Criminali!!!
Inca un atentat in Marea Britanie, la relativ putin timp dupa ce la Londra un autovehicul a intrat cu viteza in oameni. De data aceasta oribila crima a avut loc pe Manchester Arena, la un spectacol al artistei Ariana Grande. Un individ a detonat o bomba artizanala – cel putin 22 de morti si 59 de raniti. ISIS a revendicat atentatul, dar agentiile secrete americane nu pot confirma acest lucru. Inteleg ca un suspect a fost arestat. Theresa May spunea ca politia ar detine informatii despre identitatea atacatorului.
O prima observatie care s-ar putea face este ca Brexitul nu scuteste Marea Britanie de atentate teroriste. Pe de alta parte observam o recrudescenta a terorismului in Marea Britanie daca ne gandim la atentatul ce a avut loc cu doua luni in urma pe Podul Westminster. Lucru asta ne poate duce cu gandul la existenta unei retele teroriste ascunse destul de bine in Marea Britanie. Nivelul de alerta a fost ridicat la sever si chiar la critic. In asemenea conditii nu putem sa trecem cu vederea un aspect, zic eu, important: Marea Britanie inregistreaza o vulnerabilitate in acest sens si e posibil ca reteaua terorista sa actioneze din nou.
Interesant este acest articol din Romania Libera pe care as dori sa-l comentez putin:
Cum comentează BBC atentatul de la Manchester: Chiar dacă azi-noapte au fost atacați copiii noștri, trebuie să rămânem fideli valorilor în care credem.Dacă ne dezicem de ele, ne aruncăm în mâinile teroriștilor
„Jurnalistul BBC Mark Easton explică, într-un text de opinie publicat pe site, că atacul de la Mancgester a fost o lovitură intenționată asupra inocenței unor copii. Easton este de părere că, chiar dacă un atentat pune în pericol viețile oamenilor, nu răzbunarea este soluția.
Redăm comentariul jurnalistului BBC:
”Atacatorul știa că evenimentul va atrage fani tineri, în special adolescente. Copiii vibrau, plini de energie, la sfârșitul concertului ținut de către starul lor pop preferat, Ariana Grande. Se bucurau de muzică, iar pe fețele lor tinere se citeau numai zâmbete. Au ales aceste victime vulnerabile, știind că reprezintă punctul nostru slab. După ce ne-au divizat și ne-au făcut arătat ce înseamnă frica, s-au îndreptat către ceea ce iubim mai mult. Copiii noștri. Libertatea noastră. Viitorul nostru.
Aparent, această cruzime este imposibil de înțeles. Dar apoi ne amintim că istoria omenirii este plină de acte de violență. Terorismul nu este ceva nou. Vreme de secole, a fost arma celor care au vrut să reașeze structurile și normele sociale conform credințelor proprii. Strategia este de a provoca și de a obține o reacție, care contravine principiilor pe care noi le prețuim.
Într-un oraș cosmopolit ca Manchester-ul, rezistența își are originea în toleranța față de ceea ce este diferit și intoleranța față de nedreptate. Tensiunile nu se vor risipi, dar respectând dreptul celorlalți de a vedea lumea diferit, vom menține comunitățile unite.
Chiar dacă azi-noapte au fost atacați copiii noștri, experiența ne spune, că trebuie să rămânem fideli valorilor în care credem. Să ne dezicem de ele, ar însemna să ne aruncăm în mâinile teroriștilor.
Vor fi voci care vor cere răzbunare. Dar forța se construiește cu calm. Personalul de la serviciile de urgență, care a răspuns cu un asemenea profesionalism și altruism, reprezintă un adevărat exemplu de curaj, atunci când expunerea la risc este mare.
Eficiența cu care personalul medical a încercat să aline suferința victimelor și a familiilor vaccinează societatea împotriva cancerului urii, care se năpustește asupra ei.
Oameni cu credințe și origini diferite stau astăzi la cozi, în Manchester, să doneze sânge. Ei au înțeles un lucru esențial: dincolo de culoarea pielii, suntem la fel. Acesta este un moment în care tot ce contează este să rămânem împreună, nu să ne alungăm. Un Manchester unit este cel mai bun răspuns la atacul care a avut loc azi-noapte”. „
Dupa parerea mea, nu cred ca e vorba de asta, spre exemplu de a „ne dezice de valorile in care credem”. Insa pasivitatea in fata unor asemenea fenomene, a unui asemenea flagel precum terorismul care, iata, a curmat vietile unor adolescenti si chiar a unui copil – o fetita de 8 ani, din cate am inteles -, toleranta fata de asemenea crime nu reprezinta o atitudine nici potrivita si nici morala, si nici corecta din punct de vedere politic.
Trebuie aplicata legea. Si trebuie ca acesti criminali sa se teama de lege! Aici nu e vorba de „oameni cu credinte si origini diferite” ci de niste bestii ucigase!! E vorba de retele criminale care provoaca multime de victime. De aceea astfel de retele trebuie destructurate. Nu e vorba nici de razbunare, ci de aplicarea legii. Corectitudinea politica care indeamna la pasivitate fata de astfel de crime se face partasa acestora si vulnerabilizeaza tara in fata unor astfel de atrocitati.
Pe de alta parte este o vina a statului si a institutiilor occidentale, pentru ca au primit masiv o populatie straina, inclusiv spiritual, si nu au reusit sa-i integreze pe acesti oameni in societatea occidentala. Acesti oameni, multi dintre ei, traiesc de mult timp in Occident, sunt nascuti in Occident si se dedau la astfel de fapte abominabile. Islamismul radical care se manifesta in Occident prin atenate teroriste sangeroase este consecinta acestei incapacitati a statului de a-i integra pe acesti oameni, impunandu-le respectarea legii.
Nu putem admite in numele valorilor noastre ca o hoarda criminala sa-si faca de cap prin lume. Radicalismul acesta care indeamna la ura si crima trebuie combatut, inclusiv prin mijloace legale si actiuni concrete de descurajare, ce pot merge chiar si pana la expulzare.
Relaxarea in fata unor astfel de fenomene malefice nu poate conduce la rezultate bune. Am privit, spre exemplu, pe CNN un scurt interviu luat unui tanar belgian – care era chiar originar din Belgia – convertit la islam si adept al ideologiei Statului Islamic. Intrebat fiind despre crestinism, spunea ca n-are cum sa se mai intoarca catre crestinism intrucat el a dat un update – zicea ca e ca si cum daca ai Windows 10 te-ai intoarce la Windows XP. Apoi la o reamarca a reporterului cum ca e belgian, a raspuns: „Eu nu sunt belgian, sunt musulman”. Ganditi-va ca un astfel de tanar poate realmente sa comita un atentat terorist. Acesti tineri au pierdut notiunea de bine si rau. Ei traiesc intr-un fel de lume, hai sa-i spun o lume a lor, in care si raul poate fi luat drept bine, binele sa-l ia drept rau. Este vorba de o alienare morala pe care societatea vestica a ignorat-o ani de zile. Nu spun ca tot tineretul ar fi asa, dar unii da. Respectam „dreptul celorlalti de a vedea lumea diferit”, dar nu putem fi indiferenti si e o greseala sa nu luam o atitudine ferma cand acest „a vedea lumea diferit” inseamna, de fapt, crima si omorul, si raspandirea unei ideologii periculoase, ucigase si sinucigase. Acesti oameni trebuie sa inteleaga ca locul unor bestii ucigase e la puscarie, ca societatea, statul condamna astfel de fapte, ca astfel de fapte, comise in numele unei ideologii religioase criminale, NU reprezinta un lucru bun pentru nimeni!
Altminteri stau si ma intreb unde vom ajunge? Oricand si oriunde pot sa apara astfel de atentate teroriste. Oamenii care comit astfel de fapte abominabile trebuie sa fie constienti ca societatea si statul le condamna! Si-i condamna si pe cei care le comit! Si nu doar ca vor aparea peste tot atentate teroriste, dar si integrarea acestor oameni va deveni din ce in ce mai dificila. Ce-i asta ca o eleva nu da mana cu Presedintele Germaniei, pentru ca e de sex feminin si religia ei ii interzice sa dea mana cu un barbat? Integrarea presupune conformarea la regulile din cultura societatii respective. Pana la urma daca nu vor sa se integreze, ar trebui sa stie ca lucrul asta implica si o raspundere din partea lor. Ar trebui sa stie ca inclusiv statul nu poate ramane indiferent la o populatie complectamente straina pe teritoriul sau si care se poate deda la tot felul de actiuni antisociale, inclusiv atentate teroriste. Nu le-a cerut nimeni sa renunte la religia lor, s-au construit moschei in Occident, dar ceea ce se poate constata cu usurinta este refuzul culturii occidentale din partea lor. Si chiar mai mult decat atat, ostilitatea belicioasa fata de tara care i-a primit. Ei trebuie sa inteleaga ca astfel de atitudini si reactii au consecinte. Iar incalcarea legii si comiterea de omoruri au drept consecinte pedepsele respective. Nimeni nu-i obliga sa traiasca aici: nu le place, pot merge acolo unde le place. Pana la urma e un supliciu pentru populatia statului care i-a primit sa-i tot suporte, mai ales ca ei stau pe ajutoare sociale consistente, iar daca e vorba de contributii se vede ce contributie isi aduc: mai fac un atentat terorist! Acesti oameni trebuie sa inteleaga ca refuzul integrarii se plateste. Efortul de integrare nu poate sa vina doar din partea statului care i-a primit. Pana la urma, daca lucrurile continua asa, statul va trebui sa-si manifeste forta de coercitie si represiunea la adresa lor.
Este inadmisibil ca acesti oameni, musulmani, sa nu respecte statul, cultura si legea tarii care i-a primit. Adica cum? Traieste in Marea Britanie, dar nu dupa legea britanica ci dupa sharia. Este absolut inadmisibil! Fara indoiala ca, in asemenea conditii, statul trebuie sa ia masuri. Societatea occidentala e una toleranta, dar e absurd ca sa profiti de aceasta toleranta spre a-i intoarce spatele, desi tu, musulman fiind, traiesti in aceasta societate, unii dintre ei chiar s-au nascut in ea. Daca ai permis ani si ani de zile o astfel de stare de lucruri nu trebuie sa ne mai mire atentatul de la Manchester. Ca sa te conformezi legilor din tara respectiva, trebuie sa te conformezi culturii ei. Eleva care nu a dat mana cu Presedintele Germaniei avea un hijab imens pe cap – ar trebui interzis din start asa ceva in scoala. Altminteri eu nu vad ce educatie poti sa le faci acestor elevi, intr-o tara occidentala. Ar fi chiar mai indicat introducerea uniformei scolare, decat portul hijabului sau acoperirea fetei cu acel voal. Este inadmisibil ca acesti oameni, de ani de zile, sa respecte alte reguli si valori decat cele europene, desi ei traiesc in Uniunea Europeana. Nu respecta legea, trebuie sa stie ca exista consecinte pe care le vor suporta. Ceea ce s-a intamplat in Germania, cu eleva care nu a vrut sa dea mana cu Presedintele Germaniei, este o sfidare din partea ei la adresa statului german, care cheltuieste foarte multi bani cu ei, inclusiv pentru integrarea lor, straduindu-se sa le ofere cele mai bune conditii.
In final as dori sa exprim sincerele si profundele mele condoleante victimelor acestui teribil atentat. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace! Dumnezeu sa-i ajute si sa le dea sanatate celor raniti!
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Greseli, greseli… N-avea dreptate Erdogan…?
*
Interesanta situatia din Uniunea Europeana de azi… Se remarca in mod evident curente nationaliste in toata Uniunea Europeana. Acestea conduc la o diminuare a coeziunii in UE si nu putini isi pun intrebarea daca UE mai e viabila sau nu. Americanii au chetuit 3 trilioane de dolari (Joseph Stiglitz a avansat, daca nu ma insel, aceasta suma) in razboaiele din Irak si Afganistan. Chiar citeam intr-o revista americana ca in razboiul din Afganistan cheltuielile SUA au fost de 1 miliard $ pe zi. Dupa aceea criza creditului imobiliar a fost atat de puternica incat s-a extins si in Europa. Pana in 2008 nici nu auzeai macar de faptul ca UE ar putea fi amenintata cu disolutia, curentele politice nationaliste erau slabe. Desigur, de o Europa cu doua viteze nici nu se pomenea.
Odata cu criza venita din America, situatia s-a schimbat. Spre exemplu, sa luam Germania. Nu neaparat ca ar fi trait nemtii mai bine inainte de 2008, inainte de Criza. Dar dupa, a aparut o problema noua pentru establishemntul politic german. Vreau sa spun – ca sa se inteleaga bine – ca aceasta nici nu era inainte. Ca sa fiu si mai clar, inainte era cum era, era UE, libera circulatie, piata libera si asta era. Dar dupa Criza, factorii care detin puterea si autoritatea in democratica societate germana au trebuit sa explice cetateanului german de ce traieste el prost… Adica neamtul e familist, e muncitor, e cinstit, e corect si-si vede de treaba, si atunci: de ce traieste prost? Cand, spre exemplu, s-a aflat de adevarata datorie a Greciei – imensa, ce-i drept – in conditiile in care Grecia si Germania (o tara atat de productiva, cu oameni atat de muncitori, nu-i asa?) sunt amandoua in Zona Euro, deci au amandoua aceeasi moneda, cum ar fi putut sa-i explice D-na. Merkel cetateanului german ai carui bani sunt cei pe care Grecia ii datoreaza si ca asa e bine? Asa se face ca Guvernul german a trebuit sa faca eforturi sa-i dovedeasca cetateanului german ca, de fapt, e bine in UE si ca in UE el, cetateanul german, onest si cinstit, harnic, devotat muncii o duce cel mai bine, spre a putea preintampina curentele politice din societatea germana care-i aratau cetateanului exact contrariu: ca, de fapt, el, onestul si cinstitul muncitor, ce nu are in vocabular cuvantul coruptie, plateste pentru datoriile iresponsabile ale altora care traiesc in huzur si-n coruptie, ascunsa cu grija sub pres.
Problema s-a pus si-n Franta, unde Marine Le Pen a pedalat puternic pe faptul ca UE e creatoare de probleme pentru nivelul de trai al cetateanului francez, din ce in ce mai nemultumit. Si s-a vazut ca acest curent nationalist promovat puternic de Frontul National a prins teren in societatea franceza, iar Marine Le Pen a ajuns un candidat puternic la presedintia Frantei. Nu se poate sa nu te intrebi ce s-ar fi intamplat daca un astfel de curent ar fi prins teren in Germania asa cum a prins in Franta. Si cum e vorba de cetateanul german, de omul muncitor, cinstit, familist, devotat, exact si disciplinat, gandul te duce spre socialism. Si atunci ce rezulta daca unim nationalismul cu socialismul IN GERMANIA? Doamne, fereste!!
*
Nu era oare mai bine ca vesticii europeni sa nu-i fi primit in numar atat de mare pe musulmani? Dar daca, totusi, au facut-o, pentru ca asta au facut de-a lungul timpului, care a fost comportamentul lor?
Pana la Razboiul din Irak, pericolul terorismului islamic exista, dar nu era atat de mare ca-n prezent. Acum parca nu se mai termina si se vede ca avem atentate peste atentate in Europa, cel de la Londra fiind cel mai recent, desi nu s-a soldat cu un numar atat de mare de victime ca in cele anerioare. Era Al-Qaeda si Osama bin Laden – fara indoiala un pericol. Insa Al-Qaeda nu era mai mult decat o organizatie terorista iar musulmanii traitori in Vest nu erau atat de inflamati si radicalizati pe vremea aceea in comparatie cu ce avem acum. SUA a cheltuit enorm in lupta impotriva terorismului, iar in Afganistan au bombardat in nestire niste inaltimi golase ca sa dea o lovitura mortala temutei Al-Qaeda, dar fara rezultate concrete. Pana l-au capturat pe Osama bin Laden a durat destul de mult, timp in care Al-Qaeda si-a vazut linistita de treaba.
Radicalizarea musulmanilor obisnuiti, cu totul neobisnuita, trebuie sa recunoastem, s-a produs dupa Razboiul din Irak si demolarea regimului lui Saddam Hussein. Era inca de pe atunci previzibil ca sunitii se vor organiza intr-o opozitie armata si vor incepe un razboi – pe de o parte vechiul conflict cu siiti, pe de alta parte represalii la adresa SUA si a altor state din UE, sau, mai bine zis, chiar la adresa UE. Si asa s-a nascut ISIS, o organizatie terorista cu mult mai puternica si mai periculoasa decat Al-Qaeda. Care actioneaza in UE si SUA pana acum si nu prea da semne ca ar inceta ostilitatile.
*
Insa in ceea ce priveste atitudinea Lumii Vestice fata de musulmani, mi se pare ca lucrurile sunt destul de criticabile din anumite puncte de vedere.
Primind un mare numar de musulmani, inserati astfel intr-o cultura straina de cultura lor, nu era, oare, potrivit, ca Vestul sa aiba o atitudine prietenoasa fata de statele islamice? Sa promoveze, de exemplu, schimburile culturale. Sa zicem asa, de exemplu, o formatie folclorica dintr-o tara musulmana sa tina o reprezentatie artistica la Paris, Bruxelles sau in alta capitala europeana. E un exemplu, poate nu cel mai potrivit, poate foarte naiv. Insa s-a ajuns ca sa avem, spre exemplu in Germania, centre islamice care cultiva pe fata fundamentalismul islamic, fara nicio retinere. Am mai scris si pe blog despre asta. Ceea ce ar dovedi o grava carenta in schimburile culturale normale intre tarile din Vest si tarile islamice, in conditiile in care in Vest exista o importanta populatie islamica, aflata, din cate inteleg, chiar la a doua generatie.
Recentul atentat de la Londra arata cu claritate, nu doar radicalizarea – trebuie spus ca din 2013 si pana acum serviciile de securitate britanice au dejucat 13 atentate teroriste – dar si existenta celulelor de propagare a jihadului si fundamentalismului islamic. De unde rezulta ca, in Europa, lucrurile au fost scapate de sub control. S-a vazut asta si cu ocazia razboiului din Siria unde foarte multi cetateni europeni musulmani, din cate inteleg in marea lor majoritate tineri, alegeau sa mearga in Siria spre a lupta alaturi de temuta organizatie ISIS. Venind apoi in Europa, erau sursa celor mai sangeroase atentate teroriste!!
*
Or, Vestul ce a facut? SUA, impreuna cu aliatii, s-au angajat intr-un razboi direct si foarte costisitor in Irak, care n-avea legatura cu Al-Qaeda, zdrobind regimul politic de acolo si aducand tara intr-un fel de haos generat de un razboi civil. Nu mai vorbesc despre abuzurile armatei SUA fata de populatia civila de acolo. De asemenea, tot pentru a indeparta un dictator, au bombardat Libia, creand acelasi haos – terenul fertil pe care a crescut extremismul islamic.
Dar cand ai o asa mare populatie de religie musulmana in Europa, era logic sa incerci sa cultivi relatii bune si pasnice cu tarile musulmane. Nu sa duci o politica de asa maniera incat aceasta populatie sa inceapa, si prada a tot felul de dezinformari, sa se radicalizeze intr-un asemenea hal!
In Irak nici pana acum nu a putut fi rezolvata situatia, iar ISIS a dobandit o Putere din ce in ce mai mare, asa incat Guvernul de la Bagdad incepuse la un moment dat sa fie depasit de situatie. SUA si-a retras trupele de acolo intr-un moment cat se poate de inoportun, lasand fara sprijin Guvernul irakian. Consecinta: ISIS a inceput sa devina de temut si sa-si extinda actiunile in Europa!! Mosulul, fieful ISIS, nici pana acum nu a putut fi integral eliberat – se duc acolo lupte crancene! Marea Britanie si Germania opereaza cu flota militara aeriana, bombardand pozitiile insurgentilor ISIS. Deci Marea Britanie, Germania si fortele guvernamentale irakiene cu greu fac fata acestei forte numite ISIS, care ramane puternica – sa nu ne culcam pe o ureche – desi a trebuit, desigur, sa dea mult inapoi. Numai vorbesc de ISIS din Siria, care desi bombardata puternic de fortele aeriene ruse, exista totusi, desi forta ii este diminuata mult.
*
Asta ca sa vedem ce consecinte au avut razboaiele din Irak si Afganistan: pe de o parte Criza economica, lucru ce a determinat in Europa cresterea periculoasa a curentelor nationaliste si eurosceptice, punandu-se azi sub semnul intrebarii proiectul european (spunand acestea sa nu uitam de Brexit), iar pe de alta parte crearea unei organizatii teroriste – ISIS – cu mult mai puternica, mai organizata si cu mult mai multi bani decat vestita Al-Qaeda.
*
N-avea dreptate Erdogan…? In Vest traiesc un numar mare de musulmani, printre ei aflandu-se un mare numar de turci! In Olanda, de exemplu, sunt vreo 300.000 de turci. In Germania, ca sa dau un alt exemplu, traiesc 1.527.118 de turci (statistica 2014). In Franta, L’Express estima in 2014 ca ar trai 800.000 de turci, dar sunt estimari ca, in prezent, ar trai in Franta 1.000.000 de turci!! Trebuie spus ca numarul lor a crescut considerabil din 2000, cand se estima ca erau 500.000 de turci. De unde rezulta ca Franta a primit continuu populatie turca si in numar mare.
Cu turcii n-au fost probleme in Europa. Nu s-a auzit, de pilda, de vreun atentat comis de turci. Probabil ca e vorba si de educatia kemalista, ca sa zic asa.
In aceste conditii, cred ca trebuie sa privim si problema integrarii Turciei in Uniunea Europeana. Romania a sustinut Turcia in eforturile sale de integrare in UE. De acord, pentru integrare trebuie ca statul respectiv sa respecte conditiile din tratatul de aderare, trebuie sa treaca prin furcile caudine ale capitolelor de negocieri, ce trebuie incheiate cu succes de statul candidat. Turcia se afla intr-un asemenea proces de aderare din cate stiu. Insa amanat aproape la nesfarsit de catre UE, la opozitia unor tari membre printre care si Franta care considera ca Turcia, de fapt, nu e in Europa. Insa lucrurile s-au prelungit la nesfarsit.
Ce ar fi fost daca Turcia s-ar fi integrat in UE? In primul rand ar fi trebuit sa adere la valorile europene, sa apere statul de drept, democratia, drepturile si libertatile cetatenilor. Am fi avut astazi o alta realitate politica in Turcia. Fara lovitura de stat si fara regimul prezidential-otomanist al lui Erdogan, o adevarata monarhie prezidentiala, ca sa ma exprim ca Jean-Luc Melenchon 🙂 . Am fi avut alta Turcie, alt regim politic. Acum toata Europa se mira de ce face si ce spune Erdogan, de schimbarile pe care vrea sa le aduca la Constitutia Turciei. Insa Turcia, cand nu avea un asemenea regim precum cel actual, a asteptat si a sperat ani de zile sa se integreze in UE, iar concluzia pe care o trag ei acum este ca au fost dusi cu zaharelul, cum se spune. Fara indoiala ca Europa in doua viteze a fost un semnal extrem de prost si atunci Turcia si-a pus problema daca mai are sens sa faca eforturi pentru o integrare ce pare a nu se produce vreodata. Cam asa a rezultat regimul politic actual din Turcia, care socheaza, nu-i asa, toata UE.
*
Sa ne uitam insa si la tara noastra, la Romania. Cum ar fi fost in Romania daca nu ar fi fost membra a UE? Ordonanta treispe-paispe va spune ceva? Respectarea statului de drept si a drepturilor si libertatilor individului sunt strans legate de apartenenta tarii noastre la valorile Uniunii Europene. Este adevarat ca se manifesta inca dificultati de ordin economic, dar sa nu uitam ca Romania a inregistrat in ultimii ani o crestere economica destul de mare, ca procent din PIB, intre tarile europene. Fondurile europene, desi inca avem probleme serioase in ceea ce priveste absorbtia lor, au contribuit pozitiv la economia Romaniei.
Insa atitudinea Vestului in ceea ce priveste procesul de integrare a Romaniei in UE a ramas oarecum echivoca. Sunt foarte multi romani care traiesc si muncesc peste hotare, in Uniunea Europeana. Cu milioanele. De la integrarea din 2007 si pana in prezent, cum era de asteptat, numarul lor, din cate stiu, a crescut. Vad ca in dezbaterile de la televiziunile de stiri multi se plang, si nu fara temei, ca pleaca forta de munca calificata din tara, spre exemplu medici. Fara indoiala ca statele din Vest beneficiaza din plin de aceasta forta de munca calificata, care contribuie la cresterea economica a acelor tari.
Cu toate acestea Romania, desi respecta conditiile tehnice, singurele valabile, nu e primita in Spatiul Schengen. Motivele nu sunt clare. N-au fost niciodata clare, iar cei care se opun nu le-au dezvaluit niciodata cu adevarat.
Propaganda prosteasca a invaziei romanilor si bulgarilor in Marea Britanie, dusa de o anumita parte a presei din Insula, s-a dovedit in mod evident a fi o minciuna gogonata. De asemenea conditioarea aderarii Romaniei la Spatiul Schengen de MCV nu e decat gasirea unui pretext ce se doreste a fi plauzibil.
Turcia nu e in Uniunea Europeana, desi milioane de turci traiesc in Vest, in UE. Erdogan le ura femeilor turce sa faca cate 5 copii, iar in felul asta Turcia va cuceri Europa! 😆
Romania e membra a Uniunii Europene. Milioane de romani traiesc si muncesc in Vestul Europei, si inca multi mai pleaca. Dar Romania nu e in Spatiul Schengen.
Va dati seama in ce situatie ridicola ne aflam?
*
Din ciclul: „Faze tari din UE”, iata ce scrie profesorul Cristian Preda:
„În dezbaterea pentru Elysee, comunistul Jean-Luc Melenchon și fostul premier de centru-dreapta Francois Fillon sunt de acord că francezii nu trebuie să muncească la fel de mult ca românii
„
Dezbateri pline de „miez”, desigur… 🙂 Ma intreb: ce-or zice germanii despre asta? 🙂
Se contureaza un esec…
Fara indoiala, ziua de ieri a fost marcata de doua evenimente tragice: asasinarea la Ankara a ambasadorului Rusiei in Turcia, Dl. Andrei Karlov,sub privirile sotiei sale, in timp ce tinea un discurs la o expozitie de arta si atentatul de la Berlin, foarte asemanator cu cel de la Nisa, din Franta.
In privinta primului atentat, trebuie spus ca atacatorul era un tanar politist turc de numai 22 de ani, pe numele sau Mevlut Mert Altintas care, in momentul respectiv a strigat: „Allah akbar! Nu uitati Alepul, nu uitati Siria! Atat timp cat localitatile noastre nu sunt in siguranta nici voi nu veti simti gustul sigurantei. Dati-va inapoi. Pe mine ma va lua de aici doar moartea. Toti cei vinovati pentru aceasta cruzime vor da socoteala!„. De unde se vede ca actiunea lui a fost motivata de ceea ce s-a intamplat la Alep, in Siria.
Trebuie remarcat ca ambele atentate n-au putut fi prevenite si dejucate. Dar s-o iau intr-o ordine ca sa ma pot face cat mai clar inteles.
Sa luam primul atentat, cel asupra ambasadorului Rusiei. Este uluitor, dupa parerea mea, cum nu s-a putut sa i se asigure o protectie corespunzatoare. Si nu ma refer doar la autoritatile turce, dar si la serviciile de paza si protectie ale Federatiei Ruse!! Mai ales ca in Turcia s-au mai intamplat atentate teroriste iar Rusia e implicata militar in Siria, ce are granita comuna cu Turcia. Dar si Turcia e implicata militar acolo, in Siria. E stupefiant!!
Pe de alta parte, uluitor e faptul ca dupa asasinarea ambasadorului Rusiei la Ankara, a mai avut loc un alt atentat, incununat de succes: Dl. Polshikov, fost ambasador la Rusiei in Bolivia a fost gasit mort!! Circumstantele, din cate inteleg, sunt inca neclare…
Nu se poate sa nu te intrebi ce se intampla de fapt…
Insa legat de asasinarea lui Karlov si de faptul ca atacatorul a pomenit de Alep, trebuie remarcate, cred eu, niste chestiuni, zic eu importante.
Alepul, oras important din Siria, a fost teatrul operatiunilor militare comune ruso-siriene impotriva fortelor ce lupta impotriva lui Bashar al-Assad. Operatiunea militara era impusa si de lupta impotriva ISIS si a extremismului islamic. Alepul de Est era, din cate am inteles fieful opozitiei radicale la regimul Assad, sustinut de Rusia. SUA a evitat sa se implice militar in Siria. A facut-o Rusia, implicandu-se doar cu aviatia militara.
Alepul a fost bombardat cumplit de catre aviatia militara rusa. Cred ca e unul din cele mai groaznice si cumplite bombardamente pe care le-a suferit un oras de la Al Doilea Razboi Mondial incoace!! Alepul a fost transformat intr-o ruina!! Cei care au suferit cumplit au fost cetatenii obisnuiti, populatia civila. A urmat o parasire in masa de zeci de mii de oameni a Alepului, constituindu-se intr-una din cele mai grave crize umanitare pe care le-a inregistrat omenirea de la Al Doilea Razboi Mondial incoace.
Si ce s-a rezolvat cu asta? A fost distrusa temuta organizatie terorista ISIS? Nici vorba!! Luptele continua si se vede ca dupa foarte recentele atentate din Iordania si Yemen, ISIS musca din nou Europa la Berlin, cu ocazia unui pasnic targ de Craciun, unde lumea era stransa buluc, in atmosfera de sarbatoare.
Pe de alta parte, asa cum reamarca un analist pe problema Turciei si a Orientului Apropiat la CNN, ce s-a intamplat la Ankara ridica mari semne de intrebare, toate fiind ingrijoratoare. Turcia era o tara stabila intr-o zona instabila, dupa cum lesne poate oricine constata. Stabilitatea Turciei era data de stabilitatea institutilor sale. Nu erau probleme. Lucrul acesta se putea limpede constata si din Romania. Multi romani isi faceau vacantele in Turcia si apreciau conditiile hoteliere foarte bune de acolo. Pe cand acum vedem ce se intampla si e cu atat mai grav cu cat cel care a comis asasinatul era politist, deci apartinea acestei institutii a statului turc. Si atunci se pune problema daca nu cumva e vorba de un scenariu de destabilizare a Turciei… Analistul respectiv spera ca nu e vorba de asa ceva, dar nu excludea aceasta varianta, trebuie sa recunoastem, sumbra…
Pe de alta parte, ramane situatia din Siria, departe de a fi rezolvata. Inca de la inceputul protestelor impotriva regimului Assad, situatia se prefigura ca fiind complicata. Dupa parerea mea, aceasta situatie, de cum a inceput Razboiul Civil, era de competenta ONU. Ar fi trebuit ca Marile Puteri sa ajunga la un acord pentru trimiterea acolo a unei forte multinationale de mentinere a pacii. In loc sa faca asta Marile Puteri au cautat sa rezolve ele lucrurile. Occidentul s-a retras, si ma refer in principal la Barack Obama, asa ca Rusia a preluat ostilitatile. Iar rezultatul se vede. Nerespectarea dreptului international a condus la aceasta situatie grava in Siria, marcata de o drama umanitara fara precedent, dupa cum spuneam si mai sus. Pe cand implicarea ONU si trimiterea pe teren a unei forte multinationale avea si avantajul gasirii unei solutii politice, pe langa anihilarea temutei organizatii teroriste ISIS.
Ce s-a intamplat? Marile Puteri nu au dorit sa trimita trupe, sa actioneze la sol. S-a preferat actiunea cu aviatia militara. Insa nu era greu de observat ca aceasta nu e defapt o solutie. Ce a rezolvat? Nimic. Trebuie sa remarcam cu tristete ca nu s-a inregistrat nici un progres politic. ISIS, dupa cum se vede, e departe de a fi distrusa sau de a-si fi pierdut influenta. Singurul lucru realizat, daca se poate spune asa, e aceasta drama umanitara de proportii colosale!!! Care complica si mai mult lucrurile.
Berlin: 12 morti si 48 de raniti!!
Atentatul de la Nisa in reluare!!
Avem si aici niste probleme de o gravitate extrema!!
Atentatorul, din cate inteleg, era un pakistanez sau afgan care a intrat in Germania ca refugiat in februarie 2016. Trebuie sa remarcam faptul ca politica aceasta de primire pe scara larga si fara niciun control, promovata de Cancelarul Angela Merkel, a refugiatilor si imigrantilor din Orientul Mijlociu, o zona, se stie bine, cu mari probleme si pepiniera a terorismului international de mai bine de 50 de ani, te lasa perplex prin naivitatea ei. Romania, tara membra a Uniunii Europene, nu e in Spatiul Schengen, desi indeplineste fara probleme toate conditiile si are tot dreptul la asta, in schimb au fost primite aceste populatii, acesti oameni despre care Germania nu stia absolut nimic. Trebuie sa spunem asta: nici serviciile de informatii germane si nici oficialitatile politice nu stiau absolut nimic despre acesti oameni, de provenienta din Orientul Mijlociu, din tari care, in mod foarte clar, nu faceau si nu fac parte din UE. Deci Romaniei si Bulgariei li s-a blocat, din motive politice, desigur, dreptul la libera circulatie in interiorul Uniunii, dar acestor populatii li s-a ingaduit, fara sa aiba vreun drept, sa circule liber oriunde doresc ei in interiorul UE!!!!!
Trebuie sa constatam, din pacate, un grav esec al integrarii acestor oameni proveniti din astfel de zone din afara UE in lumea occidentala. Si e si un esec al politicii D-nei. Merkel.
Atentatul de la Berlin este surprinzator pentru ca Germania, totusi, i-a primit pe acesti imigranti. Deci a facut un gest larg de ospitalitate fata de acesti oameni. Trebuie remarcat si faptul ca Germania nu a fost implicata militar in zonele acestea musulmane cu mari probleme. Spre exemplu, n-a fost implicata militar in Libia, nici in Siria. Si atunci? Atunci de ce?
De asemenea, mai trebuie remarcat ceva. In Romania, multumim lui Dumnezeu, nu s-au intamplat atentate teoriste. Dar asta nu inseamna ca situatia aceasta din plan european si din lume nu ne ingrijoreaza sau ca n-ar utea avea repercursiuni asupra Romaniei. Ce consecinte politice ar putea sa aiba in Germania si, in general vorbind, in Occident? Ne gandim, desigur, la cresterea extremei drepte, lucru ce ar putea influenta nu in bine politica europeana. Dar, pe de alta parte, se pune problema: cum rezolvam aceasta situatie?
Ce se intampla? Islamul – si putem vedea doar aruncand o privire la ce se intampla – are o cultura a aderarii nu a inscrierii intr-o organizatie. In Al-Qaeda sau in ISIS nu te inscrii, nu primesti o legitimatie de membru, ci aderi la asa ceva.
Al doilea lucru ce trebuie remarcat este ca forta Islamului, mergand pana la extremism, inclusiv pana la atentate sinucigase, a crescut in Europa si s-a intensificat odata cu cresterea numarului de musulmani in Europa. Si in urma cu 40 de ani erau musulmani in Europa, desigur. Dar nu erau atat de multi ca in zilele noastre.
Ce rezulta de aici? Rezulta faptul ca orice musulman din Europa, chiar si cel care pare cat se poate de inofensiv, poate fi un posibil extremist si aceasta posibilitate are sanse mari sa se realizeze. Orice musulman – si chiar daca nu e musulman – poate sa adere la o platforma precum Al-Qaeda sau ISIS. Trebuie sa intelegem, cred, ca Al-Qaeda sau ISIS nu sunt partide sau formatiuni politice ci platforme cu un anumit continut ideologic si substrat religios. In Europa nu erau astfel de platforme, foarte asemanatoare cu ceea ce aveam aici si in SUA, si anume cu platformele civice, desi diferenta e foarte mare, desigur. Iata ca acum exista asa ceva… Partea proasta este ca Europa NU e deloc pregatita pentru asta. Deloc!!
Mai trebuie sa intelegem si un alt lucru: genul asta de platforme – Al-Qaeda, ISIS – nu au un statut, precum, spre exemplu, are un partid politic. De pilda, putem vorbi despre statutul PSD sau al PNL. Aici, in ceea ce priveste astfel de platforme, lucrurile stau diferit. Si din aceasta cauza lasa adeptilor o mare libertate de actiune si exprimare sau creeaza o astfel de impresie, a unei mari libertati. Iar adeziunea coaguleaza o solidaritate solida intre cei care adera la o astfel de platforma. Spre exemplu: nu stiu daca si cat sunt de solidari membri unui partid politic. Sa ne gandim, in schimb, la mitingurile din Piata Universitatii! Sau la celebrul miting maraton din Piata Universitatii de la inceputul lui 1990! O astfel de platforma civica, manifestandu-se printr-un miting de protest, solidarizeaza puternic oamenii, pe cei participanti la miting, pe cei care adera la asa ceva. Sa comparam cu un miting organizat de un partid politic – participarea e sarcina de partid pentru membri sai. Pe cand cei care au mers sa protesteze in Piata Universitatii n-au fost scosi din case de o obligatie statutara sau de o circulara de partid care convoaca membri la o asemenea actiune, consituindu-se ca sarcina pentru membri partidului si pentru organizatiile sale locale.
De aici rezulta ca o platforma, civica sau de alta natura, are atractivitatea ei, chiar mult mai mare decat o are un partid politic. Spre exemplu, sunt analisti reputati la noi care acuza faptul ca intr-un partid iti pierzi libertatea si independenta de gandire, exprimarea libera a ceea ce gandesti – maestrul Ion Cristoiu, daca nu ma insel. Se acuza faptul ca partidele, cel putin la noi, sunt conduse mai mult, mult mai mult in stil dictatorial decat democratic, iar cel care „calca pe bec”, cum se spune, risca excluderea. In Piata Universitatii oricine era binevenit, nimeni exclus. Or, tocmai asta strange solidaritatea si o mareste aproape instantaneu. Asa se explica – cel putin asa mi se pare – si atractivitatea pe care o au astfel de platforme precum ISIS sau Al-Qaeda in randul tinerilor. Pentru ca foarte multi dintre acesti teroristi sunt oameni tineri – cel care a comis atentatul de la Ankara asupra ambasadorului rus era un tanar de 22 de ani, cel care a intrat cu camionul in multime, la Berlin, are 23 de ani. Am inteles ca si la noi un tanar, din Craiova daca nu ma insel, a fost atras de o astfel de platforma. Partidele impun multe criterii membrilor sai, au multe reguli, trebuie inregistrate legal etc. Pe cand o platforma se dezvolta liber iar simpla adeziune libera e singura garantie a faptului ca omul care adera e de aceeasi parte a baricadei. Asa s-ar putea explica de ce USB si mai apoi transformat de voie, de nevoie in partid – USR a avut un asa succes la alegeri, desi si-a inceput activitatea de foarte curand. Insa nu a inceput ca partid politic, ci ca o platforma constituita pe FaceBook. Acum, de cand s-au constiuit ca partid politic, vad ca a a avut loc si prima excludere…
Desigur, un alt aspect este cel cultural, evidentiat de mai toti comentatorii si analistii. Si, intr-adevar, asa si este: diferentele culturale dintre Uniunea Europeana, pe de o parte, si Orientul Mijlociu – Lumea Islamica pe de alta parte, sunt foarte mari si cu greu se intrevede un progres in a concilia sau a atenua astfel de diferente. Simplul fapt ca ai primit – asa cum a facut Germania – un mare numar de oameni de religie musulmana din Orientul Mijlociu nu inseamna ca ai si rezolvat problema diferentelor culturale dintre acestia si populatia bastinasa. Evident, sunt tot felul de diferente culturale pe lumea asta. Insa religia musulmana nu doar ca intra in contradictie, dar e opusa fundamental crestinismului. De aceea acceptarea unei civilizatii cu solide baze crestine e un lucru foarte dificil pentru un musulman. De fapt, islamul e o religie ce face dificil de acceptat orice altceva decat islamul. Pentru ca orice alta acceptare, chiar si in aspecte ce par minore, este vazuta de musulmani ca o desacralizare a mahomedanismului. Iar desacralizarea conduce, desigur, la renuntare. De aceea secularizarea e dificil de acceptat in lumea musulmana.
Sa dam un exemplu: simplul fapt de a crede ca Sfanta Fecioara Maria e mama lui Dumnezeu, asa cum cred crestinii numind-o Nascatoare de Dumnezeu, da peste cap si neaga TOT islamul. Sau a crede ca Iisus Hristos este Insusi Dumnezeu – mahomedanii il vad printre proroci, ca si pe Mahomed. Pentru un mahomedan doar simpla punere a problemei: este, oare, Iisus adevaratul Dumnezeu? inseamna o negare a islamului. Daca respectivul pakistanez sau afgan nu ar fi luat nicio atitudine asupra Targului de Craciun de la Berlin, ar fi insemnat acceptarea Craciunului, adica negarea propriei sale religii in care el crede. De aceea reactia radicala, brutala de a intra cu un camion in multime, negand – din punctul lui de vedere – crestinismul si perceptele sale, demonstrandu-si ca nu a abjurat islamul. De aceea acceptarea civilizatiei europene e deosebit de dificila pentru un astfel de om ca si acceptarea a tot ce nu e islam. Ca daca o accepta in forul sau interior e sinonim cu a se indeparta ineluctabil de islam. Totusi, nu toti musulmanii au o astfel de viziune, dusa pana la extrem. Cu toate acestea, integrarea lor in lumea occidentala este dificila, greoaie. E un proces anevoios. Daosimul sau confucianismul, ca sa dau niste exemple, bazate pe intelepciune, lasa multe punti de comunicare si din aceasta cauza acceptarea civilizatiei occidentale nu ridica probleme. Islamul nu e bazat pe intelepciune. Crestinismul, da, este bazat pe intelepciune – sa nu uitam ca Solomon a cerut de la Dumnezeu intelepciune, nici macar sanatate, si toate celelalte i s-au adaugat. Islamul postuleaza anumite reguli. Sharia, de pilda, are caracter de postulat – un musulman nu-si pune problema daca nu cumva se poate si mai bine. El nu cauta sa aduca inovatii si nici nu recunoaste ca altii s-ar putea sa aiba dreptate, cel putin dreptatea lor. Negarea shariei sau chiar si a unei singure reguli, are pentru un musulman un caracter desacralizant la adresa islamului. Pe cand in crestinism, spre exemplu un hot nu va desacraliza niciodata crestinismul. Oricat de pacatosi am fi, inclusiv preoti, chiar si patriarhi, capul Bisericii este Hristos Dumnezeu si in Dumnezeu orice bine se imbunatateste.
Unii lideri ai lumii occidentale au considerat ca simpla amestecare a populatiilor inseamna si o omogenizare a acestora in cele din urma. De asemenea nu se trateaza problema islamului cu o justa masura ci privind lucrurile din perspectiva noastra sau din perspectivele noastre culturale, unii crezand ca poate ar fi mai bine sa trecem religia pe un plan secund iar pe primul plan sa punem laicitatea. Lucrurile acestea au condus spre actiuni gresite ale caror consecinte le vedem astazi. Ca sa vedem la ce s-a ajuns:
Cetateanul german din landul Baden-Württemberg
Organizaţii din Arabia Saudită, Kuwait şi Qatar promovează islamul fundamentalist în Germania
„Organizaţii musulmane din Arabia Saudită, Kuwait şi Qatar susţin, cu aprobarea guvernelor ţărilor respective, activităţi de promovare a islamului fundamentalist în Germania şi în Europa, afirmă surse din cadrul agenţiilor de securitate gemane, citate de publicaţia Süddeutsche Zeitung.
Organizaţii religioase musulmane sunt implicate în activităţi misionare în Germania şi în alte ţări europene, construind moschei, centre de instruire şi trimiţând imami, obiectivul fiind răspândirea unor elemente doctrinare islamice de tip fundamentalist, afirmă surse din cadrul Serviciului federal pentru Protecţia Constituţiei Germaniei (BfV, agenţia pentru siguranţă internă) şi din Serviciul german de informaţii externe (BND).
BfV şi BND au declanşat investigaţii de amploare privind activităţile misionare musulmane, pe fondul suspiciunilor privind un plan de susţinere a grupurilor islamice radicale. În prezent, în Germania sunt circa 10.000 de musulmani fundamentalişti, iar serviciile secrete se tem că imigranţii veniţi în ultimii ani ar putea fi recrutaţi de grupuri fundamentaliste pentru a fi radicalizaţi.
Printre organizaţiile care au ajuns în vizorul serviciilor de informaţii germane se numără Societatea pentru Revigorarea Patrimoniului Islamic (RIHS, din Kuwait), Fundaţia de caritate „Sheikh Eid” (Qatar) şi Liga Mondială a Musulmanilor, din Arabia Saudită. Recent, autorităţile germane au blocat un proiect al organizaţiei RIHS de a construi un centru salafist în orăşelul Fellbach-Oeffingen, situat în landul Baden-Württemberg.”
Noi, daca nu-i acceptam, zicem ca suntem rasisti sau xenofobi. Pentru ei a promova salafismul in landul Baden-Württemberg nu reprezinta vreo problema si nici un lucru rau. Evident ca nu e vorba nici de rasism si nici de xenofobie. E o problema culturala. Care vine in contradictie flagranta cu propria nostra cultura. De asemenea acceptarea din partea noastra a unor asemenea actiuni si propaganda poate avea consecinte periculoase!! Dar, pe de alta parte, cum se vor integra ei in lumea occidentala daca noi acceptam asa ceva? Pentru ca ei au venit aici si nu cred ca cetateanul german din landul Baden-Württemberg ar dori sa mearga sa traiasca in Arabia Saudita. Care e interesul ca cetateanul german din landul Baden-Württemberg sa renunte la cultura lui in favoarea culturii lor care se manifesta atat de agresiv in societatea germana?
Pentru ca exista si reversul pentru ca nu se poate sa nu existe si reactii: spre exemplu atacul armat de luni seara intr-o moschee din Zurich – trei raniti grav – comis de un tanar elvetian de 24 de ani, adept al ocultismului, care pe urma s-ar fi sinucis.
Sa vedeti o stire incredibila!! Incredibil ce se intampla!! In Europa!!!!!
„Nu ma lasa religia”…
Momentul in care o musulmanca refuza sa dea mana cu presedintele Germaniei la o scoala laudata pentru integrarea migrantilor
„O tanara musulmana a refuzat sa dea mana cu presedintele Germaniei, Joachim Gauck, in timpul unei vizite a acestuia la o scoala laudata pentru ca a integrat migrantii atat de bine, relateaza Daily Mail.
Incidentul s-a petrecut luna trecuta, in Offenbach, insa imaginile care surprind incidentul au fost publicate recent. Joachim Gauck a ales sa viziteze scoala din Offenbach tocmai pentru ca aceasta a devenit un exemplu pentru integrarea migrantilor, relateaza Daily Mail, citand presa germana.
Presedintele german apare in imagini dand mana cu mai multi studenti asezati in rand, insa cand a ajuns la o tanara care purta hijab aceasta si-a ferit mana. Tanara si-a dus apoi mana la piept si a plecat capul in timp ce presedintele statea cu bratul intins. Cand si-a dat seama ca nu-i va oferi mana, Joachim Gauck a zambit si a trecut la urmatorul student.
Este neclar inca motivul pentru care fata a refuzat sa dea mana cu presedintele, insa in cultura musulmana de multe ori femeilor le este interzis contactul fizic cu membri ai sexului opus daca acestia nu sunt rude sau nu sunt casatoriti cu ele.
In luna iulie, un elev din Hamburg a refuzat sa dea mana cu profesoara lui din motive religioase, scandalizandu-i pe unii profesori care au cerut pedepsirea sa. „Nu vreau sa te jignesc, insa nu pot da mana cu tine, nu ma lasa religia. Nu insemna o lipsa de respect” ar fi spus tanarul.
In luna aprilie, autoritatile elvetiene au suspendat procedura de naturalizare a familiei a doi adolescenti sirieni care au refuzat sa dea mana cu profesoara lor din motive religioase.”
Intorcandu-ma acuma la atentatul de la Berlin, inteleg ca atacatorul e inca in libertate… Dar ISIS, din cate am inteles, a revendicat atentatul.
Revenind, care este ratiunea pentru care sa nu dai mana cu Presedintele Germaniei? Sau ca un elev sa nu dea mana cu profesoara sa? Auziti, ca nu-l lasa religia… Deci daca da mana, abjura islamul. Si, culmea ironiei, Presedintele Germaniei a fost in vizita la o scoala laudata ca a integrat „atat de bine” migrantii…
Din pacate, se contureaza un esec. Problema e cum il vom manageria…
Update – Se plimba nestingherit prin Europa…
Autorul atacului de la Târgul de Crăciun din Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie în oraşul italian Milano/ Acesta jurase credinţă Stat Islamic într-o înregistrare video
„Presupusul autor al atentatului de la Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie, vineri dimineaţă, în oraşul italian Milano, relatează ziarul La Repubblica.
Autorul atacului de la Târgul de Crăciun din Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie în oraşul italian Milano Presupusul autor al atentatului de la Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie, vineri dimineaţă, în oraşul italian Milano, relatează ziarul La Repubblica.
Anis Amri, tunisianul în vârstă de 24 de ani dat în urmărire în Uniunea Europeană după atentatul cu camion comis pe 19 decembrie la Berlin, soldat cu 12 morţi şi aproape 50 de răniţi, ajunsese, în cursul nopţii de joi spre vineri, cu un tren care venea de la Paris, în Gara Sesto San Giovanni din Milano.
Imediat după ieşirea din Gara Sesto San Giovanni în Piaţa 1 Mai, doi agenţi de poliţie i-au cerut suspectului documentele de identitate.
Tunisianul a deschis focul spre agenţii de poliţie şi a strigat „Allah Akbar”, o sintagmă utilizată de teroriştii islamişti.
Anis Amri a fost împuşcat mortal de poliţiştii italieni.
Unul dintre agenţii de poliţie a fost rănit în umăr schimbul de focuri produs în jurul orei 3.00 dimineaţa (4.00, ora României).
Anis Amri, un tunisian care avea legături cu reţeaua teroristă Stat Islamic, este considerat de autorităţile germane drept autorul atentatului cu camion comis pe 19 decembrie la Berlin, soldat cu 12 morţi şi 49 de răniţi.
Autorul atacului cu camion de la Berlin a jurat credinţă Stat Islamic într-o înregistrare video
Autorul atacului cu camion de la Berlin, soldat cu 12 morţi, a jurat credinţă reţelei teroriste Stat Islamic într-o înregistrare video difuzată vineri de agenţia de propagandă a organizaţiei, relatează site-ul cotidianului Le Figaro.
În înregistrare apare tunisianul Anis Amri, principalul suspect al atacului care a fost împuşcat mortal vineri dimineaţă de poliţia italiană, jurând credinţă liderului Stat Islamic, Abou Bakr al-Baghdadi. Bărbatul, care stă în picioare îmbrăcat cu o haină pe ceea ce pare a fi un pod peste un râu, vorbeşte în faţa camerei.
El şi-a exprimat intenţia de a-i răzbuna pe musulmanii care sunt victime ale raidurilor aeriene şi face apel la atacarea „cruciaţilor”. Data şi locul înregistrării, care durează aproximativ trei minute, nu sunt menţionate.
Anterior, tot în cursul zilei de vineri, agenţia Amaq a anunţat într-un comunicat că bărbatul împuşcat mortal la Milano de poliţia italiană este autorul atacului de la Berlin.”
Norocul a fost ca cei doi agenti de politie i-au cerut actele de indentitate. Altminteri s-ar fi plimbat nestingherit prin Europa. Prostia lui a fost ca a deschis focul spre agentii de politie si s-a dat singur de gol. Insa e ingrijorator faptul ca in Europa se pot plimba nestingheriti teroristi. Acesta daca n-ar fi fost prost ar fi scapat. In orice caz e bine ca s-a intarit controlul, lucru ce a facut posibila prinderea lui.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Cea mai mare moschee din Europa crestina…
După Catedrala Mântuirii, în Bucureşti va fi construită cea mai mare moschee din Europa. Ce rol are Guvernul
Se arata ca:
„Muftiatului Cultural Musulman din România construieşte în Bucureşti, pe un teren primit de la stat, cea mai mare moschee din Europa.
Centrul cultural va fi construit din banii statului turc pe un teren primit prin Hotărâre de Guvern, la finele lunii mai. Situat pe Bulevardul Expoziţiei din Bucureşti, lângă Romexpo, are o valoare de inventar de 17,2 milioane lei, potrivit Adevărul.
Activul s-a aflat în administrarea Regiei Autonome de Administrare a Patrimoniului Protocolului de Stat, fiind acum trecut în cea a Secretariatulu de Stat pentru Culte.
„Vom construi cea mai mare moschee dintr-o capitală europeană. Faptul că terenul ne-a fost atribuit nouă, comunităţii musulmane, de către Guvern, vorbeşte de la sine despre respectul şi înţelegerea etnică din România“, a afirmat muftiul Iusuf Murat, liderul spiritual al musulmanilor.
Aici va fi construit şi un centru cu identitate spirituală, care are un scop bine definit. Pe lângă moscheea pe care muftiatul o plănuieşte a fi cea mai mare dintr-o capitală europeană (exceptând Istanbulul), în centrul musulman vor funcţiona o bibliotecă ştiinţifică în care să se regăsească publicaţii autorizate, precum şi săli de curs în care imamii să predice învăţătura Coranului.
Muftiul Iusuf Murat consideră că acest centru i-ar putea îndepărta pe tinerii musulmani de ispita islamului fundamentalist.
„Vom elimina astfel tentaţia tinerilor de a merge la moschei neautorizate înfiinţate de tot felul de fundaţii, unde fac propagandă ideologi musulmani şcoliţi în instituţii fundamentaliste din alte state. Tinerii musulmani vor avea posibilitatea să îşi însuşească în mod corect învăţăturile Coranului. Islamul nu înseamnă prozelitism, Islamul este religia pacii”, a declarat liderul comunităţii musulmane din România.”
Turcia va construi la București o moschee cu o capacitate de 2.000 de persoane (Daily Sabah)
Se arata ca:
„Turcia va construi o moschee mare la București, care va fi gata în termen de trei ani, relatează miercuri ziarul turc Daily Sabah. În schimb, în baza unui acord semnat cu autoritățile române, Turcia va aloca un spațiu pentru construcția unei biserici de către România la Istanbul.
Construirea acestei moschei s-a aflat pe agenda președintelui turc Recep Tayyip Erdogan, care a efectuat o vizită la București în luna aprilie. Cele două țări ar fi ajuns la un acord pentru a grăbi planurile de ridicare a moscheii, potrivit sursei citate.
Moscheea, care va fi construită pe o suprafață de 13.000 de metri pătrați, va avea o capacitate de 2.000 de persoane. Potrivit Daily Sabah, guvernul român a aprobat concesionarea suprafeței necesare pentru ridicarea moscheii într-unul din cartierele centrale ale Bucureștiului, pe o perioadă de 49 de ani.
Construcția ar urma să includă și un complex cu o librărie, o școală de studiu al Coranului și spații de recreere și va avea caracteristicile arhitecturii din era otomană.
În București se află deja zece clădiri folosite ca moschei, dar noua construcție va fi o moschee veritabilă, nu o clădire convertită pentru o utilizare în acest scop.
Președinția turcă a afacerilor religioase (DIB), care supervizează moscheile din Turcia, are în vedere construcția a peste 100 de moschei în întreaga lume, în 38 de locuri lucrările fiind deja în curs.
Moscheea de la București nu va fi singura construită de Turcia în Balcani, notează Daily Sabah. În mai, președintele Erdogan a pus piatra de temelie pentru ceea ce este considerată drept cea mai mare moschee din Balcani, la Tirana, lăcaș de cult cu o capacitate de 4.500 de persoane.
AGERPRES/(AS — editor: Florin Ștefan)”
Cea mai mare moschee din Europa creştină se ridică la Bucureşti. Detaliile unui proiect uriaş, fără „propagandă fundamentalistă“
Se arata, printre altele, ca:
„PROIECT. Pe un teren de lângă Romexpo, Muftiatul Cultului Musulman din România va construi, cu bani de la statul turc, un centru cultural grandios. Moschee, bibliotecă, săli de curs şi spaţii de cazare vor constitui un „lăcaş al păcii“ pentru comunitatea musulmană.
Un centru cultural grandios se va ridica în inima Bucureştiului, pe o suprafaţă de 11.000 metri pătraţi. Edificiul va aparţine Muftiatului Cultural Musulman din România, care a primit terenul prin Hotărâre de Guvern, la finele lunii mai. „Vom construi cea mai mare moschee dintr-o capitală europeană. Faptul că terenul ne-a fost atribuit nouă, comunităţii musulmane, de către Guvern, vorbeşte de la sine despre respectul şi înţelegerea etnică din România“, afirmă muftiul Iusuf Murat, liderul spiritual al musulmanilor.
„Loc de învăţătură, nu de propagandă“
Terenul este situat pe Bulevardul Expoziţiei din Bucureşti, lângă Romexpo, şi are o valoare de inventar de 17,2 milioane lei. Activul s-a aflat în administrarea Regiei Autonome de Administrare a Patrimoniului Protocolului de Stat, fiind acum trecut în cea a Secretariatulu de Stat pentru Culte. În locul unui complex rezidenţial la care visau samsarii imobiliari, aici va fi construit un centru cu identitate spirituală, care are un scop bine definit. Pe lângă moscheea pe care muftiatul o plănuieşte a fi cea mai mare dintr-o capitală europeană (exceptând Istanbulul), în centrul musulman vor funcţiona o bibliotecă ştiinţifică în care să se regăsească publicaţii autorizate, precum şi săli de curs în care imamii să predice învăţătura Coranului.
„Biblioteca va conţine cărţi ştiinţifice şi religioase, fără interpretări, scrise în mai multe limbi. Nu vor fi cărţi ideologice, cum s-a întâmplat, în care se vorbeşte foarte urât despre civilizaţia occidentală şi despre parteneri cum ar fi NATO. Nu este posibil aşa ceva! Muftiatul nu acceptă ca în limba ţării noastre să fie traduse asemenea cărţi. Pentru că niciuna dintre aceste entităţi criticate de propagandişti nu este împotriva Islamului. Cărţile din centrul nostru vor fi pentru cercetare, pentru studiu, pentru elevi şi studenţi, indiferent de naţie, care vor să cunoască adevărata valoare a Islamului. Vom elimina astfel tentaţia tinerilor de a merge la moschei neautorizate înfiinţate de tot felul de fundaţii, unde fac propagandă ideologii musulmani şcoliţi în instituţii fundamentaliste din alte state. Tinerii musulmani vor avea posibilitatea să îşi însuşească în mod corect învăţăturile Coranului. Islamul nu înseamnă prozelitism, Islamul este religia păcii“, explică muftiul Murat.
De ce Bucureşti?
Alegerea oraşului pentru fondarea acestui centru nu este întâmplătoare. Bucureştiul şi-a dublat aproape numărul de musulmani, în ultimii ani aici ajungând să trăiască aproape 10.000 persoane de această religie. Circa jumătate dintre ei sunt cetăţeni străini, veniţi cu afaceri, la studii, prin căsătorii sau cu alte interese. În Dobrogea, unde trăieşte majoritatea comunităţii musulmane (estimată per total la 70.000 persoane), nu există pericolul unor tulburări etnice, venite din interiorul ţării sau din afara ei. La Bucureşti, însă, s-au manifestat deja acţiuni ale unor elemente despre care Serviciile Secrete au cunoştinţă. În Capitală nu există decât 4 mici moschei, cum este cea din Piaţa Eroii Revoluţiei.
Pentru ajutorarea nevoiaşilor (o altă categorie socială vulnerabilă la derapajele religioase), în centrul musulman va funcţiona şi o cantină socială în care vor fi primite persoane aflate în dificultate, indiferent de religia pe care o au. Capacitatea aşezământului social va fi de 100 persoane, putând fi extinsă. Tot în centru vor fi amenajate spaţii de cazare pentru profesorii şi invitaţii din ţară şi de peste hotare.
Spaţiu al păciiMuftiatul aşteaptă unde verde de la edilii Capitalei pentru a începe şantierul de pe Bulevardul Expoziţiei. „Era necesar în Bucureşti un asemenea proiect. Este un dar pentru comunitatea musulmană, care arată cât de mult însemnăm pentru România, ţara noastră. Sprijinul primit ca minoritate este o dovadă a democraţiei“, consideră liderul comunităţii.
Investiţia trebuie demarată în 3 ani pentru a păstra terenul atribuit în folosinţă gratuită pe o perioadă de 49 ani. Fondurile vor fi asigurate de statul turc, care va acoperi costurile estimate a ajunge la 3 milioane euro. „Sprijinul financiar al Turciei este nepreţuit şi facem un apel către ambasadele islamice să susţină activităţile derulate de Muftiatul Cultului Musulman. România este un spaţiu al păcii, iar musulmanii din România sunt buni cetăţeni români şi europeni“, asigură muftiul Iusuf Murat.
Istoria se repetă
Cea mai mare moschee din România se află la Constanţa, în zona peninsulară a oraşului, şi are o istorie extraordinară. Piatra de temelie a fost pusă la 24 iunie 1910, la dorinţa Regelui Carol I, în semn de preţuire pentru „loiala comunitate musulmană“. Lăcaşul de cult nu are doar valoare spirituală, ci şi tehnică: este prima construcţie din beton armat din România. La inaugurarea de la 31 mai 1913, la care au fost prezenţi Regelui Carol I şi Regina Elisabeta, s-a petrecut un moment emblematic: moscheea a fost botezată „Carol I“, arătând recunoştinţa musulmanilor pentru domnitorul care le-a făcut un asemenea dar. Numele-simbol a fost păstrat până în zilele noastre.
Semnificaţia aparte
Un astfel de centru musulman există şi în alte capitale europene, cum ar fi Londra. Muftiatul atrage însă atenţia asupra particularităţii viitorului edificiu de la Bucureşti. „Moscheea în sine va fi cea mai mare dintr-o capitală a Europei, exceptând Istanbulul. Iar terenul pe care a fost construit centrul din Londra a fost cumpărat de comunitatea musulmană, pe când terenul din Bucureşti este dat comunităţii de către Guvern, ceea ce este un gest de o puternică semnificaţie“, arată muftiul Iusuf Murat.”
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
In primul rand, cred ca nu se poate sa nu te intrebi la ce foloseste Romaniei constructia unei asemenea moschei… Romania este o tara covarsitor majoritar crestin-ortodoxa: 86,5% din populatie. Musulmanii reprezinta sub 2,2% din populatie, fiind in nunar de 64.337 de oameni (v. si aici). Sigur, un lacas de cult este construit spre folosul spiritual al credinciosilor. O astfel de moschee ar fi fost probabil, mai mult decat probabil nimerit a fi construita intr-o tara ca Arabia Saudita sau, desigur, Turcia. Mai mult, din cate am inteles de la Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan, acest centru sau scoala islamica ar avea anual capacitatea pentru 6000 de studenti. Eu nu inteleg de ce e necesar asa ceva in Romania. Pentru a satisface ambitiile otomane ale lui Erdogan? De unde pana unde l-a cuprins pe Ponta un astfel de fior otoman? Nu de alta, dar parca in campania electorala sprijinea din rasputeri Biserica Ortodoxa. Parca la televiziunea lui Ghita vedem inaintea horoscopului minuni intamplate la mormintele unor parinti ortodocsi… Si iata ca vine o hotarare de guvern data pe sestache, dupa stilul care-l caracterizeaza deja pe „minunatul” nostru premier (era sa scriu pionier 🙂 ) . Bine, ca Ponta si PSD ii minte pe romani de ingheata apele, asta n-ar fi o noutate, dar ma intreb si eu cum sa-i spunem premierului nostru… Cumva, Ponta bei? 🙂 Sau cum? Beiul de Bucuresti al lui Erdogan? 🙂 L-au facut acolo, pe malurile Marii de Marmara, sultan? Nu de alta, dar vedem ca premierul e cuprins, subit, de viziuni otomanicesti.
„În schimb, în baza unui acord semnat cu autoritățile române, Turcia va aloca un spațiu pentru construcția unei biserici de către România la Istanbul.”- dar eu as propune altceva: Statul Turc sa restitutie Catedrala Sfanta Sofia Ortodoxiei, mai exact Patriarhiei Romane. Pentru ca Marea Biserica este un loc de referinta al crestinismului, nu numai al celui ortodox! Trebuie spus ca turcii au furat bisericile crestinilor! Transformarea abuziva a bisericilor crestine in moschei nu poate fi catalogata decat drept furt! Dar daca Turcia doreste sa faca moschei intr-o lume crestina, atunci sa retrocedeze crestinatatii locurile sale sfinte. De exemplu, ma gandesc si la Biserica Sfanta Irina din Constantinopol, ctitorie a Marelui Constantin, cel intocmai cu Apostolii! Este prima biserica ortodoxa construita in Constantinopol si cea in care s-a tinut Sfantul si Marele Sinod Ecumenic din anul 381, de unde avem Crezul pe care il rostim astazi in orice biserica ortodoxa! Aceste doua mari biserici: Sfanta Sofia si Sfanta Irina sunt sau ar trebui sa fie, dupa parerea mea, de referinta pentru intreaga crestinatate! Noi ne-am dat acceptul ca ei sa faca aici o mare moschee care sa poata primi 2000 de oameni, un centru cultural cu scoala care sa aiba o capacitate de 6000 de studenti pe an, iar locurile sfinte ale crestinatatii, aflate la Constantinopol, au fost transformate de ei in muzeu…
Eu cred ca trebuie observat un lucru: constructia unor astfel de moschei, caci spune:
„Președinția turcă a afacerilor religioase (DIB), care supervizează moscheile din Turcia, are în vedere construcția a peste 100 de moschei în întreaga lume, în 38 de locuri lucrările fiind deja în curs.
Moscheea de la București nu va fi singura construită de Turcia în Balcani, notează Daily Sabah. În mai, președintele Erdogan a pus piatra de temelie pentru ceea ce este considerată drept cea mai mare moschee din Balcani, la Tirana, lăcaș de cult cu o capacitate de 4.500 de persoane.”,
reprezinta in mod clar o actiune de propaganda islamica extinsa la scara mondiala de catre Turcia. Chiar si aceasta moschee care se vrea construita la Bucuresti, in conditiile in care numarul musulmanilor din Romania e infim in raport cu marea majoritatea a populatiei, care e crestin-ortodoxa, reprezinta o actiune de propaganda, la fel ca si centrul respectiv de cultura islamica pe care vor sa-l construiasca. Astfel de constructii nu au radacini in spiritualitatea romaneasca si chiar nicio legatura cu traditiile culturale si spirituale ale poporului roman. Atunci de ce? Pe de alta parte, trebuie sa tinem cont, avand in vedere lumea de azi, de posibile actiuni fundamentaliste islamice pe teritoriul Romaniei, inclusiv de turbulente ce pot aparea din cauza acestora, pentru ca o astfel de moschee ar putea sa aduca si extremismul islamic pe teritoriul Romaniei. Un astfel de pericol nu trebuie neglijat. Aici nu e o lume islamica – lucrul asta trebuie subliniat cu tarie! Sa nu-si inchipuie cineva ca o astfel de moschee reprezinta acceptul populatiei fata de islamism. Adevarul este ca populatia nici nu a fost intrebata daca doreste asa ceva, ca sa putem vorbi macar de tolerarea islamismului. La cati musulmani sunt acum in tara, adica foarte putini si pentru faptul ca la noi nu au fost atentate teroriste de natura islamica, se poate vorbi de faptul ca exista toleranta din partea populatiei fata de mahomedani, mai ales ca, desi putini, prezenta lor e una istorica in Romania. Probleme, acum, putem spune ca nu sunt, cu toate ca „la Bucureşti, însă, s-au manifestat deja acţiuni ale unor elemente despre care Serviciile Secrete au cunoştinţă.”. Dar daca vor aparea astfel de constructii precum aceasta mare moschee in Bucuresti, daca vor veni aici musulmani din nu stiu ce parti de lume, mai ales intr-un context politic intern destul de framantat cum e cel din Romania, nu e foarte clar daca aceasta toleranta se va mai putea mentine ca si pana acum. Ar putea sa creasca un sentiment de respingere in randul populatiei si nimeni si nimic nu garanteaza ca nu vor aparea probleme.
Un alt risc este ca ar putea aparea probleme cu alte culte religioase decat cel ortodox, desi membri acestora sunt mult mai putini la numar decat ortodocsii. Este si aici un aspect sensibil, pe care nu l-am vazut dezbatut.
Toata povestea asta are un iz de implant cultural, cu implicatii ce nu ne fac a fi optimisti. Istoria nu ne da motive de optimism. Sa nu uitam ca si in Turcia crestinii au fost persecutati dur, e si genocidul impotriva armenilor facut de turci, dar si faptul ca grecii au trebuit sa paraseasca Turcia, sa-si abandoneze locurile de bastina, ca sa zic asa, inclusiv lacasele de cult si sunt doar doua exemple dintr-un ocean de exemple pe o istorie mult mai lunga, intinsa pe secole.
In orice caz, ceea ce trebuie sa se stie este ca Romania, cu bunele si cu relele ei, este o tara crestina, cu traditii crestine apostolice. De asemenea, cei care vor veni aici trebuie sa stie ca Romania apartine unui alt spatiu cultural decat cel islamic. Iar aceste lucruri trebuie sa le si respecte.

Crestinismul: Soborul Sfintilor Slavitilor si intru tot Laudatilor Apostoli
Iar ceea ce Sfintii Apostoli tin pe mainile lor nu e nicidecum o moschee, ci Biserica Fiului lui Dumnezeu.
Confuzia
Iata ce scrie Cristian Tudor Popescu in editorialul sau din Gandul:
Evanghelia după Sfântâniţă. Iisus şi-a ţinut mama la uşă
Se arata ca:
„Acuma că s-au găsit 2 milioane de părinţi care să-şi trimită copiii-elevi la ora de religie şi sfinţii părinţi sunt liniştiţi, o să vă propun şi eu, duminica, în calitate de elev al lui Scaraoţchi, Sarsailă, Sfântâniţă, Nichipercea, Nenumitul, Nefârtatul, Necuratul, Naiba, Aghiuţă, Michiduţă, Ucigă-l Toaca, Ucigă-l Crucea, Cornilă, Împieliţatul, pe scurt, Dracul românesc, ăla al lui Dănilă Prepeleac şi Stan Păţitul, zugrăvit pe zidul Voroneţului, un comentariu al câte unui text din Sfânta Scriptură.
Că trebuie să vorbească cineva şi pentru Întunecimea Sa, care, de altfel, confirm că e un bun teolog.
Stă scris în Evanghelia după Matei, cap. 10:
34. Să nu credeţi că am venit să aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.
35. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, şi pe noră de soacra sa.
36. Şi omul va avea de vrăjmaş chiar pe cei din casa lui.
37. Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe mine, nu este vrednic de Mine. Cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.
Interesant, nu? Eu auzisem că Islamul e o religie a iataganului, a războiului, pe când Creştinismul e pace şi iubire. Şi iată că Iisus Însuşi mă previne, în clar, să nu fiu imbecil şi să-L cred imbelic. Venirea lui e ca să înlesnească oamenilor a se tăia între ei cu sabia.
Şi cine sunt duşmanii? Hoardele de necredincioşi, păgânii, Imperiul Roman? Nu, nici gând, e vorba de familia omului. Care n-are dreptul să-şi iubească părinţii şi copiii mai mult decât pe Mântuitorul, în caz contrar fiind excomunicat din Biserica lui Hristos.
În ce-L priveşte, Iisus nu are o problemă, nu e în pericol să-şi iubească Tatăl mai mult decât pe Dumnezeu, întrucât cei doi sunt Unul, prin cumul de funcţii.
Iar despre familia pământeană, despre mama Sa, Maria, din pântecul căreia a ieşit omeneşte, indiferent de natura Lui divină, iată ce zice – Matei, 12:
46. Pe când vorbea încă Iisus noroadelor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El.
47. Atunci cineva I-a zis: „Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi caută să vorbească cu Tine”.
48. Dar Iisus a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta: „Cine este mama Mea, şi cari sunt fraţii Mei?”.
49. Apoi Şi-a întins mâna spre ucenicii Săi, şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei!
50. Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă”.
Merită citite adnotările la aceste versete făcute de IPS Bartolomeu Anania, în ediţia 2001 a Bibliei, diortosită de arhiepiscop după Septuaginta, în care face sforţări lingvistico-logice disperate pentru a putea scrie apodictic: „În niciun caz nu se poate presupune că Iisus îşi reneagă familia”.
N-o reneagă, doar o ţine la uşă.
Mă întreb şi vă întreb: cum poate Fiul Omului să compare oaza cu cămila, vântul cu nisipul, iubirea de Dumnezeu cu iubirea maternă, paternă, filială? Iubirea de Dumnezeu e absolută, nu suportă relativizări, nu e mai mare, mai mică sau egală – este sau nu este.
Iisus putea să spună: Iubeşte-i pe ai tăi cât vrei, dar dacă nu Mă iubeşti pe Mine, aşa cum Eu vă iubesc în faţa Tatălui Meu, atunci nu eşti vrednic.
Dar Mesia procedează asemenea celor care l-au fabricat pe Pavlik Morozov. Acest fiu de om, în vârstă de 13 ani, din regiunea Ural, era un comunist credincios, comandant de pionieri şi fanatic al colectivizării impuse cu gloanţe de Stalin. În 1932, el şi-a denunţat tatăl ca duşman al Statului Sovietic. Trofim Morozov a fost condamnat şi executat. Unchiul, bunicul, bunica şi un văr l-au omorât apoi pe Pavlik, toţi fiind arestaţi şi împuşcaţi de GPU. Pavlik Morozov a fost declarat martir de către Stalin, i s-au ridicat statui şi multe şcoli au primit numele lui.
Meritul acestui băiat: l-a iubit pe Dumnezeul Stalin mai mult decât pe tatăl său.
Fiecare dictator are grijă să dezbine familiile, pentru că nimeni nu trebuie să însemne mai mult decât El, Supremul, pentru fiinţa umană. Turnătoriile între soţi, între rude apropiate sunt printre cele mai hidoase care pot fi citite în dosarele Securităţii româneşti. Femeile germane nu mai dăruiau copii bărbaţilor lor; căsătorite fiind numai cu arieni, îi făceau copii lui Hitler, care avea nevoie de carne de mitralieră. Femeia română era şi ea producătoare de copii pentru Ceauşescu, Unicul şi Marele Soţ şi Tată, pentru ca scorniceşteanul să poată călări cât mai multe milioane de români.
Subsemnatul am început respingerea ofertei de colaborare cu Securitatea când l-am întrebat pe ofiţerul recrutor dacă pot să-i spun mamei mele despre relaţia cu Onorabila Instituţie. Răspunsul a fost: nu, legătura cu Noi e mai presus de oricine.
Nu voi crede niciodată în cineva care cere să-ţi iubeşti familia mai puţin decât pe nu ştiu cine sau nu ştiu ce.
Ar trebui să vă vorbesc în continuare despre părinţii care îşi reneagă fiii pentru că nu s-au dovedit destul de evlavioşi sau le interzic căsătoria cu cineva de altă confesiune.
Ori despre copiii care şi-au omorât părinţii, luându-i drept Antichrist.
Dar n-aş vrea să se înţeleagă că e vorba numai de familie. Intoleranţa Domnului nostru Iisus Hristos nu e numai ortodoxă, adică singura dreaptă, e şi catolică, adică universală.
Căci stă scris în Matei, 12:
30. Cine nu e cu Mine, e împotriva Mea, şi cine nu adună cu Mine, risipeşte.
Carevasăzică, dacă un elev învaţă foarte bine, nu chiuleşte, stă în banca lui şi, în şcoală se formează o gaşcă în care el nu vrea să intre, atunci, urmând exemplul Mântuitorului, gaşca îl va declara inamic.
Necreştinii sunt inamici tot aşa cum extremiştii islamici vorbesc despre infidelii creştini. Hristos te obligă să te înregimentezi printr-un sau exclusiv cât se poate de ilogic, nu doar intolerant. De unde rezultă că dacă nu sunt pentru, sunt automat contra? (Până şi în adunările comuniste era permisă abţinerea). De nicăieri, dar Iisus are nevoie de fani, dar şi de duşmani, pentru că ambii Îl validează, fiecare în felul lor, pe El şi Biserica Lui.
Ateii, însă, sunt cei mai periculoşi, deoarece, pentru ei, El e doar un om sau nu există. Aceştia trebuie neapărat definiţi ca duşmani, deşi mulţi nu sunt antireligioşi, sunt doar nereligioşi, nu atacă pe nimeni, şi respectă opţiunea credincioşilor.
Aşa cum există mai multe feluri de a crede în Dumnezeu, există mai multe feluri de a fi ateu.
Şi, cum adică, neadunând cu Mine, risipeşti? Nu mint, nu fur, muncesc cinstit, învăţ mereu, nu sunt cheltuitor, încerc să-mi ajut semenii atât cât pot, cresc nişte copii buni, dar nu cred în Hristos – prin urmare toate astea înseamnă risipă?
Din nou, asemănarea cu bolşevismul e evidentă. De altfel, marea majoritate a oamenilor care au auzit de apoftegma „Cine nu e cu Noi, e împotriva Noastră” cred că a fost inventată de Lenin.
Gândirea lui Iisus este de sumă nulă – ori, ori. Nu admite nici, nici.
Creştinismul arată, cui nu vrea s-o treacă cu vederea, o puternică fibră nu doar dictatorială, dar chiar totalitară. Mă întreb şi vă întreb cum poate fi de folos edificării unei societăţi democratice.
Ceea ce nu înseamnă nicidecum că sunt împotriva creştinilor, cum ar decreta Iisus.”
Confuzia se arata cu pregnanta in finalul editorialului, datorita eludarii adevarului:
„Din nou, asemănarea cu bolşevismul e evidentă. De altfel, marea majoritate a oamenilor care au auzit de apoftegma „Cine nu e cu Noi, e împotriva Noastră” cred că a fost inventată de Lenin.”
Este din start neadevarata afirmatia potrivit careia crestinismul s-ar asemana cu bolsevismul sau ca ar avea o puternica fibra totalitara. Trebuie spus de la bun inceput ca bolsevismul sau ca s-o spunem pe sleau: comunismul a fost de la inceput ateu. Totalitarismul comunist a fost unul ateu. Deci din start avem o deosebire fundamentala. Si atunci e logic, cel putin mai logic, sa te intrebi, pe cale de consecinta, cum poate ateismul sa contribuie la o societate democratica? Si spunand asta nu inseamna ca sunt neaparat impotriva ateilor, ca as vrea, sa-i omor sau altceva de genul asta. Insa nu se poate sa ai, totusi, o gandire atat de pe dos de cum trebuie, parerea mea.
CTP nu intelege ceea ce spune Mantuitorul: „Cine nu e cu Mine, e împotriva Mea, şi cine nu adună cu Mine, risipeşte”. Observam ca fraza are doua parti:
1. Cine nu e cu Mine, e impotriva Mea
2. Cine nu aduna cu Mine, risipeste.
Partea 1. – cei care L-au rastingnit, au fost oare cu El? Din cei doi talhari, care erau impreuna cu El rastigniti, care oare a fost cu El: cel care L-a marturisit sau cel care nu L-a marturisit? Iar dupa ce a fost rastignit cati dintre evrei au crezut in El? Nu toti. Dar cine e oare cu El: Sfantul Stefan, cel omorat de evrei cu pietre pentru ca a marturisit dreapta credinta sau cei care l-au omorat?
Partea 2. – CTP spune:
„Şi, cum adică, neadunând cu Mine, risipeşti? Nu mint, nu fur, muncesc cinstit, învăţ mereu, nu sunt cheltuitor, încerc să-mi ajut semenii atât cât pot, cresc nişte copii buni, dar nu cred în Hristos – prin urmare toate astea înseamnă risipă?”
Dar atunci as pune si eu urmatoarea intrebare: la ce iti foloseste ca: „Nu mint, nu fur, muncesc cinstit, învăţ mereu, nu sunt cheltuitor, încerc să-mi ajut semenii atât cât pot, cresc nişte copii buni”? Foloseste la ceva? Daca spui ca nu crezi in Hristos, te intreb si eu la ce folosesc toate acestea? Care este atunci rasplata omului pentru ca nu fura sau nu minte? Doar bucuria ca nu ajunge la puscarie? Daca „credinta fara fapte este moarta”, cum spune Sf. Ap. Iacov, cum sunt oare faptele fara credinta?
Spune CTP: „Ori despre copiii care şi-au omorât părinţii, luându-i drept Antichrist.”. Care e porunca referitoare la parinti data de Dumnezeu lui Moise? Spune asa:
„12. Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l va da tie.
13. Sa nu ucizi” (Iesirea 20. 12-13)
Iar Iisus a venit sa se implineasca Legea, nu sa renunte la Lege. De observat ca nu spune nimic despre credinta tatalui sau a mamei. Nu spune, spre exemplu, sa-ti iubesti mama si s-o cinstesti doar daca este credincioasa. La fel, nici despre tatal nu spune ca trebuie sa-l cinstesti doar daca e credincios. Atunci ce poti sa spui despre un copil care-si omoara parintii? E clar ca nu respecta Legea si nici invatatura lui Iisus, care nu a spus vreodata si nu a indemnat niciodata sa nu se respecte Legea. Cu alte cuvinte, acest pacat foarte greu, uciderea de parinte, e datorat lipsei de credinta pe care o are copilul. Asa cum au fost si cred ca mai sunt copii care, de la o varsta frageda, au manifestat o credinta deosebit de puternica!
Comparatia dintre Iisus si Stalin e aiuritoare! Sa-L compari pe Iisus, care n-a omorat pe nimeni, dimpotriva a si inviat oameni din morti, a vindecat oameni de boli incurabile, a dat oamenilor hrana de mancare si a facut numai bine cu cineva precum Stalin care a facut milioane de victime, adevarate crime impotriva umanitatii, inclusiv prin infometarea populatiei, vadeste o rea-credinta evidenta.
In ceea ce priveste citatul din cap. 10 de la Evanghelia dupa Matei, pentru a intelege bine lucrurile ii recomand sa citeasca, spre exemplu, viata Sfintei Mucenite Drosida, fiica imparatului Traian. Ea a fost persecutata de tatal sau, imparatul, pentru ca ea era cu El. Si fara sa fie impotriva tatalui ei sau sa-i faca vreun rau tatalui ei (dimpotriva, raportul de forte era exact pe dos), ea a dorit sa moara pentru Hristos si dreapta credinta. „Şi omul va avea de vrăjmaş chiar pe cei din casa lui.” – chiar asa a si fost, cum vedem ca s-a intamplat si in vietile altor sfinti, caci Sfanta Drosida nu a fost singura careia i s-a intamplat asta.
„Şi cine sunt duşmanii? Hoardele de necredincioşi, păgânii, Imperiul Roman? Nu, nici gând, e vorba de familia omului. Care n-are dreptul să-şi iubească părinţii şi copiii mai mult decât pe Mântuitorul, în caz contrar fiind excomunicat din Biserica lui Hristos.”
Numai ca textul de la Matei nu spune: dusman, ci spune: „nu este vrednic de Mine”. El nu spune dusman. Insa spune:
„29. Si oricine a lasat case sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau femeie, sau copil, sau tarine pentru numele Meu, inmultit va lua inapoi si va mosteni viata vesnica.” (Matei 19,29).
De unde intelegem ca El rasplateste cu mult mai mult acest sacrificiu pe care il face omul pentru dreapta credinta. Iar ce inseamna „nu este vrednic de Mine”, lamureste Sfanta Evanghelie dupa Luca, si anume inseamna: „nu poate sa fie ucenicul Meu” (Luca, 14, 26-27). Deci e vorba de ucenicii Lui.
In legatura cu ce religie a pacii e Islamul, adica cei care cred in necuratul Mahomed, eu stau si ma intreb de ce la noi nu prea se vorbeste de suferintele inimaginabile indurate de crestinii din Irak datorita Statului Islamic. Este ceva ingrozitor, de iad, ce suferinte indura un crestin in Irak din partea acestor criminali!! Daca Islamul e asa o religie a pacii, cum cei care vor sa intemeieze un stat islamic se dedau la asemenea crime impotriva umanitatii? Pentru ca la noi se vorbeste doar despre distrugerea unui sait arheologic. Insa va rog sa va uitati pe ce stiri da acest site- Lacasuri Ortodoxe… Voi da doua, trei exemple:
VIDEO Irak | “Este un genocid!”. Episcopul ortodox siriac de Mosul rupe tacerea
Se arata ca:
„Episcopul repeta fraza, astfel încât să nu mai existe nicio îndoială. „Este un genocid, o purificare etnica”.
Într-un interviu pentru MEMRI TV, Arhiepiscopul Ortodox Siriac Nikodimos Daoud de Mosul a spus că a așteptat pana cand să vorbească împotriva ISIS, intrucat i-a fost frică de faptul ca remarcile sale exprimate in public ar fi putut risca vietile crestinilor din oras. Dar, din moment ce toti, acum, sunt plecati, de cand Statul Islamic le-a dat urmașilor lui Hristos ultimatumul de convertire la Islam sau pedeapsa cu moartea (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoe), Arhiepiscopul a marturisit că nu mai exista niciun motiv care sa-l faca să pastreze tacerea.
In galeria media a articolului de fata, puteti urmari materialul video complet al interviului Arhiepiscopului Nikodimos (www.lacasuriortodoxe.ro), în care acesta explică modul în care creștinii au fost prinși în mijlocul unui război intre suuniti si shiiti.”
si un alt articol:
STIRI Irak | ISIS ii someaza pe cei din Mosul sa-si ofere fetele, pentru Jihadul sexual
Se arata ca:
„Grupul militant islamist ISIS (Statul Islamic din Irak și Siria) a pus afișe, prin care ii asteapta pe oamenii din Mosul sa le aduca fetele lor necăsătorite, pentru a participa la „jihad al-Nikah” sau jihadul sexual, conform Christian Messenger.
Rapoartele au aparut in Al-Masryalyoum, un cotidian egiptean foarte respectat, precum și in alte surse din presa arabă.
ISIS a preluat recent vaste teritorii din Irak, inclusiv Mosulul, al doilea cel mai mare oraș din Irak.
Jihad al-Nikah se referă la femeile care adera la jihad, prin oferirea de servicii sexuale luptătorilor de sex masculin. Pe afisele din locurile publice, din Mosul, se poate citi: „Facem apel la oamenii din aceasta zona, sa aduca fetele lor necăsătorite, astfel încât acestea sa-si poata îndeplini datoria în jihadul sexual, pentru frații lor războinici din oraș, iar toți cei care nu vor veni, vor resimți din plin forța Shariei [legea islamică] asupra lor”.
Rapoartele din Mosul indica faptul ca luptatorii ISIS au mers din ușă în ușă, intră in case, omorând oameni și violand femei, informeaza Christian Messenger.
Rupert Colville, un purtător de cuvânt de la Geneva, pentru Navie Pillay, înalt oficial al Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului, a declarat că a primit informații că patru femei din Mosul s-au sinucis după ce au fost violate sau forțate să se căsătorească cu militanții.
Postul de televiziune Al-Iraqiya a publicat un raport despre povestea a două fete irakiene, care au fost violate de către oamenii inarmati ai ISIS, in Mosul. Cele două fete, care sunt surori, au declarat că luptătorii ISIS au intrat în casa lor, i-au ucis pe bărbați și, după aceea, le-au violat pe rând pe femei. Fetele au spus că bărbații erau arabi, precum și străini.
Grupul militant islamist ISIS (Statul Islamic din Irak și Siria) a pus afișe, prin care ii asteapta pe oamenii din Mosul sa le aduca fetele lor necăsătorite, pentru a participa la „jihad al-Nikah” sau jihadul sexual, conform Christian Messenger.
Rapoartele au aparut in Al-Masryalyoum, un cotidian egiptean foarte respectat, precum și in alte surse din presa arabă.
ISIS a preluat recent vaste teritorii din Irak, inclusiv Mosulul, al doilea cel mai mare oraș din Irak.
Jihad al-Nikah se referă la femeile care adera la jihad, prin oferirea de servicii sexuale luptătorilor de sex masculin. Pe afisele din locurile publice, din Mosul, se poate citi: „Facem apel la oamenii din aceasta zona, sa aduca fetele lor necăsătorite, astfel încât acestea sa-si poata îndeplini datoria în jihadul sexual, pentru frații lor războinici din oraș, iar toți cei care nu vor veni, vor resimți din plin forța Shariei [legea islamică] asupra lor”.
Rapoartele din Mosul indica faptul ca luptatorii ISIS au mers din ușă în ușă, intră in case, omorând oameni și violand femei, informeaza Christian Messenger.
Rupert Colville, un purtător de cuvânt de la Geneva, pentru Navie Pillay, înalt oficial al Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului, a declarat că a primit informații că patru femei din Mosul s-au sinucis după ce au fost violate sau forțate să se căsătorească cu militanții.
Postul de televiziune Al-Iraqiya a publicat un raport despre povestea a două fete irakiene, care au fost violate de către oamenii inarmati ai ISIS, in Mosul. Cele două fete, care sunt surori, au declarat că luptătorii ISIS au intrat în casa lor, i-au ucis pe bărbați și, după aceea, le-au violat pe rând pe femei. Fetele au spus că bărbații erau arabi, precum și străini.
Până în prezent, nu există statistici privind numărul femeilor violate de ISIS, de la preluarea Mosulului, conform Christian Messenger.”
Pe de alta parte iata o stire care prezinta ceva ciudat, ce ma pune serios pe ganduri:
STIRI Irak – VIDEO: distrugerea definitiva a mormantului profetului Iona, in Mosul
Se arata ca:
„În Mosul, jihadiștii ISIL au distrus definitiv unul dintre principalele monumente religioase ale Iudaismului, Creștinismului și Islamului – mormântul lui Iona.
In articolul de fata (www.lacasuriortodoxe.ro) puteti vedea un material video care surpinde exact acest moment.
Atacul are loc dupa ce, initial, acestia au fost filmati cum incercasera sa-l distruga cu baroasele (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe).”
Acesti oameni, de la ISIS, au ajuns sa distruga si locurile sfinte ale Islamului, cum e mormantul Sf. Proroc Iona si ma intreb de ce? Pentru ca e venerat atat de iudei, cat si de crestini?
Iata ce spune si Doxologia:
Biserica ortodoxă din Mosul a fost devastată
Se arata ca:
„Deși comunitatea plătise la începutul anului taxa pentru credință numită jiziah, un impozit „pe cap de creștin” – biserica a fost devastată, icoanele și principalele obiecte de cult fiind încărcate într-o mașină.
Un val de violență și crime a cuprins, în luna iulie a acestui an, orașul irakian Mosul. Rebelii, purtând însemnele formațiunii denumite „Statul Islamic din Irak și Levant”, au intrat în oraș în dimineața zilei de 6 iulie. Ei s-au îndreptat direct către biserica ce aparținea comunității ortodoxe, așa cum notează Asia News Agency.
Deși comunitatea plătise la începutul anului taxa pentru credință numită jiziah, un impozit „pe cap de creștin” – biserica a fost devastată, icoanele și principalele obiecte de cult fiind încărcate într-o mașină.
Aceeași soartă a avut-o și biserica siriană unită, în care statuia centrală a Maicii Domnului a fost spartă și călcată în picioare de către rebelii jihadiști.”
Uitati-va numai ce barbarie din partea acestei organizatii, ISIS, pe care nu pot s-o calific decat criminala!! Totusi, ei spun ca apara, promoveaza Islamul, lupta pentru Islam…
Iar pentru ca este ziua Sfintilor 40 de Mucenici din Sevastia, cu gandul la suferintele indurate de crestinii din Irak, ar fi bine sa le citim viata:
Viaţa sfinților 40 de Mucenici din Sevastia
Se arata ca:
„Pe vremea împărăţiei necredinciosului împărat Liciniu (308-324), fiind mare prigoană împotriva creştinilor şi pe toţi credincioşii silindu-i spre jertfirea idolilor, era în Sevastia, cetatea Armeniei, un voievod cu oaste, anume Agricolae, pierzător, sălbatic şi isteţ spre slujba idolească. Într-acel timp li se poruncea creştinilor, care se aflau în cetele ostăşeşti, să aducă jertfă diavolilor. Şi erau în ceata lui Agricolae, în părţile Capadociei, nişte ostaşi, patruzeci la număr, care, de asemenea, slujeau într-o dregătorie ostăşească şi aveau dreapta credinţă în Hristos Dumnezeu, fiind bărbaţi tari şi nebiruiţi în războaie, iar în dumnezeieştile Scripturi foarte iscusiţi.
Înştiinţându-se voievodul despre trei dintre aceştia, Chirion, Candid şi Domnos cât şi despre însoţitorii lor cum că sunt creştini, i-au prins şi i-au silit spre închinarea la idoli; că zicea către dânşii voievodul astfel: „Precum în războaie aţi fost cu un suflet şi cu un cuget şi v-aţi arătat vitejia voastră, tot aşa şi acum, cu un cuget şi un suflet, să arătaţi supunerea voastră la împărăteştile legi şi să jertfiţi zeilor de voie, mai înainte până a nu vă sili cu muncile”.
La aceste cuvinte sfinţii ostaşi, răspunzând tiranului, au zis: „Dacă pentru împăratul cel pământesc ne-am luptat în războaie şi am biruit pe vrăjmaşi, precum singur mărturiseşti, ticălosule, cu atât mai vârtos ne vom nevoi pentru Împăratul cel fără de moarte şi vom birui a ta răutate şi al tău vicleşug”. Atunci a zis voievodul Agricolae: „Una din două stă înaintea voastră: ori zeilor să aduceţi jertfă şi să luaţi mai mari daruri, ori, nesupunîndu-vă, să fiţi necinstiţi şi izgoniţi din dregătoria ostăşească. Gândiţi-vă şi alegeţi ceea ce vi se pare vouă că este mai de folos”.
Sfinţii ostaşi au zis: „Despre ceea ce ne este nouă de folos, se îngrijeşte Domnul”. Zis-a voievodul: „Nu grăiţi multe, ci, lăsând vorbele cele mincinoase, pregătiţi-vă să jertfiţi de dimineaţă zeilor”. Acestea zicându-le Agricolae, a poruncit să-i ducă în temniţă, unde, intrând sfinţii, şi-au plecat genunchii la rugăciune şi ziceau către Dumnezeu: „Scoate-ne pe noi, Doamne, din ispită şi din smintelile celor ce lucrează fărădelegea”. Iar după ce a înserat, au început a cânta psalmul acesta: Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui – zicând şi cealaltă parte a psalmului aceluia, până la sfârşit. Iar după cântare se rugau şi iarăşi cântau după rugăciune. Deci astfel au petrecut fără somn, până la miezul nopţii.
În cântare începea stihurile Sfântul Chirion, iar Sfinţii Candid şi Domnos, împreună cu ceilalţi, cântând după Chirion, repetau acele stihuri. Iar la miezul nopţii li s-a arătat Domnul, zicându-le: „Bun este începutul nevoinţei voastre, dar cel ce va răbda până în sfârşit, acela se va mântui”. Acel glas al Domnului toţi l-au auzit şi s-au înspăimântat, apoi s-au bucurat şi n-au dormit până a doua zi. Iar Agricolae voievodul adunând prietenii şi sfetnicii săi, le-a poruncit să aducă din temniţă înaintea sa pe sfinţii patruzeci de ostaşi, către care a zis: „Acestea ce voi zice către voi, nu cu înşelăciune, nici cu vicleşug le voi zice, ci însuşi adevărul voi grăi. Citi ostaşi are împăratul vostru, nu sunt asemenea vouă întru nimic, nici întru înţelepciune, nici întru tărie, nici întru frumuseţe, nici aşa de iubiţi nu-mi sunt mie ca voi. Aşadar, a mea dragoste să nu voiţi a o întoarce spre ură, că în a voastră putere stă că ori dragostea mea, ori ura să le aveţi”.
A răspuns Sfântul Candid: „Numele tău, Agricolae, se potriveşte cu obiceiul, pentru că eşti înşelător şi sălbatic”. Zis-a voievodul: „Au nu v-am spus că întru a voastră stăpânire este ori spre dragoste către voi, ori spre ură să mă porniţi?” Iar Sfântul Candid a zis: „De vreme ce, precum singur grăieşti, este întru a noastră stăpânire, de aceea vrem ca spre ură către noi să te pornim. Că şi noi te urâm pe tine şi numai de la Dumnezeul nostru căutăm milă şi dragoste. Tu, cel sălbatic şi fără de omenie, vrăjmaşule al Dumnezeului nostru, să nu ne iubeşti pe noi, fiind în fărădelege şi zavistnic şi cuprins de întunericul rătăcirii, iar numele tău cel sălbatic fiind asemenea cu obiceiurile cele de fiară”.
De aceste cuvinte ale sfântului minunându-se voievodul şi scrâşnind din dinţi ca un leu, a poruncit să-i arunce pe sfinţi în legături şi în temniţă. Iar Sfântul Chirion a zis către dânsul: „Nu ai de la împăratul stăpânire ca să ne munceşti, ci numai ca să ne întrebi”. Temându-se, voievodul a poruncit ca, lăsându-i liberi, să-i bage în temniţă şi să nu-i pună în legături; însă a poruncit străjerului temniţei ca să-i păzească cu grijă, căci aştepta venirea voievodului Lisie.
Deci, şezând sfinţii în temniţă, în toate zilele şi nopţile învăţau de la Sfântul Chirion, pentru că le zicea: „Cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu ni s-a întâmplat aceasta, o, fraţilor, căci ne-am întovărăşit întru cea vremelnică oaste. Pentru aceasta să ne sârguim a nu ne despărţi în veci. Ci, precum am vieţuit cu un suflet şi cu un cuget, astfel şi mucenicia s-o săvârşim împreună şi, precum am plăcut împăratului celui muritor, astfel şi Celui fără de moarte, Împăratului Hristos Dumnezeu, să ne sârguim a fi plăcuţi”.
După ce au trecut şapte zile, sfinţii fiind încă ţinuţi în temniţă, Lisie voievodul a venit în ţările acelea şi în cetatea Sevastiei. Apoi, şezând la judecată împreună cu voievodul Agricolae, în ziua a opta a poruncit să-i aducă pe sfinţii patruzeci de ostaşi. Sfinţii mergând la judecata cea nedreaptă, Chirion fericitul îi sfătuia astfel pe fraţii săi: „Fraţilor, să nu ne temem. Au doar nu ne ajută Dumnezeu în războaie, când Îl chemăm pe El şi biruim pe vrăjmaşi? Aduceţi-vă aminte când am fost într-un război mare oarecând şi toate cetele noastre s-au pus pe fugă, iar noi singuri, numai patruzeci, am rămas în mijlocul vrăjmaşilor şi ne-am rugat lui Dumnezeu cu lacrimi şi, cu ajutorul Lui, pe unii i-am ucis, iar pe alţii, rănindu-i, i-am izgonit. Şi întru atâta mulţime de potrivnici şi într-un atât de mare război, nici unul din noi n-a fost rănit. Iar acum numai trei s-au sculat asupra noastră: satana şi voievozii Lisie şi Agricolae. Mai bine-zis, numai vrăjmaşul cel nevăzut ridică război asupra noastră. Oare unul singur va putea să biruiască patruzeci? Să nu fie.
Deci se cuvine nouă acum să facem ceea ce făceam totdeauna, adică să alergăm la Dumnezeu cu fierbinte rugăciune. Iar El, ajutându-ne, nici legăturile, nici muncile nu ne vor vătăma pe noi. Oare nu totdeauna o rânduială ca aceasta păzeam? Căci, când intram în război, cântam acest psalm: Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă! Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia în urechi graiul gurii mele. Şi acum acelaşi lucru să facem, că ne va auzi Dumnezeu şi ne va ajuta!”
Atunci cântau sfinţii psalmul acela, până ce au fost duşi la judecată. La priveliştea aceea se adunase tot poporul cetăţii. Iar când au stat înaintea lui Lisie şi a lui Agricolae, Lisie voievodul căutând spre dânşii, a zis: „Mai mari dregătorii socotesc că poftesc bărbaţii aceştia”. Şi a zis către sfinţi: „Vrednicii mai mari şi mai multe daruri decât alţii veţi lua de la mine, numai de vă veţi supune legilor împărăteşti, ca să aduceţi jertfă zeilor. Vi se dă voie de alegere ca, ori închinându-vă zeilor, să luaţi mai mari daruri şi cinstiri, ori, de vă veţi lepăda a face aceasta, îndată vă veţi lipsi de dregătoria ostăşească şi la munci veţi fi daţi”.
Răspuns-a Sfântul Candid: „Nu numai cinstea ostăşească, ci şi trupurile noastre să se ia de la noi, că nimic mai scump nu este nouă, nimic mai cinstit, decât Hristos, Dumnezeul nostru”. Atunci a poruncit voievodul ca să bată cu pietre pe sfinţi peste gură. Iar Sfântul Candid a zis: „O, boierule al întunericului şi învăţătorule a toată fărădelegea, începe să faci acestea şi vei vedea răsplătirea”. Iar voievodul, scrâşnind din dinţi, a zis către sfinţi: „O, răi slujitori! Pentru ce nu faceţi mai degrabă cele ce se porunceşte vouă?”
Iar slujitorii idoleşti, luând pietre, când voiau să arunce asupra sfinţilor, ei aruncau unul asupra altuia şi unii pe alţii se ucideau. Iar sfinţii mucenici, văzând aceea, se întăreau întru Domnul şi se făceau mai cu îndrăzneală.
Atunci voievodul, pornindu-se spre mânie, a apucat o piatră şi a aruncat asupra unuia din sfinţi; iar piatră aceea a lovit pe voievod în obraz şi i-a sfărâmat gura. Atunci Sfântul Chirion a zis: Cei ce se luptă cu noi au slăbit şi au căzut. Cu adevărat sabia lor a intrat în inimile lor şi arcele lor se vor sfărâma.
Voievodul a zis: „Aşa mă jur pe zei, cum că o vrăjitorie s-a arătat întru dânşii”. Iar Sfântul Domnos a zis: „Astfel mă jur pe Hristos, cum că Dumnezeu a biruit, făcând ca feţele voastre cele fără de ruşine, care grăiau asupra Fiului Său nedreptate, să le acopere de ruşine. Au nu te ruşinezi, nebunule şi diavole, plin de întunericul cel mai de jos. Străinule de tot adevărul, semănătorule de sminteli, Agricolae, tu eşti cap al diavolului, iar boierul cel dimpreună cu tine este coadă a mâniei şi amândoi sunteţi slugi ale satanei. Dacă la începutul muncilor ce ni le-aţi adus nu v-aţi încredinţat de puterea lui Dumnezeu care este cu noi, apoi începeţi alte munci”.
Slujitorii tiranului au zis către sfinţi: „O, cei mai fără de minte vrăjmaşi ai zeilor noştri şi străini de mila lor, pentru ce nu le aduceţi jertfe?” Sfântul Chirion răspunse: „Noi cinstim pe Unul Dumnezeu, pe Iisus Hristos, Fiul Său şi pe Sfântul Duh şi ne sârguim a săvîrşi cu îndrăzneală alergarea nevoinţei noastre, ca după ce vom birui înşelăciunea voastră, să primim cununile vieţii celei fără de moarte”.
Apoi voievodul a poruncit să-i ducă iarăşi în temniţă ca să se gândească ce le va mai face. Deci, fiind închişi sfinţii în temniţă, au început a cânta: Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii noştri şi, precum sunt ochii slugilor în mâinile stăpânilor lor, aşa şi ochii noştri sunt către Domnul, Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi. După rugăciune, în ceasul al şaselea din noapte, s-a auzit către dânşii glasul Domnului, Care li s-a arătat, zicându-le: „Cel ce crede în Mine, de va şi muri, viu va fi. Îndrăzniţi şi nu vă temeţi de muncile cele de puţină vreme, că degrabă vor trece; răbdaţi puţin, pătimiţi după lege ca să primiţi cununi”.
Cu o mângâiere ca aceasta de la Domnul nostru Iisus Hristos fiind întăriţi sfinţii, au petrecut acea noapte veselindu-se cu duhul. Iar după ce s-a făcut ziuă, din porunca tiranului au fost aduşi din temniţă înaintea lui. Şi ei au grăit către acei necuraţi judecători: „Fă-ne orice voieşti, că noi suntem creştini şi nu voim să ne închinăm idolilor”. Sfinţii, grăind acestea, au văzut pe diavol lingă Agricolae, ţinând în dreaptă o sabie iar în stânga un şarpe şi îi grăia la ureche: „Al meu eşti, îmbărbătează-te”.
Atunci voievodul, împreună cu Lisie, au poruncit ca pe toţi sfinţii patruzeci de mucenici să-i ducă legaţi la iezer; că era un iezer lângă cetatea Sevastiei, care avea apă multă. Răbdând vitejeşte cele de aici şi bucurându-se de cele nădăjduite, sfinţii mucenici grăiau unul către altul: „Nu de haine ne dezbrăcăm, ci pe omul cel vechi lepădăm; aspră este iarnă, dar dulce este Raiul; iute este gerul, dar plăcută este desfătarea. Pentru Raiul pe care l-am pierdut să nu mai răbdăm astăzi pe noi haina cea stricăcioasă. Să defăimăm gheaţa care ne topeşte şi să urâm trupul.
Să socotim chinurile ca pe nişte desfătări şi să alergăm spre lacul cel îngheţat întocmai ca spre o apă plăcută. Să nu ne înfricoşăm de vremea aceasta de iarnă ca să fugim de înfricoşătorul foc al gheenei. Să ardă piciorul, ca să dănţuiască în veci; iar mâna să se rupă, ca să se înalţe către Domnul. Să nu ne fie milă de firea cea muritoare, ci să alegem mai bine moartea ca să ne încununăm cu cununi de biruinţă de la Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul sufletelor noastre”.
Când pătimeau acestea sfinţii mucenici, era iarnă, fiind un ger cumplit şi vânt mare. Deci i-a băgat dezbrăcaţi în mijlocul iezerului, pe când se pleca ziua spre seară; şi împrejur au pus ostaşi şi pe străjerul temniţei ca să străjuiască pe mucenici. Şi era în marginea iezerului un feredeu (baie), făcut înadins pentru că dacă vreunul din mucenici, slăbind de ger, ar voi a se pleca la închinarea la idoli, să iasă din apă şi să se încălzească într-acel feredeu cald.
Sosind ceasul întâi din noapte şi gerul întărindu-se mai cumplit, trupurile sfinţilor îngheţau de ger. Atunci unul dintr-înşii, neputând să rabde, s-a despărţit din acea sfântă ceată şi a alergat la feredeu. Dar când şi-a atins piciorul de pragul feredeului, abia simţind căldura, îndată a căzut mort. Iar sfinţii, dacă au văzut pe acel fugar plecând de la dânşii, au strigat către Dumnezeu într-un glas: „Au doară în râuri Te vei mânia, Doamne? Au doar în râuri este mânia Ta, sau în mare pornirea Ta? Pentru că cel ce a căzut de la noi ca apa s-a vărsat şi toate oasele i s-au risipit, iar noi nu ne vom depărta de la Tine, căci ne vei învia şi numele Tău vom chema, pe Tine, pe Care Te laudă toată făptura, balaurii şi toate adâncurile, focul, grindină, zăpada, gheaţa şi duhul cel de vifor; Cel ce umbli pe mare ca pe uscat şi valurile cele sălbatice le alini, prin ameninţarea mâinii Tale.
Acum Acelaşi eşti, Doamne, Cel ce ai ascultat rugăciunile lui Iacob, când fugea de certarea lui Isav, fratele său; Cel ce ai ajutat lui Iosif şi l-ai izbăvit din primejdie; Cel ce ai auzit pe Moise care a dat semne şi minuni în Egipt împotriva lui Faraon şi a poporului său şi a despărţit marea şi pe poporul Tău l-a scos în pustie; Cel ce ai ascultat pe Sfinţii Tăi Apostoli, ascultă-ne şi pe noi, Doamne, ca să nu ne înece viforul apei, nici să ne înghită adâncul, că am sărăcit foarte. Ajută-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, că am stat în adâncul apei şi ni s-au udat picioarele în sângele nostru; uşurează-ne de sarcină şi alinează iuţimea văzduhului, Doamne, Dumnezeul nostru, că spre Tine nădăjduim, ca să nu ne ruşinăm şi să cunoască toţi că ne-am mântuit, strigând către Tine”.
Dar în ceasul al treilea din noapte i-a strălucit o lumină ca soarele, atât de caldă, ca în vremea secerişului şi a izgonit gerul, iar gheaţa a topit-o şi a încălzit apa. Iar ostaşii cei ce străjuiau se cuprinseseră de somn, numai străjerul temniţei nu dormea. El, auzind pe sfinţi rugându-se lui Dumnezeu, cugeta în sine cum cel ce scăpase la feredeu s-a topit îndată că ceară de căldură, iar ceilalţi, petrecând în ger atât de mare, sunt încă vii.
Şi, căutând către dânşii, a văzut o lumină strălucindu-i; şi, ridicând ochii în sus, voia să vadă de unde vine spre dânşii acea lumină. Atunci a văzut pogorându-se din cer, spre capetele sfinţilor, nişte cununi prealuminoase, treizeci şi nouă la număr; şi cugetă, zicând în sine: „Nu sunt patruzeci de oameni care pătimesc? Pentru ce nu este cunună a patruzecea, ci numai treizeci şi nouă?”
Înţelegând că acela care a fugit la feredeu este lepădat din ceata sfinţilor şi pentru aceasta cununile nu sunt în număr deplin de patruzeci, a deşteptat pe străjeri şi, dezbrăcându-se de hainele sale, a sărit în iezer, înaintea ochilor acelora, strigând şi zicând cu mare glas: „Şi eu sunt creştin!” Apoi, stând în mijlocul sfinţilor mucenici, a zis: „Doamne, Dumnezeule, cred în Tine, precum şi aceştia au crezut, numără-mă în ceata lor şi mă învredniceşte să pătimesc pentru Tine, împreună cu aceşti robi ai Tăi, ca făcându-mă iscusit, să mă găsesc vrednic de Tine!” Şi s-a făcut desăvârşit numărul de patruzeci al sfinţilor mucenici, căci străjerul temniţei a împlinit locul celui căzut. Iar numele lui era Aglaie.
Astfel, împlinindu-se numărul cetei mucenicilor, diavolul, văzându-se biruit şi ruşinat, s-a prefăcut în asemănare de om şi, tânguindu-se, striga în auzul tuturor: „Vai mie, sunt biruit de bărbaţii aceştia şi acum sunt la toţi de râs şi de ocară, că n-am avut prieteni şi slugi de un suflet ca să nu fi fost biruit! Deci ce îmi rămâne mai mult, decât numai să întorc inima boierilor mei şi să ardă trupurile sfinţilor şi să le arunce în râu ca nici moaştele lor să nu rămână?”
Iar Sfântul Chirion a strigat, zicând: „Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care faci minuni! Căci pe cel ce era asupra noastră, ca pe noi l-ai făcut, Stăpâne, şi micşorarea zecimii a patra ai împlinit-o, iar pe satana l-ai ruşinat”. Deci au început cu toţii a cânta psalmul acesta: Mântuieşte-mă Doamne, că a lipsit cel cuvios.
A doua zi au mers necuraţii tirani la iezer şi, văzând pe sfinţii mucenici în apă fiind vii, neîngheţaţi de frig şi de ger, s-au mirat şi meşteşug vrăjitoresc îl socoteau pe acela, deoarece şi apă în iezer o simţeau că este caldă. După aceea, văzând şi pe străjerul temniţei stând în apă între mucenici, mai mult s-au mirat şi au întrebat despre dânsul pe ostaşi: „Din ce pricină a făcut aşa?” Iar ostaşii au răspuns: „Noi am fost cuprinşi de somn greu, iar el, toată noaptea nedormind, fără de veste ne-a deşteptat şi am văzut o lumină mare, unde stăteau mucenicii; iar el, degrabă dezbrăcându-se şi aruncându-şi hainele sale, a sărit la dânşii, strigând aşa: „Şi eu sunt creştin!””
Atunci tiranii, umplându-se de mânie, au poruncit ca, legându-i, să-i târască la mal; şi, ducându-i de acolo la locul cel de muncă, au hotărât să li se sfărâme gleznele cu ciocane. Făcându-se acea cumplită muncă, maica unui tânăr de treizeci de ani, anume Meliton, dintre sfinţii mucenici care pătimeau, venind acolo, îi întărea cu cuvinte de îmbărbătare pe sfinţi, spre vitejeasca răbdare. Căci, temându-se că nu cumva fiul ei, ca un tânăr ce era, să se înfricoşeze şi să slăbească în munci, cu dinadinsul spre dânsul întinzându-şi mâinile, îl învăţa grăind: „Fiul meu cel preadulce, mai rabdă încă puţin ca să fii desăvârşit. Nu te teme, fiule. Iată Hristos stă înainte, ajutându-ţi!”
Iar sfinţii mucenici, fiind sfărâmaţi şi acum sufletele lor dându-le Domnului, grăiau: „Sufletul nostru ca o pasăre s-a izbăvit din cursă vânătorilor; cursa s-a sfărâmat şi noi ne-am izbăvit. Ajutorul nostru este întru numele Domnului, Cel ce a făcut cerul şi pământul!” Şi zicând toţi „Amin”, şi-au dat lui Dumnezeu sfintele lor suflete. Iar Sfântul Meliton, fiul acela care era îndemnat de maică-sa, încă mai răsufla.
Deci tiranii au poruncit slujitorilor ca, punând în care trupurile sfinţilor, să le ducă spre ardere; iar pe tânărul acela l-au lăsat abia răsuflând, având nădejde că va fi încă viu. Însă maică-sa, văzând pe fiul ei singur, lăsându-şi slăbiciunea femeiască şi având tărie bărbătească, a luat pe fiul său pe umeri şi fără de temere mergea după car. Iar Mucenicul Meliton, care era dus de maică să, bucurându-se, şi-a dat sufletul său în braţele lui Hristos. Iar maică să, ajungând carele, a pus trupul fiului său mort peste trupurile sfinţilor.
După ce i-au dus la locul cel de ardere, aproape fiind de râu, ostaşii au adus o mulţime de vreascuri şi de lemne şi au făcut un stog foarte mare şi, punând pe dânsele muceniceştile trupuri, le-au aprins. Iar după ce a ars stogul acela, au rămas oasele sfinţilor. Şi au zis între dânşii tiranii: „De vom lăsa aşa oasele acestea, le vor lua creştinii şi vor umple toată lumea cu dânsele, împărţindu-le spre pomenirea lor. Deci să le aruncăm în râu ca nici praful lor să nu rămână!” Atunci au aruncat rămăşiţele de la moaştele sfinţilor în râu, spre pierderea desăvârşită a pomenirii mucenicilor.
Iar Domnul, Cel ce păzeşte toate oasele plăcuţilor Săi, n-a lăsat să piară în apă nici o părticică din ele, ci pe toate le-a păzit întregi. După trei zile s-au arătat sfinţii, fericitului Petru, episcopul acelei cetăţi, zicându-i: „Vino noaptea şi ne scoate pe noi din râu!” Iar el, luând clerul său şi bărbaţi cucernici, a mers la malul râului, noaptea fiind foarte întunecoasă. Şi iată că deodată s-au luminat oasele sfinţilor în apă ca stelele; şi oriunde se află cea mai mică părticică, locul acela strălucea ca de o lumină. Deci, adunând episcopul din apă toate oasele sfinţilor, până la unul, le-a pus într-un loc cinstit.
Astfel, cei ce au pătimit pentru Hristos şi s-au încununat de El, ca nişte lumini strălucesc în lume. Ei în Dumnezeu au crezut şi pe Hristos L-au mărturisit, iar de Duhul Sfânt nu s-au lepădat şi s-au preamărit de către Preasfânta şi Făcătoarea de viaţă Treime, lăsând pomenirea vieţii lor, spre mântuirea tuturor celor ce cred în Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
Iar numele acestor patruzeci de Sfinţi Mucenici sunt acestea: „Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Ieraclie, Smaragd, Valent, Vivian, Evnichie, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Leontie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gaie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie”.
Sfinţii patruzeci de Mucenici au fost prinşi şi au pătimit pentru Hristos, mai înainte de patru calende ale lui martie, adică în douăzeci şi şase zile ale lunii februarie. Şi şi-au dat sufletele lor Domnului în al şaptelea idiş al lui martie, adică în ziua a noua a lunii martie, stăpânind Liciniu în Răsărit. Dar mai ales împărăţind Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea ca şi Tatălui şi Sfântului Duh, în veci. Amin.”
Si, ca sa intelegem mai bine cine pe cine omoara, va propun sa cititi si o istorisire despre politica, razboi, si despre adevarata si dreapta credinta:
Viaţa Sfinților 42 de Mucenici din Amoreea
Se arata ca:
„Teofil, împăratul grecilor (829-842), fiul împăratului Mihail (820-829) care se numea Valvos sau Travlos, fiind cu neamul din Amoreea, avea dese războaie cu ismailitenii, pe care uneori îi biruia, iar alteori era biruit de dânşii.
Odată, ieşind cu mulţime de oaste asupra părţii agarenilor, a înconjurat cetatea ce se numea Sozopetra, care era patria lui Amirmumn, voievodul saracinilor, şi bătea acea cetate. Amirmumn, care se numea şi Avisac, voievodul agarenilor, fiind în altă parte, a trimis la împăratul Teofil, rugându-l mult să se depărteze de cetatea aceea ca să nu-i strice moştenirea cea iubită lui. Teofil neascultînd, a luat cetatea şi, risipind-o cu totul, s-a întors în ale sale cu multă pradă.
Amirmumn, fiind cuprins de mare jale şi mânie pentru risipirea patriei sale, a început a aduna ostaşi de pretutindeni, cu mult aur, din Babilon, Palestina, Chilisiria şi din Africa cea de departe. Apoi, după oarecare vreme, adunându-se în Tars împreună cu toată puterea sa cea ostăşească, voia să se ducă în Frigia asupra prea frumoasei cetăţi Amoreea, care era patria împăratului Mihail Travlos, tatăl lui Teofil, ca să-şi răzbune patria sa, Sozopetra, cetatea cea stricată de Teofil.
Auzind de acest lucru Teofil, împăratul grecesc, a adunat de asemenea oastea sa de la Răsărit şi de la Apus şi din Persia şi, ieşind la război împotriva vrăjmaşului, s-a dus în cetatea Frigiei, Dorila, care este departe de cetatea Amoreea cale de trei zile. Dar mulţi din sfetnicii împărăteşti, ştiind că mai multă este puterea ostăşească a saracinilor decât a grecilor, îl sfătuiau pe împărat să nu se lupte cu voievodul Agarenilor, iar pe locuitorii din Amoreea să-i mute în alte cetăţi mai tari.
Dar Teofil, zicând că este lucru cu ruşine să se dea înapoi de la război şi să lase pustie cetatea cea preafrumoasă, pregătea război. Deci a trimis oaste la Amoreea, spre apărare. Şi au fost trimişi acolo câţiva voievozi, între care: Constantin, ce se numea Drugharie, cu boieria de patriciu; Aeţiu, iarăşi patriciu cu boieria; Teofil, asemenea cu cinstea patriciei; Teodor, care se numea Cratir, cu dregătoria protospătar; Melisen, Calist care se numea Turmarh, Vasoiu şi alţi comandanţi de oaste, toţi bărbaţi vestiţi.
După aceasta, luptându-se împăratul Teofil cu Amirmumn, s-a făcut război mare din amândouă părţile. Mai întâi grecii au biruit pe Agareni. După aceea, cu bunăvoinţa lui Dumnezeu, s-a schimbat războiul. Căci Stăpânul Hristos, fiind mâniat pe Teofil pentru lupta contra sfintelor icoane, a luat bărbăţia de la greci. Şi, îndreptându-se agarenii, au început a-i birui şi a fugit toată puterea grecească, lăsând pe împăratul lor, pe care îl apăra tare numai oastea persană, plătită cu aur de dânsul. Şi ar fi pierit desăvârşit acolo împăratul Teofil, de nu i-ar fi apucat noaptea. Însă cerescul Împărat, Care nu Se mânie până la sfârşit, nici în veac nu pedepseşte, S-a milostivit spre creştini şi, fără de veste, a dat o ploaie foarte mare asupra taberelor agarenilor, le-a slăbit arcurile şi au încetat de a alunga pe împăratul Teofil, care fugea împreună cu cetele greceşti cele biruite.
După acel cumplit război, Amirmumn al agarenilor s-a dus îndată la cetatea Amoreea şi a înconjurat-o. Apoi, săpând şanţ adânc împrejur, a bătut-o cumplit din toate părţile, multă vreme. Iar Teofil împăratul grecesc, fugind cu ruşine în Dorila, a trimis rugăminte cu multe şi mari preţuri la Amirmumn voievodul, ca doar va pleca din cetatea Amoreea.
Dar el, fiind foarte mânios pentru Sozopetra, cetatea sa cea ruinată, stătea neînduplecat. Ba chiar râdea de rugămintea şi de darurile împăratului, numindu-l fugar şi fricos şi a poruncit ca să ţină legaţi pe trimişii lui ca să aştepte sfârşitul lucrului. Tiranul agarean se apropia de cetatea Amoreea în toate zilele, însă cei ce erau în cetate se împotriveau tare şi au fost ucişi chiar pe zidurile cetăţii mulţime mare din oastea agarenilor şi din cei mai vestiţi începători de ostaşi.
Voievodul Amirmumn avea multă îndoire şi tulburare şi, văzând că nu este cu putinţă să ia cetatea, se gândea s-o lase şi să se ducă la locul său. Şi cu adevărat s-ar fi făcut acel lucru, dacă n-ar fi fost o vicleană vindere a unui comandant de ostaşi amoreu, cu numele Vadiţis. Acel ticălos, mâniindu-se pentru o pricină oarecare şi o sfadă ce avusese cu voievozii, a gândit să dea cetatea în mâinile vrăjmaşilor.
Astfel, a slobozit printr-o săgeată o hârtie către agarenii care începuseră a se depărta de zidurile cetăţii. Iar într-acea hârtie era scris astfel cu mâna lui: „Pentru ce aşteptaţi aici de atâta vreme şi, având atâta osteneală, vă duceţi în deşert? Îndrăzniţi şi vă apropiaţi de acea parte a zidului cetăţii unde veţi vedea un stâlp pe care este închipuit un leu de marmură şi în vârful stâlpului o asemănare de finic făcută din piatră. Acolo mă aflu eu străjuind piatra aceea şi vă voi ajuta bine şi veţi lua cetatea cu înlesnire, căci zidurile sunt slabe acolo. Iar după aceea veţi şti cu ce cinste mă veţi răsplăti pentru prietenia mea către voi”.
Acea hârtie, găsindu-se împreună cu săgeata şi fiind adusă la voievod, Amirmumn agareanul, citind-o şi văzând cele scrise, s-a bucurat foarte mult şi îndată toată puterea sa şi-a întors-o spre zidul acela. Deci, cu ajutorul vicleanului vânzător ce se numea Vadiţis, a intrat puterea agarenilor în cetate şi s-a făcut omor mare, iar sângele creştinilor curgea ca pâraiele pe uliţele cetăţii. Şi nu numai cu sabia, dar şi cu foc au prăpădit acea cetate. Că îndată din toate părţile au aprins-o, Dumnezeu pedepsind pe poporul Său pentru eresurile ce se înmulţiseră între greci într-acel timp; şi abia a scăpat cineva în ceasul acela de sabia agarenilor şi de foc, însă cei ce au rămas atunci vii, n-au scăpat după aceea de moarte şi de robie.
Apoi, încetând uciderea, au fost prinşi de vii cei mai sus pomeniţi voievozi care erau trimişi de împărat pentru apărarea cetăţii, adică Constantin, Aeţiu, Teofil, Teodor, Melisen, Calist, Vasoiu şi ceilalţi comandanţi de ostaşi care erau la număr patruzeci şi doi. Cei rămaşi în viaţă erau duşi în robie, bărbaţi, femei, tineri şi fecioare; şi a poruncit tiranul ca să despartă deosebit pe bărbaţi, tineri, femei şi fecioare. Şi s-au găsit bărbaţi ca la şaptezeci de mii, iar femei, fecioare şi tineri fără de număr. Deci, pe toţi bărbaţii a poruncit să-i taie cu sabia, lăsând vii numai pe cei pomeniţi mai sus voievozi, împreună cu alţi comandanţi de ostaşi, iar pe femei şi copii i-a împărţit la ostaşii săi.
Astfel, frumoasa cetate Amoreea a pierit într-o zi, prin foc şi sabie, pentru păcatele rău credinciosului împărat Teofil care a lepădat din biserici podoaba icoanelor şi pe mulţi sfinţi mărturisitori i-a muncit cumplit, pentru închinarea icoanelor.
După aceasta, Amirmumn tiranul a desfăcut din legături pe trimişii lui Teofil, cei care văzuseră stricarea cetăţii şi i-a trimis la împărat ca să-i spună tot ce au văzut.
Aflând împăratul toate acelea, s-a mâhnit foarte mult şi a spus lui Amirmumn că doreşte să răscumpere pe voievozii şi comandanţii de oaste, cu două sute de chentinari; iar acela n-a voit să-i dea pe cei robiţi numai pentru atâta preţ, zicând că el a cheltuit o mie de chentinari cu adunarea ostaşilor. Şi bătându-şi joc de dorinţa împăratului şi de trimişii săi, i-a eliberat fără cinste, iar pe cei robiţi i-a dus în Siria. Atunci Teofil, fiind cuprins de mai multă mâhnire, de supărare a căzut în boală şi nu după mult timp a murit.
Iar cel ce a vândut cetatea la vrăjmaşi, adică comandantul de oaste Vadiţis, s-a lepădat de Hristos şi s-a făcut păgân, luând credinţa agarenilor; iar de voievod a fost cinstit cu daruri. Amirmumn, boierul cel din neamul ismailitenesc, ducând pe voievozii greci cei bogaţi, împreună cu tovarăşii lor, patruzeci şi doi la număr, a poruncit să-i păzească în temniţă întunecoasă, cu lanţuri ferecaţi, având picioarele strânse în obezi, ba încă şi cu foame şi sete să-i omoare. Şi erau sfinţii în strâmtorare mare şi necăjiţi, nu atât de agareni, cât de lepădatul Vadiţis, cel mai sus-zis, care avea multă răutate asupra lor.
După aceea, au început agarenii, fiind îndemnaţi de voievodul lor, a amăgi pe sfinţii cei legaţi spre credinţa lor agarenească. Căci necuratul acela voievod voia a robi şi sufletele acelora, ale căror trupuri îi erau robite. Aşadar, intrând unii la sfinţi în temniţă şi dându-le puţină milostenie, îi sfătuiau să se miluiască singuri şi să scape din temniţă, zicându-le că vor fi eliberaţi, dacă vor veni la legea lor mahomedană. Iar sfinţii nici nu voiau să audă cuvintele lor cele amăgitoare, voind mai ales, în tot timpul vieţii lor, să rabde cele mai grele nevoi şi legături ale temniţei şi să sufere cea mai cumplită moarte, decât să se lepede de Hristos şi să urmeze necuratului Mahomed. Şi nu o dată veneau la sfinţi înşelători de aceştia, ci de multe ori; dar cât de puţin n-au sporit cu nimic, deşi le făgăduiau sfinţilor, nu numai libertate, ci şi cinste şi daruri multe.
Altă dată, intrând unii din cei mai vestiţi bărbaţi şi dând milostenie la cei legaţi, au şezut lingă dânşii şi, prefăcându-se că au lacrimi, au început a plânge ca şi când se jeleau de atâtea lungi legături ale celor chinuiţi, apoi grăiau între dânşii: „O, de câte mari răutăţi este pricinuitoare necredinţa în marele nostru prooroc Mahomed! Iată, aceştia pe care-i vedem cu grele obezi ferecaţi, au nu sunt din cei mai aleşi bărbaţi, cinstiţi de împăratul lor, viteji în războaie şi slăviţi în neamul lor? Au n-au avut sub mâna lor mai mult de şaptezeci de mii de ostaşi şi cetatea cea tare, Amoreea? Însă sunt vânduţi în mâinile sfetnicului nostru. Dar cine a luat de la dânşii acea mare tărie şi putere, fără numai această, că leapădă pe marele Mahomed proorocul, în care cred robii lui, care au avut atât de mare biruinţă. Însă cei ce nu cunosc şi în neştiinţă greşesc, cu înlesnire pot să câştige iertare”.
După aceea, au zis către sfinţi: „Voi, o, bărbaţilor de care tocmai vorbim şi pentru care ne doare inima, ascultaţi-ne pe noi care vă sfătuim de bine; abateţi-vă de la calea aceasta strâmtă, pe care vă porunceşte vouă Fiul Mariei, ca să călătoriţi şi să mergeţi pe calea ce este largă, în veacul de acum şi în cel viitor, pe care marele nostru prooroc ne-o spune. Pentru că ce lucru de necrezut învaţă proorocul nostru, când zice că este puternic Dumnezeu ca pe cei ce se supun Lui şi aici în viaţă să-i sature de toate desfătările şi acolo să-i facă moştenitori ai Raiului?
Au doar aur nu-i ajunge lui Dumnezeu, sau de îndestularea altor lucruri este El lipsit? Este potrivnic înţelegerii celei sănătoase a vă lepăda de îndoitele daruri ale lui Dumnezeu, cele dăruite aici şi acolo. Au doar voiţi să fiţi moştenitori ai bunătăţilor Lui, neprimind acestea, când El vi le dă, ori când voi singuri le voiţi? Atât de mare mândrie aveţi, că, trecând cu vederea bunătatea Lui, Îl porniţi spre mânie. Căci şi voi, când daţi câteodată ceva slugilor voastre, iar ei trec cu vederea facerea de bine a voastră şi se întorc de la voi, au nu vă mâhniţi asupra lor? Oare, fiind necinstiţi de dânşii, nu puneţi răni asupra lor, în loc de faceri de bine?
Deci, dacă oamenii cei muritori fac astfel, au nu cu mult mai vârtos nemuritorul Dumnezeu, va face vouă acestea? Primiţi dar învăţătura proorocului nostru şi, scăpând de aceste primejdii de acum, îndulciţi-vă între cei vii de darurile dăruite vouă de Dumnezeu, iar după moarte de cele făgăduite. Căci Dumnezeu, fiind foarte milostiv şi văzând că slăbeşte tot omul care vrea să împlinească cu lucrul legea cea grea a lui Hristos, a trimis pe proorocul său Mahomed ca să ridice toată greutatea de la oameni şi toată neputinţa s-o dezlege. Iar după dulceţile cele în tot chipul ale vieţii acesteia le-a făgăduit veselia cea de dincolo, învăţându-i că numai prin credinţă, fără de fapte, se vor mântui cei ce-l vor asculta pe el”.
Nişte cuvinte hulitoare ca acestea ale agarenilor auzindu-le acei preaînţelepţi bărbaţi, au căutat unul la altul şi au zâmbit. Apoi au zis cuvântul psalmistului: Mi-au spus mie călcătorii de lege bârfeli, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne. Toate poruncile Tale sunt adevărate. Iar către agareni căutând, au zis: „Oare astfel este învăţătura proorocului vostru? Şi oare acea faptă cu adevărat o credeţi a fi dreaptă şi de Dumnezeu primită, ca adică să se poată birui cineva de toate poftele, necurăţiile şi voile cele pătimaşe ale trupului? Ce deosebire va fi între oamenii care petrec astfel şi între dobitoacele cele fără de minte? Nu, o, bărbaţilor, nu! Nu voim să fim ca aceia, nici ne vom depărta de legea creştinească, cea cinstită şi curată, că suntem ucenici ai celor ce strigă către Dumnezeu: Nu ne vom depărta de la Tine, ci pentru Tine ne chinuim toată ziua, socotindu-ne ca nişte oi gata de junghiere. Nimic nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, Care este întru Iisus Hristos, nici acestea de acum, nici cele viitoare”. Aceasta auzind-o, bărbaţii aceia agareni s-au dus nelucrători.
Iar după ce a trecut câtăva vreme, alţii, asemenea celor dintâi, fiind trimişi de voievod, au mers în temniţă la sfinţi; erau nişte înşelători care se numesc ghimnosofişti; aceia, dând şi ei legaţilor milostenie şi pe fiecare sărutându-l, au şezut. Apoi au început a-i întreba, zicând: „Ce lucru este cu neputinţă lui Dumnezeu?” Sfinţii au răspuns: „Nimic; toate Îi sunt cu putinţă Lui, căci acel lucru este potrivit firii lui Dumnezeu”.
Zis-au ghimnosofiştii: „Dacă lui Dumnezeu toate îi sunt cu putinţă, să vedem cui îi face bine într-aceasta vreme, cu puterea Sa cea mare? Oare grecilor sau ismailitenilor? Cui a dat cele mai frumoase şi mai slăvite părţi ale pământului? Oare vouă sau nouă? A cui oaste o înmulţeşte şi ale cui cete le seceră ca pe nişte paie? Au doar este Dumnezeu nedrept? De nu ne-ar fi aflat că păzim poruncile Lui, nu ne-ar fi arătat nouă o aşa de mare facere de bine. Şi ce să mai zicem? De nu v-ar fi aflat pe voi căzuţi în necredinţă, prin proorocul Mahomed, cel trimis de la dânsul, nu v-ar fi supus şi nu v-ar fi dat nouă în robie”.
Sfinţii au răspuns: „Dacă mărturiilor prooroceşti aţi fi crezut, cu înlesnire judecată noastră aţi fi cunoscut-o că este nemincinoasă. Oare cele grăite de voi, pot să se mărturisească cu ale noastre, din dumnezeieştile Scripturi? Nicidecum. Şi tot lucrul ce este nemărturisit, nu este adevărat. Daţi-ne răspuns la cele ce vă întrebăm: „De s-ar fi întâmplat doi oameni a se certa pentru o ţarină, unul dintr-înşii neavând nici un martor, ar fi strigat, s-ar fi gâlcevit, spunând că a lui este ţarina; iar celălalt, fără de sfadă şi fără de strigare, ar fi pus înainte martori mulţi, cinstiţi, vrednici de credinţă care ar arăta cum că a lui este ţarina, iar nu a celuilalt. Deci, ce vi se pare o, saracinilor, a căruia aţi fi socotit, că este ţarina aceea?””
Răspuns-au aceia: „Cu adevărat, se cuvine ţarina celui care are martori”. Zis-au sfinţii: „Drept aţi judecat. Astfel şi noi socotim între Mahomed, învăţătorul vostru, şi între Unul născut Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, Care a venit luând trup omenesc din Preacurata Fecioară, precum şi pe voi v-am auzit întărind aceasta, de multe ori. Hristos a venit având cu Sine mărturiile tuturor celor mai vechi sfinţi prooroci, care mai înainte au vestit despre venirea Lui în lume. După aceea a venit şi al vostru prooroc şi dătătorul de lege, Mahomed, pe care îl socotiţi voi a fi trimis de la Dumnezeu. Oare nu i se cădea lui să aibă doi prooroci, sau măcar un prooroc drept mărturie, ca pe faţă să-l arate, cum că el este trimis de Dumnezeu cu adevărat?”
Acestea grăind sfinţii, s-au ruşinat ghimnosofiştii, văzându-se biruiţi în cuvinte. Iar Sfântul Vasoiu a grăit, zâmbind: „Are şi al saracinilor un dătător de lege slăvit şi adevărat, pe Sfântul Isaia, care a proorocit despre dânsul; şi de nu s-ar mâhni aceşti înţelepţi bărbaţi (ghimnosofiştii), le-aş spune proorocia aceluia”.
Zis-au saracinii (arabii): „Nicidecum nu ne vom mâhni, căci ştim a ierta pe cei ce greşesc din neştiinţă, chiar de ai zice cu ocară ceva pentru proorocul nostru”. A zis Sfântul: „Oare nu voi spuneţi că proorocul Mahomed este mai pe urmă decât toţi proorocii că o pecetluire a proorocilor?” Zis-au aceia: „Cu adevărat aşa este”. Sfântul Vasoiu a grăit: „Isaia, pe care şi voi îl mărturisiţi a fi prooroc al lui Dumnezeu, zice în proorocia sa: Luat-a Domnul din Israil capul şi coadă. Şi tâlcuieşte iarăşi singur proorocul cuvintele acestea, spunând: Capul se aseamănă cu cei ce se minunează de feţe, adică cei ce fac judecăţi nedrepte. Iar despre coadă se spune că Mahomed este proorocul care învaţă cele fărădelege.
Deci, să nu vă miniaţi, o, bărbaţilor. Oare nu este proorocul vostru coada, ca cel mai de pe urmă prooroc şi după al vostru cuvânt? Şi oare nu vă învaţă pe voi lucruri fărădelege? Căci oare nu este acest lucru fărădelege, pe care vi l-a pus ca pe o lege proorocul vostru? Adică „de va urî un bărbat pe femeia sa şi o va lepăda, să nu mai îndrăznească iarăşi a o lua, până ce mai întâi nu s-ar fi unit aceea cu alt bărbat?” Dar să lăsăm celelalte nelegiuite aşezări de lege ale lui. Este destul spre a înţelege proorocia lui Isaia, că nu despre altul oarecare, ci numai despre al vostru Mahomed a zis acele cuvinte, grăind: Prooroc care învaţă cele fărădelege, este coadă”.
Răspuns-au ghimnosofiştii: „Ştim şi noi a grăi înţelept, dar de vreme ce astfel a voit Dumnezeu, cine suntem noi ca să ne împotrivim voii Lui? Şi nu are trebuinţă Mahomed de mântuirea omenească, deoarece de la Dumnezeu este ales prooroc şi de la El a luat nişte legi ca acelea”. Sfântul Vasoiu a zis: „Oare de la Dumnezeu v-a adus el o lege ca aceea, ca să aveţi mai multe femei şi cu dânsele să petreceţi în timpul posturilor voastre nopţi întregi, până la răsăritul luceafărului?”
Iar ei au zis: „Aşa este, cu adevărat”. Zis-au ceilalţi sfinţi: „De trebuinţă este împotriva răspunsului vostru celui dintâi, a răspunde părerii cum că mai bună este credinţa acelora care se arată biruitori în războaie. Dacă voi socotiţi credinţa voastră în puterea oştirii, apoi aduceţi-vă aminte de puterea de demult a Perşilor, cum, biruind multe ţări, aproape toată lumea au cuprins-o. Apoi, după dânşii a venit monarhia elinească, Alexandru cel Mare biruind pe Perşi. După aceea Roma a stăpânit toată lumea. Deci, ce este? Oare toţi aceia aveau credinţa dreaptă, pentru că au fost puternici în războaie? Nicidecum. Ci se îndeletniceau mult la închinarea la idoli, fără să cunoască pe adevăratul Dumnezeu, Făcătorul tuturor.
Apoi, cum ziceţi voi, că este dreaptă credinţa voastră? Căci cu voia lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre aţi biruit în timpul din urmă, prin puterea oştirii voastre; şi se întâmpla de multe ori nouă creştinilor, cei ce cinstim drept pe Dumnezeu, de avem biruinţă asupra vrăjmaşilor, cu ajutorul Lui. De asemenea, când miniem pe Hristos, Domnul nostru, şi suntem fără pocăinţă, atunci aduce asupra noastră oameni necuraţi, ca pedeapsă pentru greşelile noastre. Însă noi, fiind pedepsiţi, nu ne lepădăm de Stăpânul nostru. Ci Lui ne rugăm şi împreună cu credinţa avem şi nădejdea spre El că ne va milui. Iar pe al vostru învăţător, care nu are mărturii prooroceşti, iar mai ales fiindcă este şi potrivnic sfinţilor prooroci, nicidecum nu-l primim, ci îl lepădăm”. După o vorbă ca aceasta, ghimnosofiştii s-au dus la voievodul lor, umplându-se de ruşine şi de mânie.
Se împliniseră şapte ani de la pătimirea sfinţilor, fiind tot în legături şi în temniţa cea strâmtă şi necăjicioasă. Acolo ziua şi noaptea se îndeletniceau în rugăciuni, neîncetat cântând psalmii lui David şi mulţumind lui Dumnezeu pentru toată purtarea Lui de grijă pentru dânşii. Căci anii trecuţi ai vieţii lor, cheltuiţi în dulceţi şi în mulţimea greşelilor, îi curăţeşte Dumnezeu printr-o strâmtorare ca aceea şi suferinţă a temniţei; şi că printr-o atât de lungă răbdare îi întăreşte, lucru pe care mai înainte nici a gândi nu-l puteau. Astfel pătimind ei, Vadiţis, acel călcător de lege, care a vândut barbarilor cetatea Amoreea şi s-a lepădat de Hristos, a fost dus în temniţă, în cinci zile ale lunii martie, apunând atunci soarele.
Apoi pe unul din cei legaţi, care altă dată a fost scriitorul domnului Constantin patriciul, cu numele asemenea Constantin, chemându-l printr-o scrisoare, i-a zis în taină: „Să ştii, preaînţeleptule bărbat, cât de mare dragoste am avut de mulţi ani, către stăpânul tău, patriciul Constantin. Dar acum, înştiinţându-mă cu adevărat de sfatul voievodului, cum că mâine de dimineaţă o să vă ucidă pe voi, de nu veţi primi credinţa lui, am venit ca să vă spun.
Deci, tu sfătuieşte pe stăpânul tău ca să se izbăvească de moarte, cu o învoire prefăcută în credinţa saracinilor. Ba încă şi tu fă tot aşa, iar cu gândul nicidecum să nu vă depărtaţi de la creştineasca credinţă, ci numai cu prefacere să vă învoiţi cu voievodul în primejdia ce vă stă asupra, şi milostiv vă va fi vouă Hristos”. Dar acel bărbat iubitor de Dumnezeu, însemnându-se cu semnul Crucii, a răspuns acelui călcător de lege: „Depărtează-te de la noi, lucrătorule al fărădelegii!” Şi s-a dus de la dânsul.
Domnul Constantin patriciul, a întrebat pe Constantin scriitorul cine l-a chemat la ferestruie şi pentru ce pricină? Iar el, nevrând să spună de faţă cu toată lumea, că nu cumva cineva dintre dânşii, temându-se de moarte, să înceapă a se tulbura şi cu gândul a se clătina, a luat de-o parte pe domnul Constantin şi i-a arătat lui cele ce i-a spus Vadiţis. Iar Constantin patriciul, mulţumind lui Dumnezeu, a zis: „Fie voia Domnului!”
Apoi, întorcându-se spre tovarăşii săi, le-a zis: „Fraţilor, această noapte s-o petrecem toată în rugăciune”. Şi sculându-se, toţi se rugau, cântând psalmii lui David până la ziuă.
A doua zi, foarte de dimineaţă, un boier oarecare, fiind trimis de voievod cu oaste înarmată, a venit la temniţă şi pe sfinţii patruzeci şi doi de mucenici scoţându-i din temniţă şi uşile de afară ale ogrăzii poruncind a le încuia, îi întreba pe ei, grăind: „Câţi ani socotiţi să aveţi în temniţa aceasta?” Răspuns-au sfinţii: „Pentru un lucru ştiut, de ce întrebi? Iată, al şaptelea an se sfârşeşte, de când suntem închişi aici”.
Boierul le-a zis: „Într-atât de lung timp, oare n-aţi înţeles cita iubire de oameni vă arată credinciosul nostru voievod? Că iată sunt atâţia ani, de când vă cruţă pe voi, putind de mult să vă piardă. Deci, se cădea vouă ca să fiţi mulţumitori pentru bunătatea ce vă arată, să vă rugaţi pentru dânsul şi să-l iubiţi din toată inima”. Zis-au sfinţii: „Legea noastră ne porunceşte ca să ne rugăm pentru cei ce ne prigonesc şi ne fac ispite şi nedreptate; deci şi pentru voievodul vostru ne-am rugat lui Dumnezeu, dar ca să-l iubim din toată inima, este cu neputinţă, că suntem opriţi de cuvintele Sfântului Prooroc David, care zice către Dumnezeu astfel: Au nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, i-am urât?”
A zis boierul: „Cum se poate să fie aşa, ca cineva, urând pe altul, să se fi rugat pentru el? Cu adevărat minţiţi, zicând că v-aţi rugat pentru voievod, pe care îl urâţi”. Iar sfinţii au zis: „Adevărat grăim, că ne-am rugat lui Dumnezeu pentru dânsul, că doar i-ar lumina sufleteştii lui ochi, cei întunecaţi cu necredinţa, că doar ar cunoaşte el calea dreptăţii şi ar cinsti pe Dumnezeu cu bună credinţă, primind adevărata credinţă creştină, în locul celei mincinoase pe care o are acum şi o socoteşte a fi dreaptă. Că, dacă ar fi cunoscut credinţa cea dreaptă, ar fi primit-o; şi atunci nu numai l-am fi iubit din toată inima, ci l-am fi cinstit preamult, după cuvântul lui David: Iar mie îmi sunt foarte cinstiţi prietenii Tăi, Dumnezeule”.
Zis-a boierul: „Oare atât de fără minte sunt boierii greci, încât socotesc că atât de mult popor, tare şi puternic, fără purtarea de grijă a lui Dumnezeu s-ar fi adunat? Că dacă am fi fost urâţi de Dumnezeu, n-ar fi avut El pentru noi oarecare purtare de grijă şi nu ne-am fi înmulţit, nici ne-am fi întărit aşa cum suntem acum, lucru care îl vedeţi singuri”.
Sfinţii răspunseră: „Nu grăim noi această, că voi aţi fi fost fără purtarea de grijă a lui Dumnezeu; căci cine este lipsit de purtarea de grijă a Lui? Deşi cineva nu ar cunoaşte pe Dumnezeu şi l-ar necinsti fără de ruşine, însă cu a lui Dumnezeu purtare de grijă este pe pământ şi se mişcă. Pentru aceasta grăim noi, că voi nedrept credeţi în adevăratul Dumnezeu. Căci, mărturisindu-L a fi Ziditor a toată făptura cea văzută şi nevăzută, vă bateţi joc, zicând despre El că, precum este Făcător şi pricinuitor al tuturor bunătăţilor, aşa este şi al tuturor răutăţilor. Adică al adevărului şi al minciunii, al dreptăţii şi al nedreptăţii, al smereniei şi al mândriei, al blândeţii şi al iuţimii, al întregii înţelepciuni şi al desfrânării celei rele, cum şi al altor fapte bune şi a celor potrivnice lor, pe care nu este de trebuinţă a le număra aici cu de-amănuntul.
Dacă cele grăite de voi despre Dumnezeu ar fi fost adevărate, am fi zis că voi aveţi spre Dumnezeu dreaptă cunoştinţă. Dar de vreme ce, pe cât se deosebeşte întunericul de lumină, pe atât se deosebeşte mărturisirea voastră de adevăr, vom arăta că numai vi se pare a avea adevărata cunoştinţă despre Dumnezeu, iar cu lucrul n-o aveţi, voi sunteţi urâţi de Dumnezeu, deşi vă ţineţi cu purtarea Lui de grijă”.
Boierul zise: „Voi spuneţi că unul este dumnezeu al tuturor răutăţilor şi ziditor al tuturor păcatelor; apoi cum vor fi doi Dumnezei, unul bun, iar altul rău? Şi cum poate să fie lumea, făcând război între cei doi Dumnezei?” Sfinţii răspunseră: „Noi nu zicem că este alt dumnezeu făcător al răului, deosebindu-se de Dumnezeul Ziditorul tuturor bunătăţilor, să nu fie aceasta. Ci, vă spunem că s-a aflat unul din îngeri care, prin alegerea de sine stăpânitoare a plăcerii sale, şi-a ales cele nefolositoare şi, pe acelea iubindu-le, a urât pe Dumnezeu, Făcătorul său dintii, după aceea şi pe om. Apoi a voit să încerce alegerea noastră, oare spre Dumnezeu ne sârguim, sau ne supunem la îndemnarea cea ispititoare? Deci, voi fiind aduşi de diavol în rătăcire, scrieţi răutăţile aceluia cu minciună, asupra neschimbatului Dumnezeu”. Boierul zise: „Dar proorocul nostru Mahomed învaţă că Atotputernicul Dumnezeu este făcător a tot lucrul rău, asemenea ca şi al celui bun”.
Sfinţii răspunseră: „Deci cum se vede, un alt Dumnezeu aţi izvodit cu minciună, precum odată elinii au aflat pe un Agatodemon şi pe acela vi l-au lăsat ca să vă închinaţi lui; unul ca acela nu este Dumnezeu, nici va fi vreodată. Iar noi am cunoscut pe adevăratul Dumnezeu şi pe Acela Îl mărturisim; Care în Legea Veche s-a propovăduit făcător a tot binele, de către sfinţii prooroci; iar în darul Evangheliei, a fost predicat de Sfinţii Apostoli ai lui Hristos şi alt Dumnezeu nu ştim nicidecum”. Boierul zise: „Dar oare nu vreţi voi astăzi că, împreună cu credinciosul, întâiul sfetnic şi voievod al nostru, să daţi rugăciuni lui Dumnezeu, după obiceiul credinţei noastre? Căci pentru o pricină că aceea sunt trimis la voi; şi ştiu pe unii care sunt între voi, că doresc să câştige această; pe aceia, când îi vor vedea preamăriţi, potrivnicii vor plânge pentru a lor nesupunere fără de socoteală”.
I-au răspuns toţi sfinţii, cu un suflet: „Noi rugăm pe Unul adevăratul Dumnezeu că nu numai voievodul vostru, întâiul sfetnic, dar şi tu şi tot neamul saracinilor, să vă depărtaţi de la rătăcirea necuratului Mahomed, iar lui Dumnezeu, Celui propovăduit de proorocii şi Apostolii lui Hristos, să-I daţi datorită cinste şi închinăciune; dar nouă să nu fie a lăsa lumina şi a trece la întuneric, de bunăvoie”. Boierul zise: „Gândiţi-vă ce grăiţi, ca să nu vă căiţi mai pe urmă, că nu se va lăsa fără pedeapsă această împotrivire a voastră”. Sfinţii au răspuns: „Lui Dumnezeu Cel fără de moarte şi drept, Îi dăm în mâini sufletele noastre şi spre El nădăjduim, până la cea mai de pe urmă răsuflare a noastră şi nu ne lepădăm de credinţa pe care o avem într-Însul”.
Boierul a zis iarăşi către dânşii: „Sărăcia fiilor voştri şi văduvia soţiilor voastre vă va judeca în ziua înfricoşatei judecăţi, căci de ei toţi vă lipsiţi acum, deoarece nu vă învoiţi cu voievodul, lepădându-vă de credinţa lui; fiindcă ar fi putut marele nostru voievod să poruncească împăratului vostru de acum, fiindcă este tânăr, să elibereze la voi pe femeile voastre şi pe copii. Dar şi acum, dacă voiţi să vă întoarceţi şi să primiţi pe proorocul Mahomed, toate cele privitoare la casa voastră, degrabă le veţi avea, precum am zis, pe care văzându-le, vă veţi bucura foarte. Pentru că în ţara grecească împărăţeşte o femeie, Teodora, împreună cu un copil, Mihail, care nu poate să se împotrivească poruncii marelui sfetnic al nostru. Iar despre bogăţii şi averi să nu vă îngrijiţi, că dăjdiile Egiptului de peste an, vi le va da vouă milostivul nostru voievod ca unor prieteni ai săi; şi atât de mult vă va îmbogăţi, încât şi nepoţilor voştri, până la al zecelea neam, să le fie îndestulare multă de toate bunătăţile”. Atunci, într-un glas au strigat sfinţii: „Anatema lui Mahomed şi tuturor celor ce-l mărturisesc a fi prooroc!”
Acestea grăindu-le sfinţii cu multă îndrăzneală, cu mare râvna către Dumnezeu şi cu mare glas, îndată boierul cu mânie a poruncit ostaşilor celor înarmaţi ca, prinzind pe fiecare din sfinţi, să le lege mâinile înapoi şi ca pe nişte mieluşei să-i tragă la locul de junghiere. La acea privelişte a început a se strânge nenumărată mulţime, din poporul saracinilor şi creştini care vieţuiau între ei, voind să vadă junghierea sfinţilor mucenici.
Deci, apropiindu-se ei de râul Eufratului – căci pe lângă el era zidită o cetate mare a saracinilor care se numea Samara -, voievodul a chemat la sine pe unul din mucenici, pe Sfântul Teodor care se poreclea „Cratir”, adică tare sau viteaz, şi a zis către dânsul: „Tu ai fost cleric odată, precum am auzit despre tine cu dinadinsul şi, lepădându-ţi rânduiala preoţească, ai luat suliţa şi te-ai îmbrăcat cu pavăză ostăşească şi te-ai făcut în război vărsător de sânge omenesc. Iar acum cu făţărnicie te prefaci a fi creştin, fiind mustrat de conştiinţa ta pentru creştineasca credinţă, pe care de mult ai lepădat-o. Oare nu ţi se cuvine mai bine să alergi la învăţătura proorocului şi apostolului Mahomed şi de la dânsul să dobândeşti ajutor şi izbăvire de la moarte, de vreme ce nu vei putea să ai nici o nădejde de la Hristos, de care mai întâi te-ai lepădat de bunăvoie?”
Răspuns-a viteazul lui Hristos, Mucenicul Teodor: „Grăieşti cele nedrepte, o, voievodule, ca şi cum eu aş fi voit a mă lepăda de Hristos Dumnezeu. Dar m-am lepădat numai de preoţeasca rânduiala, pentru nevrednicia mea. De aceea, acum sunt dator să-mi vărs sângele pentru credinţa în Hristos şi să mor pentru dragostea Lui; ca, fiind milostiv Stăpânul meu, să-mi ierte păcatele pe care le-am făcut mai înainte către El. Căci şi un rob al tău, de-ar fi fugit de la tine, iar după aceea întorcându-se, s-ar fi nevoit pentru tine până la moarte, oare atunci n-ar fi câştigat iertare?” A zis voievodul: „Fie voia ta, eu ţi-am pus înainte această, prin care ai putea scăpa de moarte”. Iar călăii arabi, scoţând săbiile şi prinzind pe sfinţii mucenici, pe fiecare deosebi îl târa spre tăiere.
Acelui Teodor Cratir i s-a întâmplat că stătea aproape de Constantin patriciul; şi Teodor, temându-se că nu cumva Constantin, văzând înjunghierea lui, se va împuţina cu sufletul şi se va teme de frica morţii, a început a-l îndemna, zicând: „Auzi, stăpânul meu, de vreme ce tu pe toţi ne covârşeşti şi cu cinstea rânduielii şi cu podoaba faptelor bune, de aceea se cuvine ca tu mai întâi între noi să fii mucenic, mai înainte de noi toţi plecând capul tău sub sabie, pentru Domnul tău. Tu mai întâi să primeşti cununa de la Iisus Hristos, Împăratul cerurilor, precum şi de la pământescul împărat, ai fost înainte cinstit cu daruri şi cu măriri”. Sfântul Constantin i-a zis: „Ţie mai ales, celui atât de viteaz, cu adevărat ţi se cade să faci această. Mai întâi să pui sufletul tău pentru Hristos ca astfel şi pe mine şi pe ceilalţi prieteni ai noştri, următori ţie, să poţi a ne avea”. Iar Sfântul Teodor, făcând rugăciuni şi încredinţându-şi sufletul lui Dumnezeu, s-a apropiat de călău şi prin sabie a luat sfârşitul slăvit al muceniciei.
După dânsul, ceilalţi sfinţi, după rânduiala şi după cinstea boieriilor lor de mai înainte, ca la un împărătesc ospăţ chemându-se, unul pe altul sub sabie se întreceau, nearătând cât de puţină frică de moarte, nici tulburare sau vreo împuţinare de suflet în ei. De aceasta voievodul se mira foarte, văzând pe mucenici sîrguindu-se spre moarte, cu atâta nădejde. Şi astfel sfinţii patruzeci şi doi de mucenici şi-au sfârşit viaţa lor prin vitejească moarte, pentru Domnul lor, într-a şasea zi a lunii martie.
După uciderea sfinţilor mucenici, voievodul saracinilor a poruncit ca să ucidă cu sabia şi pe cel mai sus-zis călcător de lege, care se numea Vadiţis, zicând: „Dacă a fost adevărat creştin, apoi nu i se cădea să se abată de la credinţa sa; şi dacă nu şi-a păzit credinţa către Hristos al său, apoi cum va putea să păzească credinţa către Mahomed al nostru? Cel ce s-a făcut vrăjmaş creştinilor săi, vânzându-i în mâinile noastre, dacă s-ar întâmpla vreo vreme rea, cum nu s-ar face vânzător şi celor ai noştri? Cel ce a fost necredincios spre ai lui, va fi oare credinciosul celor străini? Nicidecum”.
Deci i-au tăiat capul cu sabia acelui ticălos şi şi-a luat vrednică răsplătire de la saracini pentru a sa prietenie către dânşii; căci a vândut acelora slăvita şi preafrumoasa cetate creştinească Amoreea. A doua zi, din porunca voievodului, s-au aruncat în râul Eufratului trupurile sfinţilor patruzeci şi doi de mucenici; tot acolo au aruncat şi trupul acelui călcător de lege care s-a tăiat. Iar după puţină vreme, s-au găsit pe lângă mal, întregi, muceniceştile trupuri, de cealaltă parte de râu; căci capul fiecăruia se lipise de trupul său, zăcând împreună cu cuviinţă. Dar trupul acelui călcător de lege, l-au găsit departe de sfinţi, iar capul lui deosebit de trup. Deci, trupurile sfinţilor le-au luat credincioşii şi le-au îngropat cu cinste, iar pe al vânzătorului celui fărădelege, adică trupul şi capul, le-au rupt şi le-au mâncat crocodilii şi pentru toate acestea se cuvine slavă lui Hristos, Dumnezeului nostru, Celui închinat împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, în veci. Amin.”

Sfintii 40 de Mucenici din Sevastia

Sfintii 42 de Mucenici din Amoreea
Totusi, este regretabil ca nu prea se prezinta in media suferintele grele pe care le indura crestinii din partea ISIS si intreaga dimensiune criminala a acestei organizatii islamice, care lupta pentru Islam. In afara de faptul ca au distrus un sait arheologic, mai nimic… Ma intreb: se doreste minimalizarea intentionata a crimelor comise de ISIS? Ca vad ca apar si editoriale in care crestinii sunt prezentati drept criminali. Chiar si editorialul lui Cristian Tudor Popescu pare a minimaliza ororile facute de ISIS… Ma intreb: asta a intentionat? Nu m-ar mira sa fiu acuzat de „propaganda de razboi” pentru ca m-am legat de ISIS si am indraznit sa pun pe blog din Vietile Sfintilor precum si sfintele lor icoane.
Update – In sfarsit un europarlamentar a luat atitudine!
Si ma bucur ca este vorba de un europarlamentar roman, e vorba despre Dl. Cristian Preda, care a vorbit in plenul PE despre uciderea crestinilor asirieni:
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Tragedia de la Toulouse…
UPDATE. ATAC ARMAT lângă o şcoală evreiască din Toulouse. TREI COPII ŞI UN PROFESOR au fost ucişi. Campania electorală din Franţa, suspendată
Suspectul în cazul crimelor din Franţa era URMĂRIT DE MAI MULŢI ANI de contraterorismul francez. „Niciodată nu a apărut un element de natură să sugereze că pregătea o acţiune criminală”
In acest din urma articol se arata, printre altele, ca:
„Arestarea preventivă poate dura până la patru zile în cazuri de terorism. Ministrul de Interne, Claude Gueant, a subliniat că cele trei persoane au fost arestate ca măsură de precauţie.
Suspectul, care susţine că face parte din Al-Qaida, era înconjurat miercuri dimineaţă de RAID, o unitate de elită a poliţiei franceze, la Toulouse (sud-vest). El este suspectat că ar fi autorul celor şapte asasinate comise de un atacator pe scuter în oraş şi în regiunea sa.
Gueant a afirmat anterior că suspectul „are legături” cu salafişti şi jihadişti şi a „declarat că a vrut să răzbune copiii palestinieni şi să atace armata franceză, din cauza intervenţiilor sale în străinătate”. „Această persoană a efectuat sejururi în Afganistan şi Pakistan în trecut”, susţine „că este mujahedin” şi „că face parte din Al-Qaida”, a precizat ministrul.
Nivelul maxim de alertă terroristă a fost instituit în sud-vestul Franţei după crimele comise aparent de aceeaşi persoană, pe parcursul mai multor zile. Aceeaşi armă şi acelaşi scuter furat au fost folosite la 11 martie pentru uciderea unui militar la Toulouse, apoi, patru zile mai târziu, pentru uciderea altor doi militari la Montauban şi luni în atacul de la un colegiu evreiesc din Toulouse, soldat cu patru morţi, dintre care trei copii.” (subl.mea)
Atrageam atentia inca din 3 Ianuarie a.c. :
Al-Qaida redivivus! Sau cosmarul de langa noi
Din nefericire am avut dreptate… 😦
Sunt alaturi de Franta in aceste momente tragice!
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Update
VIDEO: Trei explozii s-au produs la Toulouse
De citit si…
Related articles
- Toulouse shooting: First picture of Al Qaeda fanatic Mohammed Merah suspected of killing 7 (dailymail.co.uk)
Ultimile noutati
Presupusul criminal în serie din Toulouse A MURIT în timpul confruntării cu forţele de intervenţie. A sărit pe geam cu arma în mână şi a continuat să tragă
Zona Euro, Rusia si Egiptul
Zona Euro
Nicolas Sarkozy: Riscul exploziei Europei nu a fost niciodată atât de mare. Europenii au la dispoziţie doar câteva săptămâni pentru a lua decizii
Pregătiri pentru destrămarea zonei euro? Unele bănci centrale europene analizează planuri de urgenţă
Un articol chiar interesant. Vedem unde se tiparesc bani!!!!
Cele mai pesimiste scenarii pentru zona euro: Falimente şi trei ani de recesiune sau ruperea zonei euro în două
Iata ce se arata in acest articol:
„PricewaterhouseCoopers încearcă să anticipeze viitorul zonei euro prin patru scenarii, cele mai pesimiste presupunând falimente controlate în zona euro, cu trei ani de recesiune, sau formarea unui bloc monetar mai restrâns al statelor solide, cu consecinţe economice severe în ţările excluse.
Primul scenariu luat în calcul de PwC presupune expansiunea masei monetare printr-o injecţie de lichiditate din partea Băncii Centrale Europene în sistemele financiare ale economiilor vulnerabile, potrivit unui comunicat al companiei.
Astfel, recesiunea ar fi evitată în zona euro, iar dobânzile ar fi menţinute la niveluri relativ scăzute, zona euro plătind cu preţul unei inflaţii ridicate.
PIB-ul economiilor din zona euro ar creşte cu 1,5% anul viitor, însă inflaţia ar urca la 4,5%, în timp ce BCE ţinteşte o rată de creştere a preţurilor de 2%.
În al doilea scenariu prefigurat de companie, liderii europeni ar hotărî ca cele mai îndatorate ţări să intre în default-uri (insolvenţe) controlate, decizie care ar conduce la „o spirală de contracţie a economiei şi o recesiune îndelungată”.
Economia zonei euro s-ar contracta cu 5% în trei ani şi cu 3% în 2012, iar inflaţia ar coborî la 1% anul viitor şi zero în 2013.
Cel de-al treilea scenariu presupune ieşirea Greciei din zona euro. Statul elen s-ar confrunta apoi cu o recesiune severă, o depreciere abruptă a monedei şi un puseu inflaţionist, în timp ce ţările rămase în zona euro ar încerca să protejeze moneda unică printr-o disciplină fiscală dură şi prin măsuri care să redea încrederea investitorilor. Cu toate acestea, zona euro va trece prin doi ani de recesiune înainte de a reveni pe linia de plutire.
Cel mai pesimist scenariu al PwC presupune apariţia unui nou bloc monetar. Franţa şi Germania ar încheia un acord prin care ar constata că actuala zonă euro este nesustenabilă, „lăsând loc” pentru apariţia unui bloc monetar restrâns, strict reglementat. „Noul euro” ar urma să se aprecieze puternic, iar ţările din noul bloc ar trece printr-o boom al consumului intern. În schimb, economiile rămase „pe margine” s-ar confrunta cu deprecieri abrupte ale propriilor monede şi cu o recesiune de circa 5% în primul an.
„Ne aşteptăm ca aceste scenarii să aibă un impact şi în afara zonei euro. Ţări precum Marea Britanie, Statele Unite şi statele central şi est-europene, printre care şi România, s-ar putea să se confrunte cu scăderea nivelului exporturilor şi cu probleme ale sistemului bancar. Pe de altă parte, unele dintre aceste ţări s-ar putea să aibă şi un nivel mai ridicat de intrări de fluxuri de capital, pe măsură ce investitorii vor căuta să-şi plaseze o proporţie mai ridicată a portofoliilor lor în «zone sigure». Alte state, precum China, vor trebui să se confrunte cu o scădere simţitoare a exporturilor„, a declarat directorul departamentului de macroeconomie al PwC, Yael Selfin.” (subl.mea)
Rusia
Rasmussen, la finalul Consiliului NATO-Rusia: Încă nu suntem de acord pe tema apărării antirachetă
Se arata ca:
„”Nu este niciun secret că există diferenţe legate de modul în care ne-am putea organiza cooperarea în domeniul apărării antirachetă. Dar tipul de dialog intensiv pe care l-am avut astăzi arată angajamentul nostru pentru găsirea unei soluţii. În privinţa apărării antirachetă, noi nu suntem de acord, încă. Dar suntem de acord că este important să încercăm să fim de acord, să continuăm să vorbim şi să ne ascultăm”, a spus secretarul general al NATO, la finalul Consiliului NATO-Rusia.
El a spus că, în cazul în care se va ajunge la un acord pe tema scutului antirachetă, relaţia NATO-Rusia va ajunge la un nou nivel.
„Poziţiile noastre nu converg întotdeauna. Vă dau exemplul Libiei, al controlului armelor convenţionale, al Georgiei. Dar, chiar şi atunci când nu suntem de acord, transparenţa este cea mai bună metodă de a reduce tensiunile şi de a clădi încrederea”, a mai spus secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen.
Amplasarea unui scut antirachetă în Europa a fost unul dintre principalele subiecte aflate pe agenda reuniunii miniştrilor de Externe ai ţărilor membre NATO, după ce Rusia s-a pronunţat împotriva acestui demers.
Moscova a decis la sfârşitul lui noiembrie să îşi activeze sistemul antirachetă la Kaliningrad, enclavă rusă situată la porţile UE. Preşedintele Dmitri Medvedev a explicat că este vorba despre un răspuns la „ameninţările” reprezentate de scutul NATO, dând asigurări că Moscova „nu închide uşa dialogului”.
Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a propus, miercuri, la Vilnius, cu puţin înainte de a sosi la reuniunea NATO, ca Moscova să obţină garanţii scrise din partea NATO pentru a stabili că amplasarea scutului antirachetă în Europa nu constituie o ameninţare pentru Rusia.
„Prietenii noştri din cadrul NATO refuză categoric să treacă în scris ceea ce afirmă verbal, în special că proiectul de scut antirachetă din Europa nu prezintă niciun risc pentru Rusia şi nu este îndreptat împotriva Rusiei”, a declarat el, în timp ce omologii săi din ţările membre NATO încearcă, miercuri şi joi, la Bruxelles să „calmeze jocul” cu Rusia.
„Continuăm consultările dar îngrijorările noastre legitime nu sunt luate în considerare”, a declarat Lavrov.”
Egiptul
Alegerile din Egipt: Islamiştii, câştigători ai celui de-al doilea tur de scrutin
Iata ce se arata printre altele:
„Islamiştii au obţinut aproape trei mandate din patru în cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor legislative din Egipt organizate într-o treime din guvernorate, potrivit rezultatelor oficiale anunţate în noaptea de miercuri spre joi.
La încheierea scrutinului uninominal pentru ocuparea a trei sferturi din locurile pentru Adunarea Poporului (Camera Deputaţilor), 36 de candidaţi afiliaţi confreriei Fraţii Musulmani au fost aleşi în acest mod, alături de cinci candidaţi ai partidului salafist Al-Nur.
Din 56 de mandate, şase le revin independenţilor şi şapte altor partide, în special liberale, în timp ce două sunt încă neacordate deoarece alegerile au fost suspendate într-o circumscripţie din Cairo din cauza neregulilor, potrivit cotidianul independent Al-Masry al-Youm.[…]
Influenta confrerie este creditată cu 36,62 la sută din voturi la scrutinul pe liste, iar salafiştii (fundamentalişti musulmani) cu 24,36 la sută. Liberalii, divizaţi în şase liste, ajung la 29,39 la sută şi rămân marii perdanţi ai primului tur.
Alegerea celor 498 de deputaţi se desfăşoară în trei etape în cele 27 de guvernorate ale ţării. Alte nouă guvernorate sunt chemate la urne începând cu 14 decembrie, iar ultima treime din Egipt va vota în ianuarie.”
Recomand citirea integrala a tuturor articolelor.
-
Recent
- In interesul superior al copilului!!
- Cand incepem sa intelegem cat de mult valoreaza Constitutia si cat de mult valoreaza libertatea!!
- S-a aprobat reabilitarea podetului din comuna Cutare. In Consiliul Suprem de Aparare a Tarii!!
- 112 nu inseamna Big Brother!
- Precizie de cativa metri…
- Halucinant…
- Va fi razboi?
- „Noi suntem social-democrati”…
- „In Romania, limba oficiala este limba romana” – Art. 13 din Constitutia Romaniei
- Despre candidatul PSD la alegerile prezidentiale
- Un banc!!
- Simbolistica totalitarismului
-
Legături
- WordPress.com
- WordPress.org
- Voxpublica
- Riddickro
- Cristian Patrasconiu
- Geopolitikon – Adrian Cioroianu
- Lumiss22
- Adrian Nastase
- Cristian Preda
- Desculta prin Timisoara
- Mazilu Raluca
- Theodora – Hai ca se poate!!
- Vladimir Tismaneanu
- Adriana Dutulescu
- Brussels Blog
- Corina Cretu
- Alina Gorghiu
- Bibliotecarul
- Ana Birchall
- Miron Mitrea
- Maria Grapini
- Ion Iliescu
- Vasile Dancu
- Stirea press
- Agentia de rating politic
- Gabriela Savitsky
- Keops – mister, perfectiune, frumusete
- Sever Voinescu
- Mihai Gotiu
- Elena Udrea
- Dreapta.net
- Satmareanca
- Traian Razvan Ungureanu – TRU
- Daniel Funeriu
- Lavinia Stan
- Blogosfera Portocalie
- Adrian Paunescu
- Dilema Veche
- Revista 22
- Calin Popescu Tariceanu
- Traian Basescu
- Motanul_Filozof
- Codrin Scutaru
- The Beginning Of The End
- Civitas'99
- Hanul Povestilor
- Maria Diminet
- Victor Ponta
- Anca Bundaru
- Sonya
- Lilick
- Loredana
- Gabriela Elena
- Club 2020
- Roxana Iordache
- Andreea Paul
- Cristina
- Trading Economics
- Adevarul nostru
- Desculta prin Timisoara – WordPress
- Florin Citu
- Lucian Isar
- Gabriela Elena (II)
- Moshe Mordechai
- goodreads
- Opinii BNR