Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

O intrebare pusa de maestrul Cristoiu…

… la care as dori sa raspund. Dar sa vedem despre ce e vorba:

Ion Cristoiu

Saltul năucitor de la Între noi și Rusia n-a fost niciodată pace la Tradiția prieteniei româno – ruse

„Din cîte s-a putut vedea pînă acum, Gîndul de sîmbătă e dedicat Istoriei. Nu Istoriei ca teren de cercetare specială, ci Istoriei ca prilej de meditație asupra prezentului. Vor fi, probabil, cititori care așteaptă de la mine și sîmbăta un comentariu gazetăresc despre întîmplările de pe scena mică a politicii românești de azi. Probabil că ei vor considera textele dedicate Istoriei ca expresia unei nevoi a mea de relaxare în week-end.
Nici vorbă de așa ceva.
Pentru mine, Istoric al clipei, Trecutul a fost și este un concurent serios al Prezentului. Textele mele consacrate Istoriei dau expresie neliniștii care mi-a provocat-o totdeauna Istoria. Fiind de genul feminin, Istoria are hachițe. Și cînd îi e muritorului lumea mai dragă, Istoria îi trîntește o dare peste cap a celor din jur, de rămîne bietul muritor paralizat de uimire.

În ultimul timp, m-a preocupat saltul năucitor întruchipat pentru români de Lovitura de stat de la 23 august 1944. O țară pe care am văzut-o timp de 25 de ani ca dușmana de veacuri a României – Rusia – trebuia acum, după schimbarea de Alianță pusă la cale de Rege, să fie prezentată drept prietena de veacuri a României.
Așa se explică prăpastia dintre cele două texte de mai jos. Amîndouă se ocupă de relațiile dintre noi și Rusia de a lungul timpului. Primul articol, apărut în Sentinela de la finele lui 1943 și debutul lui 1944, proclamă că între noi și Rusia n-a existat decît dușmănie de veacuri.
Al doilea, apărut în Semnalul din 1 septembrie 1946, la doi ani și ceva distanță de primul, proclamă că între noi și Rusia n-a existat decît prietenie de veacuri.
Citiți-le și spuneți-mi!
Care dintre ele exagerează?

Sentinela, 26 decembrie 1943 – 1 ianuarie 1944

Între noi şi Rusia

Apa şi focul sunt cele două elemente care nu se pot împăca niciodată. Atâta timp cât va exista viaţa, lupul va sfâşia mereu oile. Tot astfel, Rusia va însemna un pericol mereu reînnoit pentru noi şi oricât vom încerca să normalizăm raporturile noastre cu Rusia, vecinul nostru din Răsărit nu va aştepta decât momentul prielnic pentru a ne desfiinţa.

Mai avem şi alţi vecini. Cu unii din ei ne-am luptat uneori şi apoi ne-am împăcat, trăind veacuri de-a rândul în bună vecinătate. Cu alţii ne găsim în aceeaşi situaţie în care am fost şi suntem de veacuri, pentru că au rămas mereu la gradul de barbarie şi cruzimi care au năvălit odinioară în Europa. Dar nu despre aceştia vom vorbi acum. Rana cea mai vie este deocamdată Răsăritul. Aici trebuie să încheiem socotelile, pentru a ne putea întoarce mai târziu spre alte meleaguri.

Deşi noi aveam de revendicat pământ de la bolşevici, deşi lupul ne sfâşiase carne din trup, noi am încercat totuşi să facem uitate durerile ce ne-au fost cauzate şi să ne împăcăm cu bestia de la Răsărit. Totuşi, provocatorii de ieri au continuat să devină agresivi. Bolşevicii voiau cu orice preţ gurile Dunării româneşti, pentru ca mai târziu, să ne înghită Dobrogea şi mai apoi restul ţării.

Dar aceste raporturi au existat întotdeauna între noi şi ruşi. Din clipa în care Marele Ducat de Moscova s-a transformat într-o mare putere şi ne-au devenit vecini, ei ne-au socotit ca o piedică în drumul lor de expansiune. Întâmplarea a făcut că atât la Nord cât şi la Sud, au fost aşezate popoare înrudite cu ruşii. Între aceste popoare, noi am fost ca o suliţă, cu vârful înspre Rusia. Toţi ţarii Rusiei ne-au socotit astfel ca pe o piedică în faţa panslavismului.

Dar virusul rusesc – testamentul lui Pentru cel Mare, prevedea întinderea puterii ruseşti, până la Constantinopol. Ruşii voiau să respire prin Marea Mediterană. Ori România, era aşezată şi în faţa acestui drum rusesc şi deci, era firesc ca ruşii să dorească şi cu mai multă înverşunare desfiinţarea noastră.

Am încercat noi toate atitudinile politice posibile faţă de ruşi. Toate încercările noastre s-au lovit însă de acelaşi zid: voinţa rusească de a trece peste trupul nostru, în vederea împlinirii scopurilor sale.

Nu o singură dată ruşii au încercat să ocupe România. Din fericire, puterile străine au intervenit întotdeauna la timp, pentru ca Rusia să fie nevoită să părăsească teritoriile ocupate. Vitejia noastră a făcut apoi restul.

Fiara va continua să se hrănească cu carnea altor vieţuitoare, pentru că aşa este legea firii. Şi oricât de blând se va purta mielul, lupul va continua să-l sfâşie. Tot astfel şi Rusia, albă sau roşie, va continua să ne ameninţe independenţa, pentru că suntem piatră şi obstacol în drumul lor.

La pericolul rusesc s-a mai adăugat în timpul din urmă şi schimbarea regimului lor politic. Pentru că chiar dacă ruşii ne erau duşmani prin forţa lucrurilor, totuşi ei aveau scopuri limitate şi, deci, mai puteam spera în salvarea unei părţi din fiinţa noastră.

Ruşii comunişti au scopuri nelimitate şi crude, întrebuinţând uciderea în massă ca la Katyn şi alte locuri. Pentru Rusia Sovietică, nu există hotar care să fixeze limita dorinţei lor de expansiune. Ei visează să ocupe toată Europa şi dacă e posibil întreg pământul. Ce putem noi însemna în faţa avalanşei bolşevice? Un petic de pământ peste care ei ar trece fără nicio consideraţie.

Iată de ce trebuie să-i învăţăm pe copiii noştri încă din frageda copilărie ce înseamnă pericolul din Răsărit. Iată de ce trebuie să fim convinşi că noi nu avem altă cale decât să continuăm până la sfârşit războiul din Răsărit, până atunci, până când ameninţarea din spre soare răsare va dispare pentru totdeauna.

Semnalul, 1 septembrie 1946

Tradiţia colaborării româno-ruse

Dacă este unanim stabilit că războiul nostru împotriva marelui vecin de la Răsărit a fost fapta unui uzurpator megaloman, care a acceptat fără ezitare să pună ţara la remorca intereselor imperialismului german, nu este totuşi mai puţin adevărat că ignoranţa totală în care, timp de aproape un sfert de veac, a fost menţinută opinia publică românească asupra realităţilor sovietice, cît şi, în general, asupra perspectivelor ce s-ar fi putut deschide în favoarea noastră din cultivarea unor raporturi corecte, dacă nu chiar cordiale, între Bucureşti şi Moscova, a facilitat în mare măsură dezvoltarea unei politici fundamental greşite şi care a culminat cu îndrăzneala fatală a lui Antonescu.

Această ignoranţă, sistematic întreţinută de către exponenţii păturii conducătoare de atunci, corespunzătoare imperativelor geo-politice şi geo-economice, a constituit climatul intelectual în care au încolţit cele mai stupide prejudecăţi şi cele mai nefaste iluzii, pe care recent a trebuit să le răscumpărăm printr-o abundentă hemoragie – climat care explică rătăcirile interne şi răbufnirea lor pe plan extern.

Autorii acestei ignoranţe au mers, de altminteri, atît de departe, încît pentru a obţine un efect maximum, nu s-au mulţumit numai de a falsifica orientări contemporane, dar au şi „anulat” legăturile noastre trecute cu popoarele Rusiei.

Ceea ce, într-adevăr, tinerele generaţii dintre cele două conflagraţiuni mondiale, educate în duhul «minciunii patriotice», n-au parvenit să afle de la dascălii lor, este că poporul român trăise, de-a lungul secolelor, în raporturi de prietenie activă cu poporul rus şi că între ele n-a existat nicicînd vreun conflict armat – şi că, prin urmare, interesele noastre naţionale dictau o continuitate perfectă a acestor raporturi.

Astfel, printr-o generală complicitate a tăcerii, timp de două zeci şi cinci de ani, manualele noastre de istorie n-au mai insistat asupra faptului că relaţiunile noastre cu Răsăritul fuseseră aşezate încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare, care, cel dintîi, avusese viziunea exactă că dintr-acolo poate să-i vină cel mai durabil sport al politicii sale externe şi că aceste relaţiuni luaseră un aspect într-atîta de intim, încît Voievodul moldovean ajunsese a fi solicitat, la un moment dat, să arbitreze chiar conflictul izbucnit între Ţarul Ivan al III-lea, cu care de altfel se încuscrise, şi Domnitorul Lituaniei; că după moartea lui Ştefan, fiul său, Petru Rareş încheiase o alianţă de fapt cu Ducatul Moscovei, ostaşii ambelor ţări cooperînd efectiv împotriva năzuinţelor de expansiune ale Sublimei Porţi, cît şi cele ale Poloniei feudale; că mai tîrziu Ion Vodă cel Cumplit a găsit adesea sprijinul Cazacilor Zaporojeni; că însuşi Mihai Viteazul a fost ajutat de către Ţarul Feodor şi chiar de către celebrul Ţar Boris Godunov, în luptele sale împotriva Otomanilor; că Vasile Lupu obţinuse concursul lui Timuş, Hatmanul Cazacilor, pentru a-şi recîştiga tronul; că Gheorghe Ştefan, urcîndu-se în scaunul Moldovei, procedase la încheierea unui tratat formal de alianţă cu Ţarul Alexei Mihailovici; că Dimitrie Cantemir reînnoieşte, după o jumătate de secol, acest tratat, cu care prilej Domnitorul român primise titlul de «prieten al Marii Rusii», nu de vasal; că cronicarul Neculce îl denumise pe Petru cel Mare, pentru atitudinea lui, salvatorul ţării româneşti; că Ecaterina a II-a acordase, ulterior, în mod solemn, protecţia sa ţărilor noastre; că prin pacea de la Kuciuk-Kainargi, încheiată între această împărăteasă şi Constantinopol, se aducea scutirea noastră de biruri pentru doi ani; că la începutul veacului al XIX-lea, Corpul de Panduri al lui Tudor Vladimirescu luptase alături de trupele ruseşti, izgonind pe Turci din ţară; că prin Pacea de la Adrianopole, încheind cel de-al patrulea război ruso-turc, Moscova a obligat Turcia să renunţe, în favoarea noastră, nu numai la toate cetăţile din stînga Dunării, dar şi ca Moldova şi Muntenia să fie dispensate pentru totdeauna de a mai furniza Otomanilor grelele tributuri în natură, redîndu-ni-se, prin aceasta, întreaga noastră libertate economică; că generalul Kiseleff acordate Principatelor Române prima Constituţie – numitul Regulament Organic – care, prin concepţia sa avansată a grăbit simţitor dezvoltarea unor forme de viaţă nouă pe meleagurile noastre, că prin concursul Ruşilor ia fiinţă, cam în acelaşi timp, prima noastră armată regulată, faimoasa Miliţie; că alături de Franţa, Rusia a susţinut şi ea actul Unirii Principatelor; că în 1877, cu ajutorul armatelor ruseşti, România îşi dobîndeşte independenţa naţională şi, că, în sfîrşit, în timpul Primului Război Mondial, România a luptat alături de Franţa, Anglia şi Rusia.

Am citat copios, de-a valma – dar se va recunoaşte că era necesar.

Aceste fapte istorice reale, adînc înscrise în zbuciumatul trecut al neamului românesc şi care tind să demonstreze constanta cooperare româno-rusă şi eminentele avantaje pe care noi le-am tras de pe urma ei, timp de peste patru sute de de ani, cine, însă, vreodată, le-a reamintit în perioada ce s-a scurs de la 1917 şi pînă la înfeodarea noastră intereselor naziste?

Evident, nimeni – deoarece era, cert, nevoie ca ele să fie date complet uitării, pentru ca fabulaţiunile anti-sovietice să apară într-o lumină şi mai convingătoare.

A trebuit, însă, să vină cel de-al Doilea Război Mondial şi după amare încercări, să avem de luptat iarăşi alături de aliaţii noştri naturali, pentru ca ochii să se redeschidă, memoriile să-şi reamintească şi să se scrie, în sfîrşit, din nou, istoria adevărată şi sinceră a legăturilor ce au existat din vechime încă între România şi Ruşi*

Numai din mărturia trecutului, va putea reieşi o mai bună înţelegere a prezentului – şi totdeodată un sănătos îndreptar pentru viitor.

* Vezi excelentele analize asupra legăturilor româno-ruse, apărute recent în editura „Eminescu” şi datorate domnilor General Lascăr Mihail („Relaţii de prietenie româno-sovietice”), Andrei Popovici („Ştefan cel Mare şi relaţiile cu Rusia”), T. I. Stoianovici („Relaţiile lui Petru Rareş cu Rusia”) şi V. Borcea („Relaţiile economice româno-sovietice”).

N.B.: Un cititor mă mustră pentru că ar fi vorba de două ziare diferite. Mulțumindu-i pentru că mi-a atras atenţia asupra siteului activenews (Dumnezeule, un hotnews pe invers!) ţin să precizez cititorului meu că pînă în 1944 în presa română nu putea să apară un articol precum cel din Semnalul, iar după 1944 nu putea să apară un articol precum cel din Santinela.”

Raspunsul este extrem de simplu: ceea ce scria Sentinela in 1943 s-a adeverit peste numai 3 ani, in 1946.

Dupa abdicarea regelui Mihai (30 decembrie 1947), tara noastra a purtat denumirea de Republica Populara Romana (RPR). Poate putini stiu sau isi mai amintesc care a fost Imnul de Stat al RPR. Primul Imn, din 1948 si pana in 1953, a fost Zdrobite catuse:

Zdrobite cătuşe în urmă rămân
În frunte-i mereu muncitorul,
Prin lupte şi jertfe o treaptă urcăm,
Stăpân pe destin e poporul
Trăiască, trăiască Republica noastră,
În marş de năvalnic şuvoi;
Muncitori şi ţărani, cărturari şi ostaşi
Zidim România Republicii noi.
În lături cu putredul vechi stăvilar
E ceasul de sfântă’ncordare
Unirea şi pacea şi munca-i stegar’
Republicii noi populare.
Spre ţelul victoriei mari ne îndreptăm
E ceas de izbânzi viitoare
Credinţă îm muncă şi luptă jurăm
Republicii noi populare.”

De observat ca acest Imn de stat nu pomeneste nimic de URSS sau de rusi si nu pomeneste nimic nici despre comunism, desi realitatile se schimbasera mult fata de 1943, cand a fost scris articolul din Sentinela.

Din 1953 si pana in 1977 am avut un alt imn – Te slavim, Romanie:

Te slăvim, Românie, pământ părintesc
Mândre plaiuri sub cerul tău paşnic rodesc
E zdrobit al trecutului jug blestemat
Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat
Astăzi noi împlinim visul lor minunat.
Puternică, liberă,
Pe soartă stăpână
Trăiască Republica
Populară Română
Înfrăţit fi-va veşnic al nostru popor
Cu poporul sovietic eliberator.
Leninismul ni-e far şi tărie si avânt
Noi urmăm cu credinţă Partidul ne-nfrânt,
Făurim socialismul pe-al ţării pământ.
Puternică, liberă,
Pe soartă stăpână
Trăiască Republica
Populară Română
Noi uzine clădim, rodul holdei sporim
Vrem în pace cu orice popor să trăim
Dar duşmanii de-ar fi să ne calce în prag
Îi vom frânge în numele a tot ce ni-e drag
Înălţa-vom spre glorie al patriei steag
Puternică, liberă,
Pe soartă stăpână
Trăiască Republica
Populară Română” (subl. mea)

care arata exact ce fel de regim s-a instaurat dupa 1946, dar de asa maniera incat sa exprime faptul ca „infratirea” cu URSS ar veni din partea noastra, nu ca ar fi impusa de regimul comunist de la Kremlin, adica exact ce scria Semnalul la 1 septembrie 1946. De notat ca 30 de ani i-a trebuit tarii noastre sa scape de aceasta „infratire” malefica, timp in care s-au produs cele mai atroce crime ale comunismului!

De observat in primul Imn: „E ceasul de sfântă’ncordare”, iar comunismul era ateu – deci ce avea sfant? Un oximoron, desigur.

In al doilea Imn – Te slavim, Romanie, dar: „Înfrăţit fi-va veşnic al nostru popor/Cu poporul sovietic eliberator” – cu alte cuvinte, vroia sa spuna: „Asa te slavim, Romanie!”. Un alt oximoron, desigur, mai ales ca urmeaza:”Puternică, liberă,/Pe soartă stăpână/Trăiască Republica/Populară Română”. Si auziti aici: „Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat/Astăzi noi împlinim visul lor minunat.”, dupa care vine chestia cu infratirea cu URSS – asta ar fi fost „visul strabunilor eroi”.

Rezulta destul de clar ca articolul din Sentinela chiar nu a exagerat, cu atat mai mult daca ne gandim la Basarabia, pamant romanesc, luat cu japca de rusi. Iar din Republica Moldova, se poate spune fara teama de a gresi, rusii n-au plecat nici acum!!

Februarie 18, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

Despre ce inseamna o fiscalitate grea…

Multi vorbesc, putini cunosc. Si mai putini, din pacate, citesc… Va propun sa vedem cum, din ce realitati sociale, dar mai ales politice si economice, s-a nascut ideea potrivit careia: orice taxa si impozit este un act de furt din partea statului. N-ati vrea sa stiti? 🙂 Ideea este foarte veche si va voi prezenta in continuare cum era fiscalitatea in Tara Romaneasca in vremea lui Serban Cantacuzino (1678-1688):

Fiscalitatea. Una din acuzarile care i se aduc lui Serban Cantacuzino este ca a exercitat o presiune fiscala din cele mai grele. Cronica – e adevarat protivnica lui – a lui Radu Popescu, arata ca in anul dintai a luat din tara 2000 de pungi de bani, in al doilea 3000, in al treilea si mai mult „cat rasuflu boierii, slujitorii, birnicii nu mai avea: batuti, casniti in toata vremea, isi vindea mosiile, tiganii, viile si tot ce avia, de le cumpara Serban Voda si ai lui; iar saracii plangia si plinia tot ce le ceria, ca era legati de stalpii ce era infipti la puscarie, inlauntru si afara, de-i batea cumplit: pre boiari, pre capitani, pre slujitori, pan i-au saracit pre toti; si care cum scapa, umplia țărâle, cari nu muria de batai sau de necazuri”. Calugarul Del Monte, amintit mai sus, care a trait la curtea lui Serban, confirma intru totul aceste excese fiscale si adaoga, ca din cauza lor „Tara Romaneasca e desarta de oameni”. Chiar cronica oficiala, scrisa de Stoica Ludescu, omul de casa al Cantacuzinilor, recunoaste indirect presiunea fiscala cand arata ca pe domn „il impresura Turcii cu dari de bani si zahareale”

Aceste necontenite cereri turcesti – mereu sporite – inghiteau intr’adevar cea mai mare parte din sumele adunate. S’a facut socoteala ca ele reprezentau la finele veacului al XVII-lea, „trei patrimi din veniturile tarii”. Se adaogau apoi nevoile curtii, cu lux si fast, cum se cuvenea pentru un descendent al imparatilor bizantini, si, in sfarsit, nevoile sale personale si ale familiei sale. Cantacuzinii pierdusera o parte din averea lor in timpul persecutiilor lui Grigore Ghica si Gheorghe Duca si pe cand fusesera pribegi sau in surghiun. Cautau acum deci sa si-o refaca si s’o sporeasca. Toate acestea la un loc explica de ce darile au fost mari si dece, nu numai saracimea, dar chiar si boierii au trebuit, sub diferite forme, sa plateasca sume insemnate” (subl. mea)

Constantin C. Giurescu – Istoria Romanilor – Vol. III, Partea I, Editia a II-a, Fundatia Regala pentru Literatura si Arta, Bucuresti 1944

Ma uit cu cata usurinta vorbesc unii, spre exemplu marele nostru actor, Dl. Dorel Visan, pentru care am o stima sincera si deosebita, care intr-unul din Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan cita ce a spus nu stiu cine care ne-a vizitat tara cam in perioada asta de care vorbesc (sfarsit de sec. XVII si inceput de sec. XVIII, daca mai tin bine minte) si a spus ca: „munca e dusmana romanului”. Eu va propun sa citim cum era pe vremea respectiva. Pentru ca sa stim ce realitati erau si pe urma sa vorbim… Ca sa judecam drept.

Uitati-va, va rog, ce viata nenorocita avea romanul in propria lui tara. Ca se „deserta tara de oameni”!!! Stau si ma gandesc ce solutie aveai alta decat fuga, sau cum se zice acuma emigratia in alta tara. Daca te opunei prin forta armelor, impuscand un slujitor domnesc, atunci domnitorul putea trimite o mica armata de era si mai rau, matrasea tot!! Uitati-va cum toti, boieri, oameni de rand, saraci, bogati erau supusi unui regim cumplit si ce pedepse erau daca nu se platea: „cari nu muria de batai sau de necazuri”… De aici si ideea, sau mai bine zis atitudinea, romanului de a se descurca, de a insela statul… Ca si acum a ramas vorba: „fiecare se descurca cum poate”. Si, mare atentie, inca nu suntem in vremea Domniilor Fanariote!! Va dati seama ce inseamna asta: „Tara Romaneasca e desarta de oameni”…? Si unde mai pui persecutiile politice, care erau ingrozitoare la acea vreme, in luptele dintre partidele boieresti… Si uitati-va, va rog, unde mergeau banii, o mare parte din miile de pungi de bani, din veniturile oamenilor… La Turci… Mergeau peste granita, poporul nu vedea nimic, nu beneficia cu nimic de pe urma acestor bani pe care ii platea stapanirii…

O societate se dezvolta pe ceea ce au cladit generatiile anterioare. Dar la noi? La noi romanul era batut si chinuit cumplit, ca sa plateasca stapanirii, fara sa vada ceva bun din faptul ca platea sume atat de mari de bani. Uitati-va ce teroare era! Si, chiar asa, asta nu e un regim terorist? Terorism de stat. Plateam si plateam turcului iar in tara era o viata cumplita pentru cetatenii ei.

Totusi, Serban Cantacuzino a fost un sprijinitor al culturii si a intemeiat la 1679, inca de la inceputul domniei, o Academie unde cursurile se faceau in limba greaca veche, la Manastirea Sfantul Sava, in fata Universitatii de astazi. A fost interesat si de tiparirea de carti. Aceasta a fost o parte luminoasa, ca sa zic asa, a domniei sale. Domnia lui a fost interesanta si n-as zice ca a facut doar rele. A murit nu la o varsta inaintata, pe 29 octombrie (stil vechi) – gravat pe lespedea de mormant – 1688, la numai 54 de ani. Era bolnav inca din august… Dar unii spun ca moartea n-ar si fost naturala ci la mijloc ar fi fost un complot, deci o crima…

Dar ganditi-va ce bine ar fi fost in tara daca impozitele erau mici, ce avant economic mare ar fi prins tara! Si ce bine ar fi fost daca din banii platiti de cetateni ar mai fi facut si alte Academii prin tara. Ganditi-va unde ar fi ajuns Tara Romaneasca, unde am fi fost noi acum!!! Daca s-ar fi facut asa, noi am fi fost acum la nivelul tarilor occidentale, daca nu si peste! Dar in acele vremuri erau si anumite conjuncturi politice… Care nu ne-au favorizat…

August 9, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 111 comentarii

Despre o chestiune din discursul D-lui. Biden…

Dl. Biden, si nu numai dansul, s-a referit, in cadrul vizitei sale in tara noastra, la un aspect important: coruptia! Pe toate canalele de stiri s-a comentat lucrul asta. Cu alte cuvinte: de ce din nou un inalt oficial american care vine in vizita la noi ridica aceasta problema? Mai ales cand cel care deschide din nou spinoasa problema este chiar vicepresedintele US!!! Trebuie spus ca lucrul asta a tulburat societatea noastra. Sigur, nu e bine sa fie coruptie… Asta o stim cu totii, dar…

Eu stau si ma gandesc la altceva… Daca un american vede fenomenul coruptiei, inselaciunii (cand e vorba de bani!!) asa cum o vede omul de pe aici, de pe la noi, din Balcani… Nu cumva e vorba de o diferenta de perceptie? Nu cumva vorbim aceeasi limba, dar spunem fiecare altceva? Fenomenul coruptiei in Romania e unul foarte complex, cauzele, cred, sunt altele decat in SUA. Noi ne referim la coruptia postdecembrista, manifestata in aceasta perioada de tranzitie catre economia de piata, trecerea de la comunsim la capitalism. Cu toate acestea coruptia in Romania, si nu numai, dateaza de foarte multa vreme – am putea lua ca reper perioada fanariota. Este de studiat daca in acea perioada coruptia avea o conotatie negativa sau chiar trebuia sa faci asa, de pilda pentru a obtine tronul tarii. Pentru ca nu e foarte clar daca, spre exemplu, pe vremea aceea mituirea unei autoritati era neaparat un lucru rau sau era un lucru unanim acceptat in societate. Adica „asa se face”, ca „treaba sa mearga ca unsa„. De aceea trebuia sa „ungi” pe unul si pe altul cu daruri, adica „trebuie sa dai si tu ceva”… Coruptia are, dupa parerea mea, trei niveluri:

1. Un nivel unanim acceptat – „asa se face” – care nu deranjeaza pe nimeni. De pilda, bacsisul dat unui chelner sau frizerului – „lasi si tu ceva acolo”.

2. Un nivel la care coruptia deranjeaza in societate si atunci oamenii au un sentiment de revolta.

3. Un nivel la care coruptia e periculoasa!

Tarile Romane nu au fost independente veacuri intregi si in aceasta situatie politica, de foarte lunga durata, nu s-a putut dezvolta la noi statul de drept. Din aceasta cauza domnii scurte, tron cumparat cu bani, tradari odioase. Si in felul acesta coruptia s-a impregnat in peisajul politic autohton drept normalitate. Chestia cu „ocaua mica”, a lui Cuza, a venit mult mai tarziu, dar naravurile odata inradacinate sunt greu de schimbat. Sa ne gandim ca autoritatea unui domnitor putea fi lesne subminata de catre boierii (sau mari familii boieresti) care ravneau tronul si care puteau sa-l tradeze pe domnitor in orice clipa!

Sa luam un alt exemplu: Anglia. Insa Regatul Britanic nu a fost vasalul nimanui. Nici macar al Papei!! Sa ne gandim ce autoritate a avut Henric al VIII-lea, care a refuzat sa recunoasca autoritatea bisericii romane si a confiscat anatele Papei (1527), desi lucrul asta i-a atras excomunicarea (1533).  Iar predecesorul sau, Henric al VII-lea, a instituit la 1487 celebra „Camera instelata” (ce denumire!) ca organ pentru reprimarea adversarilor coroanei! Observati ce autoritate avea Regele Angliei: indraznea vreun nobil sa miste in front? Avea cineva ceva de comentat? N-as crede. Chiar si Magna Charta Libertatum de la 1215 sau Proviziunile de la Oxford (1258) n-ar fi fost posibile fara independenta politica a tarii. La 1571 se deschidea Bursa la Londra!! Alt exemplu: Germania. De la 1701 si pana la 1871 pe tronul Prusiei au fost doar 7 regi. In Transilvania (care nu era independenta din punct de vedere politic), in aceeasi perioada, au fost 25 de guvernatori!! Nu mai vorbesc de cati au fost, in aceeasi perioada, pe tronul Moldovei, in situatia in care atat Moldova cat si Tara Romaneasca nu erau independente politic. Ceea ce vreau sa arat este ca germinarea statului de drept s-a realizat, in Occident, in anumite conditii, care aici nu au existat, iar stabilitatea si independenta politica a tarii a jucat un rol esential. Sa luam Franta, de pilda Dinastia de Valois: din 1328 si pana in 1589 pe tronul Frantei au fost doar 13 regi. Ganditi-va: este o perioada mai mare de 200 de ani! In Tara Romaneasca, in aceeasi perioada, greu sa-i numeri cati domnitori au fost(vreo 71 sau 72)!! De unde rezulta cu claritate ca, in Occident, dinastiile au asigurat o mare stabilitate politica. Constantin C. Giurescu arata ca la noi nu a existat regula ca intaiul nascut al domnitorului sa preia tronul, ca astfel sa se formeze o dinastie. Cu atat mai mult cu cat domnitorul putea avea numerosi fii nelegitimi, care puteau sa revendice tronul considerandu-se din os domnesc. In Germania, Dinastia de Hohenstaufen (1138-1254), si ce a urmat dupa ea pana la Dinastia de Habsburg inceputa in 1438, a numarat vreo 20 de regi in 299 de ani, iar o domnie scurta a fost de pana in 10 ani (spre ex. cea a lui Wilhelm de Olanda – 1247-1256). Sa luam acum domnia unui domnitor care a taiat fara nicio jena de pardon boieri: Mircea Ciobanul (1545-1552; 1553-1554; 1558-1559). Din faptul ca in ciuda exercitarii unei autoritati atat de cumplite din partea domnitorului, boierii totusi tradau (narav vechi!), se vede lipsa independentei politice, ingerintele unor Puteri straine in treburile interne ale tarii. In momentul in care intr-un stat s-au dat legi, lucrul acesta s-a facut intr-o perioada de stabilitate politica si economica, dar mai ales politica! De pilda in Rusia, Pravda lui Iaroslav (sec. XI, a doua jumatate) nu ar fi fost posibila fara ca unitatea Rusiei Kieviene sa fie restabilita sub Iaroslav cel Intelept (1019-1054) (nicio legatura cu evenimentele de acum din Ucraina!). Constatin Radulescu-Motru arata ca ciocoismul a ramas inradacinat la romani, desi vremurile care l-au generat trecusera demult… Nu cumva la fel sta treaba si cu coruptia?

N-as crede ca in America lucrurile au stat in felul acesta… Parerea mea este ca in SUA chestiunea coruptiei, inselatoriei etc nu se rezolva in mod necesar prin aplicarea legii. Nu spun ca nu exista legi in America si ca nu se aplica, ci spun ca nu in mod necesar s-ar putea rezolva problemele prin aplicarea legii. Ceea ce nu inseamna ca nu s-ar rezolva intr-un anumit fel. America nu e chiar asa usor de inteles, cum ar considera, la modul superficial, desigur, unii… Iata ce spunea Albert Pike:

Adevarurile sunt izvoarele din care curg indatoririle. De numai cateva sute de ani a aparut un nou adevar:

Omul este desupra institutiilor, nu institutiile deasupra omului.

Omul este stapan, in mod firesc, pe toate institutiile. Ele sunt la dispozitia lui, in functie de gradul lui de evolutie, si nicidecum el la dispozitia lor. Acest lucru pare o afirmatie foarte simpla, una pe care oamenii de pretutindeni s-ar cuveni s-o accepte. Dar el a fost candva un mare adevar – nedezvaluit timp de cel putin cinci mii de ani, cat s-au perindat diferite puteri la carma statelor. Odata revelat, el a impus noi indatoriri oamenilor.

Omul isi datoreaza lui insusi necesitatea de a fi liber. Era datoria lui fata de tara ca sa caute sa-si asigure libertatea si s-o apere. El a aratat ca tirania si dictatura sunt dusmanii neamului omenesc. El a facut ca despotismul, din punct de vedere spiritual, sa fie considerat in afara legii. Sfera indatoririlor a fost foarte mult largita. Patriotismul avea, de acum inainte, o noua si mai larga semnificatie. Conducere libera, gandire libera, constiinta libera, exprimare libera. Toate acestea urmau sa devina drepturi inalienabile, pe care aceia care s-au despartit de ele, sau au fost lipsiti de ele, sau cei ai caror stramosi le pierdusera, aveau dreptul sa le recunoasca. Din nefericire, adevarurile sunt intotdeauna denaturate, devenind neadevaruri, si devin neadevaruri atunci cand adevarul este aplicat gresit. Atunci adevarul, de indata ce a fost rostit, devine Evanghelia anarhiei.”

[…]

Nu trebuie sa ascultam numai de ratiune. Forta este mai puternica atunci cand este generata de credinta si iubire; cu ajutorul lor omul reuseste sa escaladeze varfurile cele mai semete ale moralitatii, sau devine salvatorul si mantuitorul semenilor sai. Ratiunea trebuie sa tina carma, insa credinta si iubirea sunt cele care dau nastere fortei motrice. Ele sunt aripile sufletului. In general, entuziasmul este irational, si fara el, si fara iubire si credinta, n-ar fi existat marii patrioti. Daca Divinitatea ar fi fost doar atotinteleapta sau atotputernica, Ea n-ar fi creat niciodata Universul.” (subl. mea)

(Albert Pike – Morala si Dogma Ritului Scotian Vechi si Acceptat al Francmasoneriei, Editura Herald, Bucuresti, 2009)

Eu cred ca n-ar fi rau ca in scolile din America, la intrare, sa se puna acest citat despre iubire si credinta!! Poate ar rezulta mult mai putini tineri debusolati si poate ca nu s-ar mai ucide copii in scoli!! Insa chestiunea ridicata de Pike este interesanta: el simte nevoia sa asocieze libertatea cu iubirea si credinta!! Nu ia numai libertatea singura, ca atare, intrucat daca e luata doar asa, marele adevar poate sa fie denaturat foarte usor! Cand spuneam ca in America nu e necesar ca sa fie rezolvate cu ajutorul legii cazurile de coruptie, inselaciune etc ma refeream si la acest aspect. Poate ati vazut un film celebru – Kid Galahad – cel din 1937, fireste, cu Edward G. Robinson, Bette Davis si Humphrey Bogart. Acolo ne arata cum se pot rezolva astfel de chestii. Cu ajutorul revolverului! Astfel de lucruri se pot intampla intr-o societate libera unde nu mai exista iubire si credinta. De aici si declinul patriotismului. Asta sa fi avut in minte Dl. Biden…? Adica sa vina, de pilda, aici investitii americane si sa fie pagubiti de coruptia de aici si, drept consecinta, sa inceapa „distractia” de calibru 45 sau 38? 😉 Societatea americana pare a se regla in felul acesta acolo unde nu intervine legea si Justitia… Ca, in felul asta, nu mai e vorba de anarhie, ci de autoreglare. Nu de alta, dar argumentul potrivit caruia coruptia ar putea destabiliza o tara, precum s-a intamplat in Ucraina, sta si nu sta in picioare. Nu exclud posibilitatea aceasta, dar daca vorbim de actiuni de spionaj (ca altfel de ce anume vorbim?) atunci este in logica si spiritul spionajului ca cel ce este trimis in acest scop intr-o tara sa fie deasupra oricarei banuieli. Spre exemplu un spion rus, deghizat in om de afaceri roman, isi va plati cu constiinciozitate taxele si impozitele, respectand legile (adica sa fie imposibil sa demonstrezi ca nu le respecta), va fi cel mai pro american tocmai pentru ca sa nu se dea de gol!! Logic: ar fi o prostie de neiertat ca un spion sa se expuna nerespectand legile tarii in care e trimis in misiune, cand doar o simpla banuiala l-ar putea da de gol!! Lucrul asta poate sa-l faca un amator sau un incepator. Un profesionist cu experienta, niciodata! Adica, de pilda, cand Richard Sorge a fost trimis in misiune in Germania (avea acoperirea de jurnalist german) el s-a apucat de fapte de coruptie ca sa fie prins?? O astfel de ipoteza ma face sa zambesc… Daca asa gandeste Dl. Biden, atunci e grav… Un spion profesionist trebuie sa se fereasca si de lucrurile care par ca fiind cele mai inofensive. Pentru ca in meseria asta trebuie sa iei in calcul ca si lucrul care pare cel mai inocent si nevatamator poate sa fie in realitate cu totul altfel si sa-ti gasesti si moartea in acea „inocenta”. Pentru un spion adevarat, un maestru in spionaj, n-are absolut nicio importanta coruptia, daca exista politicieni corupti sau nu. El trebuie sa se descurce foarte bine si daca e asa, si daca e altfel. Trebuie sa se descurce foarte bine in orice situatie: asta e marea arta a spionajului! Este o simplificare gresita sa atribui coruptiei o importanta foarte mare in astfel de cazuri… Imi amintesc, de pilda, ca citeam undeva cum a obtinut Petru Rares a doua domnie. Barbat frumos fiind, cu maniere alese, i-a placut fetei sultanului. 🙂 Un colier scump (asta nu mai e coruptie, i l-a dat ca sa-i faca placere, intelegeti dumneavoastra) si fata a pus o vorba buna pentru el tatalui ei … 😉 . Sunt niste chestii, desigur. Nu putem rezuma totul la coruptie. Informatiile pretioase nu se obtin numai prin corupere! Mai intervine si cate un love story cateodata.

Vorbeam mai sus despre nivelurile coruptiei. Dar la ce nivel se gaseste coruptia in Romania? Lucrul acesta nu a fost explicat niciodata foarte clar. Unii spun ca fenomenul e la nivelul periculos, altii spun ca e un pretext pentru ca Justitia sa fie folosita de catre Putere ca un instrument impotriva adversarilor politici, sa le faca „dosare”. Coruptia postdecembrista l-a deranjat pe cetatean si a determinat schimbarile politice din 2004 (aici si aici). Ulterior coruptia a fost folosita in lupta politica – cei buni, necoruptii si cei rai, de la PSD in special, coruptii. Coruptia folosita in batalia politica nu-mi indica foarte clar nivelul ei. Pot spune ca l-a deranjat pe cetatean. Asta nu inseamna ca este la nivelul de fenomen periculos. Romania a intrat in UE si NATO intr-o perioada cand lupta anticoruptie nu era tema politica la ordinea zilei, ca acum. Distrugerea unitatilor industriale si agricole, foste de stat, se poate presupune ca s-a datorat coruptiei, generic vorbind. Insa nu s-a demonstrat cu precizie lucrul asta. Poate ca nu s-au mai dovedit a fi viabile din punct de vedere economic. Imbogatirea unora prin ceea ce generic se cheama coruptie a nemultumit cetatenii. Dar cat e de periculos lucrul acesta pentru statul roman? Problema fundamentala a coruptiei postdecembriste este legata de trecerea societatii romanesti de la comunism la capitalism, de la economia centralizata, in exclusivitate de stat, la economia de piata libera. Or, capitalismul presupune, in ultima instanta, oameni bogati. Problema este cum sa faci oameni bogati intr-o societate in care toti oamenii au trait aproape 50 de ani in exclusivitate din salariu, o societate in care proprietatea privata fusese abolita si in care acesti oameni lucrau la intreprinderi de stat care nu erau ale lor (nu era intreprinderea lui cutare sau cutare), ci „ale poporului”. Si atunci e o problema mai mult politica decat juridica. De unde se vede ca problema nu este individul ci sistemul sau, mai bine zis, trecerea de la un sistem la altul opus, de la un set de valori la setul de valori opuse. De la egalitarism, la diversitate si o societate deschisa. Si atunci e periculoasa coruptia la noi? Sau a fost ca o otrava care intra in componenta unor leacuri, cum bine observa La Rochefoucauld! Un intreg proces alchimic prin care se construieste o societate libera!

Mai 23, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Dictatorul

 

 

El Dictador Jorge Rafael Videla

Marire si Decadenta…

Cred ca este un sentiment uluitor sa fii in varful piramidei, ca apoi sa ajungi la baza ei!

Imaginile mi s-au parut foarte sugestive. Sursa e www.google.com. Am stat si m-am uitat multa vreme la aceste fotografii si mi-a parut la un moment dat ca vizionez un film despre Videla. Am cautat un asemenea efect si in aceasta postare, vrand sa scot in evidenta si specificul sud-american. Ajuns condamnat la inchisoare pe viata pentru crime impotriva umanitatii, plin de pacat, cu mainile patate de sange, Videla e chiar Dictatorul, un veritabil conducator de Junta militara. Omul a avut stofa de dictator, cum se spune.

Wikipedia ne spune ca au fost intre 15 si 30.000 de oameni ucisi, dizidenti politici, multi dati disparuti (inclusiv copii, din cate am inteles), furturi de bebelusi de la cei ce erau detinuti de catre regimul militar… Copiii erau dati familiilor de militari pentru a fi adoptati ilegal, iar identitatea lor era ascunsa. Se estimeaza ca 400 de copii au fost furati in aceasta perioada de la mamele lor care au nascut in inchisoare si apoi au disparut. La inceputul sec. XXI s-a restabilit identitatea pentru 77 din acesti copii adoptati. De asemenea se spune ca Videla ar fi protejat multi nazisti fugiti, cum a facut Juan Perón inaintea lui, Alfredo Stroessner in Paraguay si Hugo Banzer in Bolivia. Libertatea de exprimare si libertatea presei au fost restrictionate, iar Parlamentul inchis. Isabel Martínez de Perón n-a reusit, din cate inteleg eu, sa tina situatia, iar grupurile de extrema stanga peroniste au dat drumul la atentate cu bomba si rapiri – acesta a fost contextul venirii Juntei militare la Putere.Trebuie spus ca actiunile extremei stangi incepusera sa se intensifice fiind facute cu violenta. Si cand te gandesti ca Ceausescu facuse o vizita in 1974 in Argentina, intalnindu-se atat cu Isabel cat si cu Juan Peron… Videla a ajuns la Putere in urma loviturii de stat care a indepartat-o pe Isabel Martinez, in 1976.

Privindu-i pozele de la batranete, din timpul procesului, stateam si ma intrebam: oare la ce se gandeste… ? Iata ca vine un moment cand toata marirea din trecut nu mai are nicio importanta. Poate ca asta a fost cea mai mare pedeapsa, mai mare decat ar fi fost condamnarea la moarte… Ma gandeam: ce viata a avut si Videla… A vrut (sau a fost pus de altii ?!) sa-si apere tara de comunisti si socialisti, ca pana la urma Stanga sa ajunga la Putere, si asta nu dupa multi ani… Interesant este ca, din punct de vedere economic, regimul sau a adoptat free trade si deregularizarea, chiar daca in plan social consecintele nu au fost benefice (disparitatile dintre clasele de sus si cele de jos au devenit mai pronuntate iar datoria externa s-a marit de 4 ori!!), iar perioada s-a terminat cu una din cele mai grele crize financiare din istoria Argentinei, datorita, din cate am inteles, unei devalorizari de 10 ori a monedei nationale!! (v. Wikipedia).

Aprilie 5, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

O stire interesanta…

care a trecut probabil neobservata…

Mediafax

Haşotti nu este de acord cu prelevarea de ADN de la voievozii dinastiei Basarabilor

Se arata, printre altele, ca:

„Mormântul lui Vlaicu Vodă, aflat la Biserica Domnească din Curtea de Argeş, a fost deschis joi, după aproape 700 de ani, evenimentul făcând parte dintr-un proiect iniţiat de Ministerul Culturii ce are ca scop prelevarea de ADN în vederea stabilirii originii controversate a familiei Basarabilor.

Puiu Haşotti menţionează că autorizaţia obţinută de cercetătorii care au efectuat deshumarea nu prevede prelevarea de ADN. […]

„Poate că pentru ştiinţă ar fi importantă prelevarea de ADN, dar, din respect pentru ceea ce au reprezentat domnitorii Ţării Româneşti, nu pot fi de acord cu prelevarea de ADN. Este important că aceşti domnitori au marcat istoria naţională şi prea puţin important dacă au avut sau nu o ascendenţă cumană. În calitate de ministru, am dat dispoziţiile necesare pentru a se opri prelevarea de ADN şi pentru a verifica cercetarea ştiinţifică în ansamblul ei”, a adăugat acesta.

„Din punctul meu de vedere, important este ce au realizat aceşti domnitori pentru România. Important este că s-au simţit români, iar prelevarea ADN-ului, care presupune deshumarea voievozilor, este neînsemnată comparativ cu amprenta pe care aceşti domnitori o au asupra poporului român şi istoriei acestuia”, a încheiat ministrul. […]

La deshumarea osemintelor lui Vladislav I, cunoscut ca Vlaicu Vodă, au participat specialişti, parte într-un proiect iniţiat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Mondial (MCPN) în colaborare cu mai multe instituţii ştiinţifice din România.

Potrivit iniţiatorului demersului, scopul urmărit este obţinerea ADN-ului unor reprezentanţi ai primei dinastii feudale din Ţara Românească, cea a Basarabilor, pentru a se realiza o cercetare ştiinţifică asupra originii lor, scutită de subiectivism, care să pună adevărul istoric în drepturile sale legitime, urmând a se stabili originea Basarabilor, despre care s-a spus că ar fi slavă, cumană sau valahă, românească.

„Proiectul este amplu şi vizează toţi domnitorii români din ultimii 1500 – 2000 de ani. Primul dintre ei este Vladislav I, cunoscut ca Vlaicu Vodă, din familia Basarabilor, care prin tradiţie îşi are originea în Ţara Românească, potrivit istoricilor, de la Radu Negru. Unii cercetători însă au început să-i atribuie o probabilă origine cumană, un popor originar din Asia. Vrem să punem adevărul istoric în drepturile sale legitime”, a declarat Alexandru Simion, cercetător la Academia Română.

Specialiştii au deschis primul mormânt al unui domnitor, urmând să se preleveze probe ADN şi din mormântul aflat în incinta Mănăstirii de la Curtea de Argeş.

Ulterior, arheologii se vor muta la Mănăstirea Cozia, situată pe Valea Oltului, la mormântul lui Mircea cel Bătrân, şi la Mănăstirea Dealu, de lânga Târgovişte, unde se află capul domnitorului Mihai Viteazul.

Din mormântul lui Vlaicu Vodă au fost prelevate o falangă a mâinii stângi, un molar şi un metatarsian drept , probe care în urma analizelor vor fi compromise total, şi s-au găsit umarul drept al cămăşii, cel stâng al tunicii, un fragment din cureaua de piele, mai mulţi nasturi ai tunicii şi 20 de mărgeluţe ale unei diademe.

Materialele prelevate vor fi studiate în mai multe locuri din România şi din alte ţări. Probele de la Curtea de Argeş vor fi transportate la Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca şi, ulterior, la universităţi din Olanda, Anglia şi Spania.

„Lucrările se efectuează în baza avizului cu nr. 142/2012, care permite efectuarea unor săpături şi cercetări arheologice în situl Biserica Sf. Nicolae Domnesc de la Curtea de Argeş, operatiunea este aprobată de Ministerul Culturii şi se realizează prin Academia Română şi Asociaţia Patrimonium Transsylvanicum”, a declarat directorul Muzeului Municipal din Curtea de Argeş, arhitect Florin Scărlătescu.

Proiectul prevede săpături la Biserica Domnească din Curtea de Argeş, probabil cel mai important loc din ţară pentru epoca medievală timpurie, dar şi în alte situri istorice, precum cele de la mănăstirile de la Cozia, unde este înmormântat Mircea cel Bătrân, care a domnit în perioada 1386 – 1418, Arnota, unde se află rămăşiţele lui Matei Basarab (1632 – 1654), Mănăstirea Dealu de lângă Târgovişte, unde a fost îngropat capul lui Mihai Viteazul (1593 – 1601) şi mănăstirea Curtea de Argeş, unde este înmormântat Radu de la Afumaţi.

Beneficiarul operaţiunii este Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti.

Deosebit de interesant!!

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Iunie 28, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Let’s listen some music…!!

Let’s see something contemporary and classic together… And I think… these tunes are corresponding with such a theme. More about Sinatra’s life you could find here. It’s interesting to read about his political activities too. Look what Wikiepedia says about that:

„In 1944, after sending a letter to President Franklin D. Roosevelt, Sinatra was invited to meet Roosevelt at the White House, where he agreed to become part of the Democratic party’s voter registration drives.[66]

He donated $5,000 to the Democrats for the 1944 presidential election and by the end of the campaign was appearing at two or three political events every day.[67]

After World War II, Sinatra’s politics grew steadily more left wing,[68] and he became more publicly associated with the Popular Front. He started reading liberal literature and supported many organizations that were later identified as front organizations of the Communist Party by the House Un-American Activities Committee in the 1950s, though Sinatra was never brought before the committee.

Sinatra spoke at a number of New Jersey high schools in 1945, where students had gone on strike in opposition to racial integration. Later that year Sinatra would appear in The House I Live In, a short film that stood against racism. The film was scripted by Albert Maltz, with the title song written by Earl Robinson and Abel Meeropol (under the pseudonym of Lewis Allen).

In 1948, Sinatra actively campaigned for President Harry S. Truman.[69] In 1952 and 1956, he also campaigned for Adlai Stevenson.[69] In 1956 and 1960, Sinatra sang the National Anthem at the Democratic National Convention[69]” (my salience)

It’s interesting to read about Sinatra and Kennedy political relationship too. And his migration towards Republican Party in 1970–1984. Wikipedia says:

In the 1980 presidential election, Sinatra supported Ronald Reagan, and donated $4 million to Reagan’s campaign. Sinatra said he supported Reagan as he was „the proper man to be the President of the United States… it’s so screwed up now, we need someone to straighten it out.”[74] Reagan’s victory gave Sinatra his closest relationship with the White House since the early 1960s.[69] Sinatra arranged Reagan’s Presidential gala,[53] as he had done for Kennedy 20 years previously.” (my salience)

But we should let music play first!

You must remember this…

Let’s listen another two songs I like very much:

Octombrie 7, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Albert Camus omorat de KGB…?

Am descoperit un articol foarte scurt pe blogul D-nei Lavinia Stan in legatura cu acest subiect si care face trimitere la ceea ce titreaza The Guardian:

Albert Camus might have been killed by the KGB for criticising the Soviet Union, claims newspaper

Va invit sa cititi acest articol, foarte interesant!

Albert Camus, Nobel prize winner, half-length ...

Image via Wikipedia

N-ar fi exclus sa fi fost ucis de catre KGB, datorita opozitiei pe care marele ganditor si scriitor francez a manifestat-o fata de totalitarism si fata de interventia sovietica in Ungaria din 1956… Totusi… Totusi, Albert Camus, din cate stiu eu, nu a avut o functie politica, nu a fost membru al vreunui partid politic, desi era un om de stanga. Faptul ca a criticat comunismul nu i-a atras, desigur, simpatia si prietenia partidelor comuniste… Nu numai Camus a protestat impotriva interventiei sovietice. Au fost si alti intelectuali care au luat atitudine in acest sens, spre exemplu istoricul Emmanuel Le Roy Ladurie, care era membru al Partidului Comunist Francez si care a parasit partidul dupa violenta reprimare a Revolutiei Maghiare din 1956. Este adevarat, Camus luase Premiul Nobel pentru literatura in 1957 si era de multa vreme o mare personalitate a vietii culturale franceze. Insa chiar si Jean-Paul Sartre, tovaras al Partidului Comunist, i-a criticat pe sovietici in articolul Le Fantôme de Staline, in Situations VII. Interesant este sa aruncam o privire asupra alegerilor legislative din 1956: Partidul Comunist Francez a obtinut 150 de locuri in Adunarea Nationala, cei care au votat cu PCF au fost in numar de 5.514.403, adica 25,36%. Nu cred ca se poate spune ca a obtinut un scor rau la aceste alegeri… Sa se fi gandit rusii ca pozitia lui Camus ar influenta negativ, din punct de vedere electoral, Partidul Comunist Francez? Alegerile din 1958 arata victoria deplina a Gaullistilor! Insa in alegerile din 1962, stanga franceza are o revenire, castigand 152 de locuri. De observat ca atat in 1956, cat si in 1958, Partidul Comunist Francez ocupa primul loc in ceea ce priveste votul popular. In 1962 este pe locul 2, dar are un procent insemnat 21,8% in preferintele electoratului francez de atunci. Dar iata ce arata The Guardian:

„”The order was given personally by [Dmitri Trofimovic] Shepilov [the Soviet foreign minister] as a reaction to an article published in Franc-tireur [a French magazine] in March 1957, in which Camus attacked [Shepilov], naming him explicitly in the events in Hungary.” In his piece, Camus had denounced the „Shepilov Massacres” – Moscow’s decision to send troops to crush the Hungarian uprising of 1956.

A year later, Camus further angered Soviet authorities when he publicly supported the Russian author Boris Pasternak, a fellow Nobel laureate and author of Doctor Zhivago, a work banned by Stalin. Corriere della Sera concludes that there were enough reasons for „Moscow to order [Camus’s] assassination, in the usual professional style of its KGB agents”. If true, it would reopen wounds among the millions of devotees of Camus’s work. At the burial of the author of L’Etranger (The Outsider), La Peste (The Plague) and Le Mythe de Sisyphe (The Myth of Sisyphus) in the Lourmarin Cemetery near Vaucluse on the Côte d’Azur, one of Camus’s coffin-bearers was a celebrated anarchist. The local football team also turned out, demonstrating his status as a man of the people as well as an intellectual. Even last year, Nicolas Sarkozy, the French president, and a Camus fan, tried unsuccessfully to have his remains moved to the Panthéon, the last resting place of France’s great and good.”

Albert Camus in 1957

Image via Wikipedia

Jean-Paul Sartre (um 1950)

Image via Wikipedia

Ernesto Che Guevara reunido con Simone de Beau...

Image via Wikipedia

Daca au facut-o intr-adevar, au facut o greseala sinistra… O prostie mai mare nici ca se poate imagina! In primul rand pentru ca asasinarea lui Camus n-ar fi putut sa conduca la o intarire a miscarii comuniste pe plan european. Nu numai Camus a criticat comunismul. Dar Camus era un om de stanga, desi nu era comunist. Nu era activist de partid si nu avea nicio obligatie fata de PCF sau fata de Moscova. Cu astfel de actiuni de forta, cum a fost cea indreptata impotriva Revolutiei Maghiare din 1956, rusii nu aveau cum sa castige simpatia intelectualitatii occidentale, si nu numai a intelectualitatii. Trebuiau sa se astepte la reactii de impotrivire si protest. Pentru ca Uniunea Sovietica a demonstrat atunci ca actioneaza ca o mare putere imperialista, iar comunistii criticau imperialismul! Or, ce a demonstrat URSS? Ca este adepta imperialismului in haine comuniste? Partea proasta cu rusii este ca mai tot timpul au falsificat idei pentru a-si pune in aplicare planurile de marire, ambitiile de hegemonie, daca nu pe plan mondial, cel putin pe plan european. Este cat se poate de clar ca nu Camus, prin atitudinea pe care a avut-o, a slabit Partidul Comunist Francez, ci chiar rusii, prin interventia lor brutala in Ungaria, prin felul in care au inteles comunismul, adica prin doctrina stalinista si pentru faptul ca, ascunsi dupa aceasta doctrina, ca dupa o perdea politica, au dovedit ca pot fi cat se poate de amenintatori fata de Occident si valorile occidentale, in dorinta lor absurda de a ocupa toata Europa. Sau, cel putin, Europa toata sa fie subordonata Kremlinului. Este clar ca in asemenea conditii increderea cetateanului occidental in miscarea comunista a avut de suferit, s-a micsorat din ce in ce mai mult, cand a vazut ca in spatele doctrinei comuniste stau de fapt planuri de cotropire. Rusii n-au stiut, nu s-au dovedit in stare sa coaguleze o miscare comunista europeana. Pana la urma chiar liderii comunisti din Occident au inceput sa se distanteze de Moscova, cand au constientizat faptul ca fata de „marele prieten” trebuie sa fi foarte precaut, foarte vigilent si prudent. Pentru ca politica de forta a Moscovei nu a folosit la nimic bun. A semanat numai neincredere si teama. In orice caz, o politica respingatoare din toate punctele de vedere. Iar cel mai rau lucru este ca aceasta politica a rusilor a slabit stanga europeana, pentru ca nu mai puteai vedea un prieten in URSS. Mai degraba un agresor…

August 24, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Va invit sa cititi…

… un articol foarte interesant de pe blog-ul Civitas ’99:

Întoarcerea Regelui sau mitul monarhiei

de

O lucrare bine documentata si care merita sa fie citita!

In ceea ce priveste chestiunea aceasta, as remarca anumite aspecte. Cine sunt totusi sustinatorii ferventi ai monarhiei la noi? Dupa cum se poate usor constata, unul dintre acestia e Dinu Patriciu! Un om bogat care sustine disponibilizarea in masa a sute de mii de oameni ce lucreaza la stat, ca sa usureze  statul de excedentul (in viziunea domniei sale) de forta de munca! Pe de alta parte inteleg ca ar fi PC, care ar avea aceleasi valori monarhiste, partid care a stat ani de zile in coalitie cu PSD, principalul partid de stanga de la noi!! Brusc, PC si-a reamintit de valorile conservatoare care il anima! Dar pe de alta parte, eu mi-as pune intrebarea ce ar dori oamenii obisnuiti, simplii cetateni de la monarhie? A, ridicarea nivelului general de trai, crearea de locuri de munca, o viata mai buna, protectie sociala, s.a din aceasta categorie. Acestea sunt deziderate monarhiste…? Sau sunt deziderate clar de stanga, pe care ar trebui sa le aiba in vedere PSD, partid de stanga, principalul partid de stanga de la noi.

De remarcat ca Regele Mihai nu a promis bunastare romanilor ci a legat bunastarea de schimbarea mentalitatilor! Cu alte cuvinte nici regimul monarhic nu ar promite bunastare, aceasta fiind o chestiune ce tine, mai degraba, de mentalitati. Dupa parerea mea, exista o discrepanta foarte mare intre orizontul de asteptare al oamenilor si ceea ce ar putea sa ofere monarhia. Dar, pe de alta parte, daca ne uitam la cine sustine monarhia si la ce vederi au acestia, e clar ca acesti sustinatori sunt departe de aspiratiile cetatenilor. Mi se pare o mare neconcordanta aici. Pentru ca, in realitate, oamenii nu sustin asemenea idei de dreapta (pentru ca monarhia tine de dreapta politica). Nu neg nici faptul ca aceasta criza economica influenteaza modul de a privi, din punct de vedere politic, al oamenilor. Insa ar trebui retinut inca un aspect important, si anume ca exista in societatea romaneasca un foarte mare numar de nostalgici dupa regimul comunist; de vazut pe aceasta tema si aici. Or, in asemenea conditii socio-politice un regim monarhic in Romania, la ora actuala, n-ar fi, oare, unul anacronic? Cand 61% dintre romani cred ca in comunism era mai bine. Cand dupa cateva luni citesti ca 59% „plang dupa comunism”… Bine, inteleg figurile de stil jurnalistice, dar… Dar cifrele arata realitatea sociala… Apreciez faptul ca Regele Mihai nu a promis bunastare romanilor, insa acest lucru e… e altceva, adica faptul ca nu a promis… Pentru ca acest lucru nu elimina incongruentele intre felul in care vad oamenii lucrurile, aspiratiile lor si monarhie. Sunt niste nepotriviri care, mie cel putin, mi se par flagrante. Pe de alta parte ma frapeaza atitudinea lui Dinu Patriciu, care vorbeste de Europa, de regimurile monarhice din Europa. Problema e ca ne uitam la tari dezvoltate economic, care au, intr-adevar, regimuri monarhice, dar pierdem din vedere faptul ca Romania, din pacate, dar asta e realitatea, nu e o tara dezvoltata. Deci am avea, daca, sa presupunem ca ipoteza, s-ar instala monarhia, o monarhie intr-o tara saraca, cu oameni saraciti de tranzitie, care, de fapt, au alte aspiratii, vad altfel lucrurile.

Regele Mihai sa fie un fel de Ceausescu…? Nu cred…

Dar, daca e dezbatere, atunci dezbatere sa fie! In acest sens va invit sa cititi, pentru o abordare cat se poate de obiectiva, si punctul de vedere al Casei Regale:

Romania. O viziune pe 30 de ani

Se vorbeste despre atragerea fondurilor structurale UE, despre „brazdarea” tarii cu drumuri si autostrazi, dezvoltarea turismului, cooperare cu alte state, e si un concept acolo: Initiativa Europa Regiunilor, dar destul de sumar dezvoltat, implicarea tinerilor, initiativa privata, prezenta romaneasca in Africa de Nord, Orientul Mijlociu sau Caucazul de Sud sub forma educationala sau economica, invatamant, nu in ultimul rand patriotism, sunt mai multe aspecte abordate. Exista, desigur, un anume conservatorism in aceasta Viziune. Insa nu mi se pare de ajuns. In ce sens? In sensul ca toata lumea vorbeste, apropo de dezvoltarea Romaniei din punct de vedere economic – si aici cred ca e vorba, iarasi, de un anacronism – numai de constructii de drumuri si autostrazi (de observat formula – „sa brazdam tara!!” , era sa si adaug „tovarasi!! 😆  ), de turism si de invatamant. Acestia sunt cei trei vectori principali la care se refera toti (ar mai fi unul, dar nu l-am vazut luat in considerare de Casa Regala, si anume agricultura; unii, e adevarat, par sa puna cu preponderenta accent pe acest domeniu de activitate). Dar de cei trei vectori vorbeste intreaga clasa politica si nu numai. Este clar ca problema principala a Romaniei, acum, este una economica. Romania e o tara destul de slab dezvoltata, iar de aici decurg o serie intreaga de aspecte negative, inclusiv in plan social. Dar punerea accentului numai pe acesti trei vectori (patru, daca includem si agricultura), luati in considerare de toti, dupa cum am aratat mai sus, nu sunt suficienti, dupa parerea mea, pentru o dezvoltare durabila. Tara noastra, dupa parerea mea, se afla sub capacitatile sale din punct de vedere industrial si agricol, dar si la modul general. Sunt de acord cu ideea ca, pentru a te dezvolta, trebuie sa ai o politica industriala clara de dezvoltare. Tara are nevoie de industrie pentru a se dezvolta. Evident, nu neg ca trebuie dezvoltate constructiile, turismul, ca trebuie imbunatatit invatamantul. Dar fara capacitati industriale ( si altele decat cele 3) performante,  nu prea ai cum sa te dezvolti. Initiativa privata a fost si pana acuma, dar, cu toate acestea, dupa cum putem constata, PIB-ul este mic in comparatie cu alte state foste comuniste (Ungaria, Cehia, Polonia, ca sa dau numai cateva exemple). De asemenea o problema mare ramane dezvoltarea agriculturii, tinand cont si de faptul ca tara noastra dispune de un foarte mare potential agricol. Cu toate acestea, din pacate, painea e scumpa… Cred ca ar mai trebui spus ca tinerii, in sine, nu pot fi o conditie sine qua non a dezvoltarii. Pentru asta trebuie politici. Politici de dezvoltare. Asta pentru a putea ajunge din urma tarile mai bine dezvoltate si tarile dezvoltate. Ceea ce ne prezinta Casa Regala este o viziune, nu un program, inteleg asta, dar, din motivele de mai sus, mi se pare, totusi, destul de saraca…  De asemenea, cred ca ar mai trebui spus ca tara ar avea nevoie de politici de protectie sociala, de o viziune in acest sens si de exprimarea unei valori in societate precum solidaritatea. Sunt de acord cu faptul ca Romania trebuie sa fie un stat social. Ceea ce ne arata insa viziunea Casei Regale este un Neoliberalism imbracat in hlamida. Si poate ca nu intamplator liberalii si-au arata sustinerea fata de monarhie. Poate si pentru faptul ca le-ar proteja mai bine interesele aceasta forma de guvernamant. Insa chestiunea asta cu monarhia ar trebui bine inteleasa si analizata. Pentru ca stau si ma gandesc ca unii, si nu putini, dintre cei care detesta actuala Putere si pe Traian Basescu ar putea sa gandeasca in felul urmator:  ‘daca treaba nu merge bine cu Basescu, ne va merge mult mai bine cu monarhia’. Sa nu confundam lucrurile: secventa Basescu cu cat de rea e republica si cat de buna e monarhia. Ar trebui sa excludem astfel de rationamente superficiale. Cu atat mai mult cu cat republica, la noi, ma refer in general, nu a fost un esec, asa cum ar cauta unii simpatizanti ai monarhiei s-o prezinte. Acuma, desigur, e aceasta criza economica si lucrurile stau asa cum stau. Totusi, sa nu uitam ca sub republica Romania a intrat in NATO si UE, ca s-a reusit crearea unui cadru democratic, dupa 1989 si s-a reusit lucrul acesta. Cu toata aceasta criza economica, destul de greu, e adevarat, lucrurile par a se indrepta sub aspect economic. Nu cred ca trebuie sa exageram cu demonizarea republicii, cum am vazut intr-o declaratie a D-lui Crin Antonescu, care vorbea de o „istorie nefasta a prezidentialismului in Romania” (citat din memorie). Acest neoliberalism practicat la noi dupa ’89 nu a prea dat roade din punct de vedere economic. Si, dupa cum se poate vedea, nici in lume, care se confrunta cu aceasta criza economica grava. Va da roade sub un eventual regim monarhic? Ma indoiesc. Daca au fost si lucruri mai putin bune in republica, atunci tot asa va sta treaba si intr-un regim monarhic. Evident, sustinatorii regimului monarhic vor idealiza monarhia. Eu caut sa incerc a fi obiectiv. Chiar si in Viziune se arata ca: „România a contribuit, în deceniile trecute, la educatia universitarã si la dezvoltarea industriei si infrastructurii unor tãri din Africa, Orientul Mijlociu, Asia si America Latinã. Prezenta româneascã în Africa neagrã, în tãrile Africii de Nord, în Orientul Mijlociu, în Asia centralã sau de sud-est, în America Latinã sau în Caucazul de sud, sub formã educationalã sau economicã ar putea fi utilã României si Uniunii Europene.”. De aceea si spun ca trebuie cumpanite bine lucrurile si nu ar trebui sa uitam de escurile monarhiei, cum s-a intamplat, spre exemplu, in Grecia, unde s-a instaurat Regimul Coloneilor!

In trecut, monarhia, la noi, a fost legata de liberalism. Istoric vorbind, asa au stat lucrurile. PNL, in trecut, era un partid puternic. Insa situatia politica, acum, este alta. Sa nu uitam de evenimentele tragice de la 1907 si 1933, cand s-a tras in tarani, respectiv in muncitori. Eu cred ca ar fi foarte important sa stim ce fel de monarhie ar fi, presupunand, ca ipoteza, ca s-ar instaura monarhia: o monarhie cu vederi foarte de dreapta, conservatoare, aplecate spre un liberalism conservator sau o monarhie aplecata spre social-democratie, spre un liberalism moderat, sa zicem social-liberalism. Pentru ca monarhia ar da, in cazul asta, credit unor valori. Ar da tonul, cum se spune. Pentru ca este foarte clar ca situatia actuala nu mai seamana cu cea din trecut, sub niciun aspect. Modificarile ce au fost efectuate in timp isi spun cuvantul si nu se poate sa nu le iei in considerare.

Desigur, problema e complexa.

Iulie 31, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Reactia Rusiei la declaratiile lui Basescu

Iata ce ne informeaza Gandul si Mediafax:

RUSIA îl atacă dur pe TRAIAN BĂSESCU: „O asemenea BRAVADĂ NERUŞINATĂ, care justifică agresiunea nazistă, este inacceptabilă”

Rusia: Validarea de către Băsescu a actului ce a dus la moartea a 27 mil. de ruşi, nejustificabilă

Dar de ce URSS a semnat Pactul Ribbentrop-Molotov (23 august 1939) facandu-se, in felul acesta, colaboratoarea Germaniei naziste si Stalin colaboratorul lui Hitler? A avut URSS o pozitie de condamnare ferma a: Acordului de la Munchen (semnat la 30 septembrie 1940), Primului arbitraj de la Viena (2 noiembrie 1938), Dictatului de la Viena (30 august 1940)? A avut PCUS (partid de avantgarda, dupa cum isi spunea!!), in perioada 30 septembrie 1938 – 30 august 1940, vreo reactie ferma de condamnare a nazismului si fascismului, a actiunilor lui Hitler? Chiar daca s-au criticat cu vehementa, pana la urma au pactizat. Iata ce ne spune Wikipedia:

„În realitate, ambele ţări agresoare voiau să se asigure, cel puţin oficial, că vor avea spatele „acoperit” în procesul expansionist de împărţire în două a ceea ce rămasese neocupat şi/sau neîmpărţit din Europa. Cruzimea şi cinismul celor doi dictatori, Hitler şi Stalin, s-au repercutat timp îndelungat, prelungind cel de-al Doilea Război Mondial cu Războiul Rece şi cu scindarea Europei în două prin Cortina de fier între anii 1945-1989. În aceşti 45 de ani, Europa Occidentală a progresat prin practicarea democraţiei şi a economiei libere în toate ţările aflate la vest de Cortina de fier, în timp ce Europa de est, aflată la est de Cortina de fier, a avut parte de regimuri totalitare mai dure sau mai puţin dure, dar toate aservite Kremlinului, şi cu economii centralizate, de stat.”

Si, foarte interesant:

„Momentul semnării este descris de istoricul Paul Johnson astfel:

Măcelarii Europei, ameţiţi de băutură, îşi jucau rolurile, îmbrăţişându-se cu tandreţe şi clătinându-se pe picioare. În întregime, ei se înfăţişau ca un grup de gangsteri rivali, care avuseseră şi înainte de împărţit ceva, şi acum puteau să o ia de la capăt, fiind profesionişti ai aceloraşi afaceri.

Cu ocazia semnării tratatului de neagresiune din 1939 dintre Germania şi URSS, semnatarii plenipotenţiari au discutat în cadrul unor convorbiri strict confidenţiale problema delimitării sferelor de interese în Europa răsăriteană.” (subl.mea)

De unde se vede ca daca Germania nazista nu ar fi atacat URSS, pentru rusi ar fi fost foarte bine, se intelesesera de minune la Moscova, isi impartisera frateste sferele de influenta, fara sa tina cont de tarile si popoarele afectate, calcand in picioare dreptul la autodeterminare al statelor, furand teritorii de la altii, ca deh.., erau doua mari puteri si imparteau lumea, ca doar erau profesionisti ai acelorasi afaceri

Iunie 30, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Sah la rege!

Declaratiile lui Basescu la adresa Regelui Mihai au starnit vii dezbateri in presa si au fost intoarse pe toate fetele pe toate canalele de stiri. Era de asteptat ca astfel de declaratii surprinzatoare din partea Presedintelui sa starneasca astfel de reactii, care nu au aprobat parerea lui Traian Basescu.

Dar sa vedem despre ce este vorba. Mediafax ne informeaza:

Băsescu: Abdicarea Regelui Mihai a fost un act de trădare

„”Tot continuăm să considerăm că abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de trădare a interesului naţional al României. Din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere”, a spus Băsescu la B1 TV.

„Vedeţi, noi încă nu ne aşezăm corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toţi şi pentru istorie, Antonescu rămâne responsabil de Holocaust împotriva evreilor şi a ţiganilor, ducerea lor în Transnistria, nu ştiu ce. Nimeni nu spune că statul român avea un şef de stat atunci. Ăsta (mareşalul Antonescu, n.red.) era doar prim-ministru atunci. Unora le dăm averi, iar pe alţii îi considerăm criminali de război – şeful de stat şi prim-ministru. Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi şi a lăsat ţara prin abdicare îl iertăm, de toate păcatele?”, a comentat Băsescu.

Întrebat dacă nu i s-a reproşat în întâlnirile cu Regele Mihai apropierea faţă de prinţul Paul, preşedintele a spus că relaţia cu acesta a fost pentru a proba faptul că nu are probleme în ceea ce priveşte Casa Regală. „Eu am făcut un gest să probez că nu am nimic cu Casa Regală, pentru că Paul e parte a Casei Regale”, a spus preşedintele.

Pe de altă parte, preşedintele a reamintit, în contextul unei întrebări, că se împlinesc 70 de ani de la „hai să-i spunem de la celebra «Soldaţi români, vă ordon treceţi Prutul!»”.

El a spus că dacă ar fi fost în acel moment istoric ar fi dat acelaşi ordin. „Da, pentru că aveam un aliat şi aveam de recuperat un teritoriu. Dacă aveam condiţiile de atunci probabil că aş fi făcut-o”, a spus el.”

Interesant ar fi sa comparam ceea ce a spus acum Presedintele cu ceea ce spunea cand si-a asumat in fata Parlamentului Raportul privind dictatura comunista in Romania. Iata ce ne spune Gandul:

Scurt curs de istorie pentru Traian Băsescu. Cum l-a „trădat” preşedintele pe Rege – în raportul Tismăneanu, Băsescu spunea că abdicarea „este unul din marile abuzuri ale comunismului”

Mediafax ne informeaza si despre parerea lui Tismaneanu:

Tismăneanu are rezerve faţă de stilistica exprimării lui Băsescu dar observă derapaje în dezbatere

Si ar mai fi de citat doua editoriale interesante.

Romania Libera:

Război total

de CRISTIAN PIRVULESCU

Gandul:

Boala lui Erostrat

de Cristian Tudor POPESCU

E clar ca toata lumea se intreaba ce l-a apucat pe Basescu de a facut astfel de declaratii. Cu ce scop? Pentru ca aceste declaratii nu par a avea un scop – sunt, mai degraba, pareri personale ale unui om, Traian Basescu. Stiti, e vorba aceea: „a vorbit si nea’ Ion, ca e si el om”, asa si Traian Basescu. Dar declaratiile cu pricina ar mai putea fi privite si sub un alt aspect. Si mie mi se pare ca reprezinta o diversiune evidenta, pe care Basescu a facut-o folosindu-se de functia de Presedinte al tarii. Deoarece atunci cand omul care este Presedintele tarii face astfel de declaratii, nu poti sa ramai indiferent. Si uite asa se isca o dezbatere, pana la urma inutila si care nu prea are legatura cu realitatile actuale ale Romaniei, dar care are darul de a creste rating-ul televiziunilor de stiri si al marilor cotidiene: doar Presedintele e cel care a spus ceea ce a spus! Evident, s-ar fi putut gasi si alte teme de mare actualitate in legatura cu reforma statului, mult trambitata de catre Basescu si PDL, cum ar fi uciderea lui Mihai Viteazul la 9 august 1601 pe Campia Turzii din ordinul lui Basta sau ce s-a intamplat in Moldova intre 1715-1726, sub domnia lui Mihai Racovita… De observat ca pana acum se dezbatea problema reorganizarii teritoriului si modificarea Constitutiei si, brusc, deodata a aparut in actualitate problematica anilor ’40 ai secolului trecut. Trebuie sa recunoastem ca Basescu e un maestru in a gasi teme de dezbatere, foarte incitante, si cred ca ar fi fost un jurnalist foarte bun. Nimic despre esecurile guvernarii Boc (era sa spun „succesurile” 🙂 ), nimic despre faptul ca se inteteste emigratia, nimic despre starea jalnica a economiei, despre salarii, despre somaj, despre absorbtia fondurilor europene, despre situatia grea din Sanatate, despre solutii la toate aceste probleme, s.a. Toate acestea au disparut ca prin farmec. Se dezbate subiectul nr.1 la ordinea zilei: ce s-a intamplat in 1947!! Brusc! Foarte interesant…

In privinta a ceea ce a declarat, parerea lui Basescu, ca om, ca simplu cetatean nu prea poate fi luata serios in considerare. Oricine poate avea pareri cu privire la un anumit eveniment istoric, poate sa-l interpreteze subiectiv. Basescu nu are pregatire de istoric si atunci cum ai putea sa iei in considerare astfel de opinii? Alta e cand un istoric academician, ca sa dau un exemplu, face o anumita apreciere asupra unui anumit eveniment. Este limpede diferenta. Basescu afirma ca tara are nevoie de tinichigii si ospatari, ca se poate invata de pe net, cu ajutorul Google. Afirmatiile foarte abrupte si insuficient documentate par a incepe sa fie o specialitate a domnului Presedinte. In caz contrar, Basescu ar trebui sa probeze, daca are informatii pe care nici marii istorici nu le cunosc, faptul ca Regele Mihai a fost sluga la rusi sau ca abdicarea din 1947 ar fi reprezentat un act de tradare al interesului national al Romaniei din partea Regelui. De fapt Basescu nu face altceva decat sa lanseze tot felul de teme de discutii. Ca sa nu ne plictisim. Sa mai fie si putin circ daca painea e scumpa. Problema ar fi ca acest circ sa nu ajunga sa ne coste, asa cum remarca si Cristian Tudor Popescu:

„Nu sunt monarhist, sunt republican. Nu l-am considerat niciodată pe fostul rege o soluţie pentru România post comunistă, nu sunt un fan al Casei Regale. Dar după aceste declaraţii ale preşedintelui Băsescu, mă simt ca stropit cu rahat. Pentru că şeful statului al cărui cetăţean sunt a insultat nici mai mult, nici mai puţin decât Istoria României. A făcut-o în acelaşi fel în care se porcăieşte cu alde Ponta, Antonescu, Voiculescu, Vântu. S-a năpustit, din senin, din iarbă verde, asupra unui brand internaţional al României, că tot aveam prea multe, fostul rege Mihai, ultimul supravieţuitor dintre şefii de stat în funcţie în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, recunoscut ca atare şi invitat la evenimente internaţionale de nivelul cel mai înalt. De ce? Ca să mai facă un bine României, şi aşa cu o imagine în lume ca vai de capul ei.

A făcut-o cu acelaşi ton cu care, condamnând comunismul în Parlament în 2006, număra printre crimele imprescriptibile ale acestui regim „abdicarea forţată a regelui Mihai”.

In general vorbind, pentru puncte de vedere pe probleme istorice un presedinte ar trebui sa aiba un consilier de profesie istoric, cu care sa se consulte cu adevarat, pentru a evita unele gafe regretabile. Pentru ca, intr-adevar, una e cand un presedinte afirma ceva si alta e cand un cetatean oarecare afirma ceva. Scrupulozitatea nu pare a fi punctul forte al domnului Presedinte… Si nu e bine. Iar declaratiile pe care le-a facut la adresa Regelui Mihai sunt si contraproductive din punct de vedere politic, atat pentru el insusi cat si pentru PDL, partidul sau de suflet si care il sustine.

Nu este de mirare ca atat PDL cat si Basescu se bucura de o incredere din ce in ce mai mica din partea populatiei. Dar parca si fac tot posibilul ca lucrurile sa stea asa. Aducerea in discutie a unor astfel de teme si intr-o asemenea maniera, asa cum a facut Basescu la B1 TV nu au cum sa aduca un plus de capital electoral PDL-ului. Basescu nu mai functioneaza ca o locomotiva pentru partid! Iar lucrul asta ar trebui sa dea serios de gandit pedelistilor. De fapt asta e problema principala, care ii priveste direct intrucat alegerile se apropie. Iar Basescu care a jucat deseori si rolul premierului sau a presedintelui de partid, ca doar e presedinte jucator, este in mod firesc, date fiind asemenea circumstante, asociat cu PDL-ul, iar o scadere a popularitatii lui Basescu se reflecta si in popularitatea PDL-ului, afectand negativ partidul. PDL are astfel de probleme, dar parca nu le vede, nu vrea sa le vada…

De citit si:

Mediafax:

Washington Post: Atacul lui Traian Băsescu la adresa Regelui Mihai i-a „şocat” pe români

Update

Iata ca reactiile continua!!

Gandul:

Ambasada SUA răspunde USL cu declaraţia preşedintelui Truman. „Regele Mihai I a avut o contribuţie extraordinară la cauza libertăţii şi democraţiei”

„Ambasada SUA la Bucureşti a precizat, vineri, pentru Mediafax, că doreşte să dea publicităţii, referitor la Regele Mihai I, două documente, între care alocuţiunea preşedintelui Truman referitor la monarhul român, conform căruia acesta „a dat dovadă de un comportament excepţional de merituos”.
Ambasada răspunde astfel scrisorii adresate ambasadorului Mark Gitenstein de co-preşedinţii USL, Victor Ponta şi Crin Antonescu, în care aceştia i-au solicitat să se exprime în legătură cu declaraţia făcută de către preşedintele Traian Băsescu despre Regele Mihai.”

Băsescu, întrebat despre atacul la Rege: „E o problemă internă. Tocmai la Bruxelles nu puteţi dormi de clarificări?!”

Vladimir Tismăneanu, şocat de „declanşarea unui adevărat tsunami” de comentarii după interviul în care Traian Băsescu l-a făcut pe Rege „trădător şi slugă la ruşi”

„”Ion Iliescu, cel care l-a expulzat pe Regele Mihai din ţară la începutul anilor ’90 ca pe un infractor ordinar, se sufocă azi de indignare. La fel, Răzvan Theodorescu, istoricul care, prin declaraţiile sale cel puţin insensibile pe tema Holocaustului, făcute în poziţia oficială de ministru al Culturii, a declanşat (pe lângă nefericitul interviu al lui Iliescu din «Haaretz») decizia de a se înfiinţa Comisia Wiesel. Crin Antonescu fierbe de revoltă monarhistă, iar Cristian Tudor Popescu, cunoscutul filosemit şi antifascist, cândva apologetul negaţionstului Roger Garaudy (e nevoie să revenim la subiect, domnule CTP?) mă acuză că am capotat la testul evreităţii, nu doar la acela al vocaţiei mele intelectuale„, mai scrie Tismăneanu.” (subl.mea)

Update:

Raspunsul lui Cristian Tudor Popescu in Gandul:

Prezint scuze d-lui Vladimir Tismăneanu

Din care voi cita cate ceva:

„Nu e în chestie apologia lui Roger Garaudy. Dacă ar fi, v-aş spune că umflaţi lucrurile ca un veritabil agitator cominformist: am scris doar un articol critic, evidenţiind ce mi s-a părut raţional şi ce nu într-o carte de R. Garaudy, nicidecum o apologie a respectivului. Cât priveşte ameninţarea „e nevoie să revenim la subiect, d-le Popescu?”, măi, războinicule, măi, ninja blog, am publicat articolul şi într-o carte, sunt dispus să-l susţin în orice moment, nu cum faceţi matale cu raportul ce vă poartă numele, raport cu care dl Băsescu tocmai s-a şters la gură.

Dar maximul jegoşeniei agitprop îl atingeţi afirmând că aş fi uitat de Sergiu Andon, autorul pamfletului „Hai sictir, majestate”. Mai întâi, domnule istoric, profesor, om de ştiinţă, titlul exact al articolului în cauză, apărut în Adevărul, este „Fir-ai al naibii, maiestate!”, sictirul e o minciună din repertoriul dvs., ca să dea mai bine la public denigrarea subsemnatului. Chiar în seara declaraţiilor d-lui Băsescu pe care nu vă aranjează să le comentaţi, am răspuns încă o dată, la Realitatea TV, în legătură cu „Fir-ai al naibii, maiestate!”. Am explicat că dl Andon a introdus titlul şi textul în ultimul moment, la închiderea ediţiei, pe răspundere proprie, fără aprobarea Consiliului Director care conducea atunci ziarul Adevărul. Ani de zile am plecat capul şi am cerut scuze în numele ziarului, delimitându-mă de acel articol de câte ori eram întrebat. Când dl Andon a cumulat încă un gest asemănător, de data asta în legătură cu Mihai Eminescu, a fost destituit din funcţia de membru al Consiliului Director şi a părăsit ziarul Adevărul. Dvs, d-le Tismăneanu, aţi prezentat cuiva scuze pentru ce-a făcut dl Băsescu?

În rest, dragă Volodea, dacă dormi liniştit, aşa cum spunea dl Băsescu că va dormi după ce a citit în Parlament raportul Tismăneanu şi i-a strâns mâna regelui Mihai, chiar îmi prezint scuzele, pentru deranj.” (subl. mea)

Evenimentul Zilei:

Culisele atacului la Regele Mihai

si un editorial:

SENATUL EVZ: Turbulenţe şi derapaje

de Mircea Cărtărescu

„Nu mai avem subiecte, s-au dus minele de aur ale Columbenilor şi Zăvorancelor? No problemo. Pitorescul nostru preşedinte nu are numai aşi, cum spuneam, în mânecă, ci şi doiari şi treiari, uneori de toată jalea. Greu de înţeles cum acelaşi om care pune teme mari, grele şi adevărate pe tapetul jerpelit al politicii noastre poate veni şi cu declaraţii de o mare simplicitate, ca să nu zic altfel. Cine l-a pus, de pildă, să răbufnească ieri seară împotriva regelui Mihai, să-l numească „slugă a ruşilor” şi trădător al ţării? Mai ales, cine l-a pus să aprobe trecerea Prutului de către generalul Antonescu? Chiar dacă acestea sunt convingerile reale ale preşedintelui, ce sens avea să fie debitate pe un post de televiziune? Un preşedinte trebuie să fie diplomatic, el nu e un istoric revizionist, ci un simbol naţional. Dacă are şi unele păreri nu prea democratice, mai bine să nu şi le exprime, căci trăim într-o ţară democratică. Nu sună bine, nici frumos în gura lui părerile extrem de nepopulare de acest gen. Ce-am auzit miercuri seară pe B1 TV arată latura personalităţii lui Traian Băsescu coerentă cu „ţigancă împuţită”, „păsărică”, „stat de mămici” şi alte derapaje, dar coboară penibilul acestei laturi la un nivel mai jos. „

Mediafax:

Iliescu, despre declaraţiile lui Băsescu referitoare la Regele Mihai: Iresponsabile, descalificante

„Întrebat despre faptul că şi el a avut o relaţie dificilă cu fostul suveran, Ion Iliescu a răspuns: „Am avut şi noi problemele noastre, eu nu sunt un monarhist (…) Şi am regretat faptul că în perioada ’90-’92 s-a creat o situaţie tensionată, pe care puteam să o evităm şi atunci. Dar, după aceea, noi am stabilit relaţii de dialog normale, care au fost benefice ţării. Deci, ceea ce s-a construit de atunci de ce să fie subminat, deteriorat de momentul de faţă?„.” (subl.mea)

Update:

Tot in Gandul:

EXCLUSIV GÂNDUL. Centrul Wiesenthal: “Preşedintele Băsescu are mare nevoie de o lecţie despre Holocaustul din România”

„”Se pare că preşedintele Băsescu are mare nevoie de o lecţie corectă de istorie despre Holocaustul din România. Persoana care poartă cea mai mare responsabilitate criminală pentru uciderea în masă a atât de multor evrei este mareşalul Antonescu, dictatorul care a condus ţara până când a fost îndepărtat din funcţie. Regele Mihai a avut o influenţă minoră, dacă nu chiar inexistentă, asupra destinului evreimii din România”, a declarat într-un mesaj exclusiv pentru gândul Efraim Zuroff, directorul biroului din Israel al Centrului Simon Wiesenthal.”

Preşedintele Comunităţii Evreieşti: “Declaraţiile preşedintelui ne provoacă multă curiozitate, ca să fiu elegant. Ion Antonescu este cel vinovat”

„Deputatul Aurel Vainer, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, a declarat pentru gândul că „aceste declaraţii ale preşedintelui Traian Băsescu ne-au provocat foarte multă curiozitate, ca să mă exprim elegant. Ne surprinde că îi atribuie Regelui Mihai un rol mult mai mare decât a avut în realitate, într-un stat care era lipsit de Constituţie şi în care nu el era un conducător al statului”.”

Foarte interesant si editorialul scris de Andreea Pora in Revista 22:

Un cap în gura Maiestăţii Sale Regele Mihai

din care am sa citez putin, recomandand, desigur, citirea integrala a intregului editorial:

„Astfel spus, Traian Băsescu, a prins momentul şi, ca să folosesc un limbaj apropiat de cel prezidenţial, „i-a tras un cap în gură regelui”. Unul care i-a lăsat muţi pe mulţi, pentru că nu trebuie să fii monarhist ca să te indigneze un astfel de gest. Meschinăria din afirmaţiile prezidenţiale („unora le dăm averi”) este cu atât mai revoltătoare, cu cât regele nu a primit înapoi de la statul român decât ceea ce i-a aparţinut prin moştenirea lăsată de Regele Carol I, şi asta după ani lungi de umilinţe şi hărţuieli din partea aceluiaşi stat. Este o subscriere la un discurs de tip vadimisto-iliescist din negura anilor imediat post-revoluţionari, estompat, din fericire, în ultima perioadă. Ne aduce aminte de perioada în care regele era împiedicat de Ion Iliescu (faţa de care preşedintele s-a arătat mult mai respectuos) să intre în ţară şi de campania de defăimare sistematică. Spre supărarea unora regele continuă să fie un simbol într-o ţară în care, iată, noroiul este materia preferată.”

 

Iunie 24, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii