Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Despre recenta declaratie a D-lui. Iliescu

Mediafax

Ion Iliescu, pentru Der Spiegel: Am aprobat o cerere privind „o locaţie” a CIA în România. Ioan Talpeş confirmă afirmaţiile fostului preşedinte

Se arata ca:

Ion Iliescu afirmă, într-un interviu acordat Der Spiegel, că el a aprobat „în principiu”, în perioada 2002-2003, o solicitare a SUA privind crearea unui centru al CIA în România, fără a şti că urma să fie vorba de vreo unitate pentru detenţie, detaliile proiectului stabilindu-le Ioan Talpeş, la acea vreme şef al Administraţiei prezidenţiale, scrie Der Spiegel.

În perioada 2002-2003, Statele Unite au formulat o cerere privind găzduirea de către România a unui centru al Agenţiei Centrale de Informaţii.

„Aliaţii americani ne-au cerut să oferim o locaţie”, afirmă Ion Iliescu într-un interviu acordat revistei Der Spiegel, explicând că a aprobat solicitarea „în principiu”, detaliile fiind stabilite de Ioan Talpeş, care fusese director al Serviciului de Informaţii Externe, iar atunci era şef al Administraţiei prezidenţiale şi şef al Departamentului prezidenţial pentru Securitatea Naţională.

Ion Iliescu a precizat că el a aprobat doar „o locaţie” destinată CIA, fără a avea cunoştinţă că era vorba de vreun centru special, pentru detenţie.

„Am considerat că era un gest de acomodare înaintea aderării noastre la NATO”, a explicat Iliescu, care a fost preşedinte în perioada 22 decembrie 1989-1992, 1992-1996 şi 2000-2004.

„Noi nu am avut nicio interferenţă asupra activităţilor desfăşurate de Statele Unite în acea locaţie”, a explicat fostul preşedinte. „În acel moment, mie, ca preşedinte, acea solicitare nu mi s-a părut mare lucru. Eram aliaţi (…), nu am intrat în detalii. Dacă aş fi ştiut ce se putea face acolo, răspunsul nu ar fi fost pozitiv”, a subliniat Iliescu.

Ioan Talpeş confirmă, pentru Der Spiegel, afirmaţiile lui Ion Iliescu despre centrul CIA

Fostul şef al Administraţiei prezidenţiale Ioan Talpeş a confirmat, pentru Der Spiegel, afirmaţiile lui Ion Iliescu despre locaţia destinată CIA, explicând că a fost oferit un sediu în Bucureşti, utilizat între 2003 şi 2006, şi că autorităţile române nu au ştiut ce activităţi desfăşurau americanii.

Ioan Talpeş, care în 2003 era şef al Administraţiei prezidenţiale şi şef al Departamentului prezidenţial pentru Securitatea Naţională, a confirmat că preşedintele de la acea vreme, Ion Iliescu, i-a dat „mână liberă” să se ocupe de problema oferirii unui sediu destinat CIA.

Talpeş a precizat că locaţia a fost oferită în Bucureşti, fiind utilizată în perioada 2003-2006, explicând că acest sediu nu mai există în prezent.

Potrivit fostului consilier prezidenţial, autorităţile române ar fi transmis CIA că nu aşteptau informaţii despre activităţile desfăşurate în acel sediu. „Nu am văzut personal locaţia. Eram conştienţi că puteau fi lucruri periculoase”, a spus Talpeş, potrivit Der Spiegel.

Fostul preşedinte Traian Băsescu a negat, săptămâna trecută, afirmaţiile unui jurnalist care a susţinut că pe teritoriul României au existat închisori CIA unde au fost torturaţi oameni, subliniind că nu există „o probă” că au funcţionat pe teritoriul ţării noastre astfel de centre de detenţie. Întrebat vineri seara la Realitatea Tv dacă au fost închisori CIA în România unde s-au torturat oameni, fostul şef al statului a spus că nu ştie. Întrebat dacă a citit raportul Congresului SUA privind închisorile CIA din întreaga lume, Băsescu a confimat, dar a precizat că „nu există o probă că pe teritoriul României au existat astfel de închisori”.

Senatul american a prezentat, pe 9 decembrie 2014, versiunea publică a raportului privind tehnicile de interogare utilizate de CIA. Conform documentului, Agenţia Centrală de Informaţii din SUA a utilizat metode „brutale”, de multe ori „ineficiente”, pentru interogarea suspecţilor de terorism, inducând în eroare constant Preşedinţia şi Congresul privind informaţiile obţinute. Versiunea publică a raportului elaborat de Comisia senatorială de Informaţii a secretizat o serie de date, inclusiv numele ţărilor care au găzduit închisori secrete ale CIA. Potrivit unor surse citate de Washington Post, numele de cod al centrului de detenţie construit de CIA în România este „BLACK” („NEGRU”). Polonia are culoarea „albastru”, Lituania, „violet”, iar Thailanda, „verde”. Pornind de la această informaţie, din document ar rezulta că Agenţia Centrală de Informaţii din SUA a semnat, în anul 2002, un acord cu o instituţie decizională de rang înalt din România (neidentificată în versiunea publică a documentului) pentru găzduirea unei închisori secrete a CIA. Fondurile oferite pentru construcţia centrului de detenţie au fost de ordinul milioanelor de dolari. „În anul 2002, CIA a ajuns la un acord cu … din ţara … pentru a găzdui un centru de detenţie. Sediul central al CIA a invitat biroul CIA din ţara … să identifice modalităţi de susţinere a … în ţara … (…) Primii deţinuţi CIA au început să fie transferaţi la Centrul de detenţie NEGRU în toamna anului 2003”, se arăta în raportul Senatului SUA privind tehnicile de interogare utilizate de Agenţia Centrală de Informaţii.

Conform raportului, CIA nu informase Departamentul de Stat despre închisoarea secretă din România, iar ambasadorul american în România, Michael Guest, a calificat ca „inacceptabilă” această situaţie, cerând clarificări şi asigurări că nu vor fi utilizate tehnici brutale de interogare. „În august 2003, ambasadorul american în ţara … a încercat să ia legătura cu oficiali de la Departamentul de Stat pentru a se asigura că instituţia are cunoştinţă de existenţa centrului de detenţie şi de potenţialul impact asupra politicilor în relaţia cu Administraţia ţării-gazdă (România – n.red). Ambasadorului american i s-a răspuns de către biroul local CIA că acest lucru nu este posibil şi că nimeni de la Departamentul de Stat, nici măcar secretarul de Stat (Colin Powell – n.red), nu fusese informat despre existenţa închisorii CIA în această ţară. Catalogând drept «inacceptabilă» atitudinea CIA, ambasadorul a cerut un document semnat cel puţin de către consilierul prezidenţial american pentru Securitatea naţională prin care să fie descrise atribuţiile programului, inclusiv o poziţie din care să reiasă că tehnicile de interogare utilizate de CIA respectau standardele legale şi drepturile omului (…)”, menţionează raportul.

În această situaţie, sediul central al CIA a cerut intervenţia adjunctului secretarului de Stat, Richard Armitage, care l-a sunat pe ambasadorul din România. „Richard Armitage a cerut CIA să îi ţină pe el şi pe secretarul de Stat informaţi, pentru a nu fi luaţi pe nepregătite când ambasadorul va exprima îngrijorare”, subliniază raportul. În mai 2004, pe fondul dezvăluirilor despre abuzurile comise în închisoarea americană de la Abu Ghraib (Irak), ambasadorul din România a cerut din nou explicaţii privind metodele de interogare utilizate de CIA, reiese din raport. „Richard Armitage a făcut din nou afirmaţii vehemente, reproşând CIA că el şi secretarul de Stat au fost ţinuţi în afara procesului de coordonare al Consiliului american pentru Securitatea Naţională privind programul CIA. (…) Armitage a emis dubii privind eficienţa şi valoarea informaţiilor obţinute prin programul CIA”, preciza raportul. Din document rezultă că în închisoarea CIA din România au fost deţinuţi suspecţi importanţi, printre care s-au numărat Khaled Sheikh Mohammed, considerat principalul organizator al atentatelor din 11 septembrie 2001, Janat Gul, un lider operativ al reţelei Al-Qaida, Hassan Ghul, combatant al organizaţiei teroriste, Abu Faraj al-Libi, numărul trei în ierarhia grupării, şi Abd al-Rahim al-Nashiri, un saudit implicat în atacul asupra navei militare USS Cole.

După publicarea raportului Senatului SUA, MAE preciza, pe 16 decembrie 2014, că autorităţile române nu deţin probe referitoare la centre de detenţie ale CIA sau acţiuni de privare de libertate întreprinse de Agenţie pe teritoriul naţional, dar nu pot ignora acuzaţiile aduse, astfel că manifestă disponibilitate pentru elucidarea acestora.

Un raport al Consiliului Europei prezentat în 2006 confirma existenţa unui centru secret de detenţie al CIA în România, în cadrul programului Agenţiei Centrale de Informaţii de „extrădări extraordinare” vizând suspecţi de terorism. În decembrie 2011, organizaţia Amnesty International a cerut României să redeschidă investigaţia privind centrul de detenţie al CIA, după ce presa internaţională a dezvăluit că închisoarea ar fi fost în Bucureşti. În octombrie 2013, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie prin care cerea autorităţilor române declanşarea rapidă a unei anchete „independente, imparţiale, detaliate şi eficiente” privind implicarea României în programul închisorilor CIA. În replică, premierul Victor Ponta a declarat că autorităţile române vor studia rezoluţia PE şi vor face tot ce e normal pe plan european sau internaţional. „Sincer, nu ştiu despre ce închisori este vorba şi, în mod sigur, cred că s-au întâmplat cu mult înainte de a mă apropia eu de funcţia de prim-ministru. O să studiem ce s-a decis şi vom face tot ceea ce e normal pe plan european sau internaţional”, spunea Victor Ponta în octombrie 2013.

În luna februarie a acestui an, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie potrivit căreia comisiile pentru Libertăţi civile, Afaceri externe şi Drepturile omului din PE vor reîncepe ancheta privind presupusele transferuri şi detenţii ilegale de prizonieri desfăşurate de CIA în statele membre UE, ca urmare a noilor dezvăluiri ale Senatului SUA privind utilizarea torturii de către CIA. Raportul Senatului SUA publicat în decembrie 2014 „dezvăluie fapte noi care confirmă acuzaţiile conform cărora mai multe state membre ale UE, autorităţile acestora, funcţionari şi agenţi ai serviciilor de securitate şi de informaţii au fost complici la programul CIA de detenţie secretă şi de extrădări extraordinare, uneori prin mijloace corupte bazate pe sume substanţiale de bani oferite de CIA în schimbul cooperării lor”, susţineau europarlamentarii. PE anunţa că această anchetă va presupune, printre altele, trimiterea unei misiuni parlamentare pentru colectarea de informaţii în statele membre unde există acuzaţii că au fost centre secrete CIA de detenţie.

Totodată, PE a invitat SUA „să ancheteze şi să urmărească penal multiplele încălcări ale drepturilor omului din cadrul programului CIA de predare şi de detenţie secretă şi să coopereze în ceea ce priveşte toate cererile din partea statelor membre ale UE referitoare la informare, extrădare sau căile de atac eficiente pentru victimele programului CIA”. Pe de altă parte, europarlamentarii îşi exprimau „preocuparea privind obstacolele întâmpinate de anchetele parlamentare şi judiciare naţionale referitoare la implicarea anumitor state membre în programul CIA, abuzul privind secretul de stat şi clasificarea nejustificată a documentelor care au condus la încetarea urmăririi penale”. Ei reiterau solicitările adresate statelor membre de a investiga acuzaţiile potrivit cărora, pe teritoriul lor, au existat închisori secrete în care erau deţinute persoane în cadrul programului CIA, precum şi să îi urmărească penal pe cei implicaţi în aceste operaţiuni.

Acuzaţiile privind utilizarea de către CIA a statelor membre UE, printre care România, Polonia şi Lituania, pentru transportarea şi detenţia ilegală a prizonierilor au fost anchetate de comisia temporară a Parlamentului European creată în 2006. De atunci, europarlamentarii au cerut în mod repetat investigaţii aprofundate privind colaborarea statelor membre UE cu programul CIA de detenţie secretă şi extrădare extraordinară.

În România a existat o anchetă parlamentară asupra acestei chestiuni, constituită în luna decembrie a anului 2005, după primele informaţii potrivit cărora spaţiul aerian românesc ar fi fost survolat de avioane CIA care transportau deţinuţi şi că aceştia erau torturaţi în centre special constituite în România. În urma acelei anchete s-a stabilit că nu au existat închisori CIA pe teritoriul României.

Preşedintele Comisiei parlamentare privind închisorile CIA, senatorul Norica Nicolai, declara, pe 16 iunie 2006, că există date clare care atestă faptul că avioanele militare americane au aterizat pe aeroporturile româneşti exclusiv din motive tehnice şi că, în România, nu există închisori pentru deţinuţi suspecţi de terorism.”

Sa vedem si ce precizari aduce Dl. Iliescu:

Precizari la interviul din Der Spiegel

Dl. Presedinte Iliescu arata ca:

Sunt neplăcut surprins de modul în care se reflectă și mai ales se comentează afirmațiile pe care le-am făcut într-un interviu acordat publicației germane „Der Spiegel”.

Vreau să fiu cât se poate de clar: nu am confirmat în niciun fel existența unei închisori ilegale a CIA pe teritoriul României, închisoare în care s-ar fi aplicat tehnici ilegale de interogare, cum ar fi tortura. Am precizat la fel de clar că, dacă aș fi știut ce destinație are facilitatea solicitată de partea americană, aș fi luat, cu siguranță, o altă decizie.

Știind ceea ce aprobasem – acordarea unui sediu pentru reprezentanța CIA în România-justifică faptul că, în toți acești ani, am negat existența unei închisori CIA pe teritoriul Româniai. Resping cu toată hotărârea interpretarea acestui gest-firesc între parteneri și aliați-drept o formă de a ”mitui” partea americană, pentru ca România să fie primită în NATO. Aprobarea a fost dată, din câte știu, DUPĂ ce la Praga, la summitul NATO, în noiembrie 2002, s-a luat decizia admiterii țării noastre în Alianța Nord-Atlantică.

Admiterea în NATO este rezultatul firesc al reformelor politice și militare operate după 1989, și a avut un șir de costuri, pe care le-am acceptat, pentru că beneficiile apartenenței noastre la NATO întrec cu mult costurile. Iar acum vedem cu adevărat că atunci am făcut o alegere corectă, care ne asigură securitatea, într-un context internațional complicat și extrem de periculos.

Cooperarea pe multiple planuri între București și Washington s-a accentuat și consolidat în ultimii 15 ani, lucru recunoscut-și continuat-de președinții și guvernele care s-au succedat de atunci la conducerea României. Ne-am asumat niște angajamente, care nu sunt nici ale mele, nici ale lui Traian Băsescu sau ale noului președinte, Klaus Iohannis. Sunt ale României, sunt în logica servirii intereselor României. Revin și spun: pentru toate există un cost. SUA și-au asumat lupta împotriva terorismului. Această luptă a avut și are niște costuri, umane și materiale. Costuri pe care le-am cunoscut și noi, în angajamentul nostru în Irak și Afganistan. Nu trebuia să ni le asumăm? Nu trebuia să respectăm regulile stabilite prin tratatele la care suntem parte?

Este ridicolă și mai ales degradantă pentru România, periculoasă pentru interesele ei, afirmația că declarația mea face ”jocul rușilor”. După aceeași logică, raportul prezentat la începutul anului în Congresul SUA, raport extrem de critic față de CIA și de tehnicile sale de interogare, face, la rândul lui, jocul rușilor. Vi se pare că se poate spune așa ceva, fără a cădea în ridicol? Raportul Congresului este expresia cea mai concretă a tăriei unei democrații, care, atunci când este nevoie, își asumă erorile și face astfel încât ele să nu se mai repete, iar legea să fie respectată.

Dacă în facilitățile CIA din România, din acei ani, s-au petrecut încălcări ale regulilor, este datoria părții americane să spună acest lucru, și să procedeze în consecință. România nu poate să nu-și asume faptul că a acceptat o cerere a CIA. Dar de aici până a spune că știam ce se întâmplă acolo, că știam despre eventualele acte de tortură și de cruzime, este drum lung. Eu refuz să merg pe acest drum.

Oricât ar părea de ciudat celor care cred că au mai găsit un motiv de răfuială cu Ion Iliescu, afirmațiile mele sunt o dovadă că România are tăria de a-și asuma responsabilitățile care îi revin, și în bine, și în mai puțin bine. Am învățat, sper, cu toții, lecția acestei întâmplări, și de acum înainte vom acționa în consecință. Sper că vom învăța și să vorbim aceeași limbă, când este vorba despre România și despre interesele ei. Și dacă ceva face jocul adversarilor României, acel ceva este suma dezbinărilor noastre, abordărilor politicianiste, tratarea conflictuală a tuturor subiectelor.”

Trebuie sa fim de acord cu ceea ce afirma fostul Presedinte, si anume ca e necesar ca Romania sa aiba „tăria de a-și asuma responsabilitățile care îi revin” . Punctul slab ar fi ca nu s-a interesat de ceea ce face CIA pe teritoriul Romaniei sau de ce nu a fost informat, pentru ca nu mi se pare prea clar…

Dar aici e o alta problema… Si anume raportul comisiei senatoriale americane, „raportul prezentat la începutul anului în Congresul SUA, raport extrem de critic față de CIA și de tehnicile sale de interogare” … Si e bine punctat: „extrem de critic”. Eu stau si ma intreb daca ne dam seama despre ce vorbim… Pentru ca, cel putin asa mi se pare, vorbim despre teroristi ca despre niste domnisoare de pension, la care daca ridici putin tonul au si inceput sa planga. Sa ne amintim ce au facut teroristii: 11 septembrie, Toulouse, Boston, Charlie Hebdo – Paris!! Sa ne gandim la Al Qaeda si ISIS, organizatii criminale care opereaza liber prin lumea larga, provocand o multime de victime, oameni nevinovati!! Or, tot acest raport senatorial ce doreste sa arate de fapt? Cat de rea a fost Administratia republicana sub Bush jr. Este clar ca avem de a face cu o lupta politica intre democrati si republicani, prin care primii doresc sa-i discrediteze pe adversarii lor politici, pe republicani. Sa arate ca America, sub o Administratie republicana, nu a respectat Drepturile Fundamentale ale Omului iar acum se face dreptate! Abordarea aceasta conflictuala are, bineinteles, ecouri in lumea larga. Insa, din pacate, pare a fi partinitoare, tinand partea teroristilor care apar astfel intr-o lumina mai favorabila.

Insa trebuie spus ca actiunile SUA in Orientul Mijlociu, si ma refer la cele impotriva Irak-ului, desfasurate cand la Casa Alba a fost o Administratie republicana, n-au fost fara temei. Ele au fost justificate! Saddam Hussein a atacat Kuweitul, a trimis rachete care au lovit Israelul. Iar ca reactie la asemenea fapte a urmat replica americana. De asemenea, razboiul din Afganistan a fost o reactie la atentatele din 11 septembrie 2001. In momentul in care, in Orientul Mijlociu, s-a dezvoltat o forta politica agresiva – atat politica dar si una terorista – care s-a manifestat impotriva SUA, atunci America a reactionat, cum si era de asteptat.

Sa facem o comparatie cu actiunile intreprinse de SUA sub o Administratie democrata, sub Barack Obama. Sa luam Libia. Muammar al-Gaddafi nu a atacat pe nimeni. Dimpotriva, el a vrut sa stabileasca niste relatii normale cu UE si SUA, in ciuda pacatelor tineretii. Chiar a vrut sa dea o mana de ajutor in lupta impotriva terorismului. Libia nu a atacat niciun stat, niciun stat vecin. Actiunea intreprinsa impotriva Libiei, aprobata in Consiliul de Securitate al ONU – cu abtinerea, din cate stiu, a Rusiei si Chinei – nu se poate spune ca nu a fost legala. Dar a fost justificata? Avioanele franceze si britanice au lovit salbatic Libia, SUA a bombardat de pe mare aceasta tara. Ca sa-l scoata pe dictator de la Putere. Au distrus Libia. Si rezultatul a fost ca Libia a ajuns un focar de terorism, unde terorismul islamic, organizatii criminale precum ISIS, se dezvolta fara probleme. Sa ne gandim acum la Siria – unde Consiliul de Securitate nu a aprobat interventia militara. Bashar al-Assad de asemenea nu a atacat pe cineva. Siria nu a atacat un stat vecin ca sa poti sa spui ca e un pericol. In schimb a inceput o actiune impotriva lui, dusa inclusiv de forte teroriste, actiune care nu a fost condamnata de Adminstratia de la Casa Alba, de Barack Obama, ci si sprijinita cel putin moral prin lipsa oricarei reactii. La fel si in Egipt, cand cu Primavara Araba, a venit la Putere Fratia Musulmana, lucru la care Dl. Obama de asemenea nu prea a avut vreo reactie. Cu alte cuvinte, ceea ce s-a intamplat sub Barack Obama a fost o recrudescenta a terorismului in lume, fara ca aceasta spirala a crimei si violentei sa fie in vreun fel condamnata cu vehementa de catre liderul de la Casa Alba. Dimpotriva, parea ca le gaseste temeiuri justificate teroristilor pentru actiunile lor!

Toata aceasta tevatura pare a fi discreditarea fostei Administratii republicane de la Casa Alba, de catre democrati, in vederea viitoarelor alegeri prezidentiale pe care democratii vor sa le castige.

Dar sa vedem si care sunt cocluziile raportului Senatului:

Gandul

Concluziile DURE ale raportului Senatului SUA cu privire la tehnicile de interogare ale CIA: cele 20 de acuzaţii aduse Agenţiei Centrale de Informaţii

Se arata ca:

Tortura utilizată de CIA în interogatoriile începute după atentantele din 11 septembrie 2001 nu a fost „un mijloc eficient pentru a obţine informaţii sau colaborarea unor deţinuţi”, apreciază un raport al Senatului american în prima dintre cele 20 de concluzii prezentate mai jos, relatează AFP.

1. Utilizarea de către CIA a unor tehnici dure de interogare nu a fost un mijloc eficient pentru a obţine informaţii sau cooperarea unor deţinuţi.

2. Justificarea de către CIA a utilizătii tehnicilor dure de interogare se bazează pe afirmaţii inexacte cu privire la eficienţa lor.

3. Interogatoriile unor deţinuţi ai CIA au fost brutale şi mult mai dure decât CIA le-a descris aleşilor.

4. Condiţiile de încarcerare ale unor deţinuţi ai CIA erau mai dure decât CIA le-a prezentat aleşilor.

5. CIA a furnizat în mod repetat informaţii inexacte Departamentului american al Justiţiei, punând piedici unei analize juridice corecte asupra programului de detenţie şi interogare al CIA.

6. CIA s-a sustras activ sau a împiedicat supravegherea acestui program de către Congres.

7. CIA a împiedicat supravegherea şi procesul de decizie al Casei Albe.

8. Implementarea şi gestionarea acestui program de către CIA a complicat şi uneori a împiedicat misiunile de securitate naţională ale altor agenţii.

9. CIA a împiedicat supravegherea prin intermediul biroului inspectorului general al CIA.

10. CIA a coordonat difuzarea unor informaţii clasificate presei, inclusiv informaţii inexacte privind eficienţa unor tehnici dure de interogare.

11. CIA (Agenţia Centrală de Informaţii) nu era pregătită în momentul lansării programului de detenţie şi interogare, la peste şase luni după ce i s-a permis să deţină persoane.

12. Programul de detenţie şi interogare era implementat inadecvat şi prost gestionat în întregime, în special în 2002 şi la începutul lui 2003.

13. Doi psihologi externi au dezvoltat tehnicile dure de interogare ale CIA şi au jucat un rol central în implementarea, estimarea şi gestionarea programului. În 2005, CIA a subcontractat majoritatea operaţiunilor legate de acest program.

14. Deţinuţii CIA au fost supuşi unor tehnici coercitive de interogare care nu au fost aprobate de Departamentul Justiţiei sau autorizate de oficialii CIA.

15. CIA nu a prezentat o listă completă sau exactă cu indivizii pe care îi deţine şi a reţinut persoane care nu îndeplineau criteriile pentru a fi închise. Afirmaţiile CIA cu privie la numărul deţinuţilor săi şi al celor care au fost supuşi tehnicilor sale de interogare erau inexacte.

16. CIA nu a reuşit să evalueze corect eficienţa interogatoriilor sale forţate.

17. CIA a sancţionat rareori membrii săi care au comis încălcări grave şi au efectuat activităţi inadecvate.

18. CIA a ignorat numeroase critici interne şi obiecţii pe tema implementării şi gestionării programului său de detenţie şi interogare.

19. Programul CIA nu era viabil şi s-a încheiat efectiv în 2006, după dezvăluiri de presă, diminuarea cooperării altor state şi apariţia unor preocupări de ordin juridic.

20. Programul CIA a afectat reputaţia Statelor Unite în lume şi a generat costuri suplimentare importante, atât de ordin financiar, cât şi de altă natură.”

Eu cred ca ar fi de comentat cel putin doua lucruri:

1. De ce nu se trag concluzii la fel de dure impotriva terorismului, care creeaza o multime de victime, oameni nevinovati?

2. Daca lucrurile stau asa, de aici se vede ce inseamna cand serviciile secrete incep, dintr-un motiv sau altul, printr-un procedeu sau altul, sa aiba o Putere prea mare: incalca legea si comit abuzuri.

Dar sa vedem care a fost reactia lui Barack Obama:

Reacţia lui Barack Obama după ce un raport al Senatului a dezvăluit BRUTALITĂŢI incredibile comise de CIA

Se arata ca:

Preşedintele american, Barack Obama, a denunţat utilizarea de către Agenţia Centrală de Informaţii (CIA) a unor metode „contrare” valorilor Statelor Unite.

„Aceste tehnici de interogare au afectat puternic reputaţia Statelor Unite pe plan global”, a declarat Barack Obama într-un comunicat, promiţând că va face totul pentru ca aceste metode să nu mai fie utilizate niciodată.

„Nicio naţiune nu este perfectă, dar una din forţele Statelor Unite este voinţa de a înfrunta direct trecutul”, a spus Obama.

Agenţia Centrală de Informaţii din SUA a comis erori utilizând tehnici brutale de interogare, admite directorul CIA, John Brennan, explicând însă că aceste metode au permis dejucarea unor comploturi teroriste după atentatele din 11 septembrie 2001.

„Au existat erori. Dar aceste tehnici brutale de interogare au permis obţinerea unor informaţii care au permis evitarea unor atentate, capturarea teroriştilor şi salvarea de vieţi omeneşti”, a spus Brennan.

Agenţia Centrală de Informaţii din SUA a utilizat metode „brutale”, de multe ori „ineficiente”, pentru interogarea suspecţilor de terorism, inducând în eroare constant Preşedinţia şi Congresul privind informaţiile obţinute, conform raportului elaborat de Senatul SUA.

„În multe cazuri, au fost utilizate imediat cele mai agresive tehnici de interogare, în serie şi fără oprire”, precizează raportul.

„Privarea de somn implica ţinerea deţinuţilor în stare de veghe până la 180 de ore, de obicei în picioare sau în poziţii incomode, chiar şi cu mâinile legate deasupra capului”, adaugă documentul, precizând că un suspect de terorism a murit de hipotermie după ce a fost ţinut „parţial dezbrăcat” pe o podea de beton.

Conform raportului, alţi deţinuţi au fost legaţi la ochi şi târâţi pe coridoarele penitenciarelor în timp ce erau loviţi cu picioarele şi pumnii de gardieni. Mulţi deţinuţi supuşi tehnicilor brutale de interogare au suferit halucinaţii, stări paranoice, insomnii ori au avut tendinţa de a se automutila. Abu Zubaydah, unul dintre liderii reţelei teroriste Al-Qaida, a devenit inconştient după ce a fost supus tehnicii simulării înecului, precizează autorii raportului.

Potrivit documentului, elaborat de experţi ai Comisiei de Informaţii din Senatul SUA, „tehnicile de interogare utilizate CIA au fost mai brutale şi mult mai frecvente decât se cunoştea”.

Conform The New York Times, programul de interogare aplicat de CIA nu a fost bine gestionat şi nu era monitorizat în mod adecvat. „Persoanele care au încălcat politicile CIA au fost trase foarte rar la răspundere. Agenţia Centrală de Informaţii a restricţionat accesul la informaţii, a refuzat să răspundă solicitărilor referitoare la programul de interogare, furnizând, uneori, informaţii false”, notează raportul. „CIA a indus în eroare membri ai Congresului şi reprezentanţi ai Casei Albe privind eficienţa şi amploarea utilizării tehnicilor dure de interogare”, continuă autorii raportului.

Conform documentului, cel puţin 26 de suspecţi de terorism au fost deţinuţi în mod ilegal, în contradicţie cu normele americane de încarcerare.

„CIA a oferit ilegal informaţii clasificate jurnaliştilor, exagerând succesul tehnicilor dure de interogare a suspecţilor de terorism, în scopul obţinerii susţinerii opiniei publice”, subliniază raportul.”

„Vointa de a infrunta direct trecutul„…? Care „trecut„? Cel republican, n-asa? Cel putin asta sugereaza afirmatia lui Obama. Problema nu este daca o natiune e sau nu perfecta, ci trecutul republican… Drept este sa luam in considerare si ce spune John Brennan: „Au existat erori. Dar aceste tehnici brutale de interogare au permis obţinerea unor informaţii care au permis evitarea unor atentate, capturarea teroriştilor şi salvarea de vieţi omeneşti”.  Pentru ca daca „nicio natiune nu e perfecta” atunci sa ne gandim si la cele care prolifereaza terorismul. Iar cum si-a aparat Obama tara de terorism lasa de dorit!! Va propun sa recititi:

Boston…

… de unde se vede cat de bine e aparata America de aceste „domnisoare de pension” care „se rusineaza si de o floare”, teroristii!! Iar Obama „apara” America prin tehnici ce amintesc de fosta Securitate: ascultari de convorbiri telefonice si amestec in viata privata a oamenilor! In vreme ce fenomenul terorist ia amploare!! Greseala pe care o face actuala Administratie este de a arata acuzator cu degetul doar spre CIA si spre fosta Administratie de la Casa Alba, lasand in plan secund terorismul, ca si cum nu terorismul ar fi problema ci America, punand in dificultate aliatii SUA si generand o serie de probleme, dar care nu atenueaza in niciun fel fenomenul terorist din lume.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Reclame

aprilie 28, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 13 comentarii

„Rândunica” șarmantă…

Romania e o tara care nu intotdeauna e de admirat, dar care, in felul ei, este interesanta, intamplandu-se lucruri care au conotatii la nivel de Mari Puteri. Spre exemplu, cum vrea omu’ sa devina si el comisar european, hop!!, apare si Pacepa cu un editorial.

Romania Libera

Pacepa: Corina Crețu trimisă de KGB să-l seducă pe Collin Powell?

Se arata ca:

„Într-un articol intitulat „Fața întunecată a prietenei blonde din România a lui Colin Powell”, publicat de paltforma americană wnd.com, fostul șef al spionajului românesc, Gen. Lt. Ion Mihai Pacepa, care a cerut azil politic în SUA în 1978, sugerează că povestea de dragoste dintre  fostul Secretar de Stat american Collin Powell și europarlamentarul Corina Crețu, actualmente propunerea României pentru postul de comisar european, ar putea fi, de fapt, o capcană sexuală întinsă de moștenitorii KGB celui ce viza fotoliul de la Casa Albă.

Redăm, mai jos, integral, articolul fostului spion român Ion Mihai Pacepa:

„Vă mai amintiți de cazurile în care bărbați necăsătoriți aflați în vizită la Moscova sau în alte capitale din blocul sovietic erau victime ale unor capcane sexuale? Noi am trăit fericiți cu iluzia că, de la căderea comunismului, aceste practici de recrutare specifice Războiului Rece aparțin trecutului. Dar obiceiurile vechi mor greu. Există o nouă generație de agenți sexy – în trecut purtau denumirea de „rândunici” (eng. swallows). Doar că acum ele își desfășoară activitatea în întreaga lume, mai ales pe la conferințe internaționale, unde își expun impresionantele calificări politice, dar și ținute foarte sexy.

Din nefericire, am aflat recent că un mare patriot american și un om onorabil, respectatul general cu patru stele Collin Powell, ar fi putut fi vizat de o astfel de capcană a unor servicii secrete. Nu știm exact cât de lungă a fost această legătură și nici care a fost gradul de intimitate fizică în această relație – evident, Powell a respins public că ar fi avut vreo relație și se poate ca el să fie – în esență – inocent. Dar sunt alte fapte certe cu privire la cealaltă parte implicată în relație care sugerează că ar fi beneficiat de instruirea vechiului KGB.

Atrăgătoarea blondă Corina Crețu, atualmente membră a Parlamentului European, unde deține și funcția de vicepreședinte al Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților, este seducătoarea despre care vorbim. O carte din 2011, semnată de Eugen Mihăescu, un faimos caricaturist al New York Times în timpul Războiului Rece, devenit senator în România post-Ceaușescu, o numește la un moment dat „curtezana roșie a șandramalei staliniste”.

Să aruncăm o privire mai atentă asupra Corinei Crețu: Tatăl său a fost un comunist ce a studiat la Moscova, la fel ca Ion Iliescu, de trei ori președinte al României din perioada post-Ceaușescu. Tatăl lui Iliescu, ce și-a botezat fiul „Ilici” în onoarea eroului său Vladimir Ilici Lenin, și-a dedicat întreaga viață slujirii Cominternului, brațul internațional al Partidului Comunist. Ion Iliescu, membru al Biroului Politic al PCR în comunism, s-a instalat președinte al României imediat după împușcarea lui Ceaușescu în ziua de Crăciun a anului 1989, la sfârșitul unui proces în care multe acuzații veneau din cartea mea „Orizonturi Roșii”.

La sfârșitul anilor 90, președintele Iliescu a adus-o pe Corina Crețu la Palatul Cotroceni și i-a oferit o poziție similară unui membru al Guvernului. În acele timpuri, consilier pentru securitate națională era generalul Ioan Talpeș, fost adjunct al fratelui lui Nicolae Ceaușescu, Ilie, comisar politic al Armatei Roșii românești. Consilierul lui Talpeș pentru probleme americane a fost Larry Watts, autointitulat „istoric american”, ale cărui afaceri sentimentale în România au început în timpul Epocii de Aur a lui Ceaușescu și care a fost mutat într-o vilă cochetă deținută de serviciile de securitate române.

La începutul perioadei post-comuniste, Ion Ilici Iliescu și serviciile sale de spionaj au continuat să considere Statele Unite ca principalul inamic al României – termen pe care Kremlinul încă îl utilizează – și serviciile secrete românești au continuat să ajute Moscova la recrutarea unor diplomați americani detașați la București. Mark Sullivan, primul secretar al Ambasadei SUA la București, a fost ținta unei astfel de operațiuni desfășurate împreună cu agenția serviciile secrete ruse de la București, al căror șef era la acel moment un fost ofițer KGB numit Fiodr Bodnari. Am descris acest caz într-un articol publicat în România la mijlocul anilor 90. Sullivan a refuzat să coopereze cu Moscova și a fost rechemat la Washington”.

De asemenea, o operațiune încununată de succes a fost colaborarea în cazul Harold Nicholson, șef al stației CIA în România între 1990 și 1992, recrutat de seriviciile ruse de spionaj cu ajutorul celor românești. În 1997, Nicholson a fost condamnat la 23 de ani și 7 luni de închisoare pentru spionaj. El este considerat, în continuare, oficialul CIA cu rangul cel mai înalt care a fost vreodată condamnat pentru spionaj în favoarea unei puteri străine. (În fața instanței, Nicholson a declarat că a fost mai degrabă inspirat de cazul spionului Aldrich Ames decât descurajat.) Pe 18 ianuarie 2011, Nicholson a mai primit o condamnare de 8 ani după ce a pledat vinovat față de acuzația de conspirație pentru spionaj în favoarea unui guvern străin, precum și de spălare de bani. La alte cinci acuzații s-a renunțat în cadrul înțelegerii cu anchetatorii. Fiul acestuia, Nathaniel Nicholson, a fost condamnat în decembrie 2010 la 5 ani de închisoare cu suspendare în cadrul unei înțelegeri cu anchetatorii în vederea ajutorului dat în cazul contra tatălui său.

Aici este cheia: dintre toate operațiunile comune duse împotriva Statelor Unite, trebuie să fi fost puține obiective atât de atractive pentru serviciile secrete ruse precum generalul Colin Powell. El este un foarte respectat cetăţean de culoare (în mod automat rasa unui om este consideră o vulnerabilitate de către KGB, acum redenumit FSB sau Serviciul Federal de Securitate). El a deținut poziţii înalte în administraţia americană: consilier de securitate națională, şef al Statului Major al Armatei și ministru. Perspectiva de a ajunge preşedinte al Statelor Unite a determinat Moscova să-l supravegheze îndeaproape şi cu mare atenţie.

Flirtul său cu Corina Creţu să fie oare scheletul din dulap care l-a determinat pe generalul Powell să nu candideze la funcţia de preşedinte al Statelor Unite ? Ne uităm cu zâmbetul pe buze la flirtul cibernetic dintre un înalt oficial american şi un frumos agent socialist dintr-o ţară străină? Ori aflăm despre o operaţiune de recrutare sau compromitere a generalului Colin Powell care ar fi una dintre cele mai îndrăzneţe şi recente operaţiuni care să submineze securitatea Statelor Unite?

Astăzi avem de-a face cu o altă Românie, dar generația de ofițeri de informații care a fost instruită pentru a opera împotriva americanilor face şi acum ceea ce a fost învăţată să facă în timpul comunismului: promovarea liderilor comuniști și discreditarea Statelor Unite. Generalul Talpeș, consilier de securitate națională din perioada în care Corina Creţu încerca să intre în graţiile generalului Powell prin intermediul Internetului, promovează acum o carte al cărei scop este reabilitatea josnicului Nicolae Ceauşescu. Conform acestei cărţi, scrisă de fostul său consilier pentru problemele legate de Statele Unite, Larry Watts, Ceaușescu a fost, în adâncul sufletului, un democrat care intenționa să rupă România de blocul sovietic, dar nu a reuşit pentru că CIA nu a avut încredere în el (Aceasta este a doua carte pe care Watts a scris-o despre România. Prima sa carte, „Cassandra Română” este o carte anti-semită care are scopul de a-l reabilita pe dictatorul nazist Ion Antonescu, care a contribuit la uciderea a aproximativ 300.000 de evrei şi ţigani şi care, în mod justificat, a fost executat în 1946 ca un criminal de război). În prezent se poate spera că guvernul român, liderii politici și mass-media vor începe, în cele din urmă, să înţeleagă că Statele Unite și CIA au fost întotdeauna prietenii României, nu dușmanii. Statele Unite au îndurat 44 de ani de tensiuni ale Războiului Rece și a cheltuit mii de miliarde de dolari din taxele plătite de contribuabilul american pentru a învinge imperiului sovietic și de a restabili democrația în România și în restul Europei de Est.

Pe 23 noiembrie 2002, când românii au fost informați oficial că țara lor a fost aşezată la masa NATO, un curcubeu a apărut pe cerul Bucureștiului. „Dumnezeu ne zâmbește”, a spus atunci președintele George W. Bush în faţa unei mulțimi care îl apaluda. Într-adevăr, Dumnezeu a zâmbit României. De la o zi la alta, această țară, care a suferit o istorie lungă şi întunecată a dominaţiei Imperiului Roman, Otoman, fanariot și a ocupanților sovietici, a devenit mai puţin vulnerabilă la dominația străină. Într-adevăr, soldații americani staționați în prezent în România se angajează să apere integritatea teritorială a acestei țări cu viața lor.”

Iata si articolul original semnat de Generalul Ion Mihai Pacepa:

WND:

Dark side of Colin Powell’s blond Romanian friend

Se arata ca:

Editor’s note: Few people know more about Romania and spies than Lt. Gen. Ion Mihai Pacepa. The former head of that country’s foreign intelligence service, a quarter century ago after defecting to the U.S. Pacepa exposed the massive crimes and corruption of his former boss, Romanian President Nicolae Ceausescu in his international bestseller “Red Horizons.” The book gave the dictator a nervous breakdown and inspired him to send assassination squads to the U.S. to find his former spy chief and kill him. Not only did all such assassination attempts fail, but ironically Ceausescu was executed by his own people at the end of a trial whose accusations came almost word-for-word out of “Red Horizons.” Once in America, Pacepa became a major asset to the CIA’s efforts to deal with the “evil empire” of the Soviet Union, and President Ronald Reagan reportedly referred to “Red Horizons” as “my bible for dealing with dictators.”

Pacepa, along with historian and law professor Ronald Rychlak, recently authored the much-talked-about blockbuster book “Disinformation: Former Spy Chief Reveals Secret Strategies for Undermining Freedom, Attacking Religion, and Promoting Terrorism.”

Remember when unattached male visitors to Moscow or one of the other Soviet bloc capitals somehow routinely fell into some variation of the sexual entrapment scenario? We have been living happily under the delusion that, since the “fall of communism,” those crude Cold War recruitment approaches have become a thing of the past.

But old habits die hard. A new generation of sexy intelligence agents – known in the old days as “swallows” – is still around. But now they ply their trade all around the world, especially at international conferences, where they show off their impressive political credentials and very sexy clothes.

Unfortunately, we have recently learned that a great American patriot and honorable human being, the esteemed four-star general, Colin Powell, may have been the target of such an intelligence trap. We do not know precisely when this long liaison started and how physically intimate it became – indeed, Powell has publicly denied there was ever an affair and he may be essentially innocent. But here are some sobering facts about the other party in the relationship, suggesting it was shaped in the old KGB mold.

The attractive blonde Corina Cretu, now a member of the European Parliament where she is vice-chair of the Progressive Alliance of Socialism and Democracy, is the charmer in question. A 2011 book signed by Eugen Mihăescu, a famous Cold War cartoonist for the New York Times who became senator in post-Ceausescu Romania, once called her “the red courtier of the Stalinist closet.”

Let’s take a closer look at Cretu: Her father was a communist who studied in Moscow, as did Ion Ilich Iliescu, the former three-term president of post-Ceausescu Romania. Iliescu’s father, who named his son Ilich to honor his hero Vladimir Ilyich Lenin, dedicated his whole life to serving the Comintern, the international arm of the Communist Party. Ion Ilich Iliescu, who was a Politburo member under communism, installed himself as president of Romania immediately after Ceausescu was executed, on Christmas Day of 1989, at the end of a trial in which most accusations came out of my book “Red Horizons.”

In the late 1990s, President Iliescu brought Cretu to the Cotroceni Palace (Romania’s version of the White House) and gave her a job equivalent to that of cabinet member. At that time, Romania’s national security adviser was Gen. Ioan Talpes, who had been a deputy to Ceausescu’s brother Ilie, the political commissar of the Romanian Red Army. Talpes’ adviser for U.S. matters during those years was a self-styled “American historian” named Larry Watts, whose love affair with Romania began during the “Golden Age of Ceausescu” and who was now moved into a rather fancy villa owned by the Romanian foreign intelligence service.

During those early post-communism years, Ion Ilich Iliescu and his intelligence services continued to treat the United States like Romania’s main enemy – the term the Kremlin still used – and the Romanian intelligence services were still helping Moscow recruit American diplomats assigned to Bucharest. Mark Sullivan, a first secretary at the U.S. Embassy in Romania, was such a target in a joint operation run together with the Russian intelligence station in Bucharest, the head of which was at the time a former KGB officer named Fiodr Bodnari. I described this case in articles published in Romania during the mid-1990s. Sullivan refused to cooperate with Moscow and was recalled to Washington.

Likewise, a successful, jointly conducted case was run against Harold Nicholson, chief of the CIA station in Romania from 1990 until 1992, who was recruited by Russian foreign intelligence with Romanian help. In 1997, Nicholson was sentenced to 23 years and 7 months in prison for espionage. He is still considered the highest ranking CIA official ever convicted of spying for a foreign power. (In court, Nicholson stated that the case of the spy Aldrich Ames had actually served to inspire him to commit espionage, rather than deter him.) On Jan. 18, 2011, Nicholson was sentenced to eight more years in prison, having pleaded guilty to charges of conspiracy to act as an agent of a foreign government and conspiracy to commit money laundering; five other charges had been dropped as part of a plea deal. His son, Nathaniel Nicholson, had been sentenced in December 2010 to five years’ probation after making a deal with prosecutors to help build the case against his father.

Here’s the point: In all the joint operations run against the United States, there must have been few, if any, such attractive targets for Russian intelligence as Gen. Powell. He is a highly respected black man (his race automatically considered a vulnerability by the KGB, now renamed the FSB or Federal Security Service). He has held such high positions as national security adviser, chairman of the Joint Chiefs of staff and secretary of state. The prospect of his perhaps even becoming president of the United States should have had Moscow positively drooling in anticipation.

Was his dalliance with Corina Cretu the skeleton in his closet that made Gen. Powell so stubbornly refuse to run for president? Are we looking merely at embarrassing cyber-flirtation between a top U.S. official and a beautiful socialist operative from a foreign country? Or are we learning of an operation to recruit or compromise Gen. Colin Powell, which would make it one of the more audacious attempts to undermine U.S. security in recent memory?

Today we are dealing with a different Romania, but the intelligence generation that was trained to operate against Americans is still doing what it used to do under communism: promote communist leaders and discredit the United States. Gen. Talpes, Romania’s national security adviser during the years when Corina Cretu was trying to draw Gen. Powell into her web, is now actively promoting a book aimed at rehabilitating the despicable Nicolae Ceausescu. According to this book, written by his former adviser for U.S. matters, Larry Watts, Ceausescu was, deep down inside, a democrat who intended to break Romania away from the Soviet bloc, but could not succeed because the CIA didn’t trust him. (This is Watts’ second book on Romania. His first, “Romanian Cassandra,” is an anti-Semitic garble aimed at rehabilitating Romania’s Nazi dictator Ion Antonescu, who was instrumental in killing some 300,000 Jews and Gypsies, and who was justifiably executed as a war criminal in 1946.)

One can also hope that the Romanian government, political leaders and media will finally start understanding that the United States and the CIA have always been friends, not enemies, of Romania. The U.S. spent 44 years of Cold War tension and trillions of tax dollars to defeat the Soviet empire and to restore democracy in Romania and the rest of Eastern Europe.

On Nov. 23, 2002, when the Romanians were officially informed their country was being seated at the NATO table, a rainbow appeared in the Bucharest sky. “God is smiling at us,” President George W. Bush told a cheering crowd. God was indeed smiling at Romania. From one day to the next, that country, which had suffered through a long, dark history of Roman, Ottoman, Phanariot and Soviet occupations, became no longer vulnerable to foreign domination. Indeed, American soldiers now stationed in Romania are committed to defending that country’s territorial integrity with their lives.”

Eugen Mihaescu: „Atunci când am cunoscut-o, în 1993, era ca un măr domnesc. E drept că înăuntru avea un vierme…”

Va propun sa cititi si:

Ziaristi Online

Evreii, Americanii si Curtezana Rosie a lui Ion Iliescu. Corina Cretu si viermele ei vazuti de Eugen Mihaescu “Intre linii”

Eu as avea de facut unele observatii cu privire la articolul D-lui. Pacepa… In primul rand, cand vorbim de spioni romani care ar lucra pentru cineva, mai intotdeauna nu poti sa spui – si Dl. Pacepa cred ca ar fi trebuit sa stie asta – ca lucreaza doar pentru unul, pentru cineva anume, ci mai degraba sunt spioni dubli. Asta e parerea mea. Pe de alta parte n-am auzit ca D-na. Cretu sa aiba vreo functie, de pilda director general la Gazprom. De asemenea sunt unele lucruri care, daca e sa tinem cont de ipotezele D-lui. Pacepa, nu se prea explica… De pilda, daca Dl. Ion Iliescu e asa si asa, cum de a devenit Romania membra a NATO pe vremea cand domnia sa era Presedintele Romaniei? De asemenea volumul comertului nostru cu Federatia Rusa se afla la un nivel foarte scazut. Nici dupa ce s-a dus acolo cu un avion plin cu oameni de faceri nu s-a vazut un reviriment in privinta cresterii schimburilor comerciale cu Federatia Rusa. Din cate stiu, pretul la gazele importate din Federatia Rusa, pe care-l platim, e unul din cele mai mari. Asa ca nu mi se pare ca a fost o prietenie prea stransa cu Rusia, ci mai degraba o „prietenie”, cu ghilimelele de rigoare, fireste. Ce sa mai vorbim de francezi care exporta nave militare in Rusia si mai si pregateste personal rus pentru asemenea nave ultramoderne. De asemenea eu n-am vazut ca de la Revolutie incoace, inclusiv pe vremea lui Iliescu, sa se promoveze cumva in Romania cultura rusa, limba rusa. Nu comunismul, ci marea cultura rusa, marii artisti rusi, lucrari ale marilor oameni de stiinta rusi etc. Asa ca finalul editorialului D-lui. Pacepa, in care se precizeaza:

„One can also hope that the Romanian government, political leaders and media will finally start understanding that the United States and the CIA have always been friends, not enemies, of Romania. The U.S. spent 44 years of Cold War tension and trillions of tax dollars to defeat the Soviet empire and to restore democracy in Romania and the rest of Eastern Europe.”

mie, cel putin, imi apare destul de ciudat pentru ca este clar ca Romania considera SUA o tara prietena de vreme ce suntem in NATO si se presupune ca si colaboram foarte bine cu CIA. Dl. Pacepa da exemple petrecute in urma cu multi ani si nu stiu daca semnificative pentru relatiile romano-americane… Mai degraba mi se par nesemnficative. De cartea pe care ar promova-o Generalul Talpes (v. si aici), si care e scrisa, din cate inteleg, de un american, eu de abia acum aud (informatia e interesanta!!), ca si de partidul sau (nici n-am stiut pana acum ca a infiintat un partid care a fost, culmea, „prima formațiune politică din România, acceptată în Internaționala Populară Europeană, al cărei grup politic este majoritar în Parlamentul European – organismul legislativ al Comisiei Europene, care la rândul ei este responsabilă cu punerea în aplicare a strategiei de dezvoltare economico-socială a Uniunii Europene, din care România face parte ca stat membru cu drepturi depline.” – cf. Wikipedia).

„Randunica” – sursa aici.

Pacepa, agent KGB…?

Eu nu pun la indoiala calitatile profesionale ale D-lui. Pacepa, sa fie clar. Dar cred ca ar trebui sa-i dam cuvantul si lui Larry Watts. Iata ce scrie el pe blogspot, articol aparut apoi in Adevarul:

Pacepa cel Mare şi Puternic II. Cursele care i-au fost întinse unui fost director al CIA

Se arata ca:

„Echipa Pacepa îşi propune să mute atenţia de la relaţia lui Pacepa cu KGB-ul şi de la încetarea cooperării şi subordonarii serviciilor de informaţii româneşti faţă de Uniunea Sovietică, şi să ralieze instituţii şi oficiali americani împotriva lui Larry Watts şi a cărţii sale Fereşte-mă, Doamne, de prieteni.

Pacepa merge atât de departe încât să pretindă sus şi tare că scopul lui Larry Watts este „de a discredita CIA prin discreditarea mea.” (Pacepa şi Rychlak (2013): 339).

În acest mod, echipa Pacepa l-a implicat pe fostul director al CIA, R. James Woolsey, provocând-l cu o versiune fabricată de “Larry Watts”. Împreună cu biografia fictivă descrisă mai sus, Pacepa, Bădin şi Tismăneanu oferă domnului Woolsey denaturări crase privind munca mea pentru a determina comentariul său negativ.

Permiteţi-mi să fiu clar: Dl Woolsey agreează cu tezele centrale ale Dezinformarii, şi anume că Kremlinul a dus o campanie anti-Vatican, care a proliferat anti-americanism şi anti-semitism, în special în Orientul Mijlociu, şi că a sponsorizat terorismul. La rândul meu, consider că documentaţia disponibilă despre operaţiunile sovietice confirmă o astfel de concluzie.

Cu toate acestea, acuzaţiile lui Pacepa (şi ale lui Tismăneanu) privind presupusa implicare românească în aceste operaţiuni după 1963, sunt atât de flagrant în contradicţie cu atestarea documentară din mai mult de şapte ţări încât ar fi ridicole dacă asemenea acuzaţii nu ar fi fost atât de dăunătoare relaţiilor româno-americane.

Folosind sprijinul d-lui Woolsey pentru tezele centrale din Dezinformarea, precum şi relaţii mai vechi de încredere, care poate s-au bazat pe informaţii exacte cu privire la operaţiunile sovietice, Pacepa, Bădin si Tismăneanu au reuşit acum să convingă pe fostul director al CIA să ignore cartea mea, alte publicaţii ale mele, sau emisiunile mele de televiziune sau de radio, dând mai degrabă crezare la ceea ce spun ei despre Larry Watts.

Folosind această tehnică ei au cauzat reacţiile d-lui Woolsey la declaraţii incorect atribuite de ei lui Larry Watts, din nou cu atenţie să evite orice citare sau citat, care ar fi permis domnului Woolsey să le verifice autenticitatea. Nici una dintre publicaţiile mele anterioare nu atribuie vreo declaraţie sau acţiune fostului director al CIA, Woolsey – dincolo de semnalarea prezenţei sale într-un simpozion public – dl. Woolsey nefiind menţionat măcar o dată în Fereşte-mă, Doamne, de prieteni.

Potrivit scenariului “din auzite” al lui Pacepa, Larry Watts a susţinut că fostul director Woolsey i-ar fi declarat că Pacepa ii marturisise ca a fost agent KGB ( redau cuvintele lui Pacepa: „am mărturisit în biroul său [Woolsey] CIA, că am fost un agent KGB”). Pacepa susţine în continuare că Larry Watts se referă „la anumite documente confidenţiale ce ar fi fost găsite în arhivele CIA” care pretindeau că Ceauşescu s-ar fi “rupt de blocul sovietic”, atunci când “el a fost executat în 1989 pentru că CIA a ascuns adevărul despre el pentru a evita să recunoască că mi-a acordat azil politic, chiar dacă aceasta a ştiut tot timpul că am fost de fapt un agent KGB toată viaţa mea”. (Pacepa şi Rychlak (2013): 339).

Prezentând în mod fals activitatea lui Larry Watts ca urmărind să discrediteze CIA – şi sugerând că argumentele lui Watts nu ar fi fost documentate cu cea mai mare precizie – Pacepa şi Bădin declară apoi în mod paradoxal, că Larry Watts a încercat să se asocieze cu însăşi organizaţia pe care avea intenţia să o discrediteze, că el pretindea “ca lucra pentru CIA” si ca “Watts a scris în biografia sa, (publicată mai apoi şi pe blogul său ) că el a lucrat în CIA”(Pacepa şi Rychlak (2013): 340; Badin.ro, 18/10/12 and 19/10/12).

Acestea sunt minciuni sfruntate. Domnul Tismăneanu promovează aceleaşi minciuni mai pe ocolite când declară că “Se atribuie unei cunoscute personalitati americane cuvinte pe care acesta nu le-a rostit niciodata. Ma refer la dl R. James Woolsey, fost director al CIA. Se recurge aşadar la minciuni crase, la desfigurarea intentionata a adevarului, la falsificari brutale ale unor fapte verificabile.” (Tismaneanu.wordpress.com, 27/07/13)

Bădin este mai explicit în discuţia cu domnul Pacepa, afirmând că: „Potrivit lui Larry Watts, fostul director al CIA, James Woolsey, a spus că ai recunoscut în Biroul său de la CIA că l-ai denigrat pe Ceauşescu pentru că ai fost un agent KGB. „(EVZ, 29/07/13). Nu este de mirare ca, având în vedere sursele sale, co-autorul cărţii lui Pacepa declară de asemenea că “Watts susţine că dovada că Pacepa a fost un agent KGB a fost furnizată de către fostul director al CIA James Woolsey, care ar fi dezvăluit că Pacepa a recunoscut la el, în biroul său CIA, că el fusese un agent KGB toată viaţa lui” (http://www.wnd.com/2013/07/ion-mihai-pacepa-hero- la-vest-şi-România).

În conformitate cu standardele bunelor practici de dezinformare, Pacepa, Tismăneanu, Bădin si Rychlak tot nu reuşesc să identifice vreo carte, articol, pagina, emisiuni de radio sau TV în care Larry Watts sa fi facut aceste afirmaţii bizare. Ei nu le pot produce pentru că acestea nu există. Crezându-l pe Pacepa et al., dl. Woolsey reacţionează în mod natural la astfel de “afirmaţii evident ridicole”, etichetându-le drept minciuni ce sunt. Reuşind cu succes să prezinte în mod mincinos pe Larry Watts ca făcând acele afirmaţii absurde, echipa lui Pacepa reuşeşte să scoată de la dl. Woosley acel comentariu neinformat conform căruia “afirmaţiile lui Watts sunt minciuni”. Afirmaţiile la care dl. Woolsey a răspuns sunt întradevăr mincinoase, dar sunt minciunile ale lui Pacepa, Tismăneanu şi Bădin, nu ale lui Larry Watts.

Comentariul d-lui Woolsey este exact genul de trofeu pe care Pacepa, Tismăneanu şi Bădin îl doreau cel mai mult, – o declaraţie clară de la un fost oficial american, ba chiar mai mult, un fost director al CIA, de denigrare a muncii lui Larry Watts. Acest lucru este reflectat de insistenţa cu care afirmatia d-lui Woosley apare pe siturile de internet ce sustin linia Pacepa. Membrii echipei lui Pacepa au mai puţin succes în atingerea obiectivului lor secundar, acela de a-l angaja pe Larry Watts într-o polemică cu fostul director Woosley, lăsându-i intre timp pe Pacepa şi colegii săi să-si continue răutătile cu impunitate.

Cunoscând masinaria utilizata de către Pacepa & co., aş prefera să mă abţin de la comentarii suplimentare dacă nu aş avea în vedere faptul că lipsa mea de reacţie poate da impresia greşită că 1) aceste atacuri la credibilitatea mea au o oarecare bază, sau că 2) opinia curentă a d-lui Woolsey despre Pacepa şi despre colaborarea serviciilor de informaţii româno-sovietice reprezintă şi opinia comunităţii americane de informaţii, CIA în mod special. Niciuna din impresii nu este adevărată.

De fapt exista cel puţin zeci de documente CIA care detaliază independenţa anti-sovietică a regimului din România, în special în cadrul Pactului de la Varşovia, post-datate dezertării lui Pacepa. Cei care doresc să verifice pot consulta, de exemplu, colecţia de rapoarte elaborate de Colonelul Ryzsard Kuklinski a cărui contribuţie la interesele SUA si NATO depăşeşte cu mult pe cea a lui Pacepa. Kuklinski, o sursă mai mult mai de incredere decât Pacepa, a descris în mod repetat independenţa din România cu admiraţie în aceste documente şi în interviurile sale publicate (http://www.foia.cia.gov/collection/wartime-statutes-instruments-soviet-control, 18 martie 2011, Kultura (Paris), 4 475 (aprilie 1987): 3-57).

Opinia d-lui Woolsey, că „toate serviciile de informaţii ale blocului sovietic au fost, sub o formă sau alta, controlate de KGB”, a fost probabil formată atunci când a acţionat ca director CIA (02/92 – 01/94), timp la care arhivele din blocul sovietic abia se deschiseseră. La începutul anilor 1990 am împărtăţit şi eu această opinie, cel puţin în parte.

Cu toate acestea, acea opinie nu mai reprezintă stadiul actual al cunoştiinţelor din cadrul agenţiilor de informaţii americane sau din rândul experţilor academici. Dimpotrivă, colectiile din arhive fostele regimuri ale blocului sovietic –şi de SUA– puse la dispoziţie din 1991 încoace confirmă toate deteriorarea progresiva a colaborarii dintre serviciile de informatii româneşti şi sovietice înca de la începutul anilor ‘60. Mai mult, un fost şef KGB pe contrainformaţii externe, acum rezident in Statele Unite, a susţinut că din 1971, „Securitatea de stat din Romania a încetat legăturile sale cu KGB” în timp ce „alte servicii secrete din Europa de Est au devenit chiar mai intens subordinate sovieticilor“ (http://hir.harvard.edu/intelligence/window-of-opportunity).

În mod evident, recunoasterea deschisă de faptul că dl. Pacepa a fost un agent al KGB-ului de-a lungul carierei sale în aparatul de securitate de stat din România a deranjat. Dar disconfortul lui Pacepa este oarecum surprinzător. El recunoaşte în cartea sa din 1987, Orizonturi rosii, că primise instrucţiuni direct de la înaltul ofiter KGB Alexander Saharovski, şi ca avusese întâlniri private cu şeful KGB Yuri Andropov. Pacepa a continuat să recunoască relaţia sa privilegiată cu lideri KGB în articole ulterioare, precum şi în volumul său actual, unde descrie în mod repetat pe şeful serviciilor de informaţii externe al KGB-ului ca pe „şeful şi mentorul” său şi pe liderul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice ca pe „seful sau suprem”, atribuind Kremlinului „ascensiunea lui la vârful ierarhiei serviciilor de informaţii externe române” (Pacepa şi Rychlak (2013): 45, 90, 150, 191, 281, 375).

In câteva ocazii, el este destul de explicit despre natura ordinelor pe care le-a primit de la şefii lui KGB. El susţine, de exemplu, că în 1972 şeful informaţiilor externe KGB „i-a dat responsabilitatea pentru operaţiunile ilegale din România.” (The American Spectator 09/07/10). Ce responsabilitate i-a încredinţat KGB-ul cu un an după încetarea completă a cooperarii serviciilor de informaţii sovieto-române, voi lăsa cititorului plăcerea să tragă propriile concluzii.

Insistenţa lui Pacepa referitoare la ordinele ce le primea de la eşalonul de vârf al KGB crează o contradicţie destul de mare, acum când el susţine că nu a fost niciodata „un agent KGB.” Echipa lui de aplaudaci respinge orice sugestie că Pacepa a fost agent KGB ca un nonsens total şi o fantezie confuză. Dl. Tismăneanu deplânge faptul că „Se lanseaza scenarii abracadabrante conform carora [Pacepa] ar fi fost agent sovietic”; la randul sau, co-autorul lui Pacepa susţine că afirmaţia „Pacepa a fost un agent KGB” este „absurdă” (Tismaneanu.wordpress.com, 27/07/13, http://www.wnd.com/2013/07/ion-mihai-pacepa-hero-to-the-west-and-romania/, 29 Iulie 2013)

Recunoaşterea ca Pacepa este agent KGB nu este nici pe departe fantezia halucinantă descrisa de dl. Tismaneanu, in condiţiile în care Pacepa însuşi admite deschis că Administraţia Prezidenţială americana, care i-a acordat azil politic in 1978, 1) l-a considerat ca “agent KGB”, 2) a crezut că dezertarea sa a “fost regizată de către KGB”, şi 3) chiar a mers atât de departe încât să-i “interzică să public[e] orice până la sfârşitul vieţii” (Pacepa şi Rychlak (2013): 332, 342).

Marea victorie urmarită şi obţinută de Pacepa şi echipa sa în această campanie este declaraţia lui Woolsey (reprodusă din Evenimentul Zilei) conform căreia 1) “Watts susţine că generalul Pacepa m-a informat că ar fi fost agent KGB timp de mai mulţi ani”, si 2) “Afirmaţia lui Watts, cum că Pacepa mi-ar fi mărturisit că ar fi fost agent KGB, este o minciună”. (http://www.evz.ro/detalii/stiri/fostul-sef-al-cia-james-woolsey-interviu-in-exclusivitate-pentru-b1-si-evz-larry-watts-1050761.html)

Fără îndoială D-nii Pacepa, Tismăneanu şi Bădin văd aceasta ca pe un game, set si match.

Ca să fim clari, până la acest moment dl Woolsey a reacţionat normal, conform dezinformării oferite lui de Pacepa et al. Acum el comite o eroare in contul sau. Conform cu Front Page Magazine, în 2004 dl. Woosley a participat cu dl. Pacepa la o dezbatere cu trei invitaţi intitulată “Resurectia KGB” in care Pacepa a declarat ca “Mi-am petrecut 27 de ani din viaţa lucrând pentru KGB, am încetat să mai fiu agent KGB în urmă cu 27 de ani..” (http://archive.frontpagemag.com/readArticle.aspx?ARTID=13185).

Excluzând posibilitate ca moderatorul să-i fi confundat pe d-nii Woosley si Pacepa cu alte persoane, este probabil că dl. Woosley şi-a amintit greşit. Pacepa a admis in cadrul dezbaterii că he “worked for the a lucrat pentru KGB” pentru întreagă sa perioadă de 27 ani în aparatul de securitate al României. În acelaşi context, Pacepa a recunoscut faptul că ofiţerul sovietic Sakharovsky fusese “fostul său şef”, eliminând orice îndoială la care KGB se făcea referinţa.

În orice caz, afirmaţiile din cartea mea sunt întru totul adevărate. Aşa cum am şi scris, de fapt, Pacepa “a declarat ca a fost agent sovietic de-a lungul întregii sale cariere în DSS” si “a admis” că a “petrecut 27 ani” ca agent KGB primind ordine de la ofiţeri sovietici. (Watts 2010): nota de final de capitol nr. 59 on 206, 660)

“Complotul monstru” prezentat de Pacepa, la fel ca şi cel al predecesorului său, Anatoly Golitsyn, a câştigat câţiva adepţi din interiorul serviciilor de inteligenţă americane – şi în special, din contra-spionaj, dar CIA – ca instituţie – nu a susţinut această teorie înainte de 1985, aşa cum Pacepa şi echipa şi-ar fi dorit ca noi să credem. De asemenea, CIA nu susţine această teorie nici în ziua de azi, contrar afirmaţiilor domnului Woosley.

Agentul Cominternului Willi Münzenburg e creditat cu inventarea Organizatiei Frontului Sovietic si a “cluburilor inocenţilor” (sau “idioţi folositori”) prin care a manipulat opinia vestică. De o manieră similară, Pacepa şi echipa persistă în mistificarea realitaţii, susţinând că România comunista din perioada 1963-1989 a fost un cal troian sovietic şi independenţa sa o farsă. Fabricaţia lor se destramă in confruntarea cu evidenţele coplesitoare din arhive.

În mod evident, Pacepa şi susţinătorii lui sunt îngrijoraţi că noi nu îi acordăm nicio atenţie omului din spatele cortinei, care ar putea să-l demaşte drept un vrajitor fals a cărui informaţie nu este nici pe departe cea mai bună sau cea mai puternică aşa cum ar vrea ca noi să credem. El insistă, însă, alături de domnii Tismăneanu şi Bădin că noi privim oriunde altundeva decât la teancul uriaş de documente accesibile care detaliază strânsa relaţie româno-americană, strânsa relaţie româno-chineză, şi relaţia antagonistă şi de multe ori direct ostilă intre România si Uniunea sovietica.

Conform cu practica legală verificată în timp: “Dacă faptele sunt de partea ta, atunci foloseşte faptele; dacă legea e de partea ta, atunci foloseşte legea; dar dacă niciunele nu sunt de partea ta, atunci ataca-ţi oponentul”! Incapabili să combată avalanşa de evidenţă documentară, Pacepa, Tismăneanu şi Bădin, complet şi clar poziţionaţi în al treilea mod de abordare, atacă versiunile lor imaginate despre trecut si pe personajul Larry Watts, mai degrabă decât argumentele şi evidenţa pe care le-am prezentat-o în Fereşte-mă, Doamne, de prieteni.”

In legatura cu Larry Watts, va recomand si acest articol interesant aparut pe Contributors si semnat Marius Mioc:

Răstălmăcirile lui Larry Watts şi răstălmăcirile altora despre Larry Watts

Pacepa face mai degraba o serie de supozitii. Spre exemplu cele legate de Generalul Colin Powell. Pe de alta parte, ar trebui spus ca Harold Nicholson a fost recrutat de serviciile rusesti pe cand se afla la post in Kuala Lumpur, Malaezia, in perioada 1992-1994, deci nu era in Romania (cf. Wikipedia). De asemenea The New York Times precizeaza ca a spionat pentru serviciile de informatii rusesti din 1994 – aici articolul:

„Until last fall, Mr. Nicholson was a $73,000-a-year C.I.A. officer working at the agency’s counterterrorism center. He had been on a fast track to the top ranks of the agency since becoming a station chief in Romania in 1990, at the age of 40.

But he had also been spying for the Russian intelligence service since 1994. He came under scrutiny about 18 months ago, after suspicions were raised by a routinely administered lie-detector test. When he was arrested at Dulles International Airport outside Washington last Nov. 16, he had a ticket to Zurich, a date with his Russian case officers and a bundle of exposed film and a computer disk bearing classified information from C.I.A. files.” (subl. mea)

A vandut secrete Moscovei pentru $300.000 in conditiile in care salariul lui, pe un an de zile, era de $73.000. Un articol interesant tot din The New York Times pe aceasta tema – aici. Parerea mea este ca nu trebuie sa acuzam Romania de coruptia de prin alte parti, fie ea si din SUA. Comparatia sugerata de Dl. Pacepa, dintre un spion american vandut rusilor, dovedit in acest fel, si D-na. Corina Cretu despre care nu s-a dovedit nimic in acest sens, ci i-a fost spart in mod talharesc e-mailul, mi se pare deplasata. Mie mi se pare ca Dl. Pacepa doreste in continuare sa-si construiasca imaginea de disident si opozant fata regimului comunist in cadrul actualei Opozitii din Romania, pentru reabilitarea sa. De aici si atacul la adresa D-nei. Cretu, important lider social-democrat, fara sa aduca dovezi ci doar argumente interogative. Insa ceea ce ma deranjeaza pe mine cel mai mult este ca Dl. Pacepa induce suspiciuni cu privire la Romania, la buna-credinta a Romaniei in relatia cu SUA. Nu s-a dovedit nimic in ceea ce priveste relatia D-nei. Cretu cu Dl. Powell, ca ar fi o actiune de spionaj, comandata de sovietici ca sa-l discrediteze pe inaltul oficial american. Si in definitiv nu e nimic rau ca Dl. Powell a placut-o. Si este normal ca oficiali romani sa aiba contacte cu oficiali americani. Insa Dl. Pacepa induce in opinia publica ca lucrurile s-ar face cu rea credinta din partea Romaniei, fara sa aduca nicio dovada. Si atunci ma intreb si eu: cui foloseste o asemenea abordare, in termeni negativi la adresa tarii noastre, care sa ne puna intr-o lumina defavorabila in fata partenerilor nostri americani?

Update – DE citit si…

Gandul

Cum arată CV-ul Corinei Creţu în comparaţie cu CV-urile celorlalţi comisari din LISTA LUI JUNCKER

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

septembrie 2, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 50 comentarii