Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Nu numai despre China

Iata ce am citit in Evenimentul Zilei:

China, cea mai mare putere economică. România nu poate fructifica ascensiunea

Articolul ne spune:

„În ultimii trei ani, produsul intern brut pe cap de locuitor în China s-a majorat. Analiştii grupului financiar britanic Standard Chartered estimează că anul acesta PIB-ul per capita va urca la 4.166 de dolari, pentru ca în 2030, când statul cu cea mai numeroasă populaţie va domina lumea din punct de vedere economic, să se cifreze la 21.420 de dolari.

Potrivit Super Cycle Report, realizat de britanici, şi economia Indiei va cunoaşte un salt spectaculos în următoarele două decenii, astfel că PIB-ul per capita va creşte de peste şase ori, de la 1.164 dolari în 2010, la 7.380 dolari în 2030.”

Cu privire la relatiile Romaniei cu China se arata:

„”România nu poate fructifica ascensiunea Chinei, care este dispusă să importe 1% din bunuri de la noi, dar nu avem ce exporta”, ne-a declarat Mihai Ionescu, adăugând că, pentru exportatori, anul 2011 a fost declarat ”Anul Chinei”, ceea ce înseamnă că focusul va fi livrările către piaţa chineză şi atragerea de investiţii. În acest scop, la Beijing va fi inaugurat primul centru de expansiune economică privată.

Una dintre problemele cu care s-ar putea confrunta investitorii chinezi dornici să contribuie la dezvoltarea infrastructurii, a agriculturii şi a industriei româneşti este nivelul salariilor, deoarece românii s-ar putea să aibă pretenţii financiare mai mari decât cele ale conaţionalilor lor.

”Ei vor să ne facă autostrăzi, dar nu cred că vor reuşi doar cu muncitori români şi vor dori să aducă şi câţiva oameni de-ai lor. Nu ştiţi în ce ritm se lucrează în China”, a subliniat Mihai Ionescu.”

Iata ce spune si despre cheia succesului:

„Dezvoltarea Chinei şi a Indiei are la bază folosirea în condiţii de eficienţă maximă a capitalului financiar şi a forţei de muncă, se mai arată în raportul realizat de Standard Chartered. Astfel, chinezii au făcut o mişcare inteligentă, în sensul că, spre deosebire de indieni, au reuşit să atragă investiţii mai mari, să crească productivitatea şi au investit masiv în educaţie, reducând semnificativ analfabetismul.

Rata analfabetismului este de 1% în China, atât în rândul bărbaţilor, cât şi a femeilor, în vreme ce în India aceata se plasează la 25% în cazul bărbaţilor şi la 49%, în cel al femeilor.

În ceea ce priveşte posibila adâncire a diferenţei dintre populaţia săracă şi cea bogată, Aurelian Dochia este de părere că muncitorii chinezi sunt dispuşi să muncească pe bani mai puţini, dacă ritmul de creştere al economiei le va permite copiilor lor să ducă o viaţă mai bună.

  • Dacă ritmul de creştere economică este foarte mare, atunci şi păturile sociale foarte sărace au încredere că pot avansa. Cred că tensiunile sociale pot fi ţinute sub control. Totuşi, chiar dacă va fi prima putere economică a lumii, China nu poate fi comparată cu Statele Unite din punctul de vedere al venitului pe cap de locuitor”, Aurelian Dochia, analist economic”

Un alt articol interesant este acesta:

China vrea să-şi producă alimentele în România, cu chinezi

Este vorba despre nevoile alimentare uriase ale Chinei, iata ce se precizeaza:

„”China are un potenţial redus în sectorul alimentar, iar nevoile de consum sunt imense. De aceea, vor să vină în România să producă. Cel mai probabil, forţa de lucru va fi asigurată de chinezi, deoarece românii nu ar accepta să lucreze pe salarii la fel de mici”, a adăugat Mihai Ionescu.”

Articolul da si un „exemplu oriental” si anume:

Statul Qatar va cumpăra teren în Ucraina şi Argentina pentru a cultiva cereale, valoarea contractelor fiind estimată la aproximativ 200 de milioane de dolari.

Emiratul importă 95% din alimentele pe care le consumă locuitorii săi, iar rezervele de apă dulce îi ajung pentru două zile. Astfel, acordurile cu cele două state îi va asigura siguranţa energetică, a declarat Mahendra Shah, şeful Programului Naţional privind Securitatea Alimentară a statului Qatar, citat de Reuters.

În 2008, autorităţile au alocat un miliard de dolari pentru înfiinţarea unei companii care să se ocupe de asigurarea siguranţei alimentare, Hassad Food, după ce preţurile alimentelor au crescut foarte mult. Anul acesta, emiratul va investi între 500 şi 700 de milioane de dolari, pentru finanţarea proiectelor agricole.

Statul arab caută să încheie parteneriate cu state dispuse să exporte către Qatar cel mult 40% din propria producţie agricolă. Astfel, emiratul îşi va asigura necesarul de consum, iar fermierii din ţările partenere vor beneficia de investiţii substanţiale, a mai spus oficialul.”

Parerea mea este ca atitudinea in relatiile comerciale cu China trebuie sa fie nu de respingere ci de prudenta. Cred ca e cea mai buna cale in situatia in care „nu ai ce exporta”. Pe de alta parte chestiunea cu exemplu oriental, dar nu al Qatar-ului ci in cazul Chinei, sincer, nu-mi place. Adica nevoile alimentare imense ale Chinei sa fie corelate, ca sa zic asa, cu cumpararea de terenuri agricole in Romania, pentru a servi acestor nevoi??!

Relatiile economice cu China trebuie privite intr-un mod inteligent si prudent. Pentru ca avem de a face cu un exportator redutabil, ceea ce noi nu suntem, cu o economie care are un ritm de dezvoltare foarte intens, iar economia noastra, din pacate, nu are asa ceva. O asemenea relatie economica si comerciala, daca nu este tratata cu prudenta, tare mi-e teama ca ar putea sa ne sufoce pur si simplu. Trebuie inteles ca altul e cazul, de pilda, al Frantei, care are ce exporta in China si care poate sa obtina un profit frumos din asta. Spre exemplu avioane Airbus. Insa, fara indoiala, o relatie economica cu China ar trebui fructificata de Romania , atat in interesul si avantajul Romaniei cat si al Chinei.

Interesant este graficul din primul articol care ne arata ca in 2030 cele mai mari economii ale lumii, tinand cont de PIB, ar fi, in aceasta ordine: China, SUA, India, Brazilia si Indonezia. Apropo de globalizare, se vede foarte clar o venire din urma a statelor in curs de dezvoltare, care vor avea un cuvant greu de spus in economia mondiala. Se remarca, de asemenea, ca statele din clasament, toate, sunt state mari ca numar de locuitori. Indonezia, spre exemplu, are o populatie estimata in 2009 la 238.000.000 de locuitori, locul 4 in lume! De unde s-ar putea trage o concluzie si anume: cu cat un stat este mai mare, ca numar de locuitori, cu atat premisele pentru dezvoltare economica sunt mai mari. Si de unde se vede ca resursa umana este unul din factorii hotaratori in ceea ce priveste dezvoltarea economica, dar si felul in care aceasta resursa este manageriata. Romania, din pacate, sufera de un declin demografic, iar cresterea de PIB este lenta, conform previziunilor FMI, lucru ce nu ma face sa fiu, sa pot fi, optimist in legatura cu evolutiile economice viitoare de la noi. Intrebarea pe care mi-o pun este ce s-ar intampla daca la noi s-ar inregistra o crestere a populatiei in viitorii ani (sa presupunem ca in 2015 am ajunge la 30-35 milioane de locuitori), dar nu neaparat o crestere mare de PIB: s-ar crea conditiile pentru o relansare economica majora, in viitor, a Romaniei? Stiti… versurile care spun ca „unde-i unul nu-i putere la nevoi si la durere”… dar cand sunt 1 miliard…!!  🙂  .Mai trebuie spus ca la noi este foarte acut fenomenul emigratiei.  Adevarul este ca o populatie imbatranita nu mai poate nici fizic sa contribuie decisiv la cresterea economica. Fenomenul apare si in alte state. Pe cand in China forta de munca este in marea ei majoritate forta de munca tanara. De asemenea, cand ai o populatie imbatranita, cauza fiind declinul demografic, nu poate fi vorba nici de generarea in societate a unor viziuni moderne, noi, capabile sa duca societatea spre progres. Stagnarea si declinul, nu numai economic, incep sa devina o realitate obiectiva. Mentalitatile raman tot alea vechi, nu exista ceea ce se cheama in mod uzual „conflict intre generatii”, sau, daca el exista, generatiile vechi vor castiga mai tot timpul, in conditiile in care scaderea natalitatii devine o realitate obiectiva.

Spre exemplu sa facem o comparatie intre Brazilia, Romania si Turcia, conform rapoartelor FMI. Incepem cu Brazilia. Populatia Braziliei are tendinta clara de crestere de la 189.613.000 de locuitori in 2008 la 199.492.000 locuitori in 2015. Mai remarcam ceva in raport, si anume ca in 2010 Brazilia a inregistrat o crestere semnificativa de PIB, fata de 2009: de la 8820,357 US$ per capita in 2009 la 10470,898 US $ per capita in 2010. La fel si Turcia, care in 2009 avea un PIB de 8711,161 US $ per capita iar in 2010 un PIB de 10206,788 US $ per capita. Ambele tari, atat Brazilia cat si Turcia, sunt pe crestere demografica. Iata cazul Turciei: in 2008, 69.659.000 locuitori si in 2015,  76.051.000 locuitori. Este adevarat ca rata somajului este mai mare in Turcia decat in Brazilia (unde este aprox. cam cat este la noi, acum, dar se va mentine constanta pe parcursul 2011-2015 la 7,5%). Sa vedem acum cazul Romaniei. Din punctul de vedere al populatiei tendinta este de scadere lenta dar sigura: de la 21.504.000 locuitori in 2008, la 21.207.000 locuitori in 2015. In 2009 PIB-ul Romaniei a fost de 7523,107 US $ per capita iar in 2010 de  7390,707 US $ per capita. Deci scadere. Daca Turcia si Brazilia vor ajunge in 2015 la un PIB cuprins intre 13.500-14.000 US $ per capita, Romania va atinge in 2015 doar 12633,633 US $ per capita. Deci nici macar 13.000 US $ per capita. Cu toate ca rata somajului se va reduce semnificativ de la 7,205% din forta totala de munca, cat este in prezent, la 4,410% in 2015. Somajul in Turcia va fi de 9,277% in 2015, acum fiind de 11%. Observam ca economiile, atat a Turciei cat si a Braziliei, ne vor devansa in urmatorii ani, desi ramane, in aceste tari (mai mult in Turcia) o rata a somajului mai ridicata decat la noi. Sunt si tari mai mari, desigur. Exista si contraste mari in dezvoltarea diverselor regiuni din aceste tari si, probabil, alte cauze. Cu toate acestea Brazilia, dupa cum spun analistii, va ajunge in 2030 o putere economica pe plan mondial, locul 4 in lume. Adevarul este ca si progresul economic al Turciei, dupa cum se vede din statistica FMI, este evident.  De unde s-ar putea trage urmatoarea concluzie: o tara mare ca numar de locuitori, care are si crestere demografica, in timp, mai devreme sau mai tarziu, ajunge la un grad de dezvoltare ridicat. Evolutiile, atat in cazul Turciei, dar si al Braziliei, pot fi, in viitor, mult mai rapide. Nu trebuie neglijat lucrul acesta.
Adica, vreau sa spun, se creaza perspective destul de bune pentru dezvoltarea economica. Problema acestor perspective, cum le-am numit, este importanta pentru ca ele pot sa reflecte o strategie de dezvoltare pe termen lung, iar dezvoltarea economica atrage dupa sine si perfectionarea sociala, lucru iarasi extrem de important. Deoarece perfectionarea sociala poate face ca evolutiile sa fie mult mai rapide in timp decat sunt prognozate acestea acum. Nu mai vorbesc si de o sporire a puterii militare a acestor state, nu ma refer aici numai la Brazilia si Turcia, dar sa ne uitam la China si India. Acest „asalt” al tarilor mari  in curs de dezvoltare trebuie privit cu seriozitate. Deoarece poate conduce, mi se pare destul de logic, la o sporire a influentei regionale a acestora. Influenta Chinei, spre exemplu, va spori in Asia de Sud-Est, in care exista state cu economii modeste. China si asa atrage forta de munca din statele invecinate. Dar este foarte posibil ca Brazilia, cea mai mare tara din America Latina, sa isi sporeasca si mai mult influenta in regiune. In asemenea conditii se vor impune abordari geopolitice noi si, de ce nu, configuratii geopolitice noi, atat economice cat si militare.  Nu stiu cat este de pregatita Romania pentru acest gen de globalizare, ca sa zic asa. Romania nu a avut politici economice clare, care sa conduca spre performanta si dezvoltare, si nici o viziune demografica, care sa conduca spre cresterea populatiei. Este ciudat, apropo de noi, ca desi suntem in aceasta regiune a balcanilor o tara mare, ca numar de locuitori, in comparatie cu tarile din jur, influenta nostra economica este una foarte mica, daca nu si inexistenta in zona. Noi nu avem ce exporta, iata ce se spune acum la modul cel mai prozaic cu putinta. Si cam asa este. Starea economica actuala nu permite extinderea companiilor noastre, la modul serios, in jur. Dupa parerea mea, una din caracteristicile capitalismului este extinderea, expansiunea economica. O firma, pe masura ce se dezvolta, cauta sa-si dezvolte afacerile si in afara tarii de origine.  Or, noi de multa vreme ne tinem in remitentele trimise de cei care lucreaza in exterior. Si nici nu se vede, la momentul actual, o strategie privind abordarea unor probleme atat de complexe, cum ar fi cea privind globalizarea, dar nici strategii economice, demografice. Noi suntem specialisti in constatari si in balacareli interne. Si constatam ca ne scade populatia, ca altii ne-o iau inainte din punct de vedere economic. Ar trebui sa ne cam trezim.

Reclame

noiembrie 17, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

Pareri pesimiste despre euro…

Iata ce am citit pe Mediafax:

Bloomberg: Zona euro cade ca un joc de domino, iar problema este moneda unică

Preşedintele UE: Zona euro şi UE nu vor supravieţui dacă problemele bugetare nu sunt rezolvate

Şomajul din zona euro a atins maximul de la crearea monedei unice

Este o situatie care alimenteaza suspiciunile privind o reizbucnire a crizei, sau o prelungire a celei actuale, in Europa cel putin.

Iata ce spune primul articol:

„În opinia lui Matthew Lynn, editorialist Bloomberg şi autor al unei cărţi despre criza din Grecia, singura soluţie de a pune capăt permanent „jocului de domino” este împărţiera zonei euro în „zone monetare”, adică grupuri de state cu nevoi similare de politică monetară.

El observă că, pentru fiecare ţară, criza pare să plece de la motive foarte diferite – probleme fiscale în Grecia, un sistem bancar prăbuşit în Irlanda, deficit bugetar în Portugalia, căderea pieţei imobiliare în Spania, datoria publică uriaşă în Italia sau un sistem învechit de asistenţă socială din Franţa – iar singurul numitor comun este moneda euro.

„După ce Irlanda va primi un bailout de la Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, vom auzi destule poveşti liniştitoare despre cum a fost oprită criza, a fost stabilizată zona euro, iar moneda unică a fost salvată. Va reapărea retorica grandioasă despre importanţa proiectului european, speculatorii vor fi condamnaţi de la un capăt la altul al continentului. Nu credeţi un cuvânt. Euro a devenit o maşină de falimente. Odată ce pieţele vor fi terminat cu Irlanda, se vor muta în Portugalia şi Spania, apoi în Italia şi Franţa. Este un efect de domino, iar cu fiecare bailout faliile din interiorul zonei euro se lărgesc tot mai mult. Procesul nu se va sfârşi până când nu se va renunţa la moneda unică„, scrie Lynn.”

dar si:

„”Când s-a lansat moneda euro, s-a pariat pe faptul că împărtăşirea aceleiaşi monede va aduce convergenţă unui grup de economii foarte diferite, permiţând Băncii Centrale Europene să opereze o singură politică monetară pentru toate statele. A fost o teorie interesantă, dar s-a dovedit a fi greşită”, a mai spus editorialistul.”

De unde se vede, destul de clar as zice eu, ca UE nu este omogena din punct de vedere economic, fiecare tara avand propriile ei probleme, diferite de ale altor tari din Uniune. Si este vorba, printre altele de tari ca Italia, Irlanda, Spania si, desigur, Grecia. De unde se vede ca balbele nu sunt numai la noi, ci si la case mai mari. Pentru ca intrebarea, logica zic eu, pe care mi-o pun este: de ce pana acum, sau pana la venirea acestei crize, Uniunea Europeana nu a reusit sa stabileasca o politica sau un set de politici clare si aplicabile pentru toata lumea astfel incat sa se fi evitat situatia actuala? Ca timp ar fi fost destul. Se vede ca birocratia este aceeasi: comoda, incurcata, nuca tare, neperformanta cam peste tot in lume, nu numai pe plaiuri dambovitene. Asta deoarece o asemenea constructie geopolitica, precum UE, ar fi trebuit de la bun inceput sa aiba setul de politici economice si financiare aplicabile pe tot cuprinsul acesteia, adica un sistem bine pus la punct, care sa-i confere soliditate si performanta economica in ansamblul ei. Nu s-a petrecut asa. Pentru ca si Bruxelles, ca si la Bucuresti, a zambi in fata camerelor de luat vederi, a purta discutii amicale despre cate in luna si in stele, a parlamenta in sens dambovitean, este mai presus decat a munci serios. Iese nu stiu ce politica, alambicata, incurcata, cu fraze ce nu par de pe lumea asta, interpretabile, dar a iesit un document…

Interesant este faptul ca problemele cu care se confrunta UE si Zona Euro nu sunt cauzate in principal de statele din Est, foste comuniste. Nici Bulgaria, nici Romania sau Ungaria, sau Polonia, nu sunt in grupul PIIGS. De unde se vede ca ceva-ul putred nu este nici pe departe pe aici, ci in Vest. Lucru care a facut ca armonizarea monetara sa ajunga acum sub semnul intrebarii. Si sa ajunga sub semnul intrebarii chiar si Uniunea Europeana. Pentru ca sa nu uitam ce spune Presedintele UE:

„Ne confruntăm cu o criză de care depinde supravieţuirea noastră. Trebuie să colaborăm pentru a permite zonei euro să supravieţuiască. În cazul în care zona euro se prăbuşeşte, nu va supravieţui nici UE. Am încredere, însă, că vom depăşi aceste probleme”, a afirmat Van Rompuy.”

 (cel de-al doilea articol, din care am citat, este datat astazi!)

Pai este la mintea cocosului ca nu poti sa compari saraca, din pacate, Romanie sau Bulgarie cu industrializata Germanie. Sigur, problemele si aspiratiile sunt diferite… Dar problema deficitelor uriase si datoriilor publice enorme, ce reprezinta un pericol pentru UE, nu se afla, totusi, aici. Dimpotriva, Romania a avut un deficit deficit bugetar mic, printre cele mai mici, daca nu ma insel, ca si datorii publice foarte mici, pana la venirea crizei. Dar si acum, cu toata criza, nu ne comparam, la capitolul asta, cu grupul PIIGS, pentru ca stam mult mai bine. Superioritatea Vestului cred ca ar trebui sa invete ceva si de la mai modestul Est. Ca sa nu se prabuseasca…

noiembrie 16, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Summit meeting-ul G-20 si China

Deosebit de interesant mi s-a parut si articolul citit in Hotnews:

G-20 si multiplele chipuri ale dragonului

noiembrie 11, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Geopolitica: INTERVIU GEORGE FRIEDMAN!!

Deosebit de interesant!! Iata ce spune Mediafax:

INTERVIU – George Friedman: Achiziţionarea de avioane F-16 de către România este, probabil, o greşeală

noiembrie 11, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Exodul medicilor

Iata doua articole din Gandul care retin atentia:

Migrarea medicilor spre Occident, un fenomen al întregii Europe de Est

Criza loveşte România şi retroactiv. CE susţine că deficitele bugetare din 2008 şi 2009 au fost de fapt mai mari decât cele prezentate de oficialii de la Bucureşti

Cred ca trebuie facuta legatura dintre cele doua articole pentru ca sa avem tabloul complet al unei realitati nefaste: exodul medicilor. Cum se vede din primul articol, fenomenul nu este caracteristic numai Romaniei ci intregii Europe de Est, relevand un fenomen ce ajunge a fi de masa. Iata ce spune:

„Medicii din statele est-europene ar putea pleca în număr mare spre Occident, din cauza scăderii veniturilor ca urmare a măsurilor de austeritate, tendinţă care coincide cu intenţia statelor dezvoltate de atragere a muncitorilor calificaţi, comentează Reuters.”

Si asta in condiitile in care salariul, ca debutant, in Germania si Marea Britanie ar fi de 4000 de euro! Nu mai punem la socoteala ca statele dezvoltate au dorinta si interesul de a atrage forta de lucru calificata. Articolul prezinta situatia unui medic ceh, care are salariul mai mic decat al unui tamplar sau instalator, in contextul masurilor de austeritate din domeniul medical practicate de catre guvern. Dar iata ce spune si despre Romania:

„În România, salariile bugetarilor au fost reduse cu 25 la sută, notează Reuters. „Începând din 2007, aproximativ 3.000 de medici şi 8.000 de asistenţi au plecat în alte ţări din cauza salariilor mici şi condiţiilor de lucru”, afirmă Marius Petcu, liderul sindicatului Sanitas. „Dacă această tendinţă continuă, este posibil ca, până la sfârşitul anului, România să intre în imposibilitatea de a acorda servicii medicale publice”, precizează Petcu. Luna trecută, Institutul medical din Germania a elaborat un studiu care arată că spitalele germane au nevoie de 5.500 de medici, iar numărul posturilor disponibile ar putea ajunge la 37.000 până în 2019.”

Deja se vorbeste ca Romania s-ar putea afla in imposibilitatea de a acorda servicii medicale publice!!!

Problema care se pune este: unde vom ajunge in felul acesta? Mie mi se pare evident ca, daca lucrurile vor continua in felul acesta, starea de sanatate a oamenilor, nu numai din Romania, dar si din intreg spatiul Estic, va fi pusa in pericol. Numai vorbesc si de faptul ca acest exod ar putea avea ca efect scumpirea serviciului medical, ce poate deveni inaccesibil multora. Ca saracie avem din belsug. Cel putin la noi (dar nu numai la noi, din cate se vede) sectorul medical a fost neglijat continuu. Nu s-a adus nicio imbunatatire. Asta e parerea mea, deoarece, daca s-ar fi adus o imbunatatire reala a acestui sector, atunci nici nu s-ar mai fi vorbit azi de un exod, fenomen de masa.  Un astfel de fenomen insa inseamna mult mai mult: deteriorarea conditiilor de viata a oamenilor pe termen mediu si lung, scaderea natalitatii si cresterea mortalitatii. As fi dorit sa ignor articolul, dar nu pot. Pentru ca trebuie, cred, sa tragem un semnal de alarma. Acest exod trebuie privit ca un fenomen ce se va desfasura pe termen lung, daca nu se vor imbunatatii, in sfarsit, conditiile aici. Incetul cu incetul se face otetul, spune un proverb. Incetul cu incetul medicii pleaca.

Iata un alt articol privind situatia economica si financiara de la noi:

De ce se împrumută România. 10 firme de stat, datoare cu 1,27 mld €

In asemenea conditii, cum va fi refacerea economica a tarii? Raspunsul pe care il dau eu este: grea! Pentru o tara ca a noastra ce nu se poate spune ca a performat economic in 20 de ani de la caderea comunismului, o criza ca cea actuala ne mai lipsea! Care a transformat statul intr-unul inglodat in datorii foarte mari. Pentru a plati pensii si salarii. Dar nu se vede, totusi, ca aceste datorii ar insemna credite pentru dezvoltare. Involutia economica este evidenta. Si este de forta evidentei ca acest lucru inseamna o saracie (sau, mai bine zis, o saracire) accentuata. Sa nu ne iluzionam ca daca afara e o toamna frumoasa, lucrurile merg si bine. Nu merg bine deloc. Mi-e teama ca efectele nefaste se vor face simtite intr-un viitor nu prea indepartat, mai ales ca trebuie sa si dam aceste datorii inapoi. Iata ce spune in finalul ultimului articol:

„Singura soluţie care poate fi luată constă în reducerea numărului de personal. Recent, secretarul de stat în Ministerul Economiei Tudor Şerban anunţa că de la CNH Petroşani vor fi concediaţi 1.600 de oameni, iar de la Termoelectrica alţi 300, după ce 200 părăsiseră deja, din 2009, producătorul de energie termică. Şi în sistemul feroviar se pregătesc concedieri masive. De la CFR Marfă vor pleca 6.380 de angajaţi, aproape jumătate din personal, de la CFR Călători 1.100 şi de la CFR SA alţi 600. Pe lista de monitorizare a FMI au fost incluse şi două companii de stat, Metrorex şi Electrocentrale Bucureşti, care nu au însă datorii. „Ne-au luat în considerare pentru că primim subvenţii. Noi avem datorii doar către mediul privat, către firme care au asigurat mentenanţa şinelor, şi care s-au tot acumulat din 2006 şi până în prezent, ajungând la aproximativ 100 milioane de lei”, a declarat pentru Gândul directorul general al Metrorex, Gheorghe Udrişte.”

Dupa parerea mea, solutia reducerilor de personal, ar putea fi una necesara, dat fiind contextul economic actual, dar nu si suficienta. Cred ca ar trebui gandit un plan de masuri de ansamblu prin care economia romaneasca sa se poata redresa, o strategie de marketing pentru a gasi piete de desfacere pentru produsele romanesti. Ceva, ceva trebuie facut. Pentru ca aceasta criza nu iarta, iar daca acum ne plangem de criza, lucru firesc, ar trebui sa ne gandim la efectele pe care aceasta le genereaza, ce pot fi tot atat de grele, daca nu chiar si mai grele. Eu cred, totusi, ca se poate face ceva daca in locul „replicilor ideologice” oamenii politici, factorii responsabili s-ar gandi mult mai profund decat pana acum la problema si ar incerca nu numai sa gaseasca solutii (pe hartie), dar sa si faca ceva. Nu ca as avea ceva cu replicile ideologice, dar cam prea multe astfel de replici in ultima vreme si prea putine masuri concrete de redresare economica. Este foarte adevarat ca situatia globala este incarcata si dificila. Iar criza actuala ar putea insemna si un Wall Street geopolitic, daca aceasta se va acutiza. Iata un articol de pe blogul Civitas’99 ce ne prezinta o analiza a situatiei geopolitice actuale:

Criza de după criză: urmează un Wall Street geopolitic?

scris de Octavian Manea.

Interesant ar fi sa aflam cum se pozitioneaza Romania intr-o atare situatie. Din punctul de vedere al securitatii sale militare Romania este o tara membra NATO. Lucrul acesta spune totul, cel putin pana acum.  Din acest punct de vedere, dupa parerea mea, as identifica, practic, doua chestiuni importante. Iata-le in doua articole din Evenimentul Zilei:

Moscova vrea să discute cu NATO despre scutul antirachetă

Musulmanii din Occident, chemați la jihad

Aceste doua chestiuni nu sunt noi, desigur. Intentia Moscovei de a participa la scut era, dupa parerea mea, previzibila. Nu insist asupra acestor teme, de ordin geopolitic, hai sa-i zic militar.

Mai este o chestiune: securitatea economica. O chestiune serioasa. Iar acest exod al medicilor (nu numai din Romania, dar din intreg Estul), de care am vorbit, ridica aceasta problema spinoasa. Chestiunea, in cazul Romaniei cel putin, poate fi simplu formulata: nu reusim sa ne dezvoltam. De retinut ca articolul din Gandul vorbea despre un medic ceh, Cehia fiind o tara cu un PIB mai mare decat al Romaniei si mai dezvoltata. Ce sa mai zicem de noi atunci…? Eu nu cred ca, cel putin pe termen mediu, va fi un razboi, Doamne fereste, in Europa. Cred ca si pe termen lung aceasta ipoteza trebuie exclusa. Dar ceea ce se intampla din punct de vedere economic are efectele unui razboi pentru ca, daca lucrurile vor merge asa, adica prost, ne cam paste ruina…Eu sper, totusi, ca lucrurile se vor redresa pana la urma. Insa vulnerabilitatile economice sunt cele care afecteaza intr-un mod cat se poate de concret tara noastra, o tara, cu regret o spun, saraca in Europa. Mai saraca decat Cehia sau Slovacia! Iata aceasta plecare masiva a medicilor in tari bogate este un exemplu cat se poate de relevant. De aceea si spun ca securitatea economica ar trebui sa fie prioritara acum. Trebuie sa ne urmarim interesele si sa vedem cum putem sa ne dezvoltam economic. Ar trebui o abordare pragmatica a subiectului. Se vede foarte clar ca noi am intampinat dificultati mari in aceasta tranzitie. O dezvoltare economica reala capitalista a tarii noastre se face, in continuare, intr-un mod deosebit de dificil, as zice. Dupa parerea mea, dezvoltarea nu este imposibila. Solutiile, chiar daca sunt dificil de gasit si de implementat in practica, trebuie, mai intai, sa le cauti. Uneori leacurile pot fi amare, dar, in final, ele trebuie sa conduca la o situatie mai buna. Impresia mea este ca se ignora acest subiect. Ca este tratat, asa cum a observat cineva, mai mult din punct de vedere contabil decat din punct de vedere economic. Este  o chestiune lasata, parca, sa pluteasca in aer, ca si cum lucrurile se vor rezolva de la sine, mergand pe principiul ca timpul le rezolva pana la urma pe toate.  Principiul ar putea fi bun, nu sunt de acord insa cu faptul ca lucrurile se vor rezolva de la sine. Ca se vor aranja, da, poate, dar depinde si cum, pentru ca se pot aranja si prost.

As dori, in final, sa mai fac o remarca. Am spus ca dezvoltarea nu este imposibila. Intrebarea care s-ar pune, in mod firesc, ar fi: exista posibilitatea obiectiva a dezvoltarii economice durabile a tarii? In mod obiectiv vorbind, cred ca aceasta posibilitate ar trebui sa existe. Romania a avut si in trecut niste realizari economice durabile, despre care se vorbeste destul de putin. Este adevarat, au fost realizate sub comunism. Dar azi ne aflam, economic vorbind, sub nivelul din 1989…  Ca s-ar fi putut mai bine, ca s-ar fi putut mai inspirat, asta e o alta problema. Lucrul acesta indreptateste speranta ca se poate. Nu spun ca trebuie sa se revina la comunism, sa fie clar. Ci cred ca Statul Roman ar trebui sa aibe politici coerente, pragmatice pentru a asigura aceasta dezvoltare. Eu cred ca trebuie inteles ca degeaba ne plangem de exodul acesta al medicilor, de preturi, de conditiile de viata precare, daca economia nu va functiona bine, nu va fi pusa bine la punct chiar si in cele mai mici detalii, asa incat mecanismul economic sa fie functional si sa produca prosperitate. Or, la noi, acest mecanism economic nu produce prosperitate, asta e marea problema. El produce datorii si deficite, asta produce! Uitati-va numai la cei 500.000 de functionari publici – diferenta fata de sfarsitul Guvernarii Nastase si ora actuala (1.400.000). Deci 500.000 de oameni care muncesc la stat – ori la intreprinderi cu pierderi foarte mari, ori in functii birocratice. Sa ne gandim ca e vorba, ca numar, de un oras mare, sau chiar de un judet! Si aceasta diferenta a rezultat dintr-o perioada in care nu era criza economica mondiala, ci chiar crestere economica! In loc ca acesti oameni sa lucreze in productie de asa maniera incat sa contribuie la crearea de produse si vinderea lor – sursa profitului, nu? Atunci eu stau si ma intreb, daca lucrurile merg asa, ce vor face generatiile viitoare. Unde vor lucra? Este clar ca daca lucrurile vor merge tot asa, atunci istoria se repeta: vor fi iarasi sute de mii de oameni (retineti ordinul de marime) care vor lucra la stat (la intreprinderi cu pierderi sau in functii birocratice), deci neproductivi, care trebuie sa lucreze undeva, asta e adevarat, dar care nu vor face decat sa accentuze un deficit bugetar, de care nu vom scapa niciodata! Asta in vreme ce, de pilda, medicii, profesorii vor lua calea strainatatii pentru salarii mai mari si posibilitati de realizare profesionala mult mai bune. Acest cerc vicios trebuie odata si odata spart! Si este una din cauzele pentru care batem pasul pe loc. Pana la urma, daca nu se vor crea posibilitati economice, fenomenul emigratiei, in viitor, se va accentua. Si unde ajungem? Ca sa se dubleze, sa se tripleze numarul emigrantilor, fata de cel de acum? Pe urma ne vom plange din nou, spre exemplu, ca avem un buget al pensiilor deficitar. Cerc vicios, asta e. Si, daca stau sa ma gandesc bine, acest cerc vicios, este una din cauzele obiective ce contribuie la stagnare si involutie economica si sociala! Chestiunea, deci, se poate formula simplu: pentru ca sa existe posibilitatea obiectiva de dezvoltare economica durabila, trebuie, mai intai, eliminate cauzele obiective care determina stagnarea si involutia economica. Lucru care nu se face si care mentine aceasta stare de prostratie economica, de apatie sociala si senzatia ca, defapt, nu se schimba nimic. Si asa si e, nu prea se schimba nimic, decat, din pacate, in rau.

octombrie 23, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Interviu cu Zbigniew Brzezinski

…in Adevarul, luat de catre Ion M. Ioniţă, Ovidiu Nahoi:

Zbigniew Brzezinski: „Locul Rusiei este în Europa, dar nu ca putere dominantă!“

Zbigniew Brzezinski:

„Unul dintre monştrii sacri ai politicii externe americane, Zbigniew Brzezinski, 82 de ani, a colaborat de-a lungul deceniilor cu mai mulţi preşedinţi ai SUA, de la John Kennedy şi Liydon B. Johnson la Jimmy Carter şi George Bush. Între 1977 şi 1981, dr. Brzezinski a ocupat postul de consilier pentru Securitate Naţională al preşedintelui Jimmy Carter, primind la sfârşitul mandatului „Medal of Freedom” pentru rolul său în normalizarea relaţiilor SUA-China. Este membru în boardul Atlantic Council şi al Centrului pentru Studii Internaţionale şi Strategice (CSIS), director al Comisiei Trilaterale în perioada 1973-1976. Om de stat, profesor, om de ştiinţă şi comentator în sfera relaţiilor internaţionale, a jucat un rol determinant în definirea politicilor americane în timpul Războiului Rece şi în perioada care a dus la căderea comunismului.” (sursa: Adevarul)

octombrie 21, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu