Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Despre dezbaterea privind armele din SUA…

Tragedia intamplata in Las Vegas a reaprins dezbaterea privind regimul armelor si munitilor in SUA. Aici avem o chestiune ce tine de Constitutia SUA care permite detinerea si portul de arma, lucru ce reprezinta un drept si o libertate a cetateanului american. Este evident, dupa parerea mea, ca in SUA, fata de Europa, exista o cultura a armelor in randul cetatenilor. Si din aceasta cauza o schimbare a Constitutiei in aceasta privinta este foarte greu de realizat. Omorul in masa din Las Vegas a starnit, desigur, multe reactii emotionale. Era de asteptat. Democratii sunt pentru un control strict al armelor, daca nu chiar interzicerea detinerii de arme din partea cetatenilor. Republicanii, pe buna dreptate, considera lucrul acesta o incalcare a Constitutiei prin care s-ar realiza privarea de un drept si o libertate, ambele legitime, a cetateanului american.

Dar cum sta, de fapt, situatia? Daca privim lista tarilor dupa rata omuciderilor, observam ca SUA nu e nici pe departe pe primul loc iar rata omuciderilor la suta de mii de locuitori nu e mare in comparatie cu multe alte tari. O statistica interesanta este si lista tarilor dupa rata mortii cauzata de armele de foc: referitor la SUA (2014) avem o rata ceva mai mare, de 10,54 de morti la suta de mii de locuitori, dar omuciderile reprezinta doar 3,60, fata de 6,30 cat reprezinta sinuciderile!! Asta la 112,6 arme la suta de locuitori. Iata lista in figura de mai jos (sursa: Wikipedia):

Aici o alta statistica: lista oraselor din SUA privind rata criminalitatii. De observat ca nu avem o omogenitate a rezultatelor si, desigur, crimele nu se refera doar la omoruri prin arme de foc. Insa iata inca doua statistici interesante: rata mortilor cauzate de arme de foc in care, de asemenea, nu avem o omogenitate a rezultatelor si lista statelor dupa rata omuciderilor – observam un lucru interesant: rata omuciderilor a scazut constant in fiecare stat in perioada 1996-2014!! Iar aici legislatia privind armele in SUA stat cu stat. Sa dam un exemplu privind orasele ca sa evidentiem diferente notabile: Baltimore, Maryland cu 55,4 omoruri la suta de mii de locuitori si Boston, Massachusetts cu 5,7 la suta de mii. In Maryland legislatia privind armele de foc e restrictiva, asta nu inseamna ca in Baltimore rata omorurilor nu e ridicata (in comparatie cu alte orase). Si in Massachusetts sunt restrictii, dar in Boston e de 10 ori mai scazuta fata de Baltimore. De aici rezulta ca sunt orase, poate chiar si zone, cu probleme specifice. Putem sa le spunem probleme locale sau zonale pe care am putea sa nu le regasim in alte zone din SUA. Pot fi state cu o legislatie mai restrictiva unde gasim orase cu o rata ridicata a omorurilor si orase  in state cu o legislatie mult mai putin restrictiva unde rata omorurilor e mult mai redusa. In Buffalo, New York, spre exemplu, avem o rata de 15,9 omoruri la suta de mii de locuitori, pe cand in Austin, Texas avem doar 2,5 la suta de mii. In Austin avem doar 99 de jafuri la suta de mii de locuitori. In Buffalo, in conditiile in care orasul e mai mic din punctul de vedere al populatiei decat Austin!!, avem 400,2 jafuri la suta de mii de locuitori!! Chiar in interiorul aceluiasi stat situatia difera foarte mult de la oras la oras.

In Las Vegas, unde s-a produs tragedia, rata omorurilor era realtiv scazuta: la o populatie de peste 1,5 milioane de locuitori, o rata de 8,1 la suta de mii. Deci nu anunta vreo tragedie care s-ar fi putut intampla acolo. S-a facut, desigur, legatura cu terorismul islamic in urma comunicatului dat de ISIS care a revendicat atentatul. FBI a infirmat. Cauzele care l-au impins pe Paddock la un asemenea gest criminal raman necunoscute. Este adevarat insa ca SUA s-a confruntat in ultimii ani cu atentate teroriste sangeroase. Dar recentul atentat din Las Vegas pune, cred, o alta problema. Si e ceea ce nu inteleg prea bine. Eu cred ca discutia privind regimul armelor si munitiilor, speculata politic, desigur, ar trebui trecuta pe un plan secund. Nu asta mi se pare problema. Cred mai degraba ca in societatea americana se manifesta o forma de radicalizare ce nu s-a mai manifestat in trecut, cel putin in Istoria Moderna a SUA. Nu prea inteleg ce-i cu radicalizarea asta, care, dupa cum se poate observa, se manifesta chiar la nivel de individ. Evident ca inasprirea legislatiei privind regimul armelor si munitiilor sau interzicerea detinerii si purtarii acestora nu rezolva problema, mai ales intr-un spatiu cultural cum e cel american. Si in Europa, unde rata omuciderilor e mai scazuta decat in SUA, am avut atentate teroriste sangeroase. Iar interzicerea armelor e cam la fel cu cea a drogurilor. Si nu se mai consuma droguri? Dimpotriva! De aceea chestiunea principala care ar trebui studiata – si nu cred ca e inteleasa bine la ora actuala nici de cei mai proeminenti cercetatori in domeniu – e cea sociala. Pentru ca radicalizarea aceasta, care s-ar putea sa nu fie neaparat vizibila pentru ca individul ar putea s-o interiorizeze, e o problema de un astfel de ordin, care tine de social, de fenomenele care se produc in societate. Rata omuciderilor pe perioada 1996-2014 a fost in scadere stat cu stat. Asta nu inseamna ca, cel putin in ultima perioada, radicalizarea cel putin a unei parti a societatii n-ar fi crescut. E greu de cuantificat, de masurat lucrul acesta. Totusi, nu imposibil. Insa ar trebui stabilit daca e asa. Cel putin pentru un anumit segment al populatiei, fie el si restrans. Ar trebui stabilit cine, ce tip de oameni sau ce segment de populatie ar fi vulnerabil la asa ceva si de ce. Acest Paddock am inteles ca ar fi fost un om bogat. Rezulta ca nu saracia impinge neaparat spre asa ceva, spre o astfel de fapta abominabila. Dupa parerea mea, sigur, in general vorbind, intr-o societate in care nu se manifesta radicalizarea – care s-ar putea manifesta si sub forma terorismului islamic, dar nu e obligatoriu – n-ar trebui sa se intample astfel de asasinate in masa. Atentatele teroriste din Franta, de exemplu, de tip islamic, sunt un efect al acestei radicalizari a populatiei de religie musulmana traitoare in Franta sau in Uniunea Europeana. Evident, avem si o cauza a acestei radicalizari, ce poate fi de ordin religios-politic. Insa aceasta radicalizare a permis sa se mai intample inca un atentat si tot asa. Insa radicalizarea unui grup de oameni nu e necesar sa aiba o cauza religioasa. Pot fi si alte cauze. In privinta a ceea ce s-a intamplat la Las Vegas, cauzele care l-au determinat pe Paddock sa faca un asemenea masacru sunt necunoscute. Problema ar fi: exista oare un ansamblu mai larg de cauze care sa cuprinda un numar mai mare de cetateni dispusi sa faca un al doilea masacru? Cauze care, repet, nu tin neaparat de religie. Asta ar trebui cercetat. Si, bineinteles, sondajele de opinie (cu intrebari bine puse!)  sunt un auxiliar serios in munca de cercetare. Pentru ca pot fi cauze ascunse care sa se manifeste in societate si pe care sa nu le stim sau nici sa nu le banuim… Pot fi si de ordin politic. E posibil sa fie consecinta manifestarii unei natiuni divizate, cum s-a si vorbit in recenta campanie electorala din SUA. Un import cultural, cum s-a manifestat, de exemplu, pe vremea fostei Administratii Obama – spre exemplu primirea pe scara larga a imigrantilor musulmani din Orientul Mijlociu, un fel de a imita Europa, sau a face o America mult mai asemanatoare cultural cu Europa – ar putea genera reactii negative si de multe ori imprevizibile. Pot fi motivatii politice cum a fost cazul in 2011 Tucson shooting cand Gabrielle Giffords, membra a Camerei Reprezentantilor din partea Partidului Democrat, a fost impuscata in cap – dar a supravietuit, din fericire, atentatului – dar alti 6 oameni au murit in acest atac iar alte 13 persoane au fost ranite!! O retorica politica inflamanta intr-un sistem cu doua partide principale, cum e in SUA, departarea de la Constitutia SUA pentru care multi americani au un mare respect si o iubesc, o departare de la un bipartizanat ce ar raci retorica folosita de liderii politici din ambele partide – de multe ori opuse uneia alteia si ireconciliabile – introduc efecte negative ce se resimt in societate. Iata ce se arata aici referitor la politica din SUA:

„There have been periods of bipartisanship in American politics, such as when the Republicans supported legislation by Democratic President Johnson in the early 1960s, and when Democrats worked with Republican President Reagan in the 1980s.[7]

In the United States in 2010, however, there was wide disagreement between the Republicans and Democrats because the minority party has been voting as a bloc against major legislation, according to James Fallows in The Atlantic.[4] In 2010, the minority party has the ability to „discipline its ranks” so that none join the majority, and this situation in the Congress is unprecedented, according to Fallows.[4] He sees this inability to have bipartisanship as evidence of a „structural failure of American government.”[4] Adviser to PresidentObama, Rahm Emanuel, said the period from 2008–2010 was marked by extreme partisanship.[8] After the U.S. elections of 2010, with sizeable gains by Republicans in the House and Senate, analyst Charles Babington of the Associated Press suggested that both parties remained far apart on major issues such as immigration and Medicare while there may be chances for agreement about lesser issues such as electric cars, nuclear power, and tax breaks for businesses; Babington was not optimistic about chances for bipartisanship on major issues in the next few years.[9] While analyst Benedict Carey writing in The New York Times agrees political analysts tend to agree that government will continue to be divided and marked by paralysis and feuding, there was research suggesting that humans have a „profound capacity through which vicious adversaries can form alliances,” according to Berkeley professor Dacher Keltner.[10]

A call for bipartisanship is often made by presidents who „can’t get their way in Congress,” according to one view.[11] Military policies of the Cold War and actions like the Iraq war were promoted and supported, through the mass media, as bipartisan acts.[12]

Punerea de acord dintre cele doua partide s-a rupt in 2010, dupa cum se vede. Din pacate, bipartizanatul pare a nu fi posibil nici acum, dupa alegerea D-lui. Trump in functia de Presedinte si s-a vazut chiar la investitura proteste masive de strada impotriva faptului ca Dl. Trump a castigat. Ulterior Democratii au exprimat puncte de vedere dure impotriva lui Trump, mergand pana la sustinerea suspendarii Presedintelui, dar n-au majoritate in Congres pentru asta. Impresia, daca privim in general tot tabloul, e ca starea de tensiune se mentine. In aceasta situatie politica se mentine, desigur, si o stare de tensiune in societate, in fiecare stat. Tensiunile acestea cresc extremele, cum s-a vazut si in recentele proteste din Charlottesville, Virginia. Vorbind despre Charlottesville, Vladimir Tismaneanu specifica la modul cat se poate de clar ca e vorba de antisemitism:

What Charlottesville is about…

„I’m the last person to condone far left violence. I’m unequivocally opposed to any extra-legal forms of rebellion (I don’t regard totalitarian decrees, abusively and arbitrarily humiliating, as laws). I admire Thoreau, but I think that civil disobedience ought to be civilian (with bold characters), i.e., non violent, decent, civilized. I detest Molotov, in any of his incarnations: as the man who signed the infamous pact and as a “revolutionary” cocktail. My admiration for the whole civil society strategy that triumphed in Eastern Europe during the annus mirabilis 1989 is precisely rooted in this philosophical engagement. But I need to say it emphatically: Charlottesville is the name of far right (alt right, as it were) jingoism, racism, anti-Semitism, white resentment, lumpen malaise, in short updated, Americanized Fascism. I just read a great essay by Mary McCarthy titled “Hannah Arendt and Politics.” It reminded me that during Senator McCarthy’s vicious witchhunts, Hannah Arendt considered returning to Europe, becoming a refugee for the second time in her life. Neither she nor her husband were directly targeted, but they felt that America was running amok. For me, 45’s conduct is just latter day McCarthyism…

Interesant este ca Gabrielle Giffords, cea impuscata in Tucson, era de religie iudaica si iata aici o lista cu evrei, membri ai Congresului SUA – de remarcat ca majoritatea sunt din Partidul Democrat. Majoritatea evreilor din SUA voteaza cu Partidul Democrat.

Fac o mica paranteza. O chestie interesanta pe care o citesc pe Wikipedia, ce-i reprosa D-na. Barbara Levy Boxer, pana de curand senator de California din partea Partidului Democrat, Condoleezzei Rice:

„Boxer criticized then United States Secretary of StateCondoleezza Rice‘s judgment in relation to the war in Iraq: „I personally believe – this is my personal view – that your loyalty to the mission you were given, to sell the war, overwhelmed your respect for the truth.”[78]

In January 2007, Boxer was in the news for comments she made when responding to Bush’s plans to send an additional 20,000 troops to Iraq. „Who pays the price?” Boxer asked Secretary of State Condoleezza Rice. „I’m not going to pay a personal price. My kids are too old and my grandchild is too young. You’re not going to pay a personal price with an immediate family. So who pays the price? The American military and their families… not me, not you.” When Rice interjected, Boxer responded by saying, „Madam Secretary, please. I know you feel terrible about it. That’s not the point. I was making the case as to who pays the price for your decisions. And the fact that this administration would move forward with this escalation with no clue as to the further price that we’re going to pay militarily… I find really appalling.”[79]

Boxer raspundea planului lui Bush de a trimite 20.000 de militari in plus in Irak si o intreba pe Condoleezza „cine va plati pretul pentru deciziile dumneavoastra”… Am inchis paranteza.

O alta chestiune interesanta legata de lupta asta politica intre cele doua partide este, daca se poate spune asa, modernul Know Nothing… Cititi aici despre Know Nothing ca eu cred ca merita si iata ce se arata printre altele referitor la zilele noastre despre acest curent politic:

„The Nativist spirit of the Know Nothing movement was revived in later political movements, such as the American Protective Association of the 1890s and the Ku Klux Klan of the 1920s.[40] In the late 19th century, Democrats would call the Republicans „Know Nothings” in order to secure the votes of Germans, as in the Bennett Law campaign in Wisconsin in 1890.[41][42] A similar culture war took place in Illinois in 1892, where Democrat John Peter Altgeld denounced the Republicans:

The spirit which enacted the Alien and Sedition laws, the spirit which actuated the „Know-nothing” party, the spirit which is forever carping about the foreign-born citizen and trying to abridge his privileges, is too deeply seated in the party. The aristocratic and know-nothing principle has been circulating in its system so long that it will require more than one somersault to shake the poison out of its bones.[43]

The term has become a provocative slur, suggesting that the opponent is both nativist and ignorant. George Wallace‘s 1968 presidential campaign was said by Time to be under the „neo-Know Nothing banner”. Fareed Zakaria wrote that politicians who „encourage[d] Americans to fear foreigners” were becoming „modern incarnations of the Know-Nothings.”[40] In 2006, an editorial in The Weekly Standard by neoconservative William Kristol accused populist Republicans of „turning the GOP into an anti-immigration, Know-Nothing party.”[44] The lead editorial of the May 20, 2007, edition of The New York Times on a proposed immigration bill, referred to „this generation’s Know-Nothings.”[45] An editorial written by Timothy Egan in The New York Times on August 27, 2010, entitled „Building a Nation of Know-Nothings” discussed the birther movement, which falsely claimed that Barack Obama was not a natural-born United States citizen, which is a requirement for the office of President of the United States.[46]

In the 2016 United States Presidential Election, a number of commentators and politicians compared candidate Donald Trump to the Know Nothings due to his anti-immigration policies.[47][48][49][50][51]

Acest Know Nothing (Nu stiu nimic) dupa raspunsul pe care il dadeau membri sai, era de fapt un partid – Partidul Nativ American sau Partidul American fondat pe la 1844 si dizolvat la 1860, care avea si o aripa secreta. Ideologia lui era: nationalismul american, populismul de dreapta, anticatolicismul, republicanismul, nativismul, iar ca religie, pentru ca avea si o dimensiune religioasa, era protestant – temperance movement, care era o miscare sociala indreptata impotriva bauturilor alcoolice si care s-a radicalizat – deci iata inca o forma de radicalizare pornita din puritanismul protestant, daca inteleg bine – ajungandu-se la prohibitie. Insa criticile care le sunt aduse republicanilor se refera la faptul ca vor sa-si transforme partidul intr-unul antiimigratie, un Know-Nothing Party, apropo de nativism. Reprosul adus lui Obama ca nu s-ar fi nascut pe teritoriul SUA, lucru ce e o cerinta constitutionala pentru functia de Presedinte al SUA, a fost catalogata in acelasi mod intr-un editorial din The New York Times semnat de Timothy Egan, din 27 august 2010 si care se intitula: „Building a Nation of Know-Nothings” (Construind o natiune de Know-Nothings).

Sa dam un exemplu de radicalizare in SUA datand din secolul XIX, ca sa vedeti pana unde se poate ajunge. In centrul acesteia il avem pe Lewis Charles Levin (1808-1860), om politic american, si membru al partidului Know Nothing, precum si un activist social anticatolic. Din cate inteleg, avea origini evreiesti, lucru foarte interesant! Iata ce aflam din Wikipedia:

„Levin’s anti-alcohol crusade proved to be excellent preparation for his next cause, a campaign against Catholic political power, which he carried on in two papers, the Native American and The Daily Sun. Initially the main political issue was an 1843 public school ruling permitting Catholic children to be excused from Bible-reading class (because the Protestant King James Version was being used). Levin became the leader and chief spokesman for a start-up political movement calling itself the American Republican Party (later the Native American Party). On May 3, 1844 Levin attempted to give a speech in the center of the Irish-Catholic neighborhood of Kensington. The locals ended up chasing all of the protesters out of the neighborhood. The following Monday, May 6, Levin returned with 3000 protesters. The ensuing fighting led to dozens of people killed, hundreds injured, and hundreds more left homeless as most of the neighborhood homes were burned by rioters. In addition the Catholic Churches St. Michael and St. Augustine were demolished completely by fire.[5]

New riots broke out in Southwark in July of that same year when a group of protesters threatened to destroy St. Philip Neri Catholic Church in the Southwark District. This time Levin used his influence to prevent the mob from burning the Church. Following the July riots, Levin and his colleague Samuel R. Kramer (publisher of the Native American) were arrested for „exciting to riot and treason” in inciting locals to invade and burn several Catholic churches and a convent.[6] However, the case never went to trial.[7]

Shortly after the 1844 Philadelphia riots, Levin ran for Congress and was elected on his party’s platform: (1) to extend the period of naturalization to twenty-one years; (2) to elect only native born to all offices; (3) to reject foreign interference in all institutions, social, religious, and political.

Levin was returned to Congress in 1846 and 1848. He served as chairman of the United States House Committee on Engraving during the Thirtieth Congress, 1847–48.”

Incerc sa traduc:

„Cruciada antialcool a lui Levin s-a dovedit o excelenta pregatire pentru urmatoarea cauza, campania impotriva puterii politice Catolice, dusa in doua publicatii Native American si The Daily Sun. Initial principala chestiune politica a fost ca in 1843 in scolile publice se permitea copiilor catolici ca sa fie scuzati de la citirea Bibliei in clasa (deoarece se folosea versiunea protestanta King James Version ). Levin a devenit liderul si purtatorul sef de cuvant pentru o noua miscare politica care se autointitula American Republican Party (mai tarziu Partidul Nativ American). Pe 3 mai 1844 incearca sa tina o cuvantare in centrul unui cartier catolic irlandez din Kensington. Localnicii au sfarsit prin a-i fugari pe toti protestatarii afara din cartier. In lunea urmatoare, pe 6 mai, Levin s-a intors cu 3000 de protestatari. In lupta ce a urmat au murit duzini de oameni, sute au fost raniti si sute si chiar mai multi au ramas fara casele lor din cartier care le-au fost incendiate de catre insurgenti. In plus, bisericile catolice Sf. Mihail si Sf. Augustin au fost incendiate.

Noi rebeliuni au izbucnit in Southwark in iulie acelasi an cand un grup de protestatari au amenintat ca vor distruge biserica catolica Sf. Philip Neri din Districtul Southwark. De daca aceasta Levin si-a folosit influenta pentru a preveni furturile din biserica aflata in flacari. Dupa revoltele din iulie, Levin si colegul sau Samuel R. Kramer (editor la Nativul American) au ofst arestati pentru „incitare la revolta si tradare”, incitand in diverse locuri la arderea bisericilor catolice si a unei manastiri. Oricum, cazul nu a ajuns niciodata la proces.

Putin timp dupa rebeliunile din Philadelphia intamplate in 1844, Levin a candidat pentru Congres si a fost ales pentru platforma sa: (1) extinderea perioadei de naturalizare la 21 de ani, (2) alegerea in toate functiile doar a celor nascuti nativ, (3) respingerea interferentelor straine in toate institutiile sociale, religioase si politice.

Levin revine in Congres in 1846 si 1848. El a servit ca sef al United States House Committee on Engraving in timpul celui de-al Treisprezecelea Congres, 1847-1848.”

Despre Committee on Engraving (1844-60) – mai multe aici.

Iata ce efecte, evident nedorite, poate avea radicalizarea din diferite cauze, in cazul acesta politico-religioase in SUA. Fara aceasta radicalizare n-ar fi murit nimeni, n-ar fi fost ranit cineva, nu s-ar fi ars locuinte si biserici. Nu datorita dreptului de a detine si de a purta arma s-a intamplat toata aceasta calamitate descrisa mai sus. Calamitate facuta de om, nu de natura, ce-i drept. Si, evident, radicalizarea venita dintr-o parte starneste reactii dure in cealalta parte. De aceea trebuie studiat ce se intampla acum si trebuie prevenite din timp, prin politici intelepte, astfel de deznodaminte. Tragice. Un lucru intersant despre acest Levin este ca el a fost internat in Spitalul din Philadelphia pentru nebunie. Se spune ca devenise „periculos si de necontrolat”. Se presupune ca aceasta stare se datora consumului unor mari cantitati de opiu. Insa iata ce se arata despre a doua lui casatorie:

„Lewis and Julia Levin had one child, a daughter called Louise or Louisa (1840–1919). (It is occasionally reported erroneously that there was a son named Louis.)[10][11] Louisa married a Brazilian diplomat named Carlos de Barros in Washington City in 1862, and later lived in South America, Philadelphia and New York City. One of their sons and two grandsons were institutionalized in the 20th century for insanity.[12]

Incerc sa traduc:

„Lewis si Julia Levin au avut un singur copil, o fiica pe nume Louise sau Louisa (1840-1919). (Ocazional se raporteaza eronat ca ar fi avut un fiu pe nume Louis). Louisa s-a maritat cu un diplomat brazilian pe nume Carlos de Barros in Washington City in 1862, si mai tarziu a trait in America de Sud, Philadelphia si New York City. Unul din fiii lor si doi nepoti au fost internati in sec. XX pentru nebunie.”

Este impresionanta si trista povestea aceasta a vietii lui…

Insa in plan social se pot gasi metode si tehnici de a combate radicalizarea ce poate avea consecinte tragice si care, in orice caz, nu poate duce la ceva bun. Un astfel de fenomen, pornind de la idei gresite, il poate duce chiar pe un om sanatos suta la suta pe cai gresite. Evident, se poate intampla oriunde, nu doar in SUA.

Ar trebui sa vorbim si despre ce se intampla in cele doua mari partide din SUA.  Sa vedem ce se intampla in Partidul Democrat. In primul rand frapeaza orientarea sa ideologica. Aceasta cuprinde: liberalismul modern, social-liberalismul – majoritare, factiuni: centrismul, conservatorismul, populismul de stanga, progresivismul si social-democratia. Ei, da, asta e tare! De la mostenirea unor titani ai politicii americane precum Thomas Jefferson si Kames Madison, in cele din urma Partidul Democrat a ajuns la social-democratie! 🙂 Uitandu-te la asemenea orientare ideologica parca iti vine sa te intrebi: e un fel de USL? 🙂 Sunt cam toate bagate acolo, ca-ntr-o oala. Si, uite asa, partidul e mare si castiga alegeri, chiar daca pe cele recente le-a pierdut. O asemenea orientare ideologica, atat de larga, induce tensiuni prin neclaritatea sa. Insa trebuie spus ca in politica americana, ca de altfel peste tot in Lumea Libera, sunt partide care se desprind din altele. Spre exemplu, un caz interesant a fost Partidul Progresivist „Bull Moose” a lui Theodore Roosevelt care s-a desprins din Partidul Republican pe motiv ca republicanii adoptasera o politica foarte conservatoare, lucru ce l-a nemultumit pe Roosevelt, care fusese deja Presedinte. Numele de „Bull Moose” vine de la zicerea lui Roosevelt cum ca s-ar simti ca un „taur-cerb” (bull moose) 🙂 . Partidul s-a format in 1912 dupa ce Roosevelt a pierdut nominalizarea in favoarea fostului sau protejat Presedintele William Howard Taft (1909-1913). Pe vremea aceea, Roosevelt ar fi avut dreptul la o a treia candidatura! Cat timp a fost Presedinte, Taft, prietenul sau, a ocupat functia de Secretar de Razboi. Insa vederile conservatoare ale lui Taft l-au indepartat pe Roosevelt de acesta. Liderul republican progresivist, Robert La Follette, anuntase in 1912 intentia ca Taft sa fie nominalizat de catre Partidul Republican, dar multi dintre suporterii sai au trecut de partea lui Roosevelt dupa ce fostul Presedinte si-a exprimat dorinta de a candida a treia oara. Insa la Conventia Partidului Republican din 1912 Taft a reusit sa-l invinga pe Roosevelt si sa obtina nominalizarea. Noul partid, cel Progresivist, a atras multi republicani ce erau in functii precum si republicani ce au ramas loiali Partidului Republican. Partidul Progesivist a venit cu o platforma anticoruptie – „desfacerea legaturilor nesfinte dintre afacerile corupte si coruptia din politica”, continea restrictiile privind contributiile in finantarea campaniei electorale, o reducere a tarifelor, un sistem de asigurari sociale, ziua de munca de 8 ore, sufragiu pentru femei. In 1912, la votul popular, Roosevelt a reusit sa-l invinga pe Taft, dar Woodrow Wilson a reusit sa ia 41,8% din voturi. Oricum, performanta lui Roosevelt e una foarte buna, dat fiind faptul ca a fost a treia oara cand candida. Trebuie spus ca pe 14 octombrie 1912, aflandu-se in campanie in Milwaukee, Wisconsin, a fost victima unei tentative de asasinat. Glontele a patruns in corp prin cutia in care isi tinea ochelarii si prin hartia ce continea discursul ce trebuia sa-l rosteasca in fata alegatorilor. Nu a dorit sa mearga imediat la spital ci a continuat sa-si citeasca discursul – a vorbit 90 de minute, desi sangele se prelingea pe camasa. Doctorii au concluzionat ca e mai bine, mai putin periculos, sa lase glontul in pace decat sa incerce sa-l scoata si astfel el a purtat acesl glont in el pentru tot restul vietii. E poate mai putin cunoscut la noi cazul unui alt Presedinte american, in afara de Lincoln si Kennedy, care a murit asasinat, e vorba de Presedintele James Garfield, impuscat in Washington D.C. pe 2 iulie 1881. A murit pe 19 septembrie acelasi an. Insa trebuie spus ca aceasta crima a venit din interiorul partidului. Charles Guiteau, cel care l-a asasinat, se considera ca facand parte dintr-o factiune a Partidului Republican numita Stalwart, cu o ideologie apropiata de capitalismul de cumetrie, daca nu chiar mai rau. Din cate inteleg eu, acest GFuiteau tintea un post de consul la Paris, dar n-avea calificarea necesara, nu cunostea nicio limba straina. Astfel el a considerat ca impuscandu-l pe Presedinte, se vor termina luptele intestine din partid si succesorul Presedintelui va restaura pacea si ii vor recompensa pe cei din Stalwart, inclusiv pe el. N-a fost sa fie asa: a fost condamnat la moarte si a murit executat prin spanzurare!! Din cate inteleg, acest Guiteau, sustinator al lui Ulysses S. Grant pentru care a si scris un discurs, n-avea o situatie materiala grozava. Cauta un post, asta e clar. Nominalizarea pentru campania electorala din 1880 i-a dat castig de cauza lui Garfield. Guiteau a considerat ca prin discurusul pe care l-a scris pentru Grant l-a ajuntat de fapt pe Garfield si cauta sa obtina recompensa pentru asta… Inteleg ca traia prost: destituit fiind in 1880, se spune ca mergea prin ninsoarea din Washington D.C. fara palton si fara ghete (probabil doar in panatofi…). Un nefericit… O viata trista, plina de esecuri a acestui Guiteau…

La Partidul Republican lucrurile par mai clare din punct de vedere ideologic: conservatorism, liberalism economic, conservatorism foscal, social, federalism iar la factiuni: libertarianiam, neoconservatorism, paleoconservatorism, populism de dreapta si nationalism economic. Oricum mai omogen, in jurul valorilor de dreapta. Insa interesant este urmatorul lucru, cum s-a ajuns la asta:

„2016 and 2017 polls found that an overwhelming majority of Republicans support protectionism and autarky, and oppose free trade.[73][74][75]

Adica spune ca in „2016 si 2017 sondajele au gasit ca majoritatea covarsitoare a republicanilor sprijina protectionismul si autarhia si se opune comertului liber”!!! E adevarat ca Ceausescu nu a avut posibilitatile financiare pentru a duce o astfel de politica, desi asta era linia sa: o economie autarhica. Este surprinzator pentru Partidul Republican, sau poate ca asa mi se pare mie… In orice caz, a sprijini astfel de orientari in economie intra in contradictie cu free market – piata libera. E de notat ca republicanii practica ceea ce se cheama strict constructuionism, adica interpretarea Constitutiei cat mai aproape de original. Sunt impotriva regularizarii politicilor de mediu – insa aici vem o carenta pentru ca e prea simplu sa te opui doar fara sa ai, totusi, o anumita pozitie care ar trebui sa fie, totusi, constructiva. Pentru ca distrugerea mediului din diferite cauze poate avea efecte catastrofale. Insa sunt lucruri interesante referitoare la drepturile persoanelor LGBT care par a devia de la linia traditionala a conservatorismului social al republicanilor:

LGBT groups within the Republican Party include the Log Cabin Republicans. A 2014 Pew Research poll indicated that 61% of millennial Republicans are in favor of same-sex marriage.[133]

Deci 61% dintre milenialii republicani (citesc bine?) sunt in FAVOAREA casatoriilor de acelasi sex!!!! Si:

„A 2013 poll found that 61% of Republicans support laws protecting gay and lesbian people against employment discrimination,[132] and a 2007 poll showed 60% of Republicans supported expanding federal hate crime laws to include sexual orientation and gender identity.[137]

Deci un sondaj din 2013 arata ca 61% din republicani sprijina legi pentru protectia homosexualilor. Un sondaj din 2007 arata ca republicanii sprijina in proportie de 60% extinderea legilor federale privind infractiunea de ura care sa includa orientarea sexuala si identitatea de gen… E de notat si acest aspect privind incalzirea globala:

„While a Pew Research poll indicates Catholics are more likely to believe the Earth is warming than non-Catholics, 51% of Catholic Republicans believe in global warming (less than the general population), and only 24% of Catholic Republicans believe global warming is caused by human activity.[178]

In rest Partidul Republican este asa cum il stiam de mai demult. Dar iata ca gasim anumite puncte de inflexiune in ambele partide. Si ar fi de analizat daca si in ce masura pot provoca o radicalizare. Sau e vorba doar de iesirile sau parerile unora din cele doua partide care ar putea provoca asa ceva si ar fi de cercetat cu ce intensitate.

Evident ca subiectul e vast si necesita o aprofundare inclusiv in plan economic si social.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

octombrie 10, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Donald Trump – Presedinte! Victorie stralucita a republicanilor!

Iata ca previziunea pe care am facut-o in postarea precedenta s-a indeplinit! Donald Trump a castigat detasat alegerile prezidentiale din SUA. Rezultatele alegerilor le puteti vedea aici. Trebuie spus ca este o victorie stralucita si pe care putini au prevazut-o a republicanilor care pastreaza controlul in Camera Reprezentantilor si Senat si, mai mult decat probabil, vor avea majoritate si la Curtea Suprema, din cate inteleg! De aici rezulta ca vom avea, in persoana D-lui. Trump, un Presedinte al SUA foarte puternic!

Pe langa ceea ce am spus in postarea precedenta, mai trebuie adaugat ca Dl. Trump s-a dovedit a fi foarte competitiv. A purtat campania electorala in forta si a condus-o asa pana la sfarsit. Nu trebuie sa ne mire prea mult victoria sa, desi multi l-au considerat neserios sau drept un „mascarici”. Etichetari nedrepte! Eu spuneam in postarea precedenta: „Dupa parerea mea, Donald Trump nu e ceea ce pare, n-a fost niciodata. Eu cred ca stie foarte bine ce are de facut” si iata, ca dovada, ca a castigat alegerile (289-218) detasat!! Trump, in discursurile sale electorale a tintit problemele interne ale Americii, mai ales cele economice si a cautat sa puncteze solutiile pe care le are in vedere. Hillary a fost destul de slaba la capitolul asta. El a pus accentul pe protejarea intereselor economice americane, lucru care nu se putea sa nu-i aduca simpatie din partea populatiei. De asemenea, un alt factor important este contractia clasei mijlocii in America cu vreo 10%, daca am inteles eu bine. A fost o grava greseala faptul ca, in campanie, adversarii au cautat sa arate cat de „odios” ar fi Trump in ceea ce priveste relatiile sale cu femeile – v. si aici la comentarii. Si e foarte posibil ca lucrul acesta sa fi contribuit la cresterea simpatiei populatiei fata de Dl. Trump, care nu s-a lasat nicidecum intimidat. El a cautat, in campania electorala ce tocmai a trecut, sa schiteze solutii la problemele cu care se confrunta America – musulmanii (celebrul „ban muslims) si imigratia ilegala (celebrul zid de la granita cu Mexic) care, de multe ori, nu aduce ceva bun Americii (trafic de droguri, criminalitate etc). Insa sa nu uitam ca America a fost supusa, in timpul mandatului actualului Presedinte, Dl. Obama, la sangeroase atentate teroriste, iar starea de insecuritate in randul populatiei a crescut foarte mult! A lasat in plan secund problema avorturilor spunand ca lasa decizia la latitudinea statelor si a facut foarte bine deoarece a cautat sa arate moderatie intr-o chestiune sensibila. A avut mesaje electorale deosebit de bune, bine tintite: „Let’s make America great again!”, „America, first!”.

Trebuie spus ca a avut o campanie foarte bine condusa. La votul popular s-a descurcat foarte bine – 47,5%, cu putin sub D-na. Clinton care a obtinut 47, 7%. Deci, practic, la egalitate.

Dl. Trump a castigat in swing-state precum Ohio sau Florida. Cursa in Florida a fost pasionanta. Am stat pana la 5 dimineata urmarind intrecerea pe CNN. Au fost rasturnari dramatice de situatie dar, pana la urma, Donald Trump s-a impus prin voturile conservatorilor din nordul statului.

As dori sa laud CNN – au prezentat foarte profesionist stirile si au facut previziuni foarte bune. Intreaga echipa care a prezentat desfasurarea scrutinului electoral a fost la inaltime!! Un sincer: Bravo!! Pe cand si la noi o asemenea televiziune?

In ceea ce priveste politica externa pe Dl. Trump il asteapta cateva dosare grele, de exemplu:

– relatiile cu Rusia si legat de aceasta, desigur, Ucraina, Crimeea,

– Orientul Mijlociu – lumea musulamana, Siria,

– China,

– problema Coreei de Nord si legat de aceasta Coreea de Sud, Japonia si China.

In ceea ce priveste NATO, el a avut dreptate pentru ca toate statele membre trebuie sa-si respecte obligatiile de a contribui la bugetul de Aparare propriu (2% din PIB), conform cu cele convenite la Summitul NATO de la Varsovia. Evident, lucrurile se vor discuta. Insa problema dateaza de mult, chiar Obama, daca nu ma insel, a pus-o mai demult in discutie.

In privinta relatiilor cu Rusia s-a speculat ca va ceda in fata rusilor pornind de la declaratia sa ca are in vedere un deal cu Putin. Totusi, astfel de speculatii sunt usor pripite pentru ca nu stim ce deal are in vedere. Dupa parerea mea, nu exista un temei ca sa ne temem ca Trump  va duce o politica de cedare in fata pretentiilor Kremlinului care, in opinia mea, ar trebui sa fie mai atent la acel: „Let’s make America great again!”. Mie mi se pare ca Dl. Trump va fi un Presedinte mai puternic decat Dl. Obama. Iar daca Kremlinul isi imagineaza ca are de a face cu un mascarici, sa ia aminte bine ca se insala!

Donald Trump - Presedintele USA

Donald Trump – Presedintele USA

O detensionare a relatiilor ruso-americane ar fi de dorit, dar lucrul acesta vine in contradictie cu doctrina Putin, care doreste sa redea Rusiei statutul de Mare Putere, cu influenta mare in Europa si cu eventuale tari-colonii, pentru ca sub Rusia nu vor fi niciodata libere si nici democratice. Or, lucrul acesta este inacceptabil pentru SUA. Departe de SUA ca va lasa Europa in mana rusilor sau ca va lasa Europa de Est in mana rusilor. Daca rusii cred asta, se iluzioneaza.

Insa Trump va avea o alta abordare in Siria. Situatia actuala e complicata si SUA a pierdut teren cu actuala Administratie de la Casa Alba. Bashar al-Assad nu a putut fi indepartat de la Putere. ISIS e inca prezenta atat in Siria cat si in Irak. ISIS e un pericol mortal pentru SUA, Europa, dar si pentru Rusia. Distrugerea extremismului musulman va fi, cred, o prioritate pentru Dl. Trump. Pentru ca numai asa se poate ajunge la o solutie politica in Siria. Se pare ca a fost o greseala de abordare scoaterea lui Bashar al-Assad de la Putere printr-o „revolutie” pornita din interior. Trebuie gasita o cale politica de democratizare a Siriei, mult mai greu de gasit acum datorita violentelor inimaginabile petrecute acolo. SUA va cauta sa stabilizeze Irakul si sa elimine total extermismul musulman intruchipat de ISIS.

In privinta relatiilor cu Iranul, Trump cred ca va purcede la negocieri. Avem un Tratat semnat, sub actuala Administratie de la Casa Alba. Trump va dori mai mult: acces la informatii despre Coreea de Nord. In rest, vom mai vedea.

Trebuie evitata pe cat posibil indepartarea regimului nord-coreean printr-un razboi atomic. In acest sens, Trump va incepe tratative cu China, care e legata economic de SUA si beneficiaza de pe urma acestei relatii economice. O interventie militara a Chinei in Coreea de Nord nu este exclusa. Situatia e deja foarte tensionata in zona. Greu de spus acum daca se poate ajunge la o intelegere cu dictatorul nord-coreean… Adica schimbare pe cale pasnica a puterii de la Phenian…

Relatiile cu China vor fi interesante! S-ar putea ca SUA sa-i administreze Chinei o pilula amara – v. declaratiile lui Trump din campanie despre industria otelului subminata de dumpingul chinez. De asemenea, in domeniul tehnologiilor inalte, China a beneficiat de tehnologia americana. A practicat furtul de tehnologie si clonarea unor produse si nu numai. Condamnabil sau nu, lucrul acesta face sa scada competitivitatea pe piata mondiala. Prin politica lui Trump, China ar putea fi fortata sa devina mai competitiva, nu doar prin dumping… Medicamentele nu au intotdeauna un gust dulce… De asemenea, Trump e in postura sa puna conditii, spre exemplu in legatura cu regimul din Coreea de Nord…

Ingrijorarile cu privire la reducerea prezentei militare in Europa, cu precadere in Europa de Est, nu cred ca au temei. Pe mine ma frapeaza cum analisti de prestigiu de la noi au vazut in negru victoria lui Trump spre Casa Alba. Istoric vorbind, nu avem niciun temei sa privim lucrurile pesimist. Presedintii republicani nu au lasat Europa de izbeliste in fata Rusiei. Este de ramarcat ca Libertatea a fost adusa in Europa de Est cand la Casa Alba a fost o Adminstratie republicana. Tara noastra a avut prieteni in persoana fostului Presedinte American, Dl. George W. Bush (pe vremea carui am intrat in NATO!) sau a fostului Secretar de Stat, D-na. Condoleezza Rice. Decizia amplasarii Scutului Antiracheta a fost luata pe vremea lui George W. Bush. Din cate inteleg, nici D-na. Rice nu l-a sustinut pe Dl. Trump. Trebuie spus, legat de acest spect, ca o parte din republicani nu l-au sustinut si, cu toate acestea, Dl. Trump a repurtat o victorie memorabila! Revenind la ceea ce aratam mai sus, nu cred ca trebuie sa ne ingrijoram. Cel putin nu prea tare, deoarece motivele de ingrijorare nu pot fi totusi neglijate. Dar de aici si pana la a a privi totul in negru e o mare diferenta!

Din declaratiile D-lui. Obama si ale D-nei. Clinton puteti citi aici. De remarcat apelul la unitate si reconciliere nationala facut de Dl. Trump.

Bursele au reactionat in scadere la vestea victoriei D-lui. Trump. Pietele se vor calma pana la urma.

Despre aceste alegeri – aici, aici, precum si aici si aici.

Desigur, vom vedea ce se va intampla si asteptam pozitiile politice ale D-lui. Trump.

noiembrie 9, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 14 comentarii

Despre situatia politica interna

Ma gandeam la anii ’90 si, in mod paradoxal poate, facand o comparatie cu situatia de azi, societatea romaneasca, desi se confrunta cu probleme economice poate chiar mai mari decat cele de azi, era, totusi, mai democratica decat in prezent.

Aveam pe atunci, in conditiile in care erau mult mai multe partide decat azi, doua Coalitii cu o identitate ideologica bine definita: pe partea stanga a esicherului politic era Patrulaterul Rosu iar pe cea dreapta era CDR.

Trebuie, cred, facut un mic preambul.

O situatie in care un partid care sa castige cu peste 50% alegerile legislative nu mai avem in perioada postdecembrista din 1990. In asemenea conditii, in care niciunul din partide nu poate obtine o majoritate de 50%+1 sunt necesare coalitiile pentru ca sa se poata asigura guvernarea si stabilitatea acesteia. Lucrul asta presupune:

a). ca partidele, in special cele mari, principale care, de regula sunt in numar de doua partide, sa lupte politic pentru a obtine un procentaj cat mai bun, cat mai apropiat de 50%;

b). ca trebuie formate coalitii care sa asigure guvernarea, dar nu orice coalitii: pentru ca politica si scena politica sa aiba coerenta sunt necesare coalitii cu o identitate ideologica precisa. De exemplu: coalitie de stanga, coalitie de dreapta.

In anii ’90 erau, deci, doua coalitii cu o identitate ideologica clara: una de stanga si una de centru-dreapta, asa incat electoratul stia, din punctul asta de vedere, ce alege. Diferentele dintre cele doua nu erau formale ci de esenta, inclusiv in abordarile asupra reformei. De asemenea aveam dezbateri adevarate in Parlament, uneori cu scantei, cum se spune, deci dezbateri aprinse, cum si trebuie sa fie. De asemenea aveam o societate civila mult mai bine aspectata si mai activa decat cea de astazi, desi nu exista pe vremea aceea Facebook-ul si nici blogurile.

Aceasta situatie benefica pentru democratie s-a mentinut  si dupa 2004: in 2003 se constituia deja o alianta de centru-dreapta – Alianta Dreptate si Adevar (D.A.) – dar care s-a mentinut pana in 2007. Deci aveam PSD pe de o parte si Alianta D.A. pe de alta parte – lucrurile erau destul de clare.

Dupa 2007, mi se pare mie, au aparut problemele pentru ca nu s-a mai mers pe acest tipic. Alegerile legislative din 2008 au impus pe scena politica doua formatiuni politice mari: Alianta PSD+PC si PDL aproape la egalitate ca procentaj (in jur de 32-34%). PNL ocupa locul al treilea cu putin peste 18%.

Dupa o guvernare PSD+PDL in 2009 care n-avea cum sa dureze si cum Alianta D.A. se destramase si nu mai putea fi refacuta (nu intru in detalii), sprijinul pentru Presedintele ales de atunci, Traian Basescu, a fost asigurat printr-un grup al independentilor din Parlament proveniti de la diverse partide precum PSD, PC, PNL care, ulterior, au format un partid nou – UNPR. Partid format ad hoc pentru a asigura majoritatea in Parlament – asa ajunsese Guvernul Boc sa se tina intr-o majoritate fragila. Este adevarat ca Guvernul Boc 2 a fost sprijinit si de UDMR, insa se vede ca nu a fost suficient.

Ce vreau sa spun cu asta? Vreau sa spun ca dupa 2007 nu am mai avut coalitii mari cu o identitate ideologica clara. Iar consecintele s-au vazut incepand din 2009 si le-am descris succint mai sus.

Situatia aceasta se mentine si astazi.

Eu am inteles asa: acum avem doua mari partide mari PSD, de centru-stanga si PNL, de centru dreapta, format prin fuziunea inca neterminata intre PNL si PDL. Despre situatia asta am scris si aici. Insa, din cate inteleg eu, PSD ar sta in sondaje la vreo 35% si PNL la vreo 32% – situatie in care niciunul din cele doua mari partide nu are o majoritate de 50%+1. Sa simplificam putin si sa presupunem ca ambele ar fi la egaliatate: 35%-35%. Asta inseamna 70% amandoua. Ramane un segment de 30% pe are se bat cateva partide mici, cum ar fi: ALDE (care am inteles ca nu depaseste 6%), PSro (Geoana), PMP (Basescu), USR, foarte recentul PRU, UDMR, minoritatile fara UDMR, UNPR s.a. – deci un grup de vreo cateva formatiuni politice mici care se lupta pentru a obtine pragul electoral.

Remarcam ca niciunul din cele doua partide politice mari nu a depus in ultima perioada eforturi pentru a obtine procentaje mai mari in sondaje. Dimpotriva, intre PSD si PNL se observa destul de clar o lipsa aproape totala de combativitate , iar PNL tinde tot mai mult a prelua din politicile stangii. In aceasta situatie niciunul din cele doua partide mari nu poate spera sa obtina mai mult.

Pentru a asigura guvernarea va trebui sa faca aliante cu partidele mai mici. Dificultatea survine pentru ca niciunul din partidele mai mici nu are un procentaj care sa asigure unei viitoare aliante o majoritate de peste 50% in Parlament. Deci vor trebui cooptate mai multe partide mai mici.

Unde ajungem in felul acesta?

Vom avea niste aliante nedefinite ideologic, dar necesare pentru asigurarea majoritatii in Parlament, fara de care un guvern cade.

Suntem intr-o situatie de scadere a democratiei fata de anii ’90.

Interesant este ca atunci, imediat dupa Revolutie, cand spuneam ca nu avem o democratie matura, aveam, totusi, o democratie mult mai viguroasa si mai sanatoasa decat cea de acum. In zilele noastre, spre exemplu, am vazut cum PNL vota la unison cu PSD. Pe atunci vedeai dezbateri aprinse in Parlament si o adevarata opozitie a dreptei fata de politicile stangii! Aceea insemna opozitie, nu cea de azi!

Sa vorbim putin si despre…

Nationalism

Din cate inteleg se incearca acum, cu doar cateva luni inainte de alegeri, resuscitarea nationalismului prin aducerea in prim-planul societatii a unui partid: Partidul Romania Unita – PRU. Din cate inteleg sunt multi de la PSD care s-au dus acolo, dar nu numai de la PSD. Inteleg ca e vorba si de Victor Ponta, inteleg ca e vorba si de Sebi Ghita… Si atunci te intrebi cine va vota cu acest partid, daca nu tot dintre cei care voteaza de regula cu PSD…

Pe de alta parte, eu nu vad un pericol nationalist in Romania.

In primul rand nationalismul presupune un program national care sa aiba in centrul sau natiunea, spre exemplu: natiunea romana. Or, asa ceva nu prea vad la noi. Daca PRU se vrea un partid nationalist, totusi cati au auzit de el si ii cunosc programul, pentru ca ar fi trebuit sa aiba deja notorietate? Or, PRU nu are notorietate in societate si nu si-a afirmat un program nationalist. Ca una e sa-l ai si alta e sa-l afirmi, iar caracteristic nationalismului este ca-si afirma cu putere programul sau in societate.

Daca e sa facem o paralela cu Occidentul, in Franta Frontul National al Marinei Le Pen e un partid nationalist pentru ca are in centrul sau natiunea franceza si are o notorietate construita in ani de zile. Observati cat de viguros se manifesta in societate! In SUA, Partidul Republican – cu o notorietate certa, evidenta – si Donald Trump – auziti cum se numeste Programul lui Trump: America first! Eu n-am auzit, cel putin pana acum, un partid de la noi cu un program care sa se intituleze: Intai Romania! Pentru ca asta si inseamna nationalism: sa dai intaietate tarii si natiunii tale avand un program politic, la nivel national, in acest sens. Protectionismul lui Trump este nationalist pentru ca el doreste sa protejeze natiunea americana. Eu, cel putin eu, nu vad la noi asa ceva. Si atunci despre ce nationalism, sau un eventual pericol in acest sens, vorbim?

Pe de alta parte, daca ma uit la istoria nationalismului romanesc postdecembrist, aceasta nu-mi da prea multe sperante ca la noi s-ar putea crea un partid cu adevarat nationalist, puternic, care sa conteze pe scena politica.

PRM a avut o singura tresarire, ca sa zic asa, la legislativele din 2000. Nici pana atunci el nu a putut sa asigure guvernarea – a fost in Patrulaterul Rosu. In 2000 a obtinut un scor mai bun dar nu datorita programului sau nationalist ci datorita nemultumirilor populatiei, in special cele de ordin economic. Acum el a disparut, practic, din marea politica de la Bucuresti. Am cautat la intamplare, spre exemplu la alegerile din 1992 PRM a inregistrat un scor sub 4%, PUNR avea in jur de 8%. La cele din 1996 PUNR a inregistrat un scor mult mai slab, iar PRM a avut in jur de 4,5%…

Traditia nationalista postdecembrista e in vecinatatea lui zero…

Iar Patrulaterul Rosu avea o puternica tenta social-democrata, nu nationalista.

Dar… declaratiile ambasadorului american la Chisinau ar putea sa trezeasca nationalismul in Romania? Poate ca au fost facute cu un asemenea scop, mai stii? Totusi, iata ce se arata, corect, intr-un comentariu pe care l-am primit:

„Ti-aduci aminte de anii ’90 , ti-aduci aminte de acele poduri d e flori , de acele vagoane cu carti romanesti scrise in Limba Romanan , de acele ajutoare inclusiv sub forma d e electricitate sau combustibili pe care autoritatile romane le trimeteau spre Chisinau , ti-aduci aminte acele mitinguri mamut si-n stanga si-n dreapta Prutului in care oamenii cereau unirea ??? EI bine , si p-atunci s-au gasit unii care , sa-ntrebe pe Presedintele Republicii Moldova sau pe PM { Drug sau Snegur } dracu sa-i ia pe-amandoi , ceva despre UNIREA CU ROMANIA . Sti ce-au raspuns aia ? Au spus asa : ” – Romania , sa-si rezolve problemele ei si sa se dezvolte economic si…dupa aia … vom vorbii negresit si despre unire ” ! Mai pe romaneste spus : ce dracu ma inviti la o masa pe care ai asezat un botz de mamaliga , ceapa si…sare , iar ca ” desert ” , apa chioara ? Cheama-ma atunci cand vei avea la masa fripturi , vin d e buturuga si cofeturi si sa nu te-astepti la un refuz din partea mea . Pana atunci…mananca fara mine ! Si atentie : atunci in acei ani…chiar si-n ’90 era MOMENTUL PROPICE , se putea face ceva desii , la conducerea Moldovei se aflau tot aia scoliti la Frunze sau Moscova . Acum , ma cam indoiesc si de aceea tind sa-i dau dreptate acestui ” diplomat ” american . Deja s-a inradacinat in mintea oamenilor ca-i vorba despre doua popoare diferite , ca-i vorba despre doua graiuri diferite , ca-i vorba despre….INTERESE DIFERITE LA NIVEL INALT !” (subl. mea)

Interesant este ca nationalismul nu a prins in lumea romaneasca de dupa ’89 pentru ca acesta, nationalismul, fusese confiscat de catre comunism, mai exact de catre ceausism. Inclusiv nationalismul PRM-ului, de dupa Revolutie, evident, isi tragea seva din ceausism. La fel stateau lucrurile sau asa erau percepute de catre societate si cu PUNR sau Vatra Romaneasca.

Si multa lume cred ca nu intelege ca, spre exemplu, nationalismul si nationalistii romani din sec. al XIX-lea nu avea nimic in comun cu comunismul. Personajele lui Caragiale, ca sa dau un alt exemplu, spre exemplu Rica Venturiano, nu aveau ceva comun cu comunismul. Aceia nu erau comunisti. In schimb cultul personalitatii lui Ceausescu s-a bazat pe nationalism, iar Ceausescu asezat intre marii voeivozi ai neamului. Iar amintirea fostei Securitati e prezenta si astazi – spre exemplu ma uitam la niste talk-show-uri pe tema PRU, ca ar fi si serviciile bagate p-acolo… Evident, nu sectorul economic al serviciilor, ci Serviciile, ma-ntelegi d-ta… 😉 .

Dupa parerea mea, aducerea in atentia opiniei publice a unor personaje precum Octav Bjoza, deci din fostii detinuti politici, cu afinitati legionare, sau reactivarea sau incercarea de reactivare a lui Marian Munteanu, sau discutiile de la o anumita televiziune despre Vintila Horia sau legionari nu vor gasi un ecou in societatea romaneasca, decat cel mult unul foarte slab… Ca sa-l parafrazez pe Caragiale, pentru ca nu sunt „la cestiune”.

Care ar fi, totusi, „cestiunea”?

Daca analizam situatia din punct de vedere politic vom constata ca avem un Presedinte, Dl. Iohannis, care are o foarte slaba comunicare publica. In asemenea conditii, partidele ar trebui sa fie mult mai vocale. Actualmente predomina o stare de apatie. Campania electorala pentru alegerile locale a fost ca si inexistenta. De asemenea, se reamarca influenta DNA in politica – lucru ce nu ajuta la consolidarea democratiei, iar faptul ca partidele sunt timorate, cum arata un analist, reprezinta o realitate azi. Se vorbeste mult de europenizarea Romaniei, dar nu se vad rezultate in plan economic in acest sens – de exemplu, Mircea Geoana vorbea de o crestere a saraciei pe fundalul cresterii economice! De asemenea, fara continuarea reformelor cum s-ar produce acea mult ravnita „europenizare”… Pe de alta parte avem o situatie catastrofala in ceea ce priveste atragerea in economie a fondurilor europene…

Insa partea proasta este ca se prefigureaza inca de pe acum un impas politic dupa alegeri, cu toate ca acestea vor da o guvernare. Iar lucru acesta se datoreaza faptului ca nu avem coalitii cu o identitate ideologica clar definita, lucru ce se poate constitui intr-un recul al democratiei romanesti.

august 31, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

S-ar putea sa-l regretam pe Presedintele Obama…

Sunt intrebat la comentariile din postarea precedenta cine a creat ISIS. Alt comentator face distinctia intre teroristii musulmani si musulmanii radicali. Desigur, sunt teme de discutie deosebit de interesante. Eu as dori sa va mai propun una care e poate mai interesanta!

Un punct central in discursul politic al D-lui. Donald Trump este antiglobalizarea, daca am inteles eu bine. Cu alte cuvinte globalizarea nu ar fi benefica SUA, multe firme americane plecand din tara spre alte zari, lasand in urma lor foarte multi someri. Inteleg ca Dl. Trump ar dori sa impoziteze firmele care nu doresc sa se intoarca. Cam asta e reprosul pe care Donald Trump il aduce globalizarii si probabil ca doar la acest aspect se margineste viziunea dumnealui despre globalizare.

Bineinteles, ar trebui sa definim termenul „globalizare” ca sa stim despre ce vorbim. Insa in loc de a ma pierde in cautarea celor mai precise definitii as dori sa spun altceva…

Imediat dupa 1989 s-a vazut efectul acestei globalizari: caderea comunismului in URSS si Europa de Est. A insemnat o perioada extraordinara de deschidere si promovarea libertatii in lume. A insemnat democratizarea atat a tarilor Europei de Est, foste comuniste, dar si a fostei Uniuni Sovietice, apoi a Rusiei. A insemnat o perioada de destindere, evitandu-se astfel un razboi mondial, reforme profunde in tari ce au stat decenii sub dictatura comunista care s-au soldat cu crestere economica rapida, a insemnat promovarea valorilor Lumii Libere in spatii precum Orientul Mijlociu si Lumea Araba. A insemnat reforme profunde in China, apropiind aceasta tara de SUA si Uniunea Europeana. A insemnat extinderea Uniunii Europene si a NATO. A insemnat libera circulatie a persoanelor, lucru la care nici nu visam in comunism, libera comunicare intre cetateni, internetul pe care il iubim cu totii!!

Cei care spun ca azi traim mai prost decat pe vremea comunismului sa-si aminteasca cum era pe vremea aceea cand nu gaseai de mancare in galantare, cand incepuse sa fie rationalizata painea si drepturile si libertatile omului erau calcate in picioare de un regim deosebit de opresiv. Cand nu aveam caldura, iarna, in apartamente si cand se intrerupea curentul electric. Iar istoria prostdemebrista a demonstrat ca atunci cand s-au facut reforme si cand acestea au fost facute corect, fara fraude, si tara noastra a reusit sa progreseze cu repeziciune.

In zilele noastre se intampla un fenomen periculos in Asia din imediata apropiere a Europei. Si anume aparitia unor periculoase ideologii totalitare: putinismul si salafismul care doresc sa penetreze Europa si sa destabilizeze Uniunea Europeana. Ar trebui sa remarcam ca acestea doua sunt principalele forte antiglobalizare in lume. Care nu doresc nici libertate, nici democratie, nici un nivel mai bun de trai pentru cetateni. Inteleg ca Dl. Trump ar fi prieten sau in relatii bune cu Dl. Putin. Sa ne gandim la discutiile intre Reagan si Gorbaciov si sa facem diferenta necesara intre un reformator – Dl. Gorbaciov – si un dictator (sau cum ambitii dictatoriale) – Dl. Putin. Sa facem diferenta intre un mare om – Dl. Reagan – care a dorit ca libertatea sa patrunda si in tarile ce stateau sub dictaturi si Dl. Trump… Dl. Reagan a dorit sa se vada Statuia Libertatii in intreaga lume…

Sa ne uitam putin in Europa de Est si vom vedea, la ora actuala, aparitia unui guvern autoritar si nedemocratic in Polonia sau, mai bine, uitati-va la Viktor Orban care doreste sa inconjoare Ungaria cu sarma ghimpata. Asta ca sa vedem ce inseamna forte antiglobalizare in Europa si la ce ar putea conduce o politica ce promoveaza antiglobalizarea.

Osama bin Laden, Al-Qaeda, ISIS, cei care nu doresc Primavara Araba, Bashar al-Assad – uitati-va ce tablou „frumos” al celor care nu doresc globalizarea. Adaugati in acest tablou de familie politica pe Vladimir Putin, Viktor Orban.

Sa ne uitam si le ce a insemnat globalizarea: afirmarea valorilor libertatii si democratiei in Ucraina si indepartarea de la Putere a unui dictator. Ce a facut Rusia D-lui. Putin? A anexat ilegal Crimeea! Nu respecta Acordurile de la Minsk. Si mai mult decat atat, devine o amenintare la adresa UE si a intregi Lumi Libere. Sa ne uitam cum a inceput sa arate Rusia lui Vladimir Putin – a ajuns ca numarul celor care traiesc sub pragul de saracie sa atinga un nivel record dupa 1989 incoace.

Sa luam aminte la ce inseamna antiglobalizarea! Inseamna o politica impotriva pietelor libere, impotriva drepturilor si libertatilor oamenilor, impotriva cooperarii intre oameni pe plan mondial si revenirea Lumii la situatia de dinainte de 1989: o lume in care sa avem parte de dictaturi dure, de control asupra populatiei, o lume a granitelor si a neincrederii reciproce, o lume impartita in blocuri politice antagonice.

Dl. Trump este impotriva globalizarii pentru ca doreste sa rezolve problema somajului la el acasa. Doreste de asemenea sa-i redea Americii maretia. Insa o America mareata nu se poate realiza daca pui Statuia Libertatii sub obloc. Iar cei de la noi care sunt impotriva globalizarii ar trebui sa se gandeasca la faptul ca intr-un astfel de regim politic tara noastra ar putea ajunge in cea mai neagra mizerie. Si nu doar tara noastra…

Presedintele Obama poate fi, fara indoiala, criticat. L-am criticat si eu. Si eu cred ca nu intotdeauna politicile sale au fost bune sau cele mai bune. Dar n-a facut niciodata imprudenta sa se declare impotriva globalizarii ci a afirmat rolul Statelor Unite in Lume. In discursul ei, D-na. Clinton a spus ca doreste sa-i capaciteze pe aliatii SUA in lupta cu dusmanii comuni. Aceasta particularitate de a fi impotriva globalizarii o gasim doar la Donald Trump. Nici Rubio, nici Ted Cruz nu au avut in discursul lor aceasta dimensiune politica: antiglobalizarea.

Ar trebui sa ne gandim ca antiglobalizarea poate reprezenta un mare pas inapoi, care sa agraveze situatia internationala si asa incarcata. Iar SUA ar trebui sa se gandeasca la faptul ca antiglobalizarea s-ar putea sa fie impotriva intereselor sale, nicidecum sa-i redea maretia, cum doreste Donald Trump.

Sa ne gandim si la urmatorul aspect: cat de fericiti ar fi cei de la ISIS daca Lumea Libera n-ar mai promova democratia si libertatea in Orientul Mijlociu! Asta ar fi o adevarata victorie a ISIS impotriva Lumii Libere. Precum si o Europa dupa chipul si asemanarea fundamentalismului islamic! Asa cum Dl. Putin ar dori o Europa dupa chipul si asemanarea Uniunii Euroasiatice, proiectul de suflet al domniei sale!

Sa ne gandim ce ar insemna antiglobalizarea in Europa: o Europa a nationalismelor, a granitelor, a sferelor de influenta antagonice – ar insemna distrugerea Uniunii Europene care, dupa unii comentatori, ar conduce la razboi!

De aceea i-as recomanda, cu respect, D-lui. Trump, care aspira sa devina Presedintele SUA, cel putin prudenta in afirmatii si in utilizarea anumitor termeni, precum cel de antiglobalizare.

Putem sa ne gandim si altfel. Sa presupunem ca globalizarea nu a adus nimic bun. Va aduce ceva bun antiglobalizarea? Chiar n-am vazut demonstratii in acest sens, decat pareri neconvingatoare. Poate va aduce ceva mult mai rau… Unii nici nu vor sa ia in calcul o asemenea ipoteza!

Iar tara noastra are, in continuare, nevoie de reforme in spiritul libertatii si economiei de piata libera. Si nu doar tara noastra. Ci intregul nodtru continent. E periculos sa consideri ca daca patru barbati au jefuit o femeie (a fost o stire in acest sens, daca nu gresesc) trebuie sa instituim statul politienesc sau ca e periculos sa mai iesi din casa. Daca se intampla si lucruri rele eu cred ca nu trebuie sa generalizam si sa spunem ca totul e rau, fapt ce ar justifica o dictatura. Mult mai importanta este cooperarea intre oameni, libertatea si de aceea spun ca in continuare e nevoie de reforme si de o crestere a libertatii pe continentul nostru. Cred ca e singura cale prin care putem dezamorsa tensiunile existente si relua cresterea economica creand premisele unui nivel de trai mai bun pentru cetateni.

Observati cum in tara noastra reformele nu doar ca au incetinit, nici nu s-au mai facut din 2004 incoace. In schimb a crescut volumul arestarilor, fara sa se spuna ca ar fi scazut coruptia, munca la negru, fara ca sa se imbunatateasca semnificativ starea economica a tarii. De aceea avem nevoie in continuare de reforme liberale, pentru ca omul care doreste sa faca ceva sa si poata face, nu sa fie condamnat automat la faliment inca din prima zi de activitate. Avem nevoie pentru destinderea atmosferei si reducerea tensiunilor din societate, pentru ridicarea moralului intregii societati.

Traim vremuri in care sunt forte ce nu doresc libertate, ci vor s-o distruga si sa dea Lumea inapoi cu peste 26 de ani. Nu mai vorbesc de faptul ca vor sa instituie o bezna totalitara in tari care de abia au scapat de totalitarism si de mizerie. Vor ca oamenii sa traiasca in mizerie spre a fi condusi mai usor, spre a putea fi supusi mai usor! Iata de ce este necesar sa afirmam libertatea in lume si sa ne opunem acestor forte dusmane, acestor oameni care nu doresc decat binele lor propriu si Puterea in folosul propriu.

Recrudescenta acestor forte ce nu doresc libertatea era de asteptat dupa infrangerea categorica pe care au suferit-o in 1989. Nu trebuie sa ne mire ca au profitat de criza economica pentru ca sa actioneze si mai cu putere. Si ar trebui sa ne (re)amintim ca terorismul islamic de tip Al-Qaeda a inceput, practic, imediat dupa 1990, insa pe atunci nu avea forta pe care o are astazi. Au avut nevoie de 25 de ani pentru a se reorganiza iar acum lovesc cu putere exact ceea ce nu le-a convenit inca de la bun inceput: caderea comunismului, extinderea Lumii Libere, libera circulatie, libera comunicare si tot ce inseamna libertate si s-a afirmat cu putere in Lume in 1989. La fel se intampla, din pacate si in Rusia, de cand Vladimir Putin a ajuns la Putere la Kremlin. Si acolo fortele ostile Lumii Libere au avut nevoie de timp, de vreo 25 de ani, pentru a se reorganiza si, urmatoarea mutare, pentru a lovi Lumea Libera, opusa din punct de vedere axiologic lor.

De aceea n-ar trebui sa ne mire si nici sa ne infricoseze ca acea „cale spre sclavie”, de care vorbea Hayek, se doreste a fi din nou deschisa de aceste forte opuse libertatii, de care vorbeam mai sus.

Sunt intrebat ce e ISIS. ISIS e un amestec de Partid Baas Arab Socialist si Salafism. E un fel de „intalnire dintre pamanturi”, cum ar fi spus Marin Preda, intre doua ideologii totalitare care si-au dat mana. A rezultat aceasta monstruozitate denumita, ironic parca, ISIS!

Cainii totalitarismului nu au murit inca…

martie 26, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 165 comentarii

Super Tuesday

The Washington Post

Super Tuesday state results

Se arata, printre altele, ca:

What happened

Even though he lost Texas, Donald Trump was the clear winner for the Republican Party on Tuesday, ending the day as the unrivaled favorite for the nomination. On the Democratic side, Hillary Clinton strengthened her momentum, helped in part by a sweep of Southern states with large black voting populations.”

Daca veti deschide link-ul veti gasi si rezultatele.

Am urmarit ceea ce s-a intamplat la aceste alegeri primare din interiorul principalelor doua partide din SUA pe CNN. Am stat pana dimineata pentru ca am vrut sa vad atat comentariile de presa, dar si rezultatele, precum si discursurile candidatilor, focalizandu-mi atentia pe Donald Trump, cautand sa inteleg mai bine fenomenul.

Ce se intampla? Donald Trump a obtinut o victorie stralucita atragand voturi de la un electorat din afara celui traditional al Partidului Republican. Faptul ca a venit in forta, cu discursuri pe masura, stilul acesta, este, dupa cat mi se pare, caracteristic GOP (Partidul Republican). Si se vede ca strategia lui da rezultate. Deoarece, pentru ca sa castigi niste alegeri, ai nevoie sa cumulezi voturi mai mult decat contracandidatii tai. Mai ales ca nici rivalii nu stau cu mainile in san.

Insa e un lucru care e trecut cu vederea (sau poate putin inteles), cel putin la noi: discursul D-lui. Trump. Eu le-am urmarit pe toate, si pe cel al domnilor Sanders si Cruz, si pe cel al doamnei Clinton. Dintre toate acestea, discursul lui Donald Trump a fost cel mai aplicat pe probleme economice, de interes inclusiv pentru cetateanul american.

Dl. Trump, spre exemplu, a pus problema enormului deficit comercial pe care SUA il are in relatia cu China, pe faptul ca trilioane de dolari parasesc America si se muta spre alte zari mai bune, adica paradisuri fiscale. Si, intr-adevar, de ce Apple trebuie sa produca in China si sa nu produca in America? Trebuie stiut ca acest deficit comercial e finantat pana la urma din banii cetatenilor americani si nu ajuta la crearea de locuri de munca in America. De asemenea, a pus problema relocarii unor industrii peste granita, spre exemplu in Mexic. Din partea Mexicului, America „castiga” o imigratie in cea mai mare parte ilegala si devine si o piata de desfacere pentru traficul de droguri. Dl. Trump a si dat exemplu statul New Hampshire unde se traficheaza ilegal, desigur, heroina fara probleme. Dansul a facut referire la Marele Zid Chinezesc insa ideea a fost ca SUA nu poate construi un zid care sa apere granita sudica de o imigratie ilegala care pagubeste tara si prin care se realizeaza traficul de droguri. De asemenea, dansul a sustinut dezideratele republicane: renuntarea la Common Core si Obamacare. De asemenea a vorbit ca va lua masura reducerii de taxe si impozite – masura liberala (in sensul liberalismului clasic, nu al Partidului Democrat) – pentru ca sa stimuleze sectorul privat si capacitatea acestuia de a crea locuri de munca.

Interesant este ca aceste aspecte importante ale discursului sau nu prea sunt prezentate, sau cel putin asa mi se pare mie. Mie mi s-a parut ca a fost un discurs ce s-a deosebit foarte mult de cele dinainte, in care Dl. Trump a fost mai mult concentrat pe a face show. De data aceasta s-a referit la problemele reale ale SUA. Inca nu prea stim care vor sunt coordonatele sale de politica externa, dar mai e timp. Din discurs rezulta ca exista cercuri importante in SUA interesate de astfel de probleme macroeconomice care ingrijoreaza, nu doar Dl. Trump e interesat. Impresia pe care mi-a lasat-o este ca astfel de probleme exista, deci sunt reale, si, drept consecinta, se cer rezolvate.

Presa noastra prezinta partinitor lucrurile, in favoarea Democratilor, mai exact in favoarea D-nei. Clinton – parerea mea. Dar s-ar putea si e foarte probabil sa avem un presedinte republican la Casa Alba. Dl. Trump s-a referit in special la problemele Americii – nu inseamna ca prin discursul sau ar dori sa impuna o conduita generala aliatilor din Europa. Noi insa ar trebui sa ne zbatem sa atragem investitii americane importante in Romania, sa avem un parteneriat economic de succes cu SUA.

Sa vedem acum ce critici i se aduc D-lui. Trump din interiorul partidului sau, partidul republican.

The Rightscoop

Ben Sasse pens ‘Open Letter’ on what Constitutionalists should do if Trump is nominated…

Se arata, printre altele, ca:

„Ben Sasse hits all the right notes in this open letter to Trump supporters about what a Constitutionalist should do if Trump is nominated.

Give it a read:

AN OPEN LETTER TO TRUMP SUPPORTERS

To my friends supporting Donald Trump:

The Trump coalition is broad and complicated, but I believe many Trump fans are well-meaning. I have spoken at length with many of you, both inside and outside Nebraska. You are rightly worried about our national direction. You ache about a crony-capitalist leadership class that is not urgent about tackling our crises. You are right to be angry.

I’m as frustrated and saddened as you are about what’s happening to our country. But I cannot support Donald Trump.

Please understand: I’m not an establishment Republican, and I will never support Hillary Clinton. I’m a movement conservative who was elected over the objections of the GOP establishment. My current answer for who I would support in a hypothetical matchup between Mr. Trump and Mrs. Clinton is: Neither of them. I sincerely hope we select one of the other GOP candidates, but if Donald Trump ends up as the GOP nominee, conservatives will need to find a third option.

Mr. Trump’s relentless focus is on dividing Americans, and on tearing down rather than building back up this glorious nation. Much like President Obama, he displays essentially no understanding of the fact that, in the American system, we have a constitutional system of checks and balances, with three separate but co-equal branches of government. And the task of public officials is to be public “servants.” The law is king, and the people are boss. But have you noticed how Mr. Trump uses the word “Reign” – like he thinks he’s running for King? It’s creepy, actually. Nebraskans are not looking for a king. We yearn instead for the recovery of a Constitutional Republic.

At this point in Nebraska discussions, many of you have immediately gotten practical: “Okay, fine, you think there are better choices than Trump. But you would certainly still vote for Trump over Clinton in a general election, right?”

Before I explain why my answer is “Neither of them,” let me correct some nonsense you might have heard on the internet of late.

WHY I RAN FOR SENATE

***No, I’m not a career politician. (I had never run for anything until being elected to the U.S. Senate fifteen months ago, and I ran precisely because I actually want to make America great again.)
***No, I’m not a lawyer who has never created a job. (I was a business guy before becoming a college president in my hometown.)
***No, I’m not part of the Establishment. (Sheesh, I had attack ads by the lobbyist class run against me while I was on a bus tour doing 16 months of townhalls across Nebraska. Why? Precisely because I was not the preferred candidate of Washington.)
***No, I’m not concerned about political job security. (The very first thing I did upon being sworn in in January 2015 was to introduce a constitutional amendment for term limits – this didn’t exactly endear me to my new colleagues.)
***No, I’m not for open borders. (The very first official trip I took in the Senate was to observe and condemn how laughably porous the Texas/Mexican border is. See 70 tweets from @bensasse in February 2015.)
***No, I’m not a “squishy,” feel-good, grow-government moderate. (I have the 4th most-conservative voting record in the Senate: https://www.conservativereview.com/members/benjamin-sasse/http://www.heritageactionscorecard.com/membe…/member/S001197 )

In my very first speech to the Senate, I told my colleagues that “The people despise us all.” This institution needs to get to work, not on the lobbyists’ priorities, but on the people’s:

Now, to the question at hand: Will I pledge to vote for just any “Republican” nominee over Hillary Clinton?

Let’s begin by rejecting naïve purists: Politics has no angels. Politics is not about creating heaven on earth. Politics is simply about preserving a framework for ordered liberty – so that free people can find meaning and happiness not in politics but in their families, their neighborhoods, their work.

POLITICAL PARTIES

Now, let’s talk about political parties: parties are just tools to enact the things that we believe. Political parties are not families; they are not religions; they are not nations – they are often not even on the level of sports loyalties. They are just tools. I was not born Republican. I chose this party, for as long as it is useful.

If our Party is no longer working for the things we believe in – like defending the sanctity of life, stopping ObamaCare, protecting the Second Amendment, etc. – then people of good conscience should stop supporting that party until it is reformed.

VOTING

Now, let’s talk about voting: Voting is usually just about choosing the lesser evil of the most viable candidates.

“Usually…” But not always. Certain moments are larger. They cause us to explicitly ask: Who are we as a people? What does the way we vote here say about our shared identity? What is actually the president’s job?

THE PRESIDENT’S CORE CALLING

The president’s job is not about just mindlessly shouting the word “strong” – as if Vladimir Putin, who has been strongly bombing civilian populations in Syria the last month, is somehow a model for the American presidency. No, the president’s core calling is to “Preserve, Protect, and Defend the Constitution.”

Before we ever get into any technical policy fights – about pipelines, or marginal tax rates, or term limits, or Medicare reimbursement codes – America is first and fundamentally about a shared Constitutional creed. America is exceptional, because she is at her heart a big, bold truth claim about human dignity, natural rights, and self-control – and therefore necessarily about limited rather than limitless government.

THE MEANING OF AMERICA

America is the most exceptional nation in the history of the world because our Constitution is the best political document that’s ever been written. It said something different than almost any other government had said before: Most governments before said that might makes right, that government decides what our rights are and that the people are just dependent subjects. Our Founders said that God gives us rights by nature, and that government is not the author or source of our rights. Government is just our shared project to secure those rights.

Government exists only because the world is fallen, and some people want to take your property, your liberty, and your life. Government is tasked with securing a framework for ordered liberty where “we the people” can in our communities voluntarily build something great together for our kids and grandkids. That’s America. Freedom of religion, freedom of the press, freedom of association, freedom of speech – the First Amendment is the heartbeat of the American Constitution, of the American idea itself.

WHAT IS MOST IMPORTANT TO MR. TRUMP?

So let me ask you: Do you believe the beating heart of Mr. Trump’s candidacy has been a defense of the Constitution? Do you believe it’s been an impassioned defense of the First Amendment – or an attack on it?

Which of the following quotes give you great comfort that he’s in love with the First Amendment, that he is committed to defending the Constitution, that he believes in executive restraint, that he understands servant leadership?

Statements from Trump:
***“We’re going to open up libel laws and we’re going to have people sue you like you’ve never got sued before.”
***“When the students poured into Tiananmen Square, the Chinese government almost blew it. They were vicious, they were horrible, but they put it down with strength. That shows you the power of strength. Our country is right now perceived as weak…”
***Putin, who has killed journalists and is pillaging Ukraine, is a great leader.
***The editor of National Review “should not be allowed on TV and the FCC should fine him.”
***On whether he will use executive orders to end-run Congress, as President Obama has illegally done: “I won’t refuse it. I’m going to do a lot of things.” “I mean, he’s led the way, to be honest with you.”
***“Sixty-eight percent would not leave under any circumstance. I think that means murder. It think it means anything.”
***On the internet: “I would certainly be open to closing areas” of it.
***His lawyers to people selling anti-Trump t-shirts: “Mr. Trump considers this to be a very serious matter and has authorized our legal team to take all necessary and appropriate actions to bring an immediate halt…”
***Similar threatening legal letters to competing campaigns running ads about his record.

And on it goes…

IF MR. TRUMP BECOMES THE NOMINEE…

Given what we know about him today, here’s where I’m at: If Donald Trump becomes the Republican nominee, my expectation is that I will look for some third candidate – a conservative option, a Constitutionalist.

I do not claim to speak for a movement, but I suspect I am far from alone. After listening to Nebraskans in recent weeks, and talking to a great many people who take oaths seriously, I think many are in the same place. I believe a sizable share of Christians – who regard threats against religious liberty as arguably the greatest crisis of our time – are unwilling to support any candidate who does not make a full-throated defense of the First Amendment a first commitment of their candidacy.

Conservatives understand that all men are created equal and made in the image of God, but also that government must be limited so that fallen men do not wield too much power. A presidential candidate who boasts about what he’ll do during his “reign” and refuses to condemn the KKK cannot lead a conservative movement in America.

TO MAKE AMERICA GREAT

Thank you for listening. While I recognize that we disagree about how to make America great again, we agree that this should be our goal. We need more people engaged in the civic life of our country—not fewer. I genuinely appreciate how much many of you care about this country, and that you are demanding something different from Washington. I’m going to keep doing the same thing.

But I can’t support Donald Trump.

Humbly,

Ben Sasse
Nebraska”

Dude makes a lot of sense. I don’t think all of Trump’s followers care about the Constitution, so this probably won’t reach them – but SOME do. And they really need to strongly reconsider what it means to elect Trump as our nominee.”

In presa noastra s-a prezentat cum ca ar fi vorba de un „razboi civil” in randul republicanilor. Mai degraba este vorba de atitudini si e normal sa fie asa intr-o societate libera.

Criticile aduse lui Trump de catre constitutionalisti sunt justificate. Pentru ca in America, nerespectarea Constitutiei poate echivala cu instaurarea unei dictaturi. Asta e lucrul cel mai periculos. Iar Dl. Trump trebuie sa tina cont, dupa parerea mea, de aceste critici. Recentele sale declaratii au pus, desigur, pe ganduri oamenii. De asemenea, un sfat pe care i l-as da D-lui. Trump este sa se fereasca de orice declaratii rasiste sau cu iz rasist. Un presedinte republican – Abraham Lincoln – a militat si a reusit sa aboleasca sclavia negrilor in SUA! Cum a remarcat un invitat la CNN, Ku Klux Klan a actionat dupa o agenda progresivista, pe criterii de rasa, iar Partidul Democrat divide si acum societatea americana pe criterii de rasa. Iar Dl. Trump si tot Partidul Republican ar trebui sa-si aminteasca de cuvintele lui Antonin Scalia:

„To pursue the concept of racial entitlement—even for the most admirable and benign of purposes—is to reinforce and preserve for future mischief the way of thinking that produced race slavery, race privilege and race hatred. In the eyes of government, we are just one race here. It is American.[76]

Deci „in ochii guvernului suntem o singura rasa. Suntem americani.” si aceasta e atitudinea corecta.

Iata ce a aparut in presa noastra:

Gandul

Explicaţie uluitoare a lui Donald Trump pentru refuzul de a se delimita de Ku Klux Klan care îl susţine în alegeri

Se arata ca:

Candidatul în alegerile primare republicane Donald Trump a refuzat duminică să se distanţeze de fostul lider al Ku Klux Klan (KKK) David Duke, care a anunţat că-l susţine, miliardarul atrăgându-şi astfel un val de critici, relatează AFP în pagina electronică.

Duke a fost liderul organizaţiei rasiste în anii ’70, dar s-a distanţat de mişcare la sfârşitul deceniului trecut.

Însă el apără în continuare teoria superiorităţii rasei albe, revizioniste, şi-i atacă în mod regulat pe evrei.

Întrebat despre susţinerea pe care şi-a exprimat-o acest reprezentant al extremismului din Statele Unite faţă de el, Donald Trump a dat asigurări că nu ştie nimic despre David Duke.

El şi-a schimbat astfel poziţia, după ce a afirmat vineri că dezavuează această susţinere.

Îndemnat să condamne Ku Klux Klan şi mişcările care susţin extremismul, Donald Trump a declarat că mai întâi trebuie să se „informeze” cu privire la aceste grupări.

„Nu vreţi să condamn o grupare despre care nu ştiu nimic. Va trebui să mă informez”, a declarat promotorul newyorkez pentru CNN.

Aceste declaraţii ambigue au fost condamnate de către trei dintre ceilalţi patru candidaţi în cursa pentru obţinerea învestiturii republicane în vederea alegerilor prezidenţiale de pe 8 noiembrie.

„Într-adevăr trist, @realDonaldTrump, valorezi mai mult. Trebuie să fim cu toţii de acord, rasismul este un lucru rău, KKK este detestabil”, a afirmat Ted Cruz într-un mesaj postat pe Twitter.

„Mişcările care promovează ura nu au ce căuta în Statele Unite. Suntem mai puternici împreună. Şi atât”, a subliniat, la rândul său John Kasich.

„Nu putem să fim un partid care să desemneze pe cineva care refuză să condamne apărătorii supremaţiei albe şi Ku Klux Klan-ul”, a afirmat, de asemenea, Marco Rubio, într-un mesaj postat pe Twitter.

Această polemică are loc în contextul în care trei persoane au fost rănite cu arme albe, dintre care una grav, în timpul unor ciocniri, sâmbătă, în California, între membri Ku Klux Klan şi opozanţi ai grupării.

Donald Trump a fost criticat duminică şi din cauza unei mesaj pe care l-a postat pe Twitter.

Criticat pentru că a republicat un mesaj postat pe Twitter în care era citat fostul dictator italian Benito Mussolini, el şi-a apărat gestul şi a spus că nu-l interesează autorul, ci acel citat în sine.

„Mai bine trăieşti o zi ca un leu, decât o sută ca o oaie”, este citatul republicat de către Trump.”

Asemenea atitudini nu-i fac bine D-lui. Trump si ar trebui sa se fereasca de acestea. La CNN, intr-o disputa aprinsa, un analist de culoare a pus corect problema: daca e impotriva terorismului atat de hotarat, de ce nu spune despre Ku Klux Klan ca e o organizatie terorista? Asemenea inclinatii catre Putin sau Benito Mussolini, sau admiratia pentru forta Partidului Comunist Chinez, evident ca au ridicat semne de intrebarea in interiorul GOP… Insa Dl. Trump ar trebui sa se gandeasca la faptul ca mesajele pe care le transmite sunt privite cu interes de Uniunea Europeana, de aliatii Statelor Unite. E foarte probabil sa ajunga Presedintele SUA. Cum ar trebui sa privim noi aceste afirmatii care denota admiratie fata de puterea unor dictatori sau care mangaie pe crestet Ku Klux Klan-ul? Evident, astfel de mesaje sunt extrem de toxice si te-ar putea duce cu gandul la transformarea Lumii Libere intr-una totalitara. Fereasca Dumnezeu de asa ceva!

De aceea respectarea Constitutiei SUA trebuie sa fie o prioritate pentru Dl. Trump si dorim sa vedem o atitudine in acest sens. Nu doar una conservatoare, dar si una constitutionalista, care apara Constitutia SUA si intreaga Lume Libera. Este deosebit de important pentru Europa, pentru tinerele democratii din Europa de Est, tari supuse in perioada postbelica unor regimuri comuniste, dictatoriale, in care au suferit milioane de oameni! Asemenea derapaje de la Constitutia SUA trebuie condamnate!! Iar Dl. Trump ar trebui sa le evite cu orice pret. O America mareata nu inseamna o America mussoliniana, o America fascista in care drepturile si libertatile oamenilor sa fie incalcate!

Daca Dl. Trump isi va revizui atitudinea, comportamentul si declaratiile, va reusi sa coaguleze intreg Partidul Republican de partea sa. Dansul a vorbit despre extinderea partidului, de marirea partidului, pentru ca a atras sustinatori din afara lui. Insa lucrul acesta nu trebuie facut cu orice pret, cu pretul incalcarii Constitutiei SUA.

Speram ca alegerile din SUA nu vor aduce un Presedinte ce sa provoace derapaje grave, derapaje de la Constitutia SUA, ce ar putea influenta toxic, negativ Uniunea Europeana si relatiile SUA cu Uniunea Europeana. E o perioada de dezbateri, fara indoiala. Iar acestea trebuie sa fie constructive. Totusi, in discursul sau Dl. Trump a lansat cateva teme de dezbatere interesante. I s-a pus o intrebare si despre atitudinea D-lui. Ben Sasse. A evitat un raspuns direct si clar. Speram sa ia aminte totusi la aceste critici. Si sa-si aminteasca faptul ca America a reprezentat pentru Europa un far al Libertatii, pentru Europa de Est a reprezentat speranta pentru o societate libera, dupa decenii de totalitarism. Mie mi-e teama ca o deplasare politica a SUA in zona fascismului ar putea reprezenta un dezastru in Europa. Speram sa nu se intample asa ceva!

In rest, da, sunt de acord cu temele de dezbatere propuse de Dl. Trump. Trebuie sa tratam problemele cu luciditate.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

martie 3, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 48 comentarii

Ce repere mai avem… ?

Va supun atentiei Dvs. doua stiri de politica externa care mie imi par foarte importante, ce parca au fost trecute cu vederea, mai ales ca la noi se discuta foarte mult despre situatia interna (USL, Basescu, Ponta, Antonescu, se rupe sau nu se rupe USL, buget etc).

Mediafax

Angela Merkel compară NSA cu STASI, într-o discuţie aprinsă cu Barack Obama

Se arata ca:

Cancelarul german Angela Merkel a comparat practicile de spionaj ale Statelor Unite cu cele ale STASI, puternica poliţie secretă a regimului comunist din Germania de Est, într-un schimb de replici aprins cu preşedintele american, Barack Obama.

Furioasă după ce a aflat din Der Spiegel că americanii i-au ascultat telefonul personal, Merkel i-a spus lui Obama: ” Este ca STASI„, relatează The Guardian, în ediţia electronică.

Cancelarul german i-a spus, de asemenea, preşedintelui american că Agenţia de Securitate Naţională (NSA) nu poate fi de încredere din cauza volumului mare de materiale a căror scurgere a permis-o, prin intermediul lui Edward Snowden, potrivit New York Times. „NSA nu poate fi în mod clar de încredere în legătură cu informaţiile private pentru că l-a lăsat pe Snowden să le sustragă„, i-a spus Merkel.

Preşedintele comisiei pentru serviciile de informaţii din cadrul Camerei Reprezentanţilor, Mike Roger, a refuzat să comenteze remarcile lui Merkel în discuţia cu Obama. Într-un comentariu pentru The Guardian, el a numit schimbul de replici „o conversaţie care este posibil să fi avut sau să nu fi avut loc”.

Snowden urmează să depună mărturie în scandalul NSA în cadrul unei anchete a Parlamentului European, luna viitoare, spre nemulţumirea Washingtonului, care face presiuni pentru a opri această depoziţie.”

English: Barack Obama presents the Presidentia...

English: Barack Obama presents the Presidential Medal of Freedom to Angela Merkel Deutsch: Barack Obama verleiht die Presidential Medal of Freedom an Angela Merkel (Photo credit: Wikipedia)

Cu STASI… ? Pentru intreaga lume America a fost intotdeauna un reper al Libertatii. Spuneai Libertate, te gandeai la America. Ca acuma sa se transforme intr-o institutie securistica?! Este cel putin ciudat… Eu stau si ma intreb: daca ar veni la conducerea SUA un Presedinte republican tot asa ar sta lucrurile sau mai rau? Este straniu sa auzi vorbindu-se in astfel de termeni despre SUA. Daca Angela Merkel are dreptate atunci SUA nu mai poate fi socotita ca un reper in ceea ce priveste Libertatea si Democratia in lume, chiar dimpotriva. De aceea punerea semnului egal intre NSA si STASI pare ceva neverosimil. De asemenea avem o stire de senzatie: NSA l-a lasat pe Snowden sa sustraga informatii!!! Ciudata este si afirmatia lui Roger: „o conversaţie care este posibil să fi avut sau să nu fi avut loc”. Deci este posibil sa fi avut loc…

Papa Francisc: „In viata mea am intalnit multi marxisti care sunt oameni foarte buni, deci nu am nimic cu ei”

Agerpres

Papa Francisc afirmă că nu este marxist, ca răspuns la acuzele ce i-au fost aduse răspunzând astfel la criticile ce i-au fost aduse de ultraconservatorii americani după ce a denunţat liberalismul sălbatic, transmite AFP.

Se arata ca:

„‘Ideologia marxistă este greşită. Dar în viaţa mea am întâlnit mulţi marxişti care sunt oameni foarte buni, deci nu am nimic cu ei’, a explicat Suveranul Pontif, într-un interviu publicat duminică de cotidianul italian La Stampa.

Papa a spus că afirmaţiile sale atunci când a condamnat inegalităţile provocate de sistemul economic mondial actual nu au fost o analiză a unui expert, ci se înscriau în doctrina socială a Bisericii catolice. ‘Această condamnare nu face din mine un marxist’, a spus el.

Fidel imaginii sale de apărător al săracilor, Francisc a denunţat în noiembrie dictatura ‘implacabilă’ care creează ‘o cultură a deşeului’, marginalizând populaţii întregi.

Rush Limbaugh, un realizator radio american, conservator (metodist), care se bucură de o mare audienţă, a calificat discursul Papei drept unul ‘pur marxist’. Un membru al ‘Tea Party’, Jonathon Moseley, a considerat util să precizeze că, în opinia lui, ‘Isus a fost un capitalist care a propăvăduit responsabilitatea personală, nu socialistă’. Şi un alt comentator al postului conservator Fox, Stuart Varney, de religie anglicană, l-a acuzat pe papă că este un susţinător al ‘neosocialismului’.

Potrivit biografilor săi, Francisc nu are nimic în comun cu marxismul, ba din contră: fără să fi fost niciodată un hiperconservator, el s-a confruntat pe faţă cu preoţi iezuiţi de extremă stângă, cu vederi marxiste. Faţă de teologia eliberării, foarte răspândită în America latină în anii 70, el a propus o ‘teologie a poporului’, nemarxistă. Familia sa de origine italiană a fost ruinată de criza din 1929 iar el a putut vedea de asemenea pe străzile din Buenos Aires ravagiile liberalismului din Argentina ultimelor decenii.”(subl. mea)

Interesant este daca afirmatiile Papei se vor transforma intr-un nou reper pentru crestin-democratie, un fel de pact intre crestin-democratie si marxism, si daca asa ceva, daca se va intampla, va dainui un timp mai indelungat. De observat puternicele critici venite din partea Tea Party in SUA. Cum se pozitioneaza GOP (Partidul Republican) fata de afirmatiile Suveranului Pontif? Nu se poate sa nu te intrebi daca nu cumva Papa, prin aceste afirmatii, i-a acordat de fapt un sprijin discret lui Obama… Insasi expresia „teologie a poporului” are, cel putin asa mi se pare, un pronuntat caracter de stanga. Un fel de „Papa si poporul”, va dati seama ce inseamna asta…? Pe de alta parte, afirmatiile Suveranului Pontif par a se indrepta impotriva Tea Party, care de altfel a si reactionat vehement. Se incearca oare o neutralizare a Tea Party…?

Eu de asta spun ca ar trebui studiata mai bine Vechea Scoala Americana in domeniul economic – American School. Si anume o politica bazata pe armonizarea intereselor, citez din Wikipedia:

Henry C. Carey, a leading American economist and adviser to Abraham Lincoln, in his book Harmony of Interests, displays two additional points of this American School economic philosophy that distinguishes it from the systems of Adam Smith or Karl Marx:

  1. Government support for the development of science and public education through a public ‘common’ school system and investments in creative research through grants and subsidies.
  2. Rejection of class struggle, in favor of the „Harmony of Interests” between: owners and workers, farmer and manufacturers, the wealthy class and the working class.[18]

In a passage from his book, The Harmony of Interests, Carey wrote concerning the difference between the American System and British System of economics:

Two systems are before the world;… One looks to increasing the necessity of commerce; the other to increasing the power to maintain it. One looks to underworking the Hindoo, and sinking the rest of the world to his level; the other to raising the standard of man throughout the world to our level. One looks to pauperism, ignorance, depopulation, and barbarism; the other to increasing wealth, comfort, intelligence, combination of action, and civilization. One looks towards universal war; the other towards universal peace. One is the English system; the other we may be proud to call the American system, for it is the only one ever devised the tendency of which was that of elevating while equalizing the condition of man throughout the world.[18]

Si m-as opri indeosebi la punctul doi pe care il reiau:

„Rejection of class struggle, in favor of the „Harmony of Interests” between: owners and workers, farmer and manufacturers, the wealthy class and the working class.”

Incerc sa traduc:

Respingerea luptei de clasa in favoarea Armoniei de Interese intre: proprietari si muncitori, fermieri si industriasi, clasa celor bogati si clasa muncitoare”

Si este de remarcat ca cel care a propus asta, Henry C. Carey, a fost un sfatuitor al Presedintelui Lincoln, deci ideea vine direct din GOP, eu asa inteleg. Aceasta conceptie – Harmony of Interests – este una distincta, atat fata de cea a lui Adam Smith cat si fata de cea a lui Karl Marx. Iar comunismul, se stie, se bazeaza pe lupta de clasa. Trebuie de asemenea remarcat faptul ca American School, cunoscut si sub denumirea de National System, a fost politica US care s-a intins pe mai bine de 100 de ani, intre 1860 si 1970. Si a facut din US o tara mare, prospera, puternica, marea putere care este acum! Eu cred ca Armonia de Interese este binevenita in zilele noastre, tulburi si marcate de o grava criza economica, cu repercursiuni sociale, si inclusiv politice, grave. Ar putea sa mai destinda atmosfera asta incarcata si sa se constituie intr-o cale de iesire din criza actuala.

Ce se poate constata din afirmatiile D-nei Cancelar? O dizarmonie de interse intre SUA si Europa, lucru care nu cred ca e de dorit. Ca din toata aceasta lupta cel care pierde e de fapt poporul, e lucru clar. Si se mai constata o distrugere a reperelor, o debusolare generala, lucru care, iarasi, nu cred ca e de dorit. Harmony of Interests a fost intr-un acord deplin, intr-o armonie deplina cu Libertatea. Cu ce a stirbit Vechea Scoala Americana libertatea in America? Cu nimic. Pe cand acum NSA „este ca STASI”, dupa perceptia D-nei. Merkel…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

decembrie 19, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Bunastare pentru regine cu Cadillac

„We the People of the United States, in Order to form a more perfect Union, establish Justice, insure domestic Tranquility, provide for the common defence,[note 1] promote the general Welfare, and secure the Blessings of Liberty to ourselves and our Posterity, do ordain and establish this Constitution for the United States of America” (subl. mea)

Preamble to the United States Constitution

Mi-au atras atentia doua articole din The New York Times, din Pagina de Opinii, primul semnat de Paul Krugman si al doilea semnat de Andrew Rosenthal, pe care vi le supun atentiei Dvs.:

Iata ce ne spune Dl. Krugman:

Populism, Republican Style

Se arata ca:

„The recent speech by Bobby Jindal, Louisiana’s governor, has drawn a fair bit of attention. Conservatives would have you believe that it marks the start of real GOP reform; but the reality, as Andy Rosenthal says, is that Jindal wants to change the jingle in the commercial without changing the product.

And if you want a clear demonstration of that point, compare Jindal’s words and deeds. Here’s what he just said:

We must not be the party that simply protects the well off so they can keep their toys. We have to be the party that shows all Americans how they can thrive. We are the party whose ideas will help the middle class, and help more folks join the middle class. We are a populist party and need to make that clear.

And here’s what he recently did:

Louisiana Governor Bobby Jindal (R) recently rolled out a plan to replace his state’s personal income and corporate taxes with an increased sales tax. Such a move would shift taxes from the rich to the poor, who are disproportionately hit by the sales tax.

According to an analysis by the Institute on Taxation and Economic Policy, Jindal’s plan will raise taxes on the bottom 80 percent of Louisianians, while cutting them for the richest 1 percent:

– The bottom 80 percent of Louisianans in the income distribution would see a tax increase from repealing the personal and corporate income taxes and replacing them with a higher sales tax.

– The poorest 20 percent of taxpayers, those with an average income of $12,000, would see an average tax increase of $395, or 3.4 percent of their income, if no low income tax relief mechanism is offered.

– The middle 20 percent, those with an average income of $43,000, would see an average tax increase of $534, or 1.2 percent of their income.

– The largest beneficiaries of the tax proposal would be the top 1 percent—a group with an average income
of well over $1 million. Louisianans in the top 1 percent would see an average tax cut of $25,423, or 2.3 percent of their income under the plan described above.

I guess there is some innovation here: finally, Republicans have stopped being the party that only want tax cuts, and have started becoming the party that wants to cut taxes for the rich while raising them on ordinary families. Populism!”

In acest articol e vorba de guvernatorul republican de Louisiana, Dl. Bobby Jindal, care iata ce spune (incerc sa traduc):

„Nu trebuie sa fim partidul (republican, n.m) care pur si simplu protejeaza binele celor care sunt in stare sa-si tina jucariile. Ci trebuie sa fim partidul care sa arate tuturor americanilor cum pot prospera. Suntem partidul a carui idei vor ajuta clasa mijlocie si pe cat mai multi oameni sa intre in randurile clasei mijlocii. Suntem un partid populist si trebuie sa facem clar acest lucru.”

English: Governor Bobby Jindal at the Republic...

English: Governor Bobby Jindal at the Republican Leadership Conference in New Orleans, Louisiana. (Photo credit: Wikipedia)

Planul lui Jindal este sa creasca taxele pentru 80% din locuitorii statului Louisiana si, in schimb, sa taie taxele pentru 1% din locuitori, cei cu venituri de peste $1 milion, deci cei mai bogati!!

– Cei cu cele mai mici venituri, $12.000, vor suporta o crestere a taxelor de 3,4%, adica $395;

– Cei cu venitul mediu de $43.000 vor suporta o crestere a taxelor de 1,2%, asta insemnand $534;

– In schimb cei cu venituri de peste $1.000.000, vor avea parte de taieri de taxe de $25.423, adica de 2,3%.

Dl. Krugman trage concluzia ca e vorba de populism. Dar eu sunt tare curios ce ar spune cineva de oriunde de pe Pamantul acesta despre masura asta…

Daca e asa cum a spus Dl. Jindal si anume ca vrea ca sa ajute clasa mijlocie si toti americanii sa prospere, masura avuta in vedere de domnia sa nu are, economic vorbind, decat o singura logica. Si anume: daca lasi mai multe venituri celor bogati, cu forta economica si financiara mare, in schimb maresti taxele la cei saraci si la cei cu venituri medii, pentru ca planul sa reuseasca trebuie ca cei bogati sa inceapa sa se apuce sa faca investitii si sa creeze locuri de munca. Lor nu li s-a micsorat veniturile, dimpotriva! Deci au de unde investii, raspunzand chemarii partidului de a face ca tot americanul sa prospere, nu numai „cei care isi pot tine jucariile”. Dar ca si cei saraci sa-si poata cumpara „jucarii” trebuie ca si salariile sa inceapa sa fie motivante, bune tocmai ca sa fie cat mai multi care sa intre in randurile clasei mijlocii. In caz contrar, planul ramane fara efect: nu face decat sa mareasca niste taxe la 80% dintre louisinieni si celor bogati sa le scada din taxe. Si cu asta ce-am facut? Pai, daca lucrurile stau asa, raman asa, e clar ca se reduce puterea de cumparare la 80% din populatia statului Louisiana.

Dar sa vedem ce spune si Dl. Andrew Rosenthal:

G.O.P. Rebranding

„There is no shortage of people in the Republican Party who think the message voters sent in November was that Mitt Romney and Paul Ryan weren’t conservative enough.

In Kentucky, USA Today reports, Tea Party groups are hoping to oust Senator Mitch McConnell, because he has only paid “lip service” to the causes of the right wing. It’s hard to imagine anyone more dedicated to those causes than Mr. McConnell, who infamously declared at the start of President Obama’s first term that his top priority would be denying him a second one.

But there also are an increasing number of influential Republicans who at least sound like they are trying to drag their party back from the edge.

Gov. Bobby Jindal of Louisiana, whose name is often mentioned as a future presidential candidate, had a very blunt message for the Republican National Committee at its winter meeting this week. “We must stop being the stupid party,” he said. “I’m serious. It’s time for a new Republican Party that talks like adults.”

He said the G.O.P. is guilty of “insulting the intelligence of voters” and has spent too much time “dumbing down” its ideas. “We must reject the notion that demography is destiny, the pathetic and simplistic notion that skin pigmentation dictates voter behavior,” he said. He added that “the first step in getting voters to like you is to demonstrate that you like them.”

It seemed like an extraordinary acknowledgment of what the polls showed in November, which was that minority voters — including a large percentage of Hispanic voters — overwhelmingly rejected the Republicans’ candidates and policies.

But the rest of Mr. Jindal’s remarks suggested that he wants to change the jingle on the commercial rather than the product itself.

“As I indicated before, I am not one of those who believe we should moderate, equivocate, or otherwise abandon our principles,” he said. “This badly disappoints many of the liberals in the national media of course. For them, real change means supporting abortion on demand without apology; abandoning traditional marriage between one man and one woman; embracing government growth as the key to American success; agreeing to higher taxes every year to pay for government expansion; and endorsing the enlightened policies of European socialism.”
That, he said, “is what real change looks like to the New York Times editorial board.”

I appreciate the product placement, but that’s a rather extreme caricature of our positions. (Yes, we support same-sex marriage, but that doesn’t mean we want to “abandon traditional marriage.” We think they can co-exist.)

Another leading Republican political figure (at least in his own mind), Newt Gingrich, told the same Republican gathering: “I am for 100 percent of the American people believing that they have a party that cares about their future. I would like to say to every consultant in this party, if you think you can target less than 100 percent, you’re not going to get any more business.”

Mr. Gingrich was referring to Mr. Romney’s infamous 47 percent comment, but, just like Mr. Jindal, he didn’t seem to be calling for a change in policy so much as a change in tone. Lawmakers, he said, should stop complaining about Mr. Obama’s agenda and practice “cheerful persistence.”

“We need to be the happy party,” he said.

Mr. Jindal and Mr. Gingrich both seem to assume that those who oppose the Republican Party don’t object to Republican programs and goals. They just don’t understand the G.O.P. message. If that’s not “insulting the intelligence of voters” (as Mr. Jindal put it), I don’t know what is.”

Ideea de rebrenduire a GOP e foarte buna. Ea este logica din punct de vedere politic. Interesant este ca, spre deosebire de Tea Party care doreste excluderea Dl. Senator Mitch McConnell pentru „lip service” aduse cauzei de dreapta („lip service”… aha!), Dl. Jindal, mentionat adesea ca viitor candidat la alegerile prezidentiale, are o alta pozitie:

“We must stop being the stupid party,” he said. “I’m serious. It’s time for a new Republican Party that talks like adults.”

Domnia sa afirma ca e timpul „sa nu mai fim un partid prost” si ca „Partidul Republican trebuie sa inceapa sa vorbeasca precum adultii”!! Dupa aceea spune ca nu e dintre cei care cred ca „trebuie sa fim moderati, sa vorbim in mod echivoc, cu alte cuvinte sa ne abandonam principiile” pentru ca tocmai asta (adica faptul ca nu-si abandoneaza principiile, etc) „dezamageste pe multi liberali (democrati) din presa nationala pentru care marea schimbare inseamna casatoria intre persoane de acelasi sex, abandonarea casatoriei traditionale dintre un barbat si o femeie, imbratiseaza cresterea rolului guvernului ca o cheie pentru succesul American, sunt de acord cu mariri de taxe in fiecare an pentru expansiunea guvernamentala ( 😉 look who’s talking about…, n.m. ) si aproba politicile luminate ale socialismului European„. Apoi spune: „acestea sunt schimbarile reale ale board-ului editorial de la The New York Times” (Presa e de vina!! Nu va suna cunoscut? 😀 ). Andrew Rosenthal il contrazice si spune ca ” sustinem casatoriile intre cei de acelasi sex dar nu vrem sa abandonam casatoriile traditionale. Credem ca acestea doua pot coexista”.  In final Andrew Rosethal spune: „Dl. Jindal si Dl. Gingrich par sa presupuna faptul ca cei care se opun Partidului Republican nu au nicio obiectie asupra programelor si asupra scopurilor Republicane. Ci pur si simplu nu inteleg mesajul GOP. Daca asta nu inseamna „a insulta inteligenta celor care voteaza” (cum spune Dl. Jindal), nu stiu ce poate insemna”.

Bineinteles, recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor. E foarte interesant de vazut cum se duce lupta intre Stanga si Dreapta peste Ocean, in SUA…

Interesant este ca Dl. Jindal critica cresterea rolului guvernului, expansiunea guvernamentala dar doreste prosperitate pentru toti americanii, vrea ca sa ajunga cat mai multi americani in randurile clasei mijlocii. Dupa parerea mea, Dreapta nu a gasit o solutie potrivita pentru un astfel de scop si probabil ca din aceasta cauza spune ca GOP e un partid populist. Pentru a avea cat mai multi americani in randul clasei mijlocii trebuie pus accent pe invatamantul public accesibil majoritatii americanilor, scolile private fiind scumpe. Pe de alta parte, cei bogati traiesc in urmatoarea dilema: vor sa fie si mai bogati fara sa faca investitii. Or, lucrul asta nu e posibil. Trebuie investit, inclusiv in factorul uman, daca doresti ca toti americanii s-o duca mai bine. Bineinteles, nu-i poti forta pe cei bogati sa investeasca. Insa ei vad asta, investitia, ca si cum ar saraci pentru ca dau din banul lor. Dar, exista, desigur, si acest risc…

P.S.

Cuvintele din titlul acestei postari nu-mi apartin. Acestea sunt, dupa cum ne asigura Dl. Krugman, ale lui Ronald Reagan!

Off Topic

Romania Libera

Un adolescent a fost împuşcat în cap lângă o şcoală din Atlanta

februarie 1, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 43 comentarii

Fiscal Cliff

Iata un articol interesant din Romania Libera care s-ar putea sa-i intereseze si pe romanii care traiesc in SUA:

2013, anul apocalipsei americane?

Merita citit!

Situatia actuala este rodul unor politici economice proaste , dupa cum se exprima Paul Krugman, aplicate in trecut si a lipsei de determinarea factorilor de decizie americani in rezolvarea acestei situatii, in prezent. Cand economia americana mergea bine, inca de la sfarsitul mandatului Presedintelui Clinton si inceputul erei Bush Jr., acesta din urma propunea reduceri masive de taxe si impozite, ceea ce a si facut. Acum economia americana risca sa alunece din nou intr-o grea recesiune si statul american nu are bani! Toti se „agata” de aceasta problema – fiscal cliff – dar nu se iau, in continuare, masurile necesare evitarii unei grele recesiuni. Sa speram ca actuala administratie de la Casa Alba va avea intelepciunea necesara si va actiona pentru a pune capat crizei ce se prefigureaza ( si se pare ca e vorba si de o criza politica de proportii, nu numai de una economica si financiara).

Ce ar trebui facut in primul si in primul rand? Dupa parerea mea, factorii de decizie de la Washington trebuie sa dea o deosebit de mare importanta politicii monetare si de credit. Trebuie inteles ca intrarea intr-o grea recesiune, cu toate reducerile de cheltuieli, va avea ca efect devalorizarea US$. Taierile bugetare vor amplifica recesiunea, cu consecinta scaderii cursului de schimb la bursa. Spun asta pentru ca nu sunt putini cei ce se tem de devalorizarea monedei datorita sporirii masei monetare, prin tiparire de moneda, dar nu se tem de devalorizarea monedei datorata recesiunii. In recesiune evolutia economica, fata de perioada de avant economic, e ceva, ca sa spun asa, inversat. Krugman arata foarte bine ca daca inflatia e problema ta, atunci trebuie sa iei masuri spre a o combate. Numai ca acum problema nu e inflatia! Si, dupa parerea mea, sporirea masei monetare in conditii de recesiune ar putea sa nu duca la inflatie, tocmai datorita caracterului invers al recesiunii fata de faza de avant economic.  De aceea sporirea masei monetare si a volumului de credite devine o necesitate pentru redresare, precum si reducerea ratei dobanzii. Pentru ca la o rata mare a dobanzii, in perioada de recesiune, cine se mai imprumuta? Aproape nimeni, nu? Si atunci unde ajungem?  Spre deosebire de tarile Zonei Euro, SUA are moneda sa proprie si poate face aceste lucruri. Pentru ca trebuie stimulata cererea de bunuri si investitii. O noua prabusire a cererii in numele reducerii deficitului bugetar si a reducerii cheltuielilor e sinonima cu recesiunea. Inseamna scaderea productiei, a preturilor si a cursului de schimb. In cazul in care s-ar incerca sa se creasca valoarea reala a US$, in conditiile scaderii preturilor, atunci deflatia ar fi iminenta, agravand recesiunea (recesiune deflationara, dupa cum se exprima Nouriel Roubini). Despre necesitatea maririi productiei si a reducerii in continuare a somajului, am vorbit si aici. Avertizam in acel articol faptul ca: „daca SUA nu va reusi sa reduca in continuare somajul atunci se grecizeaza!!„. As adauga sau as formula acum putin altfel: daca cererea de bunuri si servicii va scadea in continuare, va creste si somajul. Daca somajul creste, recesiunea se amplifica. De aceea cresterea cererii si combaterea somajului trebuie sa fie o prioritate de prim rang pentru Casa Alba. Din punctul de vedere al politicilor fiscale, voi spune pe scurt ca trebuie reduse taxele si impozitele. Daca ne referim la SUA, in niciun caz acestea nu trebuie sa creasca acum, daca o reducere a lor nu ar fi posibila.

As mai face referire asupra unui aspect… Vorbeam de devalorizarea US$ datorita recesiunii. Cred ca trebuie remarcat faptul ca devalorizarea monedei americane in astfel de conditii, datorita unei astfel de cauze, nu va ajuta cu nimic economia americana. Dimpotriva! Ma gandesc la faptul ca scaderea productiei ar putea afecta negativ exporturile, cu atat mai mult cu cat stocurile ramase nu se vand, si atunci devalorizarea monedei nu ar aduce niciun castig. Consecintele unei asemenea recesiuni se vor resimti in Europa, unde se duce de asemenea o proasta politica economica, si ar putea determina adancirea recesiunii aici; apoi incetinirea ritmului de crestere al economiei chineze… Lucruri care nu sunt de bun augur pentru economia americana si o situatie care nu poate stimula exporturile Americii… In asemenea conditii devalorizarea dolarului ar putea avea consecinte economice catastrofale pentru America.

As mai spune cate ceva despre cheltuielile in domeniul militar. SUA dispune de un arsenal militar vast, cel mai mare din lume la ora actuala, deosebit de bine dotat cu o tehnologie foarte avansata. A cheltui mai mult in acest domeniu inseamna a cheltui de dragul de a cheltui si nimic mai mult, fara ca aceste cheltuieli sa fie si eficace. Aceste cheltuieli ar determina si alte state sa-si sporeasca arsenalul, spre exemplu Rusia, China, Brazilia, s.a., insa cu cheltuieli mult mai mici, situatia mentinandu-se, in final, aceeasi.

Din punct de vedere strategico-militar, situatia actuala e mult diferita de cea premergatoare celui de-al doilea razboi mondial. Pe vremea aceea se ridicase o Putere militara foarte periculoasa, foarte bine dotata, si cu o armata bine pusa la punct si foarte disciplinata – Germania nazista. Rusia, Franta stateau mult mai slab din punct de vedere militar. Si chiar si SUA pe vremea aceea. Lucruri ce au permis expansiunea Germaniei in prima faza a razboiului. Acum e o lume diferita chiar de cea din perioada razboiului rece… De la o lume bipolara s-a trecut la una multipolara, daca se poate spune asa. Numarul tarilor care au armament nuclear a crescut, de asemenea si-au perfectionat armatele, tehnicile, dotarea. O conflagratie mondiala e mult mai greu de realizat, as zice eu… Pe de alta parte, in cazul unui razboi punctual, ca sa zic asa, spre exemplu cu Coreea de Nord sau Iran, SUA nu are nevoie de sporirea cheltuielilor militare acum. Poate ca da, in cazul declansarii unui astfel de razboi, dar acum nu vad rostul unor cheltuieli suplimentare. Am spus poate ca da deoarece bugetul apararii in cazul SUA este si asa foarte mare, iar dotarile armatei americane sunt la un inalt nivel. Spre exemplu, Iranul nu poate face fata avioanelor americane F-16, chiar daca acestea sunt dintr-o generatie mai veche. Acelasi lucru e valabil si pentru Coreea de Nord. Nu mai vorbesc daca luam in considerare intreg NATO, cu tot arsenalul sau militar. De aceea o sporire a cheltuielilor militare a SUA mi se pare redundanta. In orice caz este o masura indoielnica de salvare a economiei americane.

Off Topic – DE citit si…

Consiliul Constituţional francez a invalidat impozitul de 75% pentru bogaţi

Razboiul politic in USA. Un Presedinte acuza!!

Obama acuză republicanii că protejează interesele bogaţilor

Se arata ca:

„In pline negocieri de ultim minut, in care congresmenii incearca sa evite o cura de austeritate brutala, presedintele Statelor Unite, Barack Obama, i-a acuzat pe republicani ca au provocat criza „zidului bugetar”.

Intr-un interviu acordat televiziunii NBC, presedintele Statelor Unite a afirmat ca adversarii sai politici, care controleaza o parte a congresului, nu pot accepta ideea ca „impozitele celor mai bogati american trebuie sa creasca un pic”, informează Hotnews.ro.Obama, care de la realegerea sa la inceputul lui noiembrie negociaza cu republicanii un acord pentru a evita intrarea in vigoare, in mod automat, de la 1 ianuarie, a unor cresteri generalizate de impozite si reduceri in cheltuielile statului, a deplans faptul ca protectia veniturilor celor mai instariti contribuabili „pare sa fie singura lor tema unificatoare”.

„Ei spun ca prioritatea lor este sa trateze de o maniera serioasa deficitul, dar modul in care se comporta pare sa arata ca singura lor prioritate este sa faca in asa fel incat facilitatile fiscale ale celor mai bogati americani sa fie protejate”, a spus el, intr-un interviu acordat pentru emisiunea „Meet the press”, care a fost inregistrat sambata.

In conditiile in care liderii republicani si democrati din Senat incearca duminica sa ajunga la un acord de ultima clipa, Barack Obama s-a abtinut de la orice pronostic.

„Eram moderat optimist ieri (vineri, n.r.) dar se pare ca nu exista inca un acord”, a notat el.

Daca nu se ajunge la un compromis, masurile de austeritate care vor intra in vigoare risca sa arunce din nou prima economie mondiala in recesiune, dupa cum au avertizat o serie de economisti.

De la inceputul negocierilor, chestiunea facilitatilor fiscale mostenite de la presedintele republican George W. Bush a fost una centrala: Obama vrea sa le elimine pentru gospodariile care au venituri mai mari de 250.000 de dolari pe an, in timp ce republicanii nu vor sa auda de nicio crestere de impozite, vizand cheltuielile statului pentru a reduce deficitul.

Senatul se va reuni duminica la ora 13,00 (18,00 GMT) iar sesiunea camerei se deschide o ora mai tarziu. Niciun vot nu este asteptat inainte de ora 18,30 (23,30 GMT).”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

decembrie 30, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 215 comentarii

Stiri interesante…

Iata ce ne spun Romania Libera si Gandul:

ALEGERI PREZIDENŢIALE SUA. Barack Obama a jucat baschet cu câteva ore înainte de anunţarea primelor rezultate ale scrutinului

ALEGERI PREZIDENTIALE SUA. Invitaţii Ambasadei SUA la Bucureşti au ales între Obama şi Romney. Gitenstein a votat prin e-mail

ALEGERI SUA 2012. America îşi alege preşedintele, după o campanie istorică, încheiată cu lacrimi. UPDATE: Obama, câştigătorul alegerilor Ambasadei SUA. Cum a ajuns Gigi Becali pe listă – LIVE

CHESTIA ZILEI: Alegeri România-SUA

INTERVIURILE GÂNDUL. Analistul economic Marilyn Geewax, despre ALEGERI SUA 2012, economia ca armă de campanie şi cele mai proaste momente ale candidaţilor pentru Casa Albă

Interesant este urmatorul lucru: romanii de aici par a fi, in majoritate, de partea lui Obama, dar nu de partea lui Traian Basescu sau de partea Angelei Merkel…

Sa vedem ce se mai intampla si pe la noi:

Ponta: Întâlnirea cu Băsescu va clarifica încă o dată că şedinţele de guvern nu se ţin la Cotroceni

Discursul lui Ponta din şedinţa de guvern, întrerupt. „Domnul secretar de stat, aruncaţi-l, călcaţi-l în picioare, faceţi ceva!”

Iliescu: Ce a apărut în plus din vară până acum ca să exite motivare pentru suspendarea lui Băsescu?

SONDAJ IRES. Care este profilul alegătorului lui Crin Antonescu, Traian Băsescu şi Dan Diaconescu

Update – Obama a castigat!

ALEGERI SUA 2012 – REZULTATE: Barack Obama A CÂŞTIGAT un nou mandat. „Nu am fost niciodată mai încrezător în aceste State Unite!” – GÂNDUL A TRANSMIS LIVE

Se arata, printre altele, ca:

UPDATE 8.39 Obama: „În această seară, la alceste alegeri, voi, poporul american, aţi demonstrat că, deşi drumul a fost lung şi greu, pentru SUA ce e mai bun abia acum urmează. Vreau să mulţumesc fiecărui american care  a participat la aceste alegeri, celor care au votat pentru prima oară, celor care au stat foarte mult timp la coadă – apropo, va trebui să rezolvăm problema asta – , fie că aţi ţinut o pancartă cu Obama sau una cu Romney, vocea voastră a contat. Tocmai am vorbit cu guvernatorul Romney şi l-am felicitat pentru campania lui. A fost o campanie dură, dar numai pentru că amândoi ne iubim profund ţara”.

”Vreau să îi mulţumesc prietenului meu şi partenerului din ultimii patru ani, cel mai bun vicepreşedinte pe care şi l-ar putea dori cineva, Joe Biden. Şi nu aş fi bărbatul care sunt astăzi fără femeia care, acum 20 de ani, a acceptat să îmi fie soţie. Michelle – vreau să spun asta public – , nu te-am iubit niciodată mai mult şi nu m-am simţit nicicând mai mândru văzând cum ţara se îndrăgosteşte de tine, în calitate de primă doamnă”.

„Vă mulţumesc pentru că aţi crezut în mine până la capăt, dincolo de toate suişirile şi coborâşurile. M-aţi ridicat de-a lungul acestui drum şi vă sunt recunoscător”.

„Democraţia într-o naţiune de 300 de milioane de oameni poate fi gălăgioasă. Dar, în ciuda tuturor diferenţelor dintre noi, cei mai mulţi avem acelaşi nucleu de visuri pentru ţara noastră.”

„Economia noastră îsi revine, un deceniu de război e încheiat, iar această campanie lungă s-a terminat. Mă întorc la Casa Albă mai hotărât şi inspirat ca niciodată. În această seară, aţi votat pentru acţiune, nu politica de zi cu zi. În următoarele luni, sunt hotărât să lucrez cu ambele partide, pentru a rezolva problemele care ne aşteaptă. Aceasta nu înseamnă că treaba voastră s-a încheiat. În democraţia noastră, rolul cetăţeanului nu se încheie după vot”.

„Vă mulţumesc! Nu am fost niciodată mai încrezător în aceste State Unite!”. […]

UPDATE 7.55 Mitt Romney îşi acceptă, în sfârşit , înfrângerea: „Tocmai l-am sunat pe preşedintele Obama, ca sa îl felicit pentru victoria lui şi să îi urez succes în noul mandat. Ţara noastră are de înfruntat provocări mari, mă rog să ne poată ghida ca naţiune pentru a trece peste ele”. Romney le mulţumeşte tuturor celor care l-au ajutat în această campanie, inclusiv candidatului său pentur vicepreşedinţie, Paul Ryan, despre care spune că, exceptându-o pe Ann, soţia sa, a fost ”cea mai bună alegere pe care a făcut-o”. Romney vorbeşte despre greutăţile din viitor şi nevoia de a conlucra indiferent de culoarea politică. Spune că el şi Ryan au dat totul în această campanie, că şi-ar fi dorit să fie el liderul care să îndrume poporul american, însă naţiunea a ales un alt lider, iar el se va ruga pentru acest lider.” (subl. mea)

Interesant este ca la politicienii nostri nu prea auzi asa ceva – „amandoi ne iubim profund tara”, „nevoia de a conlucra indiferent de culoarea politica”. Sau ca invinsul in alegeri sa spuna ca „se va ruga pentru acest lider”, adica pentru cel care a castigat! La noi a fost chestia aceea ca „romanii trebuie sa aleaga intre doi comunisti”, spusa de stim noi cine…

Obama face istorie pe Twitter:

Mesajul cu care BARACK OBAMA face istorie pe Twitter

Vezi ce mesaj i-a transmis Băsescu preşedintelui american reales, Barack Obama

Se arata, printre altele, ca:

„”Am deosebita plăcere să vă scriu pentru a vă felicita cu prilejul victoriei în alegerile prezidenţiale din data de 6 noiembrie. Atât campania dumneavoastră de succes în vederea realegerii cât şi determinarea de a vă îndrepta spre o nouă viziune a Americii în care prosperitatea este împărtăşită tuturor au atras atenţia românilor şi a naţiunilor din întreaga lume. Realegerea dumneavoastră survine într-un moment foarte prilenic pentru parteneriatul strategic româno-american. Relaţia progresivă, construită pas cu pas, a reprezentat întotdeauna forţa dinamică a parteneriatului nostru bilateral. Declaraţia Comună privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI, pe care am semnat-o anul trecut, în data de 13 septembrie, este dovada încrederii şi a prieteniei dintre ţările noastre şi care trasează, în egală măsură, liniile viitoare ale cooperării noastre. În acelaşi timp, Declaraţia Comună oferă fundamentul necesar pentru a putea atinge scopurile pe care ni le-am propus în viitor. Mai mult, Tratatul dintre România şi Statele Unite privind implementarea Sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice în ţara noastră reprezintă o evoluţie semnificativă la nivel bilateral, care are potenţialul de a asigura securitatea zonei euroatlantice în ansamblu”, se arată în mesaj.

Preşedintele Băsescu îşi exprimă totodată convingerea că „dialogul apropiat” va fi continuat şi consolidat, asigurând că parteneriatul transatlantic are o importanţă fundamentală pentru România.

„Îmi exprim convingerea că vom continua şi vom consolida dialogul nostru apropiat şi vom lucra împreună pentru a consolida parteneriatul strategic şi legăturile de prietenie dintre ţările noastre. Doresc să vă asigur că parteneriatul transatlantic are o importanţă fundamentală pentru România, în calitatea sa de membru al NATO şi al UE”, potrivit mesajului.

„Îmi exprim speranţa că voi avea ocazia să vă reîntâlnesc în viitorul apropiat. Anticipând acest moment, reiterez felicitările mele sincere pentru victoria obţinută în alegeri şi vă urez succes în îndeplinirea mandatului care v-a fost încredinţat de poporul american”, se mai arată în mesajul transmis de preşedintele Băsescu preşedintelui SUA.”” (subl. mea)

„How are you, my friend?”

Consilierul prezidenţial Fota: Relaţia dintre România şi SUA se va aprofunda

Se arata, printre altele, ca:

Consilierul prezidenţial Iulian Fota apreciază că relaţia dintre România şi SUA se va aprofunda, odată cu realegerea lui Barack Obama, iar victoria acestuia în faţa lui Mitt Romney, la alegerile prezidenţiale din SUA, nu este o surpriză, informează Mediafax.

România şi SUA trebuie să găsească noi proiecte comune în al doilea mandat de preşedinte al lui Barack Obama. Acesta va fi un preşedinte diferit în al doilea său mandat la Casa Albă, a declarat, miercuri, într-un interviu la RFI consilierul prezidenţial, Iulian Fota. El a spus că i-ar da nota 8 lui Obama pentru modul cum a gestionat economia în primul mandat.

Pentru Iulian Fota, victoria lui Barack Obama în faţa lui Mitt Romney, la alegerile prezidenţiale din SUA nu este o surpriză: „M-am aşteptat la victoria lui Obama. Nu cred că putem vorbi de un preşedinte slăbit. Câştigând alegerile, este reconfirmat. Cred că va fi în schimb un preşedinte diferit, pentru că agenda este diferită. Eu cred că al doilea mandat al preşedintelui Obama va fi mult mai dificil decât primul, este mult mai complicat, agenda este mult mai largă, iar unele dintre chestiuni sunt de importanţă globală, de aceea şi toată această atenţie acordată acestor alegeri”.

Dacă ar fi să dăm o notă la economie, la modul în care preşedintele Obama a gestionat economia în primul mandat, eu i-aş da un 8, pentru că a reuşit să refacă până la urmă fundamentele economice ale Americii. Să nu uităm că 2011 a fost pentru prima dată când sectorul industrial a produs locuri de muncă în America. Deci America se reindustrializează, ceea ce este foarte important. Din punctul ăsta de vedere, chiar dacă a fost dificil şi aşteptările au fost mari, preşedintele Obama a reuşit să repună economia americană pe un fundament bun. Acum rămâne ca în al doilea mandat să consolideze ceea ce a făcut şi să se implice mai mult, aici ar avea un rol foarte mare de jucat, în gestionarea şi economiei globale, pentru că este foarte important ce se întâmplă global. Or global şi China începe să scadă şi India, ţările emergente încep să-şi piardă combustibilul, aburul şi ca atare, economia mondială va fi mult mai complicată în următorii ani ca până acum”, crede consilierul prezidenţial.

Iulian Fota apreciază că relaţia dintre România şi SUA se va aprofunda, odată cu realegerea lui Barack Obama. „Am asistat de două ori până acum la discuţii ale preşedintelui Traian Băsescu cu preşedintele Barack Obama, o dată pe durata summit-ului NATO şi altă dată cred că în 2011, la Casa Albă. Sunt doi oameni foarte apropiaţi, în relaţii foarte bune. De fapt, la ultima întrevedere cam asta a şi fost formula de salut a preşedintelui Obama, „How are you, my friend?” şi discuţia a fost foarte bună”, spune consilierul prezidenţial.” (subl. mea)

Geoană, despre alegerile prezidenţiale din SUA: Interesul Americii pentru România rămâne ridicat

Se arata, printre altele, ca:

„Geoană consideră că, indiferent de cine se află la Casa Albă, interesul arătat de administraţia SUA faţă de România va fi întotodeauna ridicat.

Avem 50 de ani de parteneriat strategic cu americanii şi sunt convins că, dacă ne vedem de treabă indiferent de cine este la Casa Albă, interesul pentru România rămâne ridicat”, a declarat Mircea Geoană la postul de televiziunea Antena 3.” (subl. mea)

50 de ani de parteneriat strategic cu americanii…?!

Alegerile pentru Congresul SUA. Democraţii păstrează majoritatea în Senat

DE citit si…

Vladimir Putin îl felicită pe Obama pentru realegerea sa în funcţie

Se arata, printre altele, ca:

„”Sperăm că iniţiative pozitive vor fi dezvoltate şi perfecţionate în cadrul relaţiilor bilaterale şi cooperării între Rusia şi Statele Unite pe scena internaţională, în interesul securităţii şi stabilităţii în lume”, a adăugat el.

Peskov a făcut aluzie la politica de „relansare” a relaţiilor ruso-americane, lansată de Obama şi de predecesorul lui Putin la Kremlin, Dmitri Medvedev.

Totuşi, relaţiile ruso-americane au început să se deterioreze după ce Putin a câştigat un al treilea mandat prezidenţial.

Confruntat în ultimele luni cu o mişcare de contestare fără precedent, el a acuzat Departamentul de Stat american că finanţează organizatorii unor manifestaţii ale opoziţiei în Rusia şi a plasat sub un control strict organizaţiile neguvernamentale care beneficiază de finanţare externă, obligându-le să se înregistreze ca „agenţi străini”.

De asemenea, Rusia a pus capăt, la 1 octombrie, activităţilor Agenţiei americane pentru Dezvoltare Internaţională (USAID), acuzând-o de ingerinţe în viaţa politică rusă.” (subl. mea)

Stiri interne

BĂTAIE la Guvern între fermierii care protestează şi jandarmi. Ministerul Agriculturii: Protestatarii acţionează politic. GALERIE FOTO

Se arata, printre altele, ca:

UPDATE 14.35 Protestatarii din domeniul agricol care pichetează sediul Guvernului nu acţionează în numele fermierilor pe care ar trebui să-i reprezinte, ci în numele unor interese pur politice, potrivit Ministerului Agriculturii.

„Eforturile ministerului sunt cunoscute şi încurajate de importante asociaţii din agricultură, care, deşi nu s-au manifestat în favoarea unei mişcări de protest, au fost anunţate ca parte a mişcării de stradă. Astfel, din cinci organizaţii care ar fi trebuit să protesteze astăzi în capitală doar două au continuat acest demers. Din păcate, atât LAPAR cât şi Holstein Ro nu acţionează în numele fermierilor pe care ar trebui să-i reprezinte, ci în numele unor interese pur politice”, se arată într-un comunicat al instituţiei.

Reprezentanţii MADR spun că preşedintele Holstein Ro, Costel Caraş, este şi preşedintele unui partid politic, ceea ce „devalidează” întreaga acţiune organizată.

„Elocvent este faptul că protestul poartă aceeaşi denumire ca şi moţiunea simplă depusă în Parlament de către ARD. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale va continua consultarea permanentă cu reprezentanţii fermierilor, astfel încât bugetul anului 2013 să reflecte creşterea sprijinului pentru sectorul agricol, proces care a început în perioada mai-octombrie 2012”, se arată în comunicat.

Reprezentanţii ministerului spun că stimulentele acordate agicultorilor au crescut în acest an. Astfel, sprijinul pe suprafaţă (SAPS + CNDP) a fost majorat cu 16%, până la aproape 155 de euro pe hectar, plăţile pentru bovine au urcat cu 22%, la 500 de lei pe animal, pentru păsări s-au majorat cu 11% şi pentru porci cu 13%. Totodată s-au înfiinţat noi forme de sprijin, cum ar fi cel pentru bivoliţele de lapte, de 187,5 euro pe animal, şi cel pentru taurine din rasa de carne, de 300 de euro.

UPDATE 14.30 O ambulanţă a fost solicitată, miercuri, în Piaţa Victoriei din Capitală, pentru a acorda îngrijiri unui protestatar care ar fi fost agresat în timpul intervenţiei jandarmilor contra celor care aruncat cu garduri în forţele de ordine, au declarat, pentru MEDIAFAX, surse medicale.

După ce protestatarii au început să arunce cu garduri în jandarmi, patru dintre manifestanţi au fost ridicaţi, iar jandarmii au împrăştiat gaze lacrimogene, pentru calmarea spiritelor, în final conflictul fiind stins.

Protestatarii au început să arunce cu garduri în jandarmi, la Piaţa Victoriei, patru dintre manifestanţi au fost ridicaţi, iar jandarmii au aruncat cu gaze lacrimogene.

Timp de câteva minute circulaţia rutieră a fost oprită, în zona în care pichetează de trei ore producătorii agricoli, traficul fiind rulat după ce jandarmii au pus la loc gardurile de împrejmuire.

La ora transmiterii acestei ştiri, protestatarii au fost calmaţi de intervenţia amplă a jandarmilor.

Poliţişti pe motociclete rulează în zonă, iar efective de jandarmi au fost aduse pentru eventuale intervenţii.”

The New York Times

President Map

O harta foarte interesanta!

Obama Wins a Clear Victory, but Balance of Power Is Unchanged in Washington

Divided U.S. Gives Obama More Time

Se arata, printre altele, ca:

„He defeated Mr. Romney 52 percent to 47 percent in Hamilton County, home to Cincinnati, but only because of the number of votes he banked in the month leading up to Election Day.

Mr. Obama won despite losing some of his 2008 margins among his key constituencies, including among younger voters, blacks and Jewish voters, yet he appeared to increase his share among Hispanics and Asians. Early exit poll results showed Latinos representing about 1 in 10 voters nationwide, and voting for Mr. Obama in greater numbers than four years ago, making a difference in several states, including Colorado and Florida.

He held on to female voters, according to preliminary exit polls conducted by Edison Research, but he struggled even more among white men than he did four years ago.

Mr. Romney’s coalition included disproportionate support from whites, men, older people, high-income voters, evangelicals, those from suburban and rural counties, and those who call themselves adherents of the Tea Party — a group that had resisted him through the primaries but had fully embraced him by Election Day.

The Republican Party seemed destined for a new round of self-reflection over how it approaches Hispanics going forward, a fast-growing portion of the voting population that senior party strategists had sought to woo before a strain of intense activism against illegal immigration took hold within the Republican grass roots.

It was the first presidential election since the 2010 Supreme Court decision loosening restrictions on political spending, and the first in which both major-party candidates opted out of the campaign matching system that imposes spending limits in return for federal financing. And the overall cost of the campaign rose accordingly, with all candidates for federal office, their parties and their supportive “super PACs” spending more than $6 billion combined.

The results Tuesday were certain to be parsed for days to determine just what effect the spending had, and who would be more irate at the answer — the donors who spent millions of dollars of their own money for a certain outcome, or those who found a barrage of negative advertising to be major factors in their defeats. […]

In Chicago, as crowds waited for Mr. Obama to deliver his speech, his supporters erupted into a roar of relief and elation. Car horns honked from the street as people chanted the president’s name.

“I feel like it’s a repudiation of everything the Republicans said in the campaign,” said Jasmyne Walker, 31, who jumped up and down on the edge of a stone planter in a downtown plaza. “Everybody said that if he lost it would be buyer’s remorse — that we were high on hope in 2008. This says we’re on the right track. I feel like this confirms that.””

DE citit si editorialul lui Paul Krugman:

Wall Street’s Bad Investment Decision

 

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

noiembrie 7, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Grand Old Party, incotro…?

O analiza foarte interesanta pe care o recomand tuturor spre a fi citita! Este si documentata corespunzator.

Official Portrait of President Ronald Reagan

Eu cred ca trebuie citita pentru ca ce se intampla in SUA ne priveste pe toti intrucat produce efecte pe plan international. De cele mai multe ori aceste efecte sunt importante.

Articolul ne vorbeste despre polarizarea politica in SUA si tendinta Grand Old Party (Partidul Republican) de a se deplasa spre extrema dreapta a spectrului politic. O tendinta ce a inceput de prin anii ’70, continuand pana in prezent, dar care, dupa parerea mea, s-a facut vizibila in spatiul public odata cu Administratia Reagan. Exista, deci, diferente majore intre vechii republicani si noii republicani… Fenomenul e de natura sa ingrijoreze.  Eisenhower parea a fi mult mai rezonabil, citez din articol:General of the Army Dwight David Eisenhower wh...

„Anul acesta au apărut mai multe cărți care trag semnale de alarmă privind migrația către dreapta a Partidului Republican, care are efecte asupra întregului sistem politic. Ele vin în urma unei serii de articole și eseuri critice din ultimii ani – în special după apariția fenomenului Tea Party și intrarea candidaților susținuți de mișcare în Congres, în 2010. Teoria se încadrează, însă, într-un context mai larg și mai vechi: de prin anii ’90, cercetătorii și comentatorii politici au analizat fenomenul de polarizare – distanța din ce în ce mai mare între pozițiile celor două partide, și intensitatea și ostilitatea crescândă cu care se desfășoară competițiile politice. Deja, polarizarea este luată ca fapt dovedit; explicația este în lucru, dar se coagulează un grup care preferă să renunțe la vechea declarație că ambele părți se fac la fel de vinovate.

Dacă un partid ar incerca să abolească securitatea socială, ajutorul de șomaj și să elimine legile muncii și programele pentru fermieri, n-ai mai auzi de acel partid din nou…. Sigur, există un mic grup care crede că poți să faci lucrurile astea. […] Numărul lor este neglijabil, și sunt niște proști. Președintele Dwight D. Eisenhower, 1954

Acest pasaj foarte plastic și edificator a fost citat de Mike Lofgren, un „dezertor” republican care consideră că partidul a căzut pradă forțelor extremiste și „seamănă acum din ce în ce mai mult cu un cult apocaliptic, sau unul din partidele autoritare intens ideologice din Europa secolului XX.” Lofgren a lucrat timp de 28 de ani ca staffer republican în Congres (în comitetele bugetare din Senat și Cameră). În toamna lui 2011 a demisionat și a scris un eseu (prima sa publicație) în care a încercat să dezasambleze și să explice profanilor mașinăria ideologică a partidului.”

E de luat aminte…

Civitas Politics

D’ale carnavalului

Săptămâna aceasta are loc Convenția Națională Republicană, în Tampa, Florida – un stat disputat între republicani și democrați în alegerile prezidențiale, și de altfel statul care a hotărât deznodământul scrutinului din 2000. În cadrul convențiilor se confirmă candidatul fiecărui partid, dar de obicei se știe deja cine va fi ales. Astfel, ele sunt un fel de paradă: o ocazie pentru (re-)enunțarea scopurilor în caz de victorie electorală și trâmbițarea succesului sigur al candidatului – „the next president of the United States”, cum sunt prezentați aceștia înaintea tuturor aparițiilor de campanie. Ca bonus, sunt o oportunitate pentru staruri politice în ascensiune să se afirme printr-un discurs strălucit (așa cum a făcut-o Obama la convenția democrată din 2004).

Pentru republicani, însă, cerul este înnorat zilele astea – și nu numai din cauza uraganului așteptat în Tampa. Săptămâna trecută, site-ul popular Gawker a publicat aproape o mie de pagini originale, cu…

Vezi articolul original 3.229 de cuvinte mai mult

august 30, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu