Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Emil Boc nu a scos niciun cuvant pe parcursul celor doua ore…

Iata o stire foarte interesanta din Gandul:

BĂSESCU S-A BĂTUT CU „STELELE PARTIDULUI” ÎN ŞEDINŢA PDL. Cum l-a scos la careu pe deputatul Păsat

de Liliana RUSE

Stateam si citeam acest articol si contemplam cum Traian Basescu, presedintele tarii, s-a comportat ca un adevarat sef de partid! Energic si viguros, i-a mustruluit si le-a frecat ridichea pana la loc comanda!

„Băsescu le-a cerut pedeliştilor ca, la viitorul congres, să adopte criterii de integritate pentru intrarea în partid şi să le aplice „în cinci zile”. Secretarul general Vasile Blaga l-a contrat timid, amintindu-i că PDL are deja asemenea criterii incluse în statut. „Zău, şi poţi să-mi spui când le-aţi aplicat? Dă-mi măcar un singur exemplu”, i-a răspuns Băsescu, replica prezidenţială lăsându-l mut pe Blaga. Şeful statului le-a propus pedeliştilor să o coopteze pe Monica Macovei în comisia care va elabora criteriile de integritate.”

Presedintele jucator a jucat rolul sefului de partid! Asta ca sa nu spun ca ceea ce a facut cam sfideaza Constitutia – art.84. Dar… in definitiv si la urma urmei, de ce nu, presedintele poate sa spuna ce are de spus. Problema este si cum o face…

„Preşedintele a avut şi un mesaj de încurajare către PDL, spunându-le liderilor partidului că merg pe calea cea bună, a reformelor, şi că trebuie să continue, indiferent de faptul că urmează alegeri interne. „Sunteţi un partid de dreapta, asumaţi-vă această identitate, fiţi consecvenţi şi veţi câştiga fără probleme alegerile. Nu faceţi prostia să vă întoarceţi de pe drumul pe care aţi plecat, cel al reformelor”, a sunat mesajul mobilizator al Cotrocenilor. Băsescu i-a sfătuit pe pedelişti să facă compromisuri „doar atunci când e nevoie”, dar să nu cedeze continuu, pentru că altfel indentitatea partidului devine „difuză”.”

Problema este cine conduce, defapt, acest partid.

„Preşedintele Traian Băsescu le-a cerut, luni seară, parlamentarilor PDL să contracareze mediatic Opoziţia şi le-a reproşat liderilor partidului că nu ies la bătaie. „Stelele partidului stau şi ei în tranşee, dar stau în aşa fel încât să nu îi atingă glonţul şi trimit la înaintare infanteria, să încaseze pentru ei”, a spus preşedintele, conform unor surse participante la discuţii.
Sursele citate au precizat că Băsescu le-a atras atenţia pedeliştilor că au o problemă reală cu corupţia: „Până acum, un partid de stânga – PSD – era perceput ca fiind cel mai corupt. De când aţi venit la putere, aţi început şi voi. Sunteţi un partid dreapta, dar aveţi o problemă cu corupţia„. (subl. mea)

Desi cred ca o sa ma repet, totusi, stau si ma intreb: de ce nu a facut Emil Boc aceste afirmatii, care traseaza linia partidului, tactica si strategia sa, in definitiv programul sau politic? Ma intreb, pentru ca Boc asta face: tace!  Este o chestiune destul de ciudata ca presedintele tarii, care este incompatibil cu functia de membru de partid, sa se comporte ca un sef de partid, si inca unul veritabil, asta in timp ce presedintele partidului, care este intru totul indreptatit sa faca astfel de afirmatii – deoarece conduce partidul, sau ar trebui s-o faca –  tace malc. Basescu, pur si simplu, a dat ordine partidului! Basescu vorbeste de coruptie, dar este intr-o inadvertenta de ordin legal constitutional, punand PDL-ul intr-o lumina cat se poate de proasta – aceea de a primi ordin de la seful statului, care nu ar trebui sa faca asta!

Problema nu mi se pare deloc simpla si ceea ce a afirmat Basescu, in legatura cu huiduielile de la Iasi, ma pune serios pe ganduri:

„Băsescu a făcut reproşuri guvernului în chestiunea recalculării pensiilor militarilor, spunând „ridică semne de întrebare” faptul că Executivul nu a reuşit să facă această recalculare în şase luni. „Puteaţi măcar să-i informaţi pe oameni şi nu sa le trimiteţi direct fluturaşii cu pensia tăiată, fără nicio explicaţie. Normal că m-au huiduit oamenii la Iaşi pe 24 Ianuarie şi aveau dreptate„, a spus preşedintele, fără să primească vreun răspuns din partea miniştrilor sau a premierului.” (subl. mea)

Este ca si cum tacerile discrete din partid ascund o anumita distantare de Basescu. Acesta le-a cerut sa-si asume identitatea de dreapta. De ce oare? Lucrul ar scoate in evidenta reticente serioase in partid cu privire la asumarea unei asemenea identitati. Interesant este ca la Iasi nu Boc s-a expus huiduielilor, ci Basescu. Este ca si cum Boc a facut pasul inapoi si a iesit in evidenta Basescu, ca buboiul in frunte! Sa fie oare vorba de o fractura, invizibila pentru publicul larg, dar profunda, intre PDL si Traian Basescu? Aceste taceri despre care vorbeste articolul par a spune multe… Ce vor sa spuna oare?

Eu, sincer vorbind, as vrea sa-l vad pe Basescu si la sedinta altor partide. Inteleg ca nu a fost invitat. Deci la PDL a fost invitat. Numai ca nu s-a comportat ca un invitat, ci ca sef de partid! Si cred ca mai trebuie spus ca a vorbit partidului, nu Guvernului – deci astea nu au fost consultari cu Guvernul. A pedalat pe tema reformelor, dar nu a spus nimic despre ineficienta Guvernului pe problemele economice. Chiar si siguranta ca va castiga la referendum, daca va fi suspendat, mi se pare destul de suspecta, desi de inteles (doreste sa mai castige inca o batalie politica!). Problema este ca suspendarea nu prea poate avea loc pana la viitoarele alegeri, pentru faptul ca Opozitia nu are majoritate in Parlament. Problema este ce o sa faca daca alianta dintre PSD si ACD va castiga alegerile parlamentare! Presedintele are o siguranta foarte mare cand le zice pedelistilor: ” „Sunteţi un partid de dreapta, asumaţi-vă această identitate, fiţi consecvenţi şi veţi câştiga fără probleme alegerile. Nu faceţi prostia să vă întoarceţi de pe drumul pe care aţi plecat, cel al reformelor„. Dar pe ce se bazeaza aceasta siguranta – ca o sa castige fara probleme alegerile? Ca in sondaje PDL nu sta deloc stralucit, ba chiar se poate spune ca sta prost de tot. Pe ce se bazeaza aceasta siguranta, a unui presedinte huiduit la scena deschisa de catre oameni, recunoascand ca oamenii au avut dreptate? Bine, poate fi vorba de mentalitatea de invingator a presedintelui… Si, in definitiv, ce era sa le spuna? Ca o sa piarda alegerile? Dar, totusi, cum poti sa ai aceasta siguranta, ca PDL o sa castige fara probleme alegerile? Acest fara probleme ma intriga. Cand toate sondajele de opinie, care au fost date publicitatii si pe care le-am vazut spun cu totul altceva. In niciun caz nu se poate afirma ca victoria PDL, daca va fi o victorie, va fi fara probleme, intelegand prin asta ca va castiga detasat. Este iarasi ciudat ca presedintele tarii le spune asa ceva pedelistilor, adica cum vor castiga alegerile. A fost un discurs de sef de partid, nu de presedinte al tarii. Pe de alta parte, din discursul prezidential, ar rezulta ca ar exista riscul ca PDL sa se intoarca de pe drumul de pe care a plecat – cel al reformelor. Altfel ce sens ar mai avea indemnul prezidential? Pentru ce sa indemni pe cineva sa faca ceva, daca acela e chiar hotarat s-o faca? Dar, pe de alta parte, de ce si-ar asuma PDL identitatea de dreapta, ca sa dau un exemplu, daca nu prea crede in aceasta identitate. Sa nu uitam ca PDL (PD) a pornit ca partid de stanga, initial. Dus prin toate doctrinele de catre Traian Basescu, a ajuns in Grupul Popular. Asta nu inseamna ca, peste noapte, si constiintele oamenilor s-au schimbat. La ordinul prezidential. Daca tu vorbesti si cel care te-asculta tace, asta nu inseamna ca e si de acord cu tine. Pe de alta parte, daca ma uit la denumirea acestui partid, singurul element de dreapta ar fi cel liberal , L-ul din coada, ca democrati sunt toti. Care, defapt, e tot de stanga, ca se zice ca liberalii ar fi de stanga. Atunci ce fel de partid de dreapta ar fi PDL? Iar daca nu este un partid de dreapta, de ce sa-si insuseasca drumul unor reforme de dreapta? Adica ceea ce nu e defapt… De ce trebuie sa-mi asum ceva in care nu prea cred? De ce sa fiu obligat sa fac asta?

Dar daca PDL nu este altceva decat o confuzie ideologica populista? De unde pana unde Traian Basescu, cel care indeamna, ar avea o constiinta de dreapta (desi poate ar vrea s-o aiba), cand s-a si declarat fost comunist, cand a zis ca Ceausescu ar fi fost un mare presedinte al romanilor daca ar fi stat doar 10 ani la putere? Daca si Basescu este un produs al unei asemenea confuzii grave? De unde se naste urmatoarea intrebare: dar daca si noi, oamenii obisnuiti traim, defapt, intr-o grava confuzie idelogica, indusa de un politic confuz, de o tranzitie confuza? Atunci cand PSD imbraca acele haine care nu-i stateau bine, vorba lui Adrian Nastase, cum a fost? Adica acele haine de dreapta, care l-au facut urat de catre popor, nu-i asa?

Parerea mea este ca Traian Basescu nu a procedat cum trebuie. Problema nu este diferentierea ideologica. Poate sa para surprinzator si ciudat ceea ce spun. Voi cauta sa ma explic si sa va arat, chiar daca gresesc, cum vad eu lucrurile. Sa luam un exemplu: SUA. Acolo sunt doua partide principale: Partidul Republican si Partidul Democrat. Fireste, se poate vorbi si aici de doctrine: stanga, dreapta, centru. Dar de ce trebuie sa fie atat de mari diferentierile? Sunt chiar atat de mari, in tuse groase, diferentele intre cele doua partide? Sau este mai mult o abordare „centrista”, ca sa zic asa, a problemei? Adica, daca e sa vorbesc in termeni matematici, fata de centru, este o diferenta de plus/minus epsilon, unde acest epsilon este un infinit mic. Diferentierile nu sunt asa mari, si, cu toate acestea, democratia americana este cea mai veche democratie moderna, ca sa zic asa, din cate cunosc. Pe cand Basescu vrea sa diferentieze in tusele cele mai groase PDL-ul de PSD. Dar daca s-ar face o asemenea diferentiere s-ar casca si un gol care nu ar mai fi ocupat de nimeni. O parpastie nu numai politica, dar si sociala. De asta avem nevoie? Au fost atatia presedinti ai Statelor Unite, atat democrati, cat si republicani, dar, cu toate acestea, SUA a ramas, de la infiintarea sa, aceeasi. Daca diferentierile ar fi fost mari, SUA nici nu ar fi putut ajunge unul din cele mai dezvoltate state de pe glob (daca nu chiar cel mai dezvoltat!!) si o mare putere militara!  Nici nu ar fi avut stabilitatea politica si sociala sa ramana aceeasi, adica sa pastreze acelasi fond si spirit constitutional de la infiintarea sa. Deoarece cu cat diferentierile sunt mai mari, cu atat si contradictiile sunt mai mari. Iar contradictiile mari pot crea prapastii ideologice, politice si sociale, greu de umplut, situatii greu de rezolvat. Basescu greseste cand vrea sa fie transant in aceasta problema: adica el sa transeze stanga si dreapta politica. Eu cred ca intr-o democratie nici nu este necesar sa fie atat de mari diferentierile, ci toate partidele sa graviteze in jurul acelorasi valori umane, politice, sociale, constitutionale, etc. Abordarile privind rezolvarea unor probleme ar putea fi diferite. Dar nu ar trebui sa existe nici aici diferente prea mari. Ci trebuie avut in vedere o viziune realista de rezolvare a acestora in interes general. Practic, numai marxistii au tratat diferentierea ideologica in tuse atat de groase. Aceasta diferentiere a condus la ceea ce ei numeau lupta de clasa. Lucru logic – contradictiile mari in plan politic si social conduc la lupta, ce poate fi si de clasa, atunci cand un partid este reprezentantul politic al unei clase sociale. Pe de alta parte, diferentierile trebuie sa existe, cu conditia sa nu fie foarte mari, astfel incat sa duca la contradictii foarte mari, ce pot pune in pericol democratia! Pentru ca, defapt, asta e problema: democratia, pe care poporul roman a castigat-o cu sange varsat, in decembrie ’89!

Faptul ca tot vrem sa schimbam Constitutia inseamna ca nu ne-am definit cum trebuie valorile. O Constitutie trebuie respectata de catre toate fortele politice, de catre toti cetatenii. Nu ne place s-o mai respectam, o schimbam. Nu mi se pare o atitudine. Si nu se poate ca o forta de dreapta, sa zicem, sa faca o Constitutie de dreapta, iar o forta de stanga, o Constitutie de stanga. Constitutia trebuie respectata de toti si de toate. Dar daca nu avem niste valori foarte clar definite si criterii pentru asta, cum putem sa facem acest lucru? De aceea si spuneam ca fortele politice trebuie sa graviteze in jurul acelorasi valori. Pentru ca democratia presupune alternanta la Putere si atunci, asa cum un partid socialist sau social democrat poate sa fie la putere azi, maine poate fi un partid liberal sau popular. Fara valori comune nici nu s-ar putea sa existe o viziune comuna asupra Constitutiei, nu?  Ar insemna ca nici nu avem valori comune pe care sa ni le insusim, in conditiile pluralismului politic. Pai si atunci unde vom ajunge…?

februarie 1, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre incompetenta Guvernului!

Va propun ca sa cititi cu calm acest articol din Romania Libera:

Valeriu Tabără asigură că România nu va fi afectată de criza alimentară

Deci marea mea rugaminte ar fi sa nu va enervati citind acest articol. Stiu ca nu o sa fie usor. Dar cu un efort cat de cat poate ca merge.

Defapt Dl. Tabara reduce lucrurile la bazele lor cele mai simple si face urmatorul rationament de clasa VII-a primara:

Dacă românul nu va fi suficient de harnic, poate suferi de foame, ca în orice gospodărie. România nu are voie, în condiţii normale, să aibă probleme sau să se discute despre foame

Deci: daca nu e suficient de harnic, romanul ar putea avea probleme cu foamea. Din ce a spus rezulta logic: daca nu are probleme cu foamea, atunci romanul e suficient de harnic!! 🙂  (p implica q este congruent cu non q implica non p, pentru detalii recomand Manualul de algebra de clasa a IX-a).

Ca sa concluzionam:

Domnu’ ministru, pe cand va dati, dom’ne, demisia? 

Asta ca sa nu spun ca tot Guvernul ar trebui sa-si dea demisia, intrucat membrii Guvenului sunt solidari in raspundere!

In viziunea D-lui Tabara totul depinde de cum e romanul, harnic sau neharnic. Nicidecum de ceea ceea ce face Guvernul! Si cum ar putea sa depinda de ceea ce face Guvernul, cand la Guvernul Boc se observa cu usurinta o lipsa totala de strategie in ceea ce priveste economia si relansarea acesteia. Deci de romani depinde totul! Pai daca de romani depinde, atunci s-ar putea intampla ca romanii sa fie foarte harnici la viitoarele alegeri si sa voteze cum PDL nici nu si-ar putea imagina. Recunosc dragostea catre axiomatica a PDL-ului exprimata celebru prin butada: „Iarna nu-i ca vara”. Iar eu as adauga : „Si nici magarul ca si caprioara” 😆 Mai si rimeaza! 🙂 Inteleg preocuparea de a aprofunda bazele axiomaticii existentiale, numai ca Guvernul a ramas doar la acest stadiu. As dori sa vad ca teoria ce rezulta din aceste axiome ar putea produce, transpusa in practica, si crestere economica! Ca se cam vad doar minusuri la capitolul asta!

ianuarie 30, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Despre acutizarea luptei politice dintre Putere si Opozitie

Adevarul este ca s-a ajuns la o acutizare ce merge pana la ura. Paharul s-a umplut cu arestarea presedintelui Consiliului Judetean Arges, Dl. Constantin Nicolescu. Replica PSD a fost una dura, dezavuand discursul lui Traian Basescu la APCE. Luari de pozitie cat se poate de transante si de dure. Acuzatii grave la adresa lui Basescu din partea PSD, cum ca acesta ar conduce un stat politienesc. Atitudini la fel de dure si din partea reprezentantilor PDL. Nu voi face aici divagatii asupra practicilor judiciare din Romania si a legilor care le reglementeaza. Ci vreau sa scot in evidenta un singur lucru, si anume ca nu e in regula cu toata aceasta atmosfera incordata, plina de suspiciune si de ura intre cele doua entitati: Putere si Opozitie, care induc suspiciunea si ura intre cetateni. Pentru ca intr-un astfel de climat nu se poate construi ceva. Iar clasa politica din Romania, in ansamblul ei, ar trebui sa fie constienta ca rolul sau este acela de a construi o Romanie moderna si democratica. La ora actuala lipseste dialogul, si ma refer la dialogul pe problemele importante ale tarii, cum ar fi cele economice, pentru imbunatatirea vietii oamenilor. Este adevarat ca situatia actuala se datoreaza Puterii, ce parca nu are nicio disponibilitate catre un dialog politic pe temele majore ale tarii cu Opozitia. Pentru ca la noi, in lipsa unei culturi a dialogului (civilizat) precum si a unei mentalitati din vremuri revolute, Puterea, oricare ar fi fost ea, a dorit sa-si impuna propriul ei model de societate, intotdeauna in contradictie cu modelul Opozitiei. Ei, lucrul acesta nu poate sa conduca spre o poveste de succes. Sigur, suntem o democratie tanara. Dar ar trebui sa ne maturizam. Si ar trebui inteles tot acest parcurs de 21 de ani catre democratie, economie de piata intr-un mod mult mai profund. Este ingrijorator ca rezultanta acestor transformari sa conduca spre o mai mare dezbinare si catre o acutizare fara rost a unei lupte sterile. Spun asta pentru ca nu vad consecinte benefice ce ar rezulta dintr-un asemenea conflict. Adevarul este ca situatia economica ramane in continuare grea, iar oamenii sufera de pe urma acestui lucru. Acesta este un lucru care ar trebui sa preocupe actuala clasa politica la modul cel mai serios. Pentru ca daca problemele nu se rezolva, oamenii isi pierd increderea in clasa politica, in democratie, in institutiile democratice. Inutil sa mai pomenesc de numarul mare de nostalgici. Dupa cum spuneam si intr-o postare anterioara, trebuie sa existe o viziune comuna despre Romania si despre cum ar trebui sa arate Romania. Daca unul trage hais si altul cea, tare mi-e teama ca va surveni esecul. Si ne-o facem noi cu mana noastra, fara sa ne ajute cineva. Vom fi perceputi, daca nu si suntem deja, ca o tara dezbinata politic, instabila din acest punct de vedere. Adversitatea politica, intr-o democratie veritabila, nu inseamna dusmanie. Or, la noi, dupa cat se pare  in urma ultimelor evenimente, lucrurile merg destul de departe.

Sa luam un exemplu la intamplare: Franta. Eu nu am auzit ca in Franta ar exista o asemenea ascutire a luptei (era sa zic de clasa) ca la noi. Nu am vazut (poate ca nu cunosc bine) asemenea atitudini dure intre Popularii lui Sarkozy si Socialistii lui Martine Aubry. Nu am vazut invective, afirmatii ironic rautacioase si dusmanoase, capabile sa genereze falii in societate, dusmanii iremediabile, disfunctionalitati, ura, asa cum sta situatia la noi. Ar trebui sa invatam de la tarile cu traditie democratica, mai civilizate, cum se procedeaza. Pentru ca una este dezbaterea si alta este invectiva, acuzatia, replica dura, marlania, abuzul! Pentru asta si ziceam, anterior, ca nu e de mirare ca Franta ne da cu flit. Pana la urma eu stau si ma intreb daca stim ce vrem si unde vrem sa ajungem. In Romania intotdeauna Puterea a fost cea extrem de aroganta si nesuferita, dupa ce era numai miere si cu promisiuni mari de tot despre o viata mai buna in campanie, ca, imediat dupa ce s-a instalat, sa inceapa cu tot felul de arogante, abuzuri, satisfacerea clientelei politice, etc, etc. Nu spun, Doamne fereste, ca in alta parte ar fi perfect, ar fi societatea perfecta. Dar, totusi, prefer o asemenea gandire utopica, care poate ca are samburele perfectionarii sociale in dansa, decat lupta mizerabila care se duce pe meleaguri dambovitene. Creatoare, in final, de haos, dezbinare, confuzie, abuz. Iar epilogul este: mai multa saracie. La noi se pare ca nu se intelege, nu intelegem ca una este dialogul civilizat, rational, dezbaterea unei probleme pe baze ideologice si alta insulta care merge pana la injuratura. Cand spun asta nu ma refer neaparat la clasa politica, ci la noi. Iar clasa politica este dupa chipul si asemanarea noastra, imi pare rau ca trebuie sa spun lucrul acesta. Ca n-ar trebui sa fie asa, ci clasa politica ar trebui sa fie un model pentru cetateni! Pentru ca asemenea incrancenari indica faptul ca lipseste ceea ce se cheama civilizatie.

Nu se poate asa ceva! Chiar ma gandeam ca daca ma apuc sa scriu un comentariu asupra discursului rostit de Basescu la APCE, in care sa arat si partile pozitive, bune  ale discursului, voi fi gratulat de catre simpatizantii Opozitiei cu tot felul de epitete, care mai de care, dar privit cu simpatie de ceilalti. Este clar ca e vorba de o deformare a obiectivitatii, pe care o sufera in general societatea, si care nu ne mai permite sa vedem lucrul pozitiv, decat deformat prin prisma neincrederii, suspiciunii. Pai cum vrem atunci sa construim ceva? Cand acel „simt enorm si vad monstruosal lui Caragiale inca mai face efecte!! Si ne intrebam de ce nu se modernizeaza Romania….

ianuarie 29, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

Obiectivul opozitiei in viziunea lui Traian Basescu

Parerea pe care o  are Presedintele despre Opozitie o putem afla dintr-un articol Mediafax:

Băsescu: Obiectivul opoziţiei este intrarea României în derapaj

Iata ce arata, printre altele, articolul:

„De asemenea, şeful statului a apreciat că în spatele liderilor opoziţiei se află „foarte mulţi oameni de afaceri, de gen Voiculescu şi Vântu”, care pot să-şi refacă averile măcinate în perioada de criză.

E o bătălie surdă de împingere a României în derapaj„, a mai spus Băsescu.

El s-a arătat „convins că foarte mulţi dintre parlamentarii lor nu înţeleg acest lucru, sunt pur şi simplu manipulaţi”.

„Dar obiectivele oligarhiei financiare din spatele acestor două partide sunt ca România să fie în derapaj economic, pentru că ei atunci s-au îmbogăţit: când România a fost slabă şi incertitudinile economice mari, atunci şi-au facut averile. Mai au nevoie de aceasta perioadă din nou. Nu le trebuie un stat ordonat, un stat în care se respectă legea, un stat restructurat, un stat finanşat corespunzător”, a mai afirmat şeful statului.

El a mai spus că nu partidele la putere se întâlnesc cu Dan Voiculescu, nu partidele la putere îşi propun, au ca obiectiv dărâmarea guvernului şi a preşedintelui.

„Deci îl declară, nu este o invenţie a mea, sunt declaraţiile lor. Bun, dar spune-le românilor ce pui în loc, ce altă viziune ai? Să spui pur şi simplu «dărâmarea guvernului», mizând pe ce? Pe impopularitatea guvernului şi a preşedintelui, generată de măsurile de austeritate, care au fost necesare. Probabil cândva românii vor înţelege că fără aceste măsuri am fi fost de mult în situaţia să nu mai plătim salarii şi pensii. De mult! Deci este un obiectiv care este – o spun cu responsabilitate – împotriva interesului naţional. Amânarea, eşecul acordului cu FMI, nu e în regula! Eu nu am cerut partidelor – tuturor, inclusiv PSD – decât ca cele două legi necesare închiderii obligaţiilor din acordul cu Fondul, legea salarizării şi legea bugetului de stat, să treacă în timp util – asta e tot ce am cerut”, a mai arătat preşedintele Băsescu.

Preşedintele PSD, Victor Ponta, a anunţat, miercuri, că opoziţia va depune două moţiuni de cenzură, respectiv una pe legea salarizării pe 2011 şi cealalată pe legea-cadru a salarizării unitare.

Vicepreşedintele Camerei Ioan Oltean (PDL) a declarat, miercuri, că, şi în cazul în care opoziţia va depune în zile diferite cele două moţiuni de cenzură la legile salarizării, acestea vor fi dezbătute tot luni de Parlament, pentru a nu modifica dezbaterile la bugetul de stat pe anul 2011.”

Pe de alta parte, pentru a avea tabloul cat de cat complet a ceea ce se intampla, ar trebui, cred, sa vedem care sunt preocuparile Opozitiei. Iata ce spune Adrian Nastase:

Rolul Statului in economia romaneasca

Ca sa intelegem ceva mai bine lupta politica ar trebui reliefat si articolul:

O nouă mizerie marca Traian Băsescu

Parerea mea e ca intre Putere si Opozitie exista o imensa doza de neincredere, pe langa interesul amandurora de a capta cat mai mult electorat si a creste in sondajele de opinie. Acest lucru, macar pe problemele importante care tin de finantare, ar trebui depasit. Acutizarea absurda a unei lupte politice in detrimentul consensului este clar ca nu e de dorit. Pentru ca nu prea avem resurse financiare, asta e realitatea. Nastase vorbeste de statul optimal, dar si de „nevoia stringenta de stat social” cu „nevoia de resurse pentru functionarea unui stat social”. Stat social, care nu este un stat asistential. Adevarul e ca depindem in continuare de finantarea FMI si ca suntem intr-o Europa care nu a depasit inca aceasta criza economica, ce produce vii manifestatii de protest peste tot!! Este clar ca in aceasta situatie e indoielnic faptul ca am putea depasi doar prin resurse proprii aceasta criza. Aici este problema. Atata vreme cat in toata Europa investitiile au scazut fata de anii precedenti, si atata vreme cat Romania, economic vorbind, asa cum au afirmat analistii economici, depinde de capitalul strain, in situatia data e greu de presupus ca ne-am putea descurca bine prin noi insine si numai prin noi insine. Cred ca toata clasa politica ar trebui sa aiba in vedere lucrul acesta si sa caute o formula consensuala de abordare a problemelor.

Pe de alta parte, lucrul acesta nu este posibil datorita unei atitudini belicoase din partea lui Basescu la adresa Opozitiei:

Băsescu la RRA: Suntem aşezaţi pe un stat realizat după chipul şi asemănarea lui Ion Iliescu. Vezi aici declaraţiile preşedintelui

Suntem aşezaţi pe un stat construit după chipul şi asemănarea domnului Iliescu

– Efortul meu, efortul Guvernului, este de schimbare a statului. Este clar că suntem aşezaţi pe un stat construit în vremea FSN-ului, realizat după chipul şi asemănarea domnului Iliescu. Statul acesta trebuie flexibilizat şi modernizat.

– Cel mai important lucru este zona politicului. Politicul trebuie să fie cel care trebuie să aibă curaj să spună românilor: „atenţie!”. Statul trebuie să privească la problemele reale, dar nu putem să dăm venitul minim garantat, care se manifestă primordial în sistemul rural, când tu ai 3 milioane de hectare nelucrate. Ca să îi pot spune să se ducă la munca pământului, trebuie să modific codul muncii. Aşa cum este codul acum, nu îi dau şanse să muncească egal. Tot eu stat trebuie să creez acele condiţii care să stimuleze angajarea sezonieră. Nu îii tai venitul minim garantat şi îi spun să se ducă la muncă şi mai daugă ceva la venitul lui.

– Justiţia socială să nu mai lase domni ca Voiculescu, Patriciu, Vîntu să acumuleze valori de la stat, este un alt lucru care nu este încă săvârşit în România.

– Statul este responsabil de politici, politici sociale care ar trebui să se încadreze în resursele pe care le are, politici de dezvoltare, de susţinere a IMM-urilor, politici de educaţie, de sănătate. Pentru cei care cred că putem reveni la perioada comunistă, când statul era tătucul tuturor, când statul era inclusiv în aşternutul familiilor, un stat democratic nu poate fi un astfel de stat. Fiecare cetăţean trebuie să fie responsabil pentru viaţa lui, pentru prezentul şi viitorul lui. Statul nu poate crea tot timpul condiţiile necesare, ori din lipsă de resurse, ori din lipsă de inteligenţă, dar responsabilitatea individului pentru el însuşi este majoră. nu poate cere nimeni să fie luat sub patronajul statului, pentru că ne întoarcem la situaţia dinainte de 1989. Nu vom fi o ţară care să progreseze consistent până când nu vom fi responsabili fiecare pentru el însuşi.

Dacă România ratează tranşa din ianuarie de la FMI va fi o explozie a dobânzii

– Dacă România ratează tranşa din ianuarie de la FMI, va trebui să ieşim pe piaţă, dar va fi o explozie a dobânzii. Urgenţa era finalizarea condiţiilor acordului cu FMI, ceea ce înseamnă Legea pensiilor, Legea salarizării şi Legea bugetului de stat

– Principalul eveniment care se întâmplă anul viitor este reluarea creşterii economice. România îşi va relua creşterea economică în semestrul II din 2011, lucru bun pentru că va fi o creştere mică dar va marca ieşirea din recesiune. Nu din criză. Nimeni n-a ieşit încă din criză. În opinia mea este o criză de sistem. Trebuie să vedem ce trebuie ajustat în funcţionarea capitalismului pentru ca dezvoltările să fie sigure, durabile, şi să garanteze certitudini de creştere. Trebuie să vedem cum stăm cu statul social.

– În ceea ce priveşte personalul, se va trece la o ajustare fină. S-au făcut reduceri consistente anul acesta, iar procesul trebuie continuat şi să devină calitativ. Trebuie văzută calitatea personalului în sistemul bugetar. Este clar că incompetenţa este cea care face să nu atragem fondurile europene. Nu mai este miza cea mare reducerea masivă a cheltuielilor, ci ajustarea acolo unde nu s-au făcut aceste reduceri şi creşterea calitativă a aparatului de stat.

– România va avea un buget cu un deficit de 4,4% din PIB, ceea ce înseamnă aproximativ 6 mld de euro pe care trebuie să îi împrumutăm. România va împrumuta mulţi bani anul viitor, avem şi un buget cu deficit destul de mare, dar vom merge înainte.

– Nu poate spune cineva că PNL este un partid de dreapta. Ei sunt împotriva modernizării statului, sunt mai populişti decât cei de stânga. Partidele de opoziţie au ca obiectiv intrarea României în derapaj.”

De remarcat ca Basescu, pe langa exprimarea unor realitati si a unor viziuni concrete despre diverse probleme, strecoara sistematic, de fiecare data, cate un atac la adresa Opozitiei, in special la adresa PSD si a lui Ion Iliescu. Lucru ce nu face altceva decat sa puna Opozitia in garda si sa trateze cu prudenta orice initiativa ar veni de la Cotroceni sau Palatul Victoria, si, de asemenea, obliga Opozitia la raspunsuri extrem de dure. Climatul e unul de neincredere, tensionant. Basescu spune ca:

„- Evaluarea pe care o dau Guvernului este una bună pe fond. Un Guvern care a reuşit să se ridice, cu toate stângăciile lui de comunicare, este un Guvern care şi-a făcut datoria. A avut curaj să îşi asume măsurile dure, grele, care le-au adus maximă impopularitate. Despre perspectivele lui Emil Boc în fruntea PDL-ului, eu nu mai cunosc demult acest partid. Mai cunosc foarte puţini dintre cei cu care am construit partidul. Eu continui să fac ce am făcut şi în timpul guvernului Tăriceanu, nu dau ordine prin televizor. Nu întotdeauna eu am dreptate.”

Interesant este ca nu atat din partea PDL vin aceste atacuri spre Opozitie, cat din partea Presedintelui, ce nu mai are nicio miza, dupa cum a afirmat, deoarece este la ultimul mandat! (Chiar ma gandeam ca o prietena din blogosfera mi-ar spune ca nu inteleg: nu este niciun PDL, e doar Basescu!!) Dar acest lucru se repercuteaza in relatia Opozitiei cu PDL-ul si in colaborarea pe care ar trebui s-o aiba cele doua in Parlament, pentru votarea unor legi importante. Basescu si PDL nu vor putea niciodata sa reformeze statul fara participarea celorlalte forte politice, ma gandesc in special la PSD si PNL. O incercare solitara va fi sortita esecului, mai ales acum in conditiile unei credibilitati reduse, atat a Presedintelui cat si a PDL, reliefata in sondajele de opiniei. Ponta si-a manifestat si nu o data neincrederea in Basescu, iar aceasta declaratie: „Despre perspectivele lui Emil Boc în fruntea PDL-ului, eu nu mai cunosc demult acest partid.„, ca „nu mai cunoaste demult acest partid”, pare ca vine sa intareasca acest lucru. Ideea e ca domneste neincrederea totala, climat in care nu se poate construi niciun fel de reforma, doar derapaje! Foarte greu respirabil…

 

decembrie 16, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cititi si….

In chestiunea pensiilor – pe blogspot.

iulie 9, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Interviu cu Cristian Preda in RL

Interviu acordat de europarlamentarul Cristian Preda, in Romania Libera, Sabinei Fati:

Preda: Mă tem că Boc se va agăţa de funcţie ca Tăriceanu

Cred ca ceea ce vrea sa spuna este ca ar fi nevoie de o sustinere mai larga a Guvernului – de aici si ideea de „baza consensuala”, pentru ca sustinerea actuala – UDMR si UNPR – este slaba, acestea fiind partide mici. Mie mi se pare ca Dl. Preda ar sustine ideea unui Guvern de Uniune Nationala, in care, alaturi de PDL sa fie cooptate si celelalte doua partide mari: PSD si PNL, dar si UDMR si UNPR (sau poate ca nu, deoarece un Guvern compus din membri de la PDL, PSD si PNL ar asigura o majoritate confortabila acestuia in Parlament).

O schimbare de guvern ar putea rezolva lucrurile sau există şi alte soluţii?

C.P.: Soluţia în acest moment este negocierea unei noi formule de guvernare. Un guvern atât de fragil care depinde de doi actori mărunţi, cum sunt UDMR şi

UNPR, nu poate să reziste.

Ar trebui să-şi găsească alţi aliaţi?

C.P.: E nevoie de o altă formulă de guvernare: o formulă consensuală. Este evident că, dacă merge pe acelaşi drum, Guvernul Boc nu are nici o şansă, fiindcă PSD şi PNL vor bloca în conti­nuare orice măsură prin instituţiile nereprezentative: Curtea Constituţională şi Avocatul Poporului. Tot ceea ce s-a întâmplat ne arată că Parlamentul este blocat în ultimii ani într-o logică a instituţiilor nereprezentative.

Cum vedeţi această formulă consensuală?

C.P.: E nevoie, în primul rând, de consultări între Guvern şi celelalte partide. Nu putem pleca de la premisa că o criză politică este eternă. O criză politică poate fi din ce în ce mai gravă, dar dacă intrăm iarăşi într-o situaţie precum cea din 2007-2008, cu un guvern care nu mai vrea să plece acasă şi care găseşte orice resursă pentru a rămâne, vom pierde cum am pierdut şi atunci. O parte din criza de acum este, de altfel, explicată de criza guvernamentală de atunci. Toate cedările la care a fost supus Tăriceanu la presiunea PSD sunt plătite astăzi.

Pe de altă parte, PSD şi PNL nu vor să negocieze cu Traian Băsescu, cel care ar putea să negocieze consensul despre care vorbiţi.

C.P.: Nu sunt convins. Nu putem fi singura ţară din lume în care crizele nu pot fi depăşite. O politică democratică are resurse pentru a trece de crize.”

Dar interesant este ca in viziunea domniei sale PDL nici nu ar mai putea guverna singur, caci ce altceva poti sa spui cand citesti acestea:

Se înţelege că PDL improvizează, fără planuri de viitor, fără strategii?

C.P.: În acest moment cred că asta este situaţia şi e regretabil că lucrurile stau aşa. Eu am cerut încă de la începutul anului întâlniri periodice între Guvern şi parlamentari, între Guvern şi aleşii locali, dar mi s-a râs în nas. Mi s-a spus că de la Bruxelles nu se vede bine situaţia. Deciziile se iau consultând partidul, nu consultanţii în comunicare.”

si

Principalele greşeli din acest an au fost făcute de Guvern sau de PDL?

C.P.: Există o responsabilitate a partidului, fiindcă Guvernul e asumat de PDL. În ultimele luni, şi nemulţumirea din PDL, şi felul în care Guvernul a înţeles să amenajeze relaţia cu grupurile parlamentare au creat o stare de tensiune şi chiar o criză: între Guvern şi PDL nu mai există încredere, iar acest lucru are efecte negative.

Principalii lideri ai PDL sunt în Guvern.

C.P.: Un partid nu trăieşte prin mica oligarhie care e instalată la vârf. Un partid trăieşte prin tot ceea ce înseamnă structuri. Când eu şi Monica Macovei i-am tras de mânecă, ne-au râs în nas, în frunte cu Emil Boc, şi ne-au tocat toate amendamentele la statutul PDL, prin care încercam să dăm o altă faţă partidului. Nemulţumirile de astăzi puteau fi evitate.

Când s-a pus problema alegerilor în PDL, Emil Boc nu a avut nici un contracandidat, semn că partidul nu avea nemulţumiri.

C.P.: Trebuie să existe o competiţie deschisă. Nu te poţi înscrie într-o competiţie care nu are loc. Alegerile s-au amânat ca soluţie de protecţie pentru elita aflată în acest moment la conducere, dar blocajul provine şi din această suprapunere între responsabilii partidului şi cei guvernamentali. Sunt oameni care au autoritate, dar n-au credibilitate.

Credeţi că Adriean Videanu, Radu Berceanu, Vasile Blaga ar trebui să facă un pas înapoi?

C.P.: Sunt, cum am spus, oameni cu autoritate, dar fără credibilitate.”

Pe de alta parte cred ca am putea deduce ca exista o lupta acolo intre generatii, o lupta pentru putere:

Cum ar trebui să arate noua conducere a PDL?

C.P.: PDL trebuie să găsească resurse pentru perioada de post-tranziţie, nu de început de tranziţie cu persoane ca Ioan Oltean sau Radu Berceanu, care nu par să trăiască în epoca Merkel-Sarkozy.

Pe ce bază au luat naştere aceste fracţiuni, pe interese de grup, de afaceri, politice?

C.P.: Există, pe de o parte, o solidaritate în jurul liderilor PD din anii ’90, există o solidaritate în jurul curentului creştin-democrat promovat de Sorin Frunzăverde, alt lider din anii ’90, dar total diferit faţă de Oltean sau Berceanu. Există, pe de altă parte, ceva din PNL, versiunea Stolojan, şi există şi aşa-numiţii „intelectuali” care şi-au asumat o viziune europeană, iar deasupra tuturor acestora există interese de afaceri locale, oameni care nu au nici o legătură nici cu PD ca partid de la începutul tranziţiei, nici cu partitura PNL, reinterpretată de Valeriu Stoica, nici cu liberalismul în care cred eu sau civismul Monicăi Macovei; oameni de afaceri locali, care au nevoie de protecţie politică.

Aceste fracţiuni se bat între ele?

C.P.: E un război surd. Există şi fracţiuni, şi curente ideologice, mai puţin influente decât mi-aş dori.”

O lupta a unor viziuni diferite (datorita diferentei intre generatii).

„Din lupta fracţiunilor va rezulta un nou lider?

C.P.: Dacă vor exista reguli corecte de competiţie, da. Dar discuţiile pe baza statutului nu mă încurajează să cred asta. A fost o tentativă de a controla alegerile prin intermediul acestei elite guvernamentale.”

Referitor la Boc spune:

„Cine ar trebui să ia iniţiativa?

C.P.: Emil Boc este deocamdată prim-ministru şi ar trebui să ne spună ce are de gând. El nu este un simplu negociator cu FMI, el ar trebui să ne spună care este viziunea lui politică şi care este modalitatea prin care PDL vrea să depăşească această criză.”

Adica Boc, nu Presedintele.

Interesant este ca Dl. Preda atinge subiectul legat de prefigurarea crizei politice. Adica aceasta criza e pe cale sa se intample. Pe de alta parte PDL scade in sondaje. Erodarea pe timp de criza e foarte pronuntata. Vorbeste si de lipsa de credibilitate pe care o are Guvernul, si care se rasfrange, as adauga eu, asupra intregului PDL. Problema nu este insa foarte clara. Am avansat ideea unui Guvern de Uniune Nationala. Dar termenul „consens” folosit de Dl. Preda nu mi se pare foarte clar. Ce vrea sa insemne acest consens? Numai ca PSD si PNL sa nu blocheze masurile Guvernului la Curtea Constitutionala si la Avocatul Poporului?! Consensul este vazut sub forma unor „consultari” intre Guvern si celelalte partide. De acord. Dar consultari care sa duca la ce anume? La consens, evident. Dar ce fel de consens? Pentru ca Dl. Preda vorbeste si de „un guvern care nu mai vrea sa plece acasa”… Ceea ce sugereaza o schimbare de guvern si, poate, un Guvern de Uniune Nationala…Mai ales ca spune: „O politică democratică are resurse pentru a trece de crize.”.

Problema este ca, oricare ar fi componenta Guvernului, acesta trebuie sa ofere solutii viabile pentru iesirea din criza. El se va eroda datorita crizei, inevitabil. Pe de alta parte ar trebui sa existe un consens si in privinta solutiilor. PSD propune impozitul diferentiat, deci renuntarea la cota unica, ceea ce nu vor PDL si PNL. Sustinerea unui Guvern PDL, UDMR,UNPR de catre PSD si PNL ar presupune conditii din partea acestora, pe care PDL ar trebui sa le accepte. Se spune ca politica este arta compromisului. Pana la urma sa vedem daca aceasta clasa politica a noastra a ajuns la masura unei asemenea arte!

iulie 3, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii