Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Contradictii, contraste…

Traim intr-o lume in care, cel putin actualmente, astfel de lucruri – contradictiile si contrastele – apar si se manifesta cu pregnanta.

*

In UE – contradictia: national – european. Este un lucru ce nu a putut fi solutionat inca si constituie una din marile contradictii ale Uniunii Europene. Pentru ca inclusiv armonizarea legislatiei, a standardelor, a politicilor, a intereselor tarilor membre sunt marcate de aceasta contradictie. Care creeaza un conflict evident in Europa de azi. Este adevarat ca acest conflict nu se manifesta, totusi, printr-un razboi. Dar sa ne gandim la Brexit, sa ne gandim la fortele politice populiste si eurosceptice din UE, care dau atata bataie de cap azi celor moderati si care sustin Proiectul European. Conflict nu inseamna neaparat razboi. Nu avem un razboi in Europa, asta nu inseamna ca nu avem un conflict, o situatie conflictuala – de exemplu putem sa ne uitam la pozitia tarilor din Grupul de la Visegrad.

Conflictul asta incepe sa devina evident.

Moneda unica, euro, s-a dorit a fi un fel de guma sau burete cu care sa se poata sterge nu doar aceasta contradictie, dar si diferentele dintre state, pentru ca Europa este eterogena. Iata ca s-a ajuns la un impas, spun unii. Sigur, situatia era anticipata de mai demult – am scris si pe blog despre ce spunea marele economist american Milton Friedman inca din 2003 despre euro, dar si punctul de vedere al altui mare economist american, Paul Krugman. Iar in legatura cu criza datoriilor statelor membre ale UE, v-as recomanda sa (re)cititi acest articol mai vechi. Iar aceasta situatie in care s-a ajuns ma duce cu gandul ca si din acest punct de vedere – al Uniunii Monetare Europene – avem de fapt un conflict in Europa, intre tarile membre UE, desi toata lumea, nu-i asa, declara contrariu.

*

Unde am putea incadra UE, proiectul european? E un proiect de Stanga sau unul ce ar apartine Dreptei? Interesant este ca Stanga a imbratisat acest proiect si cred ca mai mult decat Dreapta europeana… Cel putin asa mi se pare, dar evenimentele recente par a-mi da dreptate…

*

Se putea citi zilele trecute pe burtiera unei televiziuni de stiri ca Donald Trump e bucuros pentru faptul ca UK iese din Uniunea Europeana. Sincer, ca le place unora sau nu, n-am vazut o asemenea atitudine la Vladimir Putin. Jean-Claude Juncker i-a raspuns lui Trump ca vom sustine si noi independenta unor state din SUA… Texas, Ohio…

*

Totusi, SUA a cerut aliatilor ca sa aduca bugetul pentru Aparare al fiecarui stat membru la 2% din PIB. Jens Stoltenberg a pledat pentru acelasi lucru. Cand sefii unei asemenea organizatii cer un astfel de lucru, inseamna, cred, ca ei stiu ceva. De fapt, majorarea bugetului pentru Aparare al statelor membre s-a discutat de mai multa vreme, inclusiv pe vremea Presedintelui Obama, dar, daca nu ma insel, si in cadrul celor mai recente Summituri NATO.

Numai Germania are ceva de comentat. Ba, ca 2% din PIB e nerealist, ba ca ei si-au propus, de fapt, sa ajunga la 2% din PIB, dar asta pana in 2024. Este uluitor cum aceasta tara, care a fost apararata decenii de-a randul de catre SUA si care, in prezent, la cererea justificata a americanilor nu aloca nici macar 2% din PIB pentru Aparare, face niste ifose si nazuri demne de o cauza mai buna. Pana la urma te intrebi ce urmareste aceasta tara, Germania…

*

Contradictia dintre protectionism si economia de piata…

*

Sunt si alte contradictii… Spre exemplu, se manifesta la noi (si nu numai!!) inca si acum, la 27 de ani de la caderea comunismului, contradictia stat-privat.

A iesit fermecatoarea doamna Andreea Paul in apararea societatii Oltchim Rm. Valcea. Pe scurt, nu era de acord cu privatizarea acesteia, desi, trebuie sa recunosc, n-am inteles prea bine: nu e de acord cu privatizarea sau nu e de acord cu modul in care actuala Putere doreste s-o privatizeze. Interesant este ca D-na. Andreea Paul nu a vorbit deloc despre pierderile si datoriile inregistrate de respectiva companie unde, din cate inteleg, statul mai este inca actionar majoritar – v. aici si aici. Interesant este ca, in loc sa-si puna problema unei privatizari reusite, ea era total impotriva privatizarii, sugerand ca ar fi trebuit sa platim noi, din taxe si impozite, sustinerea financiara a respectivei intreprinderi.

De ce? Pentru salvarea brandului. Si a dat exemplu ca in Vest, in tari in care statul are un pachet minoritar de actiuni la o intreprindere, statul s-a implicat activ in salvarea acesteia – exemplul pe care l-a dat a fost Volkswagen, salvandu-se astfel celebrul brand german. D-na. Andreea Paul spunea ca, altminteri, vom ajunge sa nu mai avem niciun brand romanesc, o societate precum Farmec ar fi nevoita sa cumpere materie prima din exterior si ca privatizarea ar insemna somaj.

Cu alte cuvinte, salvarea brandului si somajul rezultat in urma privatizarii, fac inorportuna privatizarea respectivei societati comerciale.

Iar in felul acesta, banuiesc, gandesc destui dintre economistii nostri, fara sa-si puna problema ca, in felul acesta actionand, nu maresti nici competitivitatea, nici performantele intreprinderii, iar pierderile uriase pe care astfel de societati le produc le suportam tot noi, fara niciun folos pentru societate. Folos ar aduce doar o privatizare reusita, chiar daca, in urma acesteia, ar rezulta somaj, dar ar putea relansa respectiva intreprindere.

*

La noi, contradictia stat-privat are numeroase forme de manifestare si mai toate in favoarea statului si in defavoarea sectorului privat. Spre exemplu, cum altfel s-ar putea explica angajarea, in perioada 2004-2009, a unui numar de 500.000 de functionari publici la stat, sporind numarul lor de la 900.000 – numarul maxim sustenabil de catre statul roman, cat a lasat Guvernul Nastase – la 1.400.000, avand in prezent inca in jur de 1.200.000 de angajati la stat.

Ceea ce avem acum, din punct de vedere politic: PSD-ALDE e la Putere. Te astepti ca un partid social-democrat sa fie mai etatist. Ei vor infiintarea a 19 firme de stat in subordinea Primariei Bucuresti… In campania electorala s-au promis cresteri fabuloase de salarii, la stat, desigur. Spitale, de stat, desigur, intinse pe 80 de hectare, mariri ametitoare de salarii in Sanatate. Acum nu mai sunt bani si se maresc intr-un mod amenintator si ingrijorator deficitele (al balantei comerciale, bugetar).

*

Si interesant e ca cel mai mult se fura de la stat… De fapt DE ACOLO se si fura!!!!

*

Octav Bjoza – ca de ce tot copiii lor prin functii gras platite la stat, in conducere. Cred ca s-ar putea face o legatura cu ce spuneam mai sus, cu faptul ca, in aceasta contradictie evidenta stat-privat, de la noi, predomina inca statul, nu privatul. Adica aceasta contradictie e rezolvata in favoarea statului – nu spun si a cetateanului – nu in favoarea privatului.

*

Nu s-a explicat niciodata la modul extrem de clar opiniei publice din Romania doua lucruri:

1). De ce la 10 ani de la aderare, avem zero absorbtie la fondurile europene. Corina Cretu aproape ca plangea la Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan.

2). De ce nu se mai fac drumuri in Romania? Ma uitam la pozele date la televizor de la accidentul suferit de Dl. Lucian Isar (ii doresc multa sanatate si insanatosire grabnica!!): un drum sinuos, dar numai cu doua benzi pe care trec atat turisme, dar si camioane de gabarit mare.

La aceste doua intrebari, un raspuns clar n-am auzit. Spre exemplu, la prima intrebare D-na Cretu ar fi trebuit sa recunoasca  in mod deschis ca PSD a dat-o-n bara. In campanie, Ana Birchall il critica de zor pe Ghinea. Si acum se vede ca ei nu sunt in stare nici macae de cat a facut Ghinea. Si, desigur, motivari de genul ca nu stiu ce instutuie nu e acreditata, ca nu stiu ce e legat de IT si tot felul de explicatii de genul asta, nu mai conving pe nimeni.

Problema este urmatoarea: de ce la 10 ani de la aderarea in UE, Romania nu are puse bine la punct mecanismele necesare pentru aabsorbtia in proportie de 100% a fondurilor europene?

*

Elena Udrea a fost condamnata la 6 ani inchisoare in Dosarul „Gala Bute” – v. aici, Elena Udrea a spus de la bun inceput ca sentinta e un abuz, dar si aici cine ii ia apararea Elenei Udrea!!! 😉

Gandindu-ma si la Sebi Ghita, eu cred, mi se pare, ca avem o contradictie in interiorul Sistemului de la noi.

Caci, stau si ma intreb, cum a putut ajunge Elena Udrea ce a ajuns? Si nu ma refer doar la functia de ministru pe care a detinut-o, intr-un minister precum Dezvoltarea Regionala unde se invart multi bani, dar si la faptul ca ea era reprezentanta lui Traian Basescu in politica romaneasca – omul care-i furniza Presedintelui tarii informatii la cald din lumea politica de la noi si despre oamenii politici. Elena Udrea ii cunoastea, cunoastea si ce se intampla la varful SRI. Greu de spus cat anume cunostea…?

Dar nu pentru faptul ca stia prea multe a fost condamnata?

Ea a negat cu vehementa ca ar fi fost vinovata, Basescu i-a sarit in aparare cum era de asteptat. Din cate am inteles eu de la Basescu, sub ea era o coruptie foarte mare, la nivel national, in ministerul pe care il conducea, lucru sesizat de SRI. Si ca ea a luat masuri – dari afara, sanctiuni – dar nu ar fi fost obligatia ei sa anunte DNA – trebuia s-o faca SRI.

Cat stia Elena Udrea si, mai ales, ce anume?

Din cate stiu, informatiile clasificate, unele dintre ele, se tin la secret timp de 30 de ani. Initial, se vorbea, pe surse, desigur, dar si speculatii, ca o paste o pedeapsa de 21 de ani. A luat doar 6 ani, o cincime din 30…

Ar rezulta, dupa acest rationament, ca:

O cincime din cat stie Elena Udrea sunt informatii clasificate strict secret…

*

Insa ar mai fi un lucru de evidentiat: Elena Udrea a ajuns unde a ajuns, promovata fiind de Sistem. In Romania nu prea ai cum sa ajungi intr-o functie in stat altfel, fara sa treci prin furciile caudine ale verificarii Serviciilor si fara sa fii, in consecinta, acceptat de Sistem.

Elena Udrea a fost acceptata de Sistem. A fost acceptata ca sa fie in anturajul Presedintelui, avand acces la informatii valoroase din zona Puterii, inclusiv informatii externe.

Si iata ca, intr-u final, nu-i asa, apoteotic, tot Sistemul a infundat-o!!

Si asta in conditiile in care Sistemul ar fi putut s-o lase in pace, sa-i ofere o portita de scapare. Dar e vorba de prima instanta, asa ca sa vedem ce se va mai intampla…

*

Colaboratorii au primit cu suspendare, numai ea si Obreja cu executare…

*

Fara indoiala ca acolo unde nu avem contradictii si constraste sau nu trebuie sa avem asa ceva, avem in schimb, controverse. Ultima de acest gen a fost: trebuie sau nu revocati din functie procurorul general, Augustin Lazar, si sefa DNA, Laura Codruta Kovesi?

Despre acest subiect puteti citi mai multe aici.

Poate singura problema care ar fi e ca raspunsul la intrebarea de mai sus nu putea fi decat unul singur: NU trebuie sa fie revocati din functie.

De pilda, atata vreme cat Laura Codruta Kovesi are un sprijin direct din partea SUA, a Departamentului de Stat, a domnului ambasador Hans Klemm, e extrem de clar ca ea nu trebuie sa fie revocata din functie. Chiar daca i se face amenintator cu degetul:

„Rezultatele negative pe linia acestei raportari pot repune in discutie in viitor, in raport de faptele constatate, oportunitatea revocarii conducatorilor institutiilor vizate ori a altor masuri institutionale, in conformitate cu Constitutia si legea” (sursa HotNews, evidentiata mai sus).

Insa e foarte clar ca nu doar factorul extern conteaza, iar Laura Codruta Kovesi e doar o parte a Sistemului aflat in contradictie cu sine insusi. Pentru ca in Sistem sunt lupte intestine pe tema asta si nu tot Sistemul e de partea Lulutzei. Cel putin asa am impresia…

Totusi, remarcam aceasta contradictie, cred, evidenta dintre PSD-ALDE pe de o parte si DNA, dar am putea sa luam si o sfera mai ampla – de pilda Justitia, pe de alta parte. Pe terenul atat de favorizator pentru coruptie al Statului.

Poza Saptamanii!!

Donald Trump and Mike Flynn

Fara indoiala ca una din cele mai mari contradictii ale lumii postbelice a fost si ramane cea dintre SUA si Rusia, mostenitoarea fostei URSS.

Legaturile obscure ale Gen. Flynn cu Rusia pareau ca sunt in concordanta cu declaratiile D-lui. Trump si anume ca „e un lucru bun sa ai relatii bune cu Rusia”. Dl. Flynn fusese ales de catre Presedintele Trump in functia de Consilier pe Chestiuni de Securitate Nationala. Dupa care, nu dupa multa vreme, a iesit Sean Spicer, Secretarul de Presa al Casei Albe, sa anunte ca „[…] a level of trust between the President and General Flynn had eroded to the point where he felt he had to make a change […]” – „nivelul de incredere intre Presedinte si Generalul Flynn s-a erodat pana la punctul in care el a simtit nevoia sa faca o schimbare”.

Interesant este ca toate punctele tari si ascutite din campania electorala, incep sa se domoleasca. Pana la urma, SUA s-a inteles si cu Coreea de Sud si Japonia in privinta apararii comune in fata Coreei de Nord. Chestiunea cu „taxa de protectie” a fost lasata mai moale iar NATO nu mai e deloc o organizatie „obsoleta”. Pana la urma, in urma vizitei D-lui. Rex Tillerson la Pekin, descoperim ca relatiile dintre SUA si China sunt cat se poate de bune si ca in ciuda clamarii unui conservatorism inflexibil, ajungem pana la urma la o concluzie mult mai mladioasa: ca SUA si UE au, de fapt, acelasi set de valori, comun – iata doua articole revelatoare in acest sens: aici si aici.

Face impresia ca Trump, cel pe care il stiam in campania electorala, nu mai are nimic comun cu institutia pe care acum o reprezinta – Casa Alba – deci cu Trump, cel de azi, de la Casa Alba.

Iar in ceea ce priveste relatiile bune cu Rusia, D-na. Merkel spune ca „nu va ceda in lupta pentru o relatie buna cu Moscova”. Ce se poate intelege dintr-o asemenea sintagma? Ca, de fapt, nimeni „nu va ceda”, nu-i asa, pentru o relatie buna cu Moscova. Evident, fiecare poate intelege ceea ce doreste…

Reclame

aprilie 1, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre sanctiunile impuse Rusiei…

Laurent Fabius: „Mi se pare că există câţiva oligarhi ruşi în Londra”

Gandul

Standardele duble ale Marii Britanii în faţa Rusiei. „Londongrad”, oraşul captiv al oligarhilor. ANALIZĂ GÂNDUL

Se arata ca:

În contextul acuzaţiilor venite atât din partea SUA, cât şi a statelor baltice, Poloniei sau României, că Uniunea Europeană nu este în stare să acţioneze ca un front unit, cu reacţii puternice în faţa agresiunilor şi încălcărilor de norme internaţionale ale Rusiei, caii de bătaie preferaţi de multă lume sunt Franţa şi Germania, cele două mari puteri care continuă să întreţină relaţii comerciale şi chiar militare cu Rusia, în ciuda sancţiunilor pe care UE le propovăduieşte. O altă mare putere europeană aflată în aceeaşi situaţie, de duplicitate faţă de Rusia, este însă şi Marea Britanie, care în mod paradoxal se află deseori în corul criticilor pe această temă, împotriva Franţei şi Germaniei. Londra a devenit un ultimii ani un paradis fiscal şi investiţional pentru oligarhii Rusiei, iar bunăstarea economiei britanice a ajuns să se bazeze periculos de mult pe investiţiile ruseşti şi pe influxul de capital asigurat de ei. Sancţiunile împotriva capitalului lor ar lovi puternic regimul lui Putin, însă Londra îşi merită pe bună dreptate porecla de “Londongrad” şi refuză să le promoveze.

Partenerii NATO de peste Ocean, dar şi din centrul şi Estul Europei – balticele, Polonia sau România, au ajuns să critice din ce în ce mai vehement Uniunea Europeană pentru faptul că nu reuşeşte să acţioneze unit şi puternic în faţa agresiunilor Rusiei în Ucraina, prin sancţiuni şi embargouri care să afecteze cu adevărat interesele Moscovei. Mai mult, mari puteri europene precum Franţa şi Germania continuă chiar să aibă relaţii comercial-militare cu Rusia – Franţa nu vrea să renunţe la contractul de 1,2 miliarde de euro prin care livrează Rusiei două nave de război Mistral (prima, Vladivostok, fiind gata şi urmând să fie trimisă în Rusia la toamnă), în timp ce Germania, deşi a suspendat contracte de export de armament către Rusia, a încheiat deja construcţia unei baze militare supermoderne de antrenament lângă Kazan. Ele nu sunt însă singurele puteri europene care practică această duplicitate faţă de Rusia – pe de o parte nevoia de sancţiuni împotriva Moscovei, pe de alta cultivarea relaţiilor comerciale şi militare cu ea. Marea Britanie practică acelaşi joc.

Acest lucru l-a remarcat miercuri, neiertător, şi ministrul de Externe al Franţei, Laurent Fabius, care a replicat că britanicii ar trebui să îşi vadă de problemele din propria ogradă. Replica şefului diplomaţiei de la Paris a venit după ce premierul britanic David Cameron a spus, referindu-se la contractul Mistral, că vânzarea de nave militare către Rusia, după doborârea cursei de pasageri malaeziene în estul Ucrainei, ar fi “de neconceput”.

“Englezii, mai ales, au fost foarte plăcuţi, ca să spun aşa, spunând ‘noi nu am face niciodată aşa ceva’. Însă eu le-am spus dragilor mei prieteni britanici, hai să vorbim despre sectorul financiar. Mi se pare că există câţiva oligarhi ruşi în Londra”, a declarat Laurent Fabius, după întâlnirea miniştrilor de Externe de la Bruxelles.

Tot acum, a ieşit la iveală faptul că Marea Britanie continuă să opereze licenţele de export de armament către Rusia, în ciuda retoricii din Downing Street 10, care cere sancţiuni mai dure împotriva Rusiei. Un grup parlamentar care supraveghează exporturile militare a anunţat că Marea Britanie are 251 de licenţe de export de armament către Rusia, în valoare de peste 165 milioane de euro, care includ puşti cu lunetă, armament de mici dimensiuni, muniţii, protecţii antiglonţ, echipament de comunicaţii militare.

Marea problemă din ograda Londrei este însă acapararea sectorului financiar şi a unei mari părţi din fluxul de capital de către bogătaşii Rusiei, mare parte din ei apropiaţi ai regimului Vladimir Putin şi îmbogăţiţi de pe urma sa. Iar Londra nu pare dispusă să o rezolve sau măcar să o folosească pe post de instrument de presiune la adresa Moscovei. Un scandal diplomatic imens în acest sens a fost provocat de publicarea notiţelor unui consilier al premierului David Cameron, care arătau că Marea Britanie “nu va închide centrul financiar al Londrei pentru ruşi”.

Oligarhii ruşi, refugiaţii de lux din “Londongrad”

În perioada recentă, City-ul din Londra a devenit centrul financiar european preferat de marii deţinători de capital din lume, din cauza reglementărilor care îi favorizează. În schimb, Marea Britanie a ajuns să se bazeze pe investiţiile lor pentru a face economia britanică să meargă mai bine.

Marea Britanie a folosit încă de pe vremea lui Margaret Thatcher, în mod ciclic, un model economic bazat pe cheltuiala consumatorilor, alimentată prin îndatorare, alături de un boom imobiliar subvenţionat de stat, iar capitalul pe care s-a bazat acest model a fost atras în Marea Britanie prin arbitraj internaţional – reglementări laxe ale produselor financiare din City, scutiri de taxe pentru rezidenţii străini bogaţi, un sistem legal atractiv pentru marii proprietari şi taxe foarte mici pentru proprietăţi, arată o analiză Foreign Affairs.

“Prezentând Londra ca pe un loc unde oligarhii pot investi şi cheltui banii fără prea multe întrebări, guvernul britanic este acum prea speriat să conteste aceste privilegii, de frica inversării fluxului de capital”, arată analiza respectivă.

Un avantaj imens oferit de britanici investitorilor şi de care ruşii au profitat din plin sunt vizele de reşedinţă. Marea Britanie oferă vize pe trei ani, de tip “investitor”, pentru persoanele care investesc peste un milion de lire sterline în bonduri guvernamentale. După doi ani, aceşti investitori pot achiziţiona proprietăţi de reşedinţă în Marea Britanie, în valoare de până la 10 milioane de lire sterline, dacă şi-au păstrat bondurile guvernamentale în portofoliu. Oligarhii ruşi sunt cei care au profitat cel mai mult de aceste facilităţi – 433 de ruşi au primit astfel de vize britanice, între 2008 şi 2013, conform The Economist. Ruşii sunt urmaţi de chinezi, cu 419 investitori de mare calibru care au obţinut viza britanică de investitor.

Cifrele vorbesc de la sine în ce priveşte relaţia bogătaşilor Rusiei cu Marea Britanie, mai arată The Economist. 8,3% din elevii nebritanici ai şcolilor private erau ruşi în 2013, ceea ce ar însemna până la 60 de milioane de lire sterline anual doar din taxele de şcolarizare plătite de ruşi. Numărul elevilor ruşi s-a dublat din 2009 până în prezent, în Regat. Cei mai avizi cumpărători de proprietăţi de lux în Londra sunt tot ruşii, care cheltuiesc în medie peste 6 milioane de lire sterline pe an, constituind 4% din clienţii de lux ai acestor proprietăţi. Cifra nu pare mare, însă mulţi clienţi preferă să cumpere prin interpuşi, de multe ori firme din paradisuri fiscale precum Insulele Virgine Britanice. Aici, ruşii sunt clienţi fideli, constituind 15-20% din clientela care îşi creează firme paravan. Ei sunt urmaţi de chinezi în această activitate.

Ruşii preferă bursa din Londra mai mult decât oricare altă bursă străină – aproape 30 de mari firme ruseşti, cu o valoare de piaţă de 260 de miliarde de lire sterline, sunt cotate la bursa din Londra, iar alte zeci folosesc alte pieţe financiare londoneze. Din 1996 până în prezent, s-au vândut acţiuni ruseşti în valoare de 46 de miliarde de dolari, pe bursa londoneză, conform unui studiu citat de The Economist.

Avocaţii comerciali din Londra au ajuns să trăiască de pe urma ruşilor, care constituie cea mai mare parte a clientelei. Ei plătesc şi cel mai bine – în medie 1.500 de lire sterline pe oră, conform revistei The Lawyer. Spre exemplu, cazul Roman Abramovici contra Boris Berezovsky a generat costuri legale de aproximativ 100 de milioane de lire sterline, avocatul lui Abramovici având o taxă de succes cuprinsă între 3 şi 10 milioane de lire.

Procentul din economia britanică deţinut de cei mai puternici 100 de bogaţi din ţară este depăşit doar de cel din SUA, iar acest lucru are implicaţii politice serioase, pentru că este disproporţionat.

Deşi numeric ruşii nu sunt covârşitori în Londra – la recensământul din 2011 s-au declarat doar 26.603 vorbitori de rusă (spre comparaţie vorbitorii de arabă depăşeau 70.000), proporţia lor în rândul marilor deţinători de capital este extrem de importantă.

Doi dintre primii cinci cei mai bogaţi oameni din Marea Britanie sunt ruşi. Cel mai bogat britanic este rusul Alişer Usmanov, cu o avere estimată la peste 13 miliarde de lire sterline. Usmanov este un afacerist şi industriaş în imperiul căruia se numără Metalloinvest, cel mai mare producător de minereu de fier din Rusia, mail.ru, cea mai mare companie de internet rusească, sau compania de telefonie MegaFon, listată la bursa din Londra. Usmanov deţine proprietăţi imobiliare ultraluxoase britanice, precum palatul Sutton Place sau un conac de 48 de milioane de lire sterline în nordul Londrei, dar şi majoritatea acţiunilor din clubul londonez de fotbal Arsenal.

Locul cinci al bogătaşilor Marii Britanii este ocupat de Roman Abramovici, cu o avere estimată la peste 9 miliarde de lire sterline. Patronul clubului de fotbal londonez Chelsea şi deţinătorul unui imperiu clădit pe afaceri cu petrol şi aluminu rusesc, el este apropiat de preşedintele Vladimir Putin, acesta bazându-se deseori pe sfaturile sale.”

Merkel nu vroia noi sanctiuni impotriva Rusiei inca de acum o luna

Iata ce ne arata un articol din Romania Libera, datat 4 iunie a.c.:

Merkel nu vrea noi sancțiuni împotriva Rusiei

Se arata ca:

„Cancelarul german Angela Merkel s-a prezentat miercuri în fața Bundestagului, înainte de a pleca la summitul G7 de la Bruxelles, și a insistat asupra faptului că adoptarea de noi sancțiuni împotriva Rusiei ”nu este de dorit” și că ușa dialogului cu Moscova trebuie păstrată deschisă pentru soluționarea crizei ucrainene, consemnează agenția EFE, preluată de Agerpres.

În intervenția sa, Angela Merkel i-a cerut președintelui rus Vladimir Putin să ”renunțe la calea confruntării” și să revină pe cea a ”cooperării”. ”Putin trebuie să-și folosească influența pe care o are față de trupele proruse” pentru ca acestea să înceteze agresiunile în estul Ucrainei, unde situația este dramatică, după cum a spus chiar cancelarul german.

Surse guvernamentale de la Berlin au avansat încă de marți ideea că la summitul G7 nu se vor conveni noi sancțiuni împotriva Rusiei. După acest summit, Angela Merkel se va deplasa în Franța, unde va participa alături de mai mulți lideri europeni și de președintele american Barack Obama la ceremoniile dedicate debarcării aliaților în Normandia cu 70 de ani în urmă. Cu această ocazie, ea va avea o întrevedere și cu președintele Putin.”

Mistral…

Mistral a „zburat” sancțiunile UE împotriva Rusiei

Se arata ca:

Miniștrii de Externe ai Uniunii Europene nu au reușit să se înțeleagă, marți, asupra unui nou set de sancțiuni împotriva Rusiei, în pofida presiunilor Marii Britanii, Suediei și așa-numitelor state din Estul Europei. Prin „statele din Estul Europei” se înțelege Polonia și statele baltice. Poziția ministrului Titus Corlățeanu este neclară. Olanda, în pofida faptului că a fost principala victimă a atacului asupra Zborului MH17, a avut o atitudine ambiguă.

Citește si: Zborul MH17: Compania Malaysia Airlines a colaborat cu agenţia de PR a lui Putin

Miniștrii de Externe ai UE au convenit, așa cum sună comunicatul MAE, să aprobe un „pachet substanţial de măsuri restrictive. Miniştrii au aprobat extinderea criteriului de listare, pentru a include entităţi și persoane care contribuie la subminarea integrităţii teritoriale şi a suveranităţii naţionale a Ucrainei.

De asemenea, au decis accelerarea adoptării de măsuri la adresa persoanelor şi entităţilor care acordă sprijin material şi financiar acţiunilor care ţin de anexarea ilegală a Crimeii şi destabilizarea părţii de est a Ucrainei, respectiv formularea de noi restricţii la investiţiile în Crimeea. Totodată, miniştrii au mandatat Consiliul şi Comisia Europeană să finalizeze pregătirile pentru adoptarea de noi măsuri sancţionatorii, care să acopere, printre altele, sectorul apărării, inclusiv produsele cu dublă utilizare, cel al tehnologiei de vârf, inclusiv în domeniul energetic, precum şi accesul la piaţa de capital.”

Acest rezultat a fost un compromis. Statele care au forțat extinderea sancțiunilor, în frunte cu Marea Britanie, au cerut în mod explicit un embargo asupra livrărilor de armament. Această solicitare s-a lovit de opoziția fermă a Franței, care are un contract în valoare de 1,2 miliarde euro pentru livrarea a două nave de asalt de tip Mistral Rusiei, iar 400 de militari ruși se pregătesc în portul Saint-Nazaire pentru manevrarea primeia din cele două nave, Vladivostok.

Citește si: Malaysia Airlines a pierdut, în patru luni, două avioane Boeing. 537 de oameni au murit în cele două tragedii aviatice

Singura concesie pe care a făcut-o președintele Francois Hollande a fost că „ar fi posibil ca cea de-a doua navă, Sevastopol, să nu mai fie livrată. Între timp, ministrul de Externe Laurent Fabius și șeful socialiștilor francezi s-au dezlănțuit împotriva „ipocriziei” britanicilor, care adăpostesc „oligarhi ruși și banii lor”.

Comisia Europeană și Serviciul Extern au termen până joi să formuleze termenii sancțiunilor, ceea ce este o veste bună, pentru că, de obicei, Comisia tinde să fie mai fermă decât statele membre. Potrivit fostului ministru de Externe, Teodor Baconschi, „De la constituirea lui, Serviciul European de Acțiune Externă a abordat numai conflicte din vecinătatea sudică a UE: lumea arabă, cu diferitele sale convulsii, pirateria din Marea Roșie, catastrofe umanitare în Haiti, conflicte civile în Africa Subsahariană. Rusia și politica ei de expansiune nu au figurat niciodată pe agendă, de cât sub forma ”constructivă” a Parteneriatului Estic. Toată lumea – la nivelul Comisiei și al Consiliului, dar și în reuniunile ministeriale sectoriale – a recitat încântată mantra ”resetării” relațiilor cu Federația Rusă, puternic încurajată și de americani”.

Chiar dacă anexarea Crimeii și războiul hibrid din Estul Ucrainei sunt deja evidențe, inerția vechii atitudini conciliante, ”business-oriented”, este foarte mare. Nu aș vorbi despre un eșec al ultimei reuniuni CAG-CAE, întrucât miniștrii vin deja cu mandate pline de linii roșii: acolo nu se poate fixa decât cel mai mic numitor comun al intereselor celor 28 față de Moscova. Interese diverse, sau chiar divergente.

Citește si: Două avioane de vânătoare, doborâte în estul Ucrainei

În acel format nu putea rezulta nimic spectaculos. Notez totuși profilarea, pe lista sancțiunilor de gradul 3, a unor ”entități”, ceea ce ne scoate din folclorul diplomatic al unor simple ”personae non gratae” și ne aduce pe terenul unor lovituri economice de substanță, legate de bănci, programe interguvernamentale cu finanțare BERD-BEI sau de accesul pe piața de capital. Dacă se aplică asemenea măsuri, regimul lui Putin va cunoaște dificultăți externe – și interne – ceva mai accentuate.”

Baconschi a fost ambasador la Paris și este francofil. Dar esența rupturii dintre europeni este clară. Pe de o parte, Franța, Italia și țările care depind de Rusia energetic și comercial, de partea cealaltă statele est-europene, cu sprijinul puternic al Marii Britanii, Suediei și, mai discret, al Finlandei.

Băsescu a amintit în declarația de luni că valorile europene primează în fața celor comerciale. Băsescu pare să fi pierdut această rundă. Țara care părea crucială chestiunea sancțiunilor. Olanda, care a pierdut 193 de cetățeni în atacul asupra Zborului MH17 a avut o poziție slabă. Potrivit canadienilor de la Globe and Mail, o explicație poate fi faptul că Shell, cea mai mare companie olandeză, are interese uriașe în Rusia, care afectează veniturile companiei și fondurile de pensii ale olandezilor, care au investit foarte mult în Shell.

Citește si: Analiză Stratfor: “Poate Putin supravieţui?”

Poziția Olandei a alarmat Washingtonul într-atât încât ieri, președintele Barack Obama l-a sunat pe premierul olandez. Mark Rutte, pentru a discuta despre sancțiunile împotriva Rusiei. Astăzi, la reuniunea ambasadorilor statelor membre la UE vom vedea cu ce rezultat. „

Sanctiunile…

15 personalități și 18 companii și instituții, adaugate pe lista SANCȚIUNILOR care vizează Rusia

Se arata ca:

15 personalităţi şi 18 entităţi acuzate de susţinerea separatiştilor din estul Ucrainei, au fost adăugate de UE pe lista sancțiunilor care vizează Rusia. Cele 18 entităţi sunt nouă companii şi nouă instituţii, informează Mediafax.

Decizia a fost luată în cursul unei reuniuni a ambasadorilor celor 28 de state membre ale Uniunii Europene.

Lista cu persoanele şi entităţile vizate de sancţiuni va fi prezentată public până la sfârşitul săptămânii.”

Efectul…

Efectul de bumerang al sancțiunilor: Europenii, speriați că rușii cheltuie mai puțin din cauza devalorizării rublei

Se arata ca:

„”Conflictul din Ucraina afectează industria turistică din Germania și din restul Europei. Ne îngrijorează mai mult devalorizarea rublei în raport cu moneda unică europeană, decât diminuarea fluxului de turiști dinspre Federația Rusă. Un lucru este cert, turiștii ruși au cheltuit în Germania mai puțin decât până acum”, a spus Alla Belikova, șefa biroului de la Moscova a Organizaţiei Germane pentru Turism, în cadrul conferinței de presă ce a avut loc la Bremen, oraș ce a găzduit cea de-a 40-a ediție a celui mai mare târg de turism pentru incoming din Germania. Evenimentul a reunit peste 1000 de participanți de pe toate continentele și a fost mediatizat de aproximativ 130 de jurnaliști din toată lumea.

Unul dintre primele efecte ale sancțiunilor impuse Rusiei de comunitatea internațională a fost devalorizarea rublei în raport cu principalele valute.

Belokova a arătat că estimările Organizaţiei Germane pentru Turism indică faptul că, în 2014, fluxul turistic dinspre Rusia va fi la același nivel ca în 2013, însă încasările vor fi mai mici din cauza devalorizării rublei.

”Chiar dacă UE și SUA au impus anumite restricții Rusiei, vizele nu le obținem foarte greu. În câteva zile, cel mult o săptămână primim viză Schengen. Cel mai ușor le eliberează ambasada Greciei și cel mai dificil cea a Marii Britani. Costă aproximativ 60 de euro”, îmi explică Ivan, unul din ziariștii ruși prezenți la târgul de la Bremen. Iar colega sa, Anna, este convinsă că turiștii ruși nu vor fi împiedicați să intre în spațiul comunitar: ”Industria turistică europeană are mai mare nevoie de ruși decât are nevoie turismul rusesc de vizitatorii europeni”.

Însă, Olesia, reprezentanta uneia dintre cele mari agenții de turism de la Moscova, specializată pe turism extern, este de altă părere. ”O avea nevoie Europa de banii rușilor, dar și noi avem nevoie de banii vizitatorilor europeni. Agenția pentru care lucrez din asta trăiește”, spune aceasta.

Italia oferă vize gratuite rușilor

Câteva state europene au anunţat că vor simplifica procedurile privind acordarea vizelor pentru turiştii ruşi înaintea începerii sezonului estival. Italia este una dintre ele. Astfel, vizele vor fi eliberate gratis pentru turiştii ruşi care vor să participe la festivalul estival de operă de la Macerata sau la expoziţia pentru comemorarea a 450 de ani de la moartea lui Michelangelo, care va fi organizată între 14 mai şi 28 septembrie la Roma, a declarat ambasadorul italian în Rusia, Cesare Maria Ragaglini.

În plus, de vize cu intrări multiple vor beneficia specialiştii din industria turistică, studenţii sau participanţii la diferite târguri şi evenimente organizate în Italia.

Grecia este o altă ţară europeană care a decis să simplifice procedurile de acordare a vizelor pentru ruşii care doresc să o viziteze.

Înaintea începerii sezonului estival, reprezentanţii Asociaţiei Touroperatorilor din Rusia (ATOR) au solicitat în scris consulatelor ţărilor care sunt destinaţiile preferate de vacanţă ale ruşilor, să explice care sunt regulile pentru obţinerea vizelor şi ce anume s-a schimbat. După introducerea sancțiunilor de către statele europene și SUA, ATOR face un lobby susținut pe lângă ambasadele statelor respective astfel încât să nu se impună restricții în ceea ce-i privește pe turiștii ruși care doresc să călătorească peste hotare.

La rândul său, guvernul rus a aprobat o lege prin care facilitează acordarea vizelor pentru cetăţenii străini. Facilitățile se vor acorda doar cetățenilor statelor care vor simplifica la rândul lor obținerea vizelor pentru cetățenii rușii. Executivul de la Moscova a decis să reducă numărul documentelor pentru cetăţenii străini care vor să obţină viză turistică. De asemenea, viza va fi valabilă şase luni şi nu 30 de zile ca până acum. Cabinetul rus planifică să facă aceste vize multiple.

”Pentru străini este mai ușor să obțină viză pentru Rusia dacă vin în grup și nu individual. Explicația este simplă: mentalitatea funcționarilor noștri nu s-a schimbat. A rămas aceeași ca pe vremea Uniunii Sovietice. Ei cred că poți controla mai ușor un grup decât indivizi care vin pe cont propriu”, îmi spune Ivan.

Turiștii ruși, cei mai buni clienți

Germania este a doua destinație turistică preferată de europeni, după Spania, conform Organizaţiei Germane pentru Turism. După numărul de înnoptări, în 2013, pe primul loc s-au situat olandezii, urmați de elvețieni și americani. Rușii au ocupat abia a zecea poziție. Clasamentul se inversează însă atunci când vine vorba despre încasări. Cei mai mulți bani au fost cheltuiți în Germania de turiștii ruși, urmați de elvețieni, cei britanici și polonezi. Nu este de mirare deci că statele europene, dar și cele asiatice și SUA se bat pentru a atrage clienți din Federația Rusă.

”Rusia nu este numai o destinaţie care atrage tot mai mulţi vizitatori străini, ci şi o mare emiţătoare de turişti care călătoresc în întreaga lume, cu bugete foarte mari. În România vin în fiecare an aproximativ 30.000 de turişti ruşi”, explică Gheorghe Fodoreanu, proprietarul agenţiei de turism Invitation România Travel.

De aceea, Sorin Nicolescu, patronul companiei de turism Olimpic Internaţional consideră că este important pentru România să acorde mai ușor vizele. ”Riscăm să-i pierdem de clienţi şi pe ruşi şi pe ucraineni. Iar un studiu recent al IATA arată că, în 2020, 50 de milioane de turişti ruşi vor călători anual în străinătate. De asemenea, numărul turiştilor chinezi peste hotare va depăşi 200 de milioane”, explică Nicolescu.”

Pozitia Presedintelui Basescu

HotNews

Traian Basescu: Rusia e partenerul teroristilor in uciderea a 298 de persoane aflate la zborul Malaysia Airlines, in Ucraina. Cu cat UE intarzie sanctiunile economice, cu atat va plati mai scump entuziasmul lui Vladimir Putin de a-si recuceri imperiul URSS

Se arata ca:

Presedintele Traian Basescu a atacat luni in termeni duri lipsa de fermitate a unor tari din Uniunea Europeana, care nu au impus rapid sanctiuni dure impotriva lui Vladimir Putin, acuzand faptul ca au fost puse in prim plan chestiunile economice, si nu valorile pe care se fondeaza UE. Basescu a atacat dur si Rusia, calificand-o drept „partener al teroristilor, prin sprijin politic, cu personal calificat, cu armament de toate categoriile, inclusiv greu”.

„Pentru ca nu l-am descurajat la timp pe Putin, pentru ca in estul Europei se desfasoara un conflict alimentat de Rusia politic, cu oameni si echipamente militare, joi dupa-amiaza au murit 192 de europeni. Oare daca noi, in Consiliu, eram fermi si puneam valoarea omului deasupra a orice, nu am fi putut lua masurile de descurajare in timp util?”, s-a intrebat seful statului, intr-o declaratie de presa in care a prezentat pozitia oficiala a Romaniei.

„Azi e Ucraina, se ajunge la granita balticilor, a Poloniei, a Romaniei. Nu cumva avem riscul sa fie mai importante comandamentele economice decat solidaritatea cu statele din flancul estic?”, a continuat acesta.

Traian Basescu a pledat pentru sanctiuni „aspre, economice, care sa descurajeze lejeritatea cu care Rusia alimenteaza conflictul generat de teroristi in estul Ucrainei”, iar „Europa trebuie sa vina in practica la valorile ei reale pleacand de la valoarea cea mai importanta, oamenii”.

In opinia sa, sanctiunile economice trebuie impuse chiar daca UE va avea „pierderi economice consistente”, dar care „nu vor fi mai mari decat ale Rusiei”.

„A aplica cu manusi masurile din etapa 3 (sanctiunile economice, n.r.) e o eroare, cu cat intarziem mai mult cu atat vom plati mai scump neluarea masurilor de stopare a entuzaismului dl Putin de a-si recueri imperiul URSS”.

Iata mai jos declaratia sefului statului  publicata de Administratia Prezidentiala:

  • Buna ziua. Asa cum am promis sambata, as vrea sa fac o declaratie care sper eu sa fie cat mai concisa, dar in acelasi timp si pe intelesul opiniei publice. Deci o declaratie legata de Ucraina, dar privita prin prisma ultimelor decizii adoptate in Consiliul European din 16 iulie.
  • Si o sa incep cu aceste decizii legate de largirea spectrului de sanctiuni impotriva Federatiei Ruse si a celor care contribuie la destabilizarea Ucrainei. Consiliul European convine sa extinda masurile respective cu scopul de a viza entitati, inclusiv din Federatia Rusa, care sprijina material sau financiar actiuni care submineaza sau ameninta suveranitatea, integritatea teritoriala si independenta Ucrainei.
  • Ce as vrea sa observati in aceasta fraza, relativ sofisticata, pe limbaj european? Deci se vizeaza, se trece de la stadiul listei de persoane la stadiul entitatilor. Si, tradus, inseamna companii, care pot fi ori banci, ori companii energetice, ori multe alte categorii de companii. Deci expresia entitati se refera in primul rand la societati comerciale. Deci Consiliul European a insacinat Consiliul – si maine se va desfasura Consiliul Afaceri Externe, unde participa toti ministrii de externe – sa gaseasca forma juridica de a se trece la aplicarea de sanctiuni impotriva unor entitati.
  • O alta masura dispusa de Consiliul European: Consiliul European transmite Consiliului, deci cel care se va desfasura maine, Consiliului Afaceri Externe, sarcina de a adopta instrumentele juridice necesare si de a decide pana la sfarsitul lunii iulie cu privire la o prima lista a entitatilor si persoanelor, inclusiv din Federatia Rusa, care urmeaza a fi vizate de masurile restrictive in temeiul criteriilor consolidate. Criteriu consolidat inseamna trecerea la stadiul trei de sanctiuni impotriva Federatiei Ruse.
  • Consiliul European solicita de asemenea examinarea posibilitatii de a viza persoane sau entitati care furnizeaza in mod activ sprijin material sau financiar factorilor de decizie rusi responsabili de anexarea Crimeii sau de destabilizarea Ucrainei de est.
  • Aici sunt vizati oligarhii, atat cei din anturajul presedintelui Vladimir Putin, cat si cei de origine ucraineana, care intr-un fel sau altul sprijina actiunile de sustinere ale Federatiei Ruse pentru teroristii din Ucraina de est; repet, pentru teroristii din Ucraina de est. Consiliul European solicita Bancii Europene de Investitii sa suspende semnarea de noi operatiuni financiare in Federatia Rusa. Deci Banca Europeana de Investitii, unul din marii finantatori ai operatiunilor din Federatia Rusa, are interdictie de a mai semna noi operatiuni financiare. De asemenea, Consiliul European a solicitat BERD, Bancii Europene de Reconstructie si Dezvoltare, ca prin decizia pe care o iau guvernatorii bancii, care sunt reprezentatii statelor membre, sa inceteze noi operatiuni financiare pe teritoriul Federatiei Ruse.
  • Si, in sfarsit, Comisia Europeana a primit sarcina de la Consiliu sa analizeze si sa prezinte pana la sfarsitul lunii iulie proiectele de cooperare Uniunea Europeana – Federatia Rusa care se desfasoara cu finantarea Uniunii Europene sau cu finantare comuna, Uniunea Europeana – Rusia, care trebuie suspendate pana la sfarsitul lunii iulie.
  • Deci, as spune ca in sedinta Consiliului Euroepan din 16, s-a trecut la a se da sarcini catre Consiliul Uniunii Europene. Cred ca se face diferenta intre Consiliul European, care este acela al sefilor de stat si de guvern, si Consiliul Uniunii Europene, unde participa ministrii, membri guvernelor si care pun in aplicare deciziile Consiliului European. Bun.
  • Deci, as spune ca asta inseamna, de la sfarsitul lunii iulie, intrarea in etapa a treia de sanctiuni impotriva Federatiei Ruse, trecandu-se, de data aceasta, de la liste, interdictii de a se deplasa pe teritoriul Uniunii Europene, pentru persoane, se trece la sanctiuni catre companii. Cheia, aici, este cat de concesivi vor fi reprezentantii statelor, in stabilirea listelor si, pentru a va da un raspuns cu privire la pozitia Romaniei, care solicita demult trecerea la stadiul trei de aplicare a sanctiunilor, as vrea sa fac intai o analiza a situatiei din Ucraina. Sigur, evenimentele le cunoasteti de la televizor, pentru ca niciun stat n-a tinut pentru el, n-a tinut secrete informatiile legate de incidentul cu aeroanava Malaysia Airlines.
  • Dar, eu as vrea sa fac putin mai mult, decat sa ma refer la actul terorist care a dus la uciderea a 298 de oameni.
  • As analiza, in primul rand, situatia din estul Ucrainei. In opinia noastra – si este punctul de vedere al Romaniei, pe care il exprim public – in estul Ucrainei se desfasoara un razboi hibrid. Greu de gasit termenul asta in terminologia de razboi, dar acesta mi se pare termenul potrivit pentru situatia din Donetk si Lugansk. In primul rand, este un razboi prin interpusi, un razboi al Federatiei Ruse, care foloseste ceceni, transnistreni, cazaci si alte entitati, pe care plaseaza in estul Ucrainei, pentru a-i sprijini pe separatisti.
  • Deci este un razboi prin interpusi. O a doua caracteristica este aceea ca avem de a face si cu un razboi de gherila urbana. A treia caracteristica este ca exista si un razboi de insurgenta, chiar al cetatenilor ucraineni de etnie rusa si, in sfarsit, exista si actiuni teroriste frecvente si, aici, ma refer la luarile de ostatici, reprezentantii OSCE care au fost luati ostatici, cetateni care au fost luati ostatici, utilizarea scuturilor umane.
  • Va aduceti aminte, in fata institutiilor erau pusi oameni, iar teroristii ocupau institutiile si, pentru a apara cuceririle pe care le-au facut, puneau, in fata institutiilor ocupate in mod abuziv, cetataeni, deci utilizau scuturi umane. Toate acestea sunt caracteristice terorismului: luarile de ostatici, utilizarea de scuturi umane, jafurile, tot soiul de actiuni din acestea care nu sunt specifice institutiilor statelor, rapiri.
  • In sfarsit, tot aici se desfasoara si un razboi informational, care de data aceasta poate fi si parte a unui razboi clasic. Cine este responsabil in analiza noastra pentru ceea ce se intampla acolo? Primii responsabili sunt teoristii, care si acum ocupa Donetkul si Luganskul, si in mod egal responsabilitatea apartine Federatiei Ruse, pentru ca Federatia Rusa, imi pare rau sa o spun si am responsabilitatea greutatii afirmatiilor pe care le fac, Federatia Rusa a devenit un partener al acestor teroristi, prin sprijin politic, sprijin cu personal calificat, sprijin cu armament de toate categoriile, inclusiv armament greu.
  • Este concluzia la care am ajuns si aceasta este explicatia de ce nu ne-am grabit sa facem afirmatii decat ne-am limitat la niste comunicate.
  • In opinia noastra, Federatia Rusa este partenerul acestor teroristi, prin actiunile pe care le intreprinde. Din pacate, Federatia Rusa este parte a conflictului, asa cum a fost parte a conflictului si a anexarii ilegale a Crimeii, acum este parte a conflictului din estul Ucrainei. In ceea ce priveste actul terorist, care a dus la uciderea celor 298 de oameni, aflati la bordul Malaysia Airlines MH17, responsabilitatea, in urma analizei si a infomatiilor pe care le avem, responsabilitatea apartine, in mod direct, gruparii teroriste din estul Ucrainei care a executat lovitura asupra aeronavei malaysiene.
  • In mod egal, Federatia Rusa, care a pus la dispozitie specialisti si echipamentul necesar executarii loviturii, este parte a actului terorist. Am luat nota de declaratia presedintelui Putin sa nu politizam evenimentul. Nu-l politizeaza nimeni, dar presedintele Putin nu poate fugi si nu se poate ascunde sub amanari si minciuna de responsabilitatea punerii la dispozitie a specialistilor si a echipamentelor militare cu care aeronava a fost lovita.
  • Din pacate, Federatia Rusa este partenerul teroristilor in aceasta operatiune legata de uciderea a 298 de persoane. La inceput, v-am prezentat si masurile Uniunii Europene si analiza noastra cu privire la tipurile de conflicte care se desfasoara in estul Ucrainei. Problema este care este responsabilitatea Uniunii Europene. Putea sa faca Uniunea Europeana mai mult decat a facut pana acum? Iar raspunsul meu categoric este Da.
  • Sanctiunile trebuiau introduse de multa vreme, sanctiuni aspre economice, care sa descurajeze lejeritatea cu care Federatia Rusa alimenteaza conflictul generat de teroristi in estul Ucrainei.
  • Sigur, intotdeauna, au fost argumente. Argumente de genul: o tara are investitii mari, alta tara are de livrat echipamente sofisticate, alta tara este dependenta de gaze, altele, pur si simplu, au spus ca este bine sa fii bine si cu Uniunea Europeana, si cu Federatia Rusa, in acelasi timp, si sa ai o pozitie moale.
  • Cu certitudine, argumentele economice sunt extrem de importante. Dar in Uniunea Europeana noi vorbim despre valori. Orice politician european va va vorbi despre valori. Si as vrea sa stiu care este cea mai mare valoare a Uniunii Europene. Nu cumva, cea mai mare valoare este cetateanul european? Nu cumva, cea mai mare valoare este siguranta cetateanului european?
  • Sigur ca avem si valori economice. Sigur ca prosperitatea europenilor si bunastarea se asigura din relatii comerciale. Dar s-a ajuns la un punct, in care am avut de optat intre siguranta cetatenilor si interesele economice.
  • Este timpul, ca Europa sa puna pe primul plan situatia cetatenilor ei. Siguranta cetatenilor. Au murit 192 de cetateni europeni. Iar eu, personal, nu consider ca viata lor este mai pretioasa decat viata amaratilor de ucraineni care mor in Est. Dar, acum, suntem in fata unei realitati, pentru ca nu l-am descurajat la timp pe Putin, pentru ca in estul Europei se desfasoara un conflict alimentat de Federatia Rusa, politic, cu oameni si cu echipamente militare, luni dupa-amiaza au murit 192 de cetateni olandezi.
  • Oare, noi, in Consiliu, daca eram fermi – si vorbim despre valori, puneam valoarea omului deasupra la orice – n-am fi putut lua masurile de descurajare, in timp util? Si vin la partea a doua: astazi este Ucraina, se ajunge la frontiera balticilor, a Poloniei, a Romaniei.
  • Nu cumva, avem riscul sa fie mai importante comandamentele economice, decat solidaritatea cu statele din flancul estic? Cred ca Europa trebuie sa vina, in practica, la valorile ei reale, plecand de la valoarea cea mai importanta: oamenii; siguranta oamenilor. Iar Federatia Rusa trebuie tratata prin aceasta prisma, chiar daca avem pierderi economice consistente. Nu vor fi mai mari decat ale Federatiei Ruse.
  • A aplica, cu manusi, masurile din etapa a III-a este o eroare. Cu cat intarziem mai mult, cu atat vom plati mai scump neluarea la vreme a masurilor de stopare a entuziasmului domnului Putin de a-si recuceri imperiul fostei Uniuni Sovietice. Aceasta este declaratia pe care cred ca trebuia sa o fac in numele Romaniei

Citeste aici si o Analiza HotNews.ro despre pozitionarea politicienilor romani fata de Rusia

Apropo de valorile invocate de Presedintele Basescu, de observat cum oligarhii rusi nu numai ca sunt bine primiti in „Londongrad”, dar mai invart si afaceri grase pe acolo. Marea Britanie are contracte de livrare de armament catre Federatia Rusa. Franta, la fel. Angela Merkel nu doreste noi sanctiuni impuse Rusiei. Ce ironie: noi am luptat impotriva oligarhilor nostri – una din temele preferate ale lui Traian Basescu -, am infiintat si DNA pentru asta, iar in Marea Britanie oligarhii rusi sunt bine primiti! Iar daca acestia s-ar retrage, lucrul asta ar provoca si oarece pagube importante economiilor vestice! Vesticii ne dau noua lectii, dar ei nici vorba sa aplice teoriile predate altora. De asemenea este de remarcat ca state care se opun integrarii Romaniei in Spatiul Schengen au o pozitie favorabila Rusiei! Observati pozitia ambigua a Olandei in privinta impunerii unui nou set de sanctiuni Rusiei, desi Olanda a fost principala victima a atacului asupra avionului care s-a prabusit in Ucraina. Pozitia Olandei chiar a alarmat Washingtonul!! Presedintele Basescu a spus cu subiect si predicat: „Sanctiunile trebuiau introduse de multa vreme, sanctiuni aspre economice, care sa descurajeze lejeritatea cu care Federatia Rusa alimenteaza conflictul generat de teroristi in estul Ucrainei.”. Cheia problemei e una destul de simpla, privind la ce se intampla acum: Occidentul nu a vrut sa impuna sanctiuni Rusiei!! Cu atat mai mult, vesticii nu par deloc incantati de ideea unor „sanctiuni aspre„. Basescu se comporta ca si cum ar conduce Europa, dar Europa isi vede de ale ei, mai exact de interesele ei. Politice si economice.

Eu raman la convingerea ca SUA a facut o mare greseala cheltuind sume fabuloase in razboaiele din Irak si Afganistan, in loc sa-si intareasca prezenta economica si financiara in Europa intr-un moment deosebit de favorabil. Declansarea crizei economice si financiare care a lovit puternic atat SUA cat si Europa i-a deschis lui Putin posibilitatea de a contraataca, lucrul acesta se vede acum. Profitand de slabiciunea economica a Europei si a SUA, provocata de criza, a actionat in Ucraina. Este clar ca Putin a luat in calcul inca demult eventuale sanctiuni ce i se vor impune Rusiei. Situatia creata este interesanta, in sah se numeste legarea piesei, spre exemplu: daca imi iei cu turnul nebunul, deschizi coloana pentru turnul meu si-ti expui dama atacului. In Afganistan s-au cheltuit sume imense de bani, bombardand niste inaltimi golase unde, chipurile, s-ar fi ascuns teroristul nr. 1 al Planetei, Osama bin Laden, in loc sa te concentrezi cu investitiile in Europa si in special in Europa de Est, care avea nevoie de investitii ca de aer. Ceea ce s-a intamplat in Ucraina este tocmai consecinta acestei greseli. Putin a calculat departe si si-a dat seama ca Vestul nu-si va putea permite sa impuna eventuale sanctiuni, ca despre „sanctiuni aspre”, nici vorba! Astea sunt lucruri elementare, care se invata in celebra „Cartea sahistului incepator” a lui Levenfish. Intr-o Europa slabita de criza economica si financiara, Putin face oferte de nerefuzat. Aici nu e vorba numai de gaze, economia nu se reduce doar la conductele de gaze si sursele  de energie. Chestiunea este ca aceasta criza a slabit influenta SUA in Europa. Partea proasta este ca nici acum americanii nu-si dau seama ca intarirea pozitiei lor ar trebui sa inceapa cu un val masiv de investitii economice in Europa de Est. In caz contrar apar efecte adverse, spre exemplu vezi cazul Ungariei, o tara cu o datorie foarte mare, deci cu o situatie dificila din acest punct de vedere, care incepe sa caute spre rusi… Statele Unite nu au profitat cum trebuie de aceasta imensa victorie, caderea comunismului, repetand greseala lui Hannibal, care in loc sa atace Roma (deci sa-si intareasca pozitia in special in Estul Europei, care a fost afectat de comunism) s-au dus in Afganistan… Nici in conflictul din fosta Iugoslavie n-au procedat cum trebuie, desi au reusit sa dea o grea lovitura rusilor. Insa crearea statului Kosovo nu le-a adus un avantaj prea mare. Ei ar fi trebuit sa-si intareasca pozitia in Serbia, dupa caderea lui Milosevici! Asta ar fi fost cea mai tare mutare. Dirijarea fluxurilor de capital, cu alte cuvinte dolarizarea economiilor statelor din Est, foste comuniste, intr-un moment foarte favorabil, ar fi fost strategia cea mai buna prin care prezenta Rusiei in zona ar fi fost combatuta intr-un mod eficace. Strategia lor a fost gresita si se poate vedea asta inca de la crearea Grupului de la Visegrad. Nu era necesar sa se procedeze asa! De asemenea Ucraina nu era atat de importanta pentru SUA, cum sunt statele din Est care n-au facut parte din Uniunea Sovietica. Trebuie spus ca daca ar fi venit aici investitii puternice, nu sa lasi ca aceste tari sa acumuleze aiurea datorii, lucrul asta nu ar fi declansat o criza, intrucat aici era o mana de lucru bine calificata si ieftina, exista o economie care ar fi putut da roade in urma investitiilor. Astfel de lucruri nu sunt posibile in Irak sau Afganistan. Ucraina, spre exemplu, era de la inceput o gaura neagra, economic vorbind, care evident ca a suferit economic de pe urma prabusirii URSS (de care era legata economic). Nu asa stateau lucrurile mai la vest, cu tari ca Romania, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehia, Slovacia si Iugosalvia, unde investitiile puteau da roade, fara ca aceste cheltuieli sa provoace un dezastru financiar. Aici nu era un hotchpotch, cum poate ar crede unii. Ci un spatiu favorabil pentru investitii. La momentul 1989 aici era o lume destul de civilizata, in niciun caz nu se poate vorbi de Lumea a Treia. Erau niste state cu caracteristici economice asemanatoare, datorita comunimsului, si din cauza asta nu era deloc greu sa poti sa faci un plan coerent de investitii. Era mult mai usor decat in Spatiul Ex-Sovietic, unde situatia era si este mult mai complexa si problemele mai complicate, cu mult mai complicate.

Poate fi contracarat Putin? Ce se poate spune despre ideea aceasta a sanctiunilor economice? Eu cred ca Putin poate fi contracarat, dar este mai greu acum datorita conditiilor economice existente. Insanatosirea economica de dupa criza se realizeaza, dar lucrurile se misca foarte incet. Iata un articol de pe blogul FMI care ne prezinta mai detaliat aceasta recuperare greoaie:

The Slow Recovery Continues

By Olivier Blanchard

„The recovery continues, but it remains weak, indeed a bit weaker than we forecast in April.

We have revised our forecast for world growth in 2014 from 3.7 percent in April to 3.4 percent today. This headline number makes things look worse than they really are. To a large extent, it reflects something that has already happened, namely the large negative US growth rate in the first quarter.  But it is not all due to that.  It also reflects a number of small downward revisions, both in advanced and in emerging economies.

The overall story remains largely the same as before:

Advanced economies are still confronted with high levels of public and private debt, which act as brakes on the recovery.  These brakes are coming off, but at different rates across countries.

Emerging markets are slowing down from pre-crisis growth rates.  They have to address some of their underlying structural problems, and take on structural reforms.   At the same time, they have to deal with the implications of monetary policy normalization in the US.

Let me take you on the usual tour of the world.

Advanced economies

The United States
First quarter growth in the US, as currently reported (I would not be surprised if the numbers were revised), was far worse than anybody had anticipated.  In retrospect, it seems to be largely due to one-off factors, ranging from an inventory correction to unusually bad weather.  Looking forward, US growth for the rest of the year is still forecast to be 3.25 percent and 3 percent in 2015.

The main policy issue, at this juncture, is the appropriate speed of monetary policy normalization.   Given the unusual behavior of labor participation, and uncertainty about the equilibrium rate of unemployment, assessing the amount of slack in the US is difficult.  The current plans, namely the end of tapering later this year and increases in the policy rate from the middle of next year, are appropriate.  But the timing of the increase in the policy rate may have to be adjusted, as a function of developments on the inflation and unemployment fronts.

A recent report by the BIS has drawn attention to the potential for excessive risk taking in financial markets coming from an extended period of low rates.   We agree that, in some financial markets, valuations appear perhaps optimistic.  But, overall, we do not see a systemic threat to financial stability, mainly because of lower leverage in both banks and, to the extent we can measure it, in non banks as well.  Were the risks to increase however, macro prudential tools should be the right first line of defense. Getting ready to use them should be a policy priority.

The Euro area
The recovery in the Euro area remains weak, and inflation remains too low.   Our forecasts for the Euro area remain roughly unchanged, 1.1 percent for 2014, and 1.5 percent for 2015.  These numbers hide, however, differences across countries.   In the core, we have revised our forecasts up for Germany, and down for France.  In the periphery, we have revised our forecasts up for Spain, down for Italy.

To strengthen the recovery, the Euro area clearly still needs strong action on both the demand and the supply side:

In most Euro countries, unemployment rates far exceed their equilibrium value, and Euro wide inflation is too low.  Thus, demand side policies are still of the essence.  As fiscal space is tight, monetary policy must continue to support activity.   The recent measures taken by the ECB are welcome.  It is too early to assess their effects, and if inflation continued to remain stubbornly low, more measures should be considered.

Monetary policy cannot do the job alone however.   The asset quality review currently under way in European banks is critical to reestablishing confidence in banks, and improving intermediation.  And looking beyond the demand constraints, structural measures must be taken to increase very low potential growth rates.  These measures differ across countries, ranging from reforms to re-enfranchise the unemployed youth, to measures that increase competition in non-tradable sectors, to infrastructure spending.

Japan
We have revised upwards our forecasts for Japan, to 1.6 percent in 2014.  This reflects the effects of Abenomics, and stronger domestic demand, including investment.  The fundamental challenge of Japan remains, how to decrease public debt and increase growth both in the short and the long run.  Our forecast for 2015 gives a glimpse of the difficulty.   Growth is forecast to be only 1.1 percent, reflecting in part the adverse effects on demand of the planned increase in consumption taxes later in the year.

Emerging market and developing economies

We forecast growth in emerging market and developing economies to run at 4.6 percent for 2014 (a revision down of 0.2 percent), and 5.2 percent for 2015 (a revision down of 0.1).

Our largest downward revision, relative to our WEO April forecast, is for Russia, where we have revised growth for 2014 from 1.3 percent to 0.2 percent, and for 2015 from 2.3 percent to 1 percent.  This reflects mainly a deterioration of business confidence, which has been aggravated by geopolitical tensions.  The result has led to large capital outflows, and a near freeze in investment decisions.

Housing investment has slowed down in China, and we expect this slowdown to continue. The government has counteracted this through a series of targeted stimulus measures directed at priority areas such as railway investment and social housing.  Recent months have also seen higher credit flows and increasing infrastructure spending, as well as improving exports. Thus our forecast for this year is broadly unchanged at around 7½ percent growth.  The main challenge for China remains however to achieve a more balanced growth, with less investment and more consumption.

Looking forward, emerging and developing economies face two challenges.

The first is to implement reforms to rebalance their economies and strengthen their growth.  Some of these countries, Mexico notably, but others as well, are indeed embarking on ambitious reforms, which should help lift investment and growth.

The second is to adapt to a changing world environment.   This change has already started.  The recovery in advanced economies implies increased demand for their exports.  The normalization of monetary policy in the United States, however, implies that some of the capital flows that went to emerging markets in search of higher returns will eventually return home. This in turn implies tighter financial conditions and a tougher financial environment. Foreign investors are less forgiving, macroeconomic weaknesses are more costly.   And financial bumps, such as those we saw in May 2013, may well happen again.

In short, the recovery continues.  But it remains weak, and is still in need of strong policy support, to strengthen both demand and supply.”

WEOtbl_July2014

Ce observam? Reiau ce spune despre US: „First quarter growth in the US, as currently reported (I would not be surprised if the numbers were revised), was far worse than anybody had anticipated”. Lucrurile se misca foarte greu. Nici Europa nu se poate lauda. Situatia este ca nici in Rusia lucrurile nu merg bine, cresterile au fost revizuite in scadere, dar nici la noi treburile nu merg deloc stralucit. Tocmai lucrul asta face sa fie foarte greu sa-i dai o replica eficace lui Putin. Si de aceea multe dintre tarile occidentale nu sunt deloc entuziasmate de sanctiunile impuse Rusiei. De aceea Rusia s-ar putea pregati pentru o rezistenta de durata la sanctiuni, care vor fi si nu vor fi puse in aplicare. Mai ales ca si Rusia poate impune sanctiuni. Pe de alta parte, in acest razboi de uzura ar trebui sa ne gandim bine si la aceste sanctiuni, ca nu cumva sa ne impiedice noua recuperarea, chiar daca riscul acesta pare ceva mai indepartat. Plonjarea intr-o noua criza nu e deloc de dorit.  Ce ar trebui sa facem? Sa gasim solutii pentru accelerarea cresterii economice in Europa si SUA. Eu raman la ideea ca investitiile in Estul Europei ar putea determina o viteza mai mare a cresterii economice. Europa de Est pare ignorata si nu e nici drept si nici prea inteligent.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 25, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 103 comentarii

Cultura si civilizatie

Va recomand sa cititi monumentala lucrare a lui Neagu DjuvaraCivilizatii si tipare istorice. Un studiu comparat al civilizatiilor (Editura Humanitas, 2012, Bucuresti), o lucrare cu adevarat remarcabila. Pe mine ma impresioneaza capacitatea de analiza si vastele cunostinte ale D-lui. Djuvara in materie de Istorie, cu adevarat impresionante!

Se fac multe confuzii, iar zona noastra culturala, cea a Balcanilor, precum si civilizatia Orientului sunt putin cunoscute in Occident sau SUA. De aici si confuziile de care pomeneam. Voi pune aici un fragment din ceea ce Dl. Djuvara spune despre Civilizatia bizantina:

„[…] Desigur, intre lumea araba si lumea bizantina exista o anumita inrudire in moravuri, explicabila printr-o filiatie comuna; dar nu ne e ingaduit sa grupam intr-un ansamblu cultural unic doua state teocratice a caror evolutie religioasa a fost total divergenta si intre care razboiul n-a incetat practic niciodata. Apoi apartenenta la aceeasi civilizatie implica o circulatie continua de bunuri, de persoane si de idei intre indivizii si statele care o compun. In afara de miscarea pelerinilor si de contactele dintre negustori, foarte putine relatii au existat intre lumea musulmana si Bizant inainte de cucerirea turca. Nu numai religia, dar si gandirea si artele au evoluat diferit in fiecare dintre cele doua sfere de influenta. Diferenta sare in ochi chiar in arhitectura (unde s-ar putea gasi cele mai multe puncte comune), a fortiori in pictura, muzica, literatura. Tendinta autorilor de a nu distinge cele doua civilizatii provine in primul rand din profunda necunoastere a Bizantului in Occident si de asemenea din faptul ca lunga dominatie otomana asupra unei parti a crestinatatii ortodoxe a nivelat efectiv unele trasaturi culturale. Ni se pare totusi dificil sa-l urmam pe Bagby cand, printre argumentele pe care le prezinta in favoarea tezei sale, afirma ca „bucataria grecilor si armenilor are in mod izbitor acelasi gust cu bucataria turceasca si syriana”(1) si mai departe ca „locuitorii tarilor aflate pe malurile Mediteranei rasaritene, fie ei musulmani, greci, evrei sau copti au fost indeobste clasificati impreuna ca levantini. Ministerele de Externe ale Marii Britanii si Statelor Unite continua sa considere Grecia ca pe o parte a Orientului Mijlociu sau Apropiat, si nu a Europei„! Pe de o parte, afirmatia lui Toynbee conform careia Imperiul otoman este „imperiul universal” al civilizatiei crestin-ortodoxe provine, cred, dintr-o dubla confuzie: in primul rand, statul unitar al unei civilizatii reprezinta faza sa finala – sau mai exact aspectul politic al fazei finale a acestei civilizatii; el este fructul unei lungi maturizari in interiorul unei societati multinationale; el nu poate fi impus decat de unul dintre membri acestei societati, de acela care isi asuma trasaturile culturale cele mai marcante ale civilizatiei si care, eventual, le fixeaza. Daca natiunea care impune statul unitar este intotdeauna unul dintre statele cele mai periferice dintre „competitori” (Contending States), ea n-ar putea sa fie straina de aceasta civilizatie, ca turcii care erau straini de civilizatia crestin-ortodoxa. In al doilea rand, Imperiul otoman, desi si-a stabilit capitala in prestigioasa cetate a Constantinopolului , a depasit in foarte mare masura vechile granite al Bizantului – el fiind de fapt imperiul universal al lumii arabe – si nu ocupa decat o fractiune din aceasta lume ortodoxa, vechiul domeniu al Imperiului bizantin, in vreme ce cealalta fractiune, Rusia, era tocmai pe cale sa devina o putere susceptibila sa aspire la imperiul universal al lumii crestin-ortodoxe. […]” (subl. mea)

(1) E cam spuerficial sa inglobezi Grecia si Syria in aceeasi civilizatie numai pentru ca si intr-un loc, si in celalalt se mananca vinete umplute si iaurt!

E foarte interesant si ce spune despre Rusia ceva mai incolo. Indemnul meu e sa cititi cartea, cred ca merita!!

Dar iata un alt lucru la care ma gandeam: Adrian Nastase, fost prim-ministru al Romaniei, arata in cartea sa Lumea, americanii si noi (Tiparg, 2012), o carte pe care de asemenea o recomand, un lucru la care ma tot gandesc:

Grupul de la Visegrad si Blocul proamerican din Europa de Est

Din memoriile celor doi (G. Bush si B. Scowcroft) rezulta ca, la momentul 1989, Statele Unite ale Americii faceau o diferenta neta intre doua grupuri de tari din Tratatul de l aVarsovia, in functie de criteriul enuntat de Scowcroft – cel al vointei de a promova reforme. Primul cuprindea Ungaria, Cehoslovacia si Polonia, care vor fi sustinute viguros la inceputul anilor ’90, inclusiv prin intermediul programelor PHARE, celalat curpindea Germania de Est, Bulgaria si Romania.

Cei doi se temeau ca nu cumva la conducerea tuturor celor sase tari sa ajunga, dupa expresia aceluiasi Scowcroft, „mici Gorbaciovi”, prea putin dispusi sa promoveze reformele radicale pe care le astepta Washingtonul, in ideea de-ai indeparta pe sovietici din Est.[…] „

Sa corelam ceea ce spune Dl. Nastase cu ceea ce observa Dl. Djuvara la Bagby: „Ministerele de Externe ale Marii Britanii si Statelor Unite continua sa considere Grecia ca pe o parte a Orientului Mijlociu sau Apropiat, si nu a Europei„.

Si atunci nu e oare clar ca americanii nu au vazut Romania si Bulgaria ca apartinand, cultural vorbind, lumii occidentale? Si poate ca din cauza acestei perceptii, ca nu ne impartasim din mostenirea culturala a Occidentului, suntem si acum cam ultimii in Europa din punct de vedere economic, ni se refuza dreptul nostru – aderarea la Spatiul Schengen. Iar Grecia a ajuns intr-o stare de ruina din punct de vedere economic, punand probleme grave subzistentei Zonei Euro. N-a fost oare o delimitare pe criterii religioase – pe de o parte Catolicismul si Protestantismul, pe de alta parte tot Crestinismul Ortodox?

iunie 14, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 44 comentarii