Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Ajutor sau crearea unui precedent periculos…?

Din cate se poate constata, s-a creat o regula. O regula prin care s-ar dori ca cei aflati in nevoi sa fie ajutati. Ca idee de principiu, eu as fi de acord daca prin aceasta regula nu s-ar incalca principiile statului de drept si ale economiei de piata.

Despre ce ste vorba?

Cum apar mai multi cetateni care au luat credite si nu mai au posibilitatea sa dea banii inapoi, cum apar anumiti parlamentari dornici sa „ajute” pe omul nevoias, demonizand bancile si sistemul bancar! Bancile sunt raul absolut, care ii insala pe bietii cetateni. Cetateanul, in schimb, nu are nicio vina. Asta e laitmotivul celor care vor sa „ajute”. Problema e daca intr-adevar ajuta si nu cumva, fara sa ne dam seama, derapam grav de la statul de drept si economia de piata.

Ce se intampla?

Cand au aparut destui care nu au mai putut da inapoi banii in urma creditelor luate, dandu-se vina doar pe banci, Parlamentul a adoptat Legea darii in plata. Acum, cand destui care s-au imprumutat in franci elvetieni au probleme, vine din nou Parlamentul ca sa fixeze a posteriori cursul la care trebuie platit creditul, si anume asa-numitul „curs istoric”, adica cel de la data luarii creditului.

Aceste lucruri seama ca doua picaturi de apa cu iertarea de datorii a intreprinderilor de stat neperformante.

Cream un precedent periculos: poti sa-ti faci credite la banca si sa te eschivezi de a returna banii inapoi, cu dobanda, ca vine Parlamentul si „te ajuta”, dand o lege doar pentru „ajutorul” tau. Si nu ma mira, in astfel de atmosfera si conditii, amenintarea totalmente derapanta a lui Marian Munteanu care ameninta bancile ca „putem sa le si falimentam”. Daca stai sa te gandesti bine, mergand pe o astfel de idee, de a ajuta in felul acesta pe cei care au luat credite, asta si rezulta: subminarea sistemului bancar si, pe cale de consecinta logica, falimentarea bancilor private din Romania.

Asta dorim?

Eu nu cred ca dorim asta.

In mod normal, asa cum ar trebui sa se rezolve civilizat si in conditii civilizate, astfel de chestiuni trebuie rezolvate in instanta. Spre exemplu, daca banca face un abuz fata de un client, facandu-i in felul asta o nedreptate, se merge in instanta de judecata pentru a se stabili daca acuzatia asta e adevarata, deci daca intr-adevar se poate vorbi de vinovatia bancii. Sau poate ca banca are dreptate. In sensul statului de drept asa ar trebui sa se rezolve astfel de chestiuni. Nu sa vina Parlamentul sa dea imediat legea prin care cel care s-a imprumutat e scutit de plata.

In legatura cu cei care s-au imprumutat in franci elvetieni, trebuie spus ca acesti oameni n-au fost chiar naivi sau nestiutori cand au facut-o. Pentru ca, din cate am inteles, au urmarit dobanzi avantajoase si au tinut cont de avantajul cursului francului elvetian la data respectiva. Trebuie sa spunem ca ei au facut o speculatie pe curs, fara sa-i forteze cineva. De aceea a spune ca banca ar fi facut o tranzactie fictiva nu reprezinta adevarul. Si nici ca banca ar fi vandut „produse financiare inselatoare”, atat vreme cat acesti oameni s-au folosit in mod constient de aceasta „inselatorie” pentru a avea conditii mai avantajoase.

Pe de alta parte, daca Parlamentul va da legi ca sa-i ierte de datorii, atunci sa-i iertam pe toti de datorii. Sau, in Romania, obraznicul mananca praznicul? Iar daca ar fi iertati toti de datorii, pentru ca „o banca, oricum, n-are cum sa piarda”, n-asa?, explicati-mi si mie cum ar putea sa mai functioneze sistemul bancar si economia de piata?

Evident ca n-ar mai putea sa functioneze.

Eu cred ca nu trebuie sa confundam doua planuri: una e o critica constructiva la adresa BNR si a lui Isarescu Mugur, altceva e ceea ce doreste sa faca „onor” Parlamentul prin unii parlamentari, care nu mai pot de mila celor „napastuiti”, nu-i asa, de banci in cazul creditelor in franci elvetieni. Eu as fi de acord cu mila, doar sa nu ne intunece ratiunea. Pentru ca atunci se nasc monstri.

Eu cu abordari fasciste nu sunt de acord.

Nu scuza cu nimic slaba cultura in domeniul financiar a celui care, in mod constient, a cumparat un produs financiar ca sa obtina avantaje la plata.

Pe undeva e necinstit ce fac acesti oameni. Trebuie spus asta.

Iar solutia ajutorarii lor trebuie sa survina pe cale amiabila intre banci si clienti. Asa ar fi normal.

S-ar fi putut sa se evite situatia penibila de azi daca bancile care au acordat respectivele credite si-ar fi informat clientii asupra riscurilor efectuarii unui credit in moneda straina, cu atat mai mult una exotica. Pentru ca individul sa-si poata exercita libertatea de a alege in cunostinta de cauza.

Ar trebui sa invatam din experientele neplacute ale trecutului.

Totusi, din pacate, asta e. Asa s-au intamplat lucrurile. Eu sper sa se ajunga la o solutie in concordanta cu democratia, statul de drept, libertatea de a alege a individului, economia de piata.

Ceea ce am constatat ieri, din Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan, este ca sunt politicieni care incearca sa ocoleasca valorile enumerate de mine mai sus, care sunt valori constitutionale in Romania. E chiar un atac la adresa Constitutiei tarii si as dori sa stiu ce au la afacerea asta anumiti politicieni.

De aceea trebuie gasita o solutie in concordanta cu valorile de mai sus. Or, solutia de a da o lege care sa stabileasca cursul francului elevetian, doar pentru ca exista un grup social afectat de aceasta tarasenie, nu poate fi in concordanta cu valorile mai sus amintite. Parlamentul nu e o institutie care da scutiri de plata – indiferent daca e vorba de anumite grupuri sociale sau intreprinderi neperformante.

DE citit pe aceasta tema…

… articolul Andreei Paul, pe care il recomand a fi citit integral si in original:

Creditele în franci elvețieni ale românilor se ridică în prezent la 5,8 miliarde de lei

„Nu se justifică în niciun fel amânarea dezbaterilor tehnice din Comisia de Buget, Finanţe și din Comisia Juridică pentru a tranșa într-un fel sau altul problema gravă a românilor creditați în franci elvețieni, de care principali vinovați se fac BNR și instituțiile de credit care au profitat de lipsa de educație financiară a populației. Așadar, săptămâna viitoare este esențială dezbaterea temei în comisiile reunite din Camera Deputaților.

Principalele borne-reper ale acestei dezbateri tehnice: câți creditați sunt afectați?

La finalul lunii iunie 2016, soldul creditelor denominate în franci elveţieni acordate populaţiei s-a situat la 5,8 miliarde de lei, diminuându-se semnificativ faţă de 7,6 miliarde de lei la finalul anului 2015. Aceste credite reprezintă aproximativ 3% din volumul creditelor acordate sectorului real și aproximativ 5% din totalul creditelor acordate populaţiei (iunie 2016).

Din perspectiva structurii pe destinații, creditele pentru locuinţe au o pondere de 48% din total şi creditele pentru consum de 52%.

Rata creditelor neperformante în franci elveţieni acordate populației se situează la 33%, iar gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante este de 46%. Aproximativ 80% din volumul total al creditelor nu înregistrează întârzieri la plata ratelor mai mari de 60 de zile.

Creditele de consum cu garanţii ipotecare şi alte tipuri de credite au o rată a creditelor neperformante mai ridicată comparativ cu creditele ipotecare şi pentru investiţii imobiliare.

Aproximativ 90% din creditele în CHF au fost acordate în perioada 2005-2009:

– Valoarea totală a sumei acordate pentru creditele în CHF încheiate în perioada 2007- 2009 este 9,2 miliarde de lei, respectiv 4,2 miliarde CHF (la cursul istoric la momentul acordării).

– Valoarea totală a sumei de rambursat pentru creditele în CHF încheiate în perioada 2007-2009 este de aproximativ 6,6 miliarde de lei, respectiv 1,6 miliarde CHF, din care valoarea principalului este de 4,6 miliarde de lei, respectiv 1,14 miliarde CHF (la cursul de la sfârșitul lunii mai 2016).

Potrivit datelor BNR, în perioada ianuarie 2015 – august 2016 s-au făcut aproape 57.300 de solicitări de soluţionare a creditelor, din care:

– 31.270 pentru operaţiuni de conversie şi

– 26.028 pentru operaţiuni de restructurare.

Dintre acestea, au fost soluţionate 33.528 de solicitări, din care:

– 24.391 prin conversie şi

– 9.137 prin restructurare.

Impactul financiar a trei scenarii de conversie a creditelor în valută

Simulările pe baza a trei scenarii privind cursul la care ar avea loc conversia creditelor în CHF, EUR și USD către persoanele fizice, pornind de la ipoteza conversiei făcute numai în cazul creditelor pentru care cursul la care s-ar face conversia este mai redus decât cursul existent la data efectuării conversiei (conversia aduce un beneficiu economic debitorului), arată că:

1. În cazul conversiei creditelor la cursul existent la data acordării acestuia ar conduce la un cost de aproape 6 miliarde de lei pentru instituțiile de credit. Pierderile provin în special din conversia portofoliilor de credite denominate în euro (având o proporție ridicată în totalul creditelor acordate populației (40% în luna iunie 2016), la care se adaugă impactul determinat de portofoliile acordate în franci elvețieni. Un număr total de 286.917 de credite ar fi convertite în acest scenariu, din care 29.271 credite denominate în CHF. Mai apar apoi problemele legate de reducerea indicatorului de solvabilitate sub pragurile minime pentru unele instituții bancare.

2. Conversia creditelor la cursul existent la data acordării acestora, majorat cu 20%, ar fi de aproximativ 2,5 miliarde lei. Cea mai mare parte a pierderii ar fi generată de portofoliul de credite denominate în CHF: aproximativ 1,8 miliarde lei, ca urmare a deprecierii semnificative a acestei monede în raport cu moneda națională de la momentul acordării acestor credite. Numărul total de credite care ar fi convertite în acest scenariu este de 115.947, din care 27.213 credite denominate în CHF.

3. Conversia unui credit la cursul mediu calculat de la data acordării acestuia până la data conversiei ar conduce la pierderi de aproximativ 1,5 miliarde lei. Aceasta este generată aproximativ în mod egal de portofoliul de credite denominate în CHF și portofoliul de credite denominate în EUR.

Pozițiile instituțiilor statului sunt diferite, în sensul că ANPC susține propunerea conversiei creditelor denominate în CHF în moneda națională la un curs mediu, calculat de la momentul acordării creditelor și până în prezent – varianta care vine în sprijinul și protejează interesele debitorului, în timp ce MFP și BNR se opun.

BNR consideră inoportună aplicarea unui curs administrativ, încurajând identificarea de soluții bazate pe acorduri bilaterale între bănci și creditori. Acestea însă nu au funcționat în multe cazuri și nimeni nu a explicat încă cum a fost posibilă creditarea cetățenilor în România într-o monedă pe care niciunul dintre cei creditați nu a văzut-o, nu a existat efectiv în instituțiile bancare, totul fiind raportat exclusiv scriptic.

Inițiative similare în alte țări UE

O inițiativă similară a fost adoptată de Croația, care permite conversia în euro a creditelor denominate în CHF, la cursul din data acordării. Legea permite conversia în euro a unor credite în valoare echivalentă de 3,4 miliarde de dolari pentru a-i ajuta pe cetățeni să facă față rambursării. BCE a avut poziții critice față de această lege, iar Comisia Europeană a declanșat procedura de infringement cu privire la această lege.

În Ungaria, băncile au fost obligate prin lege să facă conversia împrumuturilor pentru locuințe acordate populației în CHF în moneda națională impunând totodată limite maximale pentru rata dobânzii aplicate la creditele rezultate în urma conversiei. Estimările arată că băncile pierd aproximativ 400 milioane de USD pe an, ca urmare a diminuarii veniturilor din dobânda rezultată din aceste conversii. De asemenea, Banca Centrală a Ungariei a pus la dispoziția băncilor o suma de aproximativ 9 miliarde euro din care băncile au utilizat aproximativ 8 miliarde euro. CE a lansat, de asemenea, procedura de infringement cu privire la legislația privind conversia creditelor denominate în CHF în forinți.”

Le doresc succes celor din Comisia de Buget, Finante si celor din Comisia Juridica si sper sa gaseasca cele mai bune solutii. Un cuvant as mai avea de spus legat de pozitia BNR: acordurile bilaterale dintre banci si cei care au contractat credite ar fi de dorit sa existe. Dar, legat de situatia actuala, trebuie vazut daca intr-adevar avem de a face cu un abuz din partea bancilor. Unii ar sugera lucrul asta din motive sentimentale. Hegel insa ne invata sa nu  gandim „in fiertura inimii”. Pentru ca cei care s-au imprumutat in franci elvetieni si acum nu mai pot sa plateasca, sau sunt nemultumiti, sau intampina majore dificultati la plata, au facut o paguba foarte mare, dupa cum putem citi mai sus, sectorului bancar, institutiilor de credit.

Si apoi cine va plati paguba asta?

Vom plati cumva si noi, care n-am facut niciun credit?

Dar revenind la pozitia BNR, daca lucrurile nu se pot rezolva amiabil – intre banci si cei care au luat credite – se poate ajunge in instanta, solutie care e in conformitate cu statul de drept. Parlamentul e forul legiuitor al tarii, nu instanta juridica.

octombrie 3, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 16 comentarii

Imprumuturile in franci elvetieni…

Bursa

GHEORGHE PIPEREA:

„Situaţia împrumutaţilor în franci elveţieni este mai gravă la noi decât în Ungaria”

Se arata ca:

„Situaţia persoanelor care s-au împrumutat în franci elveţieni este mai gravă în România decât în Ungaria, este de părere avocatul Gheorghe Piperea, doctor în drept.
Domnia sa ne-a explicat: „În timp ce la unguri debitorii îşi plătesc ratele în forinţi, la cursul franc elveţian-forint pe care îl practică banca respectivă, la noi, cei care au de plătit împrumuri contractate în franci elveţieni, fie cumpără această monedă exotică de pe piaţă, la preţuri foarte mari, în cazul în care găsesc să cumpere franci, fie achită în lei la bancă, la cursul zilei, instituţia financiară făcând întâi conversia din lei în euro şi apoi din euro în franci, fiecare dintre cele două operaţiuni presupunând comisioane de 2%”.
În aceste condiţii, există toate motivele pentru ca recenta decizie a Curţii Europene de Justiţie (CJUE) se fie aplicată şi în ţara noastră, după cum ne-a declarat domnul Piperea.
Potrivit acestei hotărâri, dacă până acum unii judecători erau de părere că dosarele care au ca obiect diferenţa de curs valutar din cadrul creditelor în valută nu fac obiectul justiţiei întrucât această diferenţă ar reprezenta parte din preţul creditului, pe viitor instanţele se vor putea pronunţa pe astfel de cazuri, stabilind dacă respectivele clauze contractuale sunt sau nu abuzive.
Referitor la decizia CJUE, Răzvan Horaţiu Radu, agent guvernamental (avocat) al României la Curtea Europeană de Justiţie, ne-a declarat: „Decizia vine în sensul unei jurisprudenţe mai vechi a Curţii de Justiţie a UE care are tendinţa de a asigura un echilibru între consumatori şi bănci. Deşi hotărârea pronunţată priveşte o cauză care se află pe rolul unei instanţe din Ungaria, principiile ce rezultă din ea sunt aplicabile tuturor statelor membre UE. Este de remarcat că CJUE acordă un rol important instanţelor naţionale, în a analiza relaţia dintre consumatori şi bănci acolo unde se ridică probleme privind clauzele abuzive”.
Decizia luată CJUE în cazul Kasler contra OTP Ungaria a stârnit controverse puternice pe piaţa noastră, bancherii şi juriştii interpretând în mod diferit hotărârea Instanţei europene. Chiar şi avocaţii au fost împărţiţi în două tabere de rezoluţia CJUE, unii reprezentându-i pe clienţii bancari, iar alţii fiind apărători ai instituţiilor financiare.
Viceguvernatorul BNR Cristian Popa susţine: „Este greu de imaginat că o monedă exotică aşa cum este francul elveţian ar putea fi 30 de ani atât de ieftină cum era înaintea crizei. Cred că întrebarea fundamentală o punem din punct de vedere al costurilor acoperite şi anume, pe lângă această măsură proactivă de educare a publicului, că trebuie să aibă în vedere în mod distinct riscul valutar al unui împrumut, mai ales într-o monedă ca francul elveţian. Putem discuta acum despre eventuala diferenţă de curs de-a lungul timpului, de cine urmează să fie acoperită. Şi aici trebuie să recunosc că trebuie să mai studiem lucrurile pentru că nu îmi este foarte clar”.
Întrebat de Ziarul BURSA asupra faptului că dobânda variabilă transferă riscurile inflaţioniste la întreprinzător, asigurând profiturile sistemului bancar şi, practic, deturnând misiunea băncii centrale, în cadrul unui interviu pe care l-a acordat în anul 2008, guvernatorul BNR Mugur Isărescu a răspuns: „Tocmai de aceea trebuie să ţinem inflaţia jos, asigurând stabilitatea preţurilor şi încrederea că ea se va menţine. Pentru că atunci când inflaţia va fi jos, băncile îşi vor schimba comportamentul. Altminteri, noi, dacă le-am impune acest lucru, am putea chiar să le determinăm pierderi. Băncile, la rândul lor, depind de inflaţie. De aceea, o bancă centrală trebuie să se bată «cu săbii de oţel» pentru o inflaţie scăzută, pentru stabilitatea preţurilor pe termen lung”.
Expunerea în franci elveţieni în totalul creditelor acordate sectorului neguvernamental este de 4,1%, potrivit viceguvernatorului Popa, care spune că rata este mult mai mică în comparaţie cu alte ţări, întrucât o mare parte a împrumuturilor a fost refinanţată în perioada 2009-2010.
Potrivit lui Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, împrumuturile date în controversata monedă exotică totalizează peste un miliard de lei.
„În aceste condiţii, suma de bani care ar urma să nu mai fie încasată de bănci dacă s-ar stabili că diferenţa de curs valutar plătită în cazul creditelor în franci elveţieni este abuzivă s-ar ridica la maxim câteva sute de milioane de lei, ceea ce, pentru 40 de bănci, câte avem în România, nu este un pericol. Nici pentru cele care au acordat astfel de credite nu reprezintă un pericol”.
Avocatul Piperea consideră că îngheţarea cursului de schimb pentru acest tip de credite la valoarea la care ele au fost acordate nu reprezintă o pierdere pentru instituţiile bancare, „ci o corecţie a modelului de business”: „În primul rând, dacă se va continua în acest mod, din 30% credite neperformante câte sunt acum, probabil se va ajunge la o proporţie de 60%. Nici dacă s-ar solicita restituirea unor sume nu vorbim despre un prejudiciu adus băncilor, pentru că este vorba despre o plată nedatorată”.
Mai mulţi clienţi bancari s-au adresat atât instanţei, cât şi Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), reclamând, în primul rând, scăderea veniturilor financiare şi creşterea ratelor lunare pentru creditele acordate de bănci, aceasta fiind datorată atât majorărilor de dobândă, cât mai ales creşterilor cursului de schimb valutar, după cum ne-a declarat Marius Dunca, preşedintele ANPC.  „

Capital

Francul elveţian redeschide o rană veche: Ce facem cu creditele în „monede exotice”?

Este un articol datat „vineri, 16 ianuarie 2015”.

Se arata ca:

Decizia Băncii Naţionale a Elveţiei de a elimina pragul de apreciere pentru moneda naţională, de 1,2 franci/euro, a produs panică pe pieţele financiare internaţionale dar şi pe piaţa valutară din România şi a readus în discuţie problema celor care au credite în moneda elveţiană şi s-au confruntat, în anii de după criză, cu o apreciere puternică a francului în raport cu moneda naţională, în care majoritatea obţin veniturile. 

Pe plan extern, francul s-a apreciat cu 30% faţă de euro, imediat după anunţul băncii centrale a Elveţiei iar cursul a coborât sub nivelul de 0,85 franci/euro. În România, Banca Naţională a calculat, joi, un curs de schimb de la 4,3287, în creştere cu aproape 16% faţă de şedinţa anterioară. La băncile comerciale însă, în special acelea care au încă în portofolii credite în franci elveţieni, cotaţiile au depăşit 5 lei pentru un franc.

Majoritatea analiştilor, inclusiv reprezentanţii Băncii Naţionale a României, consideră că aprecierea bruscă a francului a avut la bază reacţia emoţională a investitorilor, care au fost luaţi prin surprindere de decizia Băncii Elveţiei. Dovadă şi faptul că vineri, pe pieţele financiare internaţionale, francul a mai pierdut din aprecierea de joi, oscilând în jurul parităţii cu euro. Pe piaţa din România, însă, francul a continuat să se aprecieze, iar BNR a calculat un curs de 4,4228 lei/franc, în creştere cu aproape 10 bani faţă de joi.

Analiştii susţin că situaţia se va normaliza după ce pieţele financiare vor asimila decizia Băncii Naţionale a Elveţiei. Cu toate acestea, însă, evenimentele din ultimele două zile readuc în discuţie, în România, problema celor care deţin credite în valută, în general, şi în franci elveţieni, în special, şi care s-au trezit cu o rată mult mai mare peste noapte.

Opinia publică este, şi de această dată, împărţită în două tabere! Pe de o parte sunt clienţii păgubiţi, asociaţiile şi avocaţii care îi reprezintă, iar de cealaltă parte băncile care au în portofolii astfel de credite. În context, Banca Naţională a României încearcă să obţină o mediere între cele două părţi.

Clienţii reclamă faptul că, în momentul în care au contractat creditul, respectiv în perioada 2006 – 2008, băncile au profitat de poziţia dominantă şi le-au vândut credite ale căror riscuri nu erau clar explicate. Aceştia acuză şi Banca Naţională a României, pe de o parte pentru că nu a avertizat la timp asupra pericolului pe care îl reprezentau aceste credite, şi, pe de altă parte, pentru că de la momentul izbucnirii crizei nu a forţat băncile să convertească împrumuturile din franci în moneda naţională.

Ce spune BNR

Pe de altă parte, reprezentanţii BNR au reacţionat rapid afirmând că aprecierea francului faţă de leu a fost determinată, exclusiv, de decizia Băncii Naţionale a Elveţiei, şi nu de acţiuni ale BNR. Oficialii băncii centrale susţin că, de-a lungul timpului, instituţia a transmis în piaţă mesaje de avertizare asupra riscurilor pe care le prezentau credite în aşa numitele ‘valute exotice’, respectiv franci elveţieni şi yeni japonezi. În plus, reprezentanţii BNR arată că, la nivelul sistemului bancar, aprecierea francului nu reprezintă un pericol, având în vedere că numai 4,5% din creditele acordate sunt în franci elveţieni, şi doar 3,8% sunt contractate de persoane fizice.

În context, reapare în discuţie subiectul conversiei creditelor din valută în lei, iar Banca Naţională susţine, o dată în plus, că o astfel de măsură ar trebui să survină ca urmare a unor negocieri între clienţi şi bancă şi nu impusă print-un act normativ. Recent, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, declara că este momentul reluării discuţiilor dintre bănci şi clienţi pe marginea creditelor care ‘gâfâie’, dar fără încărcătura emoţionalo-electorală. „Cred că trebuie să ieşim din anumite emoţii care ne-au stăpânit în anul precedent şi să rediscutăm cu băncile, fără încărcătură emoţionalo-electorală, facilităţi de uşurare, cu plata clarificată, nu uşurări din acelea de nu ştim cine plăteşte diferenţa, ci uşurări de tipul reeşalonări, întinderi de scadenţă, regândiri la noile rate de dobândă”, a explicat guvernatorul BNR.

Declaraţia şefului băncii centrale a avut în vedere contextul în care, în 2014, a fost adoptat un act normativ care permitea clienţilor cu venituri reduse să solicite băncilor prelungirea perioadei de creditare cu doi ani, şi, în schimb, să beneficieze din partea statului de o deducere din impozitul pe venit.

Asociaţia Debitorilor cere intervenţia Guvernului

În plus, anul trecut au fost iniţiate o serie de acte normative care promiteau clienţilor conversia creditelor în valută la cursul din momentul încheierii contractului, însă, după alegerile prezidenţiale aceste iniţiative par a fi abandonate.

În aceste condiţii, Asociaţia Utilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF) solicită Guvernului adoptarea unei Ordonanţe de Urgenţă care să oblige instituţiile de credit să dea posibilitatea clienţilor să opteze pentru conversia creditelor din valută în moneda naţională, la un curs care nu poate depăşi cu mai mult de 20% cursul din momentul contractării creditului şi fără costuri suplimentare pentru client.

Propunerile AURSF se inspiră atât din Directiva UE 17/2014, cât şi dintr-o recentă decizie definitivă şi irevocabilă a Tribunalului Galaţi în cazul unui credit acordat în CHF. Reprezentanţii Asociaţiei susţin faptul că înainte de izbucnirea crizei, inclusiv pe fondul unei lipse de reglementare la nivel naţional, consumatorii au fost victimele unor practici de creditare iresponsabile şi netransparente. ‘Consumatorilor le-a fost impusă achiziţia de credite în valută în perioada 2006-2008, în condiţiile în care creditele în moneda naţională aveau costuri de până la 2,5- 3 ori mai mari. Până la OUG 174/decembrie 2008, consumatorii nu intrau în posesia contractului de credit decât în momentul semnării acestuia. Consumatorii au fost de multe ori atraşi de bănci prin oferte de credite cu o dobândă fixă relativ redusă pe perioadă limitată (3, 6 sau 12 luni), urmând ca după expirarea acestui termen costurile creditelor să se majoreze semnificativ’, se mai arată în comunicatul citat.

Rate mai mari

În plus, în condiţiile crizei financiare, consumatorii au plătit rate mult mai mari la credite, cauzate de deprecierea accentuată a leului faţă de francul elveţian: iulie 2007 – curs mediu BNR CHF/leu – 1,8915, iulie 2014 – curs mediu BNR CHF/leu – 3,6294, 16 ianuarie 2015 – curs BNR CHF/leu – 4,4228.

Banca Naţională a Elveţiei a decis, joi, să renunţe la plafonul cursului de schimb de minimum 1,2 franci pe euro, măsură pe care instituţia a adoptat-o în septembrie 2011, pentru a proteja economia elveţiană de criza datoriilor suverane din zona euro. Presiunea pentru renunţarea la plafonul de schimb valutar a crescut în ultimele luni, în condiţiile în care speculaţiile potrivit cărora Banca Centrală Europeană va începe un program de achiziţii de obligaţiuni a dus la deprecierea monedei euro faţă de dolar. În acest condiţii, Banca Elveţiei ar fi trebuit să cumpere agresiv euro pentru a putea menţine minimul cursului de schimb EUR/CHF de 1,20, cumpărări care ar fi produs pierderi instituţiei.

Tot joi, banca centrală a Elveţiei a scăzut rata dobânzii la depozitele la vedere de la -0,25% la -0,75%.”

HotNews

Conversia creditelor in franci elvetieni, masura care a salvat Ungaria

Se arata ca:

Premierul Viktor Orban a spus vineri ca guvernul sau ar fi cazut daca Ungaria nu ar fi convertit in forinti credite ipotecare in franci elvetieni de mai multe miliarde inainte de cresterea masiva din ianuarie a monedei elvetiene.

Executivul de la Budapesta a ordonat la sfarsitul anul trecut bancilor ungare, dintre care circa jumatate sunt cu capital strain, sa converteasca creditele la cursul de atunci.

Daca nu am fi procedat astfel, saltul brusc al francului, venit dupa decizia-soc a Bancii Nationale a Elvetiei de a elimina plafonarea acestuia in raport cu euro ar fi fost catastrofal pentru Ungaria, a declarat vineri intr-un discurs Ludovic Orban.

“Ratele lunare ale celor cu credite ar fi crescut in medie cu 70%. Cred ca guvernatorul bancii centrale, Gyorgy Matolcsy, are dreptate cand spune ca tara nu ar fi fost capabila sa faca fata la asa ceva”, a adaugat premierul ungar.

“Familii s-ar fi destramat si … chiar daca avem o parere buna despre puterea guvernului, acesta probabil ca nu ar fi fost capabil sa sa stapaneasca asa ceva iar tara ar fi cedat haosului”, spune Orban.

In general, aprecierea francului dupa criza financiara a pus deja multi imprumutati in pozitia de a se zbate pentru a-si plati ratele si a incarcat balantele bancilor cu credite neperformante.

Viktor Orban a spus ca a riscat cand l-a numit pe Matolcsy, fostul sau ministru al economiei si “cel mai creativ economist” al tarii, la conducerea bancii centrale in 2013, dar decizia pare acum ca a dat rezultate.

Banca centrala a usurat procesul de conversie furnizand euro din rezerva sa pentru a ajuta institutiile financiare.

Conversia creditelor ipotecare a fost vazuta la acel moment ca inca una dintre politicile neortodoxe ce si-au primit porecla de “Orbanomics”, dar alte tari din regiune unde gospodariile au probleme cu creditele in franci elvetieni se gandesc acum la masuri similare.

Guvernul Romaniei a discutat, la mijlocul lunii martie, in prima lectura, un proiect de lege privind conversia in lei a creditelor in valute care s-au apreciat cu peste 50% fata de leu raportat la momentul contractarii creditului.

Dupa conversia in lei, bancile vor acorda un discount de 15% din valoarea rezultata iar statul va asigura garantii pentru 50% din suma.”

Gandul

Veste bună pentru unii dintre românii cu credite în franci elveţieni

Se arata ca:

Clienţii care şi-au plătit ratele la Volksbank înainte ca banca să decidă îngheţarea cursului leu/franc, măsură menită să-i sprijine pe datornicii afectaţi de aprecierea puternică a acestei monede la începutul anului, au primit înapoi diferenţa de curs.

Astfel, cei care şi-au achitat datoria la bancă după aprecierea francului, dar înainte de data de 20 ianuarie, când banca a decis îngheţarea cursului la referinţa BNR de la finele anului trecut, au primit înapoi diferenţa dintre cursul la care au schimbat francii şi cel de pe 31 decembrie 2014, a precizat Bogdan Neacşu, vicepreşedinte Volksbank, la o conferinţă de specialitate organizată de Finmedia.

Neacşu spune că la banca pe care o reprezintă nu s-au înregistrat probleme cu returnarea creditelor în franci elveţieni după noul val de apreciere a monedei, generat de decizia băncii centrale din Elveţia de a ridica plafonul mnim de 1,2 franci/euro.

„Deocamdată nu am cazuri de genul acesta. Pentru ei situaţia este oarecum neschimbată faţă de 31 decembrie”, a precizaz el, adăugând că „ne-a interesat să vedem cum s-a calmat piaţa. Nu mai văd deviaţii de curs cu două cifre, dar văd fluctuaţii de curs destul de mari”.

Pe 19 ianuarie, Volksbank a decis să îngheţe cursul leu/franc pentru o perioadă de trei luni, până pe 17 aprilie. Banca a ales referinţa din 31 decembrie 2014, respectiv 3,8035 lei/franc. Măsura a fost destinată în mod exclusiv plăţii a trei rate lunare şi a oricăror sume restante.

Referinţa oficială anunţată în acea zi de BNR pentru francul eleveţian a fost cu 19,5% peste valoarea înregistrată cu o zi înaninte ca banca centrală a Elveţiei să renunţe la la plafonul minim de 1,2 franci/euro, decizie care a provocat imediat aprecierea puternică a monedei elveţiene.

Volksbank a vândut în 2014 credite neperformante în valoarea de 490 de milioane de echivalent euro, fiind vorba în mare parte de credite în franci elveţieni. Rata de neperformante a scăzut astfel de la 24% la 7-8%, a mai precizat Neacşu.

Volksbank România va fi preluată de Banca Transilvania, cele două instituţii de credit urmând să acţioneze ca entităţi separate până la finalizarea tranzacţiei.”

Veste bună pentru românii care au credite în FRANCI elveţieni: TB decide ca o româncă să-şi plătească creditul în CHF la cursul de la semnarea contractului

Se arata ca:

Tribunalul Bucureşti a decis ca o româncă să îşi plătească creditul în franci elveţieni la cursul de schimb de la momentul semnării contractului, respectiv 1,8894 lei/CHF, decizia nefiind definitivă.

Instanţa a constatat caracterul abuziv al unora dintre clauzele stipulate în convenţia de credit bancar şi a dispus „îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-LEU, pentru efectuarea plăţilor în temeiul contractului sus menţionat, la valoarea de la momentul semnării contractului, respectiv, la valoarea 1,8894 lei/CHF”.

Conform deciziei luate pe 1 iulie, care nu este definitivă, banca în cauză – OTP Bank – este obligată să procedeze la calcularea ratelor aferente contractului de credit în funcţie de valoarea leu/CHF de la momentul semnării contractului, aceste rate urmând să fie recalculate de la data semnării contractului şi până la sfârşitul perioadei de contractare, respectiv, 01.07.2037.

Reclamanta, Maria Apostol, ar urma să achite ratele aferente creditului contractat la valoarea de 1,8894 lei/CHF.

Mai mult, instanţa obligă banca să plătească reclamantei sumele achitate în plus în temeiul contractului de credit, rezultate din diferenţa de curs valutar valabil de la momentul efectuării fiecărei plăţi şi cursul valutar valabil de la data semnării contractului, sume la care urmează să se calculeze si dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării fiecărei sume nedatorate şi până la achitarea integrală a acestora de bancă.

TB a mai constatat şi caracterul abuziv al unei clauze privind comisionul de acordare a creditului şi a decis ca banca să îi plătească reclamantei suma de 6.359 CHF în echivalent lei la cursul BNR din data efectuării plăţii, sumă la care urmează să se calculeze şi dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării acestei sume nedatorate şi până la achitarea integrală a acesteia de către pârâte.

Pe de altă parte, instanţa a respins cererea reclamantei privind restituirea creditului în lei.

Banca este obligată să plătească reclamantei suma de 11.160 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Decizia poate fi contestată în 30 de zile de la comunicarea motivării.

Francul elveţian s-a apreciat puternic de pe 15 ianuarie, când banca centrală a Elveţiei (SNB) a decis să renunţe la un curs minim de schimb de 1,2 franci/euro, introdus în septembrie 2011, la momentul la care francul era aproape la paritate faţă de euro. Numai în prima zi după decizia SNB, francul s-a apreciat cu 22,4% faţă de leu, de la 3,7415 lei/CHF la 4,3287 lei/CHF, şi a continuat să crească, atingând un maxim de 4,5817 pe 23 ianuarie.

Până în prezent, cursul a oscilat între 4,1 – 4,3 lei/CHF.

Clienţii cu credite în franci elveţieni au protestat în iunie la Guvern şi, în lunile ianuarie-februarie, în faţa Parlamentului, cerând autorităţilor rezolvarea crizei CHF prin adoptarea unei legi de conversie în lei, la un curs istoric plus un maxim de 20%.

Propunerea a fost dezbătută în Comisia Buget-Finanţe din Camera Deputaţilor, unde s-a încercat pentru o vreme găsirea unei soluţii. Reprezentanţii băncilor şi ai BNR au susţinut însă că o asemenea rezolvare legislativă nu ar fi consituţională, afectând funcţionarea unei pieţe libere, şi au convins parlamentarii în final, prin vocea guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, că soluţiile trebuie găsite de fiecare bancă în parte împreună cu clienţii, pe calea negocierii, pentru a se ajunge la împărţirea poverii.

Debitorii au reclamat individual, în repetate rânduri, că negocierile au loc doar la nivel declarativ, însă în realitate instituţiile de credit nu negociază soluţiile cu clienţii, iar variantele pe care le înaintează debitorilor sunt în dezavantajul acestora din urmă, având costuri suplimentare pentru întreg serviciul datoriei.

Grupul clienţilor cu credite în franci a demarat în martie, împreună cu Asociaţia Unilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF), un proces de negociere cu şapte bănci (Raiffeisen, Volksbank, Bancpost, Piraeus Bank, Banca Românească, OTP şi Credit Europe Bank) pentru 1.500 de persoane, în baza unei împuterniciri notariale.

Dintre acestea, doar Volksbank, în urma preluării de către Banca Transilvania, a înaintat clienţilor o ofertă concretă, prin care banca preia o parte din povara creditului.

Potrivit ultimelor date ale BNR, în bilanţurile băncilor româneşti figurau la 1 ianuarie 65.495 de credite în franci elveţieni, faţă de 75.000, cât comunicase la momentul apariţiei crizei, pentru finalul lunii noiembrie.

Din totalul acestora, clienţii au solicitat băncilor soluţii de conversie sau restructurare pentru 36.546 de împrumuturi, încluzând şi creditele de la Volksbank, preluată de Banca Transilvania, singura care a avut o ofertă publică de conversie cu reducere substanţială.

Din cele peste 36.000 de cereri, instituţiile de credit au soluţionat până la începutul lunii iunie 15.954, din care circa 40% au reprezentat conversii, iar restul restructurări (inclusiv clienţii Volksbank). Restul de 20.000 de cereri se află în lucru, fără a se garanta vreo soluţionare.

În realitate, având în vedere că multe instituţii bancare şi-au externalizat creditele în CHF către băncile-mamă sau vehicule din alte ţări (Olanda, spre exemplu), totalul împrumuturilor în franci elveţieni ajung la circa 100.000-120.000.”

Dar ce ar trebui sa stie oamenii? Mie nu mi se pare justificat ca banca sa expuna riscurile unor astfel de imprumuturi, deoarece banca nu poate face un curs de monetarism clientilor sai, desi poate ar trebui… 🙂 . Insa oamenii trebuie sa stie ca imprumuturile in moneda straina comporta riscuri incepand cu secunda in care ai semnat contractul de imprumut. In lumea noastra ratele de schimb ale diferitelor monezi sunt flexibile si nici nu se poate altfel intr-o economie de piata libera. Variatiile pot si mai mari sau mai mici. Dupa parerea mea, nu se poate anticipa care va fi curusul pe termen lung. Spre exemplu nu pot sa stiu care va fi cursul euro-dolar american pe termen lung, cat va fi peste 7-8 ani acest curs. Or, din cate am inteles, aceste credite au fost contractate in perioada 2006-2008 si, probabil, acum au ajuns la maturitate. Oamenii ar trebui sa stie ca imprumuturile in moneda straina pe termen lung comporta riscuri foarte mari. Tocmai pentru ca nu poti sa evaluezi evolutia cursului pe termen lung. Daca e termen scurt comporta riscuri, pe termen lung aceste riscuri sporesc!

Oamenii ar mai trebui sa stie ca a te imprumuta in moneda straina inseamna a fi conectat, in acest fel, la realitatile din tara respectiva, care emite, in mod suveran, moneda. De pilda, daca te imprumuti in euro, esti conectat la realitatile din Zona Euro, daca te imprumuti in US$ esti conecatat la realitatile din SUA. Aceste realitati sunt foarte complexe, sunt de natura politica, economica, sociala, monetara etc si de aceea e foarte greu sa ai informatii exacte despre toate acestea. Lipsa de informatii trebuie sa conduca la prudenta celui care se imprumuta.

Putem insa sa avem unele indicii asupra evolutiei cursului. Dupa parerea mea, nu ar trebui sa ne mire ca francul elvetian sau dolarul american s-au apreciat in ultima vreme in raport cu euro. Sa luam US$. Economia americana merge mult mai bine decat cea europeana, s-a pus ordine in cheltuieli, somajul e mult mai redus decat in Eurozona. Toate acestea fac sa creasca increderea in dolarul american si sa scada increderea in euro – mai ales cu crizele cu care se confrunta Zona Euro: Grecia, datorii mari ale statelor, nu se respcta Tratatele constitutive ale Uniunii, nu cred ca gresim daca punem la socoteala si situatia din Ucraina si perspectiva unui potential razboi cu Rusia: toate acestea se repercuteaza asupra monedei unice si o fac sa slabeasca. De asemenea nu trebuie sa ne mire decizia Bancii Nationale a Elvetiei: este absolut normal ceea ce a facut!! Daca ar fi fost dupa mine, as fi facut-o mai repede. De ce este normal? Pentru ca Uniunea Europeana si Zona Euro in special nu si-au rezolvat crizele. Elvetia nu e o tara din Uniunea Europeana si nici din Zona Euro. Crizele Europei macina increderea in euro si atunci unii se gandesc la alternative. Din aceasta cauza a crescut si francul elvetian in valoare pe piata. In cazul Americii, Fed poate oricand si foarte usor sa scada valoarea US$ pe piata, daca ar dori lucrul asta. Insa dolarul creste automat, independent de Fed, datorita situatiei actuale din Zona Euro si a crizei din Ucraina. Fed insa poate incetini sau chiar opri aceasta evolutie, daca doreste. A se consulta cursul – aici si aici. De asemenea cresterea economica a tarii noastre a avut un efect asupra leului: s-a valorizat leul, crescand increderea in moneda noastra.

De aici rezulta ca, in moneda straina, e bine sa te imprumuti pe termen scurt si cu sume mici. Dar in moneda proprie? Dupa parerea mea, e mult mai avantajos sa te imprumuti in moneda proprie pentru ca te imprumuti, de pilda, in lei si trebuie sa restitui tot lei, la dobanda calculata de banca, dar nu mai exista diferenta de curs intre cel de la data efectuarii imprumutului si cel de la data scadentei – lucru care te poate afecta destul de mult la buzunar!!

Am fost intrebat cum consider: pretul la automobile trebuie sau nu trecut in lei? Am raspuns ca trebuie trecut in lei. Si sustin ca e bine sa folosim moneda nationala pentru tranzactii. De exemplu, daca cineva doreste sa-si cumpere un apartament, ar trebui sa stie cati lei costa apartamentul respectiv, nu cati euro sau franci elvetieni.

De ce s-a ajuns aici? De la Revoltutie si cam pana prin anii 2000, economia noastra a trecut printr-o perioada de acuta instabilitate, lucru ce a avut consecinte si asupra monedei nationale. Leul, bunaoara, ajunsese o moneda instabila in sensul ca ajunsese in cadere libera pe masura distrugerilor operate mai mult sau mai putin intentionat in economia romaneasca (si pentru care nu a platit pana acum cineva). In felul acesta, multi ani, leul se devaloriza continuu fata de euro sau dolar. Inflatia ajunsese in anii ’90 la cote ametitoare si a trebuit cativa ani sa se ajunga la o stare de stabilitate si lucrurile sa se linisteasca. Acum avem un curs cat de cat stabil, o inflatie mica, avem si crestere economica, crestere care ar trebui mentinuta si, daca se poate, marita, indiferent de ce culoare politica are guvernul care vine la Putere in Romania. De aceea trebuie folosit mai mult leul in tranzactii, pentru ca increderea in leu a crescut mult fata de situatia din anii ’90. Nu ar trebui sa fie probleme ca pretul unui automobil, indiferent daca e produs in tara sau in strainatate, sa fie in lei, cum e normal, si nu in euro. Nu mai exista motive pentru care sa se procedeze altfel, contrariu.

Chestia asta cu Asociatia pentru Protectia Consumatorilor care efectueaza controale la bancile ce au acordat credite in franci elvetieni – deci numai la acelea (v. si aici) – nu reprezinta altceva decat un populism de stanga demn de o cauza mai buna, dar care nu rezolva absolut nimic. Pentru PSD, cei care nu mai pot plati aceste credite nu reprezinta nimic altceva decat un bazin electoral si, bineinteles, PSD doreste sa arate ca face, ca partid de Stanga, ceva pentru oamenii necajiti. Lucrurile nu se pot rezolva decat prin negociere cu banca, in instanta sau printr-o lege. Intrebarea ar fi de ce la noi nu s-a procedat ca in Ungaria? BNR ar fi trebuit sa procedeze la fel. De ce trebuia procedat asa? Decizia Bancii Nationale a Elvetiei a fost o decizie administrativa. De aceea nu ar fi trebuit sa existe probleme daca s-ar fi raspuns simetric: tot cu o decizie administrativa, cum a facut Banca Centrala a Ungariei. Din pacate, la noi lucrurile s-au agravat in special pentru populatie, de unde se vede ca la BNR e ceva in neregula pentru ca promoveaza politici ce intra in contradictie cu Constitutia tarii… De aceea poate n-ar strica o schimbare la varful BNR, o alta echipa, mai tanara, mult mai competenta la conducerea acestei importante institutii. In definitiv si la urma urmei vorbim de o alta generatie…

Intr-o cu totul alta ordine de idei…

Mult succes cuplului  Jean-Julien Rojer/ Horia Tecau in finala de la Wimbledon, la dublu masculin! Trebuie sa spunem ca am avut o semifinala romaneasca:

Rohan Bopanna/ Florin Mergea –Jean-Julien Rojer/ Horia Tecau (6-4; 2-6; 3-6; 6-4; 11-13), dupa ce perechea Bopanna/Mergea a eliminat in sferturi perechea americana Bob Bryan/Mark Bryan (nr. 1 mondial!!) cu 5-7; 6-4; 7-6; 7-6!! Un sincer bravo pentru baietii nostri!

Iata ce titreaza si Adevarul:

Lumea tenisului îl vede pe Tecău campion la Wimbledon: când vor intra pe teren românul şi partenerul său olandez

Se arata ca:

„Cuplul Horia Tecău / Jean-Julien Rojer va înfrunta perechea Jamie Murray / John Peers (Anglia / Australia), sâmbătă, în ultimul act de dublu. După trei finale pierdute de Tecău la All-England Club, constănţeanul e condamnat să câştige acum.

Horia Tecău a reuşit o performanţă colosală şi urmează să joace a patra finală de dublu la Wimbledon, după cum „Adevărul“ a explicat aici.

 

Constănţeanul de 30 de ani a explicat cum a reuşit, alături de Jean-Julien Rojer, să tranşeze o semifinală pe muchie de cuţit, performanţă care le-a asigurat celor doi sportivi un cec consistent.

 

După maratonul de peste trei ore cu cuplul Mergea – Bopanna, perechea româno-olandeză porneşte cu prima şansă în finala de sâmbătă.

 

„Tecău şi Rojer joacă grozav“

 

Dintre cele trei finale pierdute de Tecău la Wimbledon, de fiecare dată în echipă cu suedezul Lindstedt, una, cea din 2011, a fost în faţa fraţilor Mike şi Bob Bryan, cei mai buni jucători de dublu din lume şi în acest moment.

 

Acum însă, Mike Bryan e convins că românul poate triumfa, în premieră, la All-England Club.

 

„Sper că va pune capăt seriei. Să pierzi patru finale n-ar fi deloc plăcut şi cred că e momentul ideal pentru el. Tecău şi Rojer joacă grozav, au câştigat câteva meciuri care s-au întins în cinci seturi. Cred că e şansa lui Tecău acum şi că va fi un român câştigător la Wimbledon“, a declarat americanul pentru Digi Sport, postul care transmite Wimbledon în România.

 

„Horia o să câştige“

 

Şi învinşii cuplului Tecău – Rojer din semifinale merg pe mâna celor doi în ultimul act.

 

„Părerea mea e că Horia o să câştige indiferent de adversar, adevărata finală ar fi fost între noi şi ei, aşa am zis de la început“, a afirmat Florin Mergea.

 

„Nu văd de ce ei n-ar putea câştiga titlul, am un sentiment că acum, a patra oară, într-o finală, vor câştiga“, a completat indianul Rohan Bopanna.

 

Tecău a primit încurajări şi din partea jucătorului cu care a pierdut trei finale de dublu la Wimbledon şi care, joi seara, l-a învins, în sferturi, la dublu-mixt.

 

„Sunt foarte fericit pentru că Tecău a ajuns în a patra finală la Wimbledon. Sunt impresionat de performanţele pe care le-a avut alături de Rojer. Sâmbătă, Horia nu trebuie să mai joace alături de mine în finală, aşa că are o şansă să o şi câştige. Măcar l-am bătut pe « nenorocit» la mixt“, a declarat Lindstedt cu zâmbetul pe buze.

 

Începe după ora 18.00

 

Potrivit organizatorilor, finala de dublu masculin se va disputa, sâmbătă, pe terenul central şi va fi al doilea meci.

 

În prima confruntare, de la ora 16.00 (Digi Sport), Serena Williams (SUA, 1 WTA) şi Gabrine Muguruza (Spania, 20 WTA) se vor duela în finala feminină.

 

Apoi, probabil după ora 18.00, va începe confruntarea Tecău / Rojer – Murray / Peers.

 

Adevarul.ro le va oferi iubitorilor tenisului un livetext cu desfăşurarea meciului minut cu minut!”

De consultat si aici.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 10, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu