Organizarea administrativa a tarii. Despre viziunea D-lui Basescu exprimata la TVR si altele…

Am scris si aici despre felul in care Presedintele vede problema organizarii administrative a teritoriului tarii. Traian Basescu a afirmat:

“Ţara, aşa cum este organizată, nu poate stimula dezvoltarea. Avem decizii pe suprafeţe mult prea mici, mă refer la judeţe, şi avem decizii extrem de greu de negociat. Interesul unui judeţ ca un drum să fie de la sud la nord, iar judeţul următor vrea unul de la est, la vest, că pe acolo, pe Valea Trotuşului, sunt primarii lui. Va trebui să reorganizăm administrativ ţara pentru a permite investiţiilor să se deruleze”

Trebuie facuta precizarea ca si inainte de cel de-al doilea razboi mondial organizarea administrativ teritoriala a tarii era cea cu judete, nu regiuni. La noi a existat in vremea comunismului o organziare pe regiuni, dar la care s-a renuntat ulterior. Mai mult, dupa asta, un judet mare cum era judetul Ilfov a fost fragmentat, asa incat a rezultat Sectorul Agricol Ilfov, acum judetul Ilfov, judetul Giurgiu, iar cealalta parte a judetului a fost preluata de judetele Ialomita si Calarasi (Judetul Ialomita, care era si el un judet mare, cu suprafata intainsa a fost fragmentat in judetul Ialomita si Calarasi). Despre impartirea teritoriala a teritoriului  – aici. De remarcat ca impartirea pe judete are o traditie indelungata. Iata ce ne spune Wikipedia in acest sens:

„Împărțirea României în județe este atestată documentar la 8 ianuarie1392, când domnitorul Mircea cel Bătrân printr-un hrisov numește „ținutul Vâlcii” județ. Astfel, județul Vâlcea este primul județ atestat documentar de pe teritoriul actual al României.^[20] Ultima reformă administrativ-teritorială majoră din România a avut loc în anul 1968^[21] când s-a trecut de la împărțirea pe regiuni și raioane la reîmpărțirea pe județe, desființată de autoritățile comuniste după 1948.”

Deci prin traditie impartirea administrativa a Romaniei a fost pe judete, nu pe regiuni. De altfel chiar si in vremea regimului comunist s-a renuntat la abordarea regionala. Ar fi interesant, si cu ocazia asta fac o sugestie, sa citim pe Wikipedia o istorie a impratirii administrativ teritoriale la tarii noastre. Dar interesant este ca dupa renuntarea la regiuni si raioane, unele judete mari, cum era judetul Ilfov, s-au fragmentat mai mult. Este interesant de citit despre raion. Pe vremea comunismului, abordarea regionala si raionala era de inspiratie sovietica. Insa dupa cum putem citi in Wikipedia:

„De obicei, raioanele au organe de conducere cu un anumit grad de autonomie, alese prin vot popular – soviet raional (raisoviet) – cu un şef al administraţiei locale, care este uneori ales, alteori numit.” (subl.mea)

Cert este ca la noi o asemenea abordare, o asemenea impartire teritoriala, bazata pe regiuni si raioane nu a tinut, nu a mers, cum se spune in popor. Se vede foarte clar din traditii vechi de sute de ani (si poate chiar si mai mult. cine stie?…)  ca impartirea administrativ teritoriala a Romaniei este pe judete si nu altfel. Pentru ca asa e Romania. Orice incercare de a imparti altfel teritoriul a esuat, chiar si in vremuri totalitare! Si atunci intrebarea care se pune este: de ce ar avea succes o impartire teritoriala in euroregiuni? Adica o revenire la abordarea regionala, dar sub o alta forma, in haine noi, europene. Istoria si traditia indelungata a tarii noastre ma face sa fiu extrem de sceptic fata de faptul ca o astfel de impartire teritoriala, alta decat judetele, cum ar fi euroregiunile, ar putea subzista prea mult sau ca ar avea succes.

Dar declaratia Presedintelui mai contine o idee, si anume: „Interesul unui judeţ ca un drum să fie de la sud la nord, iar judeţul următor vrea unul de la est, la vest, că pe acolo, pe Valea Trotuşului, sunt primarii lui. Va trebui să reorganizăm administrativ ţara pentru a permite investiţiilor să se deruleze.”. Insa ce ar garanta ca acest fel de a privi lucrurile nu va ramane in picioare si in cazul euroregiunilor? Intrebarea se pune, cred eu, pentru ca nu e deloc foarte clar ca daca se vor crea euroregiuni, felul asta de a privi lucrurile, bazat pe interese locale – „că pe acolo, pe Valea Trotuşului, sunt primarii lui „, nu va persista in continuare. De remarcat ca Basescu se refera doar la drumuri, de parca numai drumuri ar trebui sa se faca in tara asta. Eu as zice ca ar trebui cu totii sa punem mana pe o carte de drumuri, pe un manual, cine stie, poate iese de un loc de munca! Dar chiar si asa, primul lucru la care m-am gandit, ascultandu-l pe Presedinte si, apoi, citind declaratia, este: cine stabileste, in tara aceasta a noastra, prioritatile? Altminteri intotdeauna se va pune intrebarea: dar de ce drumul nu a fost facut de la est la vest, ci a fost facut de la nord la sud? De ce pe Valea Trotusului si si nu pe Valea Izei? De ce leaga localitatile A si B si nu leaga localitatile C si D? Eu stau si ma intreb: mai stabileste cineva prioritati? Caci, din ceea ce spune Basescu, dupa parerea mea, rezulta urmatorul lucru: tara nu e prost impartita din punct de vedere administrativ, e prost condusa! O conducere care nu are capacitatea de a stabili prioritati este, dupa parerea mea, o conducere proasta. Este evident faptul ca nu se pot moderniza toate drumurile din Romania deodata. Toate deodata. Pentru ca nu sunt bani pentru asta, apoi reteaua de drumuri nationale si judetene (ca sa le luam doar pe acestea) este foarte vasta (sunt zeci de mii de kilometrii. Numai drumurile nationale numara in total vreo 16.000 km!!). Si atunci trebuie stabilite prioritati, la nivel national, ca sa vedem de unde incepem. Eu nu spun ca nu ar fi bine ca toate deodata sa poata fi modernizate, dar haideti, va rog, sa fim realisti! O asemena opera, si nu e o exagerare ca spun asa, nu se poate realiza cat ai bate din palme. Corect. Dar lipsa unor prioritati clare si a unui plan de dezvoltare in acest sens nu pot sa conduca decat la „decizii extrem de greu de negociat” si la blocarea, pana la urma a investitiilor. Un asemenea lucru, atat de important pentru dezvoltarea tarii, nu se negociaza, sau se negociaza, daca doriti, intr-o mai mica masura. El se stabileste. Iar ministerul de resort, ca de aia e minister, ar trebui sa stabileasca acest plan de dezvoltare care sa fie asumat de intreaga clasa politica. Pai ori realizam ceva, ca se tot zice ca nu avem realizari, ca nu creste PIB-ul, ori stam sa negociem cand si unde nu trebuie. Dezvoltarea tarii eu cred ca trebuie realizata, nu negociata. Cu tot respectul fata de primari, dar dezvoltarea tarii asa trebuie sa se realizeze – „că pe acolo, pe Valea Trotuşului, sunt primarii lui „? In functie de interese locale, de interesele electorale ale partidului ajuns la putere, in functie de interesele firmelor de partid? Pai daca e asa, dupa o vorba a lui Victor Ponta, eu ma duc singur la spitalul de nebuni sau emigrez definitiv! Treaba cum vine? Nu vine, oare, cam asa: daca partidul X, ajuns la putere, a obtinut voturi in, sa zicem, Oltenia si Moldova, pai hai sa canalizam toata dezvoltarea pe Oltenia si Moldova, unde sunt interesele electorale ale partidului X, iar restul tarii e lasat de izbeliste! Asta ca sa dau o intrebare de exemplu, ca sa zic asa. Este clar ca asa nu merge si nu va putea sa mearga vreodata. Ci trebuie sa existe o abordare rationala, un plan de dezvoltare al tarii, asumat de intreaga clasa politica si pus in aplicare de catre Stat, adica de conducere prin stabilire de prioritati la nivel national! Ca ne tot miram ca atragem doar 2% din fondurile europene! Ne miram dar nu facem nimic, eu asta vad.

Despre managementul privat si privatizare

Se tot discuta zilele acestea despre acest subiect. Privatizarea, la noi, este privita cu teama de catre populatie, din pricina disponibilizarilor, dar si cu scepticism si cu repulsie, din pricina privatizarilor infructuoase. Evident, e vorba de societatile de stat cu pierderi, care genereaza pierderi mari, de ani de zile. Iar problema nu a fost rezolvata de ani de zile. Despre cum a fost reflectat in presa fenomenul acesta si despre logica FMI am scris aici si aici. Dupa parerea mea, o privatizarea facuta corect, nefraudulos, poate fi benefica tarii. „Gaura” datorata pierderilor e foarte mare pentru tara noastra si, din cate inteleg, dupa cum afirma si reprezentantii FMI, e o frana in dezvoltarea tarii. Cine acopera aceasta gaura? Statul, care nu are bani si se tot imprumuta de la FMI. Iar marirea datoriei externe este intr-adevar ingrijoratoare. Eu n-am sa fac glume pe seama celor de la stat, le inteleg drama: ei traiesc din banii contribuabililor si, mai cu seama, din cei ai FMI, de vreme ce veniturile la bugetul de stat sunt insuficiente, ca Boc asta ne-a bagat in cap. Care e solutia? Si, mai ales, ce inseamna la modul cat se poate de concret, o privatizare fructuoasa? Ca sa raspund la ultima intrebare… Eu stau si ma intreb cum ar fi fost uzinele Dacia daca nu ar fi venit Renault. Probabil ca ar fi devenit o ruina, precum Calanul. Eu ma gandesc cu groaza la asta. Ce ar fi devenit BRD fara Societe Generale? Ganditi-va la Bivolaru si la ce este acum aceasta mare banca, sub patronajul firmei franceze. Hai sa ne gandim cum a fost manageriata Calea Ferata de catre „geniul” combinatiilor penale Mihai Necolaiciuc, numit Director la CFR in anul 2000 de catre ministrul transporturilor de atunci, D-na Anca Boagiu, iar in Franta, ca sa dau un exemplu, se circula cu trenuri de foarte mare viteza! Noi ne tot chinuim sa facem o linie care sa permita o viteza superioara fara sa ne prea reuseasca mare lucru. Pierderile de la societatile de stat sunt o povara pentru Statul roman. Sa ne gandim la SIDEX Galati cum arata inainte de privatizare cu datorii astronomice (cifre cu atat de multe zerouri, ca nici nu le puteai citi sa vezi cat e suma), iar acum intreprinderea functioneaza, salvata de la un dezastru iminent. Si exemplele pot continua. Cum e mai bine? Pun si eu aceasta intrebare, si cred ca si-o pune fiecare, pentru nici presa, atat cea scrisa cat si cea audiovizuala, nici oamenii si partidele politice nu ne-au prea lamurit cine stie ce.  Si nici Presedintele. Vorbim deseori intr-un mod foarte nationalist, pentru ca ne iubim tara. Dar uitati-va aici cum arata SIDEX Galati inainte de privatizare, apropo de realizarile noastre:

„La momentul privatizării, compania producea pierderi de 1 milion de dolari pe zi, datorită căpuşării^[1]. Dezcăpuşarea a adus combinatul la profit în doi ani după privatizare, fără ca proprietarul să facă investiţii semnificative^[1]. Tranzacţiile bazate pe barter au fost eliminate complet, imediat după privatizare^[2]. S-au creat relaţii de afaceri directe cu toţi marii consumatori de oţel din România, iar la nivel internaţional, compania a beneficiat de reţeaua grupului^[2].”

Oameni buni, „producea pierderi de 1 milion de dolari pe zi„!!! Iar privatizarea, care a adus un nou proprietar, altul decat Statul Roman, a dezcapusat intreprinderea si a pus-o pe profit in 2 ani, fara investitii semnificative. Statul Roman nu a fost in stare sa faca dezcapusarea, a trebuit sa vina strainul s-o faca, sa puna intreprinderea pe picioare. Pentru ca Statul Roman a promovat si a lasat sa se desfasoare in voie hotia! Si ne intrebam de ce o ducem rau. Dar e bine asa, ca a venit cineva si a salvat aceasta intreprindere, chiar daca strain, daca noi nu am fost, nu suntem in stare. Pentru ca nu suntem in stare, din cate se vede. Si atunci care e calea corecta? Dar merita, cred eu, de citit despre ArcelorMittal Galati, fostul SIDEX, aici. Deci se vede foarte clar ca atunci cand au venit investitori straini seriosi, cand s-au facut privatizari nefrauduloase, corecte, toate acestea au fost cat se poate de benefice pentru tara. S-au pus intreprinderi pe picioare, cum se spune, s-au dezcapusat. Sa ne gandim la Dacia Renault care scoate pe piata noi modele de autoturisme, care a avut un succes la care nici nu te-ai fi gandit acum, pe timp de criza. Si stateam si ma gandeam la urmatorul lucru: iata ce inseamna sa stii sa conduci o intreprindere, ce inseamna sa stii, cu adevarat, sa faci afaceri, nu hotii si sa pagubesti un Stat complice.

De ce relatii proaste cu Franta?

Poate ca unii, citind acest subtitlu, ar putea sa banuiasca faptul ca am simpatii pro-franceze. Le voi spune ca sunt un admirator al culturii franceze, recunosc.  Insa nu despre acest lucru vroiam sa vorbesc aici. Insa, apropo de intrebare:

Iata o intrebare la care, atat Presedintele cat si Ministerul de Externe, ar trebui sa raspunda. Pentru ca este destul de evident ca relatiile noastre trec printr-o perioada de declin. Pacat. Parca nu mai functioneaza comunicarea cum trebuie, parca s-au racit cam prea mult relatiile… Cred ca acestea sunt lucruri pe care oricine le poate constata cu usurinta. Parerea mea este ca acest declin, de care vorbeam mai sus, trebuie stopat. Si trebuie ca relatiile noastre cu Franta sa fie relansate. In primul rand ne leaga o traditie si o prietenie de vreo 200 de ani. Or, nu poti sa dai cu piciorul la asa ceva si cred ca si francezii isi dau seama de asta. Eu cred ca Franta este un partener stabil si serios. Se vede lucrul acesta la Dacia Renault, la BRD-Societe Generale. Romania este o tara francofona, dar lucrul asta nu prea se vede, ca sa zic asa, nu prea se simte. Dar eu cred ca trebuie spus ca noi avem nevoie de ajutorul Frantei. Atat din punct de vedere economic, dar si din punct de vedere politic. Influenta Frantei pe plan european este mare, iar blocarea, din motive politice, a aderarii Romaniei la Spatiul Schengen este un exemplu in acest sens. Dupa parerea mea, tara noastra, actualmente, nu este in situatia de a nu avea nevoie de niciun ajutor, nici politic, nici economic. Iar ajutorul unei puteri europene, precum Franta, conteaza foarte mult. Nu fructificam cum trebuie indelungata traditie a relatiilor bune cu aceasta tara si nici calitatea de a face parte din randul tarilor francofone. Se spunea, spre exemplu, ca unul din motivele blocarii de catre Franta a accesului nostru la Schengen ar fi legat de niste contracte, licitatii care au nemultumit firmele frantuzesti. Dar de ce nu am fi noi mai isteti si nu am cauta sa intensificam relatiile noastre economice cu Franta, o tara dezvoltata si serioasa? Si imi pun aceste intrebari pentru ca, iarasi, nimeni nu explica foarte clar cum sta, de fapt, problema. Pai Franta a avut un rol mare in dezvoltarea economica a Romaniei inca de pe vremea comunismului. Uzinele Dacia Pitesti fabricau autoturisme cu patent Renault si in felul acesta Romania a ajuns sa fie producatoare de automobile! De ce n-am fructifica acum mult mai mult relatiile economice cu aceata tara? De ce nu le-am dezvolta si mai mult? Pentru ca e vorba de un adevarat paradox (istoric!): pe vremea comunismului, deci in timpuri totalitare, se putea iar acum, in vremuri de libertate si democratie – si cred ca perceptia generala este aceasta – se poate, dar mult mai putin. Ceva  nu e in regula… Si acest „ceva” este, in mod cert, in detrimentul nostru. Pe de alta parte eu stau si ma intreb care din Puterile europene sprijina fara echivoc, fara nicio retinere, integrarea tarii noastre in Spatiul Schengen? Si asta in contextul in care Romania indeplineste pe deplin conditiile tehnice de aderare. Cam care ar fi raspunsul la aceasta intrebare…? Pai, cam nici una.., nu? De aceea si spun ca Romania, dupa parerea mea, are nevoie de parteneri si prieteni puternici in UE, iar Franta ar putea fi unul dintre ei. Si in favoarea acestei afirmatii sta tocmai traditia prieteniei franco-romane, o traditie indelungata, cu consecinte benefice pentru Romania si pentru modernizarea Romaniei.

„Atotputernicul”

Basescu a zis ca toata lume crede ca e „atotputernic”. Mai sa fie! Insa iata ce comentariu a facut la declaratiile Presedintelui rus Dmitri Medvedev:

„- Tratăm declaraţiile preşedintelui Medvedev cu respect.

– Eu n-aş face o dramă din această afirmaţie. România şi-a asumat nişte obligaţii, elemente ale scutului antirachetă româno-american deocamdată – şi mai târziu va deveni un scut NATO – se vor amplasa. Ne vedem de interesul nostru naţional şi tratăm cu respect poziţia oricui

– Dacă este de luat în consideraţie o declaraţie, este cea a preşedintelui Medvedev şi trebuie tratată cu condescendenţa necesară unui şef de stat, a unei mari puteri nucleare. Ceea ce nu înseamnă că vreo clipă punem sub semnul întrebării aranjamentul nostru cu Washingtonul. Ceea ce înseamnă că domnului preşedinte Medvedev, la momentul potrivit, va trebui să-i dăm confortul că aceste instrumente militare nu vizează lovituri împotriva Federaţiei Ruse şi mai ales că – n-am niciun dubiu – domnul Medvedev este gata să dea şi dânsul României garanţii că nicio rachetă care există acum pe teritoriul Federaţiei Ruse nu va atinge vreodată teritoriul României

– Dânsul (Dmitri Medvedev, n.red.) doreşte garanţii juridice. Sigur că şi România se întreabă : Oare noi avem vreo garanţie juridică? Constatăm că n-avem. Avem dreptul să discutăm subiectul.”

Pai Medvedev a cerut garantii juridce Romaniei??! El a cerut garantii juridice NATO sau, mai degraba, Statelor Unite ale Americii! – aici:

„Preşedintele Dmitri Medvedev a avertizat miercuri că Rusia ar putea renunţa la noul tratat de dezarmare nucleară semnat cu Statele Unite, cu riscul revenirii la Războiul Rece, în lipsa unui acord între cele două ţări cu privire la scutul american antirachetă, relatează AFP.

Dacă Statele Unite continuă să îşi dezvolte proiectul de scut antirachetă în Europa de Est, în pofida protestelor Rusiei, Moscova „va trebui să ia măsuri de retorsiune, lucru pe care preferă să îl evite”, a declarat Medvedev, într-o conferinţă de presă la Skolkovo, la periferia Moscovei.

„Ar putea fi vorba, în acest caz, de posibilitatea de a dezvolta potenţialul ofensiv al capacităţilor noastre nucleare. Va fi un scenariu foarte prost, care ne va face să revenim în epoca Războiului Rece”, a avertizat el.
Dmitri Medvedev a agitat, de asemnea, ameninţarea unei abandonări a tratatului ruso-american de dezarmare nucleară START, intrat în vigoare anul acesta, în ipoteza în care sistemul de apărare antirachetă în Europa va fi desfăşurat fără consultarea Rusiei.

Preşedintele rus a făcut aceste declaraţii în prima sa mare conferinţă de presă, transmisă de televiziunile ruseşti şi organizată la Centrul de inovare Skolkovo, de la periferia Moscovei.” (subl.mea)

Sa analizam raspunsul dat de Traian Basescu. In primul rand  intre Romania si Federatia Rusa nu exista o stare de beligeranta, se poate spune ca relatiile nu sunt proaste (nu spun ca ar fi cordiale). Ele se mentin, totusi, bune. Eu nu spun ca nu am avea „dreptul sa discutam subiectul”, pentru ca dreptul de a discuta un subiect il are oricine, cred. Problema este daca trebuia sa raspunda asa. Romania este o tara membra NATO si atunci raspunsul cel mai potrivit poate ca ar fi fost unul mai de graba neutru, spre exemplu: „Se va discuta problema in cadrul Aliantei Nord Atlantice” sau: „foarte probabil se va formula un raspuns in cadrul NATO”, adica nu noi trebuia sa raspundem la problema garantiilor ca scutul antiracheta nu e indreptat impotriva Rusiei, solicitand Rusiei garantii similare, simetrice. Pentru ca problema aceasta, a garantiilor sus amintite, nu ne viza pe noi in mod direct. Daca Basescu a formulat un raspuns in numele Aliantei Nord Atlantice, sa presupunem, atunci se pune intrebarea: de unde are aceasta calitate, ca sa dea raspunsuri in numele NATO? Insa Basescu vorbeste de garantiile pe care domnul „Medvedev este gata să dea şi dânsul României garanţii că nicio rachetă care există acum pe teritoriul Federaţiei Ruse nu va atinge vreodată teritoriul României”. Eu stau si ma intreb: Rusia a formulat o astfel de pretentie Romaniei, ca sa-i acorde Romania garantii ca scutul si nicio racheta NATO ce ar putea avea sediul pe teritoriul nostru nu vor fi indreptate impotriva Rusiei? In schimb Basescu formuleaza o astfel de cerere. Poate ca are dreptate, nu zic nu. Insa acest raspuns este, cel putin asa mi se pare, in felul sau, ciudat, straniu. Era sa spun ca acest raspuns a lui Basescu este o greseala, dar el contine o idee interesanta, originala si, poate, valoroasa! Aspectul asta nu trebuie neglijat. Fara indoiala ca este in favoarea Romaniei ca sa aiba garantii din partea Rusiei ca niciun „instrument militar„, nu e indreptat impotriva Romaniei, si reciproc: este in favoarea Rusiei sa aiba un confort din partea Romaniei tot in acest sens. O viziune foarte originala. Numai ca trebuie sa avem si puterea sa asiguram acest confort Rusiei, pentru ca si Rusia sa ni-l asigure noua, indeplinindu-ne totodata obligatiile care decurg din calitatea de tara membra NATO si din Parteneriatul pe care il avem cu Statele Unite. Pe de alta parte, eu cred ca ar trebui sa fim si prudenti in relatiile cu Rusia, in special in aspectele privitoare la scut, „instrumente militare„. Romania nu are bani sa cumpere avioane de lupta performante! Este adevarat ca securitatea noastra tine in cea mai mare masura de NATO. Dar Rusia, dupa cum a zis si Basescu, este o mare putere, si inca una nucleara! De aceea prudenta este necesara, iar o Rusie mai mai mereu iritata ar fi in interesul nostru? Pe de alta parte NATO sau Statele Unite nu au formulat un raspuns la cererea Rusiei. De ce? Bine, mai e timp. Dar acest raspuns abrupt al Presedintelui nu este unul ostil Rusiei, cum s-ar putea crede la o prima vedere. Si nici n-ar trebui sa deranjeze Rusia. Pentru ca el ar putea fi o mana intinsa Rusiei de catre Romania. Daca Rusia ar zice ca este de acord cu propunerea Romaniei, formulata de Presedintele Basescu? Nu ar fi, oare, mai castigata…?