Despre schimbarea oamenilor…

Printre comentariile de pe blog vad ca se ridica aceasta problema: cum se pot schimba oamenii. In bine. Pentru ca sa poti fauri o noua societate schimbata in bine. Aici avem o chestiune foarte complexa, care depaseste in timp comunismul. De fapt, mai corect spus, e vorba de totalitarism – un totalitarism ce a inceput cu dictatura carlista si s-a incheiat cu regimul comunist. Este o perioada cuprinsa intre 1938 si 1989. Iar totalitarismul romanesc, de o brutalitate ingrozitoare, trebuie studiat atat in mediul academic, dar si in scoli, pentru a ne intelege mai bine istoria si cauzele ce determina manifestarile societale, inclusiv cele de astazi.

Romanul de azi este, intr-un fel, produsul unei istorii de 60 de ani, marcata de brutalitati, asasinate politice, grave incalcari ale drepturilor si libertatilor cetateanului. In felul acesta societatea noastra, in timp indelungat, s-a abrutizat, iar omul actual e mai abrutizat decat s-ar putea, la o prima vedere, banui.

Una e sa ai de a face cu un om brutal, cu totul altceva e sa ai de a face cu un sistem politic brutal, extrem de dur, cu accente naziste – si imi asum aceasta expresie – pe alocuri. De pilda, o rusine foarte mare pe obrazul tarii noastre a fost Experimentul Pitesti, din vremea comunismului. Sunt si din cei care considera ca a intrecut in orori ceea ce s-a intamplat in Uniunea Sovietica!! Dupa parerea mea, asemanarea cu lagarele de concentrare naziste e izbitoare. Faptul ca romani au chinuit prin torturi inimaginabile alti romani, faptul ca i-au supus la tratamente inumane si extrem de degradante ce vizau distrugerea morala si fizica a omului este o rusine pe obrazul acestei tari. Iar lucrurile acestea trebuie cunoscute inclusiv de catre tanara generatie pentru ca sa constientizam ce inseamna totalitarismul. Iar pentru asta trebuie sa avem curajul sa privim fata hada a totalitarismului drept in fata!

Ceea ce s-a urmarit a fost distrugerea morala a omului. Iar ceea ce scrie Andreea Paul in acest articol, pe care l-am evidentiat si in postarea anterioara, este una din consecintele directe ale acestui lucru: distrugerea morala a omului. De la desfiintarile bruste de intreprinderi din perioada postdecembrista, imbogatirile rapide ale unora sprijiniti de puterea politica, prin orice mijloc, luarea de decizii si legi care nu tin seama de cetatean, dar care, in schimb, sprijina anumite grupuri de interese, afisarea de prost gust a luxului si ajungand pana la violuri bestiale, inclusiv asupra minorilor, inclusiv scaderea brusca a natalitatii, cresterea divorturilor, sunt consecintele unei istorii recente, marcate de un totalitarism bestial, care a demolat din punct de vedere moral individul. Chiar si intr-o perioada mai linistita, cand oamenii incepusera sa traiasca mai bine si sa se vada realizari, totalitarismul a incalcat brutal drepturile fundamentale si inalienabile ale omului, cautand sa-l persecute continuu pe cetatean. In Romania nu s-a trait in libertate si, pe cale de consecinta, generatii intregi de romani nu au cunoscut libertatea. Interdictiile aplicate cetateanului au stat la temelia regimurilor totalitare. Nici inainte de comunism, dupa 1938, oamenii nu au cunoscut o libertate adevarata si nu au putut sa se exprime intr-un mod cu adevarat liber. De aceea socul liberatatii de la Revolutia din 1989 a fost unul foarte puternic pentru intreaga societate. Distrugerile din economie au semanat cu efectul unei lovituri zdravene de ciocan, insa a lipsit dreapta masura pentru ca nu a existat o rigla manuita cu intelepciune care sa dea aceasta dreapta si justa masura. Si asta pentru ca in Romania institutiile au fost, in aceasta istorie contemporana cu generatii intregi, deasupra omului si au apasat greu asupra lui. Albert Pike, vorbind despre bijuteriile mobile dintr-o loja masonica, amintea de masonii Ritului York care spun:

„”Echerul ne inspira moralitatea; nivela, egalitatea; firul cu plumb, comportarea justa”

Ei mai spun ca:

„In fiecare loja bine condusa exista un anumit punct in interiorul unui cerc; punctul reprezinta un frate, iar cercul, linia de demarcatie a comportarii lui, in spatele careia el este ferit de suferinta pricinuita de patimile sale tradatoare”” (Albert Pike – Morala si Dogma Ritului Scotian Vechi si Acceptat al Francmasoneriei – Editura Herald, 2009)

Si mai arata, printre altele, tot in aceeasi lucrare, vorbind despre bijuteriile fixe ale lojii:

„Piatra bruta simbolizeaza poporul ca masa necizelata si neorganizata. Piatra perfecta, sau piatra cubica, simbol al perfectiunii, este statul in care: conducatorii isi deriva puterea din consimtamantul celor guvernati; constitutia si legile exprima vointa poporului; guvernarea este armonioasa, echilibrata si eficienta, iar puterea ei distribuita corespunzator si ajustata echilibrat”

si:

„Este mult mai dificil pentru un popor sa-si pastreze libertatea decat sa o castige. Glasul adevarului e necesar tot timpul. Este necesar ca legea sa protesteze neincetat impotriva incalcarilor ei. In legea dreapta exista de fapt vesnicie. Masonul trebuie sa fie preotul si soldatul dreptatii. Chiar daca tarii sale i s-ar rapi libertatile, el nu ar trebui sa dispere niciodata. Protestul dreptatii impotriva nedreptatii dainuie vesnic. Jefuirea unui popor nu se prescrie niciodata. Reclamarea drepturilor lui nu este ingradita de timp” (subl. mea)

Or, tocmai aceste lucruri fundamentale a dorit sa le distruga totalitarismul. Iar din brutalitatea arbitrara s-a nascut nu un „om nou”, ci omul brut, ce actioneaza in consecinta: fara moralitate, fara o comportare justa, fara sa tina cont de egalitatea in fata legilor a cetatenilor, fara sa-si impuna „o linie de demarcatie a comportarii sale, care sa-l fereasca de patimile sale tradatoare”. Totalitarismul a dorit distrugerea morala a oamenilor, nu imbunatatirea lor morala, pentru a fi usor manipulati. O masa docila de manevra nu mai are fibra morala sau, daca o mai are, aceasta e foarte slaba. Sa ne gandim la comunism: s-a dorit, de pilda, impunerea intr-un mod arbitrar a ateismului in societate. Obligatoriu. Lucru in total conflict cu ceea ce inseamna libertatea individului: este inadmisibil sa-ti impuna cineva in ce sa crezi! Din pacate, ranile morale lasate de totalitarism inca mai persista in societatea noastra. Oamenilor li s-a incalcat sistematic dreptul de a trai liber. Si din aceasta cauza azi, in societatea noastra, dreptul de a trai liber nu e tocmai bine vazut. Nici macar cetatenii, si sunt destui, nu-si cunosc acest drept pe care ar trebui sa si-l apere. Intr-o societate in care se incalca sistematic drepturile inalienabile ale individului, moralitatea e o vorba goala, incepe la un moment dat sa fie lipsita de continut.

Omul actual are inca metehnele morale lasate de zeci de ani de totalitarism, care i-a cerut, de fapt, supunere oarba, nici macar exercitiul ratiunii, care implica dialogul intre parti. De la Pinochet la Kim Jong-un, regimurile totalitare actioneaza prin brutalitate excesiva si incalcare brutala de drepturi si libertati. Partea si mai proasta e ca regimul din Coreea de Nord inca mai dainuie, tine de zeci de ani, pe cand cel al lui Pinochet a durat putina vreme.

A constientiza oamenii asupra drepturilor si libertatilor lor, a le arata calea unei vieti libere, e o opera mareata. Numai ca acest lucru se realizeaza cu greu intr-o societate ce a fost supusa fara voia ei totalitarismului, cum a fost cea romaneasca. De aici si tranzitia tulbure din Romania de dupa Revolutie. Pentru a-i constientiza e nevoie de mai multa libertate, nu de mai multe constrangeri care dau iluzia libertatii. Din pacate, cauza libertatii nu e aparata cum trebuie in Romania. Si ar trebui aparata de catre factorul politic de decizie. Noi nu ne putem permite o reoligarhizare a tarii si diminuarea libertatilor, lucru ce ar conduce spre o noua dictatura ce nu va putea dezvolta tara noastra si care va fi impotriva cetateanului si intereselor sale. Pierderea libertatii ar fi sinonima cu jefuirea unui popor, cum remarca Pike.

Mie mi se pare ca noi trebuie sa intelegem situatia actuala ca o readaptare a societatii la o viata libera, bazata pe valorile pe care aceasta le implica. Noi nu trebuie sa ingreunam aceasta adaptare sub nicio forma. Incet, incet societatea se va aseza pe fagasul sau normal. Interesant este ce spunea Albert Pike (in aceeasi lucrare citata mai sus):

„Un popor liber care uita ca are un suflet de care sa se ingrijeasca, isi dedica toate energiile sale in directia progresului material. Daca intra intr-un razboi, face acest lucru pentru a-si rezolva problemele din planul material. Cetatenii iau ca model statul si considera avutia, fastul si traiul pe picior mare drept bunurile cele mai importante ale vietii. O asemenea natiune creeaza bogatie foarte repede, dar o distribuie foarte prost. Apar atunci doua extreme – opulenta monstruoasa si saracia ingrozitoare; toate avantajele pentru putini si toate privatiunile pentru ceilalti, pentru popor. Privilegiul, exceptia, monopolul derivate din exploatare creeaza o situatie periculoasa. Deasupra acestora troneaza puterea publica, care plaseaza maretia statului pe suferinta individului. Este o maretie bolnava rezultata din combinarea exclusiva a elemenetelor materiale, si in care nu intra nici un element moral. Daca un popor, asemenea unui astru, trece prin perioade de eclipsa, lumina trebuie sa revina in mod necesar. Insa eclipsa nu trebuie sa degenereze in bezna” (subl. mea)

Poporul roman nu trebuie sa uite ca are un suflet. Dar dificultatea consta in faptul ca, pe langa lucrul asta, el trebuie sa creeze si bogatie. Dar poate ca nu creeaza bogatie tocmai pentru ca a uitat ca are un suflet… Poate e vorba de ceea ce s-ar numi o neputinta de ordin sufletesc mai mult. Dificultatea consta in cum trebuie sa combini, ca sa zic asa, aceste doua lucruri: aspectul sufletesc cu propasirea in plan material. Progresul material este important, data fiind situatia economica a tarii. De aceea noi nu trebuie sa ignoram, intr-o societate libera, propasirea materiala a poporului roman in numele unui capitalism care ar aduce opulenta monstruoasa doar pentru un grup restrans. Situatia periculoasa consta in faptul ca oamenii si-ar pierde in felul acesta increderea in libertate, democratie, economie de piata. In ceea ce spune Pike nu e vorba de distribuirea averilor, ci de bogatia pe care o creeaza un popor si de care ar beneficia doar un grup foarte restrans din acel popor. Chestiunea este de actualitate si in zilele noastre si nu numai in Romania. Noi trebuie sa avem in vedere dezvoltarea generala a tarii, nu a unui sau a unor grupuri restranse de interese. Pentru ca altminteri libertatea se diminueaza si se poate pierde! Ar trebui sa avem intelepciunea de a intelege ca o societate libera si un stat maret nu sunt acelea in care „apar atunci doua extreme – opulenta monstruoasa si saracia ingrozitoare; toate avantajele pentru putini si toate privatiunile pentru ceilalti, pentru popor.”. Pentru ca aceste doua extreme diminueaza atat libertatea societatii cat si maretia statului respectiv. Din pacate, in Romania, tendinta postdecemebrista a fost aparitia acestor extreme iar acum lucrurile se pot rezolva, dar mult mai greu… Din pacate, sunt inca necesare suferinte, pe care va trebui poporul sa le suporte, pentru a se realiza adaptarea la o viata libera, de care vorbeam mai sus. Insa aceste suferinte pot fi dimunate pentru popor daca se va actiona eficient si cu intelepciune, si cu bunacredinta. De ce sunt necesare aceste suferinte? Datorita perpetuarii unui model economic ineficient, bazat pe stat si pe amestecul masiv al statului in economie, care a creat o coruptie cvasi generalizata in societate, care diminueaza pe zi ce trece increderea oamenilor in ei insisi, in stat, in institutile statului, in justitie, in libertate, democratie, economie de piata, si de aici un sistem care sufera pierderi foarte mari, cu scurgeri masive de fonduri spre sectorul infractional. In felul acesta nu se poate crea bogatie. In felul acesta oamenii nu pot trai mai bine. Daca cetatenii iau ca model statul, iar statul e corupt, vor deveni si ei corupti – iata un mare pericol care atenteaza la interesele de baza ale cetatenilor. Mentinerea unui astfel de sistem, ca cel de pana acum, cu statul in prim-planul economic, inseamna saracire continua. Diminuarea rolului statului in economie va crea suferinte pentru popor. Oamenii trebuie sa stie lucrul asta. Insa statul poate sa contribuie la bunastarea generala printr-o politica inteligenta de investitii publice, care vor crea locuri de munca. Nenorocirea e ca pierderile pe care le sufera statul in actualul sistem sunt prea mari si nu se vede cum s-ar putea diminua. Speram in privatizari reusite si in atragerea investitorilor seriosi la noi in tara. Speram intr-un mediu de afaceri care sa-i stimuleze pe cei de bunacredinta, care vor sa munceasca si sa realizeze ceva. E nevoie de restabilirea optimismului, a increderii ca putem realiza mai bine si mai mult atat pentru noi insine, dar si pentru semenii nostri. Trebuie mai multa incredere in noi si in semenii nostri, mai multa intelegere pentru semenii nostri. Mie mi se pare ca in societatile etatiste increderea intre oameni se diminueaza. In societatile libere, increderea intre oameni creste pentru ca oamenii devin constienti ca nu mai e statul care sa-i ajute sau de la care sa obtina, printr-o forma sau alta de coruptie, vreun beneficiu, ci trebuie sa munceasca si sa aiba incredere in semeni si sa coopereze cu semenii lor. Sa ne gandim cum era in comunism, deci intr-o societate total etatista, cu Securitatea omniprezenta, lucru ce a condus la diminuarea increderii intre oameni, cu consecinte ce se vad si azi. Nici azi romanii nu prea mai au incredere in semenii lor, in alti romani, lucru destul de grav si care ne afecteaza atat in plan sufletesc si moral, cat si in planul material.

Noi nu trebuie sa avem in vedere crearea unui „om nou”, ci restabilirea resorturilor morale necesare, in „oamenii vechi”, unei vieti in libertate. Nici o noua „Epoca a ratiunii” clamata de Revolutia Franceza, intrucat „Ratiunea este derutata atunci cand are de-a face cu Infinitul” (Albert Pike). Noi trebuie sa restabilim credinta si speranta in oameni. Albert Pike spunea: „Ne riscam averea doar pe semnatura unui om aflat in cealalta parte a globului, pe care nu l-am vazut niciodata, bazandu-ne doar pe credinta ca acel om este cinstit. Credem ca e posibil asa ceva, pe baza afirmatiilor altora„, anticipand conexiunea multipla a afacerilor internationale de astazi, intr-o lume globalizata, multiplu interconectata. El vrea sa spuna ca atat libertatea cat si economia de piata libera trebuie sa se bazeze pe credinta si accentua spunand: „[…] noi trebuie sa gandim ca exista un Dumnezeu iubitor, intelept, drept si milostiv, o Inteligenta si o Providenta mai presus de orice, care se ingrijeste chiar si de cele mai mici lucruri si fapte. Credinta este o necesitate pentru om. Vai de acela care nu crede in nimic!” si „Credem ca o vointa actioneaza asupra altei vointe, credem in realitatea multor fenomene pe care ratiunea nu le poate explica”. Sunt lucruri fara de care nu se poate atinge o dezvoltare armonioasa si nici propasire materiala intr-o tara, si nici intarirea unui popor. Iar poporul nostru, din pacate, nu este unul intarit. De exemplu, nu este intarit in fata unei agresiuni din exterior. Si nu ma refer neaparat la o agresiune armata sau la una cibernetica, sau la una de natura terorista. In momentul cand nu-ti mai aperi interesele cum trebuie – lucru ce se poate constata cu usurinta – concluzia aceasta se impune. Aceasta slabiciune si superficialitate poate conduce la un dezastru si nu e necesar un razboi pentru a se realiza lucrul asta. Sa ne gandim, la limita, la dezmembrarea fostei Iugoslavii. Razboiul a fost o consecinta si nu o cauza. Poporul roman si-a castigat libertatea prin sange. De aceea calea de urmat nu poate fi decat cea a libertatii. Si de aceea noi trebuie sa ne pastram liberatea, sa stim s-o pastram. Noi avem naravul prost de a da vina pe unii si pe altii pentru esecurile noastre, fara sa ne vedem slabiciunile, fara sa ne vedem superficialitatea si ignoranta. Acest lucru este, el insusi, un semn de slabiciune, dar nu o slabiciune mantuitoare.

Trebuie sa admitem ca, in zilele noastre, exista un scurtcircuit, o intrerupere accidentala a ceea ce trebuie facut. Scopurile personale ale unora, neintelegerea adecvata a lucrurilor in cazul altora, determina aceasta incetare temporara a unei lucrari ce dateaza de mai bine de 20 de ani in Romania. Sa speram ca vom depasi repede si cu bine momentul acesta. Iata aici un exemplu. Europa trece de asemenea printr-un moment dificil, ce creeaza deruta, lucru care influenteaza, desigur, si tara noastra. Totusi, nu trebuie ca astfel de lucruri sa ne sperie. Noi trebuie sa urmarim evolutia noastra, nu involutia…

Schimbarea oamenilor este in desfasurare. Va trebui sa vedem unde am gresit, ce am gresit pentru a putea merge inainte cu bine.

Despre Justitia romana…

Cred ca e groaznic sa traiesti in propria ta tara si sa n-o intelegi… Dar, in definitiv, daca omul e o enigma, atunci de ce nu ar fi si tara, propria-ti tara, o enigma? As dori sa va spun cum vad eu Justitia romana… Dar, stiti cum e, daca incep sa comentez verdictul instantei dat in cazul Voiculescu si sa fac aprecieri asupra celor doi judecatori (tineri, din cate am inteles), cica dau palme statului de drept, daca nu cumva chiar il daram, desi eu platesc taxe si impozite, si din banii astia e tinuta si Justitia asta, din banii mei mananca si ea o paine destul de buna, si atunci de ce sa n-am dreptul sa comentez, asta nu inteleg. Ca daca nu am dreptul sa comentez, atunci nu mai platesc nici taxe si impozite… Dar eu mi-s motan constiincios si platesc pana la urma…

Mi-e teama ca am inceput sa divaghez… Dar, stiti cum e…? Adevarul este ca subiectul este atat de simplu, incat nici nu prea ai ce spune in multe cuvinte, o propozitie si se intelege, cred, totul. Or, eu nu vreau totusi o postare de o propozitie, desi ar fi foarte modern asa: simplu, concis, la obiect – exact caracteristicile stilului modern. Pai, sa incepem, nu?

Sa-mi fie cu iertare daca intru prea abrupt in subiect… Dupa parerea mea, Justitia romana se compune din doua tabere, de fapt, mai bine zis, din doua gasti. Politice. In Justitia romana totul e politic sau aproape totul. In tara asta, odata cu venirea comunismului, atunci in ’47, a disparut notiunea de dreptate, aceasta fiind inlocuita cu cea de politic. Ganditi-va, de pilda, ca ceea ce a fost Experimentul Pitesti, ce a avut in comun cu dreptatea? El nu are nimic comun cu dreptatea, el are totul in comun cu politicul. Trebuie inteles un lucru: in Romania, cand spui politic sau ca are legatura cu politicul, atunci lucrul asta trebuie inteles ca impus din exterior, de catre o Putere din exterior. Aici, pentru a intelege mai bine lucrurile, ar trebui sa spun cum exprima romanul la modul colocvial un astfel de lucru, el spune asa: „ii suge pula lui ala” sau „il pupa/linge in cur”. Evident, imi cer scuze pentru aceste exprimari, dar ele sunt foarte frecvent folosite de poporul roman si exprima cruda realitate: prin acest „pupat in cur”, liderii romani cauta sprijin din exterior ca sa-si tina scaunul. Asa fac toti. Spuneam ca in Romania nu se mai face dreptate si totul e, de fapt, politic. Ceea ce ramane este ura, o ura patologica, si nu cred ca gresesc deloc daca spun asa, o ura viscerala, intre cele doua gasti. E vorba de o gasca pe care am putea s-o numim basista si alta pe care am putea s-o numim pontista sau pesedista. Adevarul este ca promovarea in Justitie nici nu se poate face altfel decat daca esti intr-una din aceste gasti, altminteri esti respins a priori. Repet, meteahna asta aparuta pe vremea comunismului, si anume ceea ce generic se numeste aspectul politic, se continua si acum. Daca vreti, putem reformula spunand ca, la noi, Justitia face mai multa politica decat dreptate. La politica inainte, la dreptate inapoi!! Intre aceste doua gasti, relatiile par, la prima vedere amabile: oamenii sunt politicosi, se saluta, nicio problema. Realitatea insa e alta: de fapt si de drept, intre cele doua tabere e un razboi atroce!!! Cu pistoalele pe masa, cum se zice!! Cum vine un regim la putere, incepe sa-si promoveze oamenii, mai ales in punctele cheie si sa-i indeparteze pe cei din vechiul regim. Prin tot felul de proceduri administrative, fireste. Trebuie sa te astepti la asta. Vin oamenii noului regim care incep sa taie si sa spanzure. Eu cred ca ar trebui spus un lucru: Constitutia noastra e un amestec de constitutie comunista cu elemente capitaliste, pluraliste, democratice. In general vorbind, e foarte confuza si, referitor la Justitie, face posibila separarea pe gasti politice. Trebuie, cred, subliniat faptul ca nu e o Justitie potrivita pentru o Lume Libera sau, daca doriti o lume liberala, in care sa domneasca libertatea. In Romania omul nu se simte liber, serviciile secrete au puteri discretionare, la fel si DNA, un fel de Directia Generala a Securitatii Poporului. Suntem o tara relativ mica, dar avem o inflatie de servicii secrete, nu cred ca mai gasesti in alta parte asa ceva. Citeam mai demult un articol scris de Cristian Troncota, dar din pacate e foarte demult si nu pot sa pun un link si am sa citez din memorie cu toate scuzele de rigoare daca omit ceva, care spunea ca in Romania, prin anii ’50-60, DGSP avea mai multi angajati decat CIA si FBI la un loc. Mai spre zilele noastre cred ca nu e cineva care sa nu fi auzit de celebrul Doi Si Un Sfert… Si atunci la ce servesc oare toate aceste servicii secrete, cu un numar atat de mare de salariati, ca meteahna s-a pastrat si in zilele noastre, da’ ce credeati? Sa ne apere de spioni? De rusi? De terorism? Unul din motive este ca rolul guvernului sa fie cat mai mare – caracteristic statelor unde domnesc regimuri de autoritate personala in special. Dar mai e si alt motiv, nu v-ati prins? Nu cumva mai e si acela de a-l urmari, de a-l supraveghea tot timpul pe cetatean? 😉 Bineinteles, Justitia vine si intregeste tabloul, intrucat primeste informatii de la serviciile secrete, pe care le foloseste, chiar daca e legal sau nu, in demonstrarea vinovatiei cuiva, pentru ca la noi sarcina Justitiei e sa demonstreze vinovatii si nu nevinovatii. Pentru ca la noi primeaza politicul, din aceasta cauza e ingrozitor de greu de construit statul de drept, unde trebuie sa primeze dreptatea.

Hai, sa nu-mi spuneti ca nu va e frica de Basescu! 😉  Noi vrem sa fim o tara occidentala sau ca ei, dar numai la noi si in alte tari asemanatoare noua, nu lor, autoritatea Presedintelui, care ar trebui sa fie angajatul meu, este precum cea a stapanului meu. In tara asta sa stiti ca e posibil ca Voiculescu sa nu fi fost deloc vinovat. Insa a fost condamnat pentru ca a dat Basescu ordin, zambind, sa fie trimisi doi judecatori tineri care sa faca treaba. Ca sa iasa el invingator. Aia batranii au facut pasul inapoi, va dati seama! 🙂 Oameni cu experienta. Pe cand astia mai tineri, ori vor sa se evidentieze si atunci le trebuie ceva barosan la CV, ori sunt mai slabi de inger si tipi de doua-trei ori la ei si ei executa, mai ales daca sunt datori partidului cu vreo promovare. Monstruos este urmatorul lucru: daca sentinta data in cazul Voiculescu reprezinta o executie politica, atunci oricarui dintre noi i se poate intampla ceva asemanator. In tara asta trebuie sa-ti fie frica de angajatul tau, Presedintele. Aceasta stare nefireasca de lucruri si explica de ce romanii isi omoara destul de des conducatorii. Condamnarea lor la moarte e mai intotdeauna insotita cu chef si voie buna! Se joaca hora, se bea o tuiculita, se ridica paharul si se toasteaza!! Romanii se bucura, nu mai pot de bucurie, dupa ce-si omoara conducatorii!! 🙂 Nu, nu trebuie sa va sperie lucrul asta: este bucuria unui nou inceput! Bineinteles, din aceste lucruri transpare o degenerescenta a rasei noastre: oameni care nu se mai suporta, nu mai vor sa traiasca impreuna, o tara in care nu se prea mai fac copii, imbatranita, care incetul cu incetul se stinge. Ura dintre cele doua tabere sau gasti este intretinuta de ceea ce se numeste fanatismul de partid, care il distruge sufleteste pe om. Fanatismul de partid se concretizeaza prin ura fata de cei din celalalt partid. Din fericire, nu se omoara intre ei, pentru ca nu e posibil lucrul asta. Dar daca ar fi posibil, s-ar omori si intre ei, fara indoiala. Acesti oameni din Justitie sunt atat de distrusi sufleteste, au sufletele atat de moarte, incat nici nu pot sa faca, prin actul de Justitie, dreptate. Virusul comunismului se transmite si e prezent si acum… Chiar ma face sa cred ca cei care au hotarat ca in Romania sa patrunda comunismul au dorit sa faca un mare rau acestei tari si poporului ei. Virusul asta se transmite si la oamenii tineri, fara indoiala. Am privit cu surprindere altceva, reactia Comisiei Europene:

Ziare.com

Voiculescu, condamnat Reactie de la Comisia Europeana (Video)

Se arata, printre altele, ca:

„Angela Filote, sefa Reprezentantei Comisiei Europene, a declarat vineri ca, in cazul Voiculescu, Justitia a trebuit sa faca fata unui test de stres care nu poate fi subestimat.

„Nu este rolul meu sa comentez o decizie a Justitiei independente dintr-un stat membru al Uniunii Europene. Este insa evident ca justitia a trebuit sa faca fata unui test de stres care nu poate fi subestimat.

Important este efectul educativ al actului de justitie, astfel incat coruptia sa devina, si in Romania, un fenomen inacceptabil social”, a declarat Filote, la solicitarea HotNews.ro.

Voiculescu, condamnat la 10 ani de inchisoare – LIVE

Dan Voiculescu a fost condamnat la 10 ani de inchisoare cu executare, in dosarul privatizarii frauduloase a Institutului de Cercetari Alimentare.

Judecatorii Curtii de Apel Bucuresti au dat, vineri, sentinta definitiva si executorie in dosarul ICA si pentru ceilalti 12 inculpati.

Totodata, judecatorii au decis sa-i confiste lui Dan Voiculescu mai multe terenuri, dar si imobilul in care se afla postul Antena 3 si sediul Grivco.

Inainte de aflarea sentintei, Dan Voiculescu a declarat ca nu se va preda, va astepta sa-l ia politia de acasa, insa masina care-l ducea spre resedinta sa din Corbeanca a facut cale intoarsa si l-a adus la sediul IPJ Ilfov. In jurul orei 18:40, o duba a Politiei l-a dus la Rahova.” (subl. mea)

„Important este efectul educativ al actului de justitie”… Efectul educativ? Eu credeam ca efectul trebuie sa fie acela de a se face dreptate. Efectul educativ al actului de Justitie se traduce in romaneste prin ceea ce in cadrul Experimentului Pitesti se numea reeducare, prin pedepse psihologice, doar ca acum nu se mai apluica torturi (asa cred). Uitati-va ce spune comunista asta:

„Important este efectul educativ al actului de justitie, astfel incat coruptia sa devina, si in Romania, un fenomen inacceptabil social”, a declarat Filote”

Deci ni se induce faptul ca trebuie sa acceptam, noi, ca popor, ca avem o serie de trasaturi criminale intrucat in Romania coruptia e un fenomen acceptabil social. Ia uitati, va rog, ce spune Wikipedia la Experimentul Pitesti, ce arata printre altele:

„Deținuții erau siliți să accepte noțiunea că membrii propriilor familii aveau tot felul de trăsături criminale, grotești; au fost obligați să scrie autobiografii false, care cuprindeau diferite instanțe de comportament pervers.^[14] Conform relatărilor lui Dumitru Bacu: „Prin injectarea treptată de informații opuse celor acceptate dintotdeauna ca reale și adevărate în subconștientul victimei, prin alterarea și deprecierea constantă a realității existente și înlocuirea ei cu o imagine fictivă, re-educatorul a obținut în final scopul demascării: să facă minciuna atât de reală pentru victimă încât aceasta va uita ceea ce pentru el înainte avea sens.”^[16] Asta a dus la un „revers complet, pentru un timp nedeterminat, al valorilor în care victima crezuse până atunci”.^[17]” (subl. mea)

Asa si noi acum, suntem siliti sa acceptam ca avem tot soiul de trasaturi criminale, ca suntem perversi etc. Asta face aceasta comunista imputita, pe nume Angela Filote, ne inoculeaza astfel de lucruri, subtil. De fapt, ceea ce ni se intampla este un Experiment Pitesti mai soft, mai moale adica, fiind vazuti inferiori din punctul de vedere al caracteristicilor de rasa pentru ca suntem saraci. Parerea mea este ca, la popoarele nordice, a fi sarac e sinonim cu inferioritatea de rasa! Chiar am vazut la televizor o chestie: doi romani care traiau de multa vreme intr-o tara nordica. Si la granita le era pur si simplu stricata masina sa vada daca nu cumva au furat ceva. Caracterul hitlerist al acestor state este evident. Spui nordic, spui nazist, hitlerist!! Angela Filote, in schimb, este o barladeanca de a noastra, da’ ce credeati? A ajuns si ea pe la Comisie, e platita gras acolo si vorbeste impotriva romanului, cum ii dicteaza aia p-acolo, ca de aia ia atata amar de leafa!! Iar in final as dori sa va prezint o poza care, de fapt, in felul ei este o capodopera si pe care as intitula-o foarte plastic Moartea Razand:

Doar stiti cine e… 😉

Asta e parerea mea cat se poate de sincera despre Justitia romana. Chiar am cautat sa exprim exact ceea ce simt si gandesc. Trebuie stiut ca in Romania de multa vreme nu se mai face lucrul asta si ca sportul curent e sa gandesti una si sa spui cu totul altceva.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.