici provine acest fel, aceasta maniera de a gandi ca daca volumul exporturilor este mare atunci si economia functioneaza foarte bine. Fara sa se precizeze ceva despre importuri si necesitatea lor. Despre alti parametri, facandu-se o comparatie justa. Totul, in aceasta formula de gandire se reduce doar la exporturi, care ar trebui sa fie cat mai mari si balanta comerciala supraexcedentara, daca pot sa ma exprim astfel.
Nu vad o analiza a eficientei comertului exterior exprimata prin cursul de revenire (brut) la export si cursul de revenire (brut) la import.
Pe de alta parte, referitor la capitolul „Ce ne desparte de Ungaria, eu i-as reaminti D-nei. Andreea Paul ca la guvernare a fost si PDL cu Emil Boc… Insa problema n-ar fi asta… Ci conceptia bazata in exclusivitate pe export – la fel ca in vremea lui Ceausescu – si faptul ca se tinde ca Guvernul Viktor Orban sa fie privit de catre unii drept model pentru Romania. Totusi, fiecare tara are problemele ei si specificul ei. Nu vad sa se sublinieze necesitatea acestor importuri, pentru ca Romania are nevoie de capital si e o tara in care privatizarile s-au ratat in proportie de peste 80% (N. Vacaroiu). Totusi, daca ne uitam pe datele pe care ni le ofera FMI, comparativ Romania si Ungaria, vom observa ca Ungaria inca are o datorie guvernamentala foarte mare (ca procent din PIB). PIB-ul Ungariei per capita exprimat in US$ e ceva mai mare decat al nostru, nu cu mult. Deflatorul PIB are valori mai mari pentru Ungaria decat cele referitoare la Romania. Insa uitati-va la datoria guvernamentala bruta a Ungariei care a fost in crestere incepand din 2007, estimata in jurul lui 75% din PIB, fata de cea a Romaniei estimata la sub 40% din PIB. La noi era in 2007 in valoare de 12,652% din PIB, in Ungaria de 65,616% din PIB!!! Noi am avut mai tot timpul o datorie guvernamentala redusa. Ceausescu si-a platit toata datoria estimata pe-atunci la vreo 11,7 miliarde US$. Ungurii au facut asa? N-as crede… Sa ne uitam si la indexul deflatorului – in 2016, in Ungaria, estimat la 142.371 fata de Romania, acelasi an: 120.583 – ceea ce inseamna crearea unei cereri mari pe piata in Ungaria, mai mare decat in Romania si la un PIB per capita mai mare… De asemenea, daca nu ma insel, cursul forintului este sub cel al leului – ceea ce favorizeaza exporturile in Ungaria, fata de Romania.
Cred ca e important de subliniat si faptul ca in Ungaria comunismul nu a avut accente atat de dure precum in Romania, daca ar fi sa analizam si pe termen ceva mai lung.
Asa ca Ungaria o duce ceva mai bine decat Romania, dar nu cu mult mai bine. In rest eu i-as aminti D-nei. Andreea Paul cum, in campanie, PDL se lauda ca va realiza 800 de km. de autostrada daca va fi la guvernare… Si de realizat, s-a realizat aproape nimic… Iar Elena Udrea, in plin simbolism, propunea frunza drept logoul turistic al Romaniei… Nu mai vorbesc de taierea salariilor si pensiilor… Nu mai vorbesc cum pe vremea Crizei si ulterior au disparut cu zecile de mii firme in Romania… Iar acum, brusc, observam performantele Ungariei…
As dori sa va prezint o extraordinara remarca despre America pe care a facut-o Neagu Djuvara in cartea sa Razboiul de saptezeci si sapte de ani si premisele hegemoniei americane (1914-1991) (Editura Humanitas, 2010, Bucuresti):
Neagu Djuvara
„Ramanea o singura tara mare, cu populatie de cea mai mare varietate: SUA. Cautand originea celor patru principali magistrati ai Statelor Unite – presedinte, vicepresedinte, secretar de stat si Chief Justice, de la nasterea uniunii si pana la presedintele John Fitzgerald Kennedy – la Biblioteca Nationala din Washington (Library of Congress, care poseda, in chip aparent surprinzator, cea mai buna sectie de genealogie dintre toate marile biblioteci pe care le cunosc), am descoperit ca in aceasta tara cat o jumatate de continent, in continua extindere si prefacere, grupul etnic care era la temelia infiintarii statului dupa 1776 si care nu depasea 50% din total, protestantii de obarsie anglo-saxona, detinuse totalitatea acelor magistraturi, fara exceptie, vreme de aproape doua veacuri. Din punct de vedere social, au fost si unii iesiti din straturi modeste, ca, de pilda, generalul Grant sau Abraham Lincoln, dar marea majoritate proveneau din acea elita care pornise revolutia, dintre acei fathers of Revolution. Unii s-au succedat la presedintie din tata in fiu sau de la unchi la nepot. Familii care se distinsesera in veacul al XVIII-lea, ca Stevenson, Cabot – Lodge, Roosevelt, Schuyler etc,. dadeau generatii de inalti demnitari. Culmea o reprezinta cazul presedintelui Franklin Roosevelt, deoarece, casatorit cu o vara nascuta tot Roosevelt, perechea se inrudea cu doisprezece fosti presedinti ai Statelor Unite! Nici in statele de structura aristocratica din Europa apuseana n-am intalnit o selectie mai elitista, asa ca imaginea Statelor Unite ca democratie eminamente egalitara trebuie oarecum amendata. Kennedy, irlandez si catolic, e, asadar, primul periferic care ajunge sa ocupe, in toamna anului 1960, una dintre primele magistraturi ale tarii. Si nu e lasat sa-si ispraveasca mandatul. Dar, cum se intampla adesea in Istorie, crima nu-si atinge telul, ci are un efect de bumerang. Asasinarea lui Kennedy va strani, din patru in patru ani, la fiecare noua alegere prezidentiala, tot mai multe candidaturi „periferice”: Muskie era polonez, Dukakis grec, Henry Kissinger, influentul ministru de externe (Secretary of State) sub doi presedinti, evreu nascut in Germania; negrul Collin Powell ajunge, si el, Secretary of State si chiar nominalizat la candidatura prezidentiala. In fine, campania electorala pentru alegerile prezidentiale din noiembrie 2008 aduce in primul esicher al notorietatii pe metisul Barack Obama, desemnat candidat la presedintie de Partidul Democrat. Indiferent daca trece sau nu, e de-acum extraordinar de semnificativ ca, la patruzeci si cinci de ani dupa asasinarea primului presedinte periferic, Kennedy, candidatul unei jumatati din electoratul american sa fie si mai periferic. S-a intors o pagina a Istoriei si americanii intra probabil, incet, dar sigur, in faza in care vor fi guvernati din ce in ce mai mult de periferici. Repet ca accederea perifericilor nu e o cauza de decadenta, ci doar un simptom al inceputului de decadenta – trebuie s-o privim ca pe un barometru al schimbarii, si deci, in cazul prezent, ca pe un semn probabil de durata mai scurta a hegemoniei americane, care totusi nu cred sa fie pusa in primejdie de actualele rabufniri belicoase si santaje ale Rusiei, intemeiate pe detinerea unor imense resurse de energie. Ele nu vor schimba cu nimic echilibrul puterilor pe planeta. Brutala incursiune militara in Georgia, in vara anului 2008, va avea efect de bumerang, accelerand investitiile occidentale in acea tara si pregatind intrarea ei in NATO. Probabil, in lant, si a Ucrainei.
Voi adauga insa un ultim motiv de indoiala asupra longevitatii hegemoniei americane: studiul civilizatiilor ne arata ca intotdeauna profundele mutatii petrecute in viata spirituala – arta, gandire, credinte – care se intampla la trecerea de la o civilizatie la alta apar la inceputul scaderii puterii politice, uneori chiar cu veacuri mai tarziu. Or, in cazul civilizatiei noastre, observam un fenomen cu totul exceptional, extraordinar, nefiresc fata de modelul tuturor civilizatiilor defuncte, anume ca bruste si adanci schimbari in stiinta, filozofie, in toate artele, alaturi de o scadere enorma inregistrata la nivelul practicarii religiei crestine, au inceput subit in primii ani ai veacului al XX-lea, deci cu mult inainte de o relativa inchegare politica, adica de aparitia unei eventuale unice puteri hegemonice „imperiale”. Intr-adevar, in scurtul rastimp dintre 1905 si 1913 (inainte de Primul Razboi Mondial si cu totul independent de acest fenomen politic), apar adevarate revolutii in toate domeniile gandirii si artei – iar daca folosesc termenul „revolutie” este fiindca, in toate cazurile pe care le voi enumera, pe scurt avem de a face cu o cotitura radicala fata de lenta evolutie din veacurile anterioare. In sculptura, apare un Constatin Brancusi, a carui opera contrasteaza brutal cu evolutia sculpturii de la Michelangelo si Donatello pana la Auguste Rodin si Aristide Maillol; in muzica, Bela Bartok, Igor Stravinski si cei trei compozitori austrieci initiatori ai dodecafonismului serial (Arnold Schonberg, Alban Berg, Anton Webern) rup si ei continuitatea de la Claudio Monteverdi si Giovanni Pierluigi da Palestrina pana chiar la Claude Debussy; in literatura, cu Guillaume Apollinaire, Franz Kafka, Tristan Tzara, Urmuz, James Joyce, Samuel Beckett, Eugene Ionesco si altii apar fantezia debordanta sau triumful impertinent al absurdului; in stiinte, teoria relativitatii a lui Einstein si psihanaliza lui Freud introduc, si ele, o ruptura cu o lunga traditie anterioara. Am putea inmulti exemplele.
De asemenea, revoltele haotice ale tineretului impotriva oricarei randuieli traditionale, din ce in ce mai dese si mai salbatice, pot fi, si ele, privite ca o dereglare in adancime a societatii. Sa fi avut dara dreptate Berdiaev cu Un nou ev mediu (1920)?
Socot ca da, si atunci ar insemna ca vremea „imparatiei” Statelor Unite va fi neaparat de scurta durata, pentru a lasa locul unei lungi perioade de dezordine generala si tulburari haotice. […]” (subl. mea)
Si in UE se folosesc tot mai mult cuvintele: „centru” si „periferie”, iar accederea perifericilor, cum spune Djuvara, este privita, probabil, ca un simptom al inceputului de decadenta al civilizatiei Occidentale. Este de rematcat faptul ca Tarile din Est au fost date prada comunismului impus de tancurile sovietice, de catre Marile Puteri din Vest. Cortina de Fier a separat vreme de aproape jumatate de secol Estul si Vestul Europei. In Europa, in general vorbind, nu a existat o populatie de cea mai mare varietate, ca in SUA, pe cand acum intalnim o imigratie foarte variata, inclusiv din punct de vedere religios: de la asiatici, africani la sud-americani. In asemenea conditii, cand se vorbeste tot mai des si de cedare de suveranitate din partea statelor membre, problema care se pune e cine va conduce aceasta Uniune Europeana si cu ce consecinte. Daca s-ar putea afirma ca Europa a fost un mozaic de natiuni, totusi nu a fost si un mozaic de populatii. Eu stau si ma intreb: le-ar placea francezilor sa fie condusi de un musulman? Djuvara vorbeste de faptul ca „era preponderentei franceze a tinut, neintrerupt, de la Pacea din Westfalia (1648) si domnia lui Ludovic XIV pana la caderea lui Napoleon, in 1815” apoi spune ca „urmatoarea tentativa de hegemonie ii va apartine Germaniei, de la Bismark (1864) la Hitler(1945)”. Acum asistam la o noua incercare de hegemonie a Germaniei, in special in plan economic. Pe de alta parte, in Franta, asistam la o virulenta repudiere a romilor, desi autoritatile actuale incearca sa rezolve pozitiv problema. In general vorbind observam atitudini impotriva imigratiei si imigrantilor si asta dupa o relativa deschidere, cel putin asa imi face impresia, in trecutul nu prea indepartat. Insa am de asemenea impresia ca se urmareste intentionat de catre Vest o blocare a dezvoltarii perifericilor din UE, desi integrati in UE, in special a acelora care sunt intelesi cel mai putin in Apus, si ma refer la Tarile din Balcani, o parte din ele integrate in UE mai tarziu decat celelalte Tari din Est. Bineinteles, e doar o ipoteza…
Let’s see something contemporary and classictogether… And I think… these tunes are corresponding with such a theme. More about Sinatra’s life you could find here. It’s interesting to read about his political activities too. Look what Wikiepedia says about that:
„In 1944, after sending a letter to President Franklin D. Roosevelt, Sinatra was invited to meet Roosevelt at the White House, where he agreed to become part of the Democratic party’s voter registration drives.[66]
He donated $5,000 to the Democrats for the 1944 presidential election and by the end of the campaign was appearing at two or three political events every day.[67]
After World War II, Sinatra’s politics grew steadily more left wing,[68] and he became more publicly associated with the Popular Front. He started reading liberal literature and supported many organizations that were later identified as front organizations of the Communist Party by the House Un-American Activities Committee in the 1950s, though Sinatra was never brought before the committee.
Sinatra spoke at a number of New Jersey high schools in 1945, where students had gone on strike in opposition to racial integration. Later that year Sinatra would appear in The House I Live In, a short film that stood against racism. The film was scripted by Albert Maltz, with the title song written by Earl Robinson and Abel Meeropol (under the pseudonym of Lewis Allen).
In 1948, Sinatra actively campaigned for President Harry S. Truman.[69] In 1952 and 1956, he also campaigned for Adlai Stevenson.[69] In 1956 and 1960, Sinatra sang the National Anthem at the Democratic National Convention[69]” (my salience)
It’s interesting to read about Sinatra and Kennedy political relationship too. And his migration towards Republican Party in 1970–1984. Wikipedia says:
„In the 1980 presidential election, Sinatra supported Ronald Reagan, and donated $4 millionto Reagan’s campaign. Sinatra said he supported Reagan as he was „the proper man to be the President of the United States… it’s so screwed up now, we need someone to straighten it out.”[74] Reagan’s victory gave Sinatra his closest relationship with the White House since the early 1960s.[69] Sinatra arranged Reagan’s Presidential gala,[53] as he had done for Kennedy 20 years previously.” (my salience)
„”Datoria de stat a SUA creşte şi va continua să crească în următorul deceniu”, chiar şi în contextul acordului aprobat marţi în Congresul SUA privind reducerea deficitului bugetar şi ridicarea plafonului datoriei de stat, a avertizat oficialul S&P.”
„Agenţia de evaluare financiară Moody’s a reafirmat, astăzi, că ar putea coborî ratingul SUA înainte de 2013, în cazul unei relaxări a disciplinei fiscale şi a unei deteriorării sensibile a economiei, transmite Reuters.”
si:
„În schimb, Moody’s pare dispusă să ofere guvernului american mai mult timp pentru a-şi rezolva problema datoriilor. Potrivit Moody’s, „SUA continuă să demonstreze caracteristici compatibile
Image via Wikipedia
cu un rating Aaa”, în pofida aşteptatei deteriorări a indicatorilor de îndatorare în următorii ani. Agenţia consideră că acest status ar putea fi pus în pericol dacă nu vor fi adoptate noi măsuri pentru soluţionarea situaţiei fiscale pe termen lung.”
„Statele Unite şi Europa pun în pericol relansarea economică în lume prin faptul că nu îşi asumă responsabilitatea în criza datoriilor suverane, se arată într-un editorial publicat luni de Ziarul Poporului, organul oficial de presă al Partidului Comunist Chinez.
„Dacă ţările dezvoltate, printre care SUA şi (cele din) Europa, refuză să-şi asume responsabilitatea, acest lucru va agrava consecinţele asupra stabilităţii dezvoltării economiei mondiale”, se arată în editorialul citat de AFP
Publicaţia face apel la ţările occidentale să aibă curajul de a tăia legăturile dintre politicile lor şi să amplifice coordonarea cu ţările în curs de dezvoltare.
După anunţul de majorare a plafonului de îndatorare al SUA, Beijingul şi presa oficială chineză au lansat comentarii extrem de negative asupra planului de evitare a unei încetări de plăţi a Washingtonului, considerând că acesta nu rezolvă problemele de fond.
China, cel mai mare creditor al SUA, a cerut Washingtonului să înceteze să mai trăiască peste propriile posibilităţi şi a atras atenţia că Banca Centrală Chineză va continua să-şi diversifice investiţiile în monede străine în contextul ameninţărilor reprezentate în continuare de dolar.
Beijingul, care deţinea în mai circa 1.160 de miliarde de dolari în bonuri ale Trezoreriei americane, are de acum înainte dreptul de a cere SUA să atace problema structurală a datoriei, a precizat sâmbătă agenţia oficială Xinhua.”
Problema ar fi daca neincrederea este una indusa artificial sau nu. Si agentiile de rating au anumite criterii care nu pot sa ignore situatia obiectiva. Evident, nimanui nu-i place sa retrogradeze in ceea ce priveste rating-ul. Nu ca as exclude anumite jocuri mai mult sau mai putin interesate, mai mult sau mai
Image via Wikipedia
putin binevoitoare, insa, dupa parerea mea, nici nu trebui sa subestimam (pe motivul ca deciziile lor ar fi bazate numai pe subiectivitate) ceea ce spun aceste agentii de rating. Pentru ca nu cred ca acestea au interesul sa se compromita. E adevarat, se mai pot face si greseli… Totusi… ar fi anumite intrebari: pe cine sa credem? Ce spun alte state (spre exemplu China) sau ce spun agentiile de rating? Cat e de grava, obiectiv vorbind, aceasta situatie? Nu am vazut pe cineva care sa evalueze corect acest lucru, aducand argumentele necesare, desigur. Ceea ce spun chinezi nu e incorect, dar nu e complet: nu numai SUA traieste peste propriile sale posibilitati. Faptul de a trai peste propriile posibilitati poate ca nu ar fi condus la criza actuala, daca un astfel de trai ar fi fost unul, ca sa zic asa, rezonabil. Toate statele au datorii si
orice datorie (mare sau mica) inseamna, la limita, ca traiesti peste propriile tale posibilitati. Iar rolul unei banci, oricare ar fi aceasta, este si acela de a credita.Altminteri nu s-ar mai putea face niciun fel de investitii si ar fi blocat drumul spre dezvoltare. Dupa parerea mea, situatia din SUA nu se va putea rezolva de pe o zi pe alta. E nevoie de timp. Pe teremen cel putin scurt SUA ar trebui sa evite intrarea in incapacitate de plata si de aceea cresterea plafonului de indatorare este necesar. Nu si suficient pentru a rezolva problema.
„Jackie Onassis, fosta soţie a lui John F. Kennedy, credea că Lyndon B. Johnson, preşedintele care i-a urmat soţului ei, a fost
Image via Wikipedia
implicat în asasinarea acestuia, arată mai multe „înregistrări explozive”, scrie Daily Mail.
Fosta primă doamnă era convinsă că Johnson, care pe atunci era vice-preşedinte, a orchestrat atacul din Dallas, în urma căruia a murit Kennedy, alături de mai mulţi oameni de afaceri din Texas”
Recomand citirea intregului articol, foarte interesant! Totusi nu aduce argumente, nu explica de ce Johnson ar fi avut interes in eliminarea fizica a lui JFK. Cu ce anume ar fi deranjat Kennedy anumite cercuri de afaceri din Dallas?
Image via Wikipedia
Pe aceasta tema, a lichidarii fostului presedinte american, s-au facut si se fac, iata, in continuare, foarte multe speculatii. E si firesc, daca stai bine sa te gandesti. Cu atat mai mult cu cat JFK a ales sa mearga pe strazile din Dallas cu o masina decapotabila, in felul acesta fiind o tinta usoara. E straniu ca el nu si-a luat nicio masura elementara de precautie. Bineinteles, vizita in Dallas avea si conotatii electorale. Unii spun ca ar fi fost avertizat sa nu mearga acolo! Se pare ca nu era foarte iubit acolo. Interesant este ca Johnson era chiar din Texas, de loc, membru marcant al Partidului Democrat, iar inaintea asasinarii lui JFK, Johnson era vicepresedintele SUA.
De notat insa este si faptul ca si fratele mai mic a lui JFK, Robert „Bobby” Kennedy, care intre 1961-1964 a indeplinit functia de U.S. Attorney General, continuand in aceasta functie si in timpul mandatului lui Lyndon B. Johnson, a
Image via Wikipedia
sfarsit impuscat in 1968, la Los Angeles, in timpul campaniei pentru alegerile prezidentiale. Si este de notat ca nici el nu a tinut seama de avertizarile pe care i le-a dat bodyguard-ul sau, agentul FBI Bill Barry. A fost impuscat de un palestinian – Sirhan Sirhan, acesta declarand ca s-a simtit tradat de sprijinul pe care Kenedy l-ar fi manifestat fata de Israel in Razboiul de 6 zile…
Si in acest caz s-au facut multe speculatii, si anume daca nu cumva cineva sau mai multi ar fi avut interesul sa blocheze clanul Kennedy de a ajunge la putere in SUA, alegand metoda asasinatului din motive
Image via Wikipedia
politice.
Cazul JFK s-a redeschis. Dupa atatia ani de mister… Va mai persista misterul…?
„Rezerva Federală a SUA (Fed) a anunţat, marţi, că va menţine politicile de stimulare pentru cel puţin încă doi ani, într-un efort de a susţine economia şi pieţele globale încă fragile, transmite Reuters.
Este însă neclar dacă decizia, care nu implică un angajament privind noi fonduri pentru cumpărarea de obligaţiuni, va fi suficientă pentru a oferi un punct de sprijin bursei din Statele Unite, după ce acestea au pierdut 15% în ultimele două săptămâni.
Creşterea economică a SUA se dovedeşte considerabil mai slabă decât aşteptările, indicând că inflaţia, care s-a temperat recent, va rămâne sub control în viitorul previzibil, menţionează Fed.
„Fed anticipează că situaţia economică, incluzând o rată redusă de utilizare a resurselor şi o perspectivă pentru inflaţie temperată pe termen mediu, va garanta, probabil, un nivel scăzut al ratelor la fondurile federale cel puţin până la mijlocul anului 2013″, se arată într-un comunicat al Fed.”