Capitolul: Femei frumoase. Din ciclul: „Vedete de care ma indragostisem cand eram in liceu ;) ” – Sherilyn Fenn

 

🙂

Theresa May…

Ma vad nevoit sa-i dau dreptate Elenei Udrea cand aceasta spunea cu o mimica adecvata: „Sunt barbati…”. Adica, vroia sa zica: „mama, ce barbati mai sunt…!!”.

Ce vreau sa spun cu asta?

Eu nu cred ca o atitudine barbateasca, cea prin care iti asumi cu barbatie deciziile mergand inainte, este incompatibila cu conservatorismul. Poti intr-adevar sa ai o admiratie sincera pentru un om care are crezurile sale, asumandu-si-le barbateste!

Ce au facut insa conservatorii britanici, mai ales acei barbati care au fost varful de lance, ca sa zic asa, al Brexitului? Nigel Farage a demisionat imediat, dar imediat, de la conducerea UKIP, de Boris Johnson nici nu se mai aude, iar Cameron… Cameron a sustinut ca Marea Britanie sa ramana in UE, dar a organizat referendumul cu pricina… Asa ca el… El si-a dat demisia…

Si au lasat-o pe Theresa May sa se descurce, ca doar e femeie, n-asa?

Theresa May

Asa au facut si inainte de a veni Margaret Thatcher la Putere. Dupa ce au dus tara de rapa – pe atunci erau laburistii, acuma sunt conservatorii – au lasat-o pe Margaret sa se descurce. Ca doar e femeie!

Dar e uluitor, si nu se poate sa nu-ti sara in ochi lucrul asta, cum vajnicii barbati care sustineau sus si tare Brexitul, dupa ce au avut castig de cauza la referendum, s-au pitulat cum au putut mai bine, precum niste copii care, dupa ce au facut o prostie, se ascund o zi intreaga de parinti ca sa n-o incaseze! 😆 😆

Cote obligatorii de gen. Adica de sex…

Dupa parerea mea, un om ar trebui sa promoveze, ar trebui promovat pe baza competentelor sale. Nu stiu daca lucru asta se poate numi chiar meritocratie, dar daca doriti sa-l numiti asa e in regula, nu ma supar.

In felul acesta se poate adauga valoare intr-o anumita activitate. De exemplu, sa presupunem ca un om e negru, dar e capabil sa aduca profit companiei si altul, un alb, nu aduce profit. Cine ar trebui promovat? Sa nu-l promovez pe cel negru doar pe motive de rasa?

Am fost si sunt pentru emanciparea femeii. Am si scris despre asta aici. Nu neg rolul foarte important jucat de femeie in societate. Si cred ca motanii trebuie sa acorde doamnelor pisici respectul cuvenit.

Nu sunt misogin.

Inteleg ca e o initiativa legislativa propusa sau sprijinita de D-na. Andreea Paul pentru promovarea femeii in societate. Cu alte cuvinte sa fie cote obligatorii de gen. Asta inseamna, de exemplu, ca in Parlament sa fie obligatoriu 50% femei sau in consiliile locale, judetene sa existe pentru postul de consilieri un procent obligatoriu de femei. Iata si postarea de pe blogul dansei:

Țările cu reprezentare politică echilibrată de gen sunt mai puțin corupte și au un PIB pe locuitor mai mare

Se arata ca:

„Dacă dăm mai multă putere femeilor, dăm mai multă putere societății. Suntem prea săraci ca să mai excludem jumătate din populația României în decizia publică. Egalitatea de șanse nu mai este demult atributul stângii sau al dreptei, ci ține de drepturile fundamentale ale omului. Tradiția și modernitatea se pot ține de mână. Conservatorismul nu mai este o scuză, la fel ca în cazul violenței domestice sau al hărțuirii sexuale, unde legea vine cu sancțiuni și cu soluții pentru educația sexuală. Educația politică este necesară, iar formarea conștiințelor se face din școala primară și prin lege.

România este pe ultimul loc în Europa din punctul de vedere al reprezentării de gen și pe locul rușinos 113 în lume. Legea pe care o propunem în favoarea reprezentării mai echilibrate de gen, de cel puțin 30% bărbați și femei, la alegerile locale și parlamentare produce rezultate mai bune în dezvoltarea umană și pentru calitatea vieții la nivel local și central. Țările care au rezolvat această problemă sunt mai puțin corupte și au un PIB pe locuitor mai mare. 15 state au legiferat cotele de gen în Europa și 88 în lume.

Meritocrația se împletește foarte bine cu cotele de gen, nu se exclud una pe alta. Faptul că acum avem 90% decidenți bărbați nu are nicio legătură cu competențele. Peste 70% din absolvenții de studii superioare în științele guvernanței (educație, sănătate, drept, economie, administrație publică, științe politice, comunicare etc.) sunt femei. În totalul absolvenților de studii superioare în general 54% sunt femei și 46% bărbați. Aceste talente umane nu mai trebuie irosite. Nu sunt de vină votanții că avem atât de puține femei, ci partidele politice care decid listele de candidați. La ultimele alegeri ponderea candidatelor în total candidați s-a suprapus cu ponderea aleselor în total aleși. Așadar, e nevoie de o lege prin care listele electorale, care nu includ cel puțin o treime bărbați și o treime femei, să fie respinse.

Mi-aș fi dorit să nu fie nevoie de o lege, dar istoria ne-a dovedit că ea se impune. Nu-mi doresc niciun parlament cu 90% femei și 10% bărbați. Propunerea noastră de lege, susținută de peste 150 de parlamentari, domni și doamne din toate partidele politice, ne protejează de aceste aberații în reprezentarea politică de gen. Sper să scăpăm cât mai mulți și cât mai repede de complexele nocive ale misoginiei.”

Ceea ce nu inteleg este urmatorul lucru: promovam femeia pentru ca este femeie sau promovam un om pentru ca este competent? Eu nu cred ca in Romania femeia este impiedicata de catre legislatia in vigoare sa participe la viata politica, sa-si asume responsabilitati sau sa detina functii de conducere etc. Exista exemple, exemple reale care demonstreaza acest lucru.

„Nu-mi doresc niciun parlament cu 90% femei și 10% bărbați.” – de aici se vede ca felul in care sunt stabilite aceste cote obligatorii nu are niciun fundament stiintific. Si, de fapt, intreaga teorie a cotelor obligatorii de gen e nejustificata la noi. Pentru ca la noi legislatia nu impune persecutii la adresa femeii.

De fapt e vorba de promovari pe criterii de sex: pentru ca e femeie, de aceea o promovam! Asta e ideea principala. In detrimentul competentei! Proasta, neproasta, buna sau ne-buna ( 😆 ), trebuie sa fie acolo, in Parlament, pentru ca e femeie! Si in felul acesta care e valoarea care se adauga? Niciuna! Doar un populism demn de o cauza mai buna.

Andreea Paul spunea ca e o propunere de directiva europeana (Viviane Reding, din cate am inteles, ar fi sustinatoarea infocata) ca sa existe cote obligatorii de gen pentru companiile listate la bursa. Deci statul, prin lege, sa-ti impuna cate femei sa ai in conducerea companiei. Dupa cum se vede, fascismul, comunismul e la el acasa in Europa. Asta n-ar fi de miare, am avut doar nume ilustre: Mussolini, Ceausescu etc. Ceea ce e ingrozitor e ca intre un barbat competent si o femeie de o competenta indoielnica eu trebuie s-o aleg pe EA in conducere ca sa indeplinesc cota de gen si sa respect legislatia. Bine ca nu s-a votat o asemenea directiva! Pentru ca o asemenea directiva nu ma lasa sa-mi maximizez profitul si ma obliga sa actionez in defavoarea propriilor mei angajati!

Un raspuns pentru domnul consilier Iulian Fota

In ultimul Joc de Putere al lui Rares Bogdan, Dl. Fota a pus o problema: cum se poate realiza unirea cu Republica Moldova?

Ca sa raspundem la aceasta intrebare, sa vedem ce o impiedica sa se realizeze. Si aici trebuie analizat cum e statul din Republica Moldova si spre ce se indreapta preferintele electoratului.

Dl. Fota are o viziune oarecum catastrofica, domnia sa crezand ca unirea Romaniei cu Republica Moldova va atrage un razboi intre Romania si Rusia. Interesant este ca pana sa ajungem la Rusia cu analiza, sunt mai aproape alte cauze care impiedica unirea.

Care ar fi acestea?

In primul rand si in primul rand e vorba de situatia interna din Republica Moldova. Care are o viata politica dominata de socialisti si comunisti, de fapt de comunisti care sunt pro rusi. Dl. Fota a pus bine problema: intai trebuie sa vrea ei, moldovenii! Insa acolo sunt oameni precum Renato Usatîi, Igor Dodon si Vladimir Voronin de asemenea…

Subordonati Kremlinului.

E de ajuns sa ne uitam pe structura Parlamentului si sa privim la rezultatul recentelor alegeri ca sa ne dam seama. Partidul Socialistilor, Partidul Comunistilor si Partidul Democrat, al lui Marian Lupu si al lui Vlad Plahotniuc, care de fapt e tot socialist. Care, de fapt, e tot comunist. Astea sunt pe primele locuri.

De ce voteaza populatia asa? Dar la noi de ce populatia voteaza majoritar cu PSD? 😉 Atat in Romania cat si in Republica Moldova in mediul rural se voteaza puternic cu stanga. Vi-l imaginati pe Dorin Chirtoaca avand succes la tara, in Republica Moldova? Lui Mihai Ghimpu, presedintele Partidului Liberal din Rep. Moldova, i-au spart capul, in altercatiile politice care au avut loc ieri… La noi nu prea se intampla astfel de lucruri pentru ca intervine legea! Insa uitati-va cum in fruntea PSD e un condamnat penal cu suspendare, cu un dispret total fata de lege si fata de democratie! Cu toate acestea PSD e votat in proportii majoritare in mediul rural. Mai trist este ca PNL ii tine hangul.

Republica Moldova nu e un stat esuat. Nici Romania nu e un stat esuat.

Si atunci eu va intreb si ma intreb: cum s-ar putea numi astfel de state, ca Romania, Republica Moldova, unde populatia voteaza majoritar partide comuniste?

Sa lasam putin Moscova in pace.

Stau si va intreb si ma intreb: cum s-ar putea numi astfel de state, ca Romania, Republica Moldova, unde nu se fac reforme in sensul economiei de piata libera?

In Romania de azi tinerii vor sa lucreze in sectorul de stat, nu in cel privat, pentru ca lefurile sunt mai mari in sectorul de stat fata de cel privat.

Si atunci se mai pune o intrebare: astfel de state, bazate pe structuri oligarhice (in Romania, e adevarat, acestea au mai slabit, dar nu de tot!) de tip comunistoid se pot oare unii?

Daca in Republica Moldova unirea cu Romania ar fi sustinuta si dorita de populatie, cred ca ar deveni in scurt timp realitate. Ar fi necesar un referendum in care oamenii sa-si exprime in mod liber dorinta. Spun liber pentru ca nu trebuie sa fie sub nicio forma cum au facut rusii in Crimeea: referendum de unire cu trupele ruse acolo. Ci liber! Atunci rusii nu vor mai avea nimic de obiectat si unirea se va realiza!

Cel mai greu lucru este realizarea efectiva a unirii. Odata realizata unirea, restul va veni de la sine.

Despre ce scria Romania Libera din 29 martie 1980…

Va recomand sa cititi, integral si in original, un articol foarte interesant al D-lui. Cristian Preda de pe blogul dansului din Adevarul:

Cu niqab sau cu basma

Iata ce se arata printre altele:

„În ultimul deceniu al comunismului, numărul sporise semnificativ: în martie 1980, nu mai puţin de 122 de femei erau trimise în MAN. Cum totalul de deputaţi era de 369, România liberă din 29 martie scria că numărul

• „reflectă creşterea contribuţiei şi a rolului femeii în viaţa politică, economică şi socială a ţării„

Recordul va fi atins în 1985: la alegerile din 17 martie, ultimele din comunism, intrau în corpul reprezentativ 127 de femei, adică 34,4%.

Căderea regimului comunist a adus un regres.

În 1992, în Cameră, procentul de femei era de circa 4%.

De atunci încoace, nu s-a avansat prea mult.

La scrutinul din decembrie trecut, au fost alese 55 de deputate din totalul de 412 (13,34%), iar în Senat, din cele 176 de mandate, 13 sunt deţinute de femei (7,38%).

Privind aceste cifre, ai zice că majoritatea femeilor din România poartă încă basmale.

Pentru ca reprezentarea lor să fie ameliorată, e oare nevoie de introducerea unor cote, aşa cum cred unii?

Altfel nu se poate?

E progresul egalităţii blocat în faţa genului?

Ce credeţi despre ideea unor liste paritare, în care femeile să alterneze cu bărbaţii?” (subl. mea)

Si atunci procentele inregistrate dupa caderea comunismului ce reflecta? Reflecta scaderea contributiei si a rolului femeii in viaţa politica, economica si sociala a tarii. Daca lucrurile stau asa, introducerea listelor paritare, in vederea ameliorarii reprezentarii femeilor, ce ar reflecta? Ar determina cresterea contributiei si rolului femeii din zilele noastre in viata politica, economica si sociala a tarii? De remarcat ca textul din Romania Libera nu se refera numai la contributia si rolul femeii in viata politica, ci si in sfera economica si sociala. Chestiunea este ca trebuie sa creasca aceasta contributie si acest rol al femeii in societate pentru ca sa determine si o reprezentare corespunzatoare. Altminteri s-ar putea intampla sa avem un Parlament in care sa fie jumatate femei, jumatate barbati in schimb contributia si rolul femeii in societate sa ramana, in continuare, la cote modeste. Cu alte cuvinte, foarte buna reprezentare a femeii in Parlament nu ar reflecta in mod real contributia si rolul acesteia in societate.

In sens marxist, partidul comunist era un partid al clasei muncitoare iar muncitorul era privit drept creator al lumii (v. Robert C. Tucker – Filosofie si mit la Karl Marx, carte aparuta la Curtea Veche, pe care o recomand a fi citita). Tucker da chiar un citat din Marx, datat 1844, in care se arata:

„De aceea obiectul muncii este obiectualizarea vietii generice a omului: caci el nu se dubleaza numai intelectual, ca in constiinta, ci efectiv, prin munca, si se contempla deci pe sine insusi intr-o lume creata de el”

Tucker arata ca:

„Prin „munca” sau „munca alienata” – termeni pe care ii foloseste intersanjabil – Marx intelege activitatea productiva desfasurata de om intr-o stare de alienare de sine. Sustine ca toata activitatea umana de pana acum reprezinta munca. Fiecare domeniu al existentei productive, incepand cu cel al productiei materiale, a fost un domeniu al muncii alienate. Tot ceea ce umanitatea a produs de-alungul istoriei, in orice mod de productie, a fost produs de indivizi alienati. Prin urmare, omul nu a fost niciodata cu adevarat el insusi in activitatea sa creativa. Aceasta activitate nu a fost niciodata o „activitatea a sinelui” (Selbstbetatigung), prin care Marx intelege creativitate libera prin care omul se simte total confortabil cu el insusi, se bucura de un sentiment de autodeterminare si simte ca energia sa vitala ii apartine”

Marx cauta evadarea din munca alienata si, foarte interesant, iata ce ne spune Tucker despre cum vedea el modul comunist de viata, conform Manifestului comunist de la 1848: „o asociere in care dezvoltarea libera a fiecaruia este preconditia pentru libera dezvoltare a tuturor”. Marx a vazut munca sau munca alienata ca pe o truda, intrucat „oamenii au fost indemnati sa produca de nevoie sau de lacomie, sau alteori din pasiunea pentru simpla acumulare care in epoca burgheza moderna devine acumulare de capital. Prin urmare, activitatea productiva nu a fost niciodata voluntara, ci a luat forma „trudei”. Si din moment ce indivizii, atunci cand produc fara voia lor, sunt instrainati de natura lor umana creativa, munca a fost intotdeauna „munca alienata” ” (Tucker).

Daca asa stau lucrurile, truda se potriveste mai bine barbatului decat femeii. De aceea intr-o societate capitalista (burgheza, cum ar fi spus Marx) rolul si contributia barbatului este mai mare decat cea a femeii. Femeia nu va putea trudi, mai ales ca are grija de casa, de copii, pe cand barbatul trebuie sa trudeasca pentru a aduce bani in casa, pentru a putea sa-si intretina familia, sa le asigure a lor sai un nivel de trai bun, mai ales daca statul nu se implica in niciun fel. Atunci trebuie sa se implice individul. Dupa cum vedem, in comunismul lui Marx lucrurile stau cu totul diferit, ceea ce face posibila o implicare mai activa a femeii, cresterea contributiei si rolului acesteia in societate. Iata ce ne spune Tucker despre cum vedea Marx lucrurile:

„Omul isi va putea implini astfel vocatia de a deveni o persoana universala, „sa faca azi un lucru si maine altul, sa vaneze in cursul diminetii, sa pescuiasca dupa-amiaza, sa se ocupe cu cresterea vitelor seara si dupa cina sa se consacre criticii, fara sa devina vreodata vanator, pescar, pastor sau critic”. In interiorul fabricii, muncitorul care inainte era inlantuit pe viata de o specializare anume va face loc „individului multilateral dezvoltat” caruia ii sunt accesibile si dezirabile nenumarate specializari”

Or, in felul acesta contributia si rolul femeii in societate incepe sa creasca. Barbatul nu mai este constrans de o truda greu accesibila femeii. Comunismul a fost conceput in felul acesta: eliminandu-se truda se egalizeaza contributia si rolul barbatului cu contributia si rolul femeii. Munca alienata nu mai gaseste nicio determinare in comunism, asta vrea sa spuna Marx. Or, lucrul acesta face posibila o mai mare reprezentare a femeii din punct de vedere economic, in procesul de productie, si social. Avem, spre exemplu, mai multe femei care sa munceasca intr-o intreprindere, la strung. Mai multe femei care ajung cadru didactic. Dar si multe femei care sa ocupe posturi de conducere in intreprinderi. Fiecare conform pregatirii sale profesionale, desigur, dar rolul femeii creste. Faptul ca in comunism au fost construite multe crese, gradinite gratuite a facut ca femeia sa fie degrevata de truda de acasa, cu copiii. Lucrul acesta a permis o mai mare implicare a femeii in societate, la toate nivelurile. Si a determinat o emancipare a femeii in sensul ca femeia a inceput sa-si asume responsabilitati, nu numai cele casnice: in intreprindere, pe linie de partid, etc, femeia devenind activa in viata sociala.

In zilele noastre, la noi in tara, dezvoltarea economica e inca slaba. Asa era si in 1992, mai slaba decat acum. Totusi, acum procentul de reprezentare e mai mare decat in 1992. Deci s-ar putea stabili, ca ipoteza, ca exista o relatie direct proportionala intre dezvoltarea economica de ansamblu a societatii si reprezentarea femeii. Daca in dezvoltarea economica se manifesta o crestere, atunci se manifesta o crestere si in contributia si rolul femeii in societate. Imbunatatirea conditiilor de viata a oamenilor are un efect asupra acestui lucru. Problema este ca la noi procesul acesta de dezvoltare e foarte lent. Asa cum stau lucrurile acum, apropo de truda, contributia si rolul barbatului este mai mare decat al femeii. E frapant faptul ca Marx, la inceputurile activitatii sale, avea unele idei aproape liberale. Insa el a cuantificat, daca pot sa spun asa, aceasta truda in ceea ce el a numit gradul de exploatare: cu cat gradul de exploatare e mai mare, cu atat si truda e mai mare. Desigur, altele erau conditiile pe vremea lui Marx. Dar in conditiile laissez faire-ului, cu cat societatea e mai dezvoltata si/sau conditiile de trai mai bune pentru oameni, cu atat creste si rolul femeii. Daca acea truda, de care pomenea Marx, poate fi redusa in felul acesta, atunci trebuie sa creasca rolul si contributia femeii in societate, care pot fi altele decat cele din comunism (cel putin din acel comunism pe care l-am trait noi). Spre exemplu, Madonna n-ar fi putut ajunge ce a ajuns in Romania. O societate dezvoltata ii si ofera posibilitati mai multe individului, de afirmare, de castig. Dar cred ca trebuie tinut cont de faptul ca daca vorbim despre femei trebuie sa luam, cu necesitate, in considerare feminitatea. Sunt si femei care fac o munca de barbat, cum se spune. Eu cred, totusi, ca daca ne referim la contributia si rolul femeii in societate trebuie sa tinem cont de feminitate. In general vorbind, nu-i poti pretinde femeii sa aiba un rol si o contributie diferite de specificul ei, de caracterul si trasaturile ei. Spre exemplu, mie personal nu-mi place expresia „doamna de fier”. „Material girl” mai merge, dar „doamna de fier” nu merge. Pe Madonna a propulsat-o in cariera actiunea ei, talentul ei dar si o foarte bine pusa la punct si dezvoltata industrie de entertainment. Or, la noi o astfel de industrie, atat de mare, puternica si dezvoltata cum e cea din SUA, nu exista. Nu spun ca nu avem cantareti buni dar dezvoltarea economica e importanta, conteaza, asta vreau sa spun. In SUA un actor a ajuns Presedinte, Ronald Reagan. Dar sa ne gandim cate mari actrite americane au incantat o lume intreaga de-alungul timpului, inclusiv pe noi, care traiam in comunism. Or, asta inseamna un rol economic si social al femeii. Sa ne gandim la faptul ca aparitia lui Marilyn Monroe intr-un film determina succesul de casa al filmului, tripla incasarile estimate – deci rol economic!! Noi nu avem un Hollywood. Se pot da si alte exemple, din alte domenii de activitate, desigur. Ar trebui, cred eu, sa se dezvolte clasa mijlocie. Noi avem o clasa mijlocie saraca in comparatie cu cea din tarile dezvoltate si destul de subtire, dupa parerea mea. Rolul si contributia acestei clase mijlocii este la noi destul de slab… Avem un mediu rural rudimentar, nemodernizat. Sa ne gandim la urmatoarea tema: contributia si rolul femeii din mediul rural. Sau chiar asa: daca o fata din mediul rural doreste sa invete, sa mearga la oras, sa urmeze o facultate – toate acestea costa si nu putin. Pana la urma prefera sa emigreze. In asemenea conditii poate creste contributia si rolul femeii in societate? Eu nu cred… De asemenea mie mi se pare ca avem la noi o slaba implicare a femeii in afaceri. Mediul de afaceri e condus, in general vorbind, de barbati. Chiar si in cazurile de coruptie sunt implicati mai multi barbati decat femei. De ce? Chiar ar fi interesant de vazut o statistica in sensul asta. Gandindu-ma si la ce spunea Marx, lucrurile acestea indica o slaba dezvoltare economica a societatii care, in conditiile capitalismului, face cu greu posibila cresterea contributiei si rolului femeii in viata politica, economica si sociala a tarii.

Cateva ganduri despre emanciparea femeii

Sunt doar cateva ganduri… Nu am pretentia ca pot, prin cateva ganduri exprimate, sa inchei intr-un mod exhaustiv subiectul acesta si nici nu am pretentia de a fi infailibil. Desigur, subiectul este foarte vast daca stam si ne gandim la femeile din lumea islamica, o lume cu o cultura foarte diferita de a noastra si in care progresul tehnic nu a patruns prea mult iar saracia (la modul general vorbind, caci saracia nu le afecteaza numai pe femei) este o realitate in multe dintre aceste tari.  In linii mari, noi judecam aceasta lume dupa standardele noastre, fara sa prea tinem seama de standardele acesteia. De obiceiurile, traditia, religia acestei lumi. Si prin prisma acestor standarde, ale noastre, judecam aceasta lume si in privinta felului in care sunt tratate femeile.

Image via Wikipedia

Image via Wikipedia

In lumea noastra, ca sa zic asa, femeile au facut un prim pas catre emancipare cand au inceput sa fumeze in locurile publice sau cand Marlene Dietrich a aparut (prima femeie, pentru prima data, din cate stiu!) in pantaloni scurti, lasand sa i se vada, nestingherit, frumoasele-i picioare. Adevarul este ca lumea se schimba si se schimba, in timp, bineinteles, si moravurile societatii. Fenomenul este foarte complex. Este vorba, desigur, si de evolutia economica a societatii umane, de dezvoltarea economica deosebita pe care umanitatea a inregistrat-o in sec. XX. Si care a determinat ca rolul femeii in societate sa creasca simtitor, aducand femeia in prim-planul activitatiilor artistice, economice, politice si stiintifice. In stiinta, Marie Curie este un exemplu edificator in acest sens: o femeie care a luat de doua ori Premiul Nobel – in 1903, pentru fizica si in 1911, pentru chimie!! Dezvoltarea societatii, in ansamblul ei, a facut ca importanta femeii in societate sa creasca. Se observa ca, preponderent, in tarile sarace femeia are un statut inferior barbatului. Pe cand in tarile dezvoltatate femeia are un statut social egal cu al barbatului. Deci se poate vorbi despre o egalitate intre femei si barbati. 

Femeile au stralucit si stralucesc in arta, atat prin calitatile artistice, dar si prin frumusetea lor. Mai sus o poza a celebrei soprane de coloratura Anna Moffo!

Aceasta emancipare a femeii este, pe de o parte, un lucru firesc, daca stam sa ne gandim ca mai din totdeauna femeile au muncit cot la cot cu barbatii, desi nu intotdeauna au avut un statut social egal cu cel al barbatilor. Cred ca este vorba de ceea ce spuneam mai sus: in zilele noastre complexitatea vietii economice, progresul tehnic si stiintific, nu poate da femeia la o parte. Am citit undeva ca femeile pot initia de doua ori mai repede o afacere decat barbatii. Cred ca a fost vorba de mersul firesc al societatii umane, nu neaparat de o intrecere intre sexe, dar in conditiile create de dezvoltarea economica. Si, din acest punct de vedere, nu este intamplator ca emanciparea femeii s-a produs intr-un mod cat se poate de ferm in sec. XX. Chiar si tarile mai sarace din Europa au trebuit, in ciuda prejudecatilor, sa recunoasca rolul activ al femeii. Spre exemplu, in 1952, in Grecia are loc revizuirea Constitutiei si se acorda drept de vot femeilor. Peste numai 10 ani Grecia a devenit membru asociat al Pietei Comune.

Cum este privit la noi acest fenomen, putem afla dintr-un editorial al Corinei Cretu  – Despre femei in politica si barbatii care se tem de concurenta, in care problema este pusa, mai degraba, prin prisma competitiei intre sexe si a mentalitatilor. In interviu doamna Cretu spune:

„”Boala societatii romanesti in ceea ce priveste afirmarea femeii este ipocrizia. Gasim tot felul de scuze si de trimiteri istorice pentru a nu permite femeilor sa se afirme liber. Intr-un fel, barbatii romani se tem de concurenta, chiar si in politica. De aici un anumit limbaj depreciativ in ceea ce le priveste pe femei. Bine, si femeile alimenteaza, unele dintre ele, din pacate foarte vizibile, stereotipiile in materie”, explica Corina Cretu.”

dar recunoaste ca:

„”Nu intrarea in politica a femeilor este problema. Intrarea este libera, nu pune nimeni jandarm la usa partidului, sa nu intre femeile. Este o optiune personala, si ea depinde de multi factori. Este adevarat ca, din motive care tin de acea mentalitate pacatoasa a romanilor in ceea ce le priveste pe femei, prea putine dintre ele isi propun sa faca o cariera in politica, si-o planifica in cele mai mici amanunte”, a declarat Corina Cretu.”

Iar in final se spune:

„Corina Cretu subliniaza ca, in Europa, Romania este pe ultimul loc in ceea ce priveste prezenta femeilor in politica. In lume, Romania e pe locul 93, la egalitate cu Azerbaidjanul, cu 11,4% femei in Camera Deputatilor si 5,8% in Senat.

Bulgaria are o rata mai mult decat dubla a prezentei femeilor in Parlament, clasandu-se pe locul 58, cu 50 de deputate dintr-un total de 240 (20,8%).

Din cei 471 de senatori si deputati alesi la 30 noiembrie 2008, 425 sunt barbati si numai 46 femei – 38 de deputate si 8 senatoare. Asadar, 9% din locurile Parlamentului sunt ocupate de femei, in ciuda faptului ca acestea constituie peste jumatate din populatia tarii, adauga aceasta.

„Regret ca politica romaneasca nu reuseste sa depaseasca acest nivel critic al discriminarii, societatea noastra fiind in continuare mult mai conservatoare decat ne place sa credem si indepartata de standardele europene. Cand ne intrebam de ce nu traim ca in majoritatea tarilor UE, cred ca trebuie sa ne punem si problema daca facem ce trebuie pentru a ne alinia nivelului european in toate privintele, inclusiv din punctul de vedere al reprezentarii femeilor”, conchide Corina Cretu.”

Sigur, trebuie sa ne punem problema daca facem ceea ce trebuie pentru a ne alinia nivelului european in toate privintele. Dar, dupa parerea mea, pe de alta parte, reprezentarea femeii la standardele „majoritatii tarilor din UE”, este in stransa legatura cu progresul general al societatii romanesti. Desigur, eu ma refer la reprezentarea femeii in general, nu numai in politica. Dar cand ai o economie care nu poate genera prosperitate, atunci nici nu se poate vorbi de o conditie buna a individului. Se vede cu ochiul liber: oamenii obisnuiti se gandesc tot mai des la emigrare, pentru a trai mai bine in alte tari. Or, in asemenea conditii nu prea poti spera ca poate avea loc o emancipare reala a femeii. Vreau sa spun ca nu este vorba numai de mentalitate sau conservatorism. Societatea americana, spre exemplu, a fost in anii ’20-’30 foarte conservatoare si puritana. Cu toate acestea femeia a reusit sa se emancipeze, lucru la care a contribuit si Hollywood-ul, unde s-a dezvoltat o adevarata industrie a filmului. Sau celebrul Broadway Theatre ! Si ca sa ne dam mai bine seama ce inseamna Broadway din punct de vedere economic (dar si cultural!) sa reflectam la ce spune Wikipedia:

„According to The  Broadway League, Broadway shows sold approximately $1.02 billion worth of tickets in the 2009-2010 season, compared to $1 billion in the 2008-2009 season.”

Iar ca sa ne dam seama si mai bine de calitatile femeilor, apropo de spectacolul artistic, va propun sa vizionati:

Interesant este sa privim lista laureatelor Premiului Nobel – aici.

Image by Indiana Public Media via Flickr

Observam ca cele mai multe au primit prestigiosul premiu pentru: literatura, medicina si pace. Mult mai putine pentru fizica si chimie, iar pentru economie avem doar o singura laureata Nobel, si asta abia acum, recent, in 2009 – D-na. Elinor Ostrom. Iata ca si in economie, desi destul de tarziu dupa parerea mea, femeia a reusit sa se impuna. Dar in ceea ce priveste literatura si medicina (dar si preocuparile pentru pace in lume) cred ca se poate spune ca perioada 2004-2009 a fost a femeilor: uitandu-ne pe listele laureatelor Nobel, vom constata prezenta (aproape) constanta a femeii in aceasta perioada. Pentru fiziologie si medicina am avut in anul 2009 doua laureate Nobel! Este un progres remarcabil pe care l-a facut femeia in debutul sec. XXI! Sa ne uitam si la alte perioade: spre exemplu intre 1966 si 1991 nicio femeie n-a obtinut Premiul Nobel pentru literatura. Pe cand acum, din 2004 incoace, avem la 2 ani jumatate (in medie) o laureata a Nobelului pentru literatura! S-ar putea trage oare concluzia, uitandu-ne pe aceasta lista, ca femeile sunt mai putin inclinate spre stiintele exacte (fizica, chimie, economie) si mai mult, mult mai mult spre disciplinele umaniste (literatura, medicina, pacifism)? Observati ca am inclus medicina intre disciplinele umaniste, desi e vorba de o stiinta, bineinteles, si inca una cat se poate de exacta, dar pentru faptul ca pare a fi mai apropiata de om decat, spre exemplu, fizica (e doar o impresie, va rog sa nu o judecati prea aspru!). Asa cum si literatura se refera mai mult la oameni, la problemele cu care se confrunta acestia (si barbatii si femeile) decat chimia. Asa cum pacea pe planeta ii priveste in modul cel mai direct pe oameni, la modul cel mai intim si vital, fata de economie care, sa zicem asa, studiaza legile pietei, sfera productiei, distributia si consumul bunurilor materiale si serviciilor sau fluxurile financiare. Ar rezulta ca debutul acestui secol deschide o mai buna reprezentare a femeii decat secolul trecut. Rolul femeii in societate este mai mare, calitatile ei sunt puse mult mai bine in valoare. Nu stiu daca rolul femeii este sa conduca lumea, daca ma gandesc la ce spunea Alvin Toffler ca in 40 de ani femeile vor face asta. Emanciparea femeii, dupa parerea mea, nu inseamna neaparat sa conduca lumea, sau sa conduca ceva. Rolul femeii in societate mi se pare mult mai profund. Poate ca aceasta emancipare are si un efect negativ prin indepartarea femeii de familie. Poate genera separatii ale cuplurilor, datorita independentei din toate punctele de vedere pe care tinde s-o aiba, actualmente, femeia. Dar femeia poate juca un rol profund in ceea ce priveste ameliorarea conditiei umane, imbunatatirea generala a vietii pe pamant. Implicarea mai activa a femeii in diverse activitati poate genera un mers mai bun al lucrurilor si, drept consecinta, progres general.

Sa mai ascultam putina muzica – Mozart! Tot in interpretarea frumoasei soprane Anna Moffo:

Personal imi displace punerea problemei sub forma aceasta a competitiei intre sexe: hai sa vedem cine castiga – barbatul sau femeia? Acest ultra-liberalism a intrat atat de profund in constiinta noastra incat si in aceasta chestiune judecam numai si numai prin prisma concurentei. Prefer complementaritatea intre masculin si feminin. Cred ca aceasta complementaritate exprima cel mai bine egalitatea intre barbati si femei. Cum si barbatii au nevoie de femei, asa si femeile au nevoie de barbati. Iar progresul cred ca se poate indeplini prin aceasta completare reciproca, nefortata de tot felul de competitii intre si intre, deci o complementaritate cat se poate de naturala. Ar fi foarte trist daca, in dorinta de a „castiga”, de a se emancipa, femeia si-ar pierde feminitatea. Este un lucru care nu trebuie sa se intample. Aceasta calitate este in exclusivitate a femeii si nu trebuie sa renunte la ea. Masculinizarea nu cred ca i-ar fi de folos si nici n-ar face-o fericita. O femeie nu trebuie sa imite un barbat, pentru a fi puternica, pentru a conduce, pentru a-si asuma responsabilitati. Asta sa fie oare rostul femeii si civilizatia sa conduca, oare, fatalmente spre asa ceva? Adica, la un moment dat, sa nu mai existe alte deosebiri intre sexe decat cele de ordin biologic? Sa privim aceste imagini cu Marlene Dietrich care vorbesc de la sine despre feminitate si frumusete:

O emancipare prin dorinta de a „castiga” si care ar conduce la pierderea feminitatii, ar pune problema orientarii sexuale pe care o femeie ar putea s-o aiba intr-o astfel de situatie.

Iata ce am citit pe site-ul Unica:

Vedete lesbiene şi bisexuale

Iata ce spune apropo de vedete bisexuale:

„Megan Fox, bisexuală declarată crede ca toţi ne-am născut bisexuali, dar ne alegem partenerul pe baza normelor sociale.  Fergie, solista Black Eyed Peas, recunoaşte fără ruşine că s-a distrat de minune cu femei, dar şi mai mult îi plac bărbaţii „bine dotaţi”. Angelina Jolie, recunoaşte că are o sexualitate debordantă. Dacă i s-ar întâmpla să se îndrăgostească de o femeie, i s-ar părea perfect normal să o sărute şi să o atingă, a declarat ea într-un interviu. ” 

Sursa: Vedete lesbiene şi bisexuale : Vedete : Unica

Dar si:

„Săruturi lesbiene de dragul spectacolului

Nu ştim dacă Madonna sărută femei de plăcere sau pur şi simplu de dragul spectacolului, însă de multe ori vedetele sunt nevoite să facă acest gest în filme sau pe scenă, pentru că o cere rolul sau ca să atragă atenţia publicului.
Cea mai recentă ispravă de acest gen îi aparţine Sandrei Bulock care a sărutat-o pe Scarlet Johanson la premiile MTV. Dar asta nu e noutate pentru Sandra, care a sărutat-o acum ceva timp şi pe veterana Meryl Streep.
Acelaşi lucru s-a întâmplat, tot pe scenă, între Jessica Biel şi Sarah Silverman, Carmen Elektra şi Paris Hilton. La 17 ani, Miley Cyrus s-a mulţumit să simuleze doar un sărut alături de una din dansatoare, gest care i-a atras critici din partea publicului.”

Sursa: Vedete lesbiene şi bisexuale : Vedete : Unica

Este interesant de stiut daca acest mod de viata influenteaza orientarea sexuala a femeii. Atata vreme cat o femeie este independenta si castiga bine si, dupa cum zic unii, „casatoria este o loterie cu prea putine lozuri castigatoare”, deci chestiunea legata de insatisfactia in cuplu (am auzit ca se practica, mai nou, asa numitele „casatorii de proba”), pot, deci, toate acestea influenta sexualitatea, orientarea sexuala a persoanei respective? Pe de alta parte nu se pot trece cu vederea cazurile de dopaj, cum a fost cel al lui Whitney Houston ,deci vorbim de o cantareata celebra, de mare succes, sau de caderile psihice pe care le-a suferit Britney Spears… De unde se poate deduce ca nu intotdeauna succesul profesional, sa fi in top, cum se spune, concretizat prin multi bani si multi fani, e sinonim cu fericirea. Nu intotdeauna a conduce e sinonim cu fericirea…

Asistam oare la un alt mod de viata? Adica la un declin al vietii traditionale de familie? Un mod de viata in care omul cauta fericirea altcumva? Nu ar fi de mirare daca ne gandim ca aceasta epoca, pe care o traim, este total diferita de ceea ce era in trecut. Explozia aceasta a descoperirilor stiintifice influenteaza, fara indoaiala, viata omului. Pe de o parte o face mai usoara, ii ofera mult mai multe informatii si surse de informatii iar internetul e doar un singur exemplu, deschide calea socializarii mondiale, ca sa zic asa, poti lua legatura mai usor cu foarte multi oameni pe care nici nu-i cunosti, contactul intre diverse culturi este liber. Pe de alta parte, referitor la femeie, posibilitatea acesteia de a se emancipa este mult mai mare decat in trecut. Spun posibilitatea si nu cred ca gresesc daca zic asa. Interesant este de citit despre Miley Cyrus

care deja la 18 ani impliniti are un mare succes – aici premiile pe care le-a luat, dar si o viata personala controversata.

Este si acesta un mod de emancipare a femeii in aceasta epoca. De observat imbracamintea sumara, care expune femeia fara niciun fel de rezerve privirilor (fata de moda din sec. XIX…), apoi muzica galagioasa, strigata, libera, fara niciun fel de constrangeri, netinand seama de nimic parca, decat de propria-i libertate si vointa de actiune libera. In mod clar o astfel de atitudine dovedeste emancipare si vointa de afirmare, pentru femeie, la fel ca pentru un barbat. Demonstreaza pur si simplu o egalitate perfecta, daca putem zice asa, dincolo de orice norme sociale, cum ar zice Megan Fox.  Party in the USA cantat de Miley Cyrus a fost urmarit pe youtube de 183.146.716 persoane, lucru ce vorbeste despre succesul cantaretei.

Adevarul este ca emanciparea femeii este in curs de desfasurare si se va dezvolta si mai mult in viitor. Fenomenul a aparut cu mai mult timp in urma. Aparitia atator vedete feminine, care devin modele pentru tanara generatie, il confirma. Ruptura fata de traditional este inteleasa mai greu de o generatie care a crescut si a trait in spiritul traditionalului. Intelegem, poate, mai greu, pentru ca dezvoltarea societatii s-a produs foarte rapid, prea rapid poate. Nu ne-a lasat timp prea mult pentru ca sa ne obisnuim cu schimbarea aceasta. Femeia va tinde catre independenta deplina fata de barbat, deoarece doreste sa fie independenta, o scarbeste si dispretuieste esecul, indiferent de motivele acestuia. Va prefera, probabil, relatiile scurte, urmate de separari, chiar daca nu de divort. Pentru ca nicio relatie barbat-femeie nu este perfecta si, dupa cum spuneam, teama de esec o va face sa prefere separarea. Se vorbeste tot mai mult despre emanciparea femeii, dar nu se vorbeste atat de mult daca femeile sunt fericite cu adevarat si ce le-ar putea face fericite. Eu cred ca nu si cazul lui Briney Spears cred ca spune destul de multe in acest sens. Nu este vorba de imposibilitatea succesului – american dream, nu-i asa? – cat de posibilitatea cat se poate de reala a caderii psihice, asa cum cred ca a fost si cazul lui Whitney Houston.  O cadere brusca, care arata cat de vulnerabili suntem in ciuda banilor multi pe care ii avem, in ciuda stralucirii pe care ti-o da scena (chiar si scena vietii), in ciuda tuturor eforturilor noastre de luptatori… Iata de ce aceasta chestiune legata de emancparea femeii mi se pare destul de controversata…

Sunt doar cateva ganduri… Nu am pretentia ca pot, prin cateva ganduri exprimate aici, sa inchei intr-un mod exhaustiv subiectul acesta si nici nu am pretentia de a fi infailibil…