Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

„Calmul” englezesc

Englezii au reputatia de a fi niste oameni cu un calm proverbial. Si cu toate acestea un articol din Gandul ne spune ca….:

LUPTE DE STRADĂ LA LONDRA. Anarhiştii se bat cu poliţiştii. În capitala Angliei are loc un protest la care participă 400.000 de oamenii

In finalul articolului iata ce se arata:

„”Sunt aici pentru că Guvernul ne face să plătim pentru a repara ce au făcut bancherii„, a declarat Gillian Siddons, un pensionar în vârstă de 60 de ani.

„Vrem să arătăm Guvernului ce credem despre politica sa”, a afirmat la rândul său Jim Waters, în vârstă de 62 de ani.

Guvernul a decis să impună o cură de rigoare fără precedent în Marea Britanie, cu reduceri bugetare de peste 90 de miliarde de euro până în 2015.” (subl.mea)

Trebuie citit tot articolul pentru a ne da seama ce proportii uriase a avut mitingul de la Londra si de violentele care s-au intamplat in cadrul acestuia. Deci las articolul sa vorbeasca.

Interesant este ca cele doua puncte de vedere, pe care le-am evidentiat mai sus, apartin unor pensionari!! Oameni in jur de 60 de ani.

„”Nu distrugeţi Marea Britanie!„, „Să ne apărăm serviciile publice!”, proclamau pancartele manifestanţilor. Mulţi au venit în familie, cu cărucioare de copii şi vuvuzele.” (subl.mea)

Calm englezesc, calm englezesc… dar si cand explodeaza!! Pur si simplu sunt uimit si, de ce sa nu recunosc, fascinat de o asemenea explozie sociala in Marea Britanie. In articol se spune ca:

Deşi organizatorii aşteptau în jur de 100.000 de participanţi, numărul acestora a trecut de 400.000, aceasta reprezentând cea mai mare manifestaţie din 2003, când peste un milion de oameni au ieşit pe străzi pentru a protesta împotriva războiului din Irak.” (subl. mea)

Ma uluieste un lucru: nu neg ca la noi n-ar fi o nemultumire mare, dar ce nemultumire mare e acolo, in Marea Britanie, o tara cu mult mai dezvoltata decat Romania!! Foarte mare!! Sa ne gandim numai la faptul ca la miting au participat de 4 ori mai multi oameni decat se estimase. Nu mai vorbesc de pensionari, lucru extrem de important! De unde se vede ca problema crizei economice e cu mult mai complexa decat s-ar crede la prima vedere, deoarece a generat o nemultumire de proportii uriase in toata Europa. Nemultumirile au rabufnit, iata, din nou, in Marea Britanie, daca stau sa ma gandesc si la mitingul studentilor. Si sa ne gandim ca, la ora actuala, nu se mai poate vorbi de comunism in Europa, care sa influenteze opinia publica din Vest si sa genereze astfel de proteste. Important de subliniat este faptul ca articolul precizeaza ca in 2003 au fost 1 milion de oameni care au protestat impotriva razboiului din Irak. De unde se vede ca decizia politica a invadarii Irak-ului a fost contestata vehement. Starea de nemultumire crescanda mi se pare ca dateaza de atunci. Si este o nemultumire impotriva actualei ordini politice si economice din lume. Se vede foarte clar ca aceasta ordine actuala, marcata de ideologia neoliberala, de la Reagan si Thatcher citire, este potrivnica intereselor cetatenilor. Al celor care merg la vot! Iar cetatenii reactioneaza cu vehementa, cum era si de asteptat. Cred ca la niciun miting de pana acum, din calma Anglie, nu s-a strigat: „Nu distrugeti Marea Britanie!”. De unde rezulta cu claritate ca perceptia populatiei asta este: ca se distruge Marea Britanie, tara lor. Cred ca este cel mai grav avertisment pe care l-am auzit pana acum, scandat cu voce tare de sute de mii de manifestanti pe strazile londoneze. Aproape nu mi-a venit sa cred cand am citit aceasta clamare: „Nu distrugeti Marea Britanie!!”.  Iar din ceea ce au spus cei doi pensionari rezulta ca Marea Britanie ar ajunge sa fie distrusa de guvernul actual si de bancheri, care strica, iar populatia trebuie sa plateasca cu varf si indesat ce strica ei. Dar exprima si faptul, dupa parerea mea, ca actiunea aceasta de distrugere a tarii ar fi premeditata, facuta cu o anumita intentie ascunsa. Iar acest lucru a inflamat foarte tare spiritele. Adica, spus cu alte cuvinte, la mijloc este o ticalosie. Si inca una la nivel inalt, pe spinarea poporului, care trebuie s-o suporte. Acest miting s-ar putea sa fie inceputul unui val de proteste care sa se intinda in toata Europa. Pentru ca Uniunea Europeana nu a putut gasi o cale de iesire din criza, sau o cale care sa afecteze cat mai putin viata oamenilor. In Portugalia premierul Socrates a demisionat. Si tot datorita politicilor de austeritate, Parlamentul portughez respingand planul de austeritate propus de guvern. De unde se intrezareste esecul politicilor de austeritate, din ce in ce mai insuportabile pentru cetateni. Asemenea politici sunt respinse de intreaga societate si pot genera turbulente sociale majore in Europa. Carora niciun guvern nu le poate face fata. Insa mie mi se pare ca renuntarea la neoliberalism ar avea, in plan politic, o consecinta cu adevarat istorica si uluitoare: decuplarea politica a Europei de SUA. Practic, criza actuala, care e consecinta acestui ultra-liberalism, a provenit din SUA. Dar aceasta criza, dupa cum se vede, se pare ca nu a atins deloc China, tara ce devine pe zi ce trece mai puternica din punct de vedere economic si nu numai, cu excedent bugetar. A atins, in schimb, foarte puternic si grav, Europa. Sa nu uitam ca si Marea Depresiune din ’29-’33 tot din SUA a venit, si, la fel ca acum, a izbit Europa foarte puternic, si cu consecinte politice dintre cele mai nefaste. Debuseul crizelor economice si financiare americane este, dupa cum se vede, Europa. O decuplare politica a Europei, prin Uniunea Europeana, de SUA, ca o consecinta istorica a sfarsitului razboiului rece si caderii Cortinei de Fier in Europa, ar insemna izolarea Statelor Unite. Recentul refuz al Germaniei de a participa (chiar si in cadrul NATO!!) la operatiunile din Libia parca vor sa spuna acest lucru. Iar Germania, lucru stiut, este cea mai mare si mai puternica economie din UE. Acest semnal dat de Germania partenerilor de peste Ocean cred ca trebuie luat serios in considerare. Cu alte cuvinte, Germania nu mai este dispusa sa se alinieze politicilor americane, ceea ce arata ca este suficient de puternica pentru ca sa faca treaba asta. Iar daca se aliniaza, totusi nu in orice conditii. Sau, altfel spus, Germania nu mai doreste sa fie debuseul erorilor facute peste Ocean. Cum si obisnuieste sa se exprime deseori D-na Cancelar Merkel, in diverse circumstante si ocazii, Germania nu are nevoie de asa ceva. Este primul semnal, care te duce cu gandul la o ruptura. Nu grava, deocamdata.  Iar decuplarea de care vorbeam ar insemna nu atat o politica contrara Statelor Unite, cat una diferita. Ar exista, deci, in acest caz, diferente de optica si de abordare a problemelor intre UE si SUA. Lucru ce nu ar trebui sa ne mire prea mult.

Europa vestica a fost legata de SUA, pe vremea razboiului rece, printr-un pericol comun, care le ameninta pe amandoua: comunismul, extins de Uniunea Sovietica, dupa razboi, in toata Europa de Est. Lucrul acesta e adeverit si de cele doua pacte militare: NATO si Tratatul de la Varsovia. Or, acum, acest pericol nu mai exista. Pe vreme aceea insa, Statele Unite jucau un rol de lider pentru tot Occidentul European, neunit ca astazi in Uniunea Europeana. Starea aceasta s-a perpetuat si dupa caderea comunismului.  Pentru ca Uniunea Europeana nu finalizase procesul de extindere spre Est, in fostul spatiu comunist, dar poate ca si dintr-o oarecare comoditate, adica in virtutea inertiei. Pe de alta parte, o alta cauza ar fi faptul ca SUA ramasese singura superputere mondiala. Insa la 21 de ani de la evenimente, Uniunea Europeana, care a adoptat intre timp si o moneda unica, prinde un contur din ce in ce mai clar. In contextul actual, diferit de cel din trecut, nu mai merg vechile abordari si politici. Uniunea Europeana definindu-se din ce in ce mai bine, ar trebui sa inceapa sa-si contureze o politica si o viziune proprie. Deja se vorbeste de instituirea Mecanismului European de Stabilitate, cu incepere de la 1 ianuarie 2013, tocmai pentru prevenirea crizelor economice care ar putea sa apara in Europa. Despre acest subiect foarte important – aici si aici. Care va fi impactul unor asemenea masuri, luate de Europa, asupra relatiilor cu SUA? Pana acum nu s-a vorbit despre un astfel de Mecanism European de Stabilitate. Totusi, aceasta criza a facut ca sa se puna serios problema. Iar acest lucru nu cred ca va ramane fara consecinte asupra abordarilor politice si economice in relatiile dintre UE si SUA. Odata ce UE incepe sa se contureze din ce in ce mai clar, dupa cum spuneam si mai sus, ca o putere economica si militara, rolul SUA ca lider al Occidentului s-ar putea sa fie pus sub semnul indoielii. Tocmai pentru ca acest rol de lider a fost ca urmare a unei situatii istorice date, in trecut, de consecintele celui de-al doilea razboi mondial, cand Europa nu era unita, ci divizata politic – Estul comunist si Vestul democratic. Insist asupra acestui lucru, pentru ca din moment ce a disparut aceasta situatie, si s-a creat o situatie cu totul noua, abordarile politice si economice trebuie sa se innoiasca, la randul lor, si ele. Altminteri ar exista si ar persista o contradictie intre o situatie geopolitica noua si abordari politice si economice vechi pe continentul european.  Iar astfel de contradictii nu pot conduce, in plan social, decat la ceea ce s-a petrecut la Londra, pe strada Oxford… De remarcat este si faptul ca in anii ’30, cand au avut loc acele consecinte politice grave in Europa, de care am amintit mai sus, starea Europei nu era de unitate. Europa nu era, pe vremea aceea, o Europa unita. Unita intr-un cadru democratic, evident, comun. Liga Natiunilor nu a putut, dupa parerea mea, sa compenseze acest lucru si nu a putut impiedica venirea extremei drepte la putere, adica a fascismului si a nazismului. Pentru ca nu erau mecanisme democratice care sa se aplice intr-o Europa comunitara, unita. Nu era nici moneda unica europeana la acea vreme. Deci contextul actual este cu totul diferit fata de ceea ce a existat in trecut in Europa, cu totul nou. Dupa parerea mea, o Europa unita nu poate fi pe placul nici al Rusiei si nici al SUA. Aparitia unei astfel de structuri, statale pana la urma – o uniune de state, puternica din punct de vedere economic si militar, care ar putea sa izoleze SUA, nu cred ca poate fi pe placul SUA. Insa realitatea este ca Uniunea Europeana rezista, ca sa zic asa. Mai sunt inca multe de facut, este adevarat, dar UE prinde din ce in ce mai clar contur, si nu ma refer numai la aspectul geografic, dar si la cel politic si economic. Spun din ce in ce mai clar, pentru ca inca nu e foarte clar, dupa parerea mea. Adica ce nu mi se pare clar? Nu mi se pare clara capacitatea Europei de a ramane in unitate, desi vointa exista pentru acest lucru. Unitatea nu poate fi legata numai de interese, ci si de solidaritate. De asemenea ar trebui sa dispara ambitiile, orgoliile legate de suprematie si putere intre puterile europene. Pentru ca asemenea lucruri genereaza, in mod firesc, disensiuni si resentimente. Dar, de asemenea, dupa parerea mea, UE ar trebui sa-si contureze o ideologie care sa nu permita derapaje de la democratie, deci de ordin politic, dar nici derapaje de ordin economic si social, cum e aceasta criza economica grava, care afecteaza grav viata oamenilor si impinge state mai putin dezvoltate spre subdezvoltare si le condamna la saracie cronica. Este deosebit de important, pe plan european, sa stim ce fel de societate dorim. Or, cred ca e de bun simt ca nu dorim o societate marcata de grave inegalitati (cred ca sunt in asentimentul tuturor daca spun ca este inadmisibil ca, spre exemplu, intr-un mare oras sa existe o viata sociala buna si prospera in zonele centrale si mizerie, si violenta in suburbii)  si crize de tot felul: sociale, economice, politice, etc, care sa genereze explozii sociale in strada, cum a fost cea din Londra. Din aceasta cauza trebuie cautata, dupa parerea mea, o ideologie optima, daca ma pot exprima astfel. Care sa fie in folosul cetatenilor. Si care sa conduca spre pace si prosperitate in toate tarile Europei Unite, pentru toti cetatenii ei, si care sa garanteze aceste lucruri, adica cu adevarat o stare de normalitate pentru toata lumea. E posibil, oare, acest lucru…?

Reclame

martie 27, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Emil Boc nu a scos niciun cuvant pe parcursul celor doua ore…

Iata o stire foarte interesanta din Gandul:

BĂSESCU S-A BĂTUT CU „STELELE PARTIDULUI” ÎN ŞEDINŢA PDL. Cum l-a scos la careu pe deputatul Păsat

de Liliana RUSE

Stateam si citeam acest articol si contemplam cum Traian Basescu, presedintele tarii, s-a comportat ca un adevarat sef de partid! Energic si viguros, i-a mustruluit si le-a frecat ridichea pana la loc comanda!

„Băsescu le-a cerut pedeliştilor ca, la viitorul congres, să adopte criterii de integritate pentru intrarea în partid şi să le aplice „în cinci zile”. Secretarul general Vasile Blaga l-a contrat timid, amintindu-i că PDL are deja asemenea criterii incluse în statut. „Zău, şi poţi să-mi spui când le-aţi aplicat? Dă-mi măcar un singur exemplu”, i-a răspuns Băsescu, replica prezidenţială lăsându-l mut pe Blaga. Şeful statului le-a propus pedeliştilor să o coopteze pe Monica Macovei în comisia care va elabora criteriile de integritate.”

Presedintele jucator a jucat rolul sefului de partid! Asta ca sa nu spun ca ceea ce a facut cam sfideaza Constitutia – art.84. Dar… in definitiv si la urma urmei, de ce nu, presedintele poate sa spuna ce are de spus. Problema este si cum o face…

„Preşedintele a avut şi un mesaj de încurajare către PDL, spunându-le liderilor partidului că merg pe calea cea bună, a reformelor, şi că trebuie să continue, indiferent de faptul că urmează alegeri interne. „Sunteţi un partid de dreapta, asumaţi-vă această identitate, fiţi consecvenţi şi veţi câştiga fără probleme alegerile. Nu faceţi prostia să vă întoarceţi de pe drumul pe care aţi plecat, cel al reformelor”, a sunat mesajul mobilizator al Cotrocenilor. Băsescu i-a sfătuit pe pedelişti să facă compromisuri „doar atunci când e nevoie”, dar să nu cedeze continuu, pentru că altfel indentitatea partidului devine „difuză”.”

Problema este cine conduce, defapt, acest partid.

„Preşedintele Traian Băsescu le-a cerut, luni seară, parlamentarilor PDL să contracareze mediatic Opoziţia şi le-a reproşat liderilor partidului că nu ies la bătaie. „Stelele partidului stau şi ei în tranşee, dar stau în aşa fel încât să nu îi atingă glonţul şi trimit la înaintare infanteria, să încaseze pentru ei”, a spus preşedintele, conform unor surse participante la discuţii.
Sursele citate au precizat că Băsescu le-a atras atenţia pedeliştilor că au o problemă reală cu corupţia: „Până acum, un partid de stânga – PSD – era perceput ca fiind cel mai corupt. De când aţi venit la putere, aţi început şi voi. Sunteţi un partid dreapta, dar aveţi o problemă cu corupţia„. (subl. mea)

Desi cred ca o sa ma repet, totusi, stau si ma intreb: de ce nu a facut Emil Boc aceste afirmatii, care traseaza linia partidului, tactica si strategia sa, in definitiv programul sau politic? Ma intreb, pentru ca Boc asta face: tace!  Este o chestiune destul de ciudata ca presedintele tarii, care este incompatibil cu functia de membru de partid, sa se comporte ca un sef de partid, si inca unul veritabil, asta in timp ce presedintele partidului, care este intru totul indreptatit sa faca astfel de afirmatii – deoarece conduce partidul, sau ar trebui s-o faca –  tace malc. Basescu, pur si simplu, a dat ordine partidului! Basescu vorbeste de coruptie, dar este intr-o inadvertenta de ordin legal constitutional, punand PDL-ul intr-o lumina cat se poate de proasta – aceea de a primi ordin de la seful statului, care nu ar trebui sa faca asta!

Problema nu mi se pare deloc simpla si ceea ce a afirmat Basescu, in legatura cu huiduielile de la Iasi, ma pune serios pe ganduri:

„Băsescu a făcut reproşuri guvernului în chestiunea recalculării pensiilor militarilor, spunând „ridică semne de întrebare” faptul că Executivul nu a reuşit să facă această recalculare în şase luni. „Puteaţi măcar să-i informaţi pe oameni şi nu sa le trimiteţi direct fluturaşii cu pensia tăiată, fără nicio explicaţie. Normal că m-au huiduit oamenii la Iaşi pe 24 Ianuarie şi aveau dreptate„, a spus preşedintele, fără să primească vreun răspuns din partea miniştrilor sau a premierului.” (subl. mea)

Este ca si cum tacerile discrete din partid ascund o anumita distantare de Basescu. Acesta le-a cerut sa-si asume identitatea de dreapta. De ce oare? Lucrul ar scoate in evidenta reticente serioase in partid cu privire la asumarea unei asemenea identitati. Interesant este ca la Iasi nu Boc s-a expus huiduielilor, ci Basescu. Este ca si cum Boc a facut pasul inapoi si a iesit in evidenta Basescu, ca buboiul in frunte! Sa fie oare vorba de o fractura, invizibila pentru publicul larg, dar profunda, intre PDL si Traian Basescu? Aceste taceri despre care vorbeste articolul par a spune multe… Ce vor sa spuna oare?

Eu, sincer vorbind, as vrea sa-l vad pe Basescu si la sedinta altor partide. Inteleg ca nu a fost invitat. Deci la PDL a fost invitat. Numai ca nu s-a comportat ca un invitat, ci ca sef de partid! Si cred ca mai trebuie spus ca a vorbit partidului, nu Guvernului – deci astea nu au fost consultari cu Guvernul. A pedalat pe tema reformelor, dar nu a spus nimic despre ineficienta Guvernului pe problemele economice. Chiar si siguranta ca va castiga la referendum, daca va fi suspendat, mi se pare destul de suspecta, desi de inteles (doreste sa mai castige inca o batalie politica!). Problema este ca suspendarea nu prea poate avea loc pana la viitoarele alegeri, pentru faptul ca Opozitia nu are majoritate in Parlament. Problema este ce o sa faca daca alianta dintre PSD si ACD va castiga alegerile parlamentare! Presedintele are o siguranta foarte mare cand le zice pedelistilor: ” „Sunteţi un partid de dreapta, asumaţi-vă această identitate, fiţi consecvenţi şi veţi câştiga fără probleme alegerile. Nu faceţi prostia să vă întoarceţi de pe drumul pe care aţi plecat, cel al reformelor„. Dar pe ce se bazeaza aceasta siguranta – ca o sa castige fara probleme alegerile? Ca in sondaje PDL nu sta deloc stralucit, ba chiar se poate spune ca sta prost de tot. Pe ce se bazeaza aceasta siguranta, a unui presedinte huiduit la scena deschisa de catre oameni, recunoascand ca oamenii au avut dreptate? Bine, poate fi vorba de mentalitatea de invingator a presedintelui… Si, in definitiv, ce era sa le spuna? Ca o sa piarda alegerile? Dar, totusi, cum poti sa ai aceasta siguranta, ca PDL o sa castige fara probleme alegerile? Acest fara probleme ma intriga. Cand toate sondajele de opinie, care au fost date publicitatii si pe care le-am vazut spun cu totul altceva. In niciun caz nu se poate afirma ca victoria PDL, daca va fi o victorie, va fi fara probleme, intelegand prin asta ca va castiga detasat. Este iarasi ciudat ca presedintele tarii le spune asa ceva pedelistilor, adica cum vor castiga alegerile. A fost un discurs de sef de partid, nu de presedinte al tarii. Pe de alta parte, din discursul prezidential, ar rezulta ca ar exista riscul ca PDL sa se intoarca de pe drumul de pe care a plecat – cel al reformelor. Altfel ce sens ar mai avea indemnul prezidential? Pentru ce sa indemni pe cineva sa faca ceva, daca acela e chiar hotarat s-o faca? Dar, pe de alta parte, de ce si-ar asuma PDL identitatea de dreapta, ca sa dau un exemplu, daca nu prea crede in aceasta identitate. Sa nu uitam ca PDL (PD) a pornit ca partid de stanga, initial. Dus prin toate doctrinele de catre Traian Basescu, a ajuns in Grupul Popular. Asta nu inseamna ca, peste noapte, si constiintele oamenilor s-au schimbat. La ordinul prezidential. Daca tu vorbesti si cel care te-asculta tace, asta nu inseamna ca e si de acord cu tine. Pe de alta parte, daca ma uit la denumirea acestui partid, singurul element de dreapta ar fi cel liberal , L-ul din coada, ca democrati sunt toti. Care, defapt, e tot de stanga, ca se zice ca liberalii ar fi de stanga. Atunci ce fel de partid de dreapta ar fi PDL? Iar daca nu este un partid de dreapta, de ce sa-si insuseasca drumul unor reforme de dreapta? Adica ceea ce nu e defapt… De ce trebuie sa-mi asum ceva in care nu prea cred? De ce sa fiu obligat sa fac asta?

Dar daca PDL nu este altceva decat o confuzie ideologica populista? De unde pana unde Traian Basescu, cel care indeamna, ar avea o constiinta de dreapta (desi poate ar vrea s-o aiba), cand s-a si declarat fost comunist, cand a zis ca Ceausescu ar fi fost un mare presedinte al romanilor daca ar fi stat doar 10 ani la putere? Daca si Basescu este un produs al unei asemenea confuzii grave? De unde se naste urmatoarea intrebare: dar daca si noi, oamenii obisnuiti traim, defapt, intr-o grava confuzie idelogica, indusa de un politic confuz, de o tranzitie confuza? Atunci cand PSD imbraca acele haine care nu-i stateau bine, vorba lui Adrian Nastase, cum a fost? Adica acele haine de dreapta, care l-au facut urat de catre popor, nu-i asa?

Parerea mea este ca Traian Basescu nu a procedat cum trebuie. Problema nu este diferentierea ideologica. Poate sa para surprinzator si ciudat ceea ce spun. Voi cauta sa ma explic si sa va arat, chiar daca gresesc, cum vad eu lucrurile. Sa luam un exemplu: SUA. Acolo sunt doua partide principale: Partidul Republican si Partidul Democrat. Fireste, se poate vorbi si aici de doctrine: stanga, dreapta, centru. Dar de ce trebuie sa fie atat de mari diferentierile? Sunt chiar atat de mari, in tuse groase, diferentele intre cele doua partide? Sau este mai mult o abordare „centrista”, ca sa zic asa, a problemei? Adica, daca e sa vorbesc in termeni matematici, fata de centru, este o diferenta de plus/minus epsilon, unde acest epsilon este un infinit mic. Diferentierile nu sunt asa mari, si, cu toate acestea, democratia americana este cea mai veche democratie moderna, ca sa zic asa, din cate cunosc. Pe cand Basescu vrea sa diferentieze in tusele cele mai groase PDL-ul de PSD. Dar daca s-ar face o asemenea diferentiere s-ar casca si un gol care nu ar mai fi ocupat de nimeni. O parpastie nu numai politica, dar si sociala. De asta avem nevoie? Au fost atatia presedinti ai Statelor Unite, atat democrati, cat si republicani, dar, cu toate acestea, SUA a ramas, de la infiintarea sa, aceeasi. Daca diferentierile ar fi fost mari, SUA nici nu ar fi putut ajunge unul din cele mai dezvoltate state de pe glob (daca nu chiar cel mai dezvoltat!!) si o mare putere militara!  Nici nu ar fi avut stabilitatea politica si sociala sa ramana aceeasi, adica sa pastreze acelasi fond si spirit constitutional de la infiintarea sa. Deoarece cu cat diferentierile sunt mai mari, cu atat si contradictiile sunt mai mari. Iar contradictiile mari pot crea prapastii ideologice, politice si sociale, greu de umplut, situatii greu de rezolvat. Basescu greseste cand vrea sa fie transant in aceasta problema: adica el sa transeze stanga si dreapta politica. Eu cred ca intr-o democratie nici nu este necesar sa fie atat de mari diferentierile, ci toate partidele sa graviteze in jurul acelorasi valori umane, politice, sociale, constitutionale, etc. Abordarile privind rezolvarea unor probleme ar putea fi diferite. Dar nu ar trebui sa existe nici aici diferente prea mari. Ci trebuie avut in vedere o viziune realista de rezolvare a acestora in interes general. Practic, numai marxistii au tratat diferentierea ideologica in tuse atat de groase. Aceasta diferentiere a condus la ceea ce ei numeau lupta de clasa. Lucru logic – contradictiile mari in plan politic si social conduc la lupta, ce poate fi si de clasa, atunci cand un partid este reprezentantul politic al unei clase sociale. Pe de alta parte, diferentierile trebuie sa existe, cu conditia sa nu fie foarte mari, astfel incat sa duca la contradictii foarte mari, ce pot pune in pericol democratia! Pentru ca, defapt, asta e problema: democratia, pe care poporul roman a castigat-o cu sange varsat, in decembrie ’89!

Faptul ca tot vrem sa schimbam Constitutia inseamna ca nu ne-am definit cum trebuie valorile. O Constitutie trebuie respectata de catre toate fortele politice, de catre toti cetatenii. Nu ne place s-o mai respectam, o schimbam. Nu mi se pare o atitudine. Si nu se poate ca o forta de dreapta, sa zicem, sa faca o Constitutie de dreapta, iar o forta de stanga, o Constitutie de stanga. Constitutia trebuie respectata de toti si de toate. Dar daca nu avem niste valori foarte clar definite si criterii pentru asta, cum putem sa facem acest lucru? De aceea si spuneam ca fortele politice trebuie sa graviteze in jurul acelorasi valori. Pentru ca democratia presupune alternanta la Putere si atunci, asa cum un partid socialist sau social democrat poate sa fie la putere azi, maine poate fi un partid liberal sau popular. Fara valori comune nici nu s-ar putea sa existe o viziune comuna asupra Constitutiei, nu?  Ar insemna ca nici nu avem valori comune pe care sa ni le insusim, in conditiile pluralismului politic. Pai si atunci unde vom ajunge…?

februarie 1, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu