Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Colonelul Dogaru…

Iata un lucru intr-adevar interesant! 🙂

Va recomand sa cititi pana la capat aceste doua articole din Gandul si Evenimentul Zilei in legatura cu Acordul respectiv:

Colonelul Dogaru bagă mortul în casa USL. La ce s-au angajat Ponta, Constantin şi Chiţoiu când au semnat CONTRACTUL cu „societatea civilă”

Dovada loviturii de stat: Victor Ponta se angajează să îngenuncheze Justiţia

E, oare, vreo diferenta? Sunt prezentate identic lucrurile?

Pe de alta parte, Dl. Cristian Preda ii solicita D-lui. Ponta „sa denunte formal orice legatura cu aventura politica in care il impinge dl. Dogaru”. Dar iata ce arata articolul din Gandul:

Victor Ponta: Este o tâmpenie

Premierul Victor Ponta contrazice însă afirmaţiile liderului SCMD. El spune că totul este „o minciună ordinară de campanie” şi că ideea desfiinţării CCR, ANI, DNA, CNSAS este o „tâmpenie.

„Este o tâmpenie, cum să fim de acord cu desfiinţarea Curţii Constituţionale, a ANI, a DNA, a CNSAS. Nu se poate aşa ceva. Fiecare om are dreptul să ceară ce vrea, dar nu pot fi de acord. De aceea, nici nu am semnat vreodată aşa ceva. Este o minciună ordinară de campanie. Acordul are o singură pagină şi prevede că de pe 18 iulie şi până la începutul campaniei electorale şi până la începerea campaniei electorale vor fi identificate obiectivele comune în urma discuţiilor. Restul nu are nicio legătură cu celălalt document, fiecare cere acolo ce vrea”, a declarat pentru gândul premierul Victor Ponta.

Primul ministru a adăugat că „este o făcătură clasică” prin punerea alături a două documente care nu sunt legate.

„Eu am semnat o pagină, atât. Nici nu cunosc restul obiectivelor. Este o făcătură clasică prin punerea alături a două documente care nu sunt legate. Restul, ce vor ceilalţi oameni nu este problema noastră”, a fost concluzia lui Victor Ponta.

Daniel Constantin: Am semnat o singură foaie, nu am avut anexe

Preşedintele PC, Daniel Constantin, a cărui semnătură apare pe Acord, a declarat pentru gândul că a avut în faţă o singură foaie, care nu cuprindea niciun fel de obiective.

„Documentul pe care l-am semnat nu avea niciun obiectiv ataşat. Repet, documentul pe care l-am semnat era doar un acord de principiu pentru stabilirea obiectivelor comune. Noi am avut în faţă o singură foaie, celelalte documente nu au fost anexă. Dacă erau anexă se spunea pe documentul iniţial că are anexe”, a precizat pentru gândul preşedintele PC.

El a dezminţit semnarea unui acord care să prevadă desfiinţarea CNSAS, ANI, DNA.

„Sub nicio formă nu suntem de acord cu desfiinţarea Curţii Constituţionale, sub nicio formă nu suntem de acord cu desfiinţarea DNA şi ANI”, a afirmat pentru gândul Daniel Constantin, preşedintele PC.”

Pe de alta parte, articolul din Evenimentul Zilei arata ca:

Guvernul va renunţa la „marea privatizare”, respectiv vânzarea Tarom, Cuprumin, CFR Marfă, CFR Călători şi Cuprumin.

Insa evenimentele recente, legate si de Acordul preventiv cu FMI, infirma ipoteza asta – aici si aici. Lasand la o parte faptul ca Dl. Ponta are cateodata obiceiul ironiei, sarcasmului devastator ( 😆 ), eu cred ca atunci cand a zis ca „este o tampenie” a vorbit serios. De aceea, pe cale de consecinta logica, daca e asa cum spune Dl. Preda:

„Discutia a redevenit actuala, dupa ce ieri dl. Dogaru a anuntat ritos ca, impreuna cu “trupele” sale, va provoca “haos” daca judecatorii Curtii Constitutionale vor invalida referendumul din 29 iulie.”

deci daca Dl. Dogaru va incerca sa provoace sau chiar va provoca „haos cu militari”, lucru ce are conotatii penale, atunci Dl. Dogaru va fi supus rigorilor legii din Romania (fara nicio ironie de data asta!). Pentru ca Dl. Ponta a zis un lucru, intr-un alt context, ce-i drept, si anume ca: „aici suntem la Guvernul Romaniei, nu la USL” (citat din memorie).

In articolul din Evenimentul Zilei se spune ceva foarte interesant:

„Nu ne vindem ţara”

Liderii coaliţiei majoritare şi cei ai sindicatelor şi ONG-urilor reunite în consiliul societăţii civile au convenit, de principiu, şi asupra unor chestiuni sociale şi economice.

În principiu, ar urma să fie blocate privatizările şi să fie reluate angajările în sistemul bugetar. Poliţiştii disponibilizaţi, urmare a concedierilor din sistemul bugetar, ar trebui să fie reangajaţi. CNSC, reprezentat de către preşedintele Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, colonelul Dogaru, anunţă, în acelaşi document, că doreşte „schimbarea regimului”, prin demisia preşedintelui României şi alegeri anticipate separate.

Ar urma să fie elaborat un nou Cod al muncii, guvernul va renunţa la disponibilizări, iar staţiunile de tratament ar urma să fie administrate de pensionari „deoarece ei le-au construit”. Staţiunile de odihnă ar urma să fie administrate de către sindicate.”

Sa fie blocate privatizarile si sa fie reluate angajarile in sistemul bugetar… Ok! Dar bani de unde?? Apoi zice: „staţiunile de tratament ar urma să fie administrate de pensionari „deoarece ei le-au construit”. Staţiunile de odihnă ar urma să fie administrate de către sindicate”. O gandire „demna” de Premiul Nobel!! 😆 De ce trebuie administrate de pensionari? Ca ei le-au construit! 😉 . Observati ca nu e vorba de o statiune de tratament, ci de toate statiunile de tratament !! Pai, de unde sa aiba pensionarii bani sa administreze toate statiunile de tratament???? Statiunile de odihna trebuie administrate de sindicate. De ce? De unde bani la sindicate pentru ca sa administreze toate statiunile de odihna din Romania??? A, nu pensionarii sau sindicatele trebuie sa aiba bani, ci statul, ei doar sa le administreze. Pai, statul de unde sa aiba bani, cand statul n-are bani, ca de asta si Acordul Preventiv cu FMI… Din cauza asta e nevoie de investitori privati seriosi, care sa aiba fondurile necesare pentru administrarea statiunilor de odihna si tratament. Si apoi de ce pensionari si nu oameni tineri, intreprinzatori, de buna credinta, care vor sa faca o treaba foarte buna, entuziasti? De ce sa nu promovam astfel de oameni? Promovam pensionari?? Pe mine ma stupefiaza gandirea asta, mai mult decat „haosul cu militari”, care e o aberatie clara. Aceasta „gandire” economica are consecinte cu mult mai grave: trage in jos Romania! Face imposibila dezvoltarea tarii! Auzi, sa le administreze pensionarii… Pensionarii, nu altcineva! Nuuuuu, nuuuu, nicidecum oameni tineri, harnici si priceputi! Exclus! Pensionarii!! „Ca ei le-au construit”, n-asa? Eu stau si ma intreb: oamenii acestia in ce timp traiesc? Nici macar pe vremea comunismului nu s-a pus asa problema: ca pensionarii sa fie administratori. Inca pe vremea aceea ieseai la pensie si la pensie ramaneai! Nu mai vorbesc de faptul ca nu se pune problema competentei manageriale, a competentei in marketing, ci doar „ca ei le-au construit”. Daca lucrurile stau asa, atunci Elena Udrea a fost foarte buna ca ministru. Imi pare rau, dar in document chiar scrie de treaba asta cu pensionarii. Daca veti citi articolul din Gandul, acolo e dat tot documentul, iar chestia cu administrarea de catre pensionari si sindicatele o puteti vedea aici. Este foarte grav ca astfel de think tank-uri, precum Consiliul National al Societatii Civile (CNSC), au o asemenea „gandire”.

Pe termen lung, desigur…

august 13, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Somajul…

Iata un articol foarte interesant despre somaj, din Evenimentul Zilei,Flag of the International Labour Organization.... care m-a pus pe ganduri:

Scenariu sumbru pe piața muncii: 75 de milioane de ȘOMERI TINERI, în 2012

Se arata, printre altele, ca:

„În acest an, numărul tinerilor fără loc de muncă va ajunge la circa 75 de milioane, adică 12,7% din forţa de muncă tânără la nivel global cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani. Asta înseamnă o creştere cu aproximativ 4 milioane faţă de 2007, arată un raport publicat de International Labor Organization (ILO). […]

În 2010, 15,6% din tinerii din Statele Unite nu erau nici angajaţi, nici nu urmau o formă de învăţământ sau de pregătire profesională. În Uniunea Europeană, rata a crescut cu 1,9% faţă de nivelul din momentul pre-criză de 10,9%, şi a depăşit 15% în Bulgaria, Italia, Irlanda, Letonia, România şi Spania.”

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

mai 22, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

Amalgam…

… cu doua stiri din Evenimentul Zilei si doua din Romania Libera, care mi-au atras atentia si pe care le voi expune…

Pe scurt

MIŞCĂRI SPECTACULOASE în BOR: se întăreşte Mitropolitul Ardealului, unul din favoriţii Patriarhului Daniel

Martin Schulz, președintele PE, către premierul Viktor Orban: Nu ne luați drept idioți

Franţa provoacă o ruptură în sânul NATO criminalizând negarea genocidului armean

Monarhiile din Golf îşi retrag observatorii din Siria şi cer sprijinul Consiliului de Securitate al ONU

Iata ca am dat peste un alt articol interesant, pe care il pun tot aici, mutand centrul de greutate al amalgamului pe zona Orientului Mijlociu:

Americanii îşi sporesc prezenţa militară în Golf

Iata ce se arata printre altele:

„Miniştri de Externe ai celor 27 au convenit ieri să impună un embargou împotriva produselor petroliere iraniene ca sancţiune împotriva programului nuclear al Teheranului. Decizia vine a doua zi după ce şase nave conduse de portavionul USS Abraham Lincoln au trecut ieri prin strâmtoarea Ormuz în Golful Persic.

Printre măsurile anunţate se numără interzicerea imediată a tuturor contractelor noi de import de petrol iranian şi încheierea celor existente până la 1 iulie. În plus au fost adoptate sancţiuni suplimentare împotriva Băncii Centrale iraniene şi a cel puţin unei alte bănci.

Europenii ca în acest fel să forţeze regimul de la Teheran să revină la negocierile privind programul nuclear iranian şi să evite, în acest fel un nou conflict armat în Orientul Mijlociu. Potrivit New York Times, însă, oficialii de la Washington sunt sceptici că această duritate regăsită în special de către Franţa şi Germania va avea efectul dorit. Asta nu înseamnă însă că americanii nu salută cu entuziasm decizia luată de UE pentru că Statele Unite se află în an electoral iar ultimul lucru pe care şi-l doreşte preşedintele Obama este un nou conflict în Golf.

Câlcâiul lui Ahile, din nou Grecia

Pe de altă parte, nu este sigur că embargoul va funcţiona. La vremea lui, Irakul lui Saddam Hussein a speculat eficient golurile din embargoul ONU iar petrolul irakian şi-a găsit drumul spre ţări europene precum Italia sau Franţa. Şi în cazul embargoului împotriva Iranului există mai multe puncte slabe, cel mai important fiind că nu toate ţările europene importă aceeaşi cantitate de petrol iranian, ca unele vor fi afectate mai serios iar altele deloc. Uniunea Europeană importă în ansamblu aproximativ 20% din petrolul iranian dar distribuţia este disproporţionată. Astfel, ţările nordice cumpară cantităţi nesemnificative sau deloc petrol iranian în vreme ce aprovizionarea Spaniei şi Italiei vor fi afectate serios. Dar ţara europeană care este dependentă absolut de petrolul iranian este Grecia. Mai mult, Grecia beneficiază de aranjamente financiare extrem de avantajoase pentru importurile de petrol iranian – preţ mic, şi eşalonări de plăţi – la care, în actualele condiţii de criză nu poate renunţa. Din acest motiv, Grecia a cerut o amânare a embargoului până în octombrie dar nu a obţinut decât un angajament că pănă la 1 mai se va realiza o revizuire a măsurilor adoptate. Dar dacă Grecia nu va obţine compensaţii care să acopere pierderile cauzate de embargo, este foarte posibil să dezerteze din grupul european pentru simplul motiv că nu poate achita nota de plată pentru importurile de petrol.”

Si intr-o cu totul alta ordine de idei…

Nominalizări la Oscar 2012. Vezi ce surprize au apărut

Mai marim amalgamul cu un update 🙂 .Adevarul e ca se intampla multe in lume. Si aflam lucruri foarte interesante:

Romania Libera:

Media pro-Putin îl atacă pe ambasadorul SUA la Moscova: Michael McFaul e „implicat în intrigi şi conspiraţii“

In articol, printre altele, se arata ca:

„Încă din a doua sa zi de muncă, Michael McFaul, noul ambasador al Statelor Unite în Rusia şi arhitectul programului de „resetare“ a relaţiilor dintre cele două ţări, a făcut cunoştinţă cu stilul agresiv al jurnaliştilor ruşi – şi cu paranoia acestora.

Presei pro-guvernamentale sau de stat din Rusia nu i-au trebuit mai mult de 48 de ore de la intrarea în funcţie a lui Michael McFaul pentru a îl ataca pe acesta cu o ferocitate la care americanul probabil că nu se aştepta. Dacă prima sa activitate în funcţie – o întâlnire cu mai mulţi oficiali ruşi, care a avut loc în cadrul vizitei la Moscova a vicesecretarului de Stat William Burns, nu s-a bucurat de prea mult răsunet, cu atât mai mare a fost vuietul media moscovite când, în cea de-a doua zi de muncă a lui McFaul, acesta a primit la sediul ambasadei mai mulţi reprezentanţi ai opoziţiei şi ai societăţii civile. Deşi şi această întâlnire a făcut parte din programul lui Burns, televiziunile şi presa au dezlănţuit atacuri furibunde la adresa lui McFaul.

Un biet expert în promovarea democraţiei

Astfel, Mihail Leontev, un analist al televiziunii de stat Kanal 1, a întrebat retoric dacă McFaul, autorul cărţii „Revoluţia neterminată din Rusia. Schimbarea politică de la Gorbaciov la Putin”, a venit în Rusia „pentru a lucra în specialitatea sa, şi anume terminarea revoluţiei”, după cum relatează cotidianul american The Washington Post. „McFaul nu este expert în Rusia, ci doar în promovarea democraţiei”, a continuat Leontev, sugerând mai târziu că Institutul Naţional pentru Democraţie, pentru care McFaul a lucrat în anii ’90 în Rusia, era „cunoscut drept foarte apropiat serviciilor secrete americane„.

O zi mai târziu, Alexei Puşkov, moderatorul unei emisiuni de televiziune şi totodată şeful Comitetului Parlamentar pentru Afaceri Externe, a avertizat în emisiunea sa că McFaul ar putea să piardă „privilegiul” de a se întâlni cu oficiali ai guvernului în cazul în care va fi văzut drept un aliat al opoziţiei.

Nici presa scrisă nu a fost mai îngăduitoare cu ambasadorul american, un editorialist al cotidianului Izvestia scriind că numirea lui McFaul este o întoarcere în secolul 18, când „participarea unui ambasador la intrigi şi conspiraţii de curte era la ordinea zilei”.

McFaul: „O să fie distractiv!”

Pentru McFaul, atacurile presei nu sunt primul său contact cu modul relativ violent de discuţie practicat uneori în Rusia; conform departamentului de ştiri al Universităţii Stanford, în 1994, în timp ce îşi completa doctoratul, McFaul a fost înfierat verbal de neo-fascistul Vladimir Jirinovski într-un discurs al acestuia din parlamentul rus. Două zile mai târziu, un necunoscut a tras un glonţ prin geamul biroului lui McFaul din campusul de la Stanford.” (subl.mea)

Datoria publică a Marii Britanii a depăşit pragul de 1.000 miliarde de lire sterline

In articol se arata ca:

„Datoria publică a Marii Britanii a depăşit la sfârşitul anului trecut pentru prima dată pragul de 1.000 miliarde de lire sterline şi scoate în evidenţă dificultăţile administraţiei britanice în încercarea de a reduce datoria, în contextul semnelor tot mai puternice că economia reintră în recesiune, potrivit Mediafax.

Chiar dacă guvernul a împrumutat în decembrie 13,7 miliarde de lire sterline, cu 2 miliarde de lire mai puţin ca în aceeaşi perioadă a anului trecut, datoriile totale, excluzând costurile salvării sectorului financiar, au urcat la 1.004 miliarde de lire (1.206 miliarde de euro), potrivit Reuters. Suma este cea mai mare începând din 1993, când au început să fie înregistrate date, şi echivalează cu 64% din PIB.

Împrumuturile guvernului britanic s-au situat în decembrie sub aşteptările analiştilor, de 14,9 miliarde de lire.

Economiştii au avertizat că finanţele publice s-ar putea afla sub presiune în cele trei luni rămase până la încheierea actualului an financiar, întrucât creşterea mai slabă reduce veniturile din taxe şi majorează cheltuielile cu beneficii sociale.

Autrorităţile britanice vor anunţa, miercuri, o contracţie de 0,1% pentru trimestrul al patrulea al anului trecut, iar economiştii anticipează o continuare a contracţiei în primele trei luni din acest an.” (subl.mea)

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

ianuarie 24, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre proiectul Ecaterinei Andronescu…

Fara indoiala ca acest proiect legislativ a starnit o vie dezbatere, pe buna dreptate. Despre ce propune acesta se poate citi aici, dar si aici, si despre dezicerile, chiar din randul PSD, fata de acest proiect se poate citi aici. Adevarul e ca toata lumea critica acest proiect, dar se rezuma la ceea ce este evident. Se poate observa din articolele citate din Evenimentul Zilei ca acest proiect este privit critic chiar de Olguta Vasilescu, care a facut cerere la Biroul Permanent al Senatului sa-si retraga semnatura de pe acesta (specificand faptul ca semnatura dansei ar apare acolo dintr-o eroare a consilierilor de la grupul PSD din Senat) si chiar de Victor Ponta. De la Putere la Opozitie, toata lumea infiereaza acest proiect (cu manie proletara, desigur), toata lumea e scandalizata in ultimul hal, toti isi manifesta o dezaprobare vie, etc.

Si atunci cum e? E chiar atat de rau proiectul propus de D-na Andronescu? Chiar nu are nimic bun? Nimic, nimic? La o prima vedere, superficiala, s-ar parea ca asa stau lucrurile, ca acest proiect este rau, este absurd, ca nu poti gasi, oricat ai cauta, nimic bun. Dar nimeni nu se gandeste la un alt lucru: ce facem cu sistemul universitar romanesc? Ce facem, in conditiile in care procentul celor care au promovat la BAC-ul de anul acesta a fost foarte mic, dezastruos de mic? De observat ca la a doua sesiune a bacalaureatului de anul acesta au promovat doar 16,06% din cei inscrisi. Ce inseamna lucrul asta: mai putini studenti la facultati. Sa presupunem ca anul viitor promovabilitatea la BAC va fi si mai mica decat anul acesta, sa punem raul inainte. In atari conditiuni riscam sa nu se mai poata ocupa numarul de locuri la facultati si universitati. Practic, aceste facultati si universitati isi vor pierde ratiunea de a exista, in conditiile in care vor exista tot mai putini studenti. Or, lucrul acesta ar justifica inchiderea lor. De ce sa mai mentii atatea facultati daca numarul doritorilor de a urma o facultate scade dramatic? Practic, ceea ce s-a intamplat anul acesta la Bacalaureat loveste direct in sistemul universitar romanesc. Practic, il arunca in desuetitudine, in derizoriu. Actuala Putere nu a gasit solutii la aceasta problema: interesul scazut al elevilor pentru invatatura. Este o problema sociala foarte spinoasa. Nu spun ca actuala Putere ar fi intru totul vinovata de aceasta situatie. Pe undeva este vinovata, deoarece nu a reusit sa creeze un climat favorabil din punct de vedere economic pentru un grad de ocupare cat mai mare al fortei de munca, conform pregatirii profesionale a fiecaruia. Daca ar fi facut-o, poate ca tinerii ar fi fost mult mai motivati sa puna mana pe carte si sa invete serios. Traian Basescu zambea a rade cand a aflat ca motivul acestui procent foarte mic al celor ce au promovat BAC-ul se datoreaza faptului ca nu au mai putut sa copieze – un ras nervos, desigur, inteleg asta. Numai ca nu reprezinta o solutie la aceasta problema! Trebuie spus ca Puterea nu a venit cu solutii. Si eu cred ca nici nu se inteleg foarte bine cauzele acestui dezinteres din partea elevilor. Eu am vorbit cu mai multi oameni maturi care-mi spuneau: „la ce bun sa inveti integrale, teoreme, si altele de genul asta, ca oricum nu te ajuta la nimic, mai apoi, in viata”. Cred ca aceste lucruri li se inoculeaza elevilor din familie, ca oricum e inutil sa inveti, spre exemplu, despre vectori, sau despre nu stiu ce gen literar. E inutil pentru ca aceste lucruri nu-ti folosesc la nimic in viata. Mentalitatea aceasta e prezenta in lumea romaneasca de azi, din pacate. Important a ajuns sa fie sa ai o afacere, nu sa stii carte. Sa faci bani, nu sa stii sa rezolvi o integrala. In felul acesta dezinteresul pentru invatatura e promovat pe scara larga in societate. Pentru ca la noi, in societatea noastra, de-alungul timpului, o valoare sanatoasa precum munca s-a falsificat printr-o intelegere rudimentara a spiritului de afaceri. Cu alte cuvinte, important ar fi sa ai spirit de afaceri si sa-l cultivi pe acesta, nu sa muncesti, pentru ca in felul acesta ai ajunge bine in viata, asta insemnand, in principal, sa ai bani multi (mai multi decat vecinul – stiti chestia aia cu capra vecinului). Dar unde ajunge Romania in felul acesta? Inchiputiva ca ar trebui inchise mai mult de trei sferturi din numarul de facultati existente… Nu vad de ce facultatile private s-ar afla intr-o situatie mai buna… In felul acesta Romania ajunge o tara de lumea a treia, o tara, pana la urma, incompatibila cu Uniunea Europeana, o tara menita parca a se infunda tot mai mult in mizerie. Pana la urma chiar si statutul de tara membra a Uniunii Europene ar fi pus in pericol in felul acesta. O tara care ar ajunge sa aiba un sistem universitar compus, spre exemplu, din trei facultati. Regresul ar fi evident. Si nici sa nu ne imaginam ca tari precum Olanda, Finlanda sau Franta ne-ar privi mai cu mila decat acum: dimpotriva, dispretul lor la adresa noastra ar fi si mai mare! Nu am face altceva decat sa demonstram, noi, nu altii, ca Romania nu are ce sa caute in UE. Daca sistemul universitar romanesc s-ar prabusi, Doamne fereste, scenariul descris mai sus ar deveni cat se poate de plauzibil.

Adevarul este ca intreaga clasa politica este responsabila de aceasta situatie, reflectata de rezultatele de anul acesta de la Bacalaureat. S-a tot vorbit si se tot vorbeste de reforma in invatamant, iar epilogul este acest dezastru de la BAC. Lucru ce arata ca asa zisele reforme de pana acum n-au slujit la nimic. Ba dimpotriva, au inrautatit lucrurile.

S-au pus „tunurile” pe D-na Andronescu. Chiar si PSD e impotriva domniei sale. Eu cred ca ar trebui sa avem mai intai noi mila de noi insine. Sigur, acest proiect nu reprezinta o solutie. Reprezinta, totusi (cum sa spun?), un compromis, daca se poate spune asa. Sau, daca doriti, o solutie ad hoc la situatia de acum. Nu cea mai buna, desigur. Nu cea mai inspirata. Dar, cu toate acestea, reprezinta ceva si, dupa parerea mea, e mare lucru ca PSD a venit cu ceva, de vreme ce ceilalti nu au venit cu vreo solutie. Ideea e ca Statul trebuie sa sustina mentenabilitatea sistemului universitar romanesc. Lucrul acesta e realizabil, daca protejezi sistemul.  Pentru ca dezinteresul tinerilor pentru invatatura arunca in derizoriu tot sistemul de invatamant din Romania. Rezultatele de la Bacalaureat releva faptul ca avem de a face cu un fenomen de masa, nu cu unul oarecare. Iata de ce daca eram in locul D-lui Victor Ponta nu m-as fi grabit sa ma dezic de acest proiect. As fi cautat sa-l explic mai bine si sa explic consecintele acestei situatii nefericite, cu atat de putini care au promovat Bacalaureatul, asupra intregului sistem de invatamant de la noi si asupra tarii. Pentru ca acum nimic nu garanteaza ca, in conditii de corectitudine a examenelor de la BAC, la anul rezultatele vor fi mai bune decat anul acesta. Criza economica si financiara agraveaza aceasta situatie. Personal, doresc sa vad aceasta situatie ca fiind temporara (pe termen scurt) si NU permanenta. Observati ca nu laud proiectul D-nei Andronescu, dar nici nu-l dezaprob. In conditii normale l-as dezaproba, fireste. Dar in conditiile de acum nu-l dezaprob, pentru ca nu putem risca faptul ca sistemul universitar sa intre pe o curba descendenta, cea a distrugerii, lucru ce ar pune in pericol intregul sistem de invatamant de la noi. Daca nu vrem sa ajungem o tara de analfabeti, atunci trebuie macar sa protejam sistemul de invatamant actual, daca n-am fost capabili sa-l reformam intr-un mod corespunzator, pentru ca macar sa putem sa-l reparam mai incolo si sa-l aducem in starea de a fi performant cu adevarat. Pentru a nu fi prea tarziu lucrul acesta. Cum sa spun… acest proiect are un defect major, e adevarat: e vulnerabil, este usor de expus criticilor dure, „evident” indreptatite. Cu toate acestea ideea proiectului trebuie luata in seama si trebuie inteleasa, dupa parerea mea, ca o solutie de moment intr-o situatie disperata. Mai bine ceva decat nimic, dupa cum aratam si mai sus. Ceva, pana vom avea luciditatea necesara de a gasi cele mai bune solutii. Este prea usor desconsiderat acest proiect, cu atat mai mult cu cat, repet, nu se vad solutii. Iar lipsa acestora conduce la degradarea accentuata a acestei situatii actuale, si asa ca vai de ea.

Mai multa intelegere cred ca s-ar impune.

octombrie 3, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii