Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Despre aspectul geopolitic din zona…

Romania Libera

Moscova cucerește Europa de Est. Republica Moldova l-a ales socialistul pro-rus Igor Dodon în fruntea țării. Candidata pro-europeană a reclamat neregulile de la vot. În Bulgaria a câștigat alt pro-rus | VIDEO + FOTO

„Putin își extinde influența în Europa de Est. Republica Moldova și Bulgaria au ales candidații socialiști pro-ruși. Igor Dodon este câștigătorul alegerilor din Republica Moldova. Fostul șef al forțelor aeriene din Bulgaria, candidatul socialist Rumen Radev, a câștigat al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale, conform sondajelor la ieșirea de la urne, citate de Reuters.

UPDATE 08.00: Protest la Chișinău, după ce Igor Dodon a fost ales președinte al Republicii Moldova. ONG-urile acuză că alegerile au fost fraudate.

 


Presa internațională: Victoria lui Dodon în Moldova este un semnal de alarmă pentru UE, în faţa unei Rusii tot mai expansioniste

Moldovenii au pus frână celor şapte ani de muncă pentru integrarea în Uniunea Europeană, votându-l drept preşedinte pe candidatul pro-rus Igor Dodon, scrie The Guardian… citește mai departe aici

Revista presei moldovenești: După şapte ani de ani de la „revoluţia” speranţei din 2009, Republica Moldova va avea un preşedinte pro-rus

Presa din Republica Moldova nu face comentarii foarte ample după anunţarea rezultatului alegerilor prezidenţiale, dar subliniază că direcţia ţării se schimbă… citește mai departe aici


UPDATE 05:15. Comisia Electorală Centrală din Republica Moldova a procesat peste 99 la sută din voturile scrutinului prezidenţial de duminică şi, potrivit site-ului instituţiei, candidatul socialist Igor Dodon are 54,14 la sută din sufragii, iar contracandidata sa, pro-europeana Maia Sandu, 45,86 la sută. Rezultatele finale vor fi date publicităţii luni dimineaţă, la ora 10:00. 

Potrivit Radio Chişinău, câteva zeci de tineri au protestat în faţa sediului Comisiei Electorale Centrale, nemulţumiţi de faptul că mai multe secţii din străinătate, dar şi din ţară au rămas fără buletine de vot. Situaţia a fost denunţată şi de Maia Sandu, care a anunţat că va depune o plângere penală împotriva ministrului de externe şi a preşedintelui Comisiei Electorale Centrale, pentru obstrucţionarea dreptului de vot al cetăţenilor.

UPDATE 00.50: Primele reacții, după victoria lui Igor Dodon. 

Fostul premier Ion Sturza: Nu este președintele meu. Ceva nu a funcționat. Ce?

Victor Ponta: Propaganda sistemului din România ne intoxica și manipula că în Moldova câștigă Maia Sandu, că Hillary bate. Ne spun că rămâne Cioloș premier. Cred că iar nimeresc pe lângă

00.23: Președintele ales al Republicii Moldova, Igor Dodon, a susținut, duminică noaptea, o conferință de presă.

Prima reacție a lui Igor Dodon, după ce a fost ales noul președinte al Republicii Moldova: Voi fi un președinte al tuturor. Apel către Maia Sandu: Haideți să calmăm spiritele. Să recunoaștem, diferența este destul de mare

23.20: Igor Dodon este noul președinte al Republicii Moldova. Candidatul pro-rus a acumulat 803 794 din cele 1 603 809 de buletine de vot , adică 55,4 la sută dintre sufragii. Maia Sandu a obținut numai 44,6 la sută. 

22.50:  La numărarea a 90,25 la sută dintre buletinele de vot, Igor Dodon – 55,9% și Maia Sandu – 44,1%.

22.35: 84,86% dintre buletine au fost numărate: Igor Dodon 56,37%, Maia Sandu 43,63%.

Maia Sandu a declarat, într-un briefing de presă,după închiderea urnelor, că acest scrutin al alegerilor prezidențiale a fost prost organizat, dat fiind faptul că mai multe secții de votare de peste hotare au rămas fără buletine de vot, iar mai mulți moldoveni nu au putut să-și exercite votul.Totodată, aceasta a solicitat SIS-ului să investigheze ce s-a întâmplat cu cele 6000 de buletine destinate secțiilor de votare din Portugalia care s-au pierdut, ca să nu fi fost utilizate pentru fraudarea alegerilor.

„Alegerile au fost organizate prost, solicitările noastre au fost ignorate și-n consecință buletinele de vot s-au terminat în mai multe țări. Sute de moldoveni care au stat în frig și în ploaie nu au putut să voteze”, a declarat Sandu.

 

22.30: La numărarea a 80,2 la sută dintre buletinele de vot, Igor Dodon conduce cu 57,05%, iar Maia Sandu are 42,95% dintre voturi. 

UPDATE ora 22.15:  La numărarea a 75,01 la sută din buletinele de vot, Igor Dodon conduce cu 57,25%, iar Maia a primit Sandu 42,75% din voturi, informează Unimedia și Publika.

Candidatul socialiștilor, Igor Dodon, s-a declarat deja câștigător: „Doamna Sandu, nu v-a ieșit acuma, vă va ieși peste 4 ani”, a spus candidatul pro-rus, citat de Unimedia.

„Le mulțumesc tuturor cetățenilor pentru spiritul civic înalt pe care l-au manifestat. Cu toții ați fost bravo astăzi.  În mod aparte, le mulțumesc tuturor celor care mi-au acordat votul, au avut încredere în mine. Știu că mii și mii de oameni nu au reușit să-și exercite votul.  Unii, mai vârstnici, din cauza condițiilor meteo. Alții, din diasporă, din cauza că s-au epuizat buletinele de vot”, a mai spus Igor Dodon.

UPDATE ora 22.05: Au apărut primele rezultate ale alegerilor din Republica Moldova, în ceea ce privește votul din diaspora, anunță Unimedia. 

Astfel, la Ambasada de la București, din cele 3.000 de buletine de vot, 2907 sunt pentru Maia Sandu, iar alte 83 pentru Igor Dodon.

În Rusia, la Moscova:  Dodon 2706, Maia Sandu 285.

La Sank-Peterburg:  87% Dodon,  12% Sandu.

La Bălți, secția Nr 46: 91% Dodon, 9% Sandu.

UPDATE ora 21.00: S-au închis secțiile de votare din Republica Moldova.

Până la ora 21:00 au votat 1.601.422 de cetățeni ai Republicii Moldova, aproximativ 53,3 % din alegători. Cei mai mulți dintre alegători au fost persoanele cu vârsta între 25 – 40 de ani, 27,7%, și 57-70 de ani, 27,5%, conform statisticilor date publicității de Comisia Electorală Centrală.

CITEȘTE ȘI: FOTO + VIDEO. Intenție de fraudare a votului, la al doilea tur al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova. Mai multe microbuze și autocare au transportat alegători din regiunea transnistreană în satul Varnița

20.30: Aproape 1,6 milioane de cetățeni moldoveni s-au prezentat, duminică, la vot.

19.40: Numărul votanților a trecut de 1,5 milioane de persoane.

18.23: Peste 1,4 milioane de persoane au votat până la ora 17.00. Prezența la urne este de 48,23%. La secțiile din străinătate au votat aproximativ 100.000 de cetățeni, ceea ce reprezintă 7% din voturile exprimate.

CITEȘTE ȘI: FOTO + VIDEO. Mobilizare impresionantă a diasporei, la alegerile prezidențiale din Republica Moldova. Aproximativ 100.000 de persoane au stat la cozi, ore în șir. Buletine de vot epuizate, la mai multe secții de votare

Dintre alegătorii moldoveni care au votat până la ora 17.00, aproape 760.000 sunt femei, iar aproape 770.000 sunt bărbaţi. De asemenea, cei mai numeroşi la urne s-au dovedit a fi persoanele cu vârste cuprinse între 56-70 de ani, reprezentând 29,13% dintre alegătorii care au votat până la ora 17.00. Cea mai mică prezenţă de vot a fost înregistrată în categoria de vârstă de peste 71 de ani, în vreme ce tinerii cu vârste cuprinse între 18-25 de ani reprezintă doar 10,41% dintre alegătorii care au votat până la ora 17.00.

18.02: Maia Sandu a cerut, duminică, demisia ministrului Afacerilor Externe, Andrei Galbur, și a președintei Comisiei Electorale Centrale (CEC), Alina Russu, pentru „obstrucționarea dreptului de vot”, potrivit Agerpres.

„La Londra, în secția de vot Stratford (nr. 336), s-au terminat buletinele de vot, în timp ce sute de cetățeni așteaptă afară pentru a vota. Cer demisia ministrului Afacerilor Externe și a președintei Comisiei Electorale Centrale, ca principali responsabili de acest dezastru”, a precizat candidata proeuropeană.

Totodată, Maia Sandu a mai anunțat că va depune plângere penală împotriva celor doi demnitari „pentru obstrucționarea dreptului de vot al cetățenilor Republicii Moldova garantat de Constituție”.

 17.50: Asociația Promo-LEX, care monitorizează scrutinul prezidențial din Republica Moldova, a constatat o serie de încălcări ale legislației electorale, potrivit Radio Chișinău, citat de Agerpres.

De exemplu, observatorii Promo-LEX au fotografiat anunțuri despre transportul gratuit, cu autocare, al votanților din regiunea transnistreană. Totodată, au fost înregistrate cazuri de afișaj electoral, de agitație electorală și de recompense pentru alegători în preajma unor secții de vot. Câțiva alegători au fost intimidați, iar în două cazuri s-a atestat că votanții au introdus în urne două buletine de vot.

Potrivit șefului echipei de monitorizare, Pavel Postică, 85 de secții de votare s-au deschis cu întârziere de până la 15 minute, iar în cinci secții, observatorilor Promo Lex li s-a îngrădit accesul.

În plus, în peste 60 de secții de votare, s-a constatat prezența afișajului electoral și nesigilarea urnelor. Totodată, la câteva secții de votare au fost depistate pe listele electorale persoane decedate, precum și persoane străine înregistrate pe adresele altor alegători.

17.40: Prim-vicepreședintele Partidului Democrat (PD), Vlad Plahotniuc, consideră că Republica Moldova „rămâne pe calea europeană”, potrivit Deschide.md.

„Moldova are nevoie de un președinte echilibrat, care să nu facă din instituția prezidențială un centru de scandal politic, ci un centru de echilibru instituțional. Indiferent de rezultatul votului, Republica Moldova rămâne pe calea europeană, iar printre prioritățile majorității parlamentare și ale guvernării rămâne modernizarea țării, rămân reformele, care să aducă o viață mai bună oamenilor”, a scros Vlad Plahotniuc, într-un mesaj postat pe Facebook.

17.00: Până la ora 16.00, aproximativ 1,3 milioane de cetățeni cu drept de vot s-au prezentat la urne. Dintre aceștia, peste 85.000 de persoane din diaspora au votat. 

28.000 în Italia, 10.000 în România, 6.000 în Rusia, 6.000 în Franța. 

16.10: Sunt cozi kilometrice la Dublin, în Londra și la Tel Aviv, transmite Unimedia. 

UPDATE ora 15.20: Peste un milion de moldoveni s-au prezentat la vot, la ora 15.00. Peste 70.000 sunt doar din diasporă, mobilizarea fiind mai mare decât în primul tur. 


Citește și: FOTO. Corespondență de la Cluj. Tinerii basarabeni au învins viscolul. Mii de cetățeni ai Republicii Moldova au votat pentru Europa

Mai mult de 1.000 de cetățeni ai Republicii Moldova au votat până la prâns la secția de votare organizată la Casa de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca. Cei mai mulți dintre ei sunt tineri aflați la studii la diferite universități din Transilvania și care au ținut să se prezinte la vot în ciuda viscolului de afară. Numărul celor care s-au prezentat la urne este foarte mare, în condițiile în care la primul tur al alegerilor prezidențiale, la Cluj, au votat doar 1.400 de cetățeni ai Republicii Moldova, spune președintele biroului electoral de la Cluj, Simion Botnari… citește mai departe aici … 


 

UPDATE ora 14.55: Cei doi candidați la președinție, Maia Sandu și Igor Dodon, au postat mesaje pentru moldoveni, pe paginile lor de Facebook. Maia Sandu i-a îndemnat pe oameni să iasă la vot, iar Dodon a apreciat că, în urma alegerilor, Moldova își ”va restabili relațiile sale strategice, își va consolida statalitatea, se va moderniza mai accelerat, va deveni mai mîndră de propria istorie și propria soartă”. 

”Conaționalii noștri din diaspora parcurg sute și mii de kilometri pentru noi, pentru viitorul nostru, adunînd cu greu vot la vot. Există riscul să nu le ajungă buletine! La noi se uită întreaga lume, care așteaptă ca Moldova să pornească pe calea cea bună. Să le arătăm tuturor că Moldova există, că Moldova luptă pentru viitorul ei!”, a scris candidata pro-europeană pe Facebook.

Și candidatul pro-rus, Igor Dodon, a postat un mesaj pe pagina sa de Facebook, în care a scris că ”de azi, Republica Moldova va trece la o nouă etapă în dezvoltarea sa, se va afirma mai serios în plan internațional, va restabili relațiile sale strategice, își va consolida statalitatea, se va moderniza mai accelerat, va deveni mai mândră de propria istorie și propria soartă”.

UPDATE ora 14.10: Un milion de moldoveni au votat, până la ora 14.00. Dintre aceștia, 56.000 sunt din diaspora. 

Cozi lungi de aşteptare sunt la multe secţii de vot din străinătate, iar peste 1.000 de persoane ar aştepta să-şi exprime opţiunea electorală doar la intrarea în cele două secţii existente în Moscova. De asemenea, cozi lungi s-au format şi în localitatea italiană Mestre, dar şi la Milano, iar sute de alegători moldoveni aşteptau în faţa secţiei din Londra.

De asemenea, ambasadorul Republicii Moldova la Bucureşti, Mihai Gribincea, a declarat că, până la ora 12.00, au votat peste 4.000 de cetăţeni moldoveni pe teritoriul României. La cele două secţii din Bucureşti, și-au exprimat opţiunea de vot aproximativ 1.600 de oameni, mai mult ca în primul tur de scutin. Ambasadorul a făcut un apel ca moldovenii care vor să voteze în Capitală să meargă şi la secţia de votare de la consulat, pentru că există temeri că se vor termina cele 3.000 de buletine de vot rezervate ambasadei, scrie agenția News.ro.

La ora 13.00, în diaspora, situația era următoarea:  În Italia au votat 13 091 persoane, în România 5139, iar în Federația Rusă 4291, în Franța au votat 2930 de persoane. Au avut loc trei tentative de vot multiplu combătute cu ajutorul registrului electronic. Pe acest caz a fost sesizat Inspectoratul General al Poliției. Un caz a fost înregistrat la Briceni, două cazuri în Federația Rusă și unul în Franța.

UPDATE ora 13.15: În satul satul Delacău, Anenii Noi, vicepreședintele secției de votare a fost găsit mort. Anunțul a fost făcut de președinta CEC, Alina Russu. Membrii Comisiei Electorale Centrale au ţinut un minut de reculegere, scrie Publika.md.

UPDATE ora 13.00: Maia Sandu: Dacă alegerile vor fi corecte, atunci noi vom câștiga

Candidata pro-europeană Maia Sandu a declarat, după ce și-a exercitat dreptul la vot la Liceul Teoretic Petru Rareș din Chișinău, că speră ca al doilea tur de scrutin să nu fie fraudat în favoarea lui Igor Dodon, scrie presa moldovenească.

„Eu contez pe vigilența tuturor celor care merg la vot, pe vigilența observatorilor. Dacă alegerile vor fi corecte, atunci noi vom câștiga”, a declarat Maia Sandu.

De asemenea, ea a făcut apel la calm, spunând ” să așteptăm rezultatele, să vedem rapoartele celor care monitorizează aceste alegeri și după aceea să discutăm”.

Prezența la vot la ora 13.00: aproximativ 800.000 de moldoveni și-au exercitat dreptul la vot până la această oră, fiind aceeași rată de participare ca și acum două săptămâni. Mobilizare în diasporă, au votat peste 42.000 de cetățeni, scrie Unimedia.

UPDATE ora 12.00: Moldovenii din Italia stau la cozi să voteze

Preşedintele Asociaţiei de moldoveni „Baştina” din Italia, Alexandru Marcinschi, a declarat pentru IPN că moldovenii s-au prezentat la vot și chiar fac cozi la secțiile de votare. La ambele secții de votare din oraşul Padova erau în jur de 80 de persoane care aşteaptau la rând. Marcinschi a precizat că Asociaţia „Baştina” ajută cu transport cetăţenii moldoveni care doresc să voteze, dar nu au posibilitatea să ajungă la secţiile de votare. Până la ora 11.30, în străinătate au votat peste 20 de mii de cetăţeni moldoveni. La primul tur de scrutin, moldovenii din diaspora au votat masiv pentru candidate pro-europeană Maia Sandu.

UPDATE ora 11.30: Morți prezenți la votare

Misiunea de monitorizare a alegerilor Promo-LEX a venit cu primele constatări la deschiderea secțiilor de votare. Conform șefului misiunii, Pavel Postică, au fost depistate mai multe nereguli. 85 de secții de votare au fost deschise cu 15 minute întârziere, mai multe secții de votare aveau urne fără sigilii, la Călărași și Criuleni s-au depistat persoane decedate, care figurau în listă. Pentru aceste alegeri au fost recepționate 2 952 370 buletine de vot.


Citește și: FOTO. Traian Băsescu a votat la Ambasada Moldovei: Cine se gândeşte la binele Republicii Moldova va opta pentru Maia Sandu. Dodon propune intrarea în Uniunea Vamală, ceea ce înseamnă sărăcie


UPDATE ora 11.00: Peste 432.000 de alegători au votat până la ora 11:00 

Potrivit estimărilor, 52,23% dintre alegătorii care au votat deja sunt bărbaţi. Cei mai mulţi dintre alegători sunt persoane cu vârstele cuprinse între 56 şi 70 de ani – 35,9%%, cei mai puţini sunt tinerii de 18-25 de ani – aproape 7,66% şi persoanele de peste 71 de ani – aproape 7%. În primul tur, moldovenii din diaspora au votat masiv pentru Maia Sandu. Primele secţii de votare din afara ţării s-au deschis în Japonia şi în China. Celelalte se deschid conform orei locale.

Potrivit RISE Moldova, la Secțiile de votare 317 și 318 din Moscova alegătorii au fost aduşi în mod organizat. Unii dintre alegători au declarat deschis că au venit să-l voteze pe Igor Dodon.

UPDATE duminică,ora 09.20: Peste 142.000 de cetețeni moldoveni au votat, până la această oră, transmit ziarele moldovenești. Președintele în exercițiu Nicolae Timofti și premierul Pavel Filip au votat deja. 

Premierul Pavel Filip a declarat, după ce și-a exercitat dreptul la vot, că îi felicită pe moldoveni că vor avea un președinte ales de ei.

„Cred în șansa Moldovei. Cred în democrație. Vreau să-i felicit pe toți cetățenii că începând de astăzi vom avea un președinte ales de ei. Sper că noul președinte va conlucra cu Guvernul. În această perioadă avem multe reforme de dus până la capăt”, a declarat Pavel Filip. 

Primul moldovean care a votat în turul doi este Gheorghe Țopa. Acesta se află în Japonia, unde a fost deschisă prima secție de votare. În jurul orei 08.00, și moldovenii din Suedia au început să voteze. Un grup de 17 persoane și-a făcut o poză și a scris ”Suntem primii alegători la Stockholm”, scrie unimedia.md.

În total au fost deschise 2081 de secții de vot atât în țară cât și peste hotare. În afara țării au fost deschise 100 de secții de votare.

Citește și: Cetăţenii moldoveni au la dispoziţie opt secţii de vot pentru alegerile prezidenţiale din Republica Moldova. În Bucureşti există două secţii de vot – la sediile Ambasadei Republicii Moldova şi Consulatului

Peste trei milioane de moldoveni sunt aşteptaţi să voteze la alegerile de duminică, fiind pentru prima dată în ultimele două decenii când moldovenii îşi aleg direct preşedintele. 

În primul tur le alegerilor prezindenţiale din Republica Moldova, candidatul prorus, Igor Dodon, a obţinut 48,23% din voturi, iar Maia Sandu, un politician considerat proeuropean, a fost votată de 38,42% din electorat.

„Un politician prorus din Republica Moldova care a ameninţat să renunţe la cooperarea cu Uniunea Europeană are şanse mari să devină preşedinte. Victoria lui Igor Dodon ar consolida influenţa Moscovei în Europa de Est pe fondul ascensiunii politicienilor eurosceptici şi antisistem pe întregul continent. Igor Dodon, care a pledat şi pentru recunoaşterea regiunii Crimeea ca parte a Rusiei, se confruntă cu Maia Sandu, un politician proeuropean, în primul scrutin prezidenţial cu vot direct organizat în Republica Moldova în 20 de ani. Scrutinul programat duminică în R.Moldova coincide cu alegerile prezidenţiale din Bulgaria, unde favoritul militează tot pentru consolidarea relaţiilor cu Moscova”, comentează Financial Times, citat de Mediafax.

Alegerile prezidenţiale din Republica Moldova şi Bulgaria au loc la doar câteva zile după ce victoria lui Donald Trump a generat semne de întrebare privind continuarea susţinerii Statelor Unite ale Americii pentru ţările central şi est-europene, supuse presiunilor Rusiei.

„În cazul în care Igor Dodon şi Rumen Radev vor câştiga alegerile, situaţia ar putea trage un semnal de alarmă la Bruxelles, pe fondul intensificării în estul Europei a sentimentelor de revoltă faţă de valorile UE. În această categorie intră premierul Ungariei, Viktor Orban, şi Milos Zeman, preşedintele Cehiei, amândoi pledând pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu Moscova”, notează FT.

Maia Sandu, candidatul Partidului Acţiune şi Solidaritate (PAS), aflată, potrivit sondajelor, cu 10% în urma lui Igor Dodon, afirmă că scrutinul prezidenţial comportă „pericole majore”.

“Noi considerăm că modelul de dezvoltare european – drepturi, prosperitate, securitate – este cel mai propice pentru ţara noastră şi nu vedem cum ne-ar putea ajuta proiectul „alternativ” de dezvoltare. Mai ales că acum, în Republica Moldova, se construieşte o „verticală a puterii” pe model putinist. Iată de ce preluarea preşedinţiei de către forţele anti-oligarhice ar putea însemna un prim pas spre revenirea la obiectivul reintegrării europene. Pentru aceasta, Republica Moldova trebuie să devină un stat cu instituţii puternice, o justiţie independentă şi o economie durabilă. Aceasta este calea reintegrării pe care o vedem. Doar aşa vom convinge atât cetăţenii noştri, cât şi pe cei europeni, că putem avea un proiect de dezvoltare comun”, a declarat Maia Sandu într-un interviu pentru Gandul.info.

În campanie, Dodon a stârnit o controversă afirmând că fosta regiune ucraineană Crimeea aparţine Rusiei. Întrebat acum ce părere are despre anexarea Crimeei, Dodon a precizat: „De facto, Crimeea este parte a Rusiei acum, dar, la nivel legal, anexarea nu este recunoscută de Occident, nici de majoritatea ţărilor”, nici măcar de Republica Moldova”. În opinia candidatului prorus, recunoaşterea de către Chişinău a anexării regiunii Crimeea ar comporta „multe riscuri” în contextul crizei separatiste din Transnistria. Soluţia pentru Transnistria ar fi „garantarea unui statut special” pentru regiunea cu populaţie majoritar prorusă, a apreciat Igor Dodon.

Atacuri au fost şi în cadrul dezbaterii, desfăşurată joi, dintre cei doi contracandidaţi la preşedinţia Republicii Moldova. Dodon a anunţat că dacă va câştiga, va insista ca în şcoli să fie predată istoria Republicii Moldova în loc de istoria României.

„Eu voi insista ca istoria Moldovei să revină în şcoli. Copiii noştri trebuie să cunoască adevărul istoric. Sunt multe lucruri în istoria românilor care nu corespund realităţii. Eu mă bazez pe Constituţie, iar în ea scrie limba moldoveneacă”, a menţionat Dodon, citat de Unimedia.

La rândul său, Maia Sandu a exprimat îngrijorări că dacă ar câştiga, Dodon ar face o prioritate din a scrie manuale de istorie „şi nu va avea timp să lupte cu oligarhii”.

„Vai de noi dacă ajunge Igor Dodon să ne scrie istoria. El se va ocupa de istorie şi nu va avea timp să lupte cu oligarhii, de pensii, de corupţie, de economie, prioritatea lui este să scrie manuale de istorie. De acest lucru trebuie să se ocupe oamenii de ştiinţă. Politicienii nu trebuie să se amestece în asta, sau poate mâine, pomâine ne vom trezi că politicul dictează cum să fie scrisă în manuale, biografia domnului Dodon?”, i-a răspuns Maia Sandu.

Tot în campanie, Igor Dodon a ameninţat că va retrage cetăţenia moldovenească fostului preşedinte al României, Traian Băsescu, dacă va ajunge şef al statului. “În ceea ce ţine de Băsescu, eu ştiu, şi am acumulat toate documentele necesare: atunci cand au fost depuse actele şi cand s-a luat decizia, s-a încălcat procedura. De aceea domnule Băsescu, profiţati acum, câteva zile. După data de 14, veti pierde această cetăţenie pe care nu o meritaţi”, a spus Dodon.

Fostul preşedinte Traian Băsescu şi soţia sa, Maria Băsescu, au depus, în urmă cu câteva zile, jurământul de cetăţeni ai Republicii Moldova la sediul Ambasadei Republicii Moldova în România.

Republica Moldova, cea mai săracă ţară din Europa, este situată în zona de conflict politic între Uniunea Europeană şi Rusia, o regiune în care cele două părţi depun eforturi de zece ani pentru creşterea influenţei.

Cine sunt cei doi candidaţi

Igor Dodon, candidatul Partidului Socialiştilor la preşedinţia R. Moldova, este un economist care a îndeplinit funcţia de prim-viceprim-ministru şi ministru al Economiei şi Comerţului în Guvernul condus de Zinaida Greceanîi din anul 2006 până în 2 septembrie 2009. Începând din anul 2009, Dodon este deputat în Parlamentul Republicii Moldova, fiind iniţial ales pe listele Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM). În anul 2011, împreună cu Zinaida Greceanîi şi Veronica Abramciuc a părăsit fracţiunea PCRM din Parlament, cei trei aderând ulterior la Partidul Socialiştilor. Igor Dodon este ales în acelaşi an preşedintele partidului.

Maia Sandu are 44 de ani şi a studiat managementul la ASE în Moldova, apoi a făcut un masterat în relaţii internaţionale la Academia de Administrare Publică de pe lângă Preşedintele Republicii Moldova, iar între 2009 şi 2010- un masterat în administraţie publică în SUA, la Harvard Kennedy School of Government. A lucrat din 2010 până în 2012 la Washington, pe postul de consilier al directorului executiv, apoi a revenit în Moldova, unde a fost numită ministru al Educaţiei, rezistând în mai multe guverne, până în 2015: în guvernul Vlad Filat, apoi în guvernul Iurie Leancă şi cel al lui Chiril Gaburici. În iulie 2015, a fost propunerea PLDM pentru postul de premier, însă pentru că a pus condiţii intransigente, nu a fost susţinută de celelalte partide din alianţa în care se afla PLDM, în locul ei fiind desemnat Valeriu Streleţ. La finalul lui 2015, şi-a lansat propria platformă politică de dreapta, „În pas cu Maia Sandu”, care ulterior a devenit Partidul Acţiune şi Solidaritate (PAS), potrivit Mediafax.”

Bulgaria, o altă națiune care alege între UE și Rusia. Sondaj: Socialistul Rumen Radev ar fi câștigat alegerile prezidențiale. Premierul Borisov a anunțat că demisionează, dacă Țețka Țatceva va pierde

UPDATE 20.26: Fostul șef al forțelor aeriene din Bulgaria, candidatul socialist Rumen Radev, a câștigat al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale, conform sondajelor la ieșirea de la urne, citate de Reuters, potrivit Agerpres.

Rumen Radev, candidatul susţinut de Partidul Socialist (stânga), a obţinut 58,1% din voturi, în timp ce Ţeţka Ţacheva, candidata partidului de guvernământ, a primit 35,3% din voturi, potrivit rezultatelor unui exit-poll anunţat de institutul Alpha Research.

Date apropiate au fost oferite şi de exit-poll-ul Gallup International Balkan, care indică Rumen Radev ar fi câştigat scrutinul prezidenţial cu 58,5% din voturi, iar Ţeţka Ţacheva ar fi obţinut 35,7% din sufragii. O victorie a lui Radev ar putea duce la o şi mai mare apropiere a Bulgariei faţă de Rusia şi ar cauza o perioadă de instabilitate politică la Sofia, după ce premierul Boiko Borisov a anunţat că va demisiona în cazul înfrângerii lui Ţaceva.

20.10: Premierul Bulgar Boiko Borisov a reiterat, duminică, intenția de a demisiona dacă Țețka Țatceva, candidata la președinție pe care o susține, pierde cursa în favoarea candidatului sprijinit de socialiști, Rumen Radev, informează Novinite, citat de Agerpres.

„Vă imaginați cum ar fi să ies mâine și să spun că m-am răzgândit?” a declarat Borissov după ce și-a exprimat opțiunea de vot în cadrul celui de-al doilea tur al scrutinului prezidențial.

Borisov a anunțat că va demisiona dacă Țatceva pierde primul tur de scrutin, însă a amânat decizia până după al doilea tur. „GERB ( n.r – Cetățeni pentru Dezvoltarea Europeană a Bulgariei) nu va rămâne la putere nici măcar o secundă dacă pierdem azi (duminică)”, a spus premierul bulgar, aflat la jumătatea mandatului. DE asemenea, a mai subliniat că nu va participat nici la formarea unui alt guvern în cadrul mandatului actualului Parlament dacă Țatceva pierde alegerile.

„Dacă vom avea sau nu o criză politică depinde de populație”, a mai spus Borissov.

Dacă premierul demisionează, parlamentul bulgar rămâne în funcție chiar dacă partidele nu reușesc să ajungă la o înțelegere cu privire la formarea unei coaliții de guvernare. Decizia de a dizolva parlamentul și a convoca alegeri anticipate aparține președintelui bulgar.

––-

Bulgaria, o altă națiune care alege între UE și Rusia. Cetățenii votează duminică în al doilea tur al scrutinului prezidențial, care decide și soarta executivului

Votul de duminică este privit ca un vot de încredere pentru executivul lui Boiko Borisov. Cetățenii bulgari au de ales între Rumen Radev, candidat independent susținut de Partidul Socialist, și Tetka Taceva, din partea GERB, președintele Parlamentului de la Sofia, susținut de premierul Boiko Borisov, care a promis că va demite actualul executiv dacă nu va câștiga alegerile prezidențiale candidatul susținut de el.

Borisov nu se bucură de popularitate, din cauza nivelului de trai din ce în ce mai scăzut în cea mai săracă națiune din Uniunea Europeană. Coaliția de guvernare este extrem de fragilă și există riscul să se prabușească înainte de alegerile parlamentare din 2018.

Tetka Taceva are o viziune politică pro-occidentală, în vreme ce contracandidatul Rumen Radev și-a exprimat dorința de a apropia Bulgaria de Moscova.

Primul tur al scrutinului prezidențial a fost câștigat de candidatul socialist, care a obținut 26,45% din voturi, față de cele 21,38% din sufragiile adunate de Taceva.

Sondajele prevăd și acum o victorie clară pentru fostul comandant de aviație Rumen Radev.”

Am citat pe blog aceste doua articole lungi pentru ca ele descriu o realitate istorica. Problema e cum interpretam fenomenul istoric ce s-a desfasurat, ce se desfasoara sub ochii nostri.

In primul rand, trebuie sa remarcam ca in ambele tari vecine cu Romania, dar si cu Federatia Rusa, au castigat alegerile prezidentiale candidatii socialisti. Este vorba, asadar, de o victorie a Stangii in aceasta parte a Europei.

La aceste doua articole, voi adauga inca unul: parerea D-lui. Cristian Preda exprimata cu ceva vreme in urma pe FaceBook:

„Comisia de afaceri externe, cea de dezvoltare și subcomisia pentru drepturile omului din PE au votat, în urmă cu câteva săptămâni, premiul Saharov, atribuit în fiecare an. Câștigător – cu 34 de opțiuni – a fost Mustafa Djemilev, liderul tătarilor din Crimeea, propus de grupurile PPE și conservator. Sub conducerea lui Martin Schulz, socialiștii și ceilalți prieteni ai lui Putin din PE au ignorat votul AFET, DEVE și DROI, atribuind premiul Saharov celor care au primit 24 de voturi, două femei yazidi (Nadia Murad și Lamiya Aji Bashar). Servilismul față de Moscova e cu atât mai insuportabil cu cât disprețuiește regulile de bază ale democrației.
UPDATE:
Un articol al Radio Free Europe despre acordarea premiului Saharov în 2016:

http://www.rferl.org/a/eu-sakharov-rights-pri…/28077897.html” (subl. mea)

Daca citim bine articolul D-lui. profesor Preda, n-ar trebui sa ne mire orientarea pro rusa a castigatorilor: atat a lui Igor Dodon, intr-o tara care nu e membra UE, cat si a lui Rumen Radev, intr-o tara membra a UE. Dar ce inseamna, totusi, „servilismul fata de Moscova”?

Pe de alta parte, vom avea peste putina vreme alegeri parlamentare in Romania unde, cel putin din cate am inteles eu ca spun sondajele de opinie, PSD – partid din aceeasi familie a Socialistilor Europeni – s-ar detasa in castigator!!

Observam un fenomen mai amplu si destul de complex: o victorie categorica a Stangii in regiunea noastra, in contextul in care Donald Trump a iesit invingator in cursa pentru Casa Alba in Statele Unite. Un Donald Trump care, in campanie, s-a aratat destul de concesiv fata de Kremlin sau cel putin asa a lasat sa se creada.

Ne-am putea astepta la o crestere a influentei Kremlinului in regiune intr-o Europa cu accente eurosceptice.

Inainte de a incepe o analiza trebuie sa caracterizam cat mai corect contextul geopolitic actual. Asta si incerc sa fac.

Referitor la votul din Moldova, eu cred ca ar trebui s-o felicitam pe Maia Sandu pentru prestatia buna de care a dat dovada, chiar daca a pierdut. Diferenta fata de Dodon nu a fost mare – lucru foarte important, cu toate piedicile de care a avut parte. Asta e un aspect ce trebuie remarcat si e un aspect pozitiv, desi a pierdut alegerile.

Totusi, trebuie de asemenea remarcat, dincolo de orice teorii ale conspiratiei, ca Dreapta nu a reusit sa convinga electoratul in marea lui majoritate. Vom vedea ce se va intampla in Romania la alegerile parlamentare… Insa se pare ca nici in Romania Dreapta nu prea reuseste sa convinga un electorat majoritar…

Remarcabil este si faptul ca fenomenul acesta politic nu se intampla doar intr-o fosta republica sovietica, Rep. Moldova, tara care nu e membra UE si nici NATO. Ci si in Bulgaria, tara membra UE si NATO!!

Ar trebui, de asemenea, raspuns la intrebarea: care a fost motivatia oamenilor la vot? Au votat o apropiere de Moscova sau a fost o incredere majoritara acordata socialistilor? Parerea mea este ca electoratul, in majoritatea lui, s-a orientat spre un partid de stanga, considerand ca acesta ii va apara mai bine interesele. Surprinzatoare e, totusi, informarea precara a electoratului, culmea nu doar in Rep. Moldova, dar si in Bulgaria…

Evident, o evetuala apropiere de Moscova nu are cum sa aduca si prosperitate, un nivel de trai mai bun, pentru ca oamenii asta urmaresc de fapt.

Oricum, PPE a primit o lectie destul de dura! Insa e de asteptat o criza politica atat in Bulgaria cat si in Rep. Moldova.

Vom vedea ce se va intampla la noi… Analistii politici iau in considerare prestatia slaba a PNL-ului, faptul ca guvernarea tehnocrata a lucrat, de fapt, in favoarea PSD (Horia Alexandrescu). Insa anul 2017 se anunta destul de complicat din punct de vedere economic, dupa parerea mea. N-ar trebui sa ne facem prea mari iluzii.

Ceea ce s-a intamplat este, fara indoiala, un avertisment dat Bruxelles-ului.

E de luat aminte si la aceasta:

Analiză Le Monde: Rezultatele alegerilor din Republica Moldova și Bulgaria reprezintă un eșec pentru Uniunea Europeană

Victoria candidaților pro-ruși Rumen Radev și Igor Dodon la alegerile prezidențiale din Bulgaria și Republica Moldova reprezintă un eșec pentru Uniunea Europeană și un semn al scăderii atractivității blocului comunitar, potrivit unei analize a publicației Le Monde, citată de Agerpres.

Cele două țări sunt foarte diferite, dar ambele sunt divizate între influența rusă și aspirația europeană. Bulgaria, membră a UE din anul 2007, dorește în continuare să intre în spațiul Schengen, dar se lovește de rezistența altor țări, la fel ca România. La rândul ei, Republica Moldova este considerată unul dintre „cei mai buni elevi” ai Parteneriatului Estic, proiect ce rămâne însă ambiguu în privința finalității sale, pentru statele participante nefiind clar dacă el este o poartă de intrare în UE ori numai o menținere a lor la periferia Europei.

Cei doi câștigători ai alegerilor de duminică, Igor Dodon și Rumen Radev, au o poziție similară în chestiunea anexării Crimeii, pe care o consideră ca aparținând „de facto” Rusiei, Radev pronunțându-se în plus pentru ridicarea sancțiunilor europene impuse Moscovei. Totuși, potențialul de schimbare adus de rezultatele acestor alegeri nu trebuie exagerat. În primul rând pentru că în ambele țări președintele are atribuții limitate, dar și pentru că nici Dodon și nici Radev nu au susținut în campania electorală o respingere radicală a Europei.

Președintele ales al Republicii Moldova dorește renegocierea unor puncte din acordul de liber-schimb cu UE și să convoace un referendum consultativ asupra orientării geopolitice a țării, dar se abține să evoce o ruptură, pledând totodată pentru relații bune atât cu UE cât și cu Rusia. Pe o linie asemănătoare se plasează și viitorul președinte bulgar: „Apartenența Bulgariei la UE și NATO nu are alternativă, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să ne declarăm dușmani ai Rusiei”, a explicat Radev în timpul campaniei electorale.

Însă poziția ambivalentă a celor două țări nu este deloc ceva nou, amintește Le Monde. Astfel, în Republica Moldova există o importantă minoritate rusofonă, presa rusă este foarte prezentă, iar marele frate de la răsărit nu este respins în mod radical. Cât despre Bulgaria, ea a fost mereu o țară rusofilă, încă din epoca țaristă. Pe vremea Uniunii Sovietice i se mai spunea și a 16-a republică a URSS. Iar guvernul premierului în exercițiu, conservatorul Boiko Borisov, a oferit deja garanții Moscovei.

„Retorica se va schimba, dar nu și substanța”, anticipează Dimitar Bechev, directorul Institutului de politică europeană din Sofia. „Borisov menținea un anumit echilibru și a încercat de asemenea că curteze Moscova pentru proiecte energetice sau opunându-se inițiativei românești privind o misiune de supraveghere în Marea Neagră, după summitul NATO din iulie”, explică analistul menționat.

Un alt factor de luat în calcul este cât de mult dorește Rusia să se implice mai substanțial în problemele celor două țări. Sofia și Chișinău nu au în ochii Moscovei aceeași importanță strategică pe care o au Kiev, Tbilisi sau chiar Belgrad și Minsk, consideră autorii analizei din Le Monde, amintind că Moscova finanțează deja în mare parte enclava secesionistă Transnistria.

Totuși, după „pierderea” Ucrainei, care s-a apropiat de UE, obiectivul Moscovei este ca foștii săi sateliți, dacă nu revin cu totul pe orbita ei, măcar să se îndepărteze de blocul comunitar.

Publicația franceză subliniază și dezamăgirea electoratului din cele două țări față de elitele politice proeuropene. Astfel, în Republica Moldova, din cauza performanțelor slabe ale economiei și instituțiilor, mai ales justiția, votul prorus vine și ca un vot de respingere a unei elite proeuropene percepute ca fiind coruptă. În Bulgaria, generalul Radev a știut cum să întruchipeze schimbarea față de premierul Boiko Borisov și față de candidata puțin carismatică pe care acesta din urmă a ales-o, Țețka Țaceva. De asemenea, promisiunea lui Borisov că va demisiona dacă Țaceva pierde a mărit miza scrutinului, în condițiile în care, după ce a fost premier între anii 2009 și 2013 și apoi, din nou, începând din 2014, el plătește prețul uzurii la putere și al incapacității sale de a asana elitele politico-economice.

Totuși, într-un cadru mai larg, cei doi câștigători ai alegerilor prezidențiale de duminică au beneficiat și de pe urma scăderii atractivității Europei, sentiment apărut de mult timp și ilustrat recent prin Brexit. În acest context, atât în vestul cât și în estul Europei, Rusia este văzută tot mai mult ca un pol alternativ de putere, iar președintele acesteia, Vladimir Putin, ca un model de lider carismatic, cum mai este de exemplu și premierul ungar Viktor Orban.

Pe de altă parte, rezerve privind prelungirea sancțiunilor impuse Moscovei există și în capitale europene care nu au fost niciodată pe orbita Moscovei, cum ar fi Atena sau Roma, dar și în interiorul Partidului Social-Democrat german, care face parte din coaliția guvernamentală de la Berlin.”

Legat de:

„Un alt factor de luat în calcul este cât de mult dorește Rusia să se implice mai substanțial în problemele celor două țări. Sofia și Chișinău nu au în ochii Moscovei aceeași importanță strategică pe care o au Kiev, Tbilisi sau chiar Belgrad și Minsk, consideră autorii analizei din Le Monde, amintind că Moscova finanțează deja în mare parte enclava secesionistă Transnistria.”

trebuie spus ca Moscova are un mare interes, atat in Rep. Moldova cat si in Bulgaria. Spre exemplu in Bulgaria, pentru ca Bulgaria reprezinta Europa, de asemenea e membra NATO, iar Rep. Moldova e in vecinatatea Ucrainei, Crimeii, in vecinatatea UE si a NATO. Kiev, Tbilisi, Minsk nu sunt in Uniunea Europeana, iar interesul Rusiei este sa-si extinda si sa-si consolideze influenta in Europa! Aceasta coorodonata a fost pe agenda Kremlinului de la Petru cel Mare incoace. Rusia s-a temut de izolarea fata de Europa, iar lipsa influentei politice e vazuta la Kremlin drept izolarea Rusiei. In schimb, Rusia priveste Kievul, Minskul, Tbilisi ca pe o afacere, hai sa-i spun asa, mai mult interna.

Nu stim inca pozitia americana, a noii Administratii de la Casa Alba. Insa pozitia lui Donald Trump din campanie, atat fata de Rusia cat si fata de NATO nu prea e convergenta cu felul in care vede problema Berlinul:

Mediafax

Berlinul cere Administraţiei Donald Trump să condamne acţiuni ale Rusiei şi vrea, în paralel, consolidarea apărării UE

Germania aşteaptă ca Administraţia Donald Trump să colaboreze cu ţările europene pentru contracararea acţiunilor Rusiei în estul Ucrainei şi în Siria, Berlinul amintind că NATO nu va mai avea niciun sens dacă nu va garanta apărarea colectivă şi pledând, în paralel, pentru dezvoltarea unor structuri UE de apărare.

Germania susţine dialogul între Statele Unite şi Rusia, dar Donald Trump nu trebuie să ignore acţiunile Rusiei în Crimeea şi în Alep atunci când va discuta cu preşedintele rus, Vladimir Putin, a declarat Ursula von der Leyen, ministrul german al Apărării, citat de site-ul agenţiei Reuters.

Oficialul german a atras atenţia că Alianţa Nord-Atlantică ar fi „moartă” dacă unul dintre membri ai nu ar fi apărat de ceilalţi. „Este bine că noul preşedinte al SUA va încerca imediat să dialogheze cu omologul său rus. Este bine şi are susţinerea noastră totală. Dar nu poate să uite de anexarea Crimeei, de continuarea războiului hibrid din Ucraina sau de bombardamentele din Alep”, a subliniat von der Leyen.

La rândul său, preşedintele Germaniei, Joachim Gauck, şi ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, au pledat ca UE şi NATO să aibă o poziţie unitară după alegerile din SUA.

„Trebuie să fim uniţi cu partenerii pentru a opune rezistenţă războaielor, conflictelor şi pentru a limita setea de putere a Rusiei. Germania va fi de partea Estoniei în privinţa securităţii ţărilor baltice”, a declarat Joachim Gauck în cursul unei întrevederi cu preşedintele eston, Kersti Kaljulaid.

În paralel, Germania pledează, în contextul ieşirii Marii Britanii din UE şi al victoriei lui Donald Trump în SUA, pentru accelerarea integrării structurilor de apărare ale Uniunii Europene.

„Europa are nevoie de voinţa politică necesară creşterii relevanţei în materie de securitate. Rezultatul alegerilor din Statele Unite ar putea oferi un impuls suplimentar”, a adăugat Ursula von der Leyen, citată de Rheinische Post şi de EUObserver.

Uniunea Europeană trebuie să creeze structuri militare de nivelul celor ale Alianţei Nord-Atlantice, propune Ursula von der Leyen, în contextul în care Germania, Franţa, Italia şi Spania pledează pentru politici comunitare de apărare, separate de Marea Britanie şi SUA. „În ultimii trei ani, am asistat la impulsuri enorme de modernizare a capabilităţilor militare NATO pe fondul comportamentului Kremlinului”, a amintit Ursula von der Leyen la o conferinţă pe teme de securitate găzduită de Uniunea Creştin-Democrată (CDU, centru-dreapta), partidul cancelarului Angela Merkel. „Acest lucru a fost corect şi important, dar cred că trebuie să investim aceeaşi energie în modernizarea structurilor europene de securitate şi în politica de apărare a UE”, a adăugat Ursula von der Leyen.

În încercarea de a atenua eventuale preocupări ale Statelor Unite şi Marii Britanii, Von der Leyen a subliniat că suplimentarea capacităţilor militare europene trebuie „să ţină cont de faptul că nu se poate dezvolta o concurenţă” între Uniunea Europeană şi NATO, „ci ar trebui să colaboreze în mod complementar”.

Declaraţia ministrului german al Apărării se înscrie în cadrul unei serii de propuneri în sensul creării unei armate a Uniunii Europene. În contextul în care Marea Britanie a decis să părăsească UE, Franţa, Germania, Italia şi Spania pledează pentru o politică europeană în materie de apărare. Într-o scrisoare comună, cele patru ţări au argumentat că Uniunea Europeană ar trebui să poată răspunde crizelor militare externe fără coordonarea Statelor Unite.”

Lucrul acesta arata ca interesele expansioniste ale Kremlinului intra in contradictie cu interesele Berlinului, dar si ale Uniunii Europene.

Joc complicat, neclar. Cel putin pana acum.

Situatia interna din Rep. Moldova ramane complicata. Desi se spune ca ar fi pro rusi, nu stim inca felul in care vor juca Dodon si Radev. In privinta Bulgariei lucrurile par ceva mai clare datorita faptului ca Bulgaria e membra a UE si NATO. In Rep. Moldova nu sunt deloc clare, cu toata victoria lui Dodon. Se prefigureaza la Chisinau o lupta politica ascutita, cu variante taioase de ambele parti.

In legatura cu Rep. Moldova

„Președintele ales al Republicii Moldova dorește renegocierea unor puncte din acordul de liber-schimb cu UE și să convoace un referendum consultativ asupra orientării geopolitice a țării, dar se abține să evoce o ruptură, pledând totodată pentru relații bune atât cu UE cât și cu Rusia.” – totusi este destul de limpede, cred eu, ca dezvoltarea si prosperitatea vietii in Rep. Moldova nu poate sa fie disociata de UE. Apropierea de Rusia ar arunca Rep. Moldova pe un drum infundat. Din acest punct de vedere Dodon nu are de ales. Ar trebui sa tina un echilibru intre UE si Rusia, dar ma tem ca lucrul acesta nu e posibil pentru ca Rusia va impune conditii spre a-si consolida acolo influenta. Daca Dodon va incerca sa calmeze Rusia, mentinand parcursul european al Rep. Moldova ar fi un lucru interesant si remarcabil. Dar e greu de facut asa ceva.

Uniunea Europeana trebuie sa gaseasca o alta formulare tactica si alte strategii in Rep. Moldova. Mult mai eficiente decat cele de pana acum.

Dificultatea consta in situatia interna din Rep. Moldova.

S-a vazut ca discursul anticoruptie nu a dat randament. De asemenea nu s-a explicat foarte clar cum poate sa ajute UE Rep. Moldova – Maia Sandu ar fi trebuit sa faca asta! O alta problema e cea a oligarhilor, ce detin puterea economica si financiara – ignorarea lor sau amenintarea lor cu puscaria in contextul unui parcurs european pentru Rep. Moldova nu poate sa duca decat la un fiasco, ceea ce s-a si intamplat. Maia Sandu – o candidata pro occidentala, scolita in Occident – cum ar fi putut sa convinga electoratul cand a avut, din cate am inteles, problema de a strange pentru sustinerea campaniei 10.000 de dolari sau de euro? Daca nu poti sa-ti sustii campania, cum ai putea duce Rep. Moldova pe drumul catre dezvoltare si prosperitate? Si cred ca aspectul acesta a contat destul de mult…

De asemenea, e de analizat la modul serios de ce Dreapta nu a reusit sa convinga atat in Rep. Moldova, dar si in Bulgaria. Si, probabil, si in Romania…

Adevarul e ca PPE si as spune, de ce nu?, chiar UE au gresit mult, ajungandu-se la actuala situatie geopolitica complicata, cu eventuale consecinte nu tocmai benefice pentru UE.

Sper ca UE sa se trezeasca si sa duca politici prin care sa redevina atractiva pentru statele membre si tarile candidate.

Dodon nu are o sarcina usoara. El va trebui sa convinga partenerii europeni de buna sa credinta in mentinerea parcursului european in Rep. Moldova. Lucrul e posibil. Iar daca o va face, situatia va reintra in normal, ca sa zic asa. O apropiere de Rusia conduce la riscuri, pentru ca Rusia nu are de ce si nici cum sa ajute Rep. Moldova. Rusia isi urmareste doar propriile sale interese. N-au reusit sa ajute nici Transnistria. In cazul apropierii de Rusia, situatia va deveni dificila, in special din punct de vedere economic.

Dodon vorbeste de „referendum consultativ asupra orientării geopolitice a țării” – dar ar trebui ca oamenii sa fie si informati cum se cuvine asupra intregii situatii. Nu deranjeaza o politica social-democrata in Rep. Moldova, daca se pastreaza linia pro europeana. UE poate sa incurajeze o astfel de politica. Insa daca Dl. Dodon va opta pentru un regim dictatorial, in care propaganda rusa sa se lafaie in voie, dezinformand mai degraba cetatenii sau prezentand doar o singura parte a situatiei, se expune unei catastrofe pana la urma. Cetatenii trebuie sa fie informati cum trebuie in legatura cu toate aspectele legate de UE, de felul in care poate contribui UE la propasirea Rep. Moldova. Or, actualul regim, instaurat prin aceste alegeri, ar trebui sa permita acest lucru.

In general vorbind, socialistii, dar si comunistii, pe vremea lui Voronin, au facut mare caz de statalitatea Rep. Moldova, respingand curentul unionist. Dar au facut-o, la fel, fara informarea corecta a populatiei. Adica au facut-o doar propagandistic, folosind un tip de propaganda antiunionista si nimic mai mult. Au vrut sa eludeze adevarul istoric, probabil datorita mentalitatii ramase de pe vremea Uniunii Sovietice. Marea problema, acolo, consta in faptul ca, printr-o propaganda agresiva, se mentine nostalgia dupa fosta URSS sau, poate mai bine zis, se face o propaganda ca si cum URSS ar mai exista inca. Eludarea si prezentarea trunchiata a realitatilor e in folosul stim noi cui. Insa nu e corect. In primul rand nu e corect fata de cetatenii Rep. Moldova. Si se vede in faptul ca Rep. Moldova ramane in continuare o tara foarte saraca, lispita de perspective reale daca se indeparteaza de UE sau de Romania. De aceea, Dl. Dodon ar trebui sa dea dovada de onestitate, in primul rand fata de cetatenii moldoveni de peste Prut.

Repet, o politica social-democrata nu e respinsa de Uniunea Europeana. Dar o apropiere de Moscova va face dificile relatiile Rep. Moldova cu UE. Relatii bune cu Rusia nu inseamna apropierea de Rusia si nici aderarea la Uniunea Euroasiatica a D-lui. Putin. Daca se va face o politica social-democrata, onesta si in sprijinul cetatenilor, cu aderare la valorile europene, Uniunea Europeana ar trebui sa contribuie substantial, inclusiv financiar, la amelioararea dificilei situatii economice a tarii. Ar fi o greseala excluderea Romaniei din aceasta ecuatie. Romania ar trebui sa contribuie mai mult, cu investitii, in Rep. Moldova, investitii care sa conduca la crearea de locuri de munca, investii inclusiv in formarea si instruirea personalului. O eventuala ostilitate fata de Romania a regimului Dodon ar fi un lucru contraproductiv pentru Rep. Moldova.

Deci politica cea mai potrivita pe care ar trebui s-o duca actualul Presedinte ales al Rep. Moldova ar fi: o deschidere mai pronuntata fata de Uniunea Europeana si relatii bune cu Rusia, dar fara sa implice o apropiere de Rusia. De asemenea, o informare corecta, onesta a cetatenilor fata de UE si unirea cu Romania.

Rep. Moldova nu-si poate permite ruperea relatiilor cu UE. Cred ca trebuie inteles foarte clar acest lucru. Este insa adevarat ca o atitudine de o ostilitate provocatoare fata de Rusia poate fi ceva lipsit de eficacitate si chiar daunator, primejdios in situatia data. Insa Rep. Moldova trebuie sa faca pasi importanti spre Uniunea Europeana. Sper ca Dl. Dodon sa inteleaga lucrurile acestea. Nu ostilitate fata de Rusia, dar Rusia nu poate fi o optiune viabila pentru Rep. Moldova.

Pe de alta parte, daca Dl. Dodon ar indrepta Rep. Moldova spre Rusia, care va fi atitudinea Berlinului? Si asta in contextul agravarii nivelului de trai al populatiei. Este posibil sa se intample ceea ce s-a intamplat in Ucraina, cand o revolta populara l-a scos de la Putere pe Presedintele Viktor Ianukovici, care era omul Kremlinului. O Revolutie Portocalie la Chisinau e posibila, in contextul agravarii nivelului de trai si al unor eventuale actiuni nesabuite ale lui Dodon. Un astfel de parcurs al evenimentelor poate fi sprijinit si de SUA. Transnistria va ramane izolata si, mai mult chiar, daca ramane sub sfera de influenta a Rusiei, nivelul de trai se poate degrada mult acolo, autoritatile transnistrene ne putand face mare lucru sa rezolve o astfel de problema.

Daca in Bulgaria situatia e oricum controlabila, fiind tara membra UE si NATO, referitor la Rep. Moldova, Berlinul nu va accepta o crestere a puterii Rusiei in zona, mai ales ca e aproape Crimeea… Iar Rep. Moldova nu are granita directa cu Federatia Rusa, Ucraina actionand ca un fel de scut, daca se poate spune asa. In contextul iesirii Ucrainei de sub orbita Kremlinului, Dodon poate fi oricand expus unor ample miscari de protest si s-ar putea, mai mult decat probabil, sa nu le faca fata.

Sa rezumam

De aceea ar fi de dorit ca Dl. Dodon sa dea dovada de intelepciune. O guvernare social-democrata, chiar socialista, nu e respinsa in Europa atata vreme cat nu e impotriva valorilor europene. Uniunea Europeana poate sa contribuie decisiv la cresterea nivelului de trai din Rep. Moldova si ar putea colabora cu Igor Dodon daca acesta mentine parcursul european si va face pasi importanti spre integrarea Rep. Moldova in UE.

In caz contrar, o evolutie spre Uniunea Euroasiatica,  ar deteriora relatiile cu UE si ar pune Rep. Moldova intr-o situatie geopolitica dificila si inacceptabila pentru Washington si Berlin. Lucrurile s-ar simti economic, iar deteriorarea nivelului de trai se va evidentia in buzunarul si asa sarac al cetatenilor acestei tari. De asemenea ar izola Rep. Moldova si ar expune-o la o serioasa problema de securitate, ceea ce nu cred ca e de dorit.

De asemenea ar fi de dorit ca PPE si UE sa traga invatamintele necesare din aceste dureroase infrangeri!!

Update – ACUZATII GRAVE DE FRAUDARE A ALEGERILOR IN REPUBLICA MOLDOVA!!!

Romania Libera

FOTO. Fraudă electorală în Moldova. Circa 400.000 de voturi au fost falsificate în favoarea pro-rusului Igor Dodon. Experții de la Chișinău spun că sunt probe suficiente pentru anularea turului doi al alegerilor

UPDATE 14,55: Comisia Electorală Centrală a anunțat rectificarea rezultatelor oficiale, după ce s-a constatat că în trei secții de votare fuseseră „inversate rolurile în defavoarea candidatului PAS”, informează site-ul infomoldova.net.

Prin rectificare, Maia Sandu a obținut aproximativ 1200 de voturi în plus față de cele anunțate anterior. Diferența este acum mai puțin de 68.000 de voturi între Igor Dodon și Maia Sandu.

Cele trei secții unde s-au recunoscut probleme sunt Leușeni (Hîncești), Copceac (Ștefan Vodă) și secția nr.5 din Nisporeni.


UPDATE 14,30: 170 de contestaţii suplimentare au fost depuse miercuri la Comisia Electorală Centrală de la Chișinău, informează site-ul jurnal.md.

Contestațiile depuse miercuri sunt formulate de cetățeni ai Republicii Moldova din diasporă care nu au reuşit să voteze în ziua celui de-al doilea tur de scrutin. Cele 170 de contestaţii se adaugă celor 3000 înregistrate anterior de moldovenii din diasporă care nu au reuşit să voteze în turul II al scrutinului din cauza insuficienţei buletinelor de vot.


Există suficiente probe pentru anularea turului doi al alegerilor din Republica Moldova, întrucât frauda la acest tur de scrutin s-a apropiat de 400.000 de voturi, susțin experți citatați de presa de la Chișinău.

Deschideți GALERIA FOTO pentru a vedea imagini care ilustrează frauda la turul doi al alegerilor prezidențiale.

„Modul dezastruos în care a fost organizat procesul de votare în Diasporă, transportarea masivă şi organizată a locuitorilor din regiunea transnistreană la secţiile de votare, cifrele eronate privind rezultatele alegerilor prezentate de CEC pentru mai multe localităţi – sunt doar câteva dintre probele care ar trebui să determine Curtea Constituţională să nu valideze scrutinul prezidenţial”, spun experţi din Republica Modova, citați de site-ul Jurnal TV.

CEC este Comisia Electorală Centrală a Republicii Moldova.


Citește și: Maia Sandu lansează acuzaţii grave: Alegerile au fost fraudate! Campania oponentului meu a fost plină de manipulare și dezinformare

Grave sînt și erorile comise de CEC prin inversarea rezultatelor, fapt constatat deja în cîteva secții de votare. Neelucidată rămîne și situația alegătorilor din regiunea transnistreană, unde oamenii au fost aduși în mod organizat și avem semnale că aceștia ar fi fost plătiți să voteze într-un anumit fel. Toate aceste fraude sînt suficiente pentru a declara nule alegerile din 13 noiembrie.


„Frauda cea mai mare s-a făcut prin CEC şi sistemul automatizat care dă o diferenţă de peste 500 de mii de alegători dintre ceea ce este în realitate şi ceea ce se declară de către CEC. Codul Electoral spune că turul II se organizează cu aceleaşi liste electorale. Dar acum dacă ne uităm, la Cahul, de exemplu, în turul I au fost 98,539 de alegători, în turul II – 97.135. Nu putea să se micşoreze numărul de alegători decât dacă s-au retipărit listele. Asemenea situaţii sunt aproape în toate raioanele. La Sângerei în turul I au fost 70,624, în turul II – 70639. Un alt tip de eroare este tipărirea buletinelor în exces. Ar fi bine dacă s-ar ridica listele electorale. Au fost multe semnale că cineva au votat pentru oamenii care au plecat peste hotare”, a subliniat fostul vicepreşedinte al CEC, Ştefan Urâtu.


Citește și: Igor Dodon cere României să stimeze independența Republicii Moldova. Candidatul socialist susține că există un plan pentru unirea cu România, în anul 2018

„Ei au un plan foarte clar — unirea din 2018. Noi nu trebuie să le permitem acest lucru”, a adăugat candidatul socialist prorus, care a făcut apel la o mobilizare în special a electoratului partidelor de stânga pentru scrutinul de duminică. Solicitat să detalieze afirmația privind existența unui presupus plan privind unirea, Igor Dodon a răspuns: „Am auzit mai multe declarații ale mișcărilor unioniste din Republica Moldova și ale unor personaje politice din România”.


Autoritățile electorale ale Republicii Moldova au refuzat să suplimenteze numărul de buletine de vot în unele raioane din dreapta Nistrului. În schimb, s-a aprobat majorarea numărului buletinelor de vot pentru locuitorii din regiunea transnistreană, acolo unde favorit incontestabil a fost socialistul Igor Dodon, pro – rus.

Comisia Electorală Centrală (CEC) din Republica Moldova este condusă în prezent de Alina Russu, licențiată în Drept. Potrivit CV-ului acesteia, funcția anterioară a Alinei Russu a fost, în perioada aprilie 2015 – iunie 2016, aceea de șef la „Cabinetul Președintelui Fracțiunii PCRM în Parlamentul Republicii Moldova”.

PCRM este Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, condus de Vladimir Voronin.”

Formidabila intorsatura de situatie!! La Chisinau lupta politica e in toi!! Mi-e teama ca daca nu se pun lucrurile la punct, conform legii, iar cei vinovati trasi la raspundere, Chisinaul sta pe un butoi cu pulbere… Legea trebuie sa primeze: daca alegerile au fost fraudate ele trebuie sa fie anulate si vinovatii pedepsiti.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Anunțuri

Noiembrie 15, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Despre situatia geopolitica – ispita nerespectarii dreptului international

Mediafax

Putin: Confruntarea militară dintre Rusia şi Statele Unite „târăşte lumea într-o nouă dimensiune”

Preşedintele rus Vladimir Putin a declarat că este îngrijorat de faptul că în urma confruntării dintre Rusia şi Statele Unite, lumea este „târâtă într-o nouă dimensiune,” informează agenţia de ştiri Tass.

„Oamenii nu simt nici un pericol şi este alarmant pentru mine. Putem vedea că târâm lumea într-o dimensiune cu totul nouă. Şi asta este problema”, a declarat Putin, la o întâlnire cu directorii celor mai importante agenţii de ştiri din lume organizat de Tass în perioada Forumului Economic Internaţional de la Sankt Petersburg.

Putin a avertizat că sistemul american de apărare antirachetă în Europa are potenţialul de fi transformat într-un sistem ofensiv şi poate fi utilizat împotriva Federaţiei Ruse.

„Nu ştiu către ce va conduce [instalarea sistemului de apărare antirachetă al SUA în Europa] dar ştiu sigur că va trebui să răspundem,” a subliniat Putin, adăugând, zâmbind, că este sigur că, în orice caz, Rusia „va fi din nou acuzată de comportament agresiv, deşi este doar o reacţie.”

„Este clar că va trebui să ne asigurăm nu doar propria noastră securitate. Este vital pentru noi să fie asigurat echilibrul strategic în lume”, a mai spus preşedintele rus.

„Echilibrul strategic a asigurat o lume fără conflictele armate majore în ultimii 70 de ani, şi este un lucru pozitiv, cu toate că se bazează pe o ameninţare reciprocă, dar a asigurat pacea globală pentru noi timp de mai multe decenii. Cum poate să fie distrus? Mi se pare că este foarte periculos. Sunt convins de asta „, a spus Putin.

„Nu există nici o ameninţare [nucleară din Iran], însă sistemul de apărare antirachetă [în Europa] continuă să fie dezvoltat, aşa că am avut dreptate când am spus că ne înşeală, ei nu sunt sinceri cu noi când se referă la presupusa ameninţare nucleară iraniană în timpul construcţiei sistemului de apărare antirachetă,” a spus preşedintele Rusiei.

„De fapt este în acest fel – au încercat să ne înşele din nou dată”, a adăugat acesta.

Prşedintele rus a reamintit contextul în care au fost construite elementele sistemului de apărare antirachetă în România. „Ce au spus în mod constant?” Trebuie să ne protejăm de ameninţarea nucleară din partea Iranului. Unde e ameninţarea nucleară iraniană? Nu există!”

„Ştim aproximativ în ce an americanii vor dezvolta o nouă rachetă, care va avea o rază nu doar de 500 km, dar chiar mai mult, şi din acel moment vor pune în pericol potenţialul nostru nuclear.” a subliniat Putin.

Liderul de la Kremlin a mai afirmat că autorităţile din Statele Unite, „în pofida tuturor obiecţiilor noastre, a tututor propunerile noastre de cooperare reală, nu doresc să coopereze cu noi, resping propunerile noastre şi acţionează în conformitate cu planurile lor.””

Ministrul german de Externe acuză NATO de „instigare la război”: „Oricine crede că o paradă simbolică de tancuri la graniţa de est a alianţei va aduce securitate, se înşeală”

Ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier a criticat dur exerciţiile militare ale NATO în Europa de Est, acuzând organizaţia că „instigă la război” şi inflamează tensiunile cu Rusia prin aceste manevre, informează BBC News online.

Ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier a criticat dur exerciţiile militare ale NATO în Europa de Est, acuzând organizaţia că „instigă la război” şi inflamează tensiunile cu Rusia prin aceste manevre, informează BBC News online.

Steinmeier a declarat că amplele manevre militare al NATO, lansate luna aceasta, au fost contraproductive pentru securitatea regională şi ar putea exacerba tensiunile cu Rusia.

Oficialul german a cerut Alianţei Nord-Atlantice să înlocuiească exerciţiile militare cu mai mult dialog şi cooperare cu Rusia.

„Ceea ce nu ar trebui să facem acum este să inflamăm şi mai mult situaţia prin zăngănit de săbii şi instigări la război”, a declarat Steinmeier într-un interviu care va fi publicat în ziarul german Bild am Sontag.

„Oricine crede că o paradă simbolică de tancuri la graniţa de est a alianţei va aduce securitate, se înşeală. Suntem bine sfătuiţi să nu încercăm să găsim pretexte pentru a reînvia o confruntare veche”, a mai spus ministrul.

Pe data de 7 iunie, NATO a demarat un amplu exerciţiu militar, în cadrul căruia se simulează un atac rusesc asupra Poloniei.

La manevrele care se întind pe o perioadă de două săptămâni participă aproximativ 31.000 de militari, inclusiv 14.000 din SUA, 12.000 din Polonia şi 1.000 din Marea Britanie, dar şi zeci de avioane de luptă, nave militare şi 3.000 de vehicule.

Exerciţiile au scopul de a testa capacitatea de reacţie a NATO şi vor avea loc o dată la doi ani.”

Ministrul bulgar al Apărării neagă informaţiile privind propunerea creării flotei NATO a Mării Negre

Informaţiile despre o aşa zisă propunere de creare a unei flote comune cu România şi Turcia, pentru a contracara ameninţarea rusă în zona Mării Negre, sunt parte a „unui război de propagandă cu elemente de tactici hibride,” a declarat Nikolay Nenchev, ministrul bulgar al Apărării, citat de Novinite.

România a propus doar manevre şi exerciţii comune de antrenament cu scopul de a întări capacitatea de apărare, a declarat Nenchev pentru postul bulgar de televiziune Nova TV.

Bulgaria nu a primit vreo propunere de participa la o forţă navală comună, împreună cu România şi Turcia, la Marea Neagră şi nici nu a existat o ofertă de participare pentru Ucraina, a adăugat oficialul de la Sofia.

„Am cerut de la bun început includerea de experţi NATO, în cazul în care există o discuţie pe tema unei propuneri (pentru manevre şi exerciţii comune de antrenament),” a mai spus ministrul.

Premierul Bulgariei, Boiko Borisov, a declarat joi că atât el, cât şi preşedintele Rosen Plevneliev se opun iniţiativei României de creare a unei flote militare NATO în Marea Neagră.”

Reprezentantul Rusiei la NATO: Moscova va urmări cu atenţie activitatea NATO în zona Mării Negre

Rusia va urmări cu atenţie activităţile americane şi ale Alianţei Nord-Atlantice în zona Mării Negre şi va reacţiona pentru a menţine securitatea în zona frontierelor sale sudice, a declarat Alexander Grushko, reprezentantul permanent al Moscovei la NATO, citat de agenţia Tass.

„Până acum nu am vazut vreo măsură concretă de implementare a deciziilor NATO privind întărirea prezenţei militare la Marea Neagră, însă alianţa discută această idee. De exemplu, au fost lansate propuneri de creare a unui grup naval permanent, care ar include state NATO care nu sunt în mod direct localizate în regiunea Mării Negre, dar şi state partenere,” a mai precizat oficialul rus.

„Din punctul nostru de vedere, această idee va afecta în mod negativ situaţia deja complicată din Marea Neagră, cauzată de activitatea militară în creştere a NATO. Ar putea sumbina şi mai mult cooperarea în regiunea Mării Negre. Încercările americane de a cuceri această zonă maritimă cu ajutorul navelor, care sunt echipate cu sistemul de luptă Aegis şi care au un potenţial semnificativ de lovire şi de apărare antirachetă, cresc riscurile de destabilizare,” a mai declarat oficialul rus.”

Eu cred ca e vorba de o exagerare a Rusiei, dar de asemenea cred ca Rusia ar trebui sa inteleaga niste lucruri:

– Sa luam, de pilda, Scutul Antiracheta. N-am auzit pe niciun oficial NATO, european, american sa afirme ca acest Scut ar fi indreptat impotriva Rusiei. Inca de la bun inceput Presedintele George W. Bush, cu ocazia Summitului NATO de la Bucuresti, a afirmat ca acest Scut este impotriva unei rachete ce ar putea pleca din Orientul Mijlociu. De Rusia nu s-a pomenit nimic nici atunci. Insa Rusia uita ca n-a renuntat la rachetele sale nucleare ce raman in continuare indreptate spre Europa si SUA!

–  O alta chestiune falsa este felul in care vede Vladimir Putin pacea pe mapamond: prin echilibrul de forte si nu prin respectarea dreptului international:

„Echilibrul strategic a asigurat o lume fără conflictele armate majore în ultimii 70 de ani, şi este un lucru pozitiv, cu toate că se bazează pe o ameninţare reciprocă, dar a asigurat pacea globală pentru noi timp de mai multe decenii. Cum poate să fie distrus? Mi se pare că este foarte periculos. Sunt convins de asta”

O asemenea viziune – „echilibrul de forte” – nu e justificata nici macar filozofic (v. Immanuel Kant – Spre pacea eterna, unde accentul pentru mentinerea durabila a pacii universale consta in respectarea dreptullui international). Or, Rusia nu a dovedit ca respecta dreptul international nici in chestiunea Ucrainei, anexand ilegal Crimeea si incalcand dupa bunul plac Tratatul de la Minsk si nici in chestiunea Georgiei unde s-a produs un brutal rapt teritorial, si ma refer la Abhazia si Osetia de Sud si la purificarea etnica din Osetia de Sud. In asemenea conditii Rusia devine un factor lezant pentru Europa si SUA, factorul agravant fiind chiar discursul D-lui. Putin.

– „„Nu ştiu către ce va conduce [instalarea sistemului de apărare antirachetă al SUA în Europa] dar ştiu sigur că va trebui să răspundem,” a subliniat Putin, adăugând, zâmbind, că este sigur că, în orice caz, Rusia „va fi din nou acuzată de comportament agresiv, deşi este doar o reacţie.” – Zambetul ironic al D-lui. Putin nu tine loc de logica: „nu stiu catre ce va conduce dar stiu sigur ca va trebui sa raspundem” – tocmai o astfel de fraza sfideaza dreptul international.

– In legatura cu Iranul eu n-as fi atat de sigur ca Iranul n-ar avea capacitatea sa dezvolte armament nuclear. Totusi nu e vorba doar de armament nuclear, pentru ca sa nu uitam ca Rusia a vandut recent rachete Iranului.

Intr-o asemenea situatie e limpede ca ne putem astepta la un raspuns al Rusiei, sugerat si prin zambetul smecheresc al D-lui. Putin. Si astfel devine evident ca sunt necesare actiuni de descurajare. Reactia ministrului german de externe, Dl. Frank-Walter Steinmeier, este surprinzatoare: NATO instiga la razboi! NATO nu a instigat la razboi ci a avut atitudinea fireasca de a raspunde la amenintarile Rusiei prin actiuni de descurajare. Pentru ca nu vad cum s-ar putea duce dialogul cu Rusia daca Presedintele Rusiei are o asemenea retorica. Si apoi pe ce baze s-ar duce un astfel de dialog, atata vreme cat Vladimir Putin e un nostalgic declarat al comunismului?

In legatura cu chestiunea legata de Bulgaria, mai exact de propunerea Romaniei adresata Sofiei privind infiintarea unei flote NATO la Marea Neagra – trebuie spus ca a dat prilej de speculatii si a lasat aparenta ca Romania, prin refuzul Sofiei, ar fi in dezavantaj. Pe cei care nu sunt lamuriti, inca lamuriti, i-as ruga sa citeasca postarea profesorului Cristian Preda:

Americanii nu sunt intimidați de gesticulația rușilor cu referire la Marea Neagră:

The United States will maintain its presence in the Black Sea despite a Russian warning that a U.S. destroyer patrolling there undermined regional security, the…
mobile.reuters.com|By Steve Scherer

 Nu numai ca nu sunt intimidati, dar americanii vor mentine in continuare flota militara in Marea Neagra!! Iar la Summitul NATO de la Varsovia, ce va avea loc luna viitoare, Romania se va pozitiona pentru o prezenta militara sporita a  NATO la Marea Neagra! Asa ca cei care cred ca „ne-au umilit” bulgarii sa stea linistiti: nu ne-au umilit. Aici nu e vorba de fotbal. Iar daca cineva considera ca felul in care a pus problema partea Romana ar fi fost unul defectuos pentru ca ar fi determinat o anumita fisura in cadrul NATO, eu cred ca greseste. Este evident de ce si este evident al cui era punctul de vedere exprimat de partea romana si desigur acela a si dorit sa fie exprimat asa cum a fost exprimat. De fapt s-au inlocuit doar termenii: nu mai e vorba de o flota NATO ci de o colaborare in cadrul NATO.

Ideea este ca trebuia vazut cum se pozitioneaza o parte sau alta. Pentru Germania conteaza foarte mult interesele economice pe care le au cu Federatia Rusa. In cazul Bulgariei lucrurile stau intrucatva similar, pe de alta parte regimul de acolo e apropiat de Rusia. Insa aceste lucruri nu sunt atat de importante in chestiunea in cauza, ci decizia, atat politica cat si militara, a Statelor Unite.

Deocamdata nu stim ce va urma dupa alegerile pentru Casa Alba si care va fi viziunea de politica externa a noii Administratii, pentru ca nu e clar… Insa mentinerea pacii nu se poate realiza decat prin respectarea dreptului si principiilor de drept international de catre toate partile implicate. In schimb, tentatia, ispita de a eluda dreptul international e una foarte mare… Nu este sigur ca, in contextul actual, pacea s-ar putea realiza prin echilibrul strategic de forte (militare). Si nici nu e sigur ca s-ar putea realiza printr-o eventuala intelegere la varf intre America si SUA – o astfel de intelegere, urmata de un aranjamant politic a fost sugerata de Donald Trump. Din pacate, Rusia nu a dat dovada ca respecta dreptul international, constituindu-se intr-un factor lezant la adresa UE si SUA…

Brexit

Stirile Pro TV

Tabara anti-BREXIT castiga teren, dupa moartea deputatei Jo Cox. Scorurile prezentate in ultimele sondaje

Campania premergatoare referendumului la care britanicii se vor pronunta pe 23 iunie in chestiunea Brexitului s-a reluat duminica, dupa trei zile de pauza ce au urmat asasinarii deputatei laburiste, Jo Cox.

Ultimele sondaje arata o revenire a taberei ‘In’ (ce sprijina ramanerea in blocul comunitar), in timp ce tabara ‘Leave’ se teme ca aceasta crima ar putea influenta decisiv rezultatul referendumului, relateaza agentia Reuters.

Politicienii din cele doua tabere au publicat duminica articole in presa si au dat interviuri centrate pe temele care au dominat campania, respectiv economia si imigratia.

Astfel, premierul David Cameron, liderul taberei ‘In’, le-a cerut britanicilor sa reflecteze la implicatiile economice negative ale unei eventuale parasiri a blocului comunitar, cum ar fi riscul unei recesiuni economice, subliniind ca ei vor face pe 23 iunie o alegere ‘existentiala’ si atunci nu va mai exista cale de intoarcere.

In schimb, reprezentantii taberei ‘Leave’ sustin ca, dimpotriva, o iesire din UE ar imbunatati situatia economica a tarii, unul din argumentele lor fiind ca Marea Britanie nu va mai fi nevoita sa contribuie la bugetul comunitar.

Cat despre imigratie, subiectul care a inflamat cel mai mult campania, ambele tabere si-au reluat acuzatiile reciproce. in timp ce George Osborne, ministru de finante si reprezentant al taberei ‘In’, a calificat drept ‘dezgustator si josnic’ un poster al taberei ‘Leave’ cu un sir de refugiati, unul dintre reprezentantii acesteia din urma, Nigel Farage, a acuzat UE ca nu a reusit sa controleze imigratia si a compromis securitatea Europei primind printre refugiati si extremisti islamisti.

Dinspre ambele tabere au fost exprimate regrete fata de uciderea deputatei laburiste Jo Cox, o sustinatoare activa a ramanerii Marii Britanii in UE si a politicii de deschidere fata de imigrantii extracomunitari. Dar Nigel Farage a sugerat ca acest asasinat are un efect advers asupra campaniei taberei sale si ar putea influenta votul.

Deocamdata nu au fost publicate sondaje realizate dupa ziua de joi, cand deputata laburista a fost impuscata si injunghiata de un individ ale carui motivatii sunt inca neclare, dar ultimele sondaje efectuate pana la acel moment indica o usoara revenire a taberei ‘In’. Un sondaj arata 45% opinii favorabile ramanerii in UE, fata de 42% pentru Brexit. Un usor avans al taberei ‘In’ se observa si in alte sondaje publicate sambata, insa inca un sondaj arata cele doua tabere umar la umar, asadar tabloul general caracterizeaza in continuare un electorat foarte divizat.”

Desigur, Brexitul este pana la urma o chestiune interna a Marii Britanii si poporul britanic are tot dreptul sa decida intr-o asemenea problema. Insa cetatenii britanici ar trebui sa ia aminte la ce s-a intamplat: o membra a Parlamentului  – D-na. Jo Cox – sa ajunga sa fie OMORATA in plina strada!! Eu stau si ma intreb ce parere au despre asta sustinatorii iesirii Marii Britanii din Uniunea Europeana… Pe de alta parte, cred ca ar mai trebui sa ia aminte la ceva: la minciunile si ipotezele mincinoase aparute intr-o anumita parte a presei britanice despre o asa-zisa invazie a romanilor si bulgarilor in Anglia, ca ajunsese sa fie preconizati a sosi pe Insula mai multi romani si bulgari decat populatia celor doua tari la un loc!! Iar cand fu la o adica, a fost doar un singur roman care s-a deplasat in Marea Britanie… Si legat de acest lucru, de aceasta minciuna propagata fara rusine in media britanica, stau si ma intreb ce parere au sustinatorii Brexitului… E de luat aminte ce spune David Cameron:

David Cameron: Cei care vor vota sa paraseasca UE vor face o mare greseala, care va afecta Marea Britanie aproape un deceniu

Marea Britanie se confrunta cu o „alegere existentiala” la referendumul privind apartenenta la Uniunea Europeana de la care nu exista „cale de intoarcere”, a scris duminica premierul britanic David Cameron pentru in The Telegraph.

Cameron este de parere ca, la referendumul din 23 iunie, cei care vor vota sa paraseasca Uniunea Europeana vor face „o mare greseala” care va duce la „nesiguranta care va afecta” Marea Britanie aproape un deceniu.

Premierul britanic mai scrie ca referendumul privind apartenenta Marii Britanii la UE este o dovada „de democratie suprema” si reprezinta principiile pentru care a luptat deputata laburista pro-UE Jo Cox, ucisa joi in circumscriptia sa din Birstall, in nordul Angliei, cu o saptamana inainte de referendumul britanic privind apartenenta la UE.

Cameron, care face campanie pentru „Remain” (ramanerea Marii Britanii in UE), a spus ca Jo Cox a „intruchipat ceea ce este mai bun din Marea Britanie – o tara decenta si plina de compasiune”. Referendumul „ireversibil” a fost un „moment de cotitura” pentru Marea Britanie si o intrebare „despre ce fel de tară ne dorim”.

„Vrem sa alegem viziunea lui Nigel Farage – una care impinge Marea Britanie inapoi; care mai degraba divizeaza in loc sa uneasca; si care pune sub semnul intrebarii motivele oricarei persoane care are o parere diferita? Sau vom alege in schimb o Mare Britanie toleranta, liberala; o tara care nu da vina pentru problemele sale pe alte grupuri de oameni; una care nu tanjeste dupa trecut, ci priveste spre viitor cu speranta, optimism si incredere? Cred ca răspunsul (la aceste intrebari) va stabili ceea ce crede tara noastra pentru o lunga perioada de timp de acum incolo”, a scris Cameron.

Parasirea Uniunii Europene se va traduce totodata printr-o „diminuare singulara si permanenta a pozitiei (Marii Britanii) in lume; o umilinta abjecta si autoimpusa”, a mai scris premierul britanic.”

Insa eu stau si ma intreb daca cetateanului britanic chiar nu-i pute treaba asta – iesirea Marii Britanii din UE, pentru ca este sesizabil faptul ca exista interese straine si deloc in beneficiul Marii Britanii si UE de a se mentine aceasta pozitie. Atata vreme cat aceasta pozitie e aparata prin omor si minciuna, este imposibil sa nu-ti puta lucrul asta.

De aceea eu ma intreb daca cetatenilor britanici nu le vine sa se tina cu mainile de nas…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Iunie 20, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Situatia politica actuala pe plan intern. Scurta analiza

Identificam doi factori principali care influenteaza sau determina mersul lucrurilor: cei interni si cei externi. Sa-i luam pe fiecare in parte.

Factorii interni

Aici e o problema foarte interesanta, cred eu, care tine de evolutia postdecembrista a societatii romanesti.

Daca te uiti pe un manual de stiinte politice, vei vedea ca o societate democratica ar trebui sa aiba cinci partide, corespunzatoare celor cinci orientari, curente politice: stanga, centru-stanga, centru, centru-dreapta si dreapta. Ce e mai mult de cinci, intra in zona extremismului.

Care au fost partidele principale ale socetatii noastre post-decembriste? Evident: PSD (FSN, FDSN, PDSR), PNTCD, PNL (desi a suferit in trecut si sciziuni) la care se adauga UDMR si PRM din zona, hai s-o numim asa, nationalista. In afara de acestea existau, desigur, si alte partide. Societatea noastra e definita consitutional ca fiind pluralista si pluripartista.

Acestea fiind spuse, trebuie remarcata ideea pe care a avut-o Dan Amedeo Lazarescu in trecut si anume dupa ce CDR a pierdut alegerile, ca aceasta alianta sa fie pastrata in continuare, lucru ce ar fi dat posibilitatea conservarii PNTCD pe scena politica. Pentru ca dupa alegerile din 2000, PNTCD a disparut practic din marea politica, fiind macinat mai apoi si de lupte interne. Alegerile legislative din 2000 au condus la cresterea brusca a PRM si astfel majoritatea voturilor a fst obtinuta de PDSR si, pe locul doi, PRM. PNL a obtinut un scor modest, dar a reusit sa supravietuiasca. PNTCD nu a mai intrat in Parlament.

Este foarte limpede ca situatia in 2000, dupa alegeri, nu era una care sa poata fi numita normala. Dupa parerea mea, este meritul lui Corneliu Vadim Tudor ca a inteles, dupa 2000, ca PRM trebuie sa faca mai multi pasi inapoi spre a nu compromite integrarea Romaniei in UE si NATO. Astfel, de-a lungul vremii, mai multi dintre membri marcanti ai PRM au fost, practic, izgoniti de acolo si directionati, daca se poate spune asa, catre PSD. Pana la urma, PRM a inceput sa decada: la alegerile din 2004 obtine in jur de 13% din voturi, iar la cele din 2008 usor peste 3%… La alegerile din 2012, PRM are usor peste 1%… In toata aceasta perioada PNTCD a disparut practic, cum spuneam si mai sus, din marea politica, ne mai avand procentul necesar de a intra in Parlament.

Evident, alegerile legislative din 2000 au aratat in mod limpede un dezechilibru in societate, lucru pe undeva usor de inteles, Romania fiind o tara in tranzitie care avea si are in continuare nevoie de reforme. Numai ca ceea ce s-a intamplat pe termen lung, releva un dezechilibru cu consecinte politice ce nu mi se par deloc faste pentru societate. In locul continuarii CDR, asa cum propusese seniorul liberal, s-a optat pentru o inginerie socio-politica: cresterea unui alt partid: PD. PD, se cunoaste, era un partid social-democrat, ca si PSD si rupt din masivul FSN – deci e de-un trunchi comun cu PSD. Pentru ca PD nu a fost primit in Internationala Socialista, ei au luat decizia sa treaca – peste noapte, cum se spune – la centru-dreapta esicherului politic, urmand inscrierea ulterioara in PPE, unde e si PNTCD. Practic, in locul PNTCD si a traditiilor sale, inclusiv cea anticomunista, a aparut PD. PNTCD a avut lideri batrani, in PD toti tineri. Tineri, tineri, dar ancorati si ei (poate nu toti), la randul lor, in trecutul comunist si in fosta Securitate. PNTCD-ul lui Coposu era cu totul altceva. Ideologic vorbind, crestin-democratia a inceput sa incapa in PD, PNTCD mergand spre uitare. Insa acest PD s-a adaptat foarte greoi noii sale ideologii, de dreapta. Ganditi-va, totusi, la reformele pe care le-a facut CDR sub conducerea PNTCD – chiar daca nu au fost placute, chiar daca nu au fost, unele, aprobate de catre oamenii obisnuiti – si la ce a facut PD, sub Traian Basescu: NICIO REFORMA!!!!!! Iar dezamagirea mea legata de PD si de Basescu e una foarte mare. N-au facut altceva decat sa taie salarii si pensii, au marit TVA, dar reforme de substanta nu s-au facut. Coruptia a inflorit mai mult decat pe vremea PDSR-ului in 2000-2004, Mafia, zisa a PDSR, punandu-se imediat la dispozitiile noii Puteri. Mai mult s-a incercat sa se loveasca in PSD, in adversarii politici.

La ora actuala au disparut, practic, din politica mare doua partide: PNTCD si PRM, lucru care influenteaza si determina situatia actuala din punct de vedere politic.

Inca de pe vremea lui Basescu se vorbea de sistemul bipartit, ca in SUA. Deci o copiere a sistemului american. Insa trebuie sa se stie ca pentru bipartism ai nevoie de o Constitutie corespunzatoare, precum Constitutia SUA sau de un regim politic corespunzator unui astfel de sistem, precum Monarhia Britanica. Insa chiar si in SUA exista mai multe partide, nu doar doua. Cele doua principale – Partidul Republican si Partidul Democrat – sunt, desigur, cele mai cunoscute. Insa se vede ca nici macar in SUA bipartismul nu prea functioneaza. Ce se intampla? Sistemul bipartit presupune existenta a doua partide – unul de Stanga si unul de Dreapta –  sau poate mai bine, mai exact spus – un partid la Putere si unul in Opozitie. Societatea insa e diversa. Vorbeam mai sus de cele cinci orientari politice, la care se adauga si inca doua, desigur: extrema stanga si extrema dreapta. Bipartismul inseamna ca cele doua blocuri sa cuprinda si elemente de extrema. In SUA, lucrul asta a condus la aparitia unui tip de Presedinte, situat mult mai la stanga, precum Obama sau aparitia acestui personaj exotic d.p.d.v politic: Donald Trump despre care nu stim prea multe, nu stim foarte exact, foarte clar ce linie politica are pana la urma si care e pozitia sa in relatiile internationale – deci o incertitudine.

Sistemul bipartid in Romania ar fi insemnat doua partide mari – PSD si PNL, caci PDL (fost PD) nu mai avea sanse de supravietuire, fiind incorporat in PNL in care se afla si acum in proces de fuziune. Iar consecintele se vad si nu sunt deloc grozave: electoratul crestin-democrat nu are un partid in care sa se regaseasca, iar cel nationalist asijderea. De asemenea, trecerea PNL in PPE, facea ca cei care adera la valorile ALDE (formatiunea europeana din care a facut, pana atunci, parte PNL) sa nu se mai poata regasi intr-un astfel de partid – de aceea si schisma din PNL, cu Calin Popescu-Tariceanu, infiintandu-se ALDE (formatiunea romaneasca cu acelasi nume ca cea europeana) si in mod tradtional mai apropiata de social-democrati.

Asa cum inca la pedisti nu s-au format inca in randurile membrilor, a oamenilor, a simpatizantilor, veritabile valori de dreapta, asa si la liberali – la PNL ma refer – nu s-au format inca veritabile valori de dreapta, ceea ce face ca situatia in PNL sa fie neclara. De asemenea, in situatia aceasta, in PNL ar trebui sa incapa si persoane cu vederi, iata, mai nationaliste – pentru ca nu mai au un partid, sau crestin-democrate pentru ca nici ele nu mai au un partid suficient de puternic ca sa-si faca auzita vocea in societate. Or, astfel de lucruri sunt, desigur, daunatoare PNL.

Ca solutie, ar trebui reactivate PNTCD si PRM pentru ca exista un electorat crestin-democrat care trebuie sa aiba un partid care sa-l reprezinte si un electorat mai nationalist, care de asemenea ar trebui sa aiba un partid, o platforma politica care sa-l reprezinte in societate.

Bipartismul nu e conform Constitutiei Romaniei si experimentarea sa nu a condus decat la ce avem astazi si nu a putut conduce nici la crearea unei majoritati in stare sa schimbe Constitutia. Iar o societate libera e una pluralista si pluripartista – tendinta pe care o observam si in SUA, desi avem, istoric vorbind, cele doua mari partide principale. Dar si acolo s-a simtit nevoia si a altor partide – sa ne gandim la Tea Party, ca sa dau doar un singur exemplu, cel de pe partea dreapta a esicherului politic american.

La noi partide noi n-au prea aparut, desi poti sa-ti faci un partid doar cu trei membri. Totusi avem si partide mai noi, ca de exemplu M10 Monicai Macovei si Miscarea Populara a fostului Presedinte, Traian Basescu. Insa sunt prea slabe. Sanse mai mari le are Miscarea Populara ce are acum oportunitatea de a mai castiga din electoratul liberal de dreapta, desi nu e clar daca se va intampla lucrul asta. S-ar putea ca o parte din acest electorat sa se orienteze la alegerile locale catre un independent. Insa deocamdata e prematur sa vorbim de aceste doua partide pentru ca au aparut de curand si trebuie vazuta evolutia lor in timp.

De asemenea, la acest capitol trebuie sa vorbim si de inadecvari, de gravele inadecvari politice existente in partidele noastre. Iata doua articole interesante:

Napoca News

Paradoxul social-democraților clujeni. Propun primar un afacerist local controversat

„În România ideologiile, crezurile de stânga sau dreapta, sunt doar vorbe în vânt și demagogie crasă. Sunt doar acoperiri mincinoase pentru a înșela oamenii, a se vedea votați și a se îmbogății rapid politicienii prin furtul din banul public. Recent, pentru a nu știu câta oară, filiala clujeană a PSD dovedește că nu are nimic în comun cu social-democrația. Când spui social-democrat te gândești la manualul de științe politice: ideologie a unui partid al celor mulți și săraci, care propune un proiect de sprijinire și emancipare în favoarea celor cu venituri mici sau care au nevoie de ajutor. În general social-democrații sunt cei care promovează politicieni proveniți din sfera muncitorilor, agricutorilor și intelectualilor din clasa mijlocie, care oferă programe pentru îmbunătățirea calității vieții celor săraci și numeroși, care nu au acces la resurse și educație. În Cluj-Napoca asistăm la un paradox ce întrece orice demagogie politică: PSD a propus candidat un om de afaceri prosper și controversat, pe Octavian Buzoianu, arhicunoscut de clujeni ca cel care a fost șeful fabricii de bere Ursus, când aceasta a fost transformată din brand de Cluj în viitoare întreprindere transbordată peste Carpați, unde se face berea cu apă de câmpie. Nu știu ce a fost în capul social-democraților clujeni, dar să susții un patron de hotel de lux la primărie din partea unui partid de stânga e ca și cum ai propune un preot șef peste un club de noapte. Octavian Buzoianu nu e candidat independent, el a mai fost consilier din partea unui partid de dreapta Alianța pentru România între anii 2001-2004. Deci e ”vechi, cariat și putred” ca tot eșafodajul politicii post-decembriste.

PSD Cluj nu a ieșit din păcate din sfera amatorismului ”afaceriștilor” de carton și a infaturării universitare golite de sens, marca Ioan Rus sau Vasile Dâncu. PSD Cluj ar trebui să-și schimbe denumirea în Partidul Îmbogățirii Patronilor și atunci ar avea sens și logică propunerea să te reprezinte un afacerist local, frate al candidatului PNȚ. Dacă nu iese ”social-democratul”, atunci lasă că poate intră ”țărănistul” lui Maniu în consiliul local? În Cluj-Napoca politica se face tot în interesul magnaților, nu al clujenilor.Sincer, mai bine rămânea Aurelia Cristea candidat de la PSD, chiar dacă cu legea anti-fumat plămădită într-o manieră ”fascistă” a iritat majoritatea fumătorilor, care se simt în România cum minoritățile persecutate în cel de-al doilea război mondial. Aurelia Cristea, ca tipul de femeie de succes din societatea post-decembristă, cred că obținea, măcar mai multă simpatie decât un afacerist local, acuzat de adevărații social-demcorați clujeni că e doar marioneta lui Rus și Dâncu. Șmecheriile de culise de la PSD Cluj prin înlăturarea Aureliei în favoarea Buzoianului, dovedește că partidul e condus de o subțire minoritate politică, nu de o majoritate specifică unui partid de stânga. Octavian Buzoianu vrea să ajungă primarul Clujului, dar nu știe lucruri elementare despre gospodărirea orașului. La ultima conferință de presă dădea colț în colț când a fost întrebat de un jurnalist cât costă un bliet de autobuz sau cu ce număr de autobuz se ajunge din centru în cartierul Zorilor. Eu mă gândesc serios: ce-l mână pe un afacerist local, multimilionar în euro să candideze la primărie pe un salariu de 6000 de lei/lună? Dorința de putere, de a aface mai mulți bani prin trafic de influență pentru hotelul său și slava deșartă? Răspunsul acesta…poate îl știți voi?

Ionuț Țene

Evenimentul Zilei

Parodia cu Marian Munteanu este doar începutul sfârșitului

Autor: Mircea Marian

Mulţi liberali îmi scriu zilele acestea, pe Facebook, şi mă întreabă supăraţi: de ce vă legaţi doar de noi? De ce nu scrieţi nimic de Gabi Firea şi de ceilalţi pesedişti sau de candidaţii cu dosare penale? Răspunsul e simplu.

În primul rând, pentru că nu poţi să te prefaci că nu vezi spectacolul în care candidaţii PNL se suie pe scenă şi se fac singuri de râs. Buşoi, care-şi făcea campanie pe drama de la Colectiv. Ludovic Orban, care se jura că e cinsitit şi, în acelaşi timp, cerea mită de la un om de afaceri înhăţat deja de către DNA. Marian Munteanu, un farsor. În declaraţii, era un antisemit şi un filo-legionar, dar mă îndoiesc că Munteanu avea vreun ideal, în afară de acela de a-i fi lui bine.

În al doilea rând, Firea nu a făcut greşeli majore în această campanie. A stat la televizor, şi-a luat pop-corn şi cola şi s-a uitat la tâmpeniile făcute de liberali. Da, aş fi scris despre dânsa sau despre afacerile familiei ei, dar primii care trebuiau să o monitorizeze, care să vadă circuitul banilor în Voluntari, pentru că aveau acces la informaţii, erau liberalii din consiliile locale şi judeţene. Prin 2013, poate vă mai aduceţi aminte că preşedintele Consiliului Judeţean Ilfov, liberalul Marian Petrache, a avut o dispută dură cu doamna Firea, pe atunci colega sa de la conducerea USL Ilfov. Bătălia era pe controlul asupra sumelor uriaşe alocate pentru canalizarea judeţului – zeci sau sute de milioane de euro. A fost evident că PSD şi PNL se luptau să controleze contractele pentru lucrări de infrastructură – uitaţi-vă puţin peste dosarul cumnatului lui Ponta, Iulian Herţanu, care s-a „ocupat” de canalizarea din Comarnic, ca să înţelegeţi ce sume sunt în joc şi ce potlogării se fac. După un timp, Petrache şi Firea s-au împăcat şi de atunci nu s-a mai spus un cuvânt despre soarta reţelei de apă-canalizare din acest judeţ. În această campanie, nu am auzit nici o critică de la Petrache spre familia Firea sau invers. Sunt nuanţe care, poate, scapă majorităţii alegătorilor, dar, până la urmă, electoratul îşi dă seama de marele blat care există între PSD şi PNL.

Deci, prietenilor liberali care-mi reproşează că am fost prea dur cu partidul lor şi nu m-am uitat atent la puşcăriabilii care candidează din partea PSD sau a asociaţilor acestui partid, le spun că singuri s-au băgat sub reflectoare. Dar întreb şi eu: a avut vreun lider liberal vreo opoziţie la candidatura lui Cristian Popescu Piedone? Măcar o declaraţie legată de considerentele morale ale acestei candidaturi. A reacţionat Asociaţia Colectiv, iar avocatul Piperea este cel care a convins instanţa să respingă candidatura lui Piedone. Răzvan Sava, care candidează din partea PNL la sectorul 4, n-a mieunat un cuvânt. Dar blatului de la sectorul 3, dintre primarul Robert Negoiţă şi co-preşedintele PNL Florin Alexe, i s-a opus cineva din PNL? Acest blat are binecuvântarea conducerii formaţiunii liberale, în frunte cu doamna Gorghiu.

Parodia cu Marian Munteanu a fost, de fapt, nuca de pe coliva acestui partid. Sărac în idei, populist, cu tendinţe de stânga tot mai accentuate, PNL putea spera la un singur lucru: să-i ducă preşedintele Iohannis în spate şi să-i scoată cu bine din alegeri. Nu se întâmplă asta, pentru că Iohannis este exact ca partidul – sărac în idei, populist şi cu tendinţe stângiste – plus o indolenţă şi o aroganţă complet năucitoare. Tot ce a ştiut să facă PNL a fost să se asocieze cu PSD ca să ucidă partidele mici, care aveau potenţial să erodeze din electoratul liberalilor. Atât. Iar rezultatul final este că liberalii au dat Bucureştiul pe mâna PSD. Unde nu va câştiga direct un candidat PSD, o să regretăm, pentru că vor lua primăria personaje de tip Piedone sau Vanghelie, nişte pesedişti de facto, dar din soiul cel mai rapace şi mai obraznic. Cât era de greu celor din PNL să pună structura lor de partid în spatele unui independent credibil, nu a vreunui caraghios? Nu au vrut, pentru că preferă un primar de la PSD, cu care se vor înţelege la bani, în locul unuia cinstit. Alegerile acestea vor avea efectul bulgărelui de zăpadă. Efectul va fi multiplicat la generale. PSD, chiar dacă Dragnea va fi condamnat cu executare, nu se va mai duce în jos prea mult. PNL, dacă pierde mai toate reşedinţele de judeţ, mai puţin câteva oraşe din Ardeal, va intra pe tobogan. Îşi merită soarta. Din punctul meu de vedere, pentru modul în care au distrus liberalismul în România – iar eu sunt, din păcate, un liberal – merită să ajungă acolo unde se află şi PNŢCD-ul.”

Iar daca va ajunge ca PNTCD o sa ne blagosloveasca PSD cu oameni precum Ponta, Dragnea, precum Buzoianu sau personaje cu accente „fasciste” precum Aurelia Cristea si altii ca domnia ei. Insa cele doua articole arata foarte bine inadecvarea in care se gasesc cele doua partide mari ale Romaniei de azi: PSD si PNL. Lasand la o parte discutia despre ce serviciu strain l-a recrutat pe cutare sau pe cutare, totusi intr-o democratie partidele trebuie sa-si respecte ideologia. In primul articol se arata o dubla inadecvare – atat in ceea ce-l priveste pe Octavian Buzoianu, dar si in ceea ce o priveste pe Aurelia Cristea. Totusi, nu merge sa fii social-democratul liberal sau social-democratul „fascist” (hai sa-i pun ghilimelele de rigoare, desi…), tot asa cum nu merge sa fii liberalul pesedist sau liberalul social-democrat. Insa iarasi este interesant si semnificativ faptul ca si in PSD pot sa apara forme si exprimari politice extremiste, chiar si fasciste, ceea ce nu ar trebui sa se intample.

Factorii externi

Tara noastra a fost, de-a lungul vremurilor, la confluenta unor Imperii – Imperiul Otoman, Imperiul Tarist, Imperiul Habsburgic – sau la intalnirea unor curente – ca de exemplu pangermanismul si panslavismul. Este deci in logica geopolitica a regiunii ca sa avem ramificatii atat la Est – de exemplu Federatia Rusa – cat si la Vest – de exemplu Germania sau Franta si, desigur, SUA. Aici e foarte greu sa faci o analiza pentru ca ar trebui sa stii daca un politician e racolat in slujba unei Puteri straine, iar daca da, in slujba careia si ce rol are. La fel si pentru oamenii din presa.

Parerea mea este ca in mai toate partidele intalnim aceste doua tendinte divergente reprezentate prin: Federatia Rusa sau Turcia pe de o parte, si Occidentul pe de alta parte. Si nici nu poti sa fii sigur daca cineva care a sustinut pozitia SUA in trecut, nu lucreaza acum, dupa ce nu mai e Presedintele Romaniei – ma gandesc, desigur, in primul rand, la fostul Presedinte, Dl. Basescu – pentru rusi, platit fiind de acestia: lucrurile astea se pot intampla dar pot fi si doar simple aparente.

Ceea ce mi se pare insa clar – mergand pe ideea D-lui. Gustave d’Eichtal care mi se pare actuala si acum – este ca si acum e vorba de doua lumi (v. mai multe in Inorogul – Caiete masonice, Centrul National de Studii Francmasonice, Bucuresti 2001 – minunatul studiu al Corneliei Bodea – Confederatia dunareana- un deziderat masonic?). Iar aceasta realitate nu trebuie ignorata. O lume e cea a Uniunii Europene, impreuna cu SUA, o alta lume e cea a Rusiei, impreuna cu Turcia. Iar jocul, geopolitic vorbind, se desfasoara si acum in aceste coordonate. Dl. D’Eichtal a intuit inca de atunci lucrurile. Si cert este ca Romania nu apartine lumii Rusiei si a Turciei. Ideea sa era cea a unei Confederatii Dunarene, care ar fi cuprins si statele slave (cele europene, desigur, nu Rusia), delimitand cele doua lumi, si reducand influenta Rusiei si a Turciei in Europa, contrabalansand fortele Rusiei si ale Turciei la Marea Neagra. Si se mai observa ca, in zilele noastre, protectia Austriei a fost inlocuita cu Uniunea Europeana si, drept consecinta, Viena cu Bruxelles-ul. Asta politic vorbind. In plan militar avem NATO, condus de SUA. Dar lucrurile se desfaoara pe acelasi calapod, daca se poate spune asa, cel sugerat de Dl. Eichtal, si anume (mare atentie!!!) forma Imperiului Habsburgic sau, daca doriti, Austro-Ungar. Sa nu uitam ca Romania face parte din Uniunea Europeana si NATO, deci apartine spatiului euroatlantic. Insa Rusia si Turcia – iata, prin panotomanismul lui Erdogan, apropo de constructia unei mari moschei la Bucuresti – pot sa influenteze treburile interne, inclusiv prin intermediul coruptiei. Jocul geopolitic e cam acelasi de atunci, din prima jumatate a sec. XIX, liniile sunt cam aceleasi. Insa e si o deosebire si, de ce nu?, un castig: faptul ca Turcia e in NATO. Totusi, Turcia nu e o tara europeana. Asa ca amestecul in treburile interne ale Romaniei din partea Federatiei Ruse trebuie privite in acest cadru si in contextul noii Puteri de la Kremlin, antireformiste si kaghebiste, cu accente extrem de agresive, totalmente neprietenoase, condusa de Vladimir Putin si de cercul oligarhic din jurul acestui, care trag Rusia in jos, dar se bucura, totusi, de o nesperata popularitate in randul populatiei rusesti.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Aprilie 22, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 53 comentarii

Analiza pe Rusia. Belarus, Ucraina, Republica Moldova, Siria

Eu cred ca ar trebui, noi toti: SUA cat si UE, sa constientizam ca trebuie sa facem fata unui pericol poate chiar mult mai mare decat teroristii. Din pacate, acest pericol se numeste Rusia sau, mai exact, Vladimir Putin.

Ceea ce doreste Putin prin Uniunea Euroasiatica este refacerea fostului Imperiu Sovietic prin care Rusia sa se proslaveasca pe ea insasi cu titlul pompos de Mare Putere.  Pentru aceasta, Rusia are nevoie de state care sa faca parte din sfera ei de influenta. Modelul pe care il propune acestor state: democratia de fatada cu o Opozitie mica, anemica si usor de intimidat, deci o democratie formala iar in realitate o mana forte care sa le conduca. Iar acea mana forte sa fie omul sau, al Kremlinului. Modelul dorit de Rusia este cel actual din Belarus.

Desi un nostalgic al comunismului, cum sunt multi cei din generatia sa si de varsta sa, totusi Putin isi da seama ca nu mai poate fi inviat comunismul in Rusia. Voi incerca sa fiu mai clar. In Rusia sunt multi nostalgici, poate mai multi decat in fostele tari comuniste din Estul Europei. Insa elita sau mai bine zis oligarhii, intelegand prin elita in mod fortat (si poate nedrept) pe cei care poseda puterea politica si economica, aceia nu numai ca nu mai sunt comunisti, dar nu mai au nici idealuri comuniste. Imbogatiti dupa 1989, cu averi colosale, acesti oligarhi nu mai sunt comunisti. Comunisti erau cei vechi, care aveau si idealurile corespunzatoare. Putin isi da seama de aceasta realitate si atunci se gandeste sa propuna societatii un alt model – de aici teoriile lui Dughin. Un sistem democratic in Rusia ar elimina actuala oligarhie care conduce tara.  Rusia nu e nici imperiu, adica nu e un tar care conduce. De aceea solutia lui Putin e o conducere fascista care nu poate fi decat de tip autoritar. Un astfel de sistem doreste Rusia sa impuna si in tarile care se afla in sfera ei de influenta. Cu alte cuvinte Rusia doreste sa-si planteze un om acolo si sa fie sigura ca omul respectiv nu mai poate fi schimbat. De aceea democratia trebuie sa fie de fatada si alegerile trebuie castigate de cine trebuie, adica de omul Kremlinului.

Revolutia Portocalie din Ucraina a insemnat un lucru cu adevarat inedit in Spatiul Ex-Sovietic, controlat de Rusia. A demonstrat ca democratia si apropierea unei foste republici sovietice de Occident si SUA e un lucru posibil. Esecul ei s-a datorat unor reforme slabe si unei slabe sustineri din partea Occidentului, dar un pas important a fost facut. Totusi revenirea fortelor pro ruse la Putere, prin Viktor Ianukovici, omul Moscovei, a aratat ca Rusia are suficienta influenta acolo. Evident ca prin restrangerea drepturilor si libertatilor cetatenilor, Ianukovici a ajuns sa fie indeparatat de la Putere printr-o revolta populara. La fel cum s-a intampat si-n Georgia, cand omul rusilor a fost indepartat, Rusia a reactionat dur, in acest caz ocupand ilegal Crimeea si tinand sub tensiunea razboiului pana acum, in ciuda Acordurilor de la Minsk, Estul Ucrainei.

Daca Romania nu ar fi intrat in NATO si UE, lucru care nu a convenit Rusiei, care s-a exprimat vocal ca extinderea NATO spre Est e privita ca o amenintare la adresa securitatii sale, tara noastra ar fi avut un statut incert. Ar fi domnit mizeria si o coruptie generalizata in care am fi fost invatati de catre politicieni ca cetateanul trebuie sa-si respecte obligatiile fata de stat, nu statul fata de cetatean (statul putand si sa abuzeze pe seama cetateanului). Deci, cu alte cuvinte, ar fi fost o democratie de fatada si un dictator care ar fi controlat tot, inclusiv drepturile legitime ale cetatenilor si care ar fi fost aservit, de fapt, Moscovei.

Ceea ce se intampla in Republica Moldova, la ora actuala, e semnificativ in acest sens. Revolutia Portocalie din Ucraina a dat un imbold si Republicii Moldova, iar fortele pro occidentale sprijinite de tara noastra si de Vest au reusit sa castige teren in societate. Parerea mea este ca Vlad Filat, singurul mare corupt din Republica Moldova, dar de fapt unul din putinii pro occidentali a fost parasit atat de noi cat si de Occident. Lupta anticoruptie promovata nesabuit de Vest in mica Republica Moldova a avut efecte din cele mai proaste: nu se mai poate intari un front politic pro occidental! Evident, fortele adversare unei astfel de orientari politice, extrem de corupte, au prins un avant demn de o cauza mai buna, tinzand sa destablizeze intreaga tara, inclusiv pozitia Presedintelui Nicolae Timofti, cu consecinte geopolitice incalculabile. De aici se vede o mare eroare, facuta inclusiv de Administratia Obama, de a renunta atat de usor si de superficial la Vlad Filat… Iar serviciile noastre secrete nu l-au mai sprijinit. Insa ceea ce s-a intamplat, cu ordin de peste Ocean (e parerea mea!) e o eroare care complica inutil lucrurile in Republica Moldova. E nevoie de un om dedicat cauzei pro occidentale si cu experienta. Filat era un astfel de om. Din pacate si la noi televiziunile de stiri, dupa ce ani de zile l-au luat in brate, brusc au inceput sa-l prezinte drept coruptul nr. 1 din Republica Moldova. Inainte de asta, cu putina vreme, Romania isi retrasese sprijinul financiar fata de Republica Moldova.

Chestiunea Siriei seamana cu cea din Republica Moldova. Siria are o insemnatate foarte mare pentru Rusia. Nu atat din cauza petrolului sau a nu stiu carei resurse minerale. E vorba de un alt „aur” la care Rusia nu va renunta niciodata decat, probabil, daca va fi fortata prin razboi s-o faca. E vorba de accesul la Marea Mediterana prin bazele militare de la Latakia si Tartus. Bashar al-Assad e omul rusilor. Acuma Putin spune ca a facut mult rau – Bashar al-Assad ramane in continuare omul rusilor. Putin vorbeste de alegeri in Siria si ca e important ca sirienii sa poata sa voteze – trebuie gasit un inlocuitor, favorabil Moscovei, pentru Bashar al-Assad. Iar Rusia va avea grija ca alegerile sa se desfasoare de asa maniera incat sa castige cine trebuie. In ceea ce priveste recentul atentat de la Istanbul era de asteptat sa fie retinuti trei cetateni rusi – stiti incidentul cu avionul rusesc, cand la provocarea rusilor, fortele aeriene turce au deschis focul si o racheta turca aer-aer a lovit avionul rusesc…

Mediafax

ATENTATUL de la Istanbul: Poliţia turcă a reţinut trei cetăţeni ruşi, într-un raid împotriva grupării Stat Islamic

Se arata ca:

Poliţia din oraşul turc Antalya a reţinut trei cetăţeni ruşi, într-un raid împotriva unor presupuşi militanţi ai grupării teroriste Stat Islamic, în urma atentatului de marţi de la Istanbul, relatează agenţia Anadolu, citată de Associated Press în pagina online.

Potrivit agenţiei turce de presă Anadolu, forţele antiteroriste au efectuat raidurile miercuri, la o zi după ce un atacator sinucigaş din cadrul grupării Stat Islamic a detonat o bombă în cartierul istoric Sultanahmet din Istanbul, omorând zece cetăţeni străini, majoritatea turişti germani.

Anadolu a precizat că suspecţii ar fi avut contacte cu luptători ai grupării Stat Islamic din zone de conflict şi au oferit sprijin logistic organizaţiei.

Potrivit autorităţilor ruse, mii de cetăţeni ruşi sunt suspectaţi că au plecat în Siria pentru a se alătura grupării jihadiste Stat Islamic.

Zece persoane, dintre care nouă germani, au fost ucise şi 15 au fost rănite, marţi, în atacul sinucigaş cu bombă, în centrul turistic al Istanbulului, potrivit autorităţilor turce atacatorul fiind un bărbat care are legături cu Siria. Dintre cele 15 persoane rănite, două se aflau în stare gravă.

Explozia puternică, auzită de la câţiva kilometri distanţă, a avut loc în jurul orei locale 10.15 (10.15, ora României), la Sultanahmet – unde se află Muzeul Sfânta Sofia şi Moscheea Albastră, ambele atracţii turistice majore, în partea europeană a metropolei.

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a condamnat, la Ankara, un atac „terorist”. El a afirmat că o persoană de origine siriană este autorul, evocând primele elemente ale anchetei.

Premierul turc Ahmet Davutoglu a afirmat că gruparea Statul Islamic (SI) se află în spatele atacului sinucigaş de la Istanbul.” (subl. mea)

Si ar fi o naivitate sa credem ca Rusia n-ar avea oameni (citeste: ofiteri superiori sub acoperire) in cadrul Statului Islamic, care controleaza o mare parte din Vestul Siriei si care, in cazul unor alegeri, va avea un cuvant greu de spus. Dar asta ar fi varianta optimista pentru Siria. Varianta pesimista as numi-o dupa numele provinciei in care s-a aplicat deja: „Varianta Transnistria”. E aplicabila in Siria in cazul in care nu se poate ajunge la alegeri sau daca Rusia nu le va putea castiga. Ce se intampla? Cand Hillary Clinton era Secretar de Stat, discutiile cu Putin au vizat impartirea influentei in Siria dupa modelul Biletelului de Servetel de la Ialta. Putin dorea sa stie cat la suta va fi influenta Rusiei si cat la suta influenta americana in cazul unei forme de guvernamant bazata pe democratie. Hillary a declarat ca nu poate da un astfel de raspuns. In cazul in care nu se ajunge la alegeri (sa zicem ca din cauza luptelor) sau alegerile nu sunt castigate de cine trebuie, adica de omul Kremlinului – n-are importanta daca e siit sau sunit -, atunci Rusia va forta divizarea Siriei. Probabil va prelua controlul zonei alawite din Vestul tarii pentru ca sa-si pastreze controlul la Mediterana, mult mai important pentru rusi decat resursele, dupa cum am aratat mai sus. Daca alegerile au loc si daca va castiga omul Kremlinului, atunci Rusia ar renunta la Bashar al-Assad, he will be the bad guy.

Rusia va incerca sa submineze democratia si increderea in tarile foste comuniste si foste satelit ale URSS. Exportul de coruptie in Europa e doar un ingredient al afacerii si nimic mai mult. Iar ceea ce se intampla la ora actuala in Europa – nemultumiri, criza „refugiatilor” si problemele economice lasate in coada de peste – ii este un lucru favorabil. Este adevarat ca si Rusia trebuie sa se confrunte cu criza datorata sanctiunilor economice impuse de Vest si scaderii puternice a pretului petrolului. Insa lucrul asta nu-i va schimba planurile, desi e posibil insa sa ne gandim ca Vladimir Putin a raspuns agresiv, cu masuri de retorsiune. Observati ce linistita si buna e relatia Rusiei cu Belarus. Eu nu cred ca putem dori pacea pacatosilor. De aceea si in Belarus va trebui sa aiba loc o Revolutie Portocalie iar Vestul nu trebuie sa renunte la o asemenea idee! Si, oricum, mai bine un corupt pro occidental, care mai apoi se poate retrage linistit, decat unul pro rus. E posibil ca Rusia sa atace Alianta Nord-Atlantica. Iar Rusia va incerca sa submineze increderea statelor in soliditatea Aliantei prin subminarea pe calea propagandei, pe cale politica etc a Articolului 5 al Tratatului – „Toti pentru unul si unul pentru toti”: daca va fi atacata, de exemplu, Estonia, vor sari oare toti s-o apere? Sanctiunile economice la adresa Rusiei sunt un lucru bun, nu si suficient. E posibil ca Putin sa reziste. Rusia va actiona, asa cum a facut-o in Muntenegru, in Serbia.

Evenimentele din Republica Moldova. Scurta recapitulare

M-am gandit ca nu strica o recapitulare scurta ca sa fixam ideile…

Gandul

Mutare SURPRIZĂ la Chişinău. Preşedintele Timofti trece peste capul lui Plahotniuc şi vine cu propriul candidat de premier

Se arata ca:

Preşedintele Nicolae Timofti l-a propus drept candidat pentru postul de premier pe Ion Păduraru, secretarul general al Preşedinţiei de la Chişinău. Omul de afaceri Vlad Plahotniuc şi Partidul Democrat din Republica Moldova nu au renunţat la nominalizarea oligarhului la postul de premier, chiar dacă preşedintele Nicolae Timofti a respins-o miercuri, cerând un alt nume. Joi, mai mulţi parlamentari din coaliţia creată în jurul lui Plahotniuc au anunţat că îşi retrag semnăturile de susţinere, astfel că preşedintele Timofti a venit cu un nou ultimatum: renumărarea semnăturilor de susţinere a coaliţiei majoritare în Parlament, până la ora 21.00. În replică, Partidul Democrat susţine că nu există niciun temei legal pentru aşa ceva, că nu există semnături retrase oficial şi ameninţă că dacă Timofti nu acceptă nominalizarea lui Plahotniuc, se vor declanşa alegeri anticipate.

Preşedintele Nicolae Timofti l-a propus drept candidat pentru funcţia de premier pe Ion Păduraru, secretarul general al Preşedinţiei, conform site-urilor de ştiri de la Chişinău. Păduraru este de profesie avocat. Mutarea lui Timofti are rolul de a trage de timp, Păduraru fiind un candidat de sacrificiu, pentru că el ar trebui asumat de majoritatea parlamentară creată în jurul lui Plahotniuc.

„Am reieşit din faptul că alianţa majoritară nu a întrunit numărul necesar de voturi. Din numărul de 56 s-au retras şapte. Am cerut reconfirmarea semnăturilor, iar acest lucru nu s-a întâmplat. Aşa că am decis. Domnul Ion Păduraru îndeplineşte toate condiţiile de integritate. O să aibă de muncit foarte mult. Am convenit să formeze Guvernul din oameni pricepuţi, competenţi, din domeniile pe care le vor administra. Sper că parlamentarii o să-i acorde votul de încredere”, a declarat Timofti, conform Unimedia.

Liderul PD, Marian Lupu, a declarat că nominalizarea lui Păduraru nu este pe placul coaliţiei. El susţine că se afla în drum spre Preşedinţie, cu o altă propunere de premier în loc de Vlad Plahotniuc, însă a aflat pe drum că preşedintele Timofti îl nominalizează pe Păduraru.

Seara zilei de joi a prins Chişinăul într-un blocaj politic. Coaliţia majoritară din Parlament, coagulată în jurul nominalizării controversatului oligarh Vlad Plahotniuc la postul de premier, nu a cedat la refuzul preşedintelui Nicoale Timofti faţă de candidatura afaceristului. Nominalizarea pentru postul de premier a rămas şi joi tot Vlad Plahotniuc. În cursul zilei însă, şapte parlamentari liberal-democraţi, din partidul fostului premier Streleţ, au anunţat că îşi retrag semnăturile de susţinere pentru coaliţia din jurul PD şi al lui Plahotniuc.

Prin urmare, după-amiază, preşedintele Nicolae Timofti a reacţionat la insistenţa Coaliţiei Plahotniuc printr-o eschivă: a cerut renumărarea semnăturilor de deputaţi care susţin coaliţia parlamentară majoritară.

„Luând în considerare declaraţiile făcute astăzi, 14 ianuarie a.c., în spaţiul public de către unii deputaţi, semnatari ai Declaraţiei de susţinere a domnului Vladimir Plahotniuc la funcţia de prim-ministru, prin care respectivii deputaţi au anunţat că îşi retrag semnăturile de pe Declaraţia menţionată, preşedintele Republicii Moldova, domnul Nicolae Timofti, solicită majorităţii parlamentare constituite recent dintr-un număr de 56 de deputaţi, reconfirmarea pe parcursul zilei de astăzi, 14 ianuarie a.c., până la ora 21.00, a semnăturilor acordate în susţinerea unui candidat la funcţia de prim-ministru, în vederea întrunirii condiţiilor de formalizare a majorităţii parlamentare, potrivit Hotărârii Curţii Constituţionale de pe data de 29 decembrie 2015”, arată un comunicat al Preşedinţiei de la Chişinău.

Seara, Partidul Democrat i-a răspuns preşedintelui Timofti printr-o scrisoare, în care arată că nu există un temei legal pentru solicitarea sa de renumărare a semnăturilor pentru sprijinul Coaliţiei majoritare care îl susţine pe Plahotniuc, gestul echivalând cu o solicitare de renumărare a voturilor pentru numirea sa ca preşedinte. Formaţiunea arată că a fost depus la Preşedinţie un document care reiterează poziţia coaliţiei de nominalizare a lui Plahotniuc chiar joi şi că nu există semnături retrase oficial din Coaliţie, ci doar vorbe în spaţiul public.

„La acest moment, nu există nici un temei juridic de a revedea decizia majorităţii luate, o decizie semnată şi reconfirmată prin documente care au fost înaintate şefului statului. Mai mult, apreciem că solicitarea de reconfirmare a semnăturilor, pornind de la zvonul unor ezitări neconfirmate, ar putea să ne aducă la o situaţie absurdă similară cu o eventuală solicitare a Preşedintelui ţării de a reconfimra şi voturile deputaţilor, pentru alegerea sa, în 16 martie 2012”, arată PD în scrisoare.

PD arată că declaraţiile de retragere a susţinerii, făcute de unii deputaţi, sunt doar vorbe lansate în spaţiul public.

„Dacă Preşedintele Nicolae Timofti nu îşi va onora obligaţiile care îi revin, potrivit Constituţiei Republicii Moldova, Partidul Democrat din Moldova va constata că declanşarea alegerilor anticipate în Republica Moldova a fost realizată cu bună ştiinţă de către şeful statului, la dorinţa şi insistenţa grupurilor de interese politice şi economice, îndeplinind solicitările partidelor care solicită expres acest lucru. Acest lucru va produce un blocaj instituţional care riscă să se transforme într-o criză politică profundă”, mai arată partidul lui Plahotniuc.

Proteste la Chişinău, împotriva lui Plahotniuc

La Chişinău au avut loc proteste împotriva lui Vlad Plahotniuc. Sute de manifestanţi mobilizaţi de Alianţa DA au strigat împotriva oligarhului moldovean şi au mers la sediul Preşedinţiei din Chişinău.

Manifestanţii au scandat sloganuri precum „Jos mafia!”, „Timofti e cu noi!”, „Jos Plahotniuc”, „La închisoare, această guvernare!”, „Noi n-am uitat, miliardul l-aţi furat!”, conform ProTV Chişinău.

Sute de poliţişti au format cordoane în faţa clădirii. Protestatarii aşteptau şi după căderea întunericului o decizie a preşedintelui Nicolae Timofti.

Scrisoarea lui Plahotniuc către Timofti: Semnez o declaraţie de integritate

Candidatul PD la funcţia de prim-ministru, Vlad Plahotniuc, i-a trimis joi o scrisoare preşedintelui Nicolae Timofti, prin care l-a asigurat că suspiciunile privind integritatea sa sunt neîntemeiate şi că este gata să semneze o declaraţie de integritate, imediat după desemnarea sa pentru funcţia de premier.

Scrisoarea a fost publicată de Today.md, iar autenticitatea sa a fost confirmată pentru Realitatea.md de către democratul Sergiu Sîrbu:

Noua coaliţie majoritară din Parlamentul Republicii Moldova a anunţat miercuri seara că oligarhul Vlad Plahotniuc rămâne propunerea de premier, în ciuda faptului că preşedintele Nicolae Timofti a refuzat să-l desemneze prim-ministru, invocând faptul că acesta are probleme de integritate, fiind suspendat de Parlament din aceste motive.

La Chişinău circulă scenariul suspendării preşedintelui Timofti, însă o informaţie lansată de apropiatul lui Plahotniuc, Renato Usatîi, cum că Parlamentul se reuneşte joi în şedinţă extraordinară, pentru această suspendare, a fost dezminţită de Parlament.

Miercuri, preşedintele Nicolae Timofti a respins propunerea ca Plahotniuc să fie desemnat prim-ministru. El îşi motivează decizia prin faptul că asupra lui Plahotniuc există suspiciuni de lipsă de integritate şi prin faptul că i s-a acordat deja un vot de neîncredere în Parlament, ca prim-vicepreşedinte al Parlamentului, fiind acuzat de implicare în activităţi ilegale.

Timofti citează dispoziţii ale Curţii Constituţionale din Moldova, care arată că „orice mandat politic trebuie să se bazeze pe standarde ridicate în materie de integritate” şi că „este contrară principiilor statului de drept numirea în funcţii de conducere a persoanelor asupra cărora planează dubii de integritate”.

„Făcând uz de dreptul său constituţional de a evalua calităţile, competenţa, experienţa şi capacitatea candidatului la funcţia de prim-ministru, şeful statului informează majoritatea parlamentară şi opinia publică despre decizia sa de a respinge candidatura domnului Vladimir Plahotniuc la funcţia de prim-ministru”, se menţionează în comunicat.

Timofti a dat termen majorităţii parlamentare să vină cu o nouă propunere de candidat la funcţia de prim-ministru, până joi 14 ianuarie, la ora 12.00.

Cine este Vlad Plahotniuc, oligarhul care controlează o bună parte din Moldova

Omul de afaceri Vlad Plahotniuc, lider al Partidului Democrat din Republica Moldova, a fost nominalizarea acestui partid pentru funcţia de prim-ministru. Alianţa parlamentară creată în jurul acestui partid, care deţine o majoritate parlamentară, a anunţat că îl susţine pe Plahotniuc, a anunţat Marian Lupu, liderul PD.

„Am adus la cunoştinţă şefului statului decizia Biroului permanent al partidului de a-l desemna pe domnul Vlad Plahotniuc la funcţia de prim-ministru. Domnul preşedinte ne-a spus că are timp până mâine să se gândească”, a declarat Marian Lupu, conform Unimedia.

Vlad Plahotniuc deţine mai multe afaceri în Moldova, cea mai importantă fiind Finpar Invest, şi controlează trustul de presă General Media Grup, care deţine printre alte posturi radio şi tv şi postul Publika TV. Conform unor dezvăluiri ale RISE Moldova, Plahotniuc controlează sau influenţează mai multe numiri şi decizii din sistemul de justiţie sau al serviciilor secrete, precum şi decizii politice la nivel înalt.

În afacerile sale sunt implicaţi oameni precum soţul unei judecătoare sau fiul unui fost şef al Serviciului de Protecţie şi Pază din Moldova. Prin firmele sale, Plahotniuc deţine mai multe hoteluri şi restaurante din Chişinău, mai arată investigaţia RISE Moldova.

„Nominalizarea lui Plahotniuc vine doar să confirme obsesia acestuia de a-şi supune ultimul centimetru de libertate din Moldova. Convingerea mea este că domnului Preşedinte Nicolae Timofti, care a demonstrat că interesele ţării nu sunt subiect de tîrguială şi că nicio formă de şantaj şi presiune nu va avea efect asupra deciziilor sale, îi revine, din nou, misiunea să salveze viitorul Republicii Moldova de interese josnice care nu au nimic comun cu dorinţele oamenilor pentru o viaţă mai bună şi în siguranţă aici, acasă”, a scris pe Facebook Maia Sandu, fostul ministru al Educaţiei din Moldova, tehnocrat care la un moment dat a fost vehiculată ca propunere pentru funcţia de premier.”

COMPROMIS la Chişinău. Preşedintele Timofti îl desemnează premier pe noul om al Coaliţiei Plahotniuc

Se arata ca:

Preşedintele Moldovei Nicolae Timofti a anunţat că îl desemnează la funcţia de premier pe Pavel Filip, noua propunere a coaliţiei majoritare din Parlament, care a renunţat până la urmă la nominalizarea oligarhului Vlad Plahotniuc. Ion Păduraru, candidatul desemnat de preşedintele Moldovei Nicolae Timofti la postul de prim-ministru, a anunţat că se retrage din cursă, la mai puţin de 24 de ore după anunţul desemnării sale. El şi-a motivat gestul prin faptul că majoritatea parlamentară a nominalizat deja o altă propunere de premier, iar preşedintele Timofti o va lua în considerare, ca pe o soluţie de compromis. Vineri, coaliţia majoritară din Parlamentul de la Chişinău, grupată în jurul Partidului Democrat al lui Vlad Plahotniuc, a anunţat că nu este de acord cu propunerea preşedintelui Timofti şi a venit cu o nouă propunere de premier, în loc de Plahotniuc – Pavel Filip.

Timofti a acceptat soluţia de compromis cu Partidul Democrat şi coaliţia parlamentară care are majoritatea în Parlamentul de la Chişinău şi a acceptat noua propunere de premier, pe ministrul Comunicaţiilor Pavel Filip (PDM).

Timofti şi-a explicat gestul de a desemna un alt candidat, pe Păduraru, în condiţiile în care PD susţine că avea deja noua nominalizare, pe Pavel Filip, spunând că joi seară coaliţia parlamentară creată în jurul lui Plahotniuc mai număra doar 44 de susţinători şi că în aceste condiţii (coaliţia a refuzat să renumere oficial semnăturile de susţinere), l-a nominalizat pe Păduraru.

„Asta e situaţia, aşa e în politică”, a spus preşedintele Timofti, explicând că astăzi coaliţia şi-a înregistrat din nou semnăturile, în număr de 55.

Timofti a anunţat din greşeală că premierul pe care urma să îl desemneze era Vlad Filat, creând rumoare printre jurnaliştii prezenţi, dar s-a corectat imediat.

Am primit semnăturile de la 55 de deputaţi care îl susţin pe domnul Filat…, îmi cer scuze… pe domnul Filip”, a spus Nicolae Timofti, conform Unimedia.

Ion Păduraru s-a retras din cursă cu scurt timp înainte de anunţul lui Timofti. El şi-a motivat decizia prin faptul că majoritatea parlamentară a desemnat deja un alt nume pentru funcţia de premier, pe Pavel Filip, astfel că a considerat că nu are rost să demareze negocierile cu partidele parlamentare.

„În dimineaţa acestei zile şefului statului i-a fost înaintată o declaraţie semnată de 55 de deputaţi. Nu cred că ar fi corect să existe o confruntare între mine şi majoritatea parlamentară. La ora actuală eu nu mai am statutul de prim-ministru desemnat. Candidatura propusă de majoritatea parlamentară este una de compromis şi preşedintele ţării urmează să ia o decizie în acest sens. În situaţia în care există o majoritate declarată, nu a mai avut rost să iniţiez negocierile cu fracţiunile parlamentare. Este o situaţie clară de confuzie. Nu are sens să propun liste de candidaţi şi să elaborez programe”, a declarat Ion Păduraru, conform Unimedia.

Vineri, o nouă majoritate parlamentară, formată de 55 de deputaţi, şi-a înregistrat declaraţia la Preşedinţia Republicii Moldova pentru susţinerea candidatului propus de Partidul Democrat (PDM) Pavel Filip, pentru funcţia de premier. Filip este ministrul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei şi membru al PDM.

Joi seară, preşedintele Nicolae Timofti l-a propus drept candidat pentru postul de premier pe Ion Păduraru, secretarul general al Preşedinţiei de la Chişinău. Omul de afaceri Vlad Plahotniuc şi Partidul Democrat din Republica Moldova nu au renunţat la nominalizarea oligarhului la postul de premier, chiar dacă preşedintele Nicolae Timofti o respinsese miercuri, cerând un alt nume. Liderul PD Marian Lupu a declarat însă că anunţul lui Timofti privindu-l pe Păduraru a venit chiar în timp ce el se afla în drum spre Preşedinţie, cu o nouă propunere de premier – Pavel Filip.

Joi, mai mulţi parlamentari din coaliţia creată în jurul lui Plahotniuc au anunţat că îşi retrag semnăturile de susţinere, astfel că preşedintele Timofti a venit cu un ultimatum: renumărarea semnăturilor de susţinere a coaliţiei majoritare în Parlament, până la ora 21.00. În replică, Partidul Democrat a susţinut că nu există niciun temei legal pentru aşa ceva, că nu există semnături retrase oficial şi a ameninţat că dacă Timofti nu acceptă nominalizarea lui Plahotniuc, se vor declanşa alegeri anticipate.

Coaliţia formată în jurul PD-ului lui Plahotniuc a insistat cu nominalizarea acestuia joi, Plahotniuc scriindu-i chiar o scrisoare preşedintelui Timofti în care spunea că dacă îl desemnează, va completa o declaraţie de integritate.”

Apropo de Siria…

Armata rusă are toată Siria la discreţia ei. Acord exploziv făcut public abia acum

Se arata ca:

Administraţia de la Kremlin şi regimul Bashar al-Assad au semnat în secret un acord prin care armata rusă poate desfăşura orice operaţiuni militare pe teritoriul Siriei, în scopul apărării intereselor comune, informează The Washington Post.

Acordul de şapte pagini, semnat în secret pe 26 august 2015, oferă Rusiei posibilitatea de a avea prezenţă militară nestingherită pe teritoriul Siriei.

Documentul, ţinut secret până acum, a fost publicat pe site-ul Guvernului Rusiei joi seară.

„Acordul are rolul de a apăra suveranitatea, integritatea teritorială şi securitatea Federaţiei Ruse şi a Republicii Arabe Siriene”, precizează documentul bilateral.

„Documentul este valabil pe termen nelimitat”, a transmis Guvernul Rusiei. Personalul militar rus şi echipamentele pot intra în Siria oricând doresc, fără a fi supuse verificărilor, notează The Washington Post.

În virtutea acestui document, Rusia a trimis avioane militare şi personal la baza aeriană Hmeimim, situată în regiunea siriană Latakia. Aviaţia militară rusă efectuează din septembrie 2015 raiduri aeriene pe teritoriul Siriei, pentru ajutarea Administraţiei Bashar al-Assad.”

… si de Putin

Un important scriitor rus, critic la adresa lui Vladimir Putin, a fost găsit MORT la Moscova

Se arata ca:

Analistul şi jurnalistul rus Vladimir Pribilovski, în vârstă de 59 de ani, cunoscut pentru criticile aduse preşedintelui Vladimir Putin, a fost găsit mort în apartamentul său din Moscova.

Anunţul morţii lui Vladimir Pribilovski a fost făcut de colegul şi istoricul Iuri Felştinski, pe Facebook. Acesta a adăugat că, pentru moment, nu există mai multe informaţii despre decesul scriitorului.

În 2007, poliţia rusă a percheziţionat locuinţa lui Vladimir Pribilovski, de unde au ridicat mai multe calculatoare şi materiale electronice legate de cartea sa, „Corporaţia: Rusia şi KGB în era preşedintelui Putin”.

În urmă cu şase ani, Vladimir Pribilovski a semnat o petiţie a opoziţiei, intitulată „Putin trebuie să plece”, scrie rferl. org.”

Breaking News

Romania Libera

R. Moldova: criza politică se agravează, PLDM trece în opoziţie

Se arata ca:

„Partidul Liberal Democrat din Republica Moldova (PLDM) va trece în opoziţie şi nu va susţine candidatura lui Pavel Filip la funcţia de prim-ministru, a anunţat sâmbătă preşedintele interimar al liberal-democraţilor, Valeriu Streleţ, după reuniunea Consiliului Naţional Politic al formaţiunii, transmite Moldpres, citată de Agerpres.

În cadrul reuniunii s-a decis că, până la viitorul congres al PLDM, care va avea loc pe 20 martie, formaţiunea va începe un proces detaliat de evaluare a situaţiei interne şi de promovare a unor principii de lustraţie internă, potrivit lui Streleţ.

Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a semnat vineri după-amiaza decretul privind desemnarea noului candidat al majorităţii parlamentare declarate, Pavel Filip, la funcţia de premier. Conform prevederilor Constituţiei moldoveneşti, candidatul desemnat la funcţia de prim-ministru are la dispoziţie 15 zile pentru a cere votul de încredere al parlamentului asupra programului şi componenţei guvernului.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Ianuarie 16, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 15 comentarii

Republica Moldova si… spionajul rusesc

Am privit ieri  Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan de la Realitatea. A fost vorba si despre Republica Moldova. Trebuie sa spun ca nu am urmarit de la capat emisiunea. Dar, cred eu, trebuie remarcat un aspect esential care nu a fost definit precis in emisiune. Si anume care ar fi obstacolul principal care blocheaza o apropiere mai mare a Romaniei de Republica Moldova? Pe tema asta s-a mai discutat. Unii, Cristian Preda, daca nu ma insel, spuneau ca principalul obstacol ar fi comunistii si socialistii de acolo. E si nu e asa. La o privire mai adanca asupra realitatilor de acolo s-ar putea sa constatam altceva.

Evenimentele din Ucraina, care au indeparat regimul pro rus al lui Ianukovici, au avut ca efect, pe langa ocuparea ilegala a Crimeii, intensificarea spionajului rusesc in regiune. Nu numai in Ucraina, dar si in Republica Moldova. De fapt, Republica Moldova a fost permanent expusa actiunilor de spionaj ale Rusiei inca de la declararea independentei (27 august 1991). La putin timp dupa acest important eveniment, rusii au orchestrat un razboi civil (1992) si au reusit sa rupa ilegal Transnistria de Republica Moldova, mentinand in autoproclamata republica separatista Armata a XIV-a, in ciuda promisiunilor de retragere a acesteia. O alta victorie a spionajului rusesc s-a intamplat in 1994, cand noul parlament ratifica Tratatul de aderare la CSI, renunta la imnul national „Desteapta-te romane” si instituie „limba moldoveneasca” drept limba de stat, iar prin noua Constitutie din 1994 Transnistria si Gagauzia devin regiuni autonome in cadrul Republicii Moldova. Bineinteles, trebuie amintite si alegerile parlamentare din 1998 si 2001, precum si cele prezidentiale din 2000 care au adus la Putere Partidul Comunistilor din Republica Moldova si pe deja celebrul Vladimir Voronin!

Dar de ce oare au preferat rusii sa rupa Transnistria de Republica Moldova? Pentru ca le convine asa! Transnistria e o zona controlata in exclusivitate de catre Kremlin. Fara doar si poate. Republica Moldova e controlata altfel, fara o forta militara care sa sustina un regim in mod clar pro rus. Rusii controleaza mass-media, sectorul bancar si, poate cel mai important, oamenii politici din Republica Moldova. E adevarat, nu pe toti. Dar o foarte mare parte sunt controlati de spionajul rusesc. Coruptia e doar unul din ingredientele necesare. Rusia nu este interesata in prosperitatea Republicii Moldova, ci doar in controlul de ordin politic asupra acesteia. O Republica Moldova prospera s-ar putea rupe de influenta Rusiei. Evident, unul din obiectivele principale ale spionajului rusesc este ingreunarea relatiilor dintre Republica Moldova si Romania, dintre Republica Moldova si UE, dar mai ales dintre Republica Moldova si NATO!

Nu e greu de vazut si un alt obiectiv urmarit de catre Rusia. Ce se intampla? Kremlinul nu e sigur ca, intr-un final, Republica Moldova nu s-ar uni cu Romania. Cum nu e sigur ca ar putea impiedica un asemenea proces de unificare. Ideea principala este ca daca ar avea loc unirea, la care Rusia s-ar putea sa nu se opuna, ba chiar sa si doreasca lucrul asta, sa aiba oamenii lor acolo pentru a putea desfasura in mod eficace actiuni de spionaj si de influenta pe teritoriul Romaniei. Rusia este foarte interesata de acest lucru, mai ales ca Romania e membra NATO!

Rusia exercita actiuni de presiune, inclusiv economica, asupra Republicii Moldova. Spre exemplu, interzicerea importurilor de vinuri din Republica Moldova pe motivul nereal ca ar fi de „proasta calitate”. Ideea principala este de a arata inclusiv populatiei ca UE nu-i ajuta cu nimic din punct de vedere economic, dimpotriva! Propaganda impotriva UE este condusa profesionist, dar fara prea mari batai de cap deoarece nu intampina o rezistenta pe masura din partea populatiei. Rusii doresc sa faca populatia sa creada ca oamenilor le va fi foarte rau daca Republica Moldova se va integra in UE. Lucrul acesta nu e greu de realizat deoarece peste 60% dintre emigrantii proveniti din Republica Moldova lucreaza in Rusia, majoritatea dintre ei provenind din mediul rural (64,6%). Presiunea politica este exercitata de catre Rusia inclusiv asupra Romaniei, prin Viktor Orban: pretentiile de unire ale Romaniei cu Republica Moldova s-ar putea sa le corespunda pretentiile Ungarei de a avea Ardealul.

Pentru ca Romania sa poata ajuta in mod eficace Republica Moldova nu e de ajuns efortul financiar. Ci trebuie mai ales sa aiba in oamenii politici din Republica Moldova parteneri sinceri, dedicati prieteniei cu Romania si imuni la actiunile de spionaj si influenta efectuate de catre Rusia.

Este de remarcat ca in Republica Moldova nu am vazut o Revolutie Portocalie, apoi o schimbare de regim, cum am vazut in Ucraina. Nici o schimbare de regim, care sa aduca la Putere un regim pro UE si mai ales pro american, cum am vazut in Georgia. In ambele cazuri rusii au reactionat violent, folosind forta armata. Ce s-ar intampla in Republica Moldova daca la Putere ar veni un regim pro american? Ar actiona, oare, rusii cu trupe din Transnistria asupra Republicii Moldova? Sau nu ar proceda asa deoarece Transnistria e deja sub controlul univoc al Kremlinului? Insa influenta Rusiei ramane foarte mare, inclusiv in plan religios. Iata ce aflam din Wikipedia:

„Conform recensământului din anul 2004:

In conditiile in care:

„Conform recensământului (2004), separat în teritoriul controlat de guvernul moldovean și în Transnistria, situația este[92]:

# Naționalitate Republica Moldova  % Transnistria  % Total  %
1. băștinași (declarați Moldoveni 69,62%
declarați Români 1,86%)
2.638.125 77,97 177.888 32,03 2.815.760 71,48
2. Ucraineni 282.406 8,34 160.069 28,82 442.475 11,23
3. Ruși 201.218 5,95 168.678 30,37 369.896 9,39
4. Găgăuzi 147.500 4,36 4.096 0,74 151.596 3,85
5. Bulgari 65.662 1,94 13.858 2,49 79.520 2,02
6. Romi 12.271 0,36 507 0,09 12.778 0,32
7. Alții 36.150 1,07 30.251 5,45 66.401 1,69
8. Total 3.383.332 100 555.347 100 3.938.679 100
Notă:[93]

Populația rusă și ucraineană este concentrată în mediul urban, în special în municipiile Chișinău și Bălți, și în regiunea transnistreană. Ucrainenii sunt majoritari în unele sate din nordul țării. Numărul rușilor a scăzut în 15 ani cu 171.412 persoane sau cu 30,4%.

Harta etnică a Republicii Moldova, conform datelor oficiale ale recensământului din 2004 din Republica Moldova și autoproclamata RMN

Etnicii găgăuzi reprezintă 4,4% din numărul populației, în creștere cu 0,3% față de 1989, fiind al patrulea ca și dimensiune grup etnic din țară. Găgăuzii unicul grup etnic din Moldova care dispune de o autonomie administrativ teritorială (UTA Gagauz-Yeri), în care locuiesc 86,7% din cetățenii găgăuzii. Limba găgăuză este utilizată ca limbă vorbită în familie de 54% din populația autonomiei.[94]

În Moldova locuiesc cca. 12,300 de cetățeni romi (2004), reprezentând 0,4% din populație. Conform unor surse populația romă ar fi mai numeroasă de la 15,000 până la 20,040, precum susțin unii lideri ai comunității rome. În același timp, nu există date exacte care să confirme faptul că numărul populației roma este mai mare decât cel prezentat în datele oficiale.[95]

La recensământul din 2004,[96] 60% din cei 3.383.332 de locuitori ai Republicii Moldova (fără regiunea nistreană) au declarat limba moldovenească ca limbă maternă, limbă neexistentă, și că aceasta este limba în care vorbesc de obicei; 16.5% din locuitorii statului au afirmat că au limba română ca limba maternă și că aceasta este limba în care vorbesc de obicei.[97].

Majoritatea rușilor, ucrainenilor, găgăuzilor și bulgarilor au indicat ca limbă maternă una singură, respectiv limbile rusă, ucraineană, găgăuză și bulgară. Limba rusă este considerată neoficial limba de comunicare interetnică, iar fiecare al doilea ucrainean, fiecare al treilea bulgar și fiecare al patrulea găgăuz au declarat că vorbesc de obicei limba rusă. Doar 5% din moldoveni au declarat că vorbesc de obicei limba rusă.

380.000 de cetățeni ai Republicii Moldova au declarat limba rusă ca limbă maternă, peste 500.000 persoane declară rusa ca limba pe care o folosesc de obicei, indiferent că se declară moldoveni (români), ucrainieni, găgăuzi, români sau bulgari. În comparație cu recensământul din 1989, folosirea zilnică al limbii ruse a scăzut semnificativ din cauza emigrației multor ruși din Republică, precum și din cauza diminuării politicii de rusificare, în administrație fiind mult mai mulți vorbitori de limbă română (« moldoveni »/« români»).”

O asemenea situatie impiedica buna desfasurare a unei relatii de ajutor a Republicii Moldova din partea Romaniei. Dar blocajele sunt in cea mai mare parte la nivel politic. Spionajul rusesc a dobandit inca o victorie la alegerile parlamentare din 2014. Rusii, se pare, au renuntat la comunisti in favoarea socialistilor, desi comunistii au obtinut si ei un procent mare (17,48%). Partidul socialistilor castiga alegerile cu un procent de 20,51%!! Acest partid, cu Igor Dodon presedinte:

„Pledează pentru federalizarea Moldovei, integrarea Republicii Moldova în Uniunea Vamală și Uniunea Euroasiatică și denunțarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană.[1][2][3][4][5][6][7]” […]

În noiembrie 2014 Valentin Crîlov l-a acuzat pe Igor Dodon că ar fi instrument al unor scenarii care pot provoca vărsare de sânge în Republica Moldova și în regiune, precizând că „Partidul Socialiștilor” a ajuns în serviciul altei țări, transformându-se într-un instrument politic al acesteia, și atentează la stabilitatea, pacea și însăși existență Republicii Moldova și o face în baza resurselor financiare extraordinar de mari, proveniența cărora naște îndoieli rezonabile. El a mai accentuat:[12][13]

„Vreau să fiu înțeles corect: eu sunt etnic rus, dar țara mea natală este Republica Moldova, de aceea nu vreau ca țara mea să fie atrasă în jocuri atât de periculoase, cum o face etnicul moldovean Igor Dodon.” […] (sursa: Wikipedia)

Romania trebuie sa militeze activ pentru intarirea democratiei in Republica Moldova si sprijinirea din rasputeri a partidelor pro romanesti si pro europene: Partidul Liberal Democrat din Moldova si Partidul Liberal. Acesta e un lucru esential care trebuie facut. Sa nu uitam ca Rusia poate pregati inclusiv provocari periculoase si nu pot sa nu ma gandesc la o actiune a Rusiei atunci cand ma gandesc la Antifa. Combaterea influentei Rusiei se poate realiza in primul rand politic. Trebuie denuntate manipularile pe care le face Rusia si agentii sai de influenta. Lucrul acesta este dificil deoarece tentaculele spionajului rusesc, am impresia, ating si cele doua partide pro romanesti si pro europene. Dupa parerea mea, SIE trebuie sa actioneze impotriva unui asemenea fenomen, care poate aduce atingere inclusiv intereselor Romaniei. Republica Moldova trebuie sa aiba prin aceste doua partide o optiune clara si ferma pentru UE si NATO, care sa fie exprimata cu tarie in societate. Lucrul acesta nu este posibil daca acestea sunt vulnerabile la tentaculele spionajului rusesc si, in consecinta, la influenta Rusiei. Trebuie neaparat ca aceste doua partide sa ia atitudine impotriva cazurilor de coruptie si impotriva partidelor si liderilor politici care primesc sume enorme nu se stie de unde dar promoveaza in Republica Moldova interesele Rusiei. De unde are, de pilda, Igor Dodon acele „resurse financiare extraordinar de mari„? Trebuie aratat cu tarie ca mentinerea Republicii Moldova sub influenta Rusiei nu e de bun augur pentru Republica Moldova, ci o „solutie” pentru saracirea in continuare a tarii, lucru ce convine Rusiei.

Update – Decretul semnat de Putin…

Gandul

Vladimir Putin a semnat un decret prin care se stabileşte distrugerea alimentelor venite din Europa

Se arata ca:

Preşedintele rus Vladimir Putin a semnat un decret care cere distrugerea tuturor alimentelor venite din Europa în ciuda interdicţiilor puse pe importul de produse occidentale.

Vladimir Putin a semnat săptămâna aceasta un decret prin care se cere „distrugerea” tuturor alimentelor aduse în ţară în ciuda interdicţiilor puse pe importurile de produse occidentale, scrie Business Insider.

Aceste interdicţii au făcut parte dintr-o serie de măsuri instituite în anul 2014 ca răspuns la sancţiunile statelor vestice impuse asupra Rusiei în urma crizei din Ucraina. Ele au avut un impact major asupra vieţilor cetăţenilor ruşi care obişnuiau să fie mari consumatori de bunuri europene.

Decretul lui Putin va intra în vigoare pe data de 6 august. „Bunurile agricole, materiile prime şi alimentele provenite dintr-un stat care a luat decizia de a introduce sancţiuni economice împotriva entităţilor ruse şi/sau a indivizilor sau care s-a alăturat unei astfel de decizii, şi care au fost interzise pentru importul în Federaţia Rusă,…trebuie distruse”, se explică în acest decret potrivit Moscow Times.

Sancţiunile împotriva Rusiei şi cele impuse de Rusia statelor occidentele nu au afectat doar locuitorii acestei ţări. Multe dintre ţările europene care erau mari exportatoare pe piaţa rusească au fost afectate.”

O masura halucinanta! Greu de inteles… Pentru ce? Pentru ca sa infloreasca piata neagra? Stimuleaza contrabanda? Antioccidentalismul lui Putin atinge cote patologice! Astfel de masuri ar trebui sa determine UE si SUA la regandirea unor politici… Ma gandesc in special la cele economice. Dar, pe de alta parte si nu mai putin important, trebuie vazut ce inseamna in plan politic astfel de masuri. Ce anume urmareste Putin? Inrautatirea relatiilor cu Occidentul? Aceasta masura de ostilitate evidenta fata de UE trebuie neaparat analizata de catre Comisia Europeana, care ar trebui sa ceara Rusiei explicatii. Sanctiunile impuse Rusiei nu au fost fara temei. Rusia a incalcat tratatele internationale la care era parte. O masura simetrica era de asteptat: interzicerea importurilor de produse occidentale. Insa aceasta masura, care cere si distrugerea unor produse occidentale inofensive, depaseste o anumita limita de conduita in relatiile internationale ale unei tari. Totusi, UE nu poate sta insensibila, fara reactie, in fata unei astfel de masuri belicoase din partea Rusiei.

De asemenea trebuie evaluat exact care e pericolul de ordin militar pe care il reprezinta Rusia pentru Europa. La ce ne putem astepta? In orice caz NATO trebuie sa fie gata pentru orice surpriza din partea Federatiei Ruse. Ar trebui luate masuri si marite efectivele NATO la frontiera estica a UE.

Putin se contrazice pe sine:

Putin critică Europa pentru lipsa de independenţă: ”Dacă vrem să discutăm cu partenerii noştri europeni, trebuie să mergem la Washington”

Se arata ca:

Preşedintele rus, Vladimir Putin, a deplâns, într-un interviu acordat Radio-televiziunii elveţiene (RTS), publicat luni pe site-ul acesteia, lipsa de „independenţă” a Europei faţă de Statele Unite, potrivit AFP.

Întrebat despre eventualitatea unui nou război în Europa, Vladimir Putin a răspuns: „Sper că nu, dar ne-ar plăcea să vedem Europa manifestându-şi mai mult independenţa şi suveranitatea”.

În ce priveşte Franţa şi legăturile cu NATO, liderul de la Kremlin a adăugat că „este un pic curios dacă, pentru a discuta probleme interne cu partenerii noştri europeni, trebuie să mergem la Washington”.

În acest interviu acordat sâmbătă la Sankt Petersburg, Vladimir Putin a criticat rolul jucat de Statele Unite în cursa înarmării, dar şi acţiunea acestora împotriva FIFA pe care o consideră „inacceptabilă”.

„Relansarea” cursei înarmării „a fost provocată de Statele Unite, datează de la ieşirea unilaterală a Statelor Unite din Tratatul rachetelor antibalistice. Acest tratat era piatra de temelie a oricărui sistem internaţional de securitate”, a acuzat el.

În ce priveşte scandalul care zguduie FIFA, declanşat de Statele Unite, Vladimir Putin a acuzat Washingtonul că a acţionat pentru propriile interese.

„Statele Unite au candidat pentru a găzdui Cupa Mondială din 2022. Cel mai apropiat aliat al lor din Europa, Marea Britanie, a candidat pentru 2018. Iar această luptă împotriva corupţiei, aşa cum are loc, mă face să mă întreb dacă nu este o continuare a luptei pentru campionatele mondiale din 2018 şi 2022”, a subliniat preşedintele rus.

„În niciun caz, o ţară, mare sau mică, nu se poate deplasa prin lume şi reţine pe cine îi place să aducă în închisorile sale”, a adăugat el.

În mai la Zurich, şapte oficiali cu rang înalt ai FIFA au fost reţinuţi şi trimişi în arest, la cererea Statelor Unite, care au deschis o procedură judiciară contra lor, suspectându-i de corupţie.

În legătură cu ascensiunea unor partide de extremă-dreapta din Europa, ai căror lideri susţin politica promovată de el, Vladimir Putin a răspuns: „În lume şi în ţările europene, observăm schimbări tectonice în rândul opiniei publice. Şi aceasta în direcţia unei apărări sporite a intereselor naţionale”, scrie Agerpres.”

Si atunci de ce aceasta ostilitate fata de Europa? Pentru ca, practic, Putin obliga Uniunea Europeana la regandirea politicilor si relatiilor sale cu Federatia Rusa. Inseamna ca trebuie politici noi, adecvate masurilor luate de Vladimir Putin impotriva Europei. Uniunea Europeana a urmarit o relatie constructiva cu Rusia. Decretul pe care l-a semnat liderul de la Kremlin urmareste ceva contrariu.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Iulie 31, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 9 comentarii

Ce ai facut in ultimii 10 ani?

Dupa Revolutie era celebra intrebarea: „Ce ai facut in ultimii 5 ani?”.  Sunt intrebat ce parere am despre vanzoleala de acum, de la DNA. Judecand dupa ce se intampla in zilele noastre, intrebarea de la Revolutie ar putea capata un mic update: „Ce ai facut in ultimii 10 ani?”.  Pe de alta parte, acest lucru demonstreaza ca Revolutia continua, desigur.

Totusi, cred eu, trebuie sa remarcam un lucru, legat de ceea ce se intampla in zilele noastre. Si anume ca s-a ajuns in situatia in care nu omul de rand, sau omul de afaceri, sau cel care doreste sa intreprinda in mod liber ceva prospera, ci politicienii. De asemenea, daca un om de afaceri sau un liber intreprinzator doreste sa faca ceva, pentru ca sa si prospere, trebuie sa fie intr-un fel sau altul conectat la politic, sa aiba legaturi cu politicul. Altminteri ii bate falimentul la usa sau chiar ajunge in faliment. Cu ocazia crizei economice globale, multe firme au intrat in faliment, sectorul privat a avut de suferit, multi si-au pierdut slujbele… In schimb, clasa care a prosperat a fost cea politica! Exemplele le vedem acum, cum defileaza la DNA!

Inainte de a face orice analiza cu privire la acest subiect la ordinea zilei, cred ca nu trebuie sa trecem cu vederea aspectul de mai sus! In alte parti, in Vest sau in SUA, situatia este exact invers: cei intreprizatori, oamenii de afaceri sunt cei care se imbogatesc, nu politicienii. Asa e regula acolo. Ca or fi si exceptii care s-o confirme, nu neg. La noi, regula seamana, din pacate, cu cea din Rusia si e inversa fata de cea din Vest: politicienii se imbogatesc, nu oamenii de afeceri, nu liberii intreprinzatori, care, in fapt, sunt supusii mariilor lor oligarhii. In Romania poti vedea un primar de sector putred de bogat, precum un industrias vestic, dar fara sa poti preciza clar ce industrie are…

In rest, defilariile pe la DNA sunt, cum ne si putem astepta, cum si trebuie sa ne asteptam daca e sa tinem cont de „buna” traditie damboviteana, mai mult lupte politice decat vointa de a se face dreptate. Cu alte cuvinte, astia incep sa se bata in dosare! E atat de transparent, se vede de la o posta, de pilda: l-au saltat pe Vanghelie, nu numai pentru mita pe care acesta ar fi luat-o, ci pentru ca acesta dorea sa coaguleze in jurul sau si al lui Mircea Geoana mai multi parlamentari din PSD pentru ca Guvernul Ponta sa fie rasturnat. Arestarea lui e o lovitura pe care Ponta i-a administrat-o lui Iohannis. Drept replica, a venit si directa lui Iohannis, drept in falca Guvernului: Darius Valcov, ministrul Finantelor si fost Primar al Slatinei, dupa ce fusese prezent la emisiunea Capital TV de la B1 Tv, este adus cu mandat la DNA, de vazut si aici, aici. Fenomenul continua: Horia Georgescu, seful ANI, despre care Sorin Rosca Stanescu spune ca „Victor Ponta era protectorul său din umbră”, iar InPolitics se intreaba si nu fara temei, zicem noi, daca nu cumva a fost sacrificat pentru linistea Cotrocenilor, este retinut pentru un prejudiciu de 75 milioane de euro. Mai pe larg despre acest caz in ceea ce arata Mediafax – aici.

Interesanta este insa aceasta analiza Mediafax:

ANALIZĂ: Numirea lui Vâlcov în Guvern, controversată tocmai din cauza datelor privind mandatul de primar

Se arata ca:

Numirea lui Darius Vâlcov în Guvern a fost una controversată tocmai din cauza informaţiilor primite de preşedintele de atunci Traian Băsescu privind mandatul de primar al acestuia, informaţii primite şi de premierul Ponta, Băsescu semnând numirea în condiţiile în care refuzase deja o altă propunere.

Vâlcov a fost propus să ocupe un loc în Guvern în vara anului trecut, ca ministru delegat pentru Buget.

Iniţial, pentru această funcţie a fost propus deputatul PSD Claudiu Manda, preşedinte al PSD Dolj şi vicepreşedinte al comisiei de buget-finanţe a Camerei, dar propunerea a fost respinsă de preşedintele Traian Băsescu, care a arătat că acesta nu este potrivit pentru funcţia de ministru al Bugetului, deoarece experienţa sa cea mai complexă era legată de funcţia de director la Casa studenţilor Craiova, unde singurul calcul economic era valoarea biletelor rupte.

Cum o decizie a Curţii Constituţionale stabilea că preşedintele poate respinge doar o singură dată o propunere de ministru din partea premierului, Băsescu l-a întrebat pe Ponta dacă îşi menţine nominalizarea în contextul în care primise anumite informaţii legate de activitatea lui Vâlcov ca primar.

„Aşa cum fac de obicei, mai ales când sunt persoane controversate, solicit informaţii instituţiilor abilitate, dacă sunt probleme cu cel propus. Pe data de data de 20 (august -n.r.) seara a venit această informare, iar pe 21 am avut informările toate, drept pentru care, pe 25 august, plecând de la premisa reală că toate informaţiile pe care le-am primit eu le-a primit şi premierul, i-am trimis scrisoare în care făceam referire la aceste informaţii şi îl întrebam dacă îşi menţine propunerea. Dânsul mi-a răspuns tot pe 25, a fost un răspuns evaziv, în care nu şi-a asumat în mod direct menţinerea propunerii”, relata atunci Băsescu, precizând că răspunsul primit din partea lui Ponta a fost că acesta i-a retransmis în copie documentul de numire a lui Darius Vâlcov.

Ceremonia de depunere a jurământului ca ministru de către Vâlcov a fost pregătită, dar după ce premierul Ponta a anunţat că nu poate participa deoarece are „alte întâlniri importante”, Băsescu a amânat ceremonia. A fost pentru prima dată în mandatul lui Băsescu, când o ceremonie de investitură a unui ministru, convenită iniţial şi la Cancelaria Guvernului, era amânată din cauza absenţei premierului.

Băsescu susţinea atunci că anularea în ultima clipă a prezenţei lui Ponta denotă că acesta „vrea să se situeze pe o fugă de răspundere”.

„Sunt o serie de fapte, petrecute în timpul mandatului de primar, care au fost sesizate de diverse organe ale statului, către Parchete şi nu se ştie dacă începe şi când începe. Aici vroiam şi asumarea prim-ministrului, care ştia toate aceste, în aceeaşi măsură în care ştiam şi eu, pentru că am fost amândoi informaţi”, spunea Băsescu.

Ceremonia a fost reprogramată pentru a doua zi şi a avut loc, în final, şi în prezenţa lui Ponta.

În aceeaşi zi, la prima şedinţă de guvern la care participa Vâlcov, premierul Ponta îi spunea acestuia: „Vă urez mult succes, nu ştiu ce fapte cumplite penale aţi comis pe vremea când eraţi primar la PDL, sper ca ministru PSD să faceţi bine !”.

Darius Vâlcov a avut două mandate de primar PDL la Slatina, din 2004 până în 2012.

Ulterior, a demisionat din PDL, iar în decembrie 2012 a fost ales senator de Olt din partea PSD.

Din august 2014 până în decembrie 2014 a fost ministru delegat pentru Buget, iar din decembrie 2014 este ministru al Finanţelor Publice.

Vineri seara, Vâlcov a fost audiat de către procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), în calitate de suspect pentru trafic de influenţă, fiind suspectat că, în calitate de primar al oraşului Slatina, ar fi intervenit în favoarea unui om de afaceri în atribuirea unor contracte, cel din urmă promiţându-i 20 la sută din sumele încasate.”

Insa nici lucrul asta n-ar trebui sa ne mire, de vreme ce in Guvernele Ponta au fost o pleiada de ministri care au avut probleme cu legea. Iata ce spune Digi24:

13 miniştri cu probleme penale în cele patru guverne Ponta

Se arata ca:

Darius Vâlcov este cel de-al treisprezecelea ministru cu probleme penale din cele patru cabinete conduse de Victor Ponta.

Lista miniştrilor cu probleme penale:

1. Darius Vâlcov – a demisionat duminică în urma acuzaţiilor de corupţie.

2. Daniel Chiţoiu, ministru de Finanţe – Camera Deputaţilor a respins solicitarea de începere a urmăririi penale pentru abuz în serviciu, constituire a unui grup infracţional organizat în dosarul ASF.

3. Varujan Vosganian, ministru al Economiei – a fost salvat de colegii din Senat, el fiind acuzat în dosarul Romgaz, în care este acuzat de organizare a unui grup infracţional, abuz în serviciu.

4. Ovidiu Silaghi, ministru al Transportului – în cazul său, Traian Băsescu a aprobat cererea DNA de cercetare pentru trafic de influenţă în favoarea lui Nelu Iordache.

5. Relu Fenechiu, ministru al Transporturilor – este arestat, fiind condamnat la cinci ani cu executare în dosarul Transformatorul.

6. Dan Şova, ministru al Transporturilor – DNA a cerut aviz pentru arestarea lui în dosarul Rovinari -Turceni.

7. Ioan Mang, ministru Educaţiei – a fost acuzat de opt acte de plagiat.

8. Ecaterina Andronescu, ministru al Educaţiei – Senatul a aprobat începerea urmăririi penale în dosarul Microsoft.

9. Corneliu Dobriţoiu, ministru al Apărării – trimis în judecată pentru atribuirea ilegală de locuinţe de la Ministerul Apărării.

10. Victor Paul Dobre, ministru delegat pentru Administraţie – acuzat de abuz în serviciu în dosarul referendumului. În cazul său, deputaţii s-au împotrivit începerii urmăririi penale.

11. Dan Nica, ministru al Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale – în cazul său, Parlamentul European trebuie să încuviinţeze urmărirea penală în dosarul Microsoft.

12. Cristian David, ministru delegat pentru românii de pretutindeni – este arestat, fiind acuzat că ar fi primit mită jumătate de milion de euro.

13. Liviu Dragnea, ministru al Dezvoltării Regionale – trimis în judecată în dosarul referendumului.”

Asa ca ce sa ne mai miram cum de a ajuns Darius Valcov ministru cand se stia de chestiune de pe vremea cand era Primar al Slatinei… Altceva nedumireste: cum s-a ajuns oare ca astfel de guverne, cu atatia ministri cu probleme penale, situatie care, desigur, slabeste considerabil increderea in Guvern si in Statul Roman, inclusiv pe plan international, sa fie condus de seful PSD, Dl. Ponta… Pentru ca asta e fenomenul: PSD patroneaza asemenea Guverne… Din pacate…

Interesant este si ce spune Sorin Rosca Stanescu in InPolitics:

„Degeaba va fi anchetat, judecat și executat Horia Georgescu, dacă protectorii săi, cei care au manipulat această păpușică nebărbierită, vor rămâne neatinși. Dacă se va întâmplă așa, ștafeta va merge mai departe. În schimb, dacă ancheta DNA se va duce unde trebuie, adică la începutul începutului, într-o direcţie, și unde trebuie în cealaltă direcție, adică până la sfârșitul sfârșitului, atunci un întreg lanț vinovat va putea fi demantelat. Și se va ajunge, inclusiv, la Victor Ponta. În acest sens, cazul Horia Georgescu este un denunț împotriva duplicitarului președinte PSD.”

De asemenea Sorin Rosca Stanescu are un editorial interesant pe InPolitics:

Să meargă și să-și demonstreze vinovăția

Se arata ca:

„Regret, dar nu pot confirma că afirmația de mai sus ar reprezenta vreo tâmpenie. Sau vreo greșeală. La fel cum, cu același regret, semnalez că nici afirmația „să meargă în justiție și să-şi demonstreze nevinovăţia” nu reprezintă vreo tâmpenie. Și nici o greșeală. Asta dacă ne raportăm la realitățile românești. De azi. Pentru că, oriunde, aiurea, solicitarea ca cineva să-și demonstreze nevinovăția ar fi o crimă împotriva tuturor instituțiilor de drept. La fel cum, tot despre un asasinat, am vorbi atunci când vom ajunge, și nu va trece mult până când asta se va întâmpla, să le cerem, cât se poate de explicit, concetățenilor noștri să meargă, pur și simplu, în justiție și să-şi demonstreze vinovăția.
Afirmații, cum sunt cele de mai sus, stau în picioare într-o singură ipoteză. În ipoteza în care ne-am afla într-un război. Într-un război veritabil. Care ar putea fi denumit război împotriva corupției. Dacă este război, atunci e ca la război. Sunt abolite cele mai multe dintre drepturi. Iar statul, pentru a se apăra, tăie în carne vie.
Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem, înainte de a vedea dacă este bine sau este rău să utilizăm vreuna dintre aserțiunile de mai sus, este dacă statul român este incapabil să se apare altfel împotriva marii corupții, a corupție endemice, instituţionalizate și cvazi-generalizate, decât prin declanșarea unui război. Și iată care este rostul acestei întrebări. După cum se știe, rolul unui stat este să se apere. Să-și construiască mecanismele necesare astfel încât, în plan intern, în nici unul dintre domenii, să nu se creeze o stare de război. Război care, întrucât nu există un inamic extern în acest caz, ar reprezenta tot ceea ce poate fi mai rău. Și anume, un război civil. A ajuns statul român în această situație? Dacă da, atunci ar trebui să o știe și cetățenii săi. Într-un mod direct și cât se poate de explicit. Ar trebui să li se comunice oficial că statul român nu mai dispune de instrumente prin care să lupte legal, în limite constituționale și procedural penale, împotriva marii corupții. Și să fie, pur și simplu, abolite, prin decret prezidenţial sau printr-o decizie a Parlamentului României, toate drepturile care garantează prezumția de nevinovăție. Şi ar trebui proclamata și instaurată, oficial, în baza războiului intern civil declarant, prezumția de vinovăție.
În aceste condiții și numai în aceste condiții, ar fi de înțeles de ce, din ce în ce mai mulți oficiali ai statului român, până la cel mai înalt nivel, își permit să facă, în mod public, afirmații de genul „cutare trebuie să meargă în justiție pentru a-și dovedi nevinovăţia”. Și asta, culmea, când prin justiție, aceleași persoane, tot contrar Constituției României, înțeleg, inclusiv, Procuratura. Cu alte cuvinte, cetățeanul bănuit, turnat, pe drept sau pe nedrept, ar trebui, conform legilor acestui război nedeclarat, să-și pună în buzunar periuța de dinţi, să plece la prima secție de poliție sau, și mai bine, să ia drumul DNA și, la poartă, să solicite ritos, după ce-și predă actul de identitate, dreptul de a merge în fața procurorilor pentru a-și dovedi nevinovăția. Asta, în prima etapă. În cea de-a doua etapă, și nu mai e mult până la asta – căci dacă tot e război, el trebuie dus până la capăt – cetățeanul ar trebui să-i scutească pe procurori până și de efortul de a citi denunțul. Și să-i pună în situația să citească, exclusiv, autodenunțuri. Cetățeanul în cauza s-ar prezenta, în această ipostază, nu pentru a-și susține nevinovăția, operaţiune care ar reprezenta un afront adus justiției, ci pentru a-și susține vinovăția.
Raționamentul prin reducere la absurd pe care l-am operat mai sus are rostul de a ne lămuri cum stăm, în România, în ceea ce privește principiul prezumției de nevinovăţie. Stăm rău! Atât de rău încât, în loc ca instituțiile abilitate ale statului să-și îndeplinească menirea, aceea de a identifica infracțiuni și de a găsi probe împotriva infractorilor și de a demonstra că aceste probe stau în picioare în fața unor magistraţi cu capul pe umeri și necontaminați de beția războiului, ele sunt transformate, deprofesionalizându-se, pur și simplu, în registraturi, unde oamenii vin, se toarnă unii pe alții, se toarnă pe ei înşişi și toate aceste turnătorii, împachetate în stenograme SRI, spicuite din viața unei persoane, derulată în ultimii zece ani, se constituie în rechizitorii, pe care judecătorii le înghit, nu numai cu momeală, nu numai cârlig, ci și cu undița cu tot.
Cam așa arată sfântul stat de drept în care a fost decretată, pe ascuns, starea de război. (Sorin Rosca Stanescu)” (subl. mea)

Adevarul este ca ne si aflam intr-o stare de razboi. Dar e vorba, in schimb, de un razboi geopolitic. Tot InPolitics titreaza destul de alarmant, desi nu cred ca e cazul:

SUA ne da frisoane: pregatiri masive de lupta pe teritoriul Romaniei

Se arata ca:

„Două declarații date publicității în interval de numai cîteva ore de către doi importanți oficiali, unul român, altul american, ar trebui să ne dea fiori reci pe șira spinării, prin posibilele implicații. Concret, România se conturează drept un pion militar major în cazul unui posibil conflict cu Rusia în Estul Europei, iar următoarea perioadă va aduce multe elemente parte a acestei strategii. Mai precis, trupe americane de război.

Prezent la B1TV, duminică seara, premierul Victor Ponta a dezvăluit subiectul discuțiilor pe care le-a avut în ultimul an, de două ori, cu directorul CIA și cu șefii Pentagonului, ultimele, chiar în debutul acestui an, cînd a vizitat sediile centrale ale ambelor instituții, lucru destul de neuzual pentru un înalt demnitar.
Ponta a explicat, la emisiunea ”Ultimul cuvînt”, că ”În 2013-14, guvernul României a fost un partener foarte important pentru guvernul SUA pe proiecte strategice” despre care a ținut să specifice că nu poate vorbi mai devreme de 25 de ani, cînd îi va permite legea. ”Faptul că am fost primit cu onoruri militare la Pentagon, la sediul CIA din Langley, Virginia, e un semn de recunoaștere a faptului că suntem un partener foarte important” a spus Ponta, care, mai în glumă, mai în serios, a precizat, totuși, că nu poate vorbi nici măcare despre ce a consumat la restaurantul CIA din Langley.

Proiecte strategice ultrasecrete, iată un subiect mai mult decît fierbinte, în condițiile în care despre celebrul scut anti-rachetă de la Deveselu se poate vorbi public fără probleme, nefind o taină. Trebuie, deci, să fie vorba de altceva.

Faptul că Ponta e parte a acestor proiecte întărește zvonurile că liderul PSD ar fi un pro-american convins, în ciuda acuzațiilor contrare, generate mai degrabă de imaginea de ansamblu a PSD decît de prestația actualului său lider. Poate nu întîmplător, după alegeri, Ponta vorbea public despre imaginea de partid al comuniștilor pe care o are, încă, PSD, stîrnind furia lui Iliescu.

Revenind, nu știm despre ce proiecte o fi vorba la mijloc, dar o declarație dată de locțiitorul ambasadorului american la București, Dean Thompson, în ”România liberă” de azi e menită să ne dea mai mult decît frisoane.

Astfel, vorbind despre războiul din Ucraina și despre agresivitatea Rusiei, Thompson spune, negru pe alb:

”Colaborăm strâns cu România, cu toţi aliaţii NATO, cu Ucraina, pentru a-i asigura pe toţi aliaţii din Europa că sunt în siguranţă, că actele agresive ale Rusiei nu-i vor afecta şi pe ei. Vă pot spune că vor avea loc multe evenimente în România, veţi vedea în următorul an numeroase exerciţii militare, mulţi reprezentanţi ai forţelor armate americane vor veni în România cu diverse tipuri de echipamente. Colaborăm cu partenerii NATO, acum sunt cinci nave în Portul Constanţa, pregătindu-se pentru exerciţii. NATO desfăşoară operaţiunea Atlantic Resolve, cu membrii Alianţei, iar preşedintele Obama, în parteneriat cu Congresul SUA, a alocat finanţare substanţială pentru aceste măsuri, pentru a ne asigura că trimitem un semnal cât se poate de clar că promisiunea lui, a vicepreşedintelui Biden, a secretarului de stat Kerry, că garanţiile Articolului 5 al Tratatului NATO sunt extrem de ferme şi reale”.

Americanii ne anunță, deci, că vor comasa trupe masive și armament în România, în viitorul imediat, și că vor începe exerciții pregătitoare de luptă, pe teritoriul nostru.
Dacă ne gîndim că, pînă acum, era nițel invers, adică România trimitea trupe în Orientul Mijlociu pentru a ajuta SUA în lupta cu talibanii, ideea aducerii de trupe americane la noi nu e, din păcate, dintre cele mai liniștitoare.
În traducere liberă, s-ar putea ca un conflict militar la frontierele noastre să fie mai aproape decît ne-ar plăcea să credem. (Bogdan Tiberiu Iacob)”

De aceea, ceea ce se intampla in zilele noastre e mai mult, daca se poate spune asa, decat ceea ce arata Jurnalul Elenei Udrea sau o „rafuiala mafiota” cum scrie maestrul Ion Cristoiu, in care este implicat binomul SRI-DNA… Este, pe de o parte, vorba de relatia, inclusiv economica intre Romania si o Mare Putere precum SUA, pe care Romania doreste s-o dezvolte si e in interesul Romaniei – inclusiv in ceea ce priveste securitatea economica a tarii noastre, care nu e foarte clar ca poate fi asigurata numai prin faptul ca suntem membri UE – s-o dezvolte, si in interesul SUA sa-si extinda afacerile in Estul Europei (inclusiv in Polonia), unde exista un potential foarte bun. Numai ca o astfel de relatie economica nu se poate dezvolta cum trebuie daca aici exista un climat de coruptie – iar ceea ce intereseaza in mod deosebit este coruptia la nivel inalt, ce macina societatea romaneasca de multa vreme.

Si al doilea aspect, pe de alta parte, este conflictul iscat de Rusia, prin atitudinea sa fata de Occident, fata de NATO, fata de Ucraina s.c.l. care obliga UE, SUA si evident NATO sa ia masurile necesare, conflict ce poate degenera intr-un razboi. Spectrul unui posibil razboi trebuie luat in calcul, dar de asemenea important este ca NATO sa ia masurile necesare sa descurajeze Rusia de la orice actiune agresiva fata de UE si SUA, infaptuita pe cale militara. Insa sunt si altfel de actiuni, cele care se realizeaza pe calea spionajului. Iar Rusia, evident, date fiind conditiile de pe teren, din Ucraina, si-a intensificat activitatea de spionaj nu numai in Romania. E clar ca rusii sunt dispusi sa plateasca oricat pentru a obtine informatii. E in interesul lor. Iar o tara care are probleme cu coruptia la nivel inalt e un teren fertil. De aceea „Romania a intetit ritmul”, cum spune si Dean Thompson. De aceea sunt foarte multi suspecti. Intr-un fel si suntem intr-o stare de razboi, Sorin Rosca Stanescu a observat bine, numai ca e vorba de un razboi geopolitic.

Ca exista o asa numita „partida rusa” in Romania, nu cred ca se indoieste cineva. Ne-am obisnuit s-o vedem in tabara PSD, din varii motive. Iata insa ca sunt unii care ar nega acest lucru:

Evenimentul Zilei

Traian Băsescu filorus? O imensă stupiditate…

Autor: Vladimir Tismăneanu

Se arata ca:

Aflu că in ziarul polonez “Gazeta Wyborcza” a apărut in interviu al președintelui Klaus Iohannis prefatat de o notă care sugerează pretinsul filorusism al predecesorului său. Este o prostie de dimensiuni cosmice. Habar nu am dacă jurnalistul polonez s-a lăsat prin într-o capcană, dacă este prost informat sau pur și simplu bate campii. Dar stiu cu precizie că ultimul lucru din lume de care poate fi acuzat Traian Băsescu ar fi “filo-rusismul”. As putea oferi zeci de exemple care sa probeze spusele mele, dar nu are sens sa o fac. Cei care cunosc situatia reala nu au indoieli privind optiunea categorică, ferma și irevocabila pro-NATO a lui Traian Băsescu. Nu el, ci premerul penelist Călin Popescu-Tariceanu voia sa retraga trupele române din Irak.

Niciun om politic român nu a fost mai vicios atacat de “Vocea Rusiei”, adică “Vocea lui Putin”, decât Traian Băsescu. Poate că jurnalistul polonez l-a confundat pe fostul președinte Băsescu cu fostul președinte Ion Iliescu, un impenitent nostalgic al bolsevismului etern. In acest caz, e nevoie de o erata. Altminteri, e vorba de o incomensurabilă și incalificabilă rea credinta. Partida rusă a existat și exista in România, dar ea il detesta și il uraste pe Traian Băsescu. Mi-e teama că dezinformarea, o specialitate kaghebista, iși cam face de cap in aceste vremuri. Cred că dl Iohannis poate ieși din de-acum proverbiala sa tacere spre a clarifică lucrurile. Pentru că nu este normal, nu este onest sa accepte denigrarea unui om care a luptat impotriva hegemonismului imperial rus doar pentru ca acest lucru ii poate servi și infrumuseta propria imagine. Dl Iohannis iși poate castiga propriile credite și fara minimalizarea a ceea ce-au facut altii inaintea sa. Așa ar fi drept, așa ar fi fair.

Că unii se grăbesc sa dea interviuri in care prezinta mostenirea politicii externe a lui Traian Băsescu (pe care au slujit-o avand functii importante) drept un fel de haos, o  improvizatie lipsită de orice viziune sau coerență, nu mă miră. Există întotdeauna candidați pentru pozitii oferite de o noua conducere a țării. Cultivarea apologetică a noului lider tine de recuzita oportunistă. Mai ales atunci când se caută consilieri. Dar dl Iohannis ar trebui să știe că aceia care sar rapid și fără urma de remușcari dintr-o barca într-alta, vor părasi și barca sa atunci când li se va părea oportun.

Update: Este adevarat ca ma leaga o veche prietenie de Adam Michnik, dar la capitolul lustratie (decomunizare) vedem lucrurile complet diferit. Iata, se pare, ca si la capitolul Romania in timpul lui Traian Basescu si, acum, al lui Klaus Iohannis. Cat priveste prietenia, semnalez ca am scris prefata cartii lui Bronislaw Wildstein aparuta in 2014 la Humanitas. Nu este un secret ca Wildstein–cu care sunt prieten–este unul dintre criticii cei mai influenti ai liniei “Gazetei Wyborcza” (GW). Sa amintesc ca intre criticii pozitiiilor lui Adam Michnik se numara si Agnieszka Kolakowska, fiica marelui filosof Lesezk Kolakowski, cea care a tradus eseurile tatalui sau in engleza (dar si cartea “Oni” a Teresei Toranska). Sa vedem daca si ce va raspunde “Gazeta” la scrisoarea europarlamentarului Siegfried Muresan. Oricum, acest sapou din GW ramane ca un document dezinformator, o proba de fals jurnalism. Pentru mine, un lucru extrem de intristator.

Nu sunt singurul care observa o distanta tot mai mare intre autorul “Scrisorilor din inchisoare”, carte esentiala si pe veci admirabila a literaturii anti-totalitare, si orientarea actuala a lui Adam Michnik legata de fostii comunisti (din Polonia si nu doar de-acolo). Dar acesta este de-acum alt subiect. Este, fireste, dreptul sau inalienabil sa vada lucrurile si sa scrie cum crede de cuviinta, dar este dureros pentru mine sa constat ca GW se preteaza la o asemenea desfigurare a adevarului. Libertatea de opinie nu exclude ci, dimpotriva, implica respectul pentru adevar. Traian Basescu nu a fost, nu este si nu cred in ruptul capului ca va fi vreodata rusofil. Este o minciuna sfruntata.

Se pare ca in articol a fost schimbata fraza, s-a scos „rusofil” din fraza cu pricina, insa „mizeria lasata de Traian Basescu” ramane, pe care Iohannis ar trebui „s-o curete”. Sunt posibile, deci, tot felul de jocuri de care nu credem ca Moscova ar fi straina. Dezinformarea si influentarea populatiei se practica in astfel de situatii tensionate, dar Moscova, cred eu, doreste si altceva: informatii militare legate de planurile NATO, dar nu numai. Inclusiv influentarea, chiar si prin coruptie, a factorilor politici in favoarea Rusiei si a regimului Putin. E logic sa presupunem astfel de lucruri. Intra in logica situatiei actuale si nu vad motivul pentru care Rusia n-ar juca tare la capitolul asta. Or, astfel de actiuni sau posibile actiuni trebuie contracarate.

Ca Rusia n-are de gand sa stea cu mainile in san, iata ce spune acest articol Mediafax:

EXERCIŢII MILITARE de amploare în Rusia: Flota Nordului este în alertă. 38.000 de militari, 41 de nave, 15 submarine şi 110 avioane şi elicoptere, mobilizate

Se arata ca:

Rusia a început luni o serie de exerciţii militare în regiunea arctică prin care va fi testată pregătirea pentru luptă a forţelor militare ruse din cadrul Flotei Nordului, a anunţat ministrul rus al Apărării Serghei Şoigu, citat de Sputnik, în pagina electronică.

„Principala misiune (a exerciţiilor) este evaluarea modului în care forţele armate din Flota Nordului îşi îndeplinesc misiunile în asigurarea securităţii militare a Rusiei în regiunea arctică”, a declarat generalul Şoigu.

Flota Nordului este în alertă de la ora 08.00 (07.00 ora României) şi include 38.000 de militari, 3.360 piese de echipament, 41 de nave, 15 submarine şi 110 avioane şi elicoptere, a adăugat Şoigu.

„Noi provocări şi ameninţări la adresa securităţii militare necesită sporirea capacităţilor militare ale Forţelor armate şi o atenţie specială va fi acordată situaţiei forţelor comune strategice din Nord”, a continuat el.

Exerciţiul va avea loc pe uscat, pe mare şi în aer şi va dura cinci zile începând cu 16 martie, a precizat generalul.

Săptămâna trecută, Norvegia a început cele mai mari exerciţii militare din ultimele decenii, în regiunea Finnmark din apropiere de graniţa cu Rusia. Exerciţiul implică 5.000 de militari şi se va încheia la 18 martie.

Pe de altă parte, Rusia a început luni exerciţii aeriene şi în Siberia, simulând străpungerea apărării aeriene inamice, acestea urmând să dureze o lună, a anunţat Districtul Militar Estic.

„În timpul exerciţiilor, avioane Su-30SM şi Su-25 vor exersa străpungerea apărării aeriene şi atacuri comune asupra reţelelor de comunicaţii în spatele liniilor inamice”, a precizat districtul într-un comunicat. Exerciţiile implică 2.000 de militari şi 30 a aeronave.”

Iar lupta anticoruptie se da intr-un astfel de context intern si geopolitic.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Martie 16, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 62 comentarii

Atitudinea Germaniei…

Recomand sa cititi articolul lui George Friedman, de pe Stratfor, privind Germania:

Germany Emerges is republished with permission of Stratfor.”

Se arata ca:

By George Friedman

German Chancellor Angela Merkel, accompanied by French President Francois Hollande, met with Russian President Vladimir Putin on Feb. 6. Then she met with U.S. President Barack Obama on Feb. 9. The primary subject was Ukraine, but the first issue discussed at the news conference following the meeting with Obama was Greece. Greece and Ukraine are not linked in the American mind. They are linked in the German mind, because both are indicators of Germany’s new role in the world and of Germany’s discomfort with it.

It is interesting to consider how far Germany has come in a rather short time. When Merkel took office in 2005, she became chancellor of a Germany that was at peace, in a European Union that was united. Germany had put its demands behind it, embedding itself in a Europe where it could be both prosperous and free of the geopolitical burdens that had led it into such dark places. If not the memory, then the fear of Germany had subsided in Europe. The Soviet Union was gone, and Russia was in the process of trying to recover from the worst consequences of that collapse. The primary issue in the European Union was what hurdles nations, clamoring to enter the union, would have to overcome in order to become members. Germany was in a rare position, given its history. It was in a place of comfort, safety and international collegiality.

The world that Merkel faces today is startlingly different. The European Union is in a deep crisis. Many blame Germany for that crisis, arguing that its aggressive export policies and demands for austerity were self-serving and planted the seeds of the crisis. It is charged with having used the euro to serve its interests and with shaping EU policy to protect its own corporations. The vision of a benign Germany has evaporated in much of Europe, fairly or unfairly. In many places, old images of Germany have re-emerged, if not in the center of many countries then certainly on the growing margins. In a real if limited way, Germany has become the country that other Europeans fear. Few countries are clamoring for membership in the European Union, and current members have little appetite for expanding the bloc’s boundaries.

At the same time, the peace that Germany had craved is in jeopardy. Events in Ukraine have aroused Russian fears of the West, and Russia has annexed Crimea and supported an insurgency in eastern Ukraine. Russia’s actions have sparked the United States’ fears of the re-emergence of a Russian hegemon, and the United States is discussing arming the Ukrainians and pre-positioning weapons for American troops in the Baltics, Poland, Romania and Bulgaria. The Russians are predicting dire consequences, and some U.S. senators are wanting to arm the Ukrainians.

If it is too much to say that Merkel’s world is collapsing, it is not too much to say that her world and Germany’s have been reshaped in ways that would have been inconceivable in 2005. The confluence of a financial crisis in Europe that has led to dramatic increases in nationalism — both in the way nations act and in the way citizens think — with the threat of war in Ukraine has transformed Germany’s world. Germany’s goal has been to avoid taking a leading political or military role in Europe. The current situation has made this impossible. The European financial crisis, now seven years old, has long ceased being primarily an economic problem and is now a political one. The Ukrainian crisis places Germany in the extraordinarily uncomfortable position of playing a leading role in keeping a political problem from turning into a military one.

The German Conundrum

It is important to understand the twin problems confronting Germany. On the one hand, Germany is trying to hold the European Union together. On the other, it wants to make certain that Germany will not bear the burden of maintaining that unity. In Ukraine, Germany was an early supporter of the demonstrations that gave rise to the current government. I don’t think the Germans expected the Russian or U.S. responses, and they do not want to partake in any military reaction to Russia. At the same time, Germany does not want to back away from support for the government in Ukraine.

There is a common contradiction inherent in German strategy. The Germans do not want to come across as assertive or threatening, yet they are taking positions that are both. In the European crisis, it is Germany that is most rigid not only on the Greek question but also on the general question of Southern Europe and its catastrophic unemployment situation. In Ukraine, Berlin supports Kiev and thus opposes the Russians but does not want to draw any obvious conclusions. The European crisis and the Ukrainian crisis are mirror images. In Europe, Germany is playing a leading but aggressive role. In Ukraine, it is playing a leading but conciliatory role. What is most important is that in both cases, Germany has been forced — more by circumstance than by policy — to play leading roles. This is not comfortable for Germany and certainly not for the rest of Europe.

Germany’s Role in Ukraine

The Germans did play a significant part in the fall of Ukrainian President Viktor Yanukovich’s government. Germany had been instrumental in trying to negotiate an agreement between Ukraine and the European Union, but Yanukovich rejected it. The Germans supported anti-Yanukovich demonstrators and had very close ties to one of the demonstration leaders, current Kiev Mayor Vitali Klitschko, who received training in a program for rising leaders sponsored by the Christian Democratic Union — Merkel’s party. The Germans condemned the Russian annexation of Crimea and Moscow’s support for the Ukrainian secessionists in the east. Germany was not, perhaps, instrumental in these events, but it was a significant player.

As the Germans came to realize that this affair would not simply be political but would take on a military flavor, they began to back away from a major role. But disengagement was difficult. The Germans adopted a complex stance. They opposed the Russians but also did not want to provide direct military support to the Ukrainians. Instead, they participated in the sanctions against Russia while trying to play a conciliatory role. It was difficult for Merkel to play this deeply contradictory role, but given Germany’s history the role was not unreasonable. Germany’s status as a liberal democracy is central to its post-war self-conception. That is what it must be. Therefore, supporting the demonstrators in Kiev was an obligation. At the same time, Germany — particularly since the end of the Cold War — has been uneasy about playing a direct military role. It did that in Afghanistan but not Iraq. And participating in or supporting a military engagement in Ukraine resurrects memories of events involving Russia that Berlin does not want to confront.

Therefore, Germany adopted a contradictory policy. Although it supported a movement that was ultimately anti-Russian and supported sanctions against the Russians, more than any other power involved it does not want the political situation to evolve into a military one. It will not get involved in any military action in Ukraine, and the last thing Germany needs now is a war to its east. Having been involved in the beginnings of the crisis, and being unable to step away from it, Germany also wants to defuse it.

The Greek Issue

Germany repeated this complex approach with Greece for different reasons. The Germans are trying to find some sort of cover for the role they are playing with the Greeks. Germany exported more than 50 percent of its gross domestic product, and more than half of that went to the European free trade zone that was the heart of the EU project. Germany had developed production that far exceeded its domestic capacity for consumption. It had to have access to markets or face a severe economic crisis of its own.

But barriers are rising in Europe. The attacks in Paris raised demands for the resurrection of border guards and inspections. Alongside threats of militant Islamist attacks, the free flow of labor from country to country threatened to take jobs from natives and give them to outsiders. If borders became barriers to labor, and capital markets were already distorted by the ongoing crisis, then how long would it be before weaker economies used protectionist measures to keep out German goods?

The economic crisis had unleashed nationalism as each country tried to follow policies that would benefit it and in which many citizens — not in power, but powerful nonetheless — saw EU regulations as threats to their well-being. And behind these regulations and the pricing of the euro, they saw Germany’s hand.

This was dangerous for Germany in many ways. Germany had struggled to shed its image as an aggressor; here it was re-emerging. Nationalism not only threatened to draw Germany back to its despised past, but it also threatened the free trade essential to Germany’s well-being. Germany didn’t want anyone to leave the free trade zone. The eurozone was less important, but once they left the currency bloc, the path to protectionism was short. Greece was of little consequence itself, but if it demonstrated that it would be better off defaulting than paying its debt, other countries could follow. And if they demonstrated that leaving the free trade zone was beneficial, then the entire structure might unravel.

Germany needed to make an example of Greece, and it tried very hard last week to be unbending, appearing to be a bit like the old Germany. The problem Germany had was that if the new Greek government wanted to survive, it couldn’t capitulate. It had been elected to resist Germany. And whatever the unknowns, it was not clear that default, in whole or part, wasn’t beneficial. And in the end, Greece could set its own rules. If the Greeks offered a fraction of repayment, would anyone refuse when the alternative was nothing?

Therefore, Germany was facing one of the other realities of its position — one that goes back to its unification in 1871. Although economically powerful, Germany was also extremely insecure. Its power rested on the ability and willingness of other countries to give Germany access to their markets. Without that access, German power could fall apart. With Greece, the Germans wanted to show the rest of Europe the consequences of default, but if Greece defaulted anyway, the only lesson might be that default works. Just as it had been in the past, Germany was simultaneously overbearing and insecure. In dealing with Greece, the Germans could not risk bringing down the European Union and could not be sure which thread, if pulled on, would unravel it.

Merkel’s Case in Washington

It was with this on her mind that Merkel came to Washington. Facing an overwhelming crisis within the European Union, Germany could not afford a war in Ukraine. U.S. threats to arm the Ukrainians were exactly what she did not need. It wasn’t just that Germany had a minimal army and couldn’t participate or, in extremis, defend itself. It was also that in being tough with Greece, Germany could not go much further before being seen as the strongman of Europe, a role it could not bear.

Thus, she came to Washington looking to soften the American position. But the American position came from deep wells as well. Part of it had to do with human rights, which should not be dismissed as one source of decision-making in this and other administrations. But the deeper well was the fact that for a hundred years, since World War I, through World War II and the Cold War, the United States had a single rigid imperative: No European hegemon could be allowed to dominate the Continent, as a united Europe was the only thing that might threaten national security. Therefore, regardless of any debate on the issue, the U.S. concern about a Russian-dominated Ukraine triggered the primordial fear of a Russian try at hegemony.

It was ironic that Germany, which the United States blocked twice as a hegemon, tried to persuade the United States that increased military action in Ukraine would not solve the problem. The Americans knew that, but they also knew that if they backed off now, the Russians would read it as an opportunity to press forward. Germany, which had helped set in motion both this crisis and the European crisis, was now asking the United States to back off. The request was understandable, but simply backing off was not possible. She needed to deliver something from Putin, such as a pledge to withdraw support to Ukrainian secessionists. But Putin needed something, too: a promise for an autonomous province. By now Merkel could live with that, but the Americans would find it undesirable. An autonomous Ukrainian province would inevitably become a base for undermining the rest of the country.

This is the classic German problem told two ways. Both derive from disproportionate strength overlying genuine weakness. The Germans are trying to reshape Europe, but their threats are of decreasing value. The Germans tried to reshape Ukraine but got trapped in the Russian reaction. In both cases, the problem was that they did not have sufficient power, instead requiring the acquiescence of others. And that is difficult to get. This is the old German problem: The Germans are too strong to be ignored and too weak to impose their will. Historically, the Germans tried to increase their strength so they could impose their will. In this case, they have no intention of doing so. It will be interesting to see whether their will can hold when their strength is insufficient.”

Am pus tot articolul deoarece chiar vreau sa-l am pe blog, un articol foarte important, unul din cele mai bune scrise de Dl. Friedman, si care cauta sa explice atat atitudinea Germaniei cu privire la problemele Zonei Euro si ale Europei, dar si cu privire la Ucraina. Am stat si m-am tot gandit la ideile expuse in acest articol… Ar trebui sa expun concluziile la care am ajuns, numai ca nu e foarte usor de tras concluzii. Autorul subliniaza atitutidinea contradictorie a Germaniei atat in privinta chestiunilor legate de Zona Euro, cat si in privinta problematicii Ucrainei, aceste cuvinte fiind edificatoare:

„It is important to understand the twin problems confronting Germany. On the one hand, Germany is trying to hold the European Union together. On the other, it wants to make certain that Germany will not bear the burden of maintaining that unity. In Ukraine, Germany was an early supporter of the demonstrations that gave rise to the current government. I don’t think the Germans expected the Russian or U.S. responses, and they do not want to partake in any military reaction to Russia. At the same time, Germany does not want to back away from support for the government in Ukraine.

There is a common contradiction inherent in German strategy. The Germans do not want to come across as assertive or threatening, yet they are taking positions that are both. In the European crisis, it is Germany that is most rigid not only on the Greek question but also on the general question of Southern Europe and its catastrophic unemployment situation. In Ukraine, Berlin supports Kiev and thus opposes the Russians but does not want to draw any obvious conclusions. The European crisis and the Ukrainian crisis are mirror images. In Europe, Germany is playing a leading but aggressive role. In Ukraine, it is playing a leading but conciliatory role. What is most important is that in both cases, Germany has been forced — more by circumstance than by policy — to play leading roles. This is not comfortable for Germany and certainly not for the rest of Europe.”

Este adevarat ca Europa este inca in criza. Autorul evidentiaza somajul catastrofal al tarilor din Sudul Europei si faptul ca rolul Germaniei nu mai e vazut ca fiind unul benign. Dimpotriva. Si eu am o impresie similara cu a D-lui. Friedman, si anume ca Europa D-nei. Cancelar, sau, poate mai bine zis, „Lumea” D-nei. Merkel, e cu totul diferita de ceea ce a fost si parca nu mai daruieste nicio speranta de mai bine. Pentru ca e o lume in colaps. Iata un mic pasaj din ceea ce spune despre Grecia:

„This was dangerous for Germany in many ways. Germany had struggled to shed its image as an aggressor; here it was re-emerging. Nationalism not only threatened to draw Germany back to its despised past, but it also threatened the free trade essential to Germany’s well-being. Germany didn’t want anyone to leave the free trade zone. The eurozone was less important, but once they left the currency bloc, the path to protectionism was short. Greece was of little consequence itself, but if it demonstrated that it would be better off defaulting than paying its debt, other countries could follow. And if they demonstrated that leaving the free trade zone was beneficial, then the entire structure might unravel.”

El spune ca Germania s-a luptat sa scape de imaginea de „agresor”. Spune ca nationalismul ameninta Germania s-o duca in trecutul sau dispretuit, dar de asemenea ameninta ci comertul liber, esential pentru bunastarea Germaniei. Arata ca Eurozona a fost mai putin importanta, dar odata ce Grecia ar parasi Zona Euro, calea catre protectionism e scurta. El arata ca daca Grecia ar demonstra ca e mai bine daca da faliment decat sa-si plateasca datoriile, alte tari ar putea s-o urmeze. Iar daca demonstreaza ca e un lucru benefic daca parasesc zona de comert liber, atunci intreaga structura se poate desira, adica toata Zona Euro.

La noi multa lume intelege foarte superficial economia… Putini isi pun problema filozofiilor economice, ideologiilor etc. Austeritatea este o ideologie economica, promovata de Germania. Dar se vede ca aceasta nu e benefica Uniunii Europene, din aceasta cauza este si blamata. S-ar putea sa nu fie benefica nici Germaniei pana la urma… Si atunci de ce? De ce Cabinetul Merkel o sustine cu atata ardoare? Pentru ca nici nu-i aduce o glorie de bun augur…

E foarte greu de tras o concluzie, pana nu intelegi foarte exact politica aceasta contradictorie pe care o duce Germania. Repet, Germania… Dar voi face cateva comentarii…

Sa incepem mai intai cu Ucraina. Problema acestei tari foarte sarace trebuia, intr-un fel sau altul, transata… Dupa parerea mea, Ucraina nu mai renta pentru Rusia, cu atat mai mult cu cat ei nu puteau sa plateasca gazul livrat de rusi la preturi promotionale. Pe de alta parte, Rusia ar fi avut nevoie de Ucraina din considerente geopolitice. De dominatie si dictat. Dar, pe de alta parte, Ucraina e o tara mare, atat ca suprafata dar si ca populatie (aprox. 45 milioane de locuitori), ceea ce facea ca problema sa fie destul de dificila pentru Rusia. De aceea evenimentele (revolutie sau lovitura de stat) care l-au dat jos de la Putere pe fostul Presedinte al Ucrainei, Viktor Ianukovici, omul agreat de Kremlin n-au constitutit o surpriza pentru Rusia. S-ar putea ca ele sa fi fost tratate intr-o intelegere secreta intre Rusia si Germania.

Se vede foarte clar ca Rusia a iesit castigata prin Acordurile de la Minsk.

Mediafax

Ce prevede acordul de pace privind Ucraina. Cele 13 puncte ale acordului de la Minsk

Se arata ca:

Negocierile de la Minsk s-au încheiat, joi, cu un acord de încetare a focului care urmează să intre în vigoare în noaptea de sâmbătă spre duminică, relatează Russia Today, prezentând cele 13 puncte ale acestui document.

1. Încetarea focului în estul Ucrainei va intra în vigoare duminică, 15 februarie, la ora 00.00 (ora Kievului).

2. Retragerea armamentului greu. Părţile au convenit asupra unei zone demilitarizate, de-a lungul liniei de front care era în vigoare în septembrie. OSCE va monitoriza această zonă care va avea o întindere cuprinsă între 50 şi 150 de kilometri, în funcţie de raza de acţiune a armelor. Retragerea se va încheia la 1 martie.

3. OSCE îşi va folosi dronele şi observatorii pe teren, precum şi imagini din satelit şi date radar pentru a se asigura că ambele părţi respectă acordul.

4. Kievul şi rebelii vor negocia termenii viitoarelor alegeri locale în zonele rebele, ceea ce îi va readuce în cadrul legal al Ucrainei. Kievul va adopta o legislaţie privind autoguvernarea care să fie acceptabilă pentru republicile autoproclamate.

5. Kievul va declara amnistie generală pentru rebeli.

6. Un schimb de prizonieri trebuie să aibă loc la cinci zile de la retragerea completă, respectiv în 19 zile dacă retragerea armamentului se va face în perioada maximă prevăzută de acord.

7. Convoaiele cu ajutor umanitar vor primi acces neîngrădit în zonele afectate de război. Va fi pus în funcţiune un mecanism internaţional de monitorizare.

8. Kievul va relua legăturile economice, plăţile sociale şi serviciile bancare în zonele separatiste, întrerupte anterior ca răspuns la alegerile organizate în republicile autoproclamate. Această prevedere este subiectul unor negocieri ulterioare.

9. După organizarea alegerilor locale în regiunile Doneţk şi Lugansk, Kievul va reinstaura controlul asupra graniţelor lor cu Rusia. Tranziţia ar putea dura, perioadă necesară unei reforme constituţionale cuprinzătoare în Ucraina.

10. Toate trupele străine, armamentul greu şi mercenarii vor fi retraşi din Ucraina. Grupările armate ilegale vor fi dezarmate, dar autorităţile locale din Doneţk şi Lugansk vor putea avea unităţi de miliţie legale.

11. Kievul va implementa o reformă constituţională cuprinzătoare până la sfârşitul anului, care va descentraliza sistemul politic ucrainean şi va oferi privilegii regiunilor Doneţk şi Lugansk. Privilegiile includ autodeterminare în privinţa limbii, libertatea de a numi procurori şi judecători şi stabilirea unor relaţii economice cu Rusia.

12. Observatorii OSCE la alegeri vor verifica dacă alegerile locale din republicile autoproclamate corespund standardelor internaţionale. Procedura exactă pentru alegeri este subiectul unor negocieri ulterioare.

13. Discuţiile în cadrul „grupului de contact” (format din liderii autoproclamatelor republici Doneţk şi Lugansk, un reprezentant al OSCE, fostul preşedinte ucrainean Leonid Kucima şi ambasadorul rus în Ucraina) se vor intensifica în diverse moduri.”

In primul rand Rusia a scapat de o povara: Ucraina. In al doilea rand, printr-un mic razboi, pozitia geopolitica a Rusiei a ramas nealterata. Rusia are Crimeea, a carei importanta strategica la Marea Neagra este evidenta si un control autoritar in Estul Ucrainei (Donetk-Lugansk) – uitati-va, va rog, la punctul 11. din Acord. Este limpede ca Estul Ucrainei va tine de Rusia iar importanta acestui lucru e foarte mare in raport cu o eventuala primire a Ucrainei in NATO, lucru de care Rusia se teme. Cu alte cuvinte, avand Estul Ucrainei sub control (pentru ca acolo sunt oameni care sunt gata sa raspunda oricand la comanda Kremlinului, nu a Kievului) si Crimeea, o eventuala integrare in NATO a Ucrainei este, desigur, dificil de realizat. In orice caz, Rusia poate reactiona repede, imediat. Ceea ce arata George Friedman o iau de buna:

„The Germans did play a significant part in the fall of Ukrainian President Viktor Yanukovich’s government. Germany had been instrumental in trying to negotiate an agreement between Ukraine and the European Union, but Yanukovich rejected it. The Germans supported anti-Yanukovich demonstrators and had very close ties to one of the demonstration leaders, current Kiev Mayor Vitali Klitschko, who received training in a program for rising leaders sponsored by the Christian Democratic Union — Merkel’s party. The Germans condemned the Russian annexation of Crimea and Moscow’s support for the Ukrainian secessionists in the east. Germany was not, perhaps, instrumental in these events, but it was a significant player.”

si anume ca Germania a furnizat suport si pregatire liderilor care l-au rasturnat pe Ianukovici, iar programul de ridicare de noi lideri a fost sponsorizat de partidul D-nei. Merkel, CDU… Insa D-na. Merkel nu a sustinut interventia militara la agresiunea Rusiei, care a urmat. De unde se vede foarte clar ca D-na. Merkel a actionat, de fapt, in favoarea Rusiei!! Trebuie sa remarcam acest lucru. Iar rezultatul Acordului de la Minsk, cum aratam mai sus, confirma acest lucru.

In privinta Uniunii Europene. Eu cred ca e mai mult decat evident ca pe D-na. Merkel nu o intereseaza de fapt flancul sudic al UE. Din partea dumneaei: duca-se! De unde rezulta ca pe D-na. Merkel nu o prea intereseaza Uniunea Europeana, nici Zona Euro. Ci mai mult o relatie buna cu Rusia, unde sa poata avea si o imensa piata de desfacere pentru produsele germane. Nici Ucraina n-o intereseaza! Si s-a vazut ca nu a dorit sa ajute financiar Ucraina, decat cu sume nesemnificative, daca asta inseamna ajutor. Si ajunsi aici ar trebui sa ne gandim la altceva. La o realitate a Germaniei, a acelei Germanii de dupa 1989

Ce se intampla? Germania inainte de 1989 era impartita in doua: Germania Federala, capitalista, si RDG, tara comunista, facand parte din Tratatul de la Varsovia si gravitand in jurul Kremlinului. Pentru cei tineri astea sunt povesti dintr-o alta era. Stiu asta. Insa problema e alta. In RDG erau multi comunisti si au ramas si in zilele noastre. Mai mult, spionajul, inclusiv cel politic, al serviciilor rusesti era foarte activ in RDG. Eu cred ca intr-un mod aproape sigur aceste legaturi au ramas si pana in zilele noastre, cu atat mai mult cu cat liderii la varf mai pot fi si cumparati intr-un fel sau altul, fara sa se poata demonstra ca ar fi vorba de coruptie, pentru ca nu se doreste asta. Dupa parerea mea, poate nu D-na. Merkel, dar nu se stie niciodata, sunt oameni la varf, in Germania, vizibili sau care stau in umbra, cumparati prin serviciile de spionaj rusesti de catre Puterea de la Kremlin. Sa nu ne miram daca Germania, prin politica aceasta „contradictorie” pe care o promoveaza in Europa, ar dori sa-i faca Rusiei cadou tot Sudul neperformant economic al Europei, aratand cu degetul asupra coruptiei din tari ca Italia, Romania, Bulgaria, dar camufland perfect coruptia interna din Germania care se traduce prin cardasia mascata cu rusii. Evident, nu pot sa faca lucrul acesta dintr-o data, inteleg asta. Iata insa un articol aparut in The Washington Post si semnat de catre :

Forget left and right: Europe’s divisions lie elsewhere

Se arata ca:

„For those who want a happy ending or an easy moral to the story, the election of a new Greek government last month poses some interesting quandaries. Progressives of various kinds at first hailed what appeared to be a victory for the radical left-wing party Syriza, but they were caught off guard when Syriza instantly struck a coalition deal with the Independent Greeks, a radical right-wing party that Daniel Cohn-Bendit, a legendary European leftist, bluntly described as “ultranationalist” with a “homophobic, anti-Semitic, racist” leader.

Many of those who rooted for Syriza because of its campaign against the budget-cutting “austerity” program imposed on Greece by its creditors were also taken aback when other, more urgent priorities appeared on the new leaders’ agenda. Both parties turn out to have close connections to the authoritarian Russian government, and both have curious links to a notorious Russian fascist ideologue, Alexander Dugin, who among other things has called for a “genocide” of the “race of Ukrainian bastards.” Accordingly, the new Greek government’s first foreign policy act was not a protest against European economic policy but a protest against sanctions on Russia. Only then did it launch negotiations with its European creditors by announcing that it would refuse to negotiate with its European creditors.

In truth, Greece makes nonsense out of all of the political categories we normally use in Europe. Our notions of “left” and “right” are ancient, dating to the French revolution: In 1789, the nobility sat on the right side of the Assemblée Nationale, and the revolutionaries sat on the left. Since then, “people who want change” are supposedly leftist, and “conservatives” are rightist. This typology hasn’t really worked for a long time — there have been plenty of revolutionary right-wing movements, and an equal number of conservative leftists. But this language now obscures what is happening in Europe altogether.

The most important division in Europe is not right vs. left. Nor is the main issue even “austerity” vs. “anti-austerity.” Some of the countries hit hardest by the 2009 financial crisis have pursued “austerity” with great success. Ireland has restructured and is once again growing. Latvia found ways to cut government spending without cutting pensions and is growing at one of the fastest rates in Europe.

The real division in Europe is between what I would call established, integrationist politics and isolationist, nationalist politics. It was visible last year in Britain, during the Scottish independence referendum. The Scottish Nationalists were unlike Syriza in many, many ways, but they were using similar language of “national renewal,” and they were calling for a similar reassertion of national control: Control over the economy, over political decisions, over borders. Syriza gets along well with the Greek far right because, in essence, both want to reassert national control. Perhaps the right would prefer a higher emphasis on immigration, but it shares Syriza’s furious hatred of the “troika” that control the bailout fund which has been extended to Greece — the European Central Bank, the European Commission and the International Monetary Fund.

Both parties want decisions about Greece to be made inside Greece. Foreigners, especially bankers, should go away and keep their opinions to themselves. As it happens, Russia is now led by a man who voices exactly the same views: Vladimir Putin has also isolated his country, politically and economically, from the rest of Europe. Hence the warmth between him and the Greeks.”

Sa explicam pe intelesul tuturor. Se stie ca Germania doreste sa impuna Greciei o cura de dura austeritate. Ca noul guvern, cel al lui Alexis Tsipras – Syriza – nu e de acord, toata lumea stie… Numai ca D-na. Applebaum spune ca primul Act de politica externa pe care l-a emis acest nou guvern nu a fost acela de a protesta impotriva politicilor economice duse in Europa, ci acela de a protesta impotriva sanctiunilor impuse Rusiei! Cu alte cuvinte, D-na. Merkel prin politica inflexibila pe care o duce fata de Grecia, impunand o austeritate fata de care toata Grecia e impotriva, impinge aceasta tara in bratele Rusiei. Politica D-nei. Merkel este o politica pro Rusia si antieuropeana! Rusia, dupa sfarsitul Razboiului Rece, in 1989, a pierdut aliati – tarile din fostul Tratat de la Varsovia sunt acum in NATO – de aceea Rusia are nevoie de noi aliati, iar Germania Angelei Merkel cauta sa-i faca niste cadouri cat mai placute. Mai mult, D-na. Applebaum arata un lucru foarte interesant: Syriza este intr-o coalitie cu un partid de extrema dreapta, Grecii Independenti, carcaterizat de catre Daniel Cohn-Bendit, legendar om de stanga din Europa, drept „ultranationalist”, cu un lider „homofob, antisemit si rasist”. Interesant este ca ambele partide au legaturi cu notoriul lider fascist rus, omul de casa al Kremlinului, Alexandr Dughin, care, printre altele, indemna la „genocidul rasei ucrainene de bastarzi”. Iar austeritatea pe care Germania a impus-o Greciei a condus la o astfel de situatie care pune probleme si in interiorul NATO. Este corect sa sesizezi diviziunea Europei intre politicile integrationiste si cele izolationiste, nationaliste. Insa comunitarismele acestea nationaliste au aparut ca urmare a crizei din Zona Euro, care inca mai bantuie Europa, si sunt intretinute de politicile de austritate promovate de Germania, pentru ca inainte, dupa cum observa George Friedman, nu era asa. Este limpede ca daca Zona Euro, care se bazeaza pe o moneda unica, euro, expresie limpede a integrationismului, incepe sa functioneze foarte prost datorita in principal noii ideologii economice, austeritatea, incepe sa apara izolationismul sau nationalismul, pentru ca moneda proprie unei tari are un astfel de caracter, unul national. Integrationismul acesta, de care vorbeste D-na. Applebaum, nu trebuie confundat cu liberalismul. Euro, spre deosebire de US dollar, este o moneda unica pentru un grup de mai multe tari. In felul asta un grup de tari se integreaza monetar si economic. Insa asta nu inseamna ca intr-o tara ce are moneda sa proprie nu poti sa ai libertate economica. Una e libertatea economica si alta e integrationismul prin intermediul monedei unice, euro. Libertatea economica este atunci cand esti liber, cand nu te ingradeste cineva sau statul, cand statul nu-ti impune ceva, implicarea sa in economie fiind minimala. Integrationismul nu inseamna neaparat libertate economica, de vreme ce ti se impune de la centru o ideologie, prin Tratatul de Guvernanta Fiscala, pe care n-ai incotro si trebuie, fortat, s-o accepti. Pentru ca aici e vorba de integrarea ideologica, nu neaparat de libertate, iar George Friedman puncteaza excelent: Germania se comporta ca un stapan, celelalte tari incep sa le cam fie frica de Germania. Deci acest integrationism presupune un stapan de temut: Germania. Or, asta nu mai este libertate. Nationalismul, atunci, nu e decat o reactie de impotrivire la o astfel de politica promovata de Germania, ce tinde sa devina dictatoriala. O impartire a Europei intre Germania si Rusia? N-ar fi exclus sa se urmareasca un asemenea lucru. De aceea SUA trebuie sa supravegheze ce se intampla aici, iar Germania, oamenii de la varf din Germania, indiferent ca se afla la Putere sau in Opozitie, trebuie supravegheati informativ pentru ca pericolul de derapaj e mare, coruptia, mascata in diverse feluri, e de asemenea mare, iar Germania, prin politicile sale pe care le practica, poate pune in pericol NATO si securitatea SUA.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Februarie 16, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 62 comentarii

A avut dreptate

L-am criticat de foarte multe ori pe Traian Basescu, si uneori chiar foarte dur, as spune eu, dar trebuie sa recunosc faptul ca, cel putin in discursul de ieri, a avut dreptate… Nu trebuie sa fii un fan al lui Traian Basescu pentru ca sa vezi si sa recunosti acest lucru.

Mediafax

Băsescu: Judecătorul Dumbravă minte: Îmi menţin integral declaraţia vizată. Consider că s-a făcut un abuz împotriva preşedintelui

Se arata ca:

Preşedintele Traian Băsescu l-a acuzat, joi, pe judecătorul Horaţius Dumbravă că ”minte”, el precizând că îşi menţine integral declaraţia pe care a făcut-o atunci când a dat avizul de începere a urmării penale faţă de cinci foşti miniştri.

Declaraţiile preşedintelui:

  • Se pare că sunt magistraţi care ţin neapărat să facă politică şi au ajuns să facă şi mai prost decât politicienii. Am înţeles că un domn magistrat a considerat că am afectat justiţia pentru că aş fi dat date din dosar. Domnul magistrat minte. Îmi menţin integral declaraţia pe care am făcut-o când am anunţat cererea de începere a anchetei penale pentru cei cinci foşti miniştri.
  • Am afirmat că toţi cei cinci nu aveau nicio calitate.
  • Din punctul meu de vedere ancheta poate să continue. Cu ce l-am deranjat pe domnul magistrat?
  • Vă mai pot da un element care nu înseamnă divulgarea conţinutului dosarelor.
  • L-am sunat pe preşedintele CMS, l-am informat asupra punctului meu de vedere. Dacă este vreun magistrat în CSM care vrea să facă politică să intre cinstit în politică şi să se lase de calitatea de magistrat. Astfel de atitutdini mincinoase nu fac decât să discrediteze instituţia.
  • Nu puteam să trec peste acest incident pe care îl consider de nedorit şi este o rugăminte: dacă sunt judecători membri în CSM, procurori sau judecători care vor să facă politică, să intre în politică. Eu afirmaţiile de acest gen nu le fac niciodată divulgând secrete din dosare penale. Dar nu mă poate opri domnul magistrat să utilizez informaţii şi din alte surse.
  • Consider că s-a făcut un abuz împotriva preşedintelui. Dacă se mai repetă, voi reacţiona de acum de fiecare dată.
  • Problema Lukoil: discut doar ameninţarea, presiunea făcută de un lider al companiei Lukoil împotriva procurorilor şi a Guvernului. Dacă mâine Lukoil va stabili să nu reia producţia cer Guvernului să fie pregătit să preia rafinăria de la Ploieşti. Asta depăşeşte limitele unei companii care vrea sau nu vrea.

CSM a decis joi să sesizeze Inspecţia Judiciară atât în cazul declaraţiilor făcute de Victor Ponta cu privire la ancheta referitoare la Lukoil, cât şi în cazul afirmaţiilor lui Traian Băsescu privind dosarul Microsoft şi ale lui Varujan Vosganian despre condamnarea lui Sorin Roşca Stănescu.”

Si ar mai trebui specificat faptul ca Presedintele a spus ca, in declaratiile sale, nu a folosit informatii din dosar, aratand lucrul acesta. Dar alta e problema… Daca un magistrat, un judecator, isi permita sa spuna minciuni la adresa Presedintelui, inseamna ca pe cetatean, pe simplul cetatean, il calca in picioare. Despre Horatius Dumbrava ar fi interesat de citit si doua articole mai vechi din Romania Libera – aici si aici. Eu deduc urmatorul lucru si as dori sa vina cineva de la PSD, ca doar vor si votul meu, si sa-mi infirme ipoteza: domnul Horatiu Dumbrava e un apropiat al PSD si face jocurile acestui partid. Deci asa cum domnul Horatiu Dumbrava poate, fara niciun scrupul, sa-l calce in picioare pe ceatean, asa si PSD, daca va ajunge Dl. Victor Ponta in functia de Presedinte, il va calca in picioare pe cetatean!!

In ast timp, sa vedem ce face Victor Viorel Ponta.

Gandul

Ponta le scrie diplomaţilor SUA şi UE: „Băsescu a formulat ameninţări la adresa unui magistrat. Este un fapt de o gravitate deosebită”

Se arata, printre altele, ca:

La o zi după ce preşedintele Traian Băsescu a susţinut, de la Palatul Cotroceni, că unii magistraţi CSM fac politică, declaraţia vizându-l direct de Horaţius Dumbravă, premierul Victor Ponta a transmis reprezentanţilor diplomatici ai SUA, Comisiei Europene şi ai tuturor statelor membre UE o scrisoare în care le solicită să analizeze declaraţiile, arătând că atacul acestuia este „un fapt de o gravitate deosebită”.

Premierul le cere acestora să transmită un mesaj de susţinere a independenţei CSM şi justiţiei în general, conform informaţiilor obţinute de MEDIAFAX.

Informaţia a fost confirmată ulterior de Guvern.

„În atenţia reprezentanţilor diplomatici ai SUA, Comisiei Europene, precum şi ai tuturor statelor membre ale Uniunii Europene:

Vă adresez această scrisoare din dorinţa de a sublinia cât de grav a fost atacul de ieri al Preşedintelui Traian Băsescu la adresa independentei Justiţiei, dar si cu apelul de a interveni public în sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii, direct vizat de declaraţiile oficiale făcute ieri de şeful statului.

În mod absolut surprinzător, ieri, Traian Băsescu a susţinut o conferinţă de presă în care a formulat ameninţări la adresa unui magistrat, membru al CSM, a folosit cuvinte denigratoare şi a criticat în termeni foarte duri activitatea magistraţilor meniţi, prin lege, să vegheze la buna funcţionare a Justiţiei.

Este un fapt de o gravitate deosebită, care periclitează bunul mers al justiţiei din ultima vreme şi care pune sub semnul întrebării independenţa acesteia. Consiliul Superior al Magistraturii solicitase, anterior, să fie verificate informaţiile difuzate public de către Preşedinte cu privire la un caz important (cazul Microsoft).

Printre afirmaţiile de ieri ale Preşedintelui, vă supun atenţiei următoarele:

„Se pare că sunt magistraţi care ţin neapărat să facă politică şi au ajuns să facă şi mai prost decât politicienii. Am înţeles că un domn magistrat a considerat că am afectat justiţia pentru că aş fi dat date din dosar. Domnul magistrat minte!

Dacă este vreun magistrat în CSM care vrea să facă politică să intre cinstit în politică şi să se lase de calitatea de magistrat. Astfel de atitudini mincinoase nu fac decât să discrediteze instituţia.

Nu puteam să trec peste acest incident pe care îl consider de nedorit şi este o rugăminte: dacă sunt judecători membri în CSM, procurori sau judecători care vor să facă politică, să intre în politică.”

Va solicit, ţinând cont de toate aceste lucruri, să analizaţi aceste declaraţii şi să transmiteţi un mesaj public de susţinere a independenţei CSM şi a Justiţiei în general. Consiliul Superior al Magistraturii este instituţia menită de Constituţie să asigure buna funcţionare a Justiţiei, iar astfel de atacuri iară precedent periclitează cu siguranţa independenţa şi eficienţa sa”, afirmă Ponta în scrisoare.

Preşedintele Traian Băsescu l-a acuzat, joi, pe judecătorul Horaţius Dumbravă, membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), că „minte”, şeful statului precizând că îşi menţine integral declaraţia pe care a făcut-o atunci când a dat avizul de începere a urmării penale faţă de cinci foşti miniştri.

„Se pare că sunt magistraţi care ţin neapărat să facă politică şi au ajuns să o facă mai prost decât o facem noi, politicienii. Un domnn magistrat a considerat că în conferinţa mea de presă am afectat justiţia că am dat acte din dosar. Îmi pare rău, domnul magistrat minte. Îmi menţin integral declaraţia pe care am făcut-o când am anunţat cererea de urmărire penală pentru cinci foşti miniştri”, a declarat Băsescu.

Premierul Ponta a declarat atunci că declaraţia de joi a preşedintelui Traian Băsescu legată de un judecător reprezintă „cel mai grav” act la adresa justiţiei din partea unui oficial român în ultimii 25 de ani.

„Dacă vorbim de împiedicarea independenţei justiţiei, cred că este cel mai grav act pe care l-am văzut vreodată din partea unui oficial român în ultimii 25 de ani”, a spus Ponta.”

Stiti ce este cumplit? Cumplit este faptul ca Ponta n-a primit niciun raspuns… In aceasta situatie, daca as fi fost in locul D-lui. Ponta, in secunda doi mi-as fi dat imediat demisia si as fi renuntat si la candidatura la prezidentiale. Si trebuie sa spunem ca Ponta nu va primi niciodata un raspuns. Asa cum nu va primi un raspuns vreodata nici daca va ajunge Presedintele Romaniei. De fapt Dl. Ponta, prin aceasta scrisoare, a facut o gafa monumentala!! In nebunia domniei sale crede ca poate sa-i manipuleze pe diplomatii straini, cancelariile straine, asa cum manipuleaza de ceva vreme opinia publica din Romania. Adica aceia nu stiu cine e Ponta si toata Famiglia pesedista, expresie a capitalismului de cumetrie, fireste. Cei care cred ca aceia nu stiu (si e ingrozitor lucru ca printre ei se afla si „onorabilul” domn Ponta) gresesc amarnic.

In legatura cu afirmatiile Presedintelui despre Lukoil

Gandul

Băsescu: Dacă mâine Lukoil va stabili să nu reia producţia, cer Guvernului să preia rafinăria Ploieşti

Se arata ca:

Preşedintele Traian Băsescu a cerut azi Guvernului să preia rafinăria de la Ploieşti, dacă mâine Lukoil decide să nu reia producţia. Şeful statului a susţinut că reprezentanţii Lukoil fac presiuni la adresa procurorilor şi a guvernului, această atitudine fiind inadmisibilă. ”Ia plecaţi, băieţi, dacă nu respectaţi legile statului, dar nu plecaţi cu rafinăria”, a comentat Băsescu.

Preşedintele Băsescu a susţinut că reacţia României, a guvernului, faţă de Lukoil trebuie să fie ”pe înţelesul ruşilor”, el avertizând că această companie trebuie să se hotărască: ori respectă legile statului român şi rămâne aici, ori, ”dacă vrea legile de la Moscova, să se ducă acolo”.

„Nu discut decât de ameninţarea, presiunea făcută de un lider al companiei Lukoil împotriva procurorilor şi a Guvernului României. Consider că o astfel de abordare e inadmisibilă. Dacă mâine va stabili să nu reia producţia, cer Guvernului României să fie pregătit să preia rafinăria de la Ploieşti. Pentru că asta depăşeşte limitele unei companii care vrea sau nu vrea. Trebuie să ne amintim preţul cu care am privatizat-o, îl plătim şi diferenţa cât a costat retehnologizarea îl plătim după ce constatăm dacă evaziunea fiscală a fost de 230 milioane euro sau a fost mai mare. La constatarea finală a ilegalităţilor comise de Lukoil, să discutăm în contrapartidă suma constatată a fi fraudă cu sumele investite de Lukoil în această rafinărie”, a spus şeful statului.

Băsescu a apreciat că ameninţarea reprezentanţilor Lukoil cu oprirea producţiei este una de tip „putinian”.

„Este o abordare de tip putinian, aşa ceva face Putin într-o ţară, nu într-o ţară a UE. Comportamentul nostru trebuie să fie pe înţelesul ruşilor. Lukoil trebuie să se hotărască – respectă legile statului român sau dacă vrea legile de la Moscova, să se ducă acolo”, a spus preşedintele.

Vicepreşedintele pe rafinare, marketing şi distribuţie din grupul rus Lukoil, Vladimir Nekrasov, a declarat miercuri, la Ploieşti, că a încheiat o înţelegere cu procurorii români şi că până vineri conducerea grupului petrolier va decide dacă va închide sau nu rafinăria Petrotel.

„Ar fi păcat să trebuiască să oprim rafinăria. Am investit mulţi bani aici”, a spus Nekrasov, într-o întâlnire cu presa.

El a adăugat ca marţi a avut întâlniri cu procurorul care anchetează dosarul Petrotel, cu vicepremierul Liviu Dragnea şi cu ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu.

„Înţelegem foarte bine că ei (Dragnea şi Nicolescu, n.r.) nu au cum să intervină într-o anchetă a procuraturii. Lor de asemenea le pare rău că în cazul opririi rafinăriei vor trebui să revizuiască în minus bugetul ţării”, a adăugat Nekrasov.

El consideră că acuzaţiile aduse rafinăriei sunt nefondate şi a precizat că Parchetul nu i-a prezentat niciun document din care să reiasă vreun prejudiciu.

„Nu am văzut lucruri concrete, doar fraze generale”, a spus el, adăugând că a ajuns la o înţelegere cu Parchetul, dar fără să ofere detalii.

„Am ajuns la unele compromisuri pe care le vom raporta mâine (joi, n.r.) conducerii Lukoil. Dacă conducerea Lukoil îşi va da acceptul, repornim rafinăria. Dacă nu, nu. Noi considerăm că taxele de 700 milioane de dolari plătite până acum în acest an pot reprezenta măsuri asiguratorii”, a continuat Nekrasov.

El a afirmat că acuzaţiile procurorilor sunt nefondate. „Astăzi am convenit măsuri asigurătorii care vor fi în vigoare pe perioada cercetării (…) Considerăm acuzaţiile neîntemeiate. Persoanele fizice care au făcut aşa ceva să fie sancţionate, iar din acest punct de vedere, vom acorda tot sprijinul nostru la desfăşurarea anchetei”, a continuat acesta.

Nekrasov a precizat că în prezent se află sub sechestru stocurile strategice de ţiţei şi produse petroliere ale Petrotel, respectiv 100.000 tone ţiţei şi circa 60.000 tone de benzină şi motorină. De asemenea, tot patrimoniul rafinăriei este sub sechestru, precum şi debitul pe care Lukoil România îl are către Petrotel.

„Pentru noi a fost o lovitură foarte mare oprirea rafinăriei, ne-a surprins această decizie”, a mai spus Nekrasov.

Parchetul Curţii de Apel Ploieşti a făcut săptămâna trecută percheziţii la sediile Petrotel Lukoil Ploieşti, Lukoil Energy&Gas România, Lukoil Lubricants East Europe, Agenţia Lukom-A-România şi TP LOG Services, toate din Ploieşti, prejudiciul estimat fiind de 1,039 miliarde lei (230 de milioane de euro), din care 112 milioane de euro din evaziune fiscală şi restul din spălare de bani.

Directorul general al Petrotel Lukoil, Andrey Bogdanov, a fost pus sub control judiciar, fiind urmărit penal pentru evaziune fiscală şi spălare de bani.

Luni, premierul Victor Ponta spunea că procurorul este suveran şi independent în cercetarea cazului Lukoil, însă Guvernul speră într-o soluţie legală care să permită sancţionarea persoanelor vinovate şi recuperarea prejudiciului, dar şi continuarea normală a activităţii şi plata salariilor către angajaţi.

Sindicatul şi directorul general ai Petrotel-Lukoil i-au solicitat premierului Victor Ponta sprijin pentru continuarea activităţii şi deblocarea conturilor companiei, spunând că astfel pot fi plătite salariile angajaţilor, pot fi achiziţionate materiale şi pot fi plătiţi furnizorii.

Parchetul Curţii de Apel Ploieşti a precizat că deciziile luate în cazul S.C. Petrotel Lukoil SA au rezultat în urma discuţiilor cu reprezentanţii conducerii societăţii şi „nu urmare unor declaraţii cu caracter public făcute de persoane din spaţiul politic”.

Precizarea a fost făcută după ce premierul Victor Ponta a declarat – în contextul sechestrului impus iniţial la Lukoil şi opririi fabricii – că Guvernul speră într-o soluţie legală care să permită sancţionarea persoanelor vinovate şi recuperarea prejudiciului, dar şi continuarea normală a activităţii şi plata salariilor către angajaţi, apreciind că nimeni nu fugea din ţară cu conductele companiei.

Declaraţiile lui Ponta şi decizia ulterioară a procurorilor de ridicare parţială a sechestrului au determinat reacţii politice, dar şi reacţia CSM, care joi a decis să sesizeze Inspecţia Judiciară.”

Atitudinea D-lui. Basescu este absolut corecta! De manual! Trebuie, cred eu, sa retinem foarte clar un lucru: Lukoil a sfidat, prin comportamentul sau, Statul Roman. Aici nu e vorba ca asigura 3500 de locuri de munca, ci de faptul ca aceasta companie a calcat Statul in picioare. Or, Basescu, prin functia pe care o are este, conform Constitutiei noastre, reprezentantul statului roman. Pozitia domniei sale a fost foarte corecta. Pe mine m-a intristat ca sustine etatismul, dar asta e altceva, n-are legatura cu subiectul. Pozitia dansului a fost corecta. Ce inseamna asta: imi iau jucariile si plec, „negociem” cu procurorii, amenintarile astea ca s-ar putea sa nu reporneasca rafinaria si santajul asta ordinar ca isi vor pierde locurile de munca 3500 de oameni, ca se va revizui bugetul tarii in minus etc. ? Este inadmisibil!! Si, in opinia mea, atat Occidentul, SUA, cat si Rusia sau China ar trebui sa inteleaga ca Romania nu e nici colonie occidentala sau de orice alt fel si nici gubernie ruseasca.

Care a fost reactia lui Ponta…

Reacţia premierului Ponta după declaraţiile preşedintelui Băsescu privind Lukoil. ”E o persoană incapabilă să exercite funcţia”

Se arata ca:

”Este o persoană incapabilă să exercite o funcţie atât de importantă în stat”, a fost prima reacţie a premierului Victor Ponta, după afirmaţiile preşedintelui Traian Băsescu privind rafinăria Lukoil.

Premierul Victor Ponta a reacţionat după ce preşedintele Băsescu a afirmat că Guvernul trebuie să fie pregătit să preia rafinăria Lukoil dacă partea rusă decide să se retragă din România, declarând că acest gen de afirmaţii, făcute la ”nervi sau la tulburare”, nu sunt benefice şi că preşedintele este o ”persoană incapabilă să exercite o funcţie atât de importantă în stat”.

”Atacul lui Traian Basescu la adresa magistraţilor, primarilor, pensionarilor, muncitorilor de la Lukoil, precum şi indicaţia referitoare la câţi bani trebuie daţi pentru o operă a lui Brâncuşi reflectă o persoană incapabilă să exercite o funcţie atât de importantă în stat! ”, a fost prima reacţie a premierului pe Facebook.

Victor Ponta a declarat ulterior că preşedintele Băsescu era ”agitat, tulburat” şi că ”s-a certat cu magistraţii de la CSM”, ceea ce reprezintă un act ”grav din partea unui oficial român”.

”S-a mai răfuit şi cu muncitorii de la Lukoil”, a adăugat premierul, care a spus că Guvernul analizeaă declaraţiile făcute de oficialii companiei Lukoil.

”Acest gen de declaraţii făcute intempestiv, critic, făcute oarecum la nervi sau la tulburare nu sunt benefice niciunuia din domeniile vizate, fie că este vorba de justiţie, fie că este vorba de activitatea guvernamentală. Din punctul de vedere al Guvernului, toate companiile trebuie să respecte legea, oricine nu respectă legea, orice evazionează bugetul de stat, evident trebuie să plătească şi vom lua toate deciziile necesare pentru a salva locuri de muncă şi pentru a avea încasările legale la buget. Asemenea lucruri se discută în mod serios, deciziile se iau pe baza unei analize făcute de specialişti, nu la nervi, nu la tulburare şi nu în scop politic sau electoral. Garantez că guvernul are toate aceste probleme care ţin de guvern în analiză, alături de celelalte instituţii ale statului, am discutat deja cu celelalte instituţii care au atribuţii privind securitatea naţională, privind securitatea energetică a României. Asemenea declaraţii tulburate la televizor nu pot decât să facă rău”, a susţinut premierul Victor Ponta.

El a precizat că se vor lua toate măsurile necesare pentru a se asigura independenţa energetică a României.

Preşedintele Traian Băsescu a cerut azi Guvernului să preia rafinăria de la Ploieşti, dacă mâine Lukoil decide să nu reia producţia. Şeful statului a susţinut că reprezentanţii Lukoil fac presiuni la adresa procurorilor şi a guvernului, această atitudine fiind inadmisibilă. ”Ia plecaţi, băieţi, dacă nu respectaţi legile statului, dar nu plecaţi cu rafinăria”, a comentat Băsescu.”

O alta greseala majora pe care o face Ponta!! Deci in loc sa sustina apararea Statului Roman in fata abuzului comis de Lukoil, Ponta, dimpotriva, nu e de acord cu Basescu, care a aparat Statul. Foarte gresit din partea premierului! Si acest om, Ponta, doreste sa ajunga Presedintele Romaniei… O reactie mult mai corecta a venit din partea lui Dan Sova:

Dan Şova: „Lukoil trebuie să plătească statului român taxele datorate şi trebuie să respecte legea”

Purtătorul de cuvânt al PSD, Dan Şova, spune că mesajul transmis de Guvern este foarte clar, şi anume că „Lukoil trebuie să plătească statului român taxele datorate şi trebuie să respecte legea”, el susţinând totodată că „Traian Băsescu acoperă prin scandal relaţia sa cu această companie rusească”.

„Mesajul transmis de Guvern este foarte clar: Lukoil trebuie să plătească statului român taxele datorate şi trebuie să respecte legea. În acelaşi timp, este de datoria Executivului să fie preocupat de stabilitatea locurilor de muncă din România şi de situaţia angajaţilor de la rafinăria din judeţul Prahova”, afirmă Şova, într-un comunicat transmis joi de PSD.

El mai spune că „din păcate Traian Băsescu a transformat tot acest caz într-o temă de campanie electorală pentru a-şi promova propria agendă” şi că preşedintele „încearcă din răsputeri să pună beţe în roate Guvernului”.

„În plus, tentativa domnului Băsescu de a inflama subiectul Lukoil are şi scopul de a ascunde cu o perdea de injurii relaţia sa cu această companie rusească, un sponsor foarte important al campaniei sale din 2009. Banii ruseşti au ajuns la campania domnului Băsescu, iar acum preşedintele nu ştie cum să acopere acest lucru”, mai susţine Şova.”

Cu ultimile doua fraze as avea ceva… Teza asta ca Basescu „încearcă din răsputeri să pună beţe în roate Guvernului” si ca nu-l lasa, draga, pe Viorel (adica pe Ponta, ca-l mai cheama si Viorel) sa lucreze, am mai auzit-o si inca de multe ori… Deci hai sa fim seriosi! In ceea ce priveste sustinerea campaniei lui Basescu in 2009 de catre Lukoil e de notat ce spunea Andreea Paul, care e prim-vicepresedinta a PDL, si anume ca nu a auzit de asa ceva si ca doreste sa vada o dovada care ar demonstra acest lucru… Asa zic si eu. Daca domnul Sova ar fi spus doar atat:

„Mesajul transmis de Guvern este foarte clar: Lukoil trebuie să plătească statului român taxele datorate şi trebuie să respecte legea. În acelaşi timp, este de datoria Executivului să fie preocupat de stabilitatea locurilor de muncă din România şi de situaţia angajaţilor de la rafinăria din judeţul Prahova”, afirmă Şova, într-un comunicat transmis joi de PSD.”

ar fi fost un raspuns excelent!

As nota si editorialul lui Cristian Tudor Popescu, unul din cele mai tari pe care le-a scris:

Ura şi la urne!

Se arata ca:

Vi-l mai amintiţi pe Ilie Alexandru din Câmpia Română? Luând cu sacoşa milioane de dolari credit de la fostul Bancorex, deci, din banii statului, pe care nu i-a mai dat înapoi niciodată. J.R. Ewing de Slobozia construise în zonă Ranch-ul Southfork, un Zoo, un turn Eiffel mai mititel, precum şi alte întreprinderi „capitaliste”. Îmi amintesc perfect replica lui când i-au bătut procurorii la uşă: „Am dat locuri de muncă la oameni”.

Orice hoţ care bagă banii furaţi într-o întreprindere răspunde aşa când i se pune sechestru pe ea.

Nu cunosc cazul Petrotel – Lukoil. Doar Justiţia poate să decidă dacă sunt vinovaţi sau nu. Din punct de vedere juridic, nu ştiu de ce a ridicat Procuratura Generală sechestrul de la Lukoil, cum nu ştiu de ce l-a pus.

Politic însă, totul arată ca o manevră aducătoare de voturi pentru candidatul V. Ponta: voi puneţi sechestrul, eu zic că nu e bine pentru cei 3.500 de oameni ai muncii, voi ridicaţi sechestrul, eu salut gestul, ura şi la urne! Şi se vor găsi destui convinşi să-l voteze pe acest adevărat amic al poporului muncitor.

Însă preţul acestor voturi, pe care îl va plăti întreaga societate românească, e mare: V. Ponta a creat un precedent sumbru – locurile de muncă trec înaintea Justiţiei, dar sunt doar pe locul doi, pentru că pe primul, deasupra Justiţiei şi Economiei, se aşează falnic primul ministru.

Şi nici măcar V. Ponta nu e în vârful topului: deasupra lui suntem anunţaţi că vor fi hoţii care ne dau de mâncare.

Să fie primit! Ar putea fi sloganul votanţilor lui V. Ponta.”

De asemenea as recomanda citirea si acestor doua editoriale, care pun in discutie si chestiunea geopolitica:

Victor Ponta, ambasadorul onorific al Rusiei la Bucureşti

de Marian SULTĂNOIU

Se arata ca:

Dincolo de toate pluteşte în aer cuvenita şi angoasanta întrebarea: reforma Justiţiei este, oare, ireversibilă?!

Justiţia în România, patria automobilelor, începe să aibă şi ea mai multe viteze, potrivit reinterpretării dictonului „Fiat justitia, et pereat mundus”, de către fostul procuror-azi premier Victor Ponta: “Bine, bine, fiat justiţia, dar fără să piară şi lumea din cauza unui accident ca ăsta”, a spus premierul vizavi de activitatea procurorului “suveran şi independent” din Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, care tocmai dispusese sechestrul asigurător pe produsele Petrotel-Lukoil, din pricina unui prejudiciu estimat la 230 de milioane de euro – evaziune fiscală şi spălare de bani.

Ca reacţie imediată, ambasadorul rus la Bucureşti s-a declarat extrem de preocupat de situaţia creată, mai ales din cauza „stopării producţiei” pe parcursul anchetei – lucru total neadevărat -, ceea ce ar periclita funcţionarea întregului lanţ de producţie al companiei Lukoil, iar pentru sensibilizare, dl. Malginov a amintit că, în timpul activităţii, compania a creat mii de locuri de muncă, a plătit regulat impozite la buget, a acordat sprijin comunelor din zonă, a investit în susţinerea ecologiei, în perfecţionarea structurilor medicale de urgenţă, în dezvoltarea surselor de energie verde şi i-a ajutat pe copiii cu probleme.

În consecinţă, ambasadorul spera, sec, la momentul respectiv, ca „ancheta să se desfăşoare nepărtinitor şi obiectiv, în cadrul legii”, dar “şiţinând cont în mod cuvenit de interesele atât ale mediului de afaceri, cât şi ale muncitorilor, precum şi de interesele relaţiilor ruso-române”, şi anunţa că va urmăriatent dezvoltarea situaţiei în jurul rafinăriei Petrotel-Lukoil.

Iar situaţia s-a dezvoltat rapid şi într-un mod absolut „cuvenit”, aşa cum ceruse Malginov.

Premierul român, Victor Ponta, părând, el însuşi, adevăratul ambasador al Rusiei la Bucureşti, în chestiune, a administrat cuvenita chelfăneală „procurorului suveran şi independent”, susţinând că dumnealui “nu este foarte interesat că Lukoil are 3.500 de angajaţi, că Oltchim cumpără doar de la Lukoil, şi că au blocat combustibil la Oil Terminal şi Conpet”.

Apoi, „fără a interfera în vreun fel activitatea suverană şi independentă a procurorului”, şeful guvernului şi-a manifestat, ferm, speranţa că “acesta va ţine cont că e vorba de 3.500 oameni şi de nişte interese economice de funcţionare a altor companii extrem de importante”, şi că “înţelepciunea şi responsabilitatea celor care anchetează vor conduce la soluţia legală”.

“Aici nu e vorba că am prins pe cineva furând o maşină şi indisponibilizăm maşina – apropo de Fiat justitia -, aici se indisponibilizază conducte… Bănuiesc că cei care au comis fapte penale nu fugeau cu conductele în Rusia sau nu ştiu unde, şi nici rafinăria nu o mutau mâine din România. Dar justiţia este independentă îşi face datoria şi bănuiesc că, dacă se întâmplă ceva rău, cei 3.500 de oameni o să vină la mine, că aşa e cu Justiţia”, a continuat, maliţios, Victor Ponta, să-şi exprime deplina încredere în Procuratură.

Şi, ce să vezi?! Procurorul a înţeles vorba prezidenţiabilului, şi a făcut cuvenita rectificare: după două zile a ridicat sechestrul asigurător, ceea ce a făcut din premier un adevărat erou al miilor de benzinari la pompă şi al şefilor lor de producţie şi de sindicat.

În Kiseleff au început să sosească telegrame de mulţumire, din toate colţurile ţării, şi de susţinere în campanie; Justiţia a înţeles unde greşise, iar ambasadorul Rusiei la Bucureşti se gândeşte, probabil, cu aplicaţie, cum să-l strecoare pe Victor Ponta în agenda lui Putin pentru o poză de colecţie, tocmai bună de pus pe Facebook, în galeria selfie-urilor cu şefi de state.

Dincolo de toate pluteşte în aer cuvenita şi angoasanta întrebarea: reforma Justiţiei este, oare, ireversibilă?!

Si acesta din Romania Libera:

Ponta i-a zis DA lui Putin. De ce persistă neîncrederea nu doar la Washington, ci și Moscova și Beijing

de Laurentiu Mihu

Se arata ca:

„Jocul premierului român este periculos, întâi pentru țară, apoi pentru el însuși. De ce? Pentru că a încercat să-i păcălească pe români și pe americani, dar nu a reușit să-i mulțumească definitiv pe ruși.

Afacerile cu petrol și, în general, cele cu resurse energetice, nu se încadrează niciunde pe Glob în nota a ceea ce, în mod curent, înțelegem prin termenul „afaceri”.

Statele păstrează un interes strategic, companiile sunt niște giganți cu ramificații regionale sau globale, deciziile importante includ întotdeauna și o componentă politică sau geopolitică.

Pentru dezvoltarea acestei industrii, prezența capitalului străin și a tehnologiilor avansate de peste granițe au fost și încă sunt vitale pentru o țară ca România.

Ca atare, nu doar românii, ci și americanii, rușii, austriecii sau ungurii au găsit în ultimii ani toată deschiderea pentru a se implica în explorare, exploatare, rafinare și distribuție, autorităților de la București revenindu-le sarcina de a asigura un mediu transparent și propice competiției.

Că statul român a eșuat sau nu în misiunea sa, asta face obiectul unei alte discuții.

Ceea ce, în context, merită reținut trimite tocmai la componenta geopolitică asociată jocului de business din industria avută în vedere, cea petrolieră.

Or, corporațiile străine care operează în România nu sunt numai ambasadorii propriului profit, ci și emisarii guvernelor de origine.

Prin intermediul lor, ne sunt transmise mesaje dificil de ignorat, nu degeaba conducătorii respectivelor companii se întâlnesc cu reprezentanți de cel mai înalt nivel ai statului-gazdă, nu degeaba managerii lor fac declarații publice despre situația politică sau cea a mediului de afaceri, nu degeaba analiștii – de la cei independenți, la cei din instituții – le urmăresc cu atenție fiecare mișcare.

Se întâmplă rar să fie vorba de gesturi pur comerciale atunci când marile companii petroliere străine investesc sau, din contră, când decid să nu o mai facă, atunci când amenință cu plecarea sau atunci când chiar pun în practică asemenea pași.

De ce?

Pentru că, odată luată hotărârea de a intra pe o piață, își fac planuri pe termen lung.

Dat fiind specificul acestei industrii, nici n-ar putea fi altfel.

Știu că punctul de plecare al acestui text îl constituie scandalul creat de Lukoil, pe fondul anchetei în care compania deținută de oligarhul Vagit Alekperov este acuzată de evaziune fiscală, spălare de bani și crearea unui prejudiciu de circa 230 de milioane de euro; sau, de cel puțin 230 de milioane, după cum a sugerat președintele Traian Băsescu, în intervenția publică, fără precedent, de joi după-amiază.

Însă chiar dacă pornim de la Lukoil, haideți să privim o clipă spre companiile americane cu interese de afaceri în industria petrolului din România.

Făcând asta, ne va fi simplu să identificăm substratul geopolitic din activitatea lor și apoi să trecem spre următoarea concluzie, una care va atinge frontal tocmai cazul Lukoil.

E drept că petroliștii din SUA au venit aici în primul rând pentru că au identificat oportunități de afaceri, dar în același timp vocea lor este și un ecou al adminsitrației de la Washington.

Există o congruență evidentă între mesajele transmise autorităților de la București de către decidenții Exxon Mobil sau Chevron, de exemplu, și cele repetate de oficialii Casei Albe, Departamentului de Stat, Congresului sau Pentagonului.

Democrație și stat de drept, economie de piață reală, cadru legislativ și cadru fiscal predictibile, transparență și încredere ca între parteneri egali, reguli ale jocului care să nu fie schimbate în timpul jocului ori respectarea și în practică a orientării strategice asumate și a acordurilor la care ne-am angajat – toate acestea ajung la urechile Președinției, Parlamentului, Guvernului sau ale serviciilor de informații din România când prin oamenii de afaceri americani, când prin oficialii Administrației SUA.

Practic, acești investitori poartă clipă de clipă cu ei și oferta pe care țara lor de origine, America, o face țării lor gazdă, România: vă vom sprijini să îmbrățișați modelul nostru de dezvoltare economică, socială, politică și de securitate. Unul, aș adăuga eu, de un remarcabil succes.

Rezumând, deci, se înțelege că prin companiile americane-gigant, prezente pe piața din România, America însăși ne face o anumită ofertă de dezvoltare.

În centrul ei stă statul de drept (restul urmând a decurge de la sine).

Apropo, anti-americanilor de profesie le-aș reaminti că respectiva concluzie, cea de mai sus, are în vedere strict situația României.

Acum, revenind la cazul Lukoil.

Dacă plasăm scandalul creat prin ancheta penală de la rafinăria Petrotel, parte a grupului condus de Alekperov, în logica amintită, e limpede că, prin intermediul Lukoil, Kremlinul tocmai și-a făcut publică oferta înaintată României.

În centrul ei nu este statul de drept, ci plutocrația șlefuită de Putin, iar premierul Ponta a spus DA.

Dar vrem oare asta?

OK, e un model, în sensul larg al cuvântului, dar, având în vedere evoluția statelor de pe orbita Moscovei, devine neclar de ce ar înțelege cineva că poate fi vorba de dezvoltare.

Ani de zile, adică în intervalul scurs de când Lukoil a preluat rafinăria de la Ploiești, regimul de la Kremlin a lăsat compania să mimeze integrarea în peisajul autohton, unul de-a dreptul imperfect, dar, totuși, unul care se străduia să mențină un echilibru (chiar și precar) al economiei de piață ori separării puterilor în stat.

Când, însă, pe fondul complicațiilor generate de expansionismul Rusiei în Ucraina, al unei concentrări crescânde a puterii în mâinile unui singur om – Vladimir Putin – și al apropierii alegerilor prezidențiale în România, autoritățile de la București au intrat în miezul afacerii Lukoil de la Ploiești, la Moscova s-a declanșat alarma.

Nu o alarmă ce ar sugera neapărat panica, dar una care, foarte probabil, le-a indicat decidenților de la Kremlin că a sosit și pentru România vremea să afle, la modul explicit, care e planul în care Moscova consideră că ar fi cazul să se integreze.

Atrag din nou atenția că în centrul lui, al acestui „model”, numai statul de drept nu stă.

Ca atare, robotul s-a pus automat în funcțiune.

Dat fiind faptul că România are, deja de doi ani și jumătate, un premier mai mult decât labil, un Guvern cel puțin iresponsabil și o majoritate parlamentară-marionetă, dat fiind și faptul că sprijinul actualului arc guvernamental stă în dorința arzătoare a sute de baroni, politicieni de la centru și afaceriști de casă de a scăpa de perspectiva pușcăriei, mașinăria de propagandă alimentată de la Moscova a început să producă fum; mult fum.

În numai câteva zile, tot poporul a fost înștiințat – pe canale care variază, de la premierul Victor Ponta însuși, la șeful CSM și scribii de la oficiosul moscovit, Vocea Rusiei – că actul de justiție generează șomaj, că anti-corupția, în sine, distruge fabrici și uzine, iar separația puterilor în stat subminează economia națională prin privarea bugetului de sutele de milioane de euro din taxe și impozite pe care Lukoil le-ar injecta la buget.

De pildă, dacă am face o adunare a ieșirilor directorului rus al rafinăriei Petrotel-Lukoil și a șefului de sindicat de acolo, cu nepermisele intervenții publice în derularea unei anchete penale, venite dinspre premierul Victor Ponta și ambasadorul Federației Ruse la București, Oleg Malginov, nu am obține altceva decât o sumă de falsuri și populisme perfect esențializate într-un articol recent apărut în Vocea Rusiei, sub semnătura unui anume Rădulescu (nu dau prenumele ca să nu-i fac reclamă).

Or, când Victor Ponta, în calitate de premier al României, se găsește pe aceeași lungime de undă cu atâta amar de emițători oficiali ai Federației Ruse, nu ai cum să nu te întrebi:

*Domnule, dar cum își permite prim-ministrul României să facă pe avocatul unui al stat, în timp ce bugetul girat de Guvernul său ia o țeapă de cel puțin 230 de milioane de euro?

*Cum se poate ca șeful Guvernului de la București să taie cu bisturiul în principiul separării puterilor în stat chiar la scurt timp după ce a revenit de la Houston (că la Washington nu e primit nici acum, cu o lună înainte de alegeri), unde îi invitase pe petroliștii americani să-și direcționeze părți și mai consistente din capitaluri spre România?

*Cum e posibil ca Victor Ponta să gândească perfect identic despre ancheta de la Petrotel-Lukoil cu ambasadorul lui Putin și cu directorii oligarhului Alekperov, un subordonat cu mașină la scară al dictatorului KGB-ist, în condițiile în care Rusia face ceea ce face în Ucraina și la puțin timp după ce amiralii săi și chiar liderii de la Kremlin au anunțat cu pompă că vor popula Marea Neagră cu zeci și zeci de noi mașinării de război?

*Totodată, cum e posibil ca în timp ce de la Washington – cu care până una-alta Bucureștiul are un parteneriat strategic – vin semnale despre cum am putea să ne sincronizăm pentru a contracara amenințarea evidentă dinspre est, tu, Victor Ponta, să te trezești vorbind numai rusa, dar nici un pic de engleză?

n fine, cum să te mai perceapă lumea ca pe un politician angajat în menținerea orientării strategice a țării tale, din moment ce teza falsă pe care o răspândești în spațiul public se potrivește la virgulă cu cea primită prin fax de Vocea Rusiei, de la biroul de propagandă situat în subsolurile Kremlinului?

Luni, 6 octombrie, Victor Ponta (premier și candidat la prezidențiale) îi invita pe procurori să-și ia catrafusele și să lase evaziunea de la Lukoil în pace, armata și insurgenții lui Puțin având probabil nevoie de sutele acelea de milioane de euro pentru „operațiunea de salvare” din sudul și estul Ucrainei. Soma, astfel, statul de drept și separația puterilor în stat să ia o pauză pentru că el însuși vrea să ia lecții de la spartanul lider care nu bea vodcă.

La fel cum a făcut cu plagiatul său grotesc, Ponta nu și-a înghițit ulterior vorbele.

Nu a făcut-o nici măcar joi, 9 octombrie. Era ziua și data în care președintele Traian Băsescu l-a somat pe el să se pregătească pentru preluarea Lukoil, în caz că Putin îi cere lui Alekperov să tragă obloanele peste rafinăria de la Ploiești, iar pe ruși să-și cumpere bilete de avion și să uite de sumele uriașe, produse la negru în România.

Victor Ponta vrea să fie președintele României, considerând că Traian Băsescu a trădat țara în care el, Victor Ponta, și-a însușit tainele furtului și a aprofundat misterele oportunismului de la maestru-i Adrian Năstase.

Dar ce fel de președinte ar putea fi, ne-a demonstrat cu prisosință în plin scandal Lukoil.

La o scară infinit mai mică, dar, totuși, extrem de relevantă, ne-a mai convins de capacităile-i limitate de lider, dar nemăsurate ca obsedat de putere, când cu privatizarea CFR.

La vremea respectivă, deci nu mai departe de momentul 2013, a fost evident că face mai degrabă jocul afaceristului care a sfârșit în final în beciurile arestului preventiv (Gruia Stoica), decât pe ale țării pe care se presupune că ar trebui să o servească. Ponta și Guvernul său s-au trezit dându-i lui Gruia idei despre cum ar putea mulge statul român slab de niște milioane de euro, în caz că privatizarea eșuează.

Acum, însă, mizele sunt chiar mai mari.

Problema, însă, pentru Victor Ponta stă altundeva: a ajuns ca un șoarece mic prins între pereții unui triunghi destul de mare: interesul României, interesul Americii și interesul Rusiei.

Pe primele două le-a trădat. În ciuda sudorii de pe frunte, pe cel de-al treilea încă nu l-a satisfăcut.

La cât e de labil, de laș și de incompetent, are toate șansele să eșueze pe toate fronturile. Ancheta de la Lukoil și ieșirea de joi a lui Traian Băsescu i-au făcut o supriză de zile mari.

Iar dacă nici pe americani nu-i va putea fenta și nici pe ruși nu va reuși să-i mulțumească pe deplin, atunci vor afla și chinezii că-și pun în el speranțe false.

Victor Ponta e cameleon, dar până a acum a dovedit că nu-i de cursă lungă. Pur și simplu, nimeni nu se poate baza pe el.

Zilele următoare ne vor lămuri suplimentar.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Octombrie 10, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 20 comentarii

Trei senatori americani la Bucuresti

Gandul

Senatorii americani John McCain, Ron Johnson şi Christopher Murphy, la INTERVIURILE GÂNDUL: „Dacă Parlamentul a acţionat în aşa fel încât să restricţioneze lupta anticorupţie, asta ne afectează relaţiile cu România”

Se arata, printre altele, ca:

Trei dintre cei mai influenţi senatori americani au venit în România pentru a transmite mesajul SUA de susţinere faţă de progresele înregistrate aici în domeniul militar şi al indepedenţei energetice, dar mai ales faţă de lupta anticorupţie. Republicanul John McCain a spus că restricţionarea de către Parlament a anchetelor de corupţie „afectează relaţia României cu SUA”, democratul Christopher Murphy a arătat că un Parlament care îşi protejează membrii de anchetele procurorilor este de neconceput în SUA şi ar fi „luat în râs” la Washington, iar republicanul Ron Johnson a spus că un sistem corupt împiedică investiţiile şi nu permite independenţa energetică faţă de Rusia.

Sosiţi sâmbătă în România, trei dintre cei mai influenţi senatori americani au avut întâlniri cu preşedintele Traian Băsescu, cu şefa DNA Laura Codruţa Kovesi, şi cu ministrul de Externe Titus Corlăţean, cu care au discutat probleme privind securitatea în Europa de Est şi la Marea Neagră, parteneriatul strategic SUA-România şi relocarea resurselor NATO către Est. Duminică, republicanii John McCain, Ron Johnson şi democratul Christopher Murphy au venit la gândul, pentru un interviu în exclusivitate în România, realizat de Florin Negruţiu, redactor şef gândul.

Principalul mesaj pentru Româniaeste importanţa continuării luptei anticorupţie. Republicanul John McCain a spus că restricţionarea de către Parlament a anchetelor de corupţie afectează relaţia României cu SUA, democratul Christopher Murphy a arătat că un Parlament care îşi protejează membrii de anchetele procurorilor este de neconceput în SUA şi ar fi luat în râs la Washington, iar republicanul Ron Johnson a spus că un sistem corupt împiedică investiţiile şi nu permite independenţa energetică faţă de Rusia.

„Respectăm enorm persoana care conduce instituţia anticorupţie (Laura Codruţa Kovesi – n.r), cred că este un adevărat erou şi evident, dacă Parlamentul a acţionat în aşa fel încât să-i restricţioneze activitatea şi să o dea înapoi, asta ne afectează relaţiile”, a spus John McCain, pentru gândul.

„Singura cale prin care un om de afaceri, străin sau de aici, îşi va asuma riscul să investească un capital este dacă va realiza că aveţi legi care se aplică tuturor în mod corect şi că există un sistem necorupt”, a declarat la rândul senatorul Ron Johnson.

„Ideea că Parlamentul poate proteja pe unii din membrii săi de anchetare este complet străină pentru noi, în SUA.Dacă un procuror decide să deschidă un caz pe numele unui membru al Congresului, Congresul nu poate face nimic să protejeze acea persoană. Şi aşa este corect şi este un mesaj pe care îl susţinem. Vedem că se fac progrese şi vrem să sprijinim acest progres, dar această discuţie de a continua să permitem Parlamentului să se protejeze prin vot asupra propriei imunităţi ar fi o dezbatere de tot râsul în SUA”, a adăugat senatorul democrat Christopher Murphy.

Cei trei senatori au misiunea de a-şi convinge colegii din Congres să susţină angajamentul financiar al SUA faţă de întărirea apărării în cadrul NATO şi al relocării unor capabilităţi militare aflate în prezent mai ales în Vest, către centrul şi Estul Europei, inclusiv în România. În interviul pentru Gândul, senatorii americani au criticat dur reacţia prea slabă a puterilor europene în faţa agresiunii Rusiei în Ucraina, reproşând Franţei că a livrat nave de război Rusiei sau Germaniei că nu a reacţionat, pentru a-şi proteja interesele economice. Republicanii au criticat şi administraţia Obama pentru aceeaşi slăbiciune în faţa lui Putin. Cei trei au vorbit despre necesitatea de a reinvesti în puterea militară a NATO şi de a aloca inteligent resursele Alianţei în raport cu mişcările Rusiei.

De asemenea, senatorii au arătat că Rusia nu poate fi combătută eficient dacă statele europene nu îşi recâştigă independenţa energetică, iar subiectul exploatării propriilor resurse naturale, inclusiv a gazelor de şist, chiar dacă este delicat, trebuie dezbătut şi pus în balanţa geopolitică. McCain a numit Rusia „o benzinărie mafiotă care se dă drept ţară”. Totodată, americanii au arătat că întărirea NATO pe flancul estic nu presupune crearea de noi baze militare, ci exploatarea mai puternică a celor existente. Nu în ultimul rând, senatorii au vorbit despre lupta anticorupţie ca fiind esenţială pentru investiţiile necesare atingerii independenţei faţă de Rusia, ei spunând printre altele că ideea unui Parlament care să îşi protejeze propriii membri în faţa unor anchete ale procurorilor ar fi luată în râs în SUA, unde nu există niciun fel de imunitate în faţa legii.

Cei trei oficiali au vorbit la gândul despre cinci mari probleme:

agresiunea Rusiei, care cu Vladimir Putin la cârmă încearcă să restabilească influenţa Imperiului Rus şi a URSS în străinătatea apropiată şi să destabilizeze Estul Europei şi reacţia dezamăgitor de slabă a puterilor europene şi a administraţiei Obama faţă de această agresiune.

necesitatea ca SUA, dar mai ales Europa să reinvestească fonduri în puterea militară a NATO şi să relocheze inteligent resursele şi capabilităţile militare ale Alianţei din Vest către centrul şi Estul Europei, pentru a contracara agresiunile Rusiei. Dacă fiecare stat NATO şi-ar atinge cota de 2% din PIB pentru apărare, ar însemna un plus anual de 82 de miliarde de dolari pentru apărarea NATO, a spus senatorul Ron Johnson. Acest lucru nu implică stabilirea de noi baze militare în ţări ca România, ci folosirea mult mai accentuată a celor deja existente, prin exerciţii comune şi rotaţii permanente de trupe, aşa cum se întâmplă deja în România.

necesitatea de a atinge independenţa energetică a Europei faţă de gazul şi petrolul Rusiei, acest lucru implicând cel puţin dezbaterea privind cum ar trebui exploatate, respectând normele de mediu, propriile resurse naturale, inclusiv gazele de şist. McCain a numit Rusia „o benzinărie mafiotă care se dă drept ţară”.

lupta anticorupţie care trebuie susţinută în România şi în Europa, pentru a permite astfel investitorilor să vină aici şi astfel să spargă monopolul energetic rusesc, lucru care ar contracara agresiunile Rusiei. John McCain s-a referit la şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi, ca la „un veritabil erou”, iar senatorul Murphy a spus că ideea ca Parlamentul să poată să-şi protejeze membrii în faţa anchetelor procurorilor, votând asupra imunităţii lor, ar fi „de tot râsul” în SUA.

eliminarea vizelor SUA pentru români şi trimiterea unui ambasador cu puteri depline la Bucureşti au fost de asemenea subiecte abordate de senatorii americani. Cei trei au promovat la Washington legislaţia nouă privind imigraţia, incluzând şi posibilitatea ca România să intre în Visa Waiver, însă acum legea se află în Camerea Reprezentanţilor. În ce priveşte faptul că administraţia Obama întârzie de un an şi jumătate să nominalizeze un ambasador deplin la Bucureşti, McCain a fost tranşant: „Ne este jenă!”.

Iată cele mai importante declaraţii ale senatorilor americani:

John McCain (republican):

John McCain, 77 de ani, este senator de Arizona şi o legendă vie a politicii americane, aflat la al cincilea mandat în Congres. Erou de război, după ce a fost prizonier în lagărele din Vietnam timp de 6 ani, căpitanul de puşcaşi marini McCain a intrat în politică în urmă cu peste 30 de ani. În 2008, a fost contracandidatul lui Barack Obama, rămânând una dintre cele mai critice voci la adresa politicilor sale.

„Văd posibilitatea unei destabilizări, de exemplu în Moldova, Transnistria, la Odessa, ştim că Vladimir Putin continuă să trimită agenţi FSB şi alte trupe ruseşti în Ucraina, în ciuda declaraţiilor sale care spun că nu. Cred că există ameninţarea unei destabilizări mai ales în Moldova, care ar putea să urmeze, şi de aceea este extrem de important să arătăm solidaritatea noastră şi dorinţa de a sprijini şi coopera”.

„Nu cred că e nevoie să îi spun preşedintelui Obama cât de serioasă este situaţia, dar i-aş spune că, în opinia mea şi a prietenilor noştri europeni, ar trebui să fie mult mai ferm decât a fost faţă de acţiunile lui Vladimir Putin”.

„Nu am fost surprins, dar am fost dezamăgit de reacţia europenilor faţă de agresiunea clară a lui Vladimir Putin. (…) De ce? Din cauza dependenţei europene de energia rusească. Cheia pentru asta este să facem toate eforturile pentru a câştiga independenţa energetică a acestor ţări şi cred că România este pe primele locuri în atingerea acestor obiective, inclusiv prin proiectul conductei către Moldova. Acesta este singurul mod prin care putem vedea o reacţie mult mai puternică, mai viguroasă la agresiunea lui Vladimir Putin”.

„NATO este probabil cea mai de succes alianţă din istorie (…). Trebuie doar să avem curajul să reacţionăm în faţa lui Vladimir Putin şi să luăm nişte măsuri care pot avea un impact economic pe termen scurt asupra unor prieteni europeni, şi aici mă refer în mod special la Germania”.

„(Rusia este) o benzinărie mafiotă care se dă drept ţară”.

„Respectăm enorm persoana care conduce instituţia anticorupţie (Laura Codruţa Kovesi – n.r), cred că este un adevărat erou şi evident, dacă Parlamentul a acţionat în aşa fel încât să-i restricţioneze activitatea şi să o dea înapoi, asta ne afectează relaţiile”.

Ron Johnson (republican):

Ron Johnson, 59 de ani, este senator de Wisconsin, aflat la primul său mandat. Înainte să intre în politică, Johnson a fost un important om de afaceri. Iniţial, a fost apropiat de Tea Party, însă a candidat din partea republicanilor, autofinanţându-şi campania electorală.

„Vorbim de un plus de 1 miliard din partea SUA, dar ţările europene chiar trebuie să vină şi ele cu o contribuţie şi să onoreze cei 2%. Asta cheltuim pe apărare. Cealaltă componentă foarte importantă este că, dacă vrem să facem Europa sigură, liberă şi prosperă, trebuie să privim la ce îi dă cu adevărat putere lui Vladimir Putin. Sunt rezervele sale de petrol şi gaz şi dependenţa Europei de ele. Ce trebuie făcut în Europa este ruperea acestui monopol, atragerea de investiţii pentru a profita de resursele voastre naturale de energie, şi ca să faci asta e nevoie să scapi de corupţie”.

„Ar fi util dacă SUA ar anunţa că aprobă legislaţia pentru a permite exportul de gaz natural lichefiat, noi irosim o mare parte din gaz în America, pentru că nu avem pieţe de vânzare. Cred că un semnal pe termen scurt, care să arate că vom sparge acest monopol energetic al lui Vladimir Putin ar fi important”.

Despre protestatarii împotriva fracturării hidraulice: „Le-aş spune să se uite la ce face Vladimir Putin în Crimeea, ce face pentru a destabiliza estul Ucrainei, ameninţarea cu Transnistria. Să se uite la problema geopolitică de a nu fi independent din punct de vedere energetic. Şi apoi să măsoare asta cu ce se poate face într-un mod prietenos cu mediul, pentru a utiliza propriile resurse energetice. Trebuie să pui în balanţă aceste obiective”.

„Singura cale prin care un om de afaceri, străin sau de aici, îşi va asuma riscul să investească un capital este dacă va realiza că aveţi legi care se aplică tuturor în mod corect şi că există un sistem necorupt”.

Christopher Murphy (democrat):

Christopher Murphy, 40 de ani, este cel mai tânăr senator american şi reprezintă Connecticut, din partea Partidului Democrat. Este un personaj cheie în legislaţia privind imigraţia şi deci are un cuvânt de spus în ce priveşte programul Visa Waiver.

„În mod clar ne-a fost reamintită importanţa NATO, după ani şi ani de neglijare, ca să fiu sincer. În ce priveşte alianţa transatlantică, recunoaştem acum că este important să reinvestim în NATO, iar asta înseamnă că SUA trebuie să îşi asume noi angajamente, pe care preşedintele le-a anunţat, o nouă iniţiativă majoră de a investi un miliard de dolari în relaţia de securitate, iar asta înseamnă că Europa trebuie să facă acelaşi lucru. Suntem încurajaţi de faptul că aici, în România, există un plan pentru următorii ani de a creşte cheltuielile militare interne până la acel standard de 2% din PIB. Dar alte ţări din Europa procedează invers, refuză să facă aceste investiţii”.

„Avem unele ţări în Europa care nu stau nemişcate în faţa agresiunii Rusiei, ci chiar fac pasul înapoi. Franţa trimite două nave de război Rusiei, care sunt exact acelaşi model folosit pentru preluarea Crimeei”.

„Cred că este un argument foarte clar, susţinut de ţările baltice, de Polonia, de România, că ar trebui să discutăm despre mutarea puterii din vestul Europei în centrul şi estul Europei, având în vedere noul interes al lui Vladimir Putin de a reinstaura controlul asupra străinătăţii apropiate. Asta nu înseamnă să schimbi structura NATO, ci doar să realoci resursele în interiorul NATO”.

„Există o dezbatere în SUA despre cum să facem fracturarea şi cred că este foarte potrivit să limităm tehnicile şi chimicalele folosite, să sugerăm că există zone din apropierea resurselor de apă sau a aglomerărilor de populaţie, care ar trebui protejate, există o dezbatere foarte raţională pe care o poţi avea despre această nouă tehnologie”.

„Ideea că Parlamentul poate proteja pe unii din membrii săi de anchetare este complet străină pentru noi, în SUA. Dacă un procuror decide să deschidă un caz pe numele unui membru al Congresului, Congresul nu poate face nimic să protejeze acea persoană. Şi aşa este corect şi este un mesaj pe care îl susţinem. Vedem că se fac progrese şi vrem să sprijinim acest progres, dar această discuţie de a continua să permitem Parlamentului să se protejeze prin vot asupra propriei imunităţi ar fi o dezbatere de tot râsul în SUA”.

CITIŢI MAI JOS INTERVIUL INTEGRAL CU CEI TREI SENATORI AMERICANI, REALIZAT DE FLORIN NEGRUŢIU, REDACTOR ŞEF GÂNDUL:

Florin Negruţiu: Domnilor senatori McCain, Murphy, Johnson, bine aţi venit în România, bine aţi venit la Gândul Live. Vă mulţumesc pentru acest interviu exclusiv. Domnule senator McCain, preşedintele Obama a spus, miercuri, că România nu este singură, că Polonia nu este singură, că ţările baltice nu sunt singure. Oficialii americani, din ramurile legislative sau executive, vizitează această parte a Europei, pentru a-i reasigura pe aliaţi că nu sunt singuri, că nu sunt lăsaţi în urmă. Vi se pare că există o ameninţare reală faţă de aceste ţări, din partea Rusiei, o ameninţare directă pentru o ţară ca România, care este membră UE şi NATO? Care este cel mai rău scenariu pentru România?

John McCain: Nu văd o ameninţare directă în sensul convenţional, un motiv fiind Articolul 5 al Tratatului NATO. Dar văd posibilitatea unei destabilizări, de exemplu în Moldova, Transnistria, la Odessa, ştim că Vladimir Putin continuă să trimită agenţi FSB şi alte trupe ruseşti în Ucraina, în ciuda declaraţiilor sale care spun că nu. Cred că există ameninţarea unei destabilizări mai ales în Moldova, care ar putea să urmeze, şi de aceea este extrem de important să arătăm solidaritatea noastră şi dorinţa de a sprijini şi coopera, iar asta include exerciţii militare extinse – România este locul ideal, pentru că are infrastructura ca noi să venim să facem exerciţii cu armata română şi alţi aliaţi. Deci, cât priveşte o ameninţare directă de tipul războiului convenţional, nu. Cât priveşte destabilizarea, cred că este o provocare serioasă.

Florin Negruţiu: Aţi declarat cu mai multe ocazii că acesta nu este un Război Rece, evitaţi să folosiţi termenul de Război Rece, deşi domnul Putin joacă pe tabla de şah a Războiului Rece. Dacă aţi vorbi cu preşedintele Obama, ce i-aţi spune despre cât de serioasă este această criză, cum i-aţi descrie această criză, cum aţi numi-o?

John McCain: În primul rând, cred că preşedintele Obama este conştient de cât de serioasă este această situaţie, este unul dintre motivele pentru care a dat asigurări privind sprijinul financiar şi alte domenii de cooperare. Ce trebuie noi să facem, una dintre provocările noastre, este să mergem înapoi la colegii noştri din Congres şi să le explicăm cât de important este acest tip de sprijin şi cum ar putea să implice folosirea banilor de la contribuabili, trimiterea de trupe cel puţin pe termen scurt. Deci nu cred că e nevoie să îi spun preşedintelui Obama cât de serioasă este situaţia, dar i-aş spune că, în opinia mea şi a prietenilor noştri europeni, ar trebui să fie mult mai ferm decât a fost faţă de acţiunile lui Vladimir Putin.

Florin Negruţiu: Dar dacă nu este un război rece, cum l-aţi numi?

John McCain: Aş spune că este vorba de ambiţiile lui Vladimir Putin de a reinstaura vechiul Imperiu Rus, despre credinţa sa că Ucraina este perla coroanei Imperiului Rus. Henry Kissinger spunea că Rusia cu Ucraina este un imperiu, iar fără ea este o ţară. Deci cred că este o perioadă în care Vladimir Putin încearcă să folosească diverse instrumente pe care le are la dispoziţie, inclusiv energia, pentru a creşte influenţa rusească mai ales în estul Europei.

Florin Negruţiu: Domnilor senatori Johnson, Murphy, vă adresez această întrebare amândurora. Aţi lucrat împreună la legea privind alianţa bipartizană cu NATO, care promovează întărirea alianţei cu NATO. Încearcă Statele Unite să construiască o strategie de izolare, care a funcţionat în timpul Războiului Rece, pe care europenii nu sunt capabili să o implementeze singuri?

Christopher Murphy: În mod clar ne-a fost reamintită importanţa NATO, după ani şi ani de neglijare, ca să fiu sincer. În ce priveşte alianţa transatlantică, recunoaştem acum că este important să reinvestim în NATO, iar asta înseamnă că SUA trebuie să îşi asume noi angajamente, pe care preşedintele le-a anunţat, o nouă iniţiativă majoră de a investi un miliard de dolari în relaţia de securitate, iar asta înseamnă că Europa trebuie să facă acelaşi lucru. Suntem încurajaţi de faptul că aici, în România, există un plan pentru următorii ani de a creşte cheltuielile militare interne până la acel standard de 2% din PIB. Dar alte ţări din Europa procedează invers, refuză să facă aceste investiţii. Noi credem că putem susţine acest caz în faţa Congresului SUA, că ar trebui să investim în parteneriatul cu NATO, dar trebuie să vedem că aceleaşi investiţii vin şi din Europa. În acelaşi timp, trebuie să regândim ce înseamnă Articolul 5. El a fost creat să oprească o incursiune militară tradiţională într-o ţară aliată NATO, dar vedem că Rusia şi Putin pun la punct un nou tip de război, în care nu trimite trupe dincolo de graniţe, fie că e vorba de Transnistria, Abhazia şi acum estul Ucrainei, ci folosesc provocări şi intimidări, mită şi sprijin pentru grupările separatiste să preia controlul unei regiuni, fără trimiterea de trupe militare. Deci trebuie să regândim ce înseamnă această protecţie în NATO, pentru că dacă scapă cu aceste activităţi din estul Ucrainei, am putea vedea în viitor activităţi similare în ţările baltice. Trebuie să fim foarte clari ce fel de protecţie oferă NATO.

Ron Johnson: Eu cred că trebuie să recunoaştem că SUA cheltuiesc deja în jur de 600 de miliarde de dolari pe an pentru apărare, aproape 4% din economia noastră. Dacă fiecare ţară NATO ar atinge acea ţintă de 2%, ar însemna un plus de 82 de miliarde de dolari pe an pentru apărare. Vorbim de un plus de 1 miliard din partea SUA, dar ţările europene chiar trebuie să vină şi ele cu o contribuţie şi să onoreze cei 2%. Asta cheltuim pe apărare. Cealaltă componentă foarte importantă este că, dacă vrem să facem Europa sigură, liberă şi prosperă, trebuie să privim la ce îi dă cu adevărat putere lui Vladimir Putin. Sunt rezervele sale de petrol şi gaz şi dependenţa Europei de ele. Ce trebuie făcut în Europa este ruperea acestui monopol, atragerea de investiţii pentru a profita de resursele voastre naturale de energie, şi ca să faci asta e nevoie să scapi de corupţie. Suntem foarte mulţumiţi de România, suntem impresionaţi de un procuror special anticorupţie pe care l-am întâlnit aseară, vrem să facem tot ce putem pentru a-i sprijini eforturile aici, pentru că asta e cu adevărat necesar, trebuie stârpită corupţia din toate ţările europene, pentru a putea atrage genul de investiţii care să te facă mai independent de rezervele ruseşti de gaz şi petrol.

Florin Negruţiu: Este încă NATO o alianţă funcţională? Pentru că există ţări europene care privesc diferit Rusia, care au perspective diferite. Aţi putea construi o altă alianţă cu ţările est-europene, un fel de urmaş al NATO? Au existat dezbateri despre asta.

Ron Johnson: Este absolut funcţională şi este important să înţelegem că NATO este o alianţă defensivă. NATO nu ameninţă pe nimeni. Este un argument foarte important. Vladimir Putin nu trebuie să se simtă ameninţat de NATO, dar trebuie să ne asigurăm că este o alianţă puternică, ce poate fi mereu îmbunătăţită. Dar eu sunt mai preocupat de activitatea economică pe care Vladimir Putin o foloseşte…

„Am fost dezamăgit de reacţia europenilor faţă de agresiunea clară a lui Vladimir Putin”

Florin Negruţiu: Nu credeţi că liniile NATO sunt prea departe în Vest, faţă de linia actuală de conflict?

John McCain: Trebuie să fiu foarte direct. Nu am fost surprins, dar am fost dezamăgit de reacţia europenilor faţă de agresiunea clară a lui Vladimir Putin. A existat un acord la Budapesta, când Ucraina a renunţat la arsenalul nuclear, care spunea că integritatea teritorială a Ucrainei va fi respectată, iar Crimeea făcea parte din el. Dar nu am fost surprins. De ce? Din cauza dependenţei europene de energia rusească. Cheia pentru asta, după cum a spus senatorul Johnson, este să facem toate eforturile pentru a câştiga independenţa energetică a acestor ţări şi cred că România este pe primele locuri în atingerea acestor obiective, inclusiv prin proiectul conductei către Moldova. Acesta este singurul mod prin care putem vedea o reacţie mult mai puternică, mai viguroasă la agresiunea lui Vladimir Putin. Este un fapt.

Christopher Murphy: Avem unele ţări în Europa care nu stau nemişcate în faţa agresiunii Rusiei, ci chiar fac pasul înapoi. Franţa trimite două nave de război Rusiei, care sunt exact acelaşi model folosit pentru preluarea Crimeei. Deci cred că aveţi dreptate când sugeraţi că sunt tensiuni şi întrebări în Alianţă, dar din crize se naşte oportunitatea, iar oportunitatea este să-i convingem pe europeni că aceasta este o alianţă în care merită să investească.

Florin Negruţiu: Dar revenind la întrebare, vedeţi o nouă structură care să organizeze această regiune?

John McCain: Nu, structura NATO este bună, NATO este probabil cea mai de succes alianţă din istorie, dacă te uiţi de când a fost creată, până la prăbuşirea Uniunii Sovietice, la cooperarea transatlantică şi din interiorul comunităţii europene. Trebuie doar să ai curajul să reacţionezi în faţa lui Vladimir Putin şi să iei nişte măsuri care pot avea un impact economic pe termen scurt asupra unor prieteni europeni, şi aici mă refer în mod special la Germania. Este doar un fapt fundamental.

Ron Johnson: Ce s-a întâmplat în Ucraina a fost un semnal de alarmă, nu doar pentru America, ci pentru toată Europa. Acum trebuie să răspundem acestui semnal şi să reinvestim în NATO, să întărim această structură şi să facem activitatea economică să avanseze, pentru a-l slăbi pe Vladimir Putin. Acesta este răspunsul cel mai bun.

Christopher Murphy: Şi să aloci resursele cum se cuvine, adică este o întrebare legitimă unde ar trebui să se afle grosul trupelor în interiorul NATO. Şi cred că este un argument foarte clar, susţinut de ţările baltice, de Polonia, de România, că ar trebui să discutăm despre mutarea puterii din vestul Europei în centrul şi estul Europei, având în vedere noul interes al lui Vladimir Putin de a reinstaura controlul asupra străinătăţii apropiate. Asta nu înseamnă să schimbi structura NATO, ci doar să realoci resursele în interiorul NATO.

John McCain: Vreau să adaug că asta nu înseamnă o nouă bază militară aici, ci doar, de exemplu în România, să folosim facilităţil existente, să facem exerciţii comune în mod regulat şi trupele să se ruleze aici. Dar nu există îndoială că evenimentele din ultimul an au subliniat nevoia de a pune un accent mult mai mare pe capabilităţile NATO din această parte a Alianţei.

Florin Negruţiu: Prin baze regulate înţelegeţi baze permanente NATO-SUA în ţări ca România?

John McCain: Nu, sunt baze de aici, baze din regiune pe care le putem folosi pentru operaţiuni comune, putem activa, antrena apoi rula trupele. Nu vom cheltui bani pentru a construi şcoli, spitale în baze tradiţionale, pe care le ştim din Războiul Rece, pentru că nici nu este nevoie, aşa cum a arătat senatorul Murphy, asta nu e o confruntare în care ruşii să intre printr-o breşă, este vorba de un nou război de tip neregulat cu care ne confruntăm.

Florin Negruţiu: Deci nu sprijiniţi ideea unor baze NATO permanente în ţările din estul Europei?

John McCain: Sprijin ideea bazelor existente deja şi extinderea capabilităţilor din bazele existente, în care putem avea exerciţii comune nu doar cu ţara gazdă, ci şi cu alte state NATO. Şi asta în baza unui program regulat şi continuu.

„Rusia este o benzinărie mafiotă care se dă drept ţară”

Florin Negruţiu: Aţi numit Rusia o benzinărie care se dă drept ţară…

John McCain: Da, şi apoi m-am corectat, am spus o benzinărie mafiotă care se dă drept ţară.

Florin Negruţiu: Ştim cu toţii că multe ţări europene sunt dependente de energia rusească. Vedeţi vreo soluţie pe termen scurt pentru a depăşi această dependenţă?

Ron Johnson: Ar fi util dacă SUA ar anunţa că aprobă legislaţia pentru a permite exportul de gaz natural lichefiat, noi irosim o mare parte din gaz în America, pentru că nu avem pieţe de vânzare. Cred că un semnal pe termen scurt, care să arate că vom sparge acest monopol energetic al lui Vladimir Putin ar fi important. Dar dacă am reduce corupţia…

Florin Negruţiu: Ar fi vorba de o investiţie din ambele părţi.

„Dacă am începe să atacăm corupţia din estul Europei, investiţiile ar curge în Europa”

Ron Johnson: Dacă am începe să atacăm corupţia din estul Europei, investiţiile ar curge în Europa, aţi putea începe să folosiţi propriile resurse naturale. Ştiu că există clar îngrijorări de mediu, dar noi avem o imensă revoluţie energetică în America, din cauza fracturării hidraulice. Voi aveţi aici în Europa resurse de energie şi ar fi de ajutor dacă aţi începe să le exploataţi. Orice se poate face pe termen scurt, pentru a-i semnala lui Putin că zilele sale de monopol s-au terminat, cred că va duce la detensionare şi va mişca lucrurile în direcţia cea bună.

Christopher Murphy: Există semnale pe termen scurt, dar nu există soluţii pe termen scurt. Va fi un angajament pe termen lung în problema independenţie energetice, iar în SUA avem o dezbatere dacă are sens să exportăm GNL. Opinia mea este că dacă eu sprijin asta, vreau să fiu sigur că Europa este gata să-şi creeze propriile rezerve de energie, iar România este un exemplu de ţară care s-a dedicat explorării acestui potenţial, dar Germania îşi închide centralele nucleare, alte ţări din Europa refuză chiar să aibă o discuţie despre fracturarea hidraulică. Deci acesta trebuie să fie un parteneriat, iar sugestia lui Tusk pentru o cooperare colectivă pe energie în Europa este foarte importantă.

Florin Negruţiu: În România au fost proteste de stradă împotriva fracturării hidraulice.

Christopher Murphy: Şi în America au fost.

Florin Negruţiu: Cum le explicaţi acestor oameni beneficiile fracturării hidraulice şi ale gazelor de şist, pentru că resursele aici în România aparţin statului, nu oamenilor care deţin pământul.

Ron Johnson: Le-aş spune să se uite la ce face Vladimir Putin în Crimeea, ce face pentru a destabiliza estul Ucrainei, ameninţarea cu Transnistria. Să se uite la problema geopolitică de a nu fi independent din punct de vedere energetic. Şi apoi să măsoare asta cu ce se poate face într-un mod prietenos cu mediul, pentru a utiliza propriile resurse energetice. Trebuie să pui în balanţă aceste obiective.

Christopher Murphy: Nu este totul sau nimic. Există o dezbatere în SUA despre cum să facem fracturarea şi cred că este foarte potrivit să limităm tehnicile şi chimicalele folosite, să sugerăm că există zone din apropierea resurselor de apă sau a aglomerărilor de populaţie, care ar trebui protejate, există o dezbatere foarte raţională pe care o poţi avea despre această nouă tehnologie.

„Mesajul nostru este că respectăm enorm persoana care conduce instituţia anticorupţie, cred că este un adevărat erou”

Florin Negruţiu: Întărirea armatei este strâns legată de lupta anticorupţie şi aţi menţionat acest lucru. Vicepreşedintele Biden a vorbit despre corupţie când a venit la Bucureşti. Care este mesajul dumneavoastră pentru Parlamentul României, având în vedere că majoritatea membrilor au votat să nu ridice imunitatea unor politicieni acuzaţi de corupţie?

John McCain: Mesajul nostru este că respectăm enorm persoana care conduce instituţia anticorupţie, cred că este un adevărat erou şi evident, dacă Parlamentul a acţionat în aşa fel încât să-i restricţioneze activitatea şi să o dea înapoi, asta ne afectează relaţiile. Nu încercăm să le spunem oamenilor de aici ce ar trebui să facă, dar avem anumite standarde universale pe care ne aşteptăm ca toată lumea să le respecte cât mai mult posibil. Ţara noastră nu este lipsită de corupţie, se întâmplă tot timpul, dar ne luptăm cu ea. Deci vrem să vedem progres în acest domeniu. Şi din nou, nu încercăm să interferăm, doar încercăm să spunem clar că ne afectează relaţiile cu România, dar şi cu alte ţări.

„Ideea că Parlamentul poate proteja pe unii din membrii săi de anchetare este complet străină pentru noi”

Christopher Murphy: Ideea că Parlamentul poate proteja pe unii din membrii săi de anchetare este complet străină pentru noi, în SUA. Dacă un procuror decide să deschidă un caz pe numele unui membru al Congresului, Congresul nu poate face nimic să protejeze acea persoană. Şi aşa este corect şi este un mesaj pe care îl susţinem. Vedem că se fac progrese şi vrem să sprijinim acest progres, dar această discuţie de a continua să permitem Parlamentului să se protejeze prin vot asupra propriei imunităţi ar fi o dezbatere de tot râsul în SUA.

Ron Johnson: Singura cale prin care un om de afaceri, străin sau de aici, îşi va asuma riscul să investească un capital este dacă va realiza că aveţi legi care se aplică tuturor în mod corect şi că există un sistem necorupt. Semnele încurajatoare pe care le-am văzut, fie că e vorba de ce s-a întâmplat pe Maidan în Ucraina, oameni tineri ieşind în faţă şi cerând un guvern mai puţin corupt, fie ce auzim aici în România – tineri care cer acest lucru, sunt semne care ne dau speranţă.

„Sprijin cu tărie un nou set de reguli care ar permite României să intre în Visa Waiver Program”

Florin Negruţiu: Două întrebări scurte, la final. Una este pentru dumneavoastră, domnule senator Murphy. Programul Visa Waiver pentru România.

Christopher Murphy: Sprijin cu tărie un nou set de reguli care ar permite României să intre în acest program, senatorul McCain a fost responsabil cu adoptarea în Senat a unei reforme a legislaţiei privind imigrarea, care ar fi rezolvat această problemă, sperăm ca şi Casa Reprezentanţilor să o susţină.

Florin Negruţiu: Când putem vedea rezolvată această problemă?

Christopher Murphy: Noi am trecut-o prin Senat, deci când membrii Casei Reprezentanţilor vor veni în vizită, îi puteţi întreba pe ei.

John McCain: Continuăm cu toţii să avem acest lucru ca prioritate, nu doar din acest motiv, ci din mai multe motive.

„Sincer, ne este jenă”

Florin Negruţiu: Ultima întrebare, despre ambasadorul SUA la Bucureşti.

John McCain: Cunoaştem problema şi vrem să o rezolvăm, credem că actualul şef al misiunii face o treabă extraordinară, suntem mândri de munca sa şi a echipei lui, dar vom aborda problema şi vom stabili care este cea mai bună opţiune. Sincer, ne este jenă.

Ron Johnson: Motivul pentru care am venit aici este că vrem să sprijinim cât mai mult ce aţi reuşit aici în România şi parte a acestei relaţii este să avem o prezenţă diplomatică puternică aici, deci vom sprijini şi acest lucru cât mai mult.

Florin Negruţiu: Domnilor senatori, vă mulţumesc foarte mult.”

Publika.MD

McCain l-a luat peste picior pe Putin! IATĂ cele mai tari declaraţii făcute pe seama liderului de la Kremlin

Se arata, printre altele, ca:

„Şoimul politicii externe americane” a rămas fidel convingerilor sale şi la Chişinău. Senatorul republican John McCain nu a ezitat să-l ia peste picior pe liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, dar şi întreaga Rusie, în legătură cu recentele evenimente din Ucraina.

În cadrul unei întâlniri cu studenţii, senatorul american John McCain nu a ezitat să facă glume şi să ironizeze pe seama acţiunilor lui Vladimir Putin. Astfel, când s-a referit la sancţiunile impuse de Rusia şi care l-au vizat şi pe el, McCain a spus că regretă că nu a ajuns în Siberia în acest an: „Nu ştiu dacă sunteţi la curent că am fost sancţionat de Vladimir Putin. Din această cauză nu mi-am petrecut vacanţa de primăvară în Siberia, anul acesta”.

De asemenea, oficialul de la Washington a lansat un atac dur la adresa Rusiei, pe care a numit-o „staţie de alimentare cu gaze, care pretinde a fi ţară„.

„Rusia este o staţie de alimentare cu gaze, deghizată sub formă de ţară. De fapt, este vorba despre o mafie care administrează această staţie de alimentare cu gaze, deghizată sub formă de ţară”, a spus McCain.

John McCain a reiterat o declaraţie mai veche, prin care a comparat scenariul lui Vladimir Putin în Ucraina cu cel folosit de Hitler în cel de-al Doilea Război Mondial.

„Rusia vrea să meargă şi să ia o parte din altă ţară pentru că acolo sunt vorbitori de limbă rusă. Acest scenariu a fost început de Hitler, care a mers în ţări din afara Germaniei cu argumente că acolo ar fi fost vorbitori de limbă germană, care aveau nevoie de protecţie”, a spus oficialul american.

Senatorul a ţinut să menţioneze că nu prezice un al treilea război mondial pentru că acţiunile lui Putin vor fi pedepsite de comunitatea internaţională.”

Deosebit de interesant!

In general sunt de acord cu cele afirmate de cei trei senatori, dar as avea cateva remarci de facut…

– Spre exemplu, de ce trebuie eroizata Laura Codruta Kovesi? E un om care-si face datoria. De ce un om care isi face datoria trebuie, in Romania, privit ca un erou? Eu cred ca daca la sefia DNA ar veni cineva de la PSD, atunci si acesta si-ar face datoria cat se poate de bine, poate chiar mai bine, de ce nu?, decat Laura Codruta Kovesi! Poti s-o feliciti pe D-na Kovesi pentru activitatea depusa, poate primi si o decoratie, dar a spune ca e o „eroina”… eu cred ca e prea mult… Pe de alta parte, nu sunt de acord cu ideologizarea luptei impotriva coruptiei. O astfel de activitate este de competenta organelor judiciare, care, intr-adevar, trebuie sa-si faca datoria. Dar asta e una. Insa a transforma totul intr-o ideologie e cu totul altceva, lucru cu care nu sunt de acord.

– Mai trebuie spus ceva legat de afirmatia D-lui. Christopher Murphy:

„Ideea că Parlamentul poate proteja pe unii din membrii săi de anchetare este complet străină pentru noi, în SUA.Dacă un procuror decide să deschidă un caz pe numele unui membru al Congresului, Congresul nu poate face nimic să protejeze acea persoană. Şi aşa este corect şi este un mesaj pe care îl susţinem. Vedem că se fac progrese şi vrem să sprijinim acest progres, dar această discuţie de a continua să permitem Parlamentului să se protejeze prin vot asupra propriei imunităţi ar fi o dezbatere de tot râsul în SUA

In primul rand, vorbim de doua tari diferite, cu Constitutii diferite, cu economii diferite si productivitati, si performante economice diferite. Eu as considera ca dimensionarea justa a statului este esentiala pentru a neutraliza si combate coruptia in Romania. In general vorbind, libertatea economica e mai mare cu cat statul se retrage din economie. Un stat mare (vorbim de stat, nu de tara!!), desi corupt, nu presupune o mare libertate economica. Pe de alta parte, un stat mare este mult mai vulnerabil la fenomenul coruptiei, de aceea unui astfel de stat i se potriveste o conducere autoritara, dictatoriala, pentru a se putea mentine ordinea. In Romania nu numai ca avem un stat mare si ineficient, dar sa ne gandim ca in perioada 2004-2009 au fost angajati 500.000 de oameni la stat, ca functionari de stat, numarul lor total ajungand in 2009 la 1.400.000 de persoane. Cresterea birocratiei la stat presupune predispunerea statului la fenomenul coruptiei. Mai mult, numarul de functionari publici sustenabili de catre stat ar trebui sa fie intre 800.000 de persoane (cati erau la sfarsitul perioadei comuniste) si 900.000 de persoane (sfarsitul guvernarii Nastase). Cresterea abnorma a functionarimii, la stat, determina o foarte buna predispozitie pentru coruptie!

Mai trebuie sa spunem ca la noi statul este si producator de bunuri si servicii, ceea ce in America nu se intampla. Intr-un astfel de stat, precum la noi, atat de diferit de cel american, sa nu ne mire ca exista o coruptie care este, ca sa zic asa, date fiind aceste conditii ale statului de la noi, in firea lucrurilor. Dar trebuie aratat ca si sectorul privat, in general vorbind, e foarte slab la noi, atat din punctul de vedere al productivitatii, al specializarii pe anumite tipuri de produse, cat si din punctul de vedere al competitivitatii, lucru ce nu se poate spune despre US.

Am facut acest mic expozeu deoarece eu cred ca trebuie sa intelegem bine cum stau lucrurile aici, printr-o comparatie cu America, daca tot facem comparatii!

– Reducerea dependentei energetice fata de Rusia. Da, e adevarat, resurse proprii… Dar cat sunt de mari aceste resurse? Ajung? Ideea proiectului Nabucco era foarte buna! Ar fi, iata, mai multe posibilitati, inclusiv importul de gaz lichefiat din SUA. Eu cred ca e destul de clar ca in aceasta ecuatie „energetica” este prezent interesul unor companii americane. Care vor sa patrunda pe piata europeana. Aici UE are un cuvant de spus. Cum se pozitioneaza Romania? Deocamdata, in Romania, nu prea mi se pare ca exista un mare entuziasm in privinta exploatarii gazelor de sist… Totusi, Romania, din cate inteleg, sta bine la capitolul acesta: reducerea dependentei fata de energia ruseasca. Dar ce sa mai vorbim de Germania, si ma refer, desigur, la Nord Stream!!!! Pentru ca, prin acest proiect, Germania s-a legat practic de Rusia si e greu de tot de dezlegat!! Mai ales daca Rusia va furniza gaze Germaniei la preturi mici, foarte competitive. Bulgaria, o alta tara foarte dependenta de gazul rusesc si cred ca suspendarea proiectului South Stream o afecteaza destul de tare!

Lovitură grea pentru Rusia: Bulgaria suspendă conducta South Stream. Cum arată tabla de şah a dependenţei europene de gazele ruseşti

„În aceeaşi zi în care trei dintre cei mai influenţi senatori americani au ajuns la Sofia, via Bucureşti, premierul Bulgariei a anunţat că ţara sa suspendă construcţia conductei de gaz rusesc South Stream, ca răspuns la solicitările Uniunii Europene şi ale SUA. În contextul unei crize care tinde să se detensioneze, cu Ucraina, Rusia deţine încă un control relativ asupra pieţelor europene de energie, ţinând practic captive câteva ţări şi făcând Europa să depindă de exporturile sale de gaz. Senatorii americani au vorbit la Gândul despre necesitatea Europei de a sparge monopolul energetic rusesc şi de a reduce dependenţa de gazul rusesc, pentru a putea astfel să existe o reacţie unitară de securitate la agresiunile Rusiei. „Rusia este o benzinărie mafiotă care se dă drept ţară”, a spus republicanul John McCain. Reacţia Europei nu este atât de palidă pe cât pare, fiind pierdută în birocraţia de la Bruxelles: UE a accelerat recent cursa pentru scăderea acestei dependenţe, iar gestul Bulgariei, ţară care importă aproape 90% gaz rusesc, dă o gură de aer Europei şi o lovitură dură proiectului-fanion al Gazprom.

Bulgaria a anunţat duminică după-amiază că suspendă pe termen nedefinit lucrările la conducta de gaz South Stream, controlată de Rusia şi care ar urma să aducă gazul rusesc către pieţele europene, ocolind Ucraina. Decizia vecinilor noştri vine ca urmare a cererii Comisiei Europene de a investiga dacă acest contract respectă reglementările privind concurenţa şi monopolul energetic. UE este îngrijorată că acest contract a fost acordat ruşilor fără să existe o licitaţie publică, iar proiectul conductei South Stream pare să contravină directivelor europene, care spun că o conductă trebuie să fie deschisă mai multor furnizori, pentru a exista concurenţă şi diversitate a resurselor.

Totodată, SUA şi-a exprimat nemulţumirile legate de faptul că firma care urmează să construiască tronsonul South Stream în Bulgaria – Stroytransgaz –, este o subsidiară Gazprom, deţinută de oligarhul rus Ghenadi Timcenko, un apropiat al lui Vladimir Putin şi care se află pe lista de sancţiuni a Washingtonului, deschisă ca urmare a anexării Crimeei de către Rusia şi a destabilizării estului Ucrainei.

“Am decis oprirea construcţiei. În funcţie de consultările cu Burxelles-ul, vom decide cum va evolua lucrarea”, a declarat premierul Bulgariei, Plamen Oreşarski.

Declaraţia sa a venit la scurt timp după ce trei dintre cei mai influenţi senatori americani – John McCain, Ron Johnson şi Christopher Murphy – au sosit la Sofia, de la Bucureşti, unde au vorbit în exclusivitate la Interviurile gânduldespre necesitatea Europei de a sparge monopolul energetic rusesc asupra unor pieţe de energie şi de a reduce dependenţa de gazul rusesc, pentru a putea astfel să existe o reacţie unitară de securitate la agresiunile Rusiei, similare cu cele din Ucraina.

South Stream este un proiect-fanion al politicii de energie a Rusiei, care are ca scop nedeclarat folosirea resurselor naturale, precum gazul şi petrolul, pentru a exercita influenţa şi controlul Moscovei asupra clienţilor săi. South Stream a apărut ca răspuns la proiectul conductei de gaz Nabucco, susţinută de mai mulţi parteneri europeni, printre care România, dar şi de SUA. Nabucco a fost abandonat în 2013, ca urmare a faptului că finanţatorii săi nu au reuşit să securizeze furnizori de gaz din zona Mării Caspice – Azerbaidjan, Turkmenistan, aceştia orientându-se către alte pieţe sau proiecte (în 2013, Azerbaidjan a ales să livreze gazele de la Şah Deniz către Europa prin conducta trans-adriatică TAP). Proiectul rusesc South Stream a rămas însă în picioare, urmând să demareze în 2018 pe traseul Rusia – Marea Neagră – Bulgaria, de aici urmând să se ramifice către Grecia şi Italia, pe de o parte, iar pe de altă parte spre Serbia, Macedonia, Slovenia, Ungaria şi Austria. România a fost abordată de Rusia pentru a face parte din proiect, în detrimentul Bulgariei, însă Bucureştiul a refuzat oferta.

Americanii la Bucureşti: de la „Rusia este o benzinărie mafiotă”, la „ruperea monopolului rusesc”

Înainte de a ajunge la Sofia, senatorii americani John McCain, Ron Johnson şi Christopher Murphy au trecut prin Bucureşti, unde s-au întâlnit cu preşedintele Traian Băsescu, cu ministrul de Externe Titus Corlăţean, dar şi cu şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi. Într-un interviu exclusiv acordat gândul, oficialii americani au vorbit printre altele şi despre necesitatea Europei de a contracara această politică agresivă a gazului, promovată de Rusia, pentru a-şi exercita influenţa în străinătatea apropiată şi în Europa.

„Rusia este o benzinărie mafiotă care se dă drept ţară”, a spus tranşant senatorul republican John McCain, iar reacţia slabă a europenilor în criza din Ucraina a fost pusă exact pe seama clientelismului unor puteri europene faţă de această “benzinărie”.

„Nu am fost surprins, dar am fost dezamăgit de reacţia europenilor faţă de agresiunea clară a lui Vladimir Putin. (…) De ce? Din cauza dependenţei europene de energia rusească. Cheia pentru asta este să facem toate eforturile pentru a câştiga independenţa energetică a acestor ţări şi cred că România este pe primele locuri în atingerea acestor obiective, inclusiv prin proiectul conductei către Moldova. Acesta este singurul mod prin care putem vedea o reacţie mult mai puternică, mai viguroasă la agresiunea lui Vladimir Putin”, a spus McCain.

La rândul său, republicanul Ron Johnson a vorbit despre găsirea unuia dintre punctele sensibile ale lui Putin – rezervele de gaz şi de petrol – şi de spargerea monopolului rusesc pe pieţele europene de energie.

“Dacă vrem să facem Europa sigură, liberă şi prosperă, trebuie să privim la ce îi dă cu adevărat putere lui Vladimir Putin. Sunt rezervele sale de petrol şi gaz şi dependenţa Europei de ele. Ce trebuie făcut în Europa este ruperea acestui monopol, atragerea de investiţii pentru a profita de resursele voastre naturale de energie”, a spus Ron Johnson.

Printre soluţiile propuse de senatorii americani în acest sens s-au numărat exploatarea gazelor de şist, cu asigurarea protecţiei mediului şi a impunerii unor restricţii exploatărilor de acest fel (distanţa faţă de sursele de apă sau de aglomerările de populaţie), precum şi achiziţia de gaz natural lichefiat, pe care SUA se pregăteşte să îl exporte, având surplus de pe urma revoluţiei energetice declanşate de exploatarea gazelor de şist.

„Ar fi util dacă SUA ar anunţa că aprobă legislaţia pentru a permite exportul de gaz natural lichefiat, noi irosim o mare parte din gaz în America, pentru că nu avem pieţe de vânzare. Cred că un semnal pe termen scurt, care să arate că vom sparge acest monopol energetic al lui Vladimir Putin ar fi important”, a spus Ron Johnson.

Dependenţa Europei de gazul rusesc: media importurilor de 25%, ţări dependente 100%

Procentul importurilor de gaz rusesc, pe ţări. Sursa: The Economist.

Mult temuta dependenţă a Europei de gazul rusesc nu este atât de covârşitoare pe cât sună, însă reprezintă o ameninţare reală, pentru că unele ţări depind 100% sau în proporţii mari de importurile de gaz din Rusia. Media importurilor ruseşti în UE era însă de doar 24% în 2012, conform The Economist. În 2013, acestea au crescut la 39%, conform Comisiei Europene.

Ţările absolut captive în monopolul energetic al Moscovei sunt Lituania, Estonia, Letonia şi Finlanda, care importau 100% din necesarul de gaz din Rusia, în 2012. Le urmează îndeaproape Bulgaria (89%), Slovacia (83%) şi Ungaria (80%). Slovenia, Austria, Polonia, Cehia sau Grecia importă şi ele mai mult de jumătate din necesarul intern de gaz din Rusia.

România stă bine din acest punct de vedere, nebazându-se pe importurile de gaz din Rusia decât în proporţie de 24% în 2012, în ultimii ani această cifră nedepăşind 30%, în funcţie de duritatea iernilor.

Principala problemă este însă că aproximativ jumătate din exporturile de gaz ale Rusiei către Europa trec prin Ucraina, iar dată fiind criza dintre cele două ţări, există riscul să asistăm din nou la o „închidere a robinetului”, similară cu crizele din 2009 sau din 2006, când Europa a rămas fără gaze în plină iarnă, din cauza disputelor Kiev-Moscova. Deja Gazprom a anunţat că tarifele la gaz pentru Ucraina vor creşte cu 44%, la 385 de dolari pe mia de metri cubi, ca urmare a răsturnării regimului Ianukovici şi a orientării Ucrainei către asocierea cu UE.

O criză a gazelor provocată pe relaţia Ucraina-Rusia nu ar mai fi însă atât de serioasă ca în trecut, pentru că Europa a început să lucreze deja la diversificarea resurselor de gaz şi la interconectarea reţelelor interne de furnizori.

Totuşi, influenţa politică pe care Rusia o exercită prin intermediul exporturilor sale de gaze nu trebuie văzută ca o stradă cu sens unic. Politica de închidere a robinetului nu funcţionează aşa de uşor pe cât este percepută de public, pentru că, în primul rând, Rusia este interesată să îşi valorifice financiar resursele. Exporturile de gaz şi de petrol ale Rusiei constituie aproximativ 70% din exporturile anuale ale Rusiei, aducând venituri de peste 500 de miliarde de dolari, adică mai mult de jumătate din bugetul Federaţiei Ruse. Piaţa europeană joacă un rol important în această schemă de business, pe care Rusia nu îl poate sacrifica prea uşor.

Reţelele de gaz ale Rusiei în Europa

Conductele de gaz ale Rusiei şi ieşirile spre Europa.

În ultimii ani, chiar Rusia a lucrat la o diversificare a căilor de transport al gazului către Europa, pentru a nu mai depinde de ţări de tranzit ca Ucraina sau Belarus, principalele căi de acces ale gazului rusesc către Europa. Astfel, o criză ruso-ucraineană cu efecte de tip „închiderea robinetului” nu este de dorit nici de către ruşi, care pun mai presus interesul de business, decât cel politic, în zona occidentală, pe scurt vor să-şi vândă gazele la un preţ cât mai bun.

Gazul rusesc intră în Europa prin conducta Yamal, care trece prin Belarus către Polonia şi Germania, prin conducta Blue Stream, care duce gazul rusesc către Turcia, prin conducta Nord Stream, care duce gazul rusesc direct în Germania, prin Marea Baltică, evitând ruta Belarus-Polonia. Principalul proiect la care visează Rusia pentru a-şi acoperi reţeaua de distribuţie a gazului în Europa este South Stream, care ar urma să treacă prin Marea Neagră şi Bulgaria, către sudul şi centrul Europei. Proiectul evită Ucraina, scăpând astfel de efectele unei crize politice cum este cea actuală.

Gazul rusesc, o armă cu două tăişuri, care a ajuns să rănească Moscova. Reacţia UE, după criza ucraineană

Politica Rusiei de a folosi petrolul şi gazele drept arme de exercitare a influenţei şi controlului asupra clienţilor ţinuţi captivi energetic s-a întors în ultimii ani împotriva Rusiei. În 2009, analistul rus Dmitri Trenin, directorul Centrului Carnegie Moscova, arăta că Rusia şi-a comparat resursele de gaz şi petrol cu arsenalul nuclear din timpul Războiului Rece, însă folosirea acestei arme s-a dovedit un dezastru. Rusia a pierdut încrederea clienţilor săi europeni, după crizele gazului cu Ucraina din 2006 şi 2009, şi a pierdut alianţe energetice cruciale în Asia Centrală, în Azerbaidjan şi Turkmenistan, care s-au orientat către China sau către Occident cu exportul de gaze.

„Spaima că Rusia va crea un califat al gazelor în Asia Centrală s-a dovedit a fi nefondată”, spunea Trenin.

Acum, după criza cu Ucraina din 2014, Rusia se află în faţa unui nou moment de răscruce în ce priveşte exporturile de energie către Europa. „Ucraina ar putea fi paiul care a rupt spinarea cămilei”, spune profesorul Ariel Cohen, de la The Heritage Foundation. Şi asta pentru că Europa nu mai este dispusă, ca în 2009, să stea cu mâinile în sân privind cum Rusia se joacă cu robinetul de gaz după bunul plac.
Europa a început să lucreze activ la căutarea de metode de a contracara această dependenţă de gazul rusesc.

Mai mult, ca urmare a crizei din Ucraina, Comisia Europeană a anunţat la sfârşitul lunii mai că accelerează politica de reducere a dependenţei energetice a UE, printr-o nouă strategie europeană de securitate energetică. La sfârşitul lunii iunie, Comisia urmează să prezinte primele măsuri concrete în acest sens şi să anunţe care sunt cele 33 de proiecte considerate esenţiale pentru securitatea energetică a UE.

„Ca răspuns la situaţia geopolitică actuală şi la dependenţa UE în materie de importuri, Comisia pledează pentru o nouă strategie europeană de securitate energetică. Diversificarea surselor de aprovizionare externe, modernizarea infrastructurii energetice, finalizarea pieţei interne de energie a UE şi realizarea de economii de energie sunt printre principalele sale puncte”, arăta Comisia Europeană în luna mai.

Pe termen scurt, UE vrea să efectueze teste de stres care să simuleze o tăiere a gazelor ruseşti pe timpul iernii, via Ucraina, precum şi să crească stocurile de gaze, să dezvolte infrastructura care să permită fluxurile inverse de gaz, să reducă nevoia europeană de gaz pe termen scurt şi să folosească mai mulţi combustibili alternativi.

De altfel, Comisia Europeană lucrează mai demult la această strategie. În octombrie 2013, Comisia a anunţat că a adoptat o listă cu 248 de proiecte de infrastructură energetică, în cadrul programului TEN-E (Trans European Network – Energy), numite “proiecte de interes comun” (PCI). Banii puşi la bătaie pentru aceste proiecte se ridică la 5,85 miliarde de euro, pentru perioada 2014-2020.

Câteva dintre cele mai importante proiecte de conducte de gaz alternative la cele ale Rusiei, sprijinite de UE, sunt TAP (Trans Adriatic Pipeline, care aduce gazul din Azerbaidjan prin Turcia, către Grecia, Albania, Marea Adriatică şi Italia) şi interconectarea mai multor conducte care să aducă gazul din Turkmenistan şi Azerbaidjan, prin Turcia şi Georgia, către Europa –  TCP (Trans Caspian Pipeline), TANAP (Trans Anatolia Pipeline) şi extinderea Conductei sud-caucaziene Baku-Tbilisi-Erzurum (Azerbaidjan-Georgia-Turcia).

Alternativele Europei la gazul rusesc: GNL, gazele de şist şi interconectorii

Europa foloseşte deja alternative la gazul natural clasic, unde Rusia deţine un control semnificativ asupra exporturilor.

În contextul în care SUA a atins surplusul de gaze, din cauza revoluţiei gazelor de şist, şi caută să adopte legislaţia care să-i permită să exporte gazul sub formă lichefiată către Europa şi alte pieţe de desfacere, bătrânul continent foloseşte deja într-o măsură considerabilă această formă de energie importată. Europa importa în 2012 gaz natural lichefiat (GNL) din Qatar (31%), Nigeria (14%) şi Algeria (11%), conform The Economist. Totuşi, importurile de GNL au variat mult – dacă în 2011 se ridicau la 86,5 miliarde de metri cubi, în 2013 au fost doar de 45,7 miliarde.

Există însă deja proiecte care să aducă GNL în Europa, prin crearea de terminale pe coastele maritime, care să convertească gazul lichid transportat pe mări în forma sa naturală: România dezvoltă un terminal de GNL la Constanţa, Polonia şi Lituania construiesc terminale la Marea Baltică, iar Croaţia vrea şi ea unul la Adriatică.

Un impediment în calea acestei alternative este că ţările exportatoare investesc enorm în tehnologia de lichefiere a gazului şi caută clienţi stabili, bogaţi şi de volum – China, Japonia, astfel că preţurile pentru GNL nu concurează cu cele la gazul clasic. Dacă SUA ar începe să exporte GNL către Europa, preţurile ar scădea şi această alternativă ar deveni viabilă.

Interconectorii sunt mici conducte de legătură între cele deja existente, care permit accesul la mai multe reţele de transport de gaz, ceea ce permite concurenţa la preţ şi scăderea dependenţei de un singur furnizor – recte Rusia. UE lucrează deja din greu la această strategie de contracarare a influenţei ruseşti, pe reţeaua de conducte Nord-Sud, în special în Ungaria, Slovacia şi Cehia, care îşi pot astfel lua astfel gazul din reţeaua baltică şi de la Marea Nordului.

Sursa: Comisia Europeană.

Nu în ultimul rând, gazele de şist sunt luate în calcul, în ciuda suspiciunilor privind problemele de mediu pe care le creează exploatarea lor prin tehnologia fracturării hidraulice. Polonia este singurul stat european care a început exploatarea gazelor de şist, însă europenii nu sunt unitari în politica faţă de această formă de energie alternativă, pe care SUA o promovează puternic în Europa, dat fiind succesul enorm de care s-a bucurat acasă la americani.

Stadiul exploatării gazelor de şist în Europa. Sursa: The Economist.

Deocamdată, conform estimărilor europene, rezervele de gaze de şist se ridică la aproximativ un sfert din cele ale SUA, adică în jur de 11.700 de miliarde de metri cubi. Exploatarea lor este însă problematică, pentru că legile, lipsa tehnologiei şi provocările de mediu sunt abordate diferit în fiecare stat european. Dacă România a permis explorarea pentru a permite companiilor să verifice dacă aceste resurse merită exploatate, Franţa, Cehia, Olanda sau Bulgaria au interzis orice activitate în domeniu. Exploatarea gazelor de şist se va ridica la doar 4 miliarde de metri cubi pe an în Europa, în 2020, conform The Economist, o proporţie infimă din necesarul de consum european.

Ce face România, în cadrul securităţii energetice UE, pentru contracararea Rusiei

România dezvoltă mai multe proiecte care întăresc securitatea energetică a UE şi sunt menite să îi reducă dependenţa de importuri. Acestea sunt incluse în lista proiectelor de interes comun, adoptată de Comisia Europeană.

Printre proiecte se numără integrarea sistemului de tranzit şi de flux invers al gazului, la Isaccea şi Siliştea, către Bulgaria; creşterea capacităţii de stocare de gaz la Depomureş; integrarea în conducta AGRI (Azerbaidjan-Georgia-România), care să ducă gazul mai departe în Ungaria, pe la Arad, dar şi extinderea către Constanţa, la terminalul de GNL; interconectarea pe ruta Bulgaria-România-Ungaria-Austria, a unei conducte care să fie legată la TANAP, TCP şi TAP; conducta submarină White Stream, care să lege Georgia de România, prin Marea Neagră, fiind conectată la TCP – TransCaspian Pipeline, proiect care să aducă gaz din Azerbaidjan şi Turkmenistan.”

De aceea era bun gazoductul Nabucco, pentru ca era asiguratoriu iar securitatea sa ar fi trebuit sa fie aparata cu ajutorul fortelor armate, cu ajutorul NATO! Bineinteles, daca ideea este ca sa se importe gaz lichefiat din America, putem lucra impreuna la un astfel de proiect. Ar fi o chestie foarte interesanta: preturile ar scadea! 🙂 In orice caz, ce e important de retinut este ca exista solutii pentru reducerea dependentei si chiar castigarea independentei fata de gazul rusesc!! Un lucru deosebit de important, cu consecinte geopolitice majore!

McCain despre Rusia: „Benzinaria mafiota care se da drept tara”

Ca aceasta caracterizare facuta Rusiei va ramane celebra, nu ma indoiesc. Insa e ceva care nu-mi place in aceasta caracterizare, si o spun cu tot respectul fata de Dl. McCain! Daca e asa cum spune, atunci americanii par niste copii care se joaca cu focul in jurul benzinariei… Lucrul asta m-a speriat cel mai tare, pentru ca daca zisa benzinarie, fie ea si mafiota, va face explozie, va dati seama ce ar insemna asta? Si gandul te duce la scutul antiracheta, insa iata ce afirma fondatorul Stratfor, Dl. George Friedman:

HotNews

George Friedman/Stratfor, dupa vizita la Bucuresti: Daca scutul antiracheta inlocuieste, in loc sa completeze alte chestiuni de baza pentru interesul national, atunci trebuie cu totii sa citim povestea Liniei Maginot

Se arata, printre altele, ca:

Relatiile economice cu SUA si rezolvarea spectrului larg de probleme de securitate nationala sunt mult mai importante pentru Romania decat scutul antiracheta, apreciaza George Friedman, fondatorul si presedintele grupului de consultanta strategica Stratfor, intr-o ampla analiza realizata dupa recenta sa vizita la Bucuresti. El scrie ca pentru a intari o relatie multidimensionala necesara cu SUA, Romania trebuie sa-si rezolve problema „paralizanta” a birocratiei. Daca un sistem antiracheta e dezvoltat in paralel cu solutii de baza pentru interesele nationale, „nu am nicio obiectie. Daca, in schimb, este cladit in locul acestor lucruri, atunci trebuie cu totii sa citim povestea Liniei Maginot”, scrie Friedman.

[…]

Perceptii diferite

Perspectiva mea asupra locului Romaniei in lume nu pare pe gustul Secretarului General al NATO, Anders Fogh Rasmussen, sau al Presedintelui Romaniei Traian Basescu. Discutiile mele cu acesti lideri sunt o poveste ce merita istorisita, deoarece m-au purtat intr-o veritabila calatorie geopolitica.

In timpul vizitei mele in Romania, m-am intalnit cu Basescu, cu Premierul Victor Ponta si cu alte autoritati. Am purtat si o discutie la Banca Nationala a Romaniei. In timpul acestor intalniri, am folosit argumente pe care cititorii mei le stiu. Am argumentat ca epoca de dupa sfarsitul razboiului rece s-a incheiat si ca Romania are nevoie sa-si domoleasca substantial asteptarile in privinta insemnatatii statutului de membru UE. Le-am spus liderilor romani ca ar trebuie sa respire usurati ca Romania are propria moneda. Am mai argumentat ca NATO nu are nici intentia comuna, nici capacitatea militara de a actiona in comun, deoarece majoritatii armatelor Europei le lipseste capacitatea de a desfasura operatiuni militare sustinute. NATO nu este o alianta, ci doar o grupare de tari – o coalitie a vointei care de cele mai multe ori, asa cum s-a vazut in Libia sau Mali, nu are prea mare vointa.

Am mai argumentat ca rusii nu-si urmarest interesele nationale prin forta militara. Mai degraba, Moscova profita de pe urma slabiciunii Uniunii Europene pentru a tese o panza de relatii comerciale in tarile din vechea Europa de Est, realizand un fait accompli economic. Drept urmare, interesele de securitate nationala ale Romaniei ar avea mai mult de castigat de pe urma investitiilor SUA – in special in sectorul strategic al energiei si resurselor minerale – decat daca se bazeaza pe Uniunea Europeana sau NATO.

Romanii inteleg slabiciunile acestor aliante. Totusi, cu toata dezordinea Europei, increderea Romaniei in Europa este puternica. Increderea intr-un bloc economic european si intr-o alianta nord-atlantica ce include SUA este un canon al culturii politice romanesti. Probabil cea mai mare preocupare actuala a liderilor romani, una ce a dominat multe dintre discutiile mele, este dezvoltarea unui sistem de aparare antiracheta in Europa.

Intregul spectru al sprijinului militar

SUA au permis ca un program de aparare antiracheta in Europa sa devina principalul simbol al angajamentului de sprijin american pentru aceasta regiune. Est-europenii, mai ales, vad in desfasurarea acestui sistem un semn al angajamentului american, chit ca el nu are drept scop anume sa protejeze tara unde este desfasurat. Lucrurile se petrec potrivit teoriei ca oriunde isi instaleaza SUA o baza, trupele americane vor fi acolo sa protejeze locurile. Gandurile Washingtonului referitoare la scutul de aparare s-au tot schimbat dupa administratia Bush. Avansul tehnologic a deschis usa pentru baze alternative, dar romanii percep un alt motiv pentru aceste schimbari: rusii au obiectii majore fata de acest program. Desi rachetele lor ar putea sa copleseasca usor sistemul, rusii cred, asemenea est-europenilor, ca programul este pur si simplu prima faza a unei desfasurari americane de-a lungul frontierelor sferei de influenta a Rusiei. Americanii nu au de gand sa se confrunte cu rusii pentru ceva ce reprezinta o chestiune marginala la Washington, iar ei cauta in mod constant cai sa se retraga din acest angajament.

Acest lucru produce nervozitate in regiune, mai ales pe masura ce Uniunea Europeana se dezintegreaza. Am argumentat ca scutul antiracheta nu ar trebui sa fie vazut drept singura masura a angajamentului american. Romania si alte tari est-europene au, fara indoiala, nevoie de asistenta si sprijin militar substantial. Dar ce le trebuie lor tine de sisteme antiaeriene si antitanc, avioane de lupta pentru superioritate aeriana si sprijin logistic – si au nevoie de suficiente astfel de lucruri pentru a face fata unor amenintari mai simple, dar imediate la adresa securitatii nationale. Sistemul antiracheta vizeaza o dimensiune a securitatii Romaniei, dar nu face nimic la adresa altor dimensiuni mai evidente.

Am argumentat ca atentia strategica a Romaniei ar trebuie sa se concentreze asupra achizitionarii unor sisteme conventionale practice, in masura sa faca fata amenintarilor care evolueaza. SUA ar trebui judecate, drept urmare, nu prin prisma angajamentului lor pentru scutul antiracheta, ci prin cea a dorintei de a contribui la intregul spectru de nevoie de securitate ale Romaniei. Asemenea, NATO nu ar trebui sa fie judecata prin prin prisma  angajamentului pentru scutul antiracheta, ci prin dorinta membrilor sai de a colabora si prin capacitatea reala a fortelor lor armate de a face acest lucru.

Amenintari reale si amenintari perceptute

Rasmussen s-a intalnit cu presedintele roman la cateva zile dupa vizita mea acolo si, se pare, punctele mele de vedere au aparut in discutie. Intr-o declaratie publica, Rasmussen a spus ca nu este de acord cu evaluarea mea. El a insistat ca Romania va fi protejata in fata unei eventuale amenintari balistice si a spus ca NATO a adoptat o abordare adaptiva in etape a instalarii unui sistem de aparare antiracheta, obiectivul fiind acela de a acoperi toata populatia Europei si toate natiunile NATO, inclusiv Romania. Rasmussen a spus ca se asteapta ca a treia si cea din urma faza sa fie finalizata pana in 2018.

Problema, in cazul declaratiei lui Rasmussen, este ca el considera ca Romania se confrunta cu o amenintare balistica. Altfel spus, daca eu iau in considerare toate amenintarile cu care se confrunta Romania, atacurile cu racheta nu sunt sus pe aceasta lista. Rusia nu le va folosi, iar acest sistem nu ar putea sa le blocheze. Iranianii nu au inca un sistem de rachete balistice, iar o optiune ofensiva ar fi mult mai eficienta in abordarea unei amenintari iraniene. In esenta, proiectele de aparare antiracheta presupun cheltuirea unui volum imens de bani fara sa raspunda intereselor nationale reale ale Romaniei. Acestea includ securitatea interna in fata unor actori non-statali, securitatea frontierelor si administrarea viitorului Moldovei in cazul unei destabilizari in acea tara.

Ceea ce ma intereseaza cel mai mult in legatura cu aceste schimburi de opinii este ca, atunci cand am fost intrebat in legatura cu apararea antiracheta, intrebarea nu era legata de NATO, ci de SUA. Nu am fost intrebat nici in legatura cu un scut antiracheta european, ci cu instalarea unei componente in Romania. Ceea ce-si doreau romanii era o unitate militara americana in Romania, iar ei au interpretat schimbarile de design americane, ce ar putea elimina o astfel de unitate, drept o abandonare a angajamentului SUA fata de Romania. Cu toate acestea, presedintele roman a sustinut pozitia lui Rasmussen si a respins-o explicit pe a mea.

Rasmussen conduce NATO, o organizatie care are cateva proiecte semnificative in derulare – iar acesta este unul major. Ca cineva sa afirme ca proiectul principal al NATO ignora necesitatile extinse ale securitatii nationale romanesti il va irita fara indoiala, mai ales ca el stie ca scutul antiracheta, in loc sa fie parte a unei strategii NATO, este un substitut pentru o strategie NATO. NATO nu are o strategie reala in acest moment, deoarece nu exista un acord politic legat de ceea ce ar trebui sa insemne acea strategie.

Ultimul meu argument in discutiile cu romanii a fost ca, in cele din urma, numai ei isi pot garanta propria securitate nationala. SUA pot fi presate sa participe in conformitate cu interesele lor strategice si economice, dar nu poate inlocui fortele romanesti in protejarea intereselor nationale ale Romaniei. Asa a functionat NATO in timpul razboiului rece si asa trebuie sa functioneze organizatia acum. Numai puterea romaneasca poate sa asigure dimensiunile multiple ale securitatii nationale romanesti. NATO si SUA pot reprezenta ultima cale de scapare, dar nu pot fi prima optiune. Drept urmare, Romania ar trebui sa caute sprijin pentru a-si raspunde nevoilor esentiale, lipsite de luciu pentru o capacitate adecvata de autoaparare. Bucurestiul ar trebui sa nu se preocupe cu desfasurarea unei parti dintr-o instalatie avansata, conceputa pentru un singur scenariu, daca aceasta afecteaza capacitatea de raspuns in cazul mai multor scenarii. Europa in intregul ei ar putea avea nevoie de aparare antiracheta, dar Romania si tarile-surori care au trecut prin experienta ocupatiei sovietice au nevoie mult mai mare de alte lucruri.

Am mai discutat despre interesul Romaniei de a se alinia cu Polonia si Turcia. Aceste trei tari impartasesc trecutul confruntarii cu puterea rusa. Toate trei au nevoie si doresc sa cladeasca relatii comerciale puternice cu rusii, dar au nevoie sa se asigure ca acele interese comerciale nu le reduc autonomia nationala si nu le submineaza interesele nationale. Am scris, in trecut, despre Intermarium – alianta de natiuni de la Baltica la Marea Neagraa – iar pentru romani Polonia si Turcia sunt parteneri potential importanti.

Argumentul meu impotriva scutului antiracheta nu este ca acesta ar fi o idee inerent proasta sau ca participarea la cel mai inalt nivel nu ar fi in interesul Romaniei, ci ca NATO este, in prezent, incapabila sa raspunda unor necesitati de securitate mai presante din regiune, indeosebi securitatea pentru linia ce trece prin Polonia, Slovacia, Romania, Bulgaria si Turcia. Aceasta linie reprezinta in prezent frontiera estica a peninsulei europene si, in timp ce fiecare tara trebuie sa aiba schimburi comerciale extinse cu Rusia, ele trebuie sa fie capabile si sa se protejeze. Dolarii americani cheltuiti pentru limitarea puterii dure a Rusiei in regiune ar face mai mult pentru a sprijini interesele Romaniei decat ar face-o apararea antiracheta, iar acest lucru ar fi mai potrivit si intereselor SUA. In aceasta discutie, NATO nu joaca, din nefericire, un rol semnificativ. In timp ce un angajament substantial de aparare a Romaniei ar putea veni din partea SUA, o grupare regionala, in interiorul sau in afara NATO, este necesara inainte de toate pentru a putea realiza cadrul unei colaborari relevante.

Dezvoltarea unei relatii cruciale

Provocarea cu care se confrunta Romania este sa dea o dimensiune economica relatiei sale politice si militare cu SUA. In mod inerent, o relatie multidimensionala se poate autosustine mult mai usor decat o relatie exclusiv politico-militara. Problema nu tine de lipsa proiectelor, care ar putea fi numeroase. Problema tine de birocratia romaneasca, ce poate fi paralizanta. In relatiile economice, predictibilitatea, transparenta si eficienta sunt esentiale. Niciuna dintre acestea nu exista in Romania. Una dintre ideile pe care le-am exprimat in timpul vizitei a fost ca, pentru Romania, reducerea birocratiei si cresterea vitezei birocratice si a predictibilitatii sunt chestiuni ce tin de securitatea nationala. Pentru SUA, ca pentru majoritatea tarilor, este mai usor sa sprijine state unde au un interes economic.

Avand in vedere slabiciunea Uniunii Europene si dezordinea din NATO, Romania trebuie sa alimenteze relatiile sale bilaterale cu SUA, iar aceasta presupune sa se miste dincolo de relatiile sale cu Washington-ul. Relatiile militare sunt discutate la Washington D.C.; afacerile se poarta la Seattle, Houston sau Chicago. O calatorie geopolitica prin SUA ar incepe prin a explica limitele Washington-ului si si puterea prezenta in alte orase americane. Romanii trebuie sa inteleaga SUA asa cum sunt si ca angajamentul Washington-ului fata de o tara creste odata cu interesele de afaceri. Daca Romania doreste relatii militare mai stranse in SUA, rationalizarea regulilor privind investitiile este mult mai importanta decat scutul antiracheta.

Nu este limpede daca SUA inteleg semnificatia strategica a Romaniei sau a altor tari est-europene. Nu este clar daca Romania intelege cum functioneaza SUA sau cum sa atraga SUA intr-un angajament strategic. Pe parcursul celei de-a doua jumatati a razboiului rece, Romania a nedumerit SUA, iar SUA au nedumerit Romania in timpul scurs de a caderea comunismului. Din punctul meu de vedere, conversatia trebuie sa se distanteze de obsesia americana fata de tehnologia complexa sau de nevoia NATO de a avea un proiect ce pare semnificativ, dar care nu raspunde riscurilor serioase si temerilor Romaniei privind o excludere din Europa. SUA si Romania trebuie sa se concentreze pe un calcul rece al interesului national, inclusiv chestiuni de baza precum vanzarea unor elicoptere de transport si procesarea rapida a proiectelor de catre ministere. Daca un sistem de aparare antiracheta este dezvoltat in paralel cu astfel de lucruri, nu am nicio obiectie. Daca, in schimb, este cladit in locul acestor lucruri, atunci trebuie cu totii sa citim povestea Liniei Maginot.”

Iar Rasmussen declara:

Agerpres

EXCLUSIV Anders Fogh Rasmussen: România are o poziție puternică în cadrul NATO (interviu)

Se arata, printre altele, ca:

România are o poziție puternică în cadrul NATO, iar faptul că ambasadorul României la NATO, Sorin Ducaru, a fost numit miercuri asistent al secretarului general pentru riscuri de securitate emergente este o expresie a acestui lucru, a declarat joi, în exclusivitate pentru AGERPRES, secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen.

[…]

AGERPRES: George Friedman, fondatorul Stratfor, a declarat recent, într-un interviu acordat în România, că scutul antirachetă nu protejează România de nicio amenințare anume. Scutul ar fi mai degrabă un simbol, iar cu simboluri nu câștigi războaie, a adăugat el. De ce are nevoie România de acest scut antirachetă? Este viabilă o asemenea capacitate de apărare, care va deveni operațională peste mai mulți ani, timp în care amenințările la adresa securității pot evolua?
Anders Fogh Rasmussen: Nu sunt de acord cu evaluarea sa. Din contră, aș vrea să subliniez că România va fi protejată împotriva unei amenințări potențiale cu rachetă. Am adoptat ceea ce numim o Abordare Adaptativă în Etape pentru a construi un sistem de apărare antirachetă al NATO cu scopul de acoperi toate populațiile din națiunile membre NATO. Și asta include, bineînțeles, și România. Vom dezvolta sistemul de apărare antirachetă al NATO în trei faze și ne așteptăm ca a treia, și ultima, fază să fie încheiată până în 2018. De atunci, toți cetățenii din statele europene aliate în cadrul NATO vor fi acoperiți, inclusiv cei din România.
Am început deja construirea sistemului, tehnic funcționează și va funcționa eficient. Scopul sistemului de apărare antirachetă este de a ne proteja populația de amenințarea crescândă a unei lovituri cu rachetă. Știm că în jur de 30 de țări din lume dețin tehnologia rachetelor sau sunt în curs să o dobândească. În unele dintre aceste cazuri este vorba despre rachete cu raze de acțiune suficient de mari pentru a lovi ținte în Europa. Iar aceasta este o amenințare în creștere, este o amenințare reală și împotriva acestei amenințări avem nevoie de o protecție eficientă. Și sistemul NATO de apărare antirachetă va asigura această protecție eficientă.”

Dar pe de alta parte, retinem slaba reactie a unor state, inclusiv Franta si Germania, dar si a regimului Obama, fata de agresiunea Rusiei la adresa Ucrainei!! Rusia trebuie combatuta inteligent… Asta inseamna inainte de toate ca nu trebuie subapreciata. Declaratia D-lui. McCain mi se pare ca subapreciaza Rusia, nu cred ca este bine… Trebuie gasite caile cele mai eficiente de combatere a Rusiei, fara ca acest lucru sa ne afecteze pe noi. Pana acum Rusia a castigat. Chiar si in chestiunea legata de Ucraina, a castigat Crimeea. Are un contract cu China pentru livrari de gaze, destul de consistent, pentru a contrabalansa eventuale pierderi venite dinspre Europa. Cand am spus ca „americanii par niste copii care se joaca cu focul in jurul benzinariei” am dorit sa atrag atentia ca daca hotaram sa punem foc „benzinariei” ar trebui, intai, s-o facem constient (nu precum copiii, inconstient) si trebuie sa evaluam bine riscurile, deoarece cunoscandu-le sa le putem contracara in mod eficace. Rusia nu se va lasa usor. Pe de alta parte, ar trebui sa avem o viziune asupra Rusiei: ce facem cu ea? Pe noi ce ne intereseaza? Ne intereseaza ca aceasta „benzinarie” sa fie corecta in ceea ce ne priveste si sa respecte niste reguli, in special cele de drept international, eu asa inteleg. In legatura cu termenul de „benzinarie mafiota”, cred ca trebuie spus ca Rusia nu e membra nici a UE si nici a NATO, deci nu este obligata in vreun fel sa respecte regulile UE sau ale NATO si sa adere la setul nostru de valori. Cat de mafiota e benzinaria, e o problema interna a Rusiei. Dar pe plan extern Rusia trebuie sa respecte acordurile si tratatele internationale la care este parte, ceea ce nu face. Cand nu-i convine, compenseaza folosind forta, calcand in picioare orice regula cu care declarase ca e de acord. Noi suntem interesati intr-un regim, in Rusia, care sa respecte aceste reguli, minimale, ca sa le zic asa… Insa, pe de alta parte, Rusia are nevoie de o conceptie noua, de schimbare, de modernizare. Termenul „benzinarie” desemneaza si faptul ca Rusia se bazeaza, in principal, pe exportul unei singure resurse. Lucrul asta poate explica sistemul mafiot din Rusia, dar nu intr-un mod exhaustiv. Sistemul acesta mafiot trebuie studiat si nu prea vad pe cineva doritor sa faca acest lucru. Pentru ca numai atunci cand stii poti sa stabilesti caile juste de actiune.

Pe de alta parte, nu mi-a placut la Dl. McCain ca domnia sa critica Rusia, referindu-se la o chestiune interna –  „benzinarie”, dar nu oricum, Dl. McCain chiar a tinut sa precizeze, ci una „mafiota” – , in conditiile in care America insasi are o multime de probleme interne nerezolvate… Sa nu uitam ce s-a intamplat pe 11 septembrie 2001… Apoi atentatul recent de la Maratonul de la Boston, calificat drept terorist, unde autoritatile americane au moblizat o armata intreaga pentru ca sa prinda o persoana, identificata cu ajutorul rusilor, daca nu ma insel… Or, America are o atitudine care pe mine nu ma convinge: tu critici problemele de securitate ale altora, fara sa-ti remediezi propriile tale probleme? Eu cred ca Romania, in mod paradoxal poate, este mai bine protejata, din punctul de vedere al securitatii sale, decat SUA… Este adevarat, nu avem forta militara a SUA, dar, cel putin aici, nu prea avem atentate, atacuri armate iscate din senin in locuri publice, soldate cu morti! Iar Mafia si traficul de droguri (nu cel de gaze!) ramane inca o problema nerezolvata in SUA si nu numai!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Iunie 10, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 13 comentarii

Despre miza geopolitica a luptei anticoruptie…

Ca Romania nu e cea mai corupta tara de pe planiglob si nici macar din Europa se poate constata usor avand in vedere indicele pe 2013 privind perceptia asupra coruptiei pus la dispozitie de catre Tranparency International. Se observa limpede ca, bunaora in Europa, sunt tari pe acelasi palier cu tara noastra si chiar mai corupte decat a noastra. Spre exemplu, Italia e pe acelasi palier cu noi, Grecia, daca ne luam dupa index, e mai corupta decat Romania, ceva mai bine sta Turcia, tari care nu au cunoscut nici comunismul si nici tranzitia.

Traian Basescu, impreuna cu Monica Macovei, denuntand coruptia din Romania, si-au facut un stindard din lupta impotriva coruptiei. Insa aceasta a tins sa loveasca mai mult in adversarii politici, fara ca Bruxelles-ul sau Washington-ul sa dezaprobe intr-un mod neechivoc o astfel de practica. Ca adversarul politic s-a numit PSD sau PNL, nu a avut o prea mare importanta, in definitiv a fost un joc de putere, adica un joc din care Basescu, impreuna cu PDL, au cautat sa-si consolideze puterea politica in societate. Interesant este ca jocul asta a fost presarat cu „mica diversiune” potrivit careia, spre exemplu, PSD ar fi cu rusii, adica impotriva intereselor americane in regiune. Din punctul de vedere al unei asemenea logici PDL si Basescu ar fi fost de dreapta, adica aparatorii capitalismului, adica, mai pe sleau spus, cu America… Odata impartite astfel cele doua tabere a inceput jocul, desi Basescu nu a dat semne clare de la bun inceput, adica din 2004, ca ar dori sa mearga pe o asemenea cale si sa joace un asemenea joc. In al doilea mandat al sau jocul a inceput sa se contureze limpede si sa se joace tare, cu institutii precum DNA si ANI in prim-planul atentiei publice.

Cu toate acestea, cu toate ca tema majora a mandatului lui Traian Basescu a fost lupta anticoruptie, rezultatele au lasat de dorit iar un obiectiv major de politica externa – integrarea in Spatiul Schengen – , abuziv legata de MCV, nu a putut fi atins. Esecul a fost semnalat inca din 2012:

Gandul

Raport în Senatul francez: Tranziţia în ROMÂNIA şi Bulgaria nu s-a încheiat, iar statul de drept nu este perfect

Se arata ca:

„Tranziţia nu s-a încheiat în România şi Bulgaria, la peste 20 de ani de la înlăturarea comunismului, iar statul de drept „nu este perfect”, afirmă un raport depus recent în Senatul francez.

În raportul intitulat „România şi Bulgaria: tranziţia neterminată” şi realizat în numele Comisiei pentru Afaceri Europene, senatorii Simon Sutour, Michel Billout, Bernadette Bourzai, Jean-François Humbert şi Catherine Morin-Desailly afirmă că România şi Bulgaria sunt în continuare în faza de tranziţie.

Este necesar să se ia în considerate că dictatura a scrificat două din trei generaţii actuale şi a anesteziat societatea civilă. Criza economică este o altă circumstanţă atenuantă. Dar aceste două explicaţii nu ar trebui să conducă la minimizarea dificultăţilor cu care se confruntă Bulgaria şi România în adoptarea ireversibilă a statului de drept.

Publicat la 18 iulie, raportul Comisiei Europene este foarte negativ pentru România şi doar puţin mai binevoitor pentru Bulgaria, se arată în raport.

Tranziţia este departe de a se fi încheiat în România şi avansează lent în Bulgaria, adaugă textul. Acesta subliniază, de asemenea, că legăturile istorice dintre Franţa şi cele două ţări nu trebuie să împiedice luciditatea şi îndemnă la vigilenţă, pentru binele României şi Bulgariei, dar şi pentru cel al UE.

În plus, raportul atrage atenţia asupra faptului că există dificultăţi în România şi Bulgaria cu privire la folosirea fondurilor europene.

Fondurile structurale şi cele de coeziune sunt destinate stimulării recuperării întârzierii faţă de celelalte state dar, prin amploarea lor, ele pot avea un impact economic important cu condiţia să poată fi accesate şi absorbite rapid de actorii economici.

Acestea ar fi trebuit să permită o creştere cu 9 puncte a PIB-ului Bulgariei dacă ar fi fost utilizate integral până în 2015 şi o reducere a şomajului cu 15 la sută. În România, aceste fonduri ar fi putut reprezenta în fiecare an 3,8 la sută din PIB.

În schimb, lansarea unor programe operaţionale a fost dificilă în cele două ţări în absenţa experienţei şi mai ales a unor capacităţi administrative şi juridice adecvate. Astfel, proiectele au început în Bulgaria abia în 2009. În ceea ce priveşte accesarea lor, în ianuarie 2012, procentul era de 15 la sută în România şi 19 la sută în Bulgaria. Acesta este cel mai scăzut nivel din UE.

Dificila absorbţie a fondurilor europene ilustrează dificultăţile cu care se confruntă Bulgaria şi România şi reamintesc că, în reconstruirea unui stat, totul merge mână în mână: pentru că nu s-a încheiat reforma statului de drept şi mecanismele administrative şi judiciare nu sunt fiabile, fondurile sunt prost absorbite, iar fondurile fiind prost absorbite, nu produc efectele aşteptate.

În cadrul minisiunii lor, raportorii au avut întrevederi cu miniştrii pentru Afaceri Europene din cele două ţări, care s-au arătat perfect conştienţi de problemă şi motivaţi să o rezolve.

Raportul se referă, de asemenea, şi la demersul celor două ţări pentru aderarea la Schengen.

Ezitările Guvernului francez pecedent cu privire la extinderea spaţiului Schengen şi mai ales propunerea acestuia de reformare a unor reglementări aplicabile spaţiului Schengen şi, în special, reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne în circumstanţe excepţionale, înfiinţarea unui mecanism de evaluare şi supraveghere destinat controlării modului în care este aplicat aquis-ul Schengen şi instaurarea unei clauze de salvagardare în materie de vize, au determinat România şi Bulgaria să considere că aliatul lor francez acţionează împotriva intereselor lor. Totuşi, adaugă raportul, în prezent, odată cu schimbarea guvernării, poziţia Franţei a evoluat şi se va reveni la vechile alianţe.” (subl. mea)

Dupa cum se poate observa, Romania este, potrivit acestui raport, intr-o situatie mai proasta decat Bulgaria.

In vizita sa la Bucuresti, Victoria Nuland preciza:

Mesajul Departamentului de Stat al SUA, la Guvern: „Statul de drept trebuie întărit în România”. VIDEO

Se arata ca:

„Statele Unite ale Americii rămân cu ochii pe ce se întâmplă în România, ţară în care reformele trebuie continuate, iar „statul de drept trebuie întărit”. Astfel a rezumat public Victoria Nuland, numărul doi în Departamentul de Stat de la Washington, mesajul administraţiei americane către Guvern. Întâlnirea, programată iniţial pentru 30 de minute, a durat în final mai bine de o oră.

„Avem o alianţă puternică, iar SUA vor fi totdeauna interesate de reforma şi traiectoria României. Statul de drept trebuie întărit pentru că garantează o Românie prosperă”, a susţinut asistentul pentru Afaceri Europene şi Eurasiatice al Secretarului de Stat american după întâlnirea pe care a avut-o în această dimineaţă cu ministrul Titus Corlăţean, la sediul Ministerului de Externe.

O referire publică la subiectul sensibil al derapajelor de la regulile statului de drept a fost făcută şi de Corlăţean, însă numai în treacăt, ministrul insistând mai mult asupra discuţiilor legate de agenda NATO, de Parteneriatul Estic sau de Republica Moldova, „unde există un interes comun”.

„Am discutat şi subiecte sensibilie”, a admis Corlăţean, menţionând „întărirea statului de drept şi a democraţiei”. „E în primul rând în interesul României”, a susţinut ministrul, asigurând-o pe Nuland „de toată implicarea Guvernului” în acest sens.

Dincolo de felicitările protocolare ale preşedintelui Obama pentru cei 10 ani de la intrarea României în NATO, Nuland a arătat că „s-a căzut de acord” asupra aspectelor discutate, enumerând la rândul său, pe lângă respectarea normelor statului de drept, parteneriatul strategic, cel transaltlantic şi negocierile SUA-UE pentru acordul de liber schimb. „E un an foarte important 2014 în relaţia noastră economică, bilaterală şi în relaţia cu UE în condiţiile în care am lansat negocierile pentru un acord de liber schimb. România este un partener strategic foarte important pentru SUA”, a spus Nuland.

Adjunctul Departamentului de Stat s-a declarat recunoscător „Guvernului şi Preşedintelui pentru a fi aici”, Nuland mulţumindu-i ministrului de Externe pentru că i-a acordat „din timpul său, într-o zi de sâmbătă, de ziua sa de naştere”.

Victoria Nuland, numărul doi din Departamentul de Stat american, a discutat aseară, timp de o oră, şi cu preşedintele Traian Băsescu la Palatul Cotroceni, iar astăzi, înainte de a pleca, va avea o întâlnire cu reprezentanţi ai societăţii civile, la sediul Ambasadei SUA.

Premierul Victor Ponta nu şi-a stabilit, ca în 2012, o întrevedere cu adjunctul secretarului de stat american. Vineri, vicepremierul Liviu Dragnea a dat şi o explicaţie: „este plecat din ţară”. “N-am discutat cu domnul Ponta în ultimele zile, pentru că domnul Ponta e plecat din ţară. A plecat după şedinţa de Guvern (de marţi, 7 ianuarie, n.red.)”, a relatat el, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Aflată într-un turneul European, Victoria Nuland, unul dintre cei mai influenţi diplomaţi americani, doreşte să discute la Bucureşti, despre „relaţiile bilaterale, problemele regionale şi consolidarea statului de drept”, potrivit unei informări făcute înaintea vizitei de Departamentul de Stat.

Discuţia legată de statul de drept vine după o serie de modificări controversate la Codul Penal adoptate de Camera Deputaţilor şi criticate inclusiv de misiunea americană din România, pe motiv că reprezintă „un pas înapoi” pentru România – o reacţie greşită, în opinia premierului.”

Deci ideea era legata de „controversatele modificari” aduse Codului Penal…

Comisia Europeana, surprinzator poate, nu vede nicio imbunatatire a situatiei:

Comisia Europeană: Corupţia politică rămâne o problemă semnificativă în România. Numărul românilor cărora li s-a cerut mită în 2013 este DE ŞASE ORI MAI MARE decât media UE

Se arata, printre altele, ca:

„Corupţia politică şi mica corupţie rămân o problemă semnificativă în România, chiar dacă s-au înregistrate unele rezultate pozitive în ceea ce priveşte cazurile de corupţie la nivel înalt, se arată în primul raport anticorupţie pentru toate statele membre, publicat luni de Comisia Europeană. Conform unor sondaje de opinie publicate împreună cu raportul anticorupţie, 93 la sută dintre români sunt de acord că fenomenul corupţiei este răspândit pe scară largă în România. Mai mult, 25 la sută dintre români susţin că li s-a cerut, în mod explicit sau tacit, să dea mită în ultimul an, acesta fiind al doilea (după lituanieni, cu 29 la sută) cel mai mare procent din UE. Cea mai ridicată percepţie a corupţiei din România, 67 la sută, se înregistrează în următoarele domenii: poliţie, vamă şi sănătate, la polul opus aflându-se, cu 15 la sută, instituţiile financiare şi bancare şi, cu 16 la sută, companiile private.

La nivel european, 76 la sută dintre respondenţi au spus că fenomenul corupţiei este răspândit pe scară largă în interiorul spaţiului comunitar, în vreme ce 4 la sută au afirmat că li s-a cerut mită în ultimul an. De asemenea, 56 la sută dintre europeni consideră că nivelul corupţiei din ţara lor a crescut în ultimii trei ani şi un european din 12 afirmă că a fost martor al unui caz de corupţie în ultimul an.

Anual, corupţia costă economia UE 120 de miliarde de euro, potrivit comisarului european pentru Afaceri interne, Cecilia Malmstrom.

DESCARCĂ RAPORTUL COMISIEI EUROPENE PENTRU ROMÂNIA

Statistici europene şi naţionale privind numărul de respondenţi care cred că fenomenul corupţiei este răspândit pe scară largă în UE, respectiv în România// SURSA: CE

Capitolul despre situaţia din România remarcă şi faptul că voinţa politică de a aborda corupţia şi de a promova standarde înalte de integritate a fost „inconsistentă”. Din acest motiv, Executivul european recomandă României să se asigure că sunt menţinute toate garanţiile necesare pentru a proteja independenţa investigaţiilor şi continuarea anchetelor imparţiale în cazurile de corupţie la nivel înalt, inclusiv cele cu privire la persoane care au fost alese sau numite în funcţii publice.

Mai mult, Comisia, care recunoaşte contribuţia Direcţiei Naţionale Anticorupţie în combaterea acestei probleme, sugerează ţării noastre să elaboreze coduri de conduită pentru persoanele alese în funcţii publice şi să se asigure că orice act de corupţie este sancţionat „eficace”, acelaşi lucru fiind valabil şi în cazul conflictelor de interese ale funcţionarilor publici. „O altă recomandare se referă la întărirea mecanismelor de prevenire şi control cu privire la atribuirea contractelor de achiziţii publice, inclusiv în întreprinderile deţinute sau  controlate de stat”, mai transmite Comisia Europeană.

„Corupţia subminează încrederea cetăţenilor în instituţiile democratice şi în statul de drept, afectează economia europeană şi privează statele membre de venitul fiscal de care este mare nevoie. Statele membre au depus foarte multe eforturi în ultimii ani pentru combaterea corupţiei, dar raportul de astăzi arată că acestea nu sunt nici pe departe suficiente. Raportul sugerează ce se poate întreprinde, de aceea aştept cu nerăbdare să colaborez cu statele membre privind transpunerea în practică a recomandărilor acestuia”, a declarat Cecilia Malmstrom, comisarul european pentru afaceri interne, citată într-un comunicat al executivului UE.

PRINCIPALELE CONCLUZII PENTRU FIECARE ŢARĂ ALE RAPORTULUI CE

Cele mai bune rezultate privind percepţia corupţiei drept un fenomen răspândit la scară largă în statele membre UE au fost înregistrate în Danemerca – 20 la sută, Finlanda – 29 la sută, Luxemburg – 42 la sută şi Suedia – 44 la sută. În aceste ţări,  numărul de respondenţi care susţin că li s-a cerut mită în ultimul an este sub 1 la sută. În Marea Britanie, deşi 64 la sută dintre cei care au participat la sondaje au răspuns că fenomenul corupţiei este răspândit, doar cinci persoane din eşantionul de 1.115 au spus că li s-a cerut să dea mită.

Raportul UE privind combaterea corupţiei vizează toate cele 28 de state membre ale UE şi cuprinde: un capitol general care sintetizează principalele constatări, descrie tendinţele în materie de corupţie în UE şi analizează modul în care statele membre abordează corupţia în cadrul procedurilor de achiziţii publice; 28 de capitole consacrate fiecărui stat membru, care oferă o imagine a situaţiei generale privind corupţia, identifică problemele care trebuie monitorizate în continuare şi subliniază bunele practici care ar putea fi o sursă de inspiraţie pentru alte ţări. De asemenea, raportul include rezultatele a două sondaje Eurobarometru privind percepţia asupra corupţiei în rândul cetăţenilor europeni, pe de o parte, şi al întreprinderilor, pe de altă parte. Următorul raport european privind combaterea corupţiei va fi publicat peste doi ani.

Rezultatele sondajelor Eurobarometru pot fi accesate AICI şi AICI

Ceea ce ma deranjeaza pe mine este ca Romaniei i s-a pus eticheta de tara corupta, cea mai corputa, ca si cum altii ar fi cu totul nepatati de un asemenea fenomen. Poate fi o perceptie gresita a mea, desi nu prea cred…

Interesant de citit un articol din Evenimentul Zilei despre situatia din Turcia de la sfarstiul lui 2013, tot in legatura cu scandaluri de coruptie in care ar fi, asa se spune, implicat chiar premierul, Dl. Erdogan:

CRIZĂ ÎN TURCIA! Erdogan se repliază în faţa scandalului de corupţie

Se arata ca:

„Premierul turc şi-a remaniat cabinetul după o vastă operaţiune care a vizat apropiaţi ai guvernului. Efectele turbulenţelor politice încep să se resimtă şi la nivelul economiei.

Premierul turc a fost nevoit să apeleze la o amplă remaniere guvernamentală în încercarea de a atenua efectele scandalului de corupţie, cel mai mare de la venirea sa la putere în 2002, care îi vizează miniştri, deputaţi şi oficiali apopiaţi partidului de guvernământ.

La doar câteva ore după ce trei miniştri şi-au anunţat demisia, Erdogan a anunţat că zece membri ai executivului său conservator, printre care şi demisionarii, vor fi înlocuiţi. Printre miniştrii demişi se află cel al Afacerilor Europene, Egemen Bagis, o figură influentă şi cu rol central în negocierile de aderare la UE, al cărui nume a fost şi el citat de presă în acest scandal care, de opt zile, zguduie statul turc la vârf, cu doar câteva luni înaintea alegerilor locale, un test pentru partidul lui Erdogan (AKP).

Cei trei miniştri care şi-au dat miercuri demisia – ai Internelor, Economiei şi Mediului – sunt oficialii ai căror fii au fost puşi sub acuzare în ancheta anti-corupţie declanşată marţea trecută. În mod cu totul surprinzător, fostul ministru al Mediului a cerut şi demisia premierului, fapt ce subliniază diviziunile din rândurile AKP provocate de noul scandal.

„Complot internaţional”

Erdogan a rămas însă ferm pe poziţie, denunţând o acţiune care vizează destabilizarea guvernului, dar şi a ţării. „Suntem în faţa unui atac, nu doar împotriva partidului nostru AKP, ci împotriva întregii naţiuni, un complot evident, o maşinaţiune”, a acuzat premierul conservator, într-un discurs difuzat de postul de ştiri NTV. Toate aceste acţiuni, pe care anterior Erdogan le atribuise unor forţe externe, au drept scop subminarea economiei naţionale, a adăugat premierul. Erdogan a mai comparat ancheta judiciară cu protestele populare din Parcul Gezi din vară pe care le-a calificat drept „o trădare evidentă”.

„Este o conspiraţie internaţională” a reiterat el, subliniind drept pretext dorinţele „lobby-ului financiar” de a creşte dobânzile Turciei şi invidia provocată de preconizata construcţie a unui al treilea aeroport, cel mai mare din lume, la Istanbul. Premierul turc a denunţat că „cele 9 zile de investigaţie judiciară au adus pagube de 20 de miliarde de dolari companiilor turce” în urmă căderii Bursei şi de 1.625 miliarde de dolari băncii publice Halkbank, al cărei director se află printre cele 24 de persoane plasate în arest preventiv.

Între timp, scandalul de corupţie loveşte şi în reprezentanţele diplomatice de la Ankara. Reacţionând la o serie de articole din presa proguvernamentală, ambasada SUA în Turcia a negat că este implicată în jocurile de putere de la Ankara. Mai multe ziare, printre care Akşam şi Sabah, susţin că diplomaţi americani au fost implicaţi activ în pregătirea operaţiunii anti-corupţie de marţea trecută pentru a-i şubrezi poziţia lui Recep Tayyip Erdogan care, potrivit surselor citate, nu mai ascultă de ordinele Washingtonului. De altfel, Erdogan însuşi avertizase în urmă cu câteva zile, în timpul unui miting în nordul ţării, că Turcia ar putea expulza mai mulţi ambasadori străini „angajaţi în acţiuni de provocare”.

Cea mai amplă operaţiune anti-corupţie din „era”

atotputernicului Erdogan Peste 5.000 de persoane au manifestat miercuri seară la Istanbul împotriva guvernului, poliţia intervenind în forţă pentru dispersarea demonstranţilor. Apelul la protest a fost lansat de mai multe partide şi organizaţii apropiate opoziţiei, manifestanţii au scandat sloganuri ostile prim-ministrului Erdogan care urma să anunţe mai târziu o remaniere guvernamentală.

„Corupţia este peste tot! Rezistenţa este peste tot!” au scandat ei. Forţele de ordine au recurs la gaze lacrimogene şi tunuri de apă pentru a împrăştia manifestaţia din cartierul Kadikoy, pe malul asiatic. Proteste au mai avut loc în cartierul Beşiktaş şi în oraşele Izmir şi Ankara. Apeluri circulau miercuri seară pe reţelele sociale din Turcia în vederea unei alte manifestaţii împotriva corupţiei şi a premierului Erdogan, prevăzută pentru această seară în Piaţa Taksim, centru al protestelor din iunie.

Scandalul în care este implicat guvernul Erdogan a izbucnit marţea trecută după o serie de descinderi în diferite cartiere din Ankara şi Istanbul şi au reţinut peste 50 de persoane, între care şi fiii a trei miniştri din cabinetul Erdogan, directorul general al băncii publice Halk Bankasi, oameni de afaceri şi aleşi ai partidului de guvernământ, suspectate de mită şi fraudă la licitaţii pentru contracte cu statul.

Demiteri în poliţie

Fiii miniştrilor turci ai afacerilor interne şi economiei au fost inculpaţi şi plasaţi în arest preventiv de către judecătorii unei instanţe din Istanbul. Magistraţii au decis, de asemenea, inculparea şi plasarea în arest a unui om de afaceri iraniano- azer, Reza Zerrab, suspectat că se afla în centrul unui vast trafic de aur către Iran, aflat sub embargo internaţional. În replică la operaţiunea de marţea trecută, guvernul turc a destituit ieri 14 comandanţi de poliţie, ridicând numărul total al ofiţerilor demişi în ultimele zile la peste 30, în ceea ce răzbate în spaţiul public drept o luptă crâncenă pentru putere la Ankara.

În prima sa reacţie, premierul turc a denunţat campania anti-corpuţie drept „o operaţiune murdară” îndreptată împotriva guvernului său. Fără a identifica un anume rival, Erdogan a dat de înţeles că forţe din exterior uneltesc împotriva ţării. Presa turcă a pus imediat operaţiunea anti-corupţie în contextul rivalităţii dintre Erdogan şi confreria musulmană Gulen, care poartă numele unui influent cleric sunit, refugiat în SUA.

Imamul moderat care trage sforile de peste Ocean

Atenţia presei internaţionale s-a întors brusc către imamul Fethullah Gulen (foto), cel spre care mulţi arată cu degetul în contextul actualelor tensiuni politice de la Ankara. Gulen, care promovează o agendă islamică moderată şi controlează numeroase afaceri şi instituţii media în Turcia, este un fost aliat al lui Erdogan, ambii unindu-şi eforturile împotriva elitei seculare.

Relaţiile dintre cei doi s-au răcit însă în ultima perioadă şi, pe măsură ce armata, garantul laicităţii statului turc, a fost adusă sub controlul guvernului, Gulen i-a reproşat lui Erdogan un comportament politic tot mai autoritar pe măsură ce premierul adoptă o agendă cu profunde accente islamiste. Lovitura de graţie dată alianţei dintre cei doi a fost decizia guvernului Erdogan de a închide şcolile private finanţate de mişcarea Gulen.

Faţa modernă a Islamului

Imamul, refugiat în SUA din 1999 după ce a fost acuzat că încearcă să pună bazele unui stat islamist, respinge acuzaţiile de implicare în operaţiunea vastă din Turcia. Conflictul cu Gulen riscă să divizeze partidul lui Erdogan întrucât mulţi membri ai formaţiunii sunt simpatizanţi ai imamului. Potrivit BBC, clericul exercită o influenţă considerabilă asupra justiţiei şi poliţiei turce, fapt ce ar justifica amploarea operaţiunii de marţi. Tocmai din acest motiv premierul a replicat destituind comandanţi ai poliţiei. De asemenea, disputa dintre cele două tabere riscă să afecteze însă economia turcă, în condiţiile în care Gulen controlează companii importante pe care Erdogan ar fi tentat să le ia, de asemenea, în vizor.”

Si iata un articol mai nou, 25 februarie 2014, din Romania Libera, tot despre situatia din Turcia:

„Erdogan şi fiul”, un scandal de 30 milioane euro

Se arata ca:

„Turcia este în fierbere după ce, luni seară, pe internet au fost difuzate convorbiri atribuite premierului Tayyip Erdogan şi fiului său, Bilal Erdogan, care au tăiat răsuflarea clasei politice şi internauţilor. Este pentru prima oară când Erdogan este direct şi personal pus în cauză într-o afacere de corupţie şi opoziţia i-a cerut ieri demisia. Cabinetul premierului denunţă „un scenariu imoral şi total fals”.
Miniştri destituiţi, ofiţeri de poliţie demişi, apropiaţi ai puterii ajunşi la închisoare. Turcia traversează cea mai gravă criză politică din ultimii zece ani de când a venit la putere premierul Recep Tayyip Erdogan. După fronda populară care a afectat ţara în vara trecută, a venit rândul scandalului financiar fără precedent care ameninţă guvernul turc. În decembrie, dezvăluirea unei operaţiuni anticorupţie conduse de justiţia turcă, devastatoare pentru elita islamo-conservatoare a ţării, a avut efectul unei bombe şi în marile oraşe din Turcia au avut loc manifestaţii care cereau demisia lui Erdogan,”sultanul” care doreşte să devină preşedintele statului.

AKP, partidul lui Erdogan, aflat la putere, a fost grav afectat, fii de miniştri, politicieni şi funcţionari apropiaţi ai partidului au fost arestaţi. Serios fragilizată de această criză, puterea islamo-conservatoare a declanşat o mare vânătoare de vrăjitoare şi Erdogan a demis şi mutat în alte oraşe sute de poliţişti şi ofiţeri de poliţie, procurori, reproşându-le „lipsa de competenţă” şi „abuzul de putere”. O nouă circulară obligă funcţionarii poliţiei să-şi informeze superiorii ierarhici înainte de a proceda la percheziţii şi arestări ordonate de justiţie.

Un mijloc pentru guvern de a controla poliţia. A doua soluţie pentru Erdogan a fost „teoria complotului” şi a „conspiraţiei la scară mare” contra guvernului său, folosită deja în timpul revoltelor din Istanbul din vară. De asemenea, a acuzat un „stat în stat” care ar fi la originea acestei „operaţiuni murdare”, destinată să îl afecteze. Fără a cita vreun nume, specialiştii au recunoscut în această acuzaţie puternica confrerie a imamului Fetullah Gulen, şeful spiritual al mişcării Hizmet, care trăieşte în SUA din 1999. Gulen a fost un aliat apropiat al lui Erdogan, iar mişcarea sa este suspectată că ar controla poliţia şi magistratura. În ultimele săptămâni, turcii au fost din nou furioşi de politica dictatorială a premierului lor şi au protestat vehement pe stradă după ce acesta a depus o lege care îngrădeşte internetul, lege adoptată rapid de Parlament.

30 milioane euro

Este lesne de înţeles efervescenţa care a urmat după difuzarea pe internet a unor conversaţii atribuite premierului şi fiului acestuia, Bilal, conversaţii legate direct de scandalul financiar uriaş izbucnit în decembrie. Înregistrarea difuzată pe internet dezvăluie mai multe convorbiri care au avut loc pe 17 decembrie 2013, ziua în care fiii a trei miniştri au fost puşi sub acuzare pentru corupţie şi deturnare de fonduri. O voce obosită, atribuită lui Recep Tayyip Erdogan, cere fiului său să rămână vigilent şi să se debaraseze rapid de banii lichizi, în sumă de 30 milioane euro. Apelurile s-au succedat până seara târziu, pentru a şti dacă operaţiunea a fost finalizată. Discuţiile aveau loc câteva ore după o operaţiune a poliţiei care vizase zeci de apropiaţi ai regimului.

Ascultarea telefonică, a cărei autenticitate nu a fost confirmată de o sursă independentă, a inflamat reţelele sociale şi a constrâns guvernul la o dezminţire imediată, pentru prima oară.

Presa turcă a precizat că Erdogan s-a întâlnit de urgenţă, luni seară, cu vicepremierul Besir Atalay, colegul său de la Interne, Ekfan Ala, şi şeful agenţiei turce de informaţii secrete (MIT), omul său de încredere, Hakan Fidan. Opoziţia, care denunţă de săptămâni corupţia regimului islamo-conservator al lui Erdogan, la putere din 2002, s-a reunit, de asemenea, în cursul nopţii şi a cerut plecarea „imediată” a prim-ministrului.

„Complot Gulen”

Totul a început când două cotidiene apropiate regimului Erdogan, Yeni Safak şi Star, au afirmat că telefoanele a numeroase personalităţi, printre care premierul şi şeful serviciilor secrete, au fost spionate din 2011 de magistraţi sub ordinele confreriei imamului Gulen. Unul din cei doi procurori acuzaţi în afacere au negat categoric că ar fi ordonat vreo ascultare.

„Nici o operaţiune ilegală nu a fost ordonată.” Media apropiată de Erdogan a precizat că existenţa ascultărilor a fost descoperită de procurorii recent numiţi de guvern pentru a controla direcţia anchetelor anticorupţie, la originea scandalului, după un val de epurări fără precedent în justiţie şi poliţie. Câteva ore după acuzaţiile lansate de guvern au apărut înregistrările convorbirilor dintre Erdogan şi fiul său Bilal. De câteva săptămâni, premierul turc nu încetează să acuze influenta organizaţie a lui Gulen, multă vreme aliatul său, că influenţează anchetele anticorupţie în curs în cadrul unui complot vizând destabilizarea sa înaintea alegerilor municipale din martie şi a celor prezidenţiale din august.

Pentru a ţine situaţia sub control, Partidul Dreptăţii şi Dezvoltării (AKP), al lui Erdogan, a trecut la epurări fără precedent în poliţie şi justiţie şi a făcut să se voteze legi controversate care duc la controlul internetului şi întăresc influenţa puterii asupra justiţiei.

Un alt text controversat a fost depus pentru extinderea puterilor MIT, şi urmează a fi votat până la finele săptămânii.”

Lupta anticoruptie pare sa se mute si pe alte taramuri… Ati ghicit, in Ucraina. Iata ce ne spune Washington Post:

Ukrainian oligarch faces US corruption charge

Este vorba de omul de afaceri ucrainean Dmytro Firtash, 48 de ani, unul din cei mai influenti oligarhi, implicat in vanzari de gaze naturale rusesti spre Ucraina, intr-un volum de miliarde de $. Arestat la Viena, este acuzat in Illinois pentru o „conspiratie internationala de coruptie” („international corruption conspiracy”). Procurori au dat cateva detalii, dar au specificat faptul ca nu e nicio legatura intre actiunea legala si criza actuala din Ucraina. FBI-ul este pe urmele lui incepand din 2006!! Procurorii au mai aratat ca Guvernul US se gandeste sa-l extradeze… In articol se mai face referire la „cablul diplomatic trimis in 8 noiembrie 2008” si dat publicitatii de Wikileaks in care se arata legaturile lui Firtash cu crima organizata din Rusia, cu un anume Semyon Mogilevich…

Presa noastra a consemnat la randul sau:

Mediafax

Oligarhul ucrainean Dmitro Firtaş, un apropiat al clanului lui Ianukovici, ar fi fost arestat la Viena

Se arata ca:

Oligarhul ucrainean Dmitro Firtaş, un apropiat al clanului preşedintelui ucrainean demis Viktor Ianukovici, a fost arestat în noaptea de miercuri spre joi la Viena, a anunţat joi agenţia de presă austriacă APA.

Poliţia austriacă a anunţat, la rândul său, arestarea fără incidente a unui „cetăţean ucrainean Dmitro F. (48 de ani)” în cadrul unei anchete a FBI, poliţia federală americană.

Persoana arestată este suspectată de corupţie şi formarea unei organizaţii criminale, potrivit poliţiei austriece, care precizează că justiţia austriacă acţionează „în urma unei anchete mai vechi a FBI şi a unui mandat de arestare emis de un tribunal american”.

Dmitro Firtaş a fost plasat în detenţie într-o închisoare din vestul capitalei austriece.

Miliardarul ucrainean, un apropiat al lui Viktor Ianukovici, s-a distanţat de acesta la începutul mişcării de contestare de la Kiev din decembrie 2013.

Postul de televiziune Inter, pe care îl deţine, a decis să dea cuvântul manifestanţilor din Maidan, o situaţie inedită în ţară.

Oligarhii ucraineni apropiaţi de Viktor Ianukovici au fost ţinta sancţiunilor decise de Uniunea Europeană, care a îngheţat activele lui Ianukovici, ale fostului premier Mikola Azarov şi ale altor 16 foşti miniştri, oameni de afaceri şi oficiali din cadrul forţelor de ordine ucrainene.” (subl. mea)

De unde ar rezulta ca aceasta lupta anticoruptie, pe langa rostul sau de a proteja capitalul financiar, este dictata de diversele interese ale Marilor Puteri. Nu spun ca e bine sa avem coruptie in societate, dar sensul unei asemenea lupte nu este numai acesta… La mijloc e o lupta politica si geopolitica pentru Putere si de control al unor tari de catre Marile Puteri. Pe de alta parte, jocul este „condimentat” cu lupta pentru Putere din interiorul tarii respective, facandu-se impartirea pe grupe: „baieti buni” si „baieti rai”, iar acuzatiile sunt reciproce!

Dar interesant mai este si altceva: daca va veti uita pe harta cu indexul perceptiei asupra coruptiei, data de Transparency International, veti vedea ca majoritatea tarilor de pe planiglob (69% cu un scor sub 50, indicand o serioasa problema cu coruptia) sunt corupte intr-un grad destul de mare (daca este sa ne luam dupa culoare in cea mai mare parte a planiglobului e prezenta coruptia). Putine tari pot fi considerate curate si foarte curate, iar acestea sunt toate tari dezvoltate din punct de vedere economic. Uitati-va, va rog, la Africa: e toata corupta, un scor mai bun inregistrandu-se in Botswana. Pe continentul American, incepand de la Mexic si mergand spre Sud, cu putine exceptii, coruptia e puternic prezenta (exceptii, din cate vad, sunt Chile si Uruguay). In Europa, cu cat mergem spre Vest, cu atat coruptia este mai slaba. De unde reiese cu claritate regula de care vorbeam mai sus: acolo unde se manifesta dezvoltare economica, acolo si coruptia e la un nivel mai scazut. De unde ar putea rezulta ca dezvoltarea economica e prioritara daca dorim o reala combatere a coruptiei. Nu spun ca rezultatul prezentat de Tranparency International nu ar fi corect, dar fiind vorba de un indice de perceptie cred ca e  vorba si de o anumita subiectivitate in astfel de rezultate si clasamente. Totusi, el cauta sa indice cat se poate de bine o anumita realitate existenta azi in lume. Din experienta romaneasca se desprinde concluzia ca toata aceasta lupta anticoruptie a fost departe de a fi un succes. Dimpotriva! Pe de alta parte, nu s-a vazut o crestere economica semnificativa de pe urma acestei lupte. Interesant este ce se specifica in raportul depus in Senatul francez:

„Dificila absorbţie a fondurilor europene ilustrează dificultăţile cu care se confruntă Bulgaria şi România şi reamintesc că, în reconstruirea unui stat, totul merge mână în mână: pentru că nu s-a încheiat reforma statului de drept şi mecanismele administrative şi judiciare nu sunt fiabile, fondurile sunt prost absorbite, iar fondurile fiind prost absorbite, nu produc efectele aşteptate.”(subl. mea)

Numai ca aceasta dificultate este data si de faptul ca, din pacate, in Romania nu avem un sector privat puternic dezvoltat, iar cel de stat inregistreaza pierderi (celebrele „gauri negre”) uriase! Chestiunea nu sta numai in mecanismele administrative si judiciare. Tocmai din aceasta cauza – un sector privat slab si un sector de stat neperformant – tranzitia nu s-a incheiat.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Martie 17, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii