Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

„Rândunica” șarmantă…

Romania e o tara care nu intotdeauna e de admirat, dar care, in felul ei, este interesanta, intamplandu-se lucruri care au conotatii la nivel de Mari Puteri. Spre exemplu, cum vrea omu’ sa devina si el comisar european, hop!!, apare si Pacepa cu un editorial.

Romania Libera

Pacepa: Corina Crețu trimisă de KGB să-l seducă pe Collin Powell?

Se arata ca:

„Într-un articol intitulat „Fața întunecată a prietenei blonde din România a lui Colin Powell”, publicat de paltforma americană wnd.com, fostul șef al spionajului românesc, Gen. Lt. Ion Mihai Pacepa, care a cerut azil politic în SUA în 1978, sugerează că povestea de dragoste dintre  fostul Secretar de Stat american Collin Powell și europarlamentarul Corina Crețu, actualmente propunerea României pentru postul de comisar european, ar putea fi, de fapt, o capcană sexuală întinsă de moștenitorii KGB celui ce viza fotoliul de la Casa Albă.

Redăm, mai jos, integral, articolul fostului spion român Ion Mihai Pacepa:

„Vă mai amintiți de cazurile în care bărbați necăsătoriți aflați în vizită la Moscova sau în alte capitale din blocul sovietic erau victime ale unor capcane sexuale? Noi am trăit fericiți cu iluzia că, de la căderea comunismului, aceste practici de recrutare specifice Războiului Rece aparțin trecutului. Dar obiceiurile vechi mor greu. Există o nouă generație de agenți sexy – în trecut purtau denumirea de „rândunici” (eng. swallows). Doar că acum ele își desfășoară activitatea în întreaga lume, mai ales pe la conferințe internaționale, unde își expun impresionantele calificări politice, dar și ținute foarte sexy.

Din nefericire, am aflat recent că un mare patriot american și un om onorabil, respectatul general cu patru stele Collin Powell, ar fi putut fi vizat de o astfel de capcană a unor servicii secrete. Nu știm exact cât de lungă a fost această legătură și nici care a fost gradul de intimitate fizică în această relație – evident, Powell a respins public că ar fi avut vreo relație și se poate ca el să fie – în esență – inocent. Dar sunt alte fapte certe cu privire la cealaltă parte implicată în relație care sugerează că ar fi beneficiat de instruirea vechiului KGB.

Atrăgătoarea blondă Corina Crețu, atualmente membră a Parlamentului European, unde deține și funcția de vicepreședinte al Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților, este seducătoarea despre care vorbim. O carte din 2011, semnată de Eugen Mihăescu, un faimos caricaturist al New York Times în timpul Războiului Rece, devenit senator în România post-Ceaușescu, o numește la un moment dat „curtezana roșie a șandramalei staliniste”.

Să aruncăm o privire mai atentă asupra Corinei Crețu: Tatăl său a fost un comunist ce a studiat la Moscova, la fel ca Ion Iliescu, de trei ori președinte al României din perioada post-Ceaușescu. Tatăl lui Iliescu, ce și-a botezat fiul „Ilici” în onoarea eroului său Vladimir Ilici Lenin, și-a dedicat întreaga viață slujirii Cominternului, brațul internațional al Partidului Comunist. Ion Iliescu, membru al Biroului Politic al PCR în comunism, s-a instalat președinte al României imediat după împușcarea lui Ceaușescu în ziua de Crăciun a anului 1989, la sfârșitul unui proces în care multe acuzații veneau din cartea mea „Orizonturi Roșii”.

La sfârșitul anilor 90, președintele Iliescu a adus-o pe Corina Crețu la Palatul Cotroceni și i-a oferit o poziție similară unui membru al Guvernului. În acele timpuri, consilier pentru securitate națională era generalul Ioan Talpeș, fost adjunct al fratelui lui Nicolae Ceaușescu, Ilie, comisar politic al Armatei Roșii românești. Consilierul lui Talpeș pentru probleme americane a fost Larry Watts, autointitulat „istoric american”, ale cărui afaceri sentimentale în România au început în timpul Epocii de Aur a lui Ceaușescu și care a fost mutat într-o vilă cochetă deținută de serviciile de securitate române.

La începutul perioadei post-comuniste, Ion Ilici Iliescu și serviciile sale de spionaj au continuat să considere Statele Unite ca principalul inamic al României – termen pe care Kremlinul încă îl utilizează – și serviciile secrete românești au continuat să ajute Moscova la recrutarea unor diplomați americani detașați la București. Mark Sullivan, primul secretar al Ambasadei SUA la București, a fost ținta unei astfel de operațiuni desfășurate împreună cu agenția serviciile secrete ruse de la București, al căror șef era la acel moment un fost ofițer KGB numit Fiodr Bodnari. Am descris acest caz într-un articol publicat în România la mijlocul anilor 90. Sullivan a refuzat să coopereze cu Moscova și a fost rechemat la Washington”.

De asemenea, o operațiune încununată de succes a fost colaborarea în cazul Harold Nicholson, șef al stației CIA în România între 1990 și 1992, recrutat de seriviciile ruse de spionaj cu ajutorul celor românești. În 1997, Nicholson a fost condamnat la 23 de ani și 7 luni de închisoare pentru spionaj. El este considerat, în continuare, oficialul CIA cu rangul cel mai înalt care a fost vreodată condamnat pentru spionaj în favoarea unei puteri străine. (În fața instanței, Nicholson a declarat că a fost mai degrabă inspirat de cazul spionului Aldrich Ames decât descurajat.) Pe 18 ianuarie 2011, Nicholson a mai primit o condamnare de 8 ani după ce a pledat vinovat față de acuzația de conspirație pentru spionaj în favoarea unui guvern străin, precum și de spălare de bani. La alte cinci acuzații s-a renunțat în cadrul înțelegerii cu anchetatorii. Fiul acestuia, Nathaniel Nicholson, a fost condamnat în decembrie 2010 la 5 ani de închisoare cu suspendare în cadrul unei înțelegeri cu anchetatorii în vederea ajutorului dat în cazul contra tatălui său.

Aici este cheia: dintre toate operațiunile comune duse împotriva Statelor Unite, trebuie să fi fost puține obiective atât de atractive pentru serviciile secrete ruse precum generalul Colin Powell. El este un foarte respectat cetăţean de culoare (în mod automat rasa unui om este consideră o vulnerabilitate de către KGB, acum redenumit FSB sau Serviciul Federal de Securitate). El a deținut poziţii înalte în administraţia americană: consilier de securitate națională, şef al Statului Major al Armatei și ministru. Perspectiva de a ajunge preşedinte al Statelor Unite a determinat Moscova să-l supravegheze îndeaproape şi cu mare atenţie.

Flirtul său cu Corina Creţu să fie oare scheletul din dulap care l-a determinat pe generalul Powell să nu candideze la funcţia de preşedinte al Statelor Unite ? Ne uităm cu zâmbetul pe buze la flirtul cibernetic dintre un înalt oficial american şi un frumos agent socialist dintr-o ţară străină? Ori aflăm despre o operaţiune de recrutare sau compromitere a generalului Colin Powell care ar fi una dintre cele mai îndrăzneţe şi recente operaţiuni care să submineze securitatea Statelor Unite?

Astăzi avem de-a face cu o altă Românie, dar generația de ofițeri de informații care a fost instruită pentru a opera împotriva americanilor face şi acum ceea ce a fost învăţată să facă în timpul comunismului: promovarea liderilor comuniști și discreditarea Statelor Unite. Generalul Talpeș, consilier de securitate națională din perioada în care Corina Creţu încerca să intre în graţiile generalului Powell prin intermediul Internetului, promovează acum o carte al cărei scop este reabilitatea josnicului Nicolae Ceauşescu. Conform acestei cărţi, scrisă de fostul său consilier pentru problemele legate de Statele Unite, Larry Watts, Ceaușescu a fost, în adâncul sufletului, un democrat care intenționa să rupă România de blocul sovietic, dar nu a reuşit pentru că CIA nu a avut încredere în el (Aceasta este a doua carte pe care Watts a scris-o despre România. Prima sa carte, „Cassandra Română” este o carte anti-semită care are scopul de a-l reabilita pe dictatorul nazist Ion Antonescu, care a contribuit la uciderea a aproximativ 300.000 de evrei şi ţigani şi care, în mod justificat, a fost executat în 1946 ca un criminal de război). În prezent se poate spera că guvernul român, liderii politici și mass-media vor începe, în cele din urmă, să înţeleagă că Statele Unite și CIA au fost întotdeauna prietenii României, nu dușmanii. Statele Unite au îndurat 44 de ani de tensiuni ale Războiului Rece și a cheltuit mii de miliarde de dolari din taxele plătite de contribuabilul american pentru a învinge imperiului sovietic și de a restabili democrația în România și în restul Europei de Est.

Pe 23 noiembrie 2002, când românii au fost informați oficial că țara lor a fost aşezată la masa NATO, un curcubeu a apărut pe cerul Bucureștiului. „Dumnezeu ne zâmbește”, a spus atunci președintele George W. Bush în faţa unei mulțimi care îl apaluda. Într-adevăr, Dumnezeu a zâmbit României. De la o zi la alta, această țară, care a suferit o istorie lungă şi întunecată a dominaţiei Imperiului Roman, Otoman, fanariot și a ocupanților sovietici, a devenit mai puţin vulnerabilă la dominația străină. Într-adevăr, soldații americani staționați în prezent în România se angajează să apere integritatea teritorială a acestei țări cu viața lor.”

Iata si articolul original semnat de Generalul Ion Mihai Pacepa:

WND:

Dark side of Colin Powell’s blond Romanian friend

Se arata ca:

Editor’s note: Few people know more about Romania and spies than Lt. Gen. Ion Mihai Pacepa. The former head of that country’s foreign intelligence service, a quarter century ago after defecting to the U.S. Pacepa exposed the massive crimes and corruption of his former boss, Romanian President Nicolae Ceausescu in his international bestseller “Red Horizons.” The book gave the dictator a nervous breakdown and inspired him to send assassination squads to the U.S. to find his former spy chief and kill him. Not only did all such assassination attempts fail, but ironically Ceausescu was executed by his own people at the end of a trial whose accusations came almost word-for-word out of “Red Horizons.” Once in America, Pacepa became a major asset to the CIA’s efforts to deal with the “evil empire” of the Soviet Union, and President Ronald Reagan reportedly referred to “Red Horizons” as “my bible for dealing with dictators.”

Pacepa, along with historian and law professor Ronald Rychlak, recently authored the much-talked-about blockbuster book “Disinformation: Former Spy Chief Reveals Secret Strategies for Undermining Freedom, Attacking Religion, and Promoting Terrorism.”

Remember when unattached male visitors to Moscow or one of the other Soviet bloc capitals somehow routinely fell into some variation of the sexual entrapment scenario? We have been living happily under the delusion that, since the “fall of communism,” those crude Cold War recruitment approaches have become a thing of the past.

But old habits die hard. A new generation of sexy intelligence agents – known in the old days as “swallows” – is still around. But now they ply their trade all around the world, especially at international conferences, where they show off their impressive political credentials and very sexy clothes.

Unfortunately, we have recently learned that a great American patriot and honorable human being, the esteemed four-star general, Colin Powell, may have been the target of such an intelligence trap. We do not know precisely when this long liaison started and how physically intimate it became – indeed, Powell has publicly denied there was ever an affair and he may be essentially innocent. But here are some sobering facts about the other party in the relationship, suggesting it was shaped in the old KGB mold.

The attractive blonde Corina Cretu, now a member of the European Parliament where she is vice-chair of the Progressive Alliance of Socialism and Democracy, is the charmer in question. A 2011 book signed by Eugen Mihăescu, a famous Cold War cartoonist for the New York Times who became senator in post-Ceausescu Romania, once called her “the red courtier of the Stalinist closet.”

Let’s take a closer look at Cretu: Her father was a communist who studied in Moscow, as did Ion Ilich Iliescu, the former three-term president of post-Ceausescu Romania. Iliescu’s father, who named his son Ilich to honor his hero Vladimir Ilyich Lenin, dedicated his whole life to serving the Comintern, the international arm of the Communist Party. Ion Ilich Iliescu, who was a Politburo member under communism, installed himself as president of Romania immediately after Ceausescu was executed, on Christmas Day of 1989, at the end of a trial in which most accusations came out of my book “Red Horizons.”

In the late 1990s, President Iliescu brought Cretu to the Cotroceni Palace (Romania’s version of the White House) and gave her a job equivalent to that of cabinet member. At that time, Romania’s national security adviser was Gen. Ioan Talpes, who had been a deputy to Ceausescu’s brother Ilie, the political commissar of the Romanian Red Army. Talpes’ adviser for U.S. matters during those years was a self-styled “American historian” named Larry Watts, whose love affair with Romania began during the “Golden Age of Ceausescu” and who was now moved into a rather fancy villa owned by the Romanian foreign intelligence service.

During those early post-communism years, Ion Ilich Iliescu and his intelligence services continued to treat the United States like Romania’s main enemy – the term the Kremlin still used – and the Romanian intelligence services were still helping Moscow recruit American diplomats assigned to Bucharest. Mark Sullivan, a first secretary at the U.S. Embassy in Romania, was such a target in a joint operation run together with the Russian intelligence station in Bucharest, the head of which was at the time a former KGB officer named Fiodr Bodnari. I described this case in articles published in Romania during the mid-1990s. Sullivan refused to cooperate with Moscow and was recalled to Washington.

Likewise, a successful, jointly conducted case was run against Harold Nicholson, chief of the CIA station in Romania from 1990 until 1992, who was recruited by Russian foreign intelligence with Romanian help. In 1997, Nicholson was sentenced to 23 years and 7 months in prison for espionage. He is still considered the highest ranking CIA official ever convicted of spying for a foreign power. (In court, Nicholson stated that the case of the spy Aldrich Ames had actually served to inspire him to commit espionage, rather than deter him.) On Jan. 18, 2011, Nicholson was sentenced to eight more years in prison, having pleaded guilty to charges of conspiracy to act as an agent of a foreign government and conspiracy to commit money laundering; five other charges had been dropped as part of a plea deal. His son, Nathaniel Nicholson, had been sentenced in December 2010 to five years’ probation after making a deal with prosecutors to help build the case against his father.

Here’s the point: In all the joint operations run against the United States, there must have been few, if any, such attractive targets for Russian intelligence as Gen. Powell. He is a highly respected black man (his race automatically considered a vulnerability by the KGB, now renamed the FSB or Federal Security Service). He has held such high positions as national security adviser, chairman of the Joint Chiefs of staff and secretary of state. The prospect of his perhaps even becoming president of the United States should have had Moscow positively drooling in anticipation.

Was his dalliance with Corina Cretu the skeleton in his closet that made Gen. Powell so stubbornly refuse to run for president? Are we looking merely at embarrassing cyber-flirtation between a top U.S. official and a beautiful socialist operative from a foreign country? Or are we learning of an operation to recruit or compromise Gen. Colin Powell, which would make it one of the more audacious attempts to undermine U.S. security in recent memory?

Today we are dealing with a different Romania, but the intelligence generation that was trained to operate against Americans is still doing what it used to do under communism: promote communist leaders and discredit the United States. Gen. Talpes, Romania’s national security adviser during the years when Corina Cretu was trying to draw Gen. Powell into her web, is now actively promoting a book aimed at rehabilitating the despicable Nicolae Ceausescu. According to this book, written by his former adviser for U.S. matters, Larry Watts, Ceausescu was, deep down inside, a democrat who intended to break Romania away from the Soviet bloc, but could not succeed because the CIA didn’t trust him. (This is Watts’ second book on Romania. His first, “Romanian Cassandra,” is an anti-Semitic garble aimed at rehabilitating Romania’s Nazi dictator Ion Antonescu, who was instrumental in killing some 300,000 Jews and Gypsies, and who was justifiably executed as a war criminal in 1946.)

One can also hope that the Romanian government, political leaders and media will finally start understanding that the United States and the CIA have always been friends, not enemies, of Romania. The U.S. spent 44 years of Cold War tension and trillions of tax dollars to defeat the Soviet empire and to restore democracy in Romania and the rest of Eastern Europe.

On Nov. 23, 2002, when the Romanians were officially informed their country was being seated at the NATO table, a rainbow appeared in the Bucharest sky. “God is smiling at us,” President George W. Bush told a cheering crowd. God was indeed smiling at Romania. From one day to the next, that country, which had suffered through a long, dark history of Roman, Ottoman, Phanariot and Soviet occupations, became no longer vulnerable to foreign domination. Indeed, American soldiers now stationed in Romania are committed to defending that country’s territorial integrity with their lives.”

Eugen Mihaescu: „Atunci când am cunoscut-o, în 1993, era ca un măr domnesc. E drept că înăuntru avea un vierme…”

Va propun sa cititi si:

Ziaristi Online

Evreii, Americanii si Curtezana Rosie a lui Ion Iliescu. Corina Cretu si viermele ei vazuti de Eugen Mihaescu “Intre linii”

Eu as avea de facut unele observatii cu privire la articolul D-lui. Pacepa… In primul rand, cand vorbim de spioni romani care ar lucra pentru cineva, mai intotdeauna nu poti sa spui – si Dl. Pacepa cred ca ar fi trebuit sa stie asta – ca lucreaza doar pentru unul, pentru cineva anume, ci mai degraba sunt spioni dubli. Asta e parerea mea. Pe de alta parte n-am auzit ca D-na. Cretu sa aiba vreo functie, de pilda director general la Gazprom. De asemenea sunt unele lucruri care, daca e sa tinem cont de ipotezele D-lui. Pacepa, nu se prea explica… De pilda, daca Dl. Ion Iliescu e asa si asa, cum de a devenit Romania membra a NATO pe vremea cand domnia sa era Presedintele Romaniei? De asemenea volumul comertului nostru cu Federatia Rusa se afla la un nivel foarte scazut. Nici dupa ce s-a dus acolo cu un avion plin cu oameni de faceri nu s-a vazut un reviriment in privinta cresterii schimburilor comerciale cu Federatia Rusa. Din cate stiu, pretul la gazele importate din Federatia Rusa, pe care-l platim, e unul din cele mai mari. Asa ca nu mi se pare ca a fost o prietenie prea stransa cu Rusia, ci mai degraba o „prietenie”, cu ghilimelele de rigoare, fireste. Ce sa mai vorbim de francezi care exporta nave militare in Rusia si mai si pregateste personal rus pentru asemenea nave ultramoderne. De asemenea eu n-am vazut ca de la Revolutie incoace, inclusiv pe vremea lui Iliescu, sa se promoveze cumva in Romania cultura rusa, limba rusa. Nu comunismul, ci marea cultura rusa, marii artisti rusi, lucrari ale marilor oameni de stiinta rusi etc. Asa ca finalul editorialului D-lui. Pacepa, in care se precizeaza:

„One can also hope that the Romanian government, political leaders and media will finally start understanding that the United States and the CIA have always been friends, not enemies, of Romania. The U.S. spent 44 years of Cold War tension and trillions of tax dollars to defeat the Soviet empire and to restore democracy in Romania and the rest of Eastern Europe.”

mie, cel putin, imi apare destul de ciudat pentru ca este clar ca Romania considera SUA o tara prietena de vreme ce suntem in NATO si se presupune ca si colaboram foarte bine cu CIA. Dl. Pacepa da exemple petrecute in urma cu multi ani si nu stiu daca semnificative pentru relatiile romano-americane… Mai degraba mi se par nesemnficative. De cartea pe care ar promova-o Generalul Talpes (v. si aici), si care e scrisa, din cate inteleg, de un american, eu de abia acum aud (informatia e interesanta!!), ca si de partidul sau (nici n-am stiut pana acum ca a infiintat un partid care a fost, culmea, „prima formațiune politică din România, acceptată în Internaționala Populară Europeană, al cărei grup politic este majoritar în Parlamentul European – organismul legislativ al Comisiei Europene, care la rândul ei este responsabilă cu punerea în aplicare a strategiei de dezvoltare economico-socială a Uniunii Europene, din care România face parte ca stat membru cu drepturi depline.” – cf. Wikipedia).

„Randunica” – sursa aici.

Pacepa, agent KGB…?

Eu nu pun la indoiala calitatile profesionale ale D-lui. Pacepa, sa fie clar. Dar cred ca ar trebui sa-i dam cuvantul si lui Larry Watts. Iata ce scrie el pe blogspot, articol aparut apoi in Adevarul:

Pacepa cel Mare şi Puternic II. Cursele care i-au fost întinse unui fost director al CIA

Se arata ca:

„Echipa Pacepa îşi propune să mute atenţia de la relaţia lui Pacepa cu KGB-ul şi de la încetarea cooperării şi subordonarii serviciilor de informaţii româneşti faţă de Uniunea Sovietică, şi să ralieze instituţii şi oficiali americani împotriva lui Larry Watts şi a cărţii sale Fereşte-mă, Doamne, de prieteni.

Pacepa merge atât de departe încât să pretindă sus şi tare că scopul lui Larry Watts este „de a discredita CIA prin discreditarea mea.” (Pacepa şi Rychlak (2013): 339).

În acest mod, echipa Pacepa l-a implicat pe fostul director al CIA, R. James Woolsey, provocând-l cu o versiune fabricată de “Larry Watts”. Împreună cu biografia fictivă descrisă mai sus, Pacepa, Bădin şi Tismăneanu oferă domnului Woolsey denaturări crase privind munca mea pentru a determina comentariul său negativ.

Permiteţi-mi să fiu clar: Dl Woolsey agreează cu tezele centrale ale Dezinformarii, şi anume că Kremlinul a dus o campanie anti-Vatican, care a proliferat anti-americanism şi anti-semitism, în special în Orientul Mijlociu, şi că a sponsorizat terorismul. La rândul meu, consider că documentaţia disponibilă despre operaţiunile sovietice confirmă o astfel de concluzie.

Cu toate acestea, acuzaţiile lui Pacepa (şi ale lui Tismăneanu) privind presupusa implicare românească în aceste operaţiuni după 1963, sunt atât de flagrant în contradicţie cu atestarea documentară din mai mult de şapte ţări încât ar fi ridicole dacă asemenea acuzaţii nu ar fi fost atât de dăunătoare relaţiilor româno-americane.

Folosind sprijinul d-lui Woolsey pentru tezele centrale din Dezinformarea, precum şi relaţii mai vechi de încredere, care poate s-au bazat pe informaţii exacte cu privire la operaţiunile sovietice, Pacepa, Bădin si Tismăneanu au reuşit acum să convingă pe fostul director al CIA să ignore cartea mea, alte publicaţii ale mele, sau emisiunile mele de televiziune sau de radio, dând mai degrabă crezare la ceea ce spun ei despre Larry Watts.

Folosind această tehnică ei au cauzat reacţiile d-lui Woolsey la declaraţii incorect atribuite de ei lui Larry Watts, din nou cu atenţie să evite orice citare sau citat, care ar fi permis domnului Woolsey să le verifice autenticitatea. Nici una dintre publicaţiile mele anterioare nu atribuie vreo declaraţie sau acţiune fostului director al CIA, Woolsey – dincolo de semnalarea prezenţei sale într-un simpozion public – dl. Woolsey nefiind menţionat măcar o dată în Fereşte-mă, Doamne, de prieteni.

Potrivit scenariului “din auzite” al lui Pacepa, Larry Watts a susţinut că fostul director Woolsey i-ar fi declarat că Pacepa ii marturisise ca a fost agent KGB ( redau cuvintele lui Pacepa: „am mărturisit în biroul său [Woolsey] CIA, că am fost un agent KGB”). Pacepa susţine în continuare că Larry Watts se referă „la anumite documente confidenţiale ce ar fi fost găsite în arhivele CIA” care pretindeau că Ceauşescu s-ar fi “rupt de blocul sovietic”, atunci când “el a fost executat în 1989 pentru că CIA a ascuns adevărul despre el pentru a evita să recunoască că mi-a acordat azil politic, chiar dacă aceasta a ştiut tot timpul că am fost de fapt un agent KGB toată viaţa mea”. (Pacepa şi Rychlak (2013): 339).

Prezentând în mod fals activitatea lui Larry Watts ca urmărind să discrediteze CIA – şi sugerând că argumentele lui Watts nu ar fi fost documentate cu cea mai mare precizie – Pacepa şi Bădin declară apoi în mod paradoxal, că Larry Watts a încercat să se asocieze cu însăşi organizaţia pe care avea intenţia să o discrediteze, că el pretindea “ca lucra pentru CIA” si ca “Watts a scris în biografia sa, (publicată mai apoi şi pe blogul său ) că el a lucrat în CIA”(Pacepa şi Rychlak (2013): 340; Badin.ro, 18/10/12 and 19/10/12).

Acestea sunt minciuni sfruntate. Domnul Tismăneanu promovează aceleaşi minciuni mai pe ocolite când declară că “Se atribuie unei cunoscute personalitati americane cuvinte pe care acesta nu le-a rostit niciodata. Ma refer la dl R. James Woolsey, fost director al CIA. Se recurge aşadar la minciuni crase, la desfigurarea intentionata a adevarului, la falsificari brutale ale unor fapte verificabile.” (Tismaneanu.wordpress.com, 27/07/13)

Bădin este mai explicit în discuţia cu domnul Pacepa, afirmând că: „Potrivit lui Larry Watts, fostul director al CIA, James Woolsey, a spus că ai recunoscut în Biroul său de la CIA că l-ai denigrat pe Ceauşescu pentru că ai fost un agent KGB. „(EVZ, 29/07/13). Nu este de mirare ca, având în vedere sursele sale, co-autorul cărţii lui Pacepa declară de asemenea că “Watts susţine că dovada că Pacepa a fost un agent KGB a fost furnizată de către fostul director al CIA James Woolsey, care ar fi dezvăluit că Pacepa a recunoscut la el, în biroul său CIA, că el fusese un agent KGB toată viaţa lui” (http://www.wnd.com/2013/07/ion-mihai-pacepa-hero- la-vest-şi-România).

În conformitate cu standardele bunelor practici de dezinformare, Pacepa, Tismăneanu, Bădin si Rychlak tot nu reuşesc să identifice vreo carte, articol, pagina, emisiuni de radio sau TV în care Larry Watts sa fi facut aceste afirmaţii bizare. Ei nu le pot produce pentru că acestea nu există. Crezându-l pe Pacepa et al., dl. Woolsey reacţionează în mod natural la astfel de “afirmaţii evident ridicole”, etichetându-le drept minciuni ce sunt. Reuşind cu succes să prezinte în mod mincinos pe Larry Watts ca făcând acele afirmaţii absurde, echipa lui Pacepa reuşeşte să scoată de la dl. Woosley acel comentariu neinformat conform căruia “afirmaţiile lui Watts sunt minciuni”. Afirmaţiile la care dl. Woolsey a răspuns sunt întradevăr mincinoase, dar sunt minciunile ale lui Pacepa, Tismăneanu şi Bădin, nu ale lui Larry Watts.

Comentariul d-lui Woolsey este exact genul de trofeu pe care Pacepa, Tismăneanu şi Bădin îl doreau cel mai mult, – o declaraţie clară de la un fost oficial american, ba chiar mai mult, un fost director al CIA, de denigrare a muncii lui Larry Watts. Acest lucru este reflectat de insistenţa cu care afirmatia d-lui Woosley apare pe siturile de internet ce sustin linia Pacepa. Membrii echipei lui Pacepa au mai puţin succes în atingerea obiectivului lor secundar, acela de a-l angaja pe Larry Watts într-o polemică cu fostul director Woosley, lăsându-i intre timp pe Pacepa şi colegii săi să-si continue răutătile cu impunitate.

Cunoscând masinaria utilizata de către Pacepa & co., aş prefera să mă abţin de la comentarii suplimentare dacă nu aş avea în vedere faptul că lipsa mea de reacţie poate da impresia greşită că 1) aceste atacuri la credibilitatea mea au o oarecare bază, sau că 2) opinia curentă a d-lui Woolsey despre Pacepa şi despre colaborarea serviciilor de informaţii româno-sovietice reprezintă şi opinia comunităţii americane de informaţii, CIA în mod special. Niciuna din impresii nu este adevărată.

De fapt exista cel puţin zeci de documente CIA care detaliază independenţa anti-sovietică a regimului din România, în special în cadrul Pactului de la Varşovia, post-datate dezertării lui Pacepa. Cei care doresc să verifice pot consulta, de exemplu, colecţia de rapoarte elaborate de Colonelul Ryzsard Kuklinski a cărui contribuţie la interesele SUA si NATO depăşeşte cu mult pe cea a lui Pacepa. Kuklinski, o sursă mai mult mai de incredere decât Pacepa, a descris în mod repetat independenţa din România cu admiraţie în aceste documente şi în interviurile sale publicate (http://www.foia.cia.gov/collection/wartime-statutes-instruments-soviet-control, 18 martie 2011, Kultura (Paris), 4 475 (aprilie 1987): 3-57).

Opinia d-lui Woolsey, că „toate serviciile de informaţii ale blocului sovietic au fost, sub o formă sau alta, controlate de KGB”, a fost probabil formată atunci când a acţionat ca director CIA (02/92 – 01/94), timp la care arhivele din blocul sovietic abia se deschiseseră. La începutul anilor 1990 am împărtăţit şi eu această opinie, cel puţin în parte.

Cu toate acestea, acea opinie nu mai reprezintă stadiul actual al cunoştiinţelor din cadrul agenţiilor de informaţii americane sau din rândul experţilor academici. Dimpotrivă, colectiile din arhive fostele regimuri ale blocului sovietic –şi de SUA– puse la dispoziţie din 1991 încoace confirmă toate deteriorarea progresiva a colaborarii dintre serviciile de informatii româneşti şi sovietice înca de la începutul anilor ‘60. Mai mult, un fost şef KGB pe contrainformaţii externe, acum rezident in Statele Unite, a susţinut că din 1971, „Securitatea de stat din Romania a încetat legăturile sale cu KGB” în timp ce „alte servicii secrete din Europa de Est au devenit chiar mai intens subordinate sovieticilor“ (http://hir.harvard.edu/intelligence/window-of-opportunity).

În mod evident, recunoasterea deschisă de faptul că dl. Pacepa a fost un agent al KGB-ului de-a lungul carierei sale în aparatul de securitate de stat din România a deranjat. Dar disconfortul lui Pacepa este oarecum surprinzător. El recunoaşte în cartea sa din 1987, Orizonturi rosii, că primise instrucţiuni direct de la înaltul ofiter KGB Alexander Saharovski, şi ca avusese întâlniri private cu şeful KGB Yuri Andropov. Pacepa a continuat să recunoască relaţia sa privilegiată cu lideri KGB în articole ulterioare, precum şi în volumul său actual, unde descrie în mod repetat pe şeful serviciilor de informaţii externe al KGB-ului ca pe „şeful şi mentorul” său şi pe liderul Partidului Comunist al Uniunii Sovietice ca pe „seful sau suprem”, atribuind Kremlinului „ascensiunea lui la vârful ierarhiei serviciilor de informaţii externe române” (Pacepa şi Rychlak (2013): 45, 90, 150, 191, 281, 375).

In câteva ocazii, el este destul de explicit despre natura ordinelor pe care le-a primit de la şefii lui KGB. El susţine, de exemplu, că în 1972 şeful informaţiilor externe KGB „i-a dat responsabilitatea pentru operaţiunile ilegale din România.” (The American Spectator 09/07/10). Ce responsabilitate i-a încredinţat KGB-ul cu un an după încetarea completă a cooperarii serviciilor de informaţii sovieto-române, voi lăsa cititorului plăcerea să tragă propriile concluzii.

Insistenţa lui Pacepa referitoare la ordinele ce le primea de la eşalonul de vârf al KGB crează o contradicţie destul de mare, acum când el susţine că nu a fost niciodata „un agent KGB.” Echipa lui de aplaudaci respinge orice sugestie că Pacepa a fost agent KGB ca un nonsens total şi o fantezie confuză. Dl. Tismăneanu deplânge faptul că „Se lanseaza scenarii abracadabrante conform carora [Pacepa] ar fi fost agent sovietic”; la randul sau, co-autorul lui Pacepa susţine că afirmaţia „Pacepa a fost un agent KGB” este „absurdă” (Tismaneanu.wordpress.com, 27/07/13, http://www.wnd.com/2013/07/ion-mihai-pacepa-hero-to-the-west-and-romania/, 29 Iulie 2013)

Recunoaşterea ca Pacepa este agent KGB nu este nici pe departe fantezia halucinantă descrisa de dl. Tismaneanu, in condiţiile în care Pacepa însuşi admite deschis că Administraţia Prezidenţială americana, care i-a acordat azil politic in 1978, 1) l-a considerat ca “agent KGB”, 2) a crezut că dezertarea sa a “fost regizată de către KGB”, şi 3) chiar a mers atât de departe încât să-i “interzică să public[e] orice până la sfârşitul vieţii” (Pacepa şi Rychlak (2013): 332, 342).

Marea victorie urmarită şi obţinută de Pacepa şi echipa sa în această campanie este declaraţia lui Woolsey (reprodusă din Evenimentul Zilei) conform căreia 1) “Watts susţine că generalul Pacepa m-a informat că ar fi fost agent KGB timp de mai mulţi ani”, si 2) “Afirmaţia lui Watts, cum că Pacepa mi-ar fi mărturisit că ar fi fost agent KGB, este o minciună”. (http://www.evz.ro/detalii/stiri/fostul-sef-al-cia-james-woolsey-interviu-in-exclusivitate-pentru-b1-si-evz-larry-watts-1050761.html)

Fără îndoială D-nii Pacepa, Tismăneanu şi Bădin văd aceasta ca pe un game, set si match.

Ca să fim clari, până la acest moment dl Woolsey a reacţionat normal, conform dezinformării oferite lui de Pacepa et al. Acum el comite o eroare in contul sau. Conform cu Front Page Magazine, în 2004 dl. Woosley a participat cu dl. Pacepa la o dezbatere cu trei invitaţi intitulată “Resurectia KGB” in care Pacepa a declarat ca “Mi-am petrecut 27 de ani din viaţa lucrând pentru KGB, am încetat să mai fiu agent KGB în urmă cu 27 de ani..” (http://archive.frontpagemag.com/readArticle.aspx?ARTID=13185).

Excluzând posibilitate ca moderatorul să-i fi confundat pe d-nii Woosley si Pacepa cu alte persoane, este probabil că dl. Woosley şi-a amintit greşit. Pacepa a admis in cadrul dezbaterii că he “worked for the a lucrat pentru KGB” pentru întreagă sa perioadă de 27 ani în aparatul de securitate al României. În acelaşi context, Pacepa a recunoscut faptul că ofiţerul sovietic Sakharovsky fusese “fostul său şef”, eliminând orice îndoială la care KGB se făcea referinţa.

În orice caz, afirmaţiile din cartea mea sunt întru totul adevărate. Aşa cum am şi scris, de fapt, Pacepa “a declarat ca a fost agent sovietic de-a lungul întregii sale cariere în DSS” si “a admis” că a “petrecut 27 ani” ca agent KGB primind ordine de la ofiţeri sovietici. (Watts 2010): nota de final de capitol nr. 59 on 206, 660)

“Complotul monstru” prezentat de Pacepa, la fel ca şi cel al predecesorului său, Anatoly Golitsyn, a câştigat câţiva adepţi din interiorul serviciilor de inteligenţă americane – şi în special, din contra-spionaj, dar CIA – ca instituţie – nu a susţinut această teorie înainte de 1985, aşa cum Pacepa şi echipa şi-ar fi dorit ca noi să credem. De asemenea, CIA nu susţine această teorie nici în ziua de azi, contrar afirmaţiilor domnului Woosley.

Agentul Cominternului Willi Münzenburg e creditat cu inventarea Organizatiei Frontului Sovietic si a “cluburilor inocenţilor” (sau “idioţi folositori”) prin care a manipulat opinia vestică. De o manieră similară, Pacepa şi echipa persistă în mistificarea realitaţii, susţinând că România comunista din perioada 1963-1989 a fost un cal troian sovietic şi independenţa sa o farsă. Fabricaţia lor se destramă in confruntarea cu evidenţele coplesitoare din arhive.

În mod evident, Pacepa şi susţinătorii lui sunt îngrijoraţi că noi nu îi acordăm nicio atenţie omului din spatele cortinei, care ar putea să-l demaşte drept un vrajitor fals a cărui informaţie nu este nici pe departe cea mai bună sau cea mai puternică aşa cum ar vrea ca noi să credem. El insistă, însă, alături de domnii Tismăneanu şi Bădin că noi privim oriunde altundeva decât la teancul uriaş de documente accesibile care detaliază strânsa relaţie româno-americană, strânsa relaţie româno-chineză, şi relaţia antagonistă şi de multe ori direct ostilă intre România si Uniunea sovietica.

Conform cu practica legală verificată în timp: “Dacă faptele sunt de partea ta, atunci foloseşte faptele; dacă legea e de partea ta, atunci foloseşte legea; dar dacă niciunele nu sunt de partea ta, atunci ataca-ţi oponentul”! Incapabili să combată avalanşa de evidenţă documentară, Pacepa, Tismăneanu şi Bădin, complet şi clar poziţionaţi în al treilea mod de abordare, atacă versiunile lor imaginate despre trecut si pe personajul Larry Watts, mai degrabă decât argumentele şi evidenţa pe care le-am prezentat-o în Fereşte-mă, Doamne, de prieteni.”

In legatura cu Larry Watts, va recomand si acest articol interesant aparut pe Contributors si semnat Marius Mioc:

Răstălmăcirile lui Larry Watts şi răstălmăcirile altora despre Larry Watts

Pacepa face mai degraba o serie de supozitii. Spre exemplu cele legate de Generalul Colin Powell. Pe de alta parte, ar trebui spus ca Harold Nicholson a fost recrutat de serviciile rusesti pe cand se afla la post in Kuala Lumpur, Malaezia, in perioada 1992-1994, deci nu era in Romania (cf. Wikipedia). De asemenea The New York Times precizeaza ca a spionat pentru serviciile de informatii rusesti din 1994 – aici articolul:

„Until last fall, Mr. Nicholson was a $73,000-a-year C.I.A. officer working at the agency’s counterterrorism center. He had been on a fast track to the top ranks of the agency since becoming a station chief in Romania in 1990, at the age of 40.

But he had also been spying for the Russian intelligence service since 1994. He came under scrutiny about 18 months ago, after suspicions were raised by a routinely administered lie-detector test. When he was arrested at Dulles International Airport outside Washington last Nov. 16, he had a ticket to Zurich, a date with his Russian case officers and a bundle of exposed film and a computer disk bearing classified information from C.I.A. files.” (subl. mea)

A vandut secrete Moscovei pentru $300.000 in conditiile in care salariul lui, pe un an de zile, era de $73.000. Un articol interesant tot din The New York Times pe aceasta tema – aici. Parerea mea este ca nu trebuie sa acuzam Romania de coruptia de prin alte parti, fie ea si din SUA. Comparatia sugerata de Dl. Pacepa, dintre un spion american vandut rusilor, dovedit in acest fel, si D-na. Corina Cretu despre care nu s-a dovedit nimic in acest sens, ci i-a fost spart in mod talharesc e-mailul, mi se pare deplasata. Mie mi se pare ca Dl. Pacepa doreste in continuare sa-si construiasca imaginea de disident si opozant fata regimului comunist in cadrul actualei Opozitii din Romania, pentru reabilitarea sa. De aici si atacul la adresa D-nei. Cretu, important lider social-democrat, fara sa aduca dovezi ci doar argumente interogative. Insa ceea ce ma deranjeaza pe mine cel mai mult este ca Dl. Pacepa induce suspiciuni cu privire la Romania, la buna-credinta a Romaniei in relatia cu SUA. Nu s-a dovedit nimic in ceea ce priveste relatia D-nei. Cretu cu Dl. Powell, ca ar fi o actiune de spionaj, comandata de sovietici ca sa-l discrediteze pe inaltul oficial american. Si in definitiv nu e nimic rau ca Dl. Powell a placut-o. Si este normal ca oficiali romani sa aiba contacte cu oficiali americani. Insa Dl. Pacepa induce in opinia publica ca lucrurile s-ar face cu rea credinta din partea Romaniei, fara sa aduca nicio dovada. Si atunci ma intreb si eu: cui foloseste o asemenea abordare, in termeni negativi la adresa tarii noastre, care sa ne puna intr-o lumina defavorabila in fata partenerilor nostri americani?

Update – DE citit si…

Gandul

Cum arată CV-ul Corinei Creţu în comparaţie cu CV-urile celorlalţi comisari din LISTA LUI JUNCKER

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Reclame

septembrie 2, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 50 comentarii

Dughin…

Se spune ca Alexandr Dughin (v. si aici) ar fi ideologul lui Putin…

In Linie Dreapta

Hai că Dughin întregește marea familie rusă

Aflăm din Hotnews că Dughin a vizitat România între 22-25 iunie.

În vizita anterioară, din toamna anului trecut, s-a văzut cu Adrian Năstase, Ilie Bădescu și colonelul Dogaru – reprezentant al milițienilor și securiștilor „trecuți în rezervă”, puși la dispoziția diverșilor oligarhi și capi ai lumii interlope, mici și mari.

La vizita asta, Dughin a jucat cartea pravoslavnică. Un vechi și de nădejde tovarăș al Maicii Ruse, Mircea Popa, a confirmat pentru Hotnews vizita lui Dughin, întâlnirea acestuia cu câțiva preoți ai BOR (Patriarhia spune că nu are nicio legătură) și vizitarea unor mănăstiri.

Deocamdată nu știm ce fețe bisericești a întâlnit Dughin. Informația cu IPS Teodosie Snagoveanu a fost puternic dezmințită, și putem presupune că a fost prin Moldova, pe la noi mănăstiri care-l au pe căpitan în icoană alături de icoana Mântuitorului și a Maicii Domnului, pe acolo pe unde mișună călugări despre care nu se știe de ce patriarhie ascultă, de cea de la București ori de cea de la Moscova.

Robert Turcescu publică și o fotografie a lui Dughin de la ultima vizită în România, în care apare la masă alături Eugen Mihăescu, vechi și de nădejde colaborator al Antenei 3.

Putem, așadar, întregi poza de familie și, bineînțeles, mulțumi contributorilor.

Să revenim la Dughin, care și-a pierdut recent contul de Facebook din pricina îndemnurilor la uciderea câtor mai mulți ucraineni.

În 1998, un interviu-fluviu intitulat „Îl aștept pe Ivan cel Groaznic” acordat de Dughin unui cunoscut jurnalist polonez, Grzegorz Górny, de la ziarul Fronda, a produs vâlvă în Polonia.

Dar de atunci si pâna acum vreun an, un singur gânditor occidental – filosoful brazilian Olavo de Carvalho – a avertizat constant asupra acestui nocivitatii extreme a gândirii și influenței acestui individ.

 „Ţineţi minte acest nume, Alexandr Dughin, veţi mai auzi de el, spunea Olavo de Carvalho acum cinci ani, in 2009.Eu deja de ani de zile vorbesc de Aleksandr Dughin. Aleksandr Dughin este omul cel mai important din lume! Nimeni n-are habar. Nu veţi citi niciodata numele individului în New York Times şi n-o să-l vedeţi la CNN! Fiţi atenti. Este omul cel mai important din lume! E un filosof rus nebun. Nebun şi dement, gnostic. Ar vrea să facă, spune el, Uniunea celor Trei. Cei Trei sunt: A Treia Romă (Biserica Ortodoxă Rusă), al Treilea Reich şi Internaţionala a Treia. Deci, alăturarea tradiţionalismului rus, în plus nazi-fascismul şi comunismul, totul pentru ca să lovească Occidentul.”

Între timp, un soi de „Ivan cel Groaznic”, căruia îi place să pozeze la bustul gol în prezența unor animale sălbatice a sosit la Kremlin și i-a dat lui Dughin posibilitatea să-și pună nebunia la lucru.

Și acum, două fragmente din interviul lui Dughin din 1998, traduse din polonă de Anca Cernea.

„Îl aștept pe Ivan cel Groaznic”

– Se spune adesea despre cercul dumneavoastră că este echivalentul rus al Noii Drepte Vest-europene. Această orientare, ce porneşte de la premiza că bătălia pentru soarta omenirii nu se poartă pe teren politic, ci cultural, deci şi-a declarat un Kulturkampf specific…

– Nu îmi place să fiu comparat cu ei pentru că este în fond o comparaţie cu perdanţii. De-a lungul anilor de opoziţie în Rusia am făcut lucruri la care ei nici nu au visat. Nu m-am ocupat de Kulturkampf, ci de inseminarea ideologică a forţelor politice serioase. Am lucrat cu istoria vie, nu cu arheologia. Singurul om din Vest, ale cărui idei mă frapează prin dimensiunea lor a fost Jean Thiriart – autorul ideii unui imperiu euro-sovietic. Înainte să moară a venit la Moscova, l-am găzduit aici, l-am prezentat lui Igor Ligaciov, lui Ziuganov, Baburin, …

Europa azi are de ales: eurasianism sau atlantism. Fie merge cu Rusia, fie cu America.

Dacă Noua Dreaptă europeană ne alege pe noi, înseamnă că alege elementul barbar, şi deci trebuie să adopte metodele noastre de acţiune. Trebuie să organizeze atacuri, să se ocupe de sabotaje, incendieri, să arunce în aer poduri. Anti-globalismul adevărat este distrugere şi teroare.

Şi ce face Noua Dreaptă? S-a transformat într-o sectă intelectuală. De treizeci de ani se adună şi bat câmpii la seminare domni supraponderali cu părul cărunt şi cu aer de bunici. Sigur că trebuie să citeşti cărţi, însă nu e suficient. Trebuie să creezi gherilă. Dacă eşti împotriva Noii Ordini Mondiale, atunci ia un cuţit şi pune-ţi o mască, ieșidin casă în fiecare noapte şi omoară măcar un iancheu.

De aceea sunt apropiat de Noua Stângă, de Brigăzile Roşii, de Rote Armee Fraktion. Sarcina noastră nu se limitează la cultură, sarcina noastră este să facem o revoluţie reală. Pentru aceasta avem nevoie de ideologie şi pregătire intelectuală, dar fără participare concretă la acţiune, fără experienţa de front, fără botezul luptei – ne va rămâne inaccesibilă.

Nu ştiu dacă vreunul din activiştii Noii Drepte a fost vreodată sub tir de artilerie, însă oamenii noștri nu merg numai la mitinguri, sau luptă pe baricade, ci merg și la războaie adevărate, de ex. în Transnistria sau Iugoslavia.

Noua Dreaptă este doar un proiect, dar noi suntem și proiectanţi şi realizatori, arhitecţi şi contructori. Viitorul e al nostru.

(…)

– Există elemente în tradiţia poloneză, care să vi se pară atrăgătoare?

– Îmi sunt în mod constant mai apropiate izvoarele slavo-eurasiatice ale polonității, elementul lor etnic, și chiar păgân. Mă atrag unele elemente estice, chiar orientale. De fapt, mă interesează în Polonia tot ceea ce a fost anticatolic: francmasoneria poloneză şi ocultiştii, Jan Potocki, şi Hoene- Wroński, Mienżyński şi Dzierżyński… Toţi aceştia au ales calea eurasiatică.

– Feliks Koneczny credea chiar că Prusia, ca și Rusia, aparține civilizației bizantine, și nu latine.
– Koneczny avea dreptate. Germania este divizată pe dinăuntru. Bavaria înclină către Apus, Prusia către Răsărit. Prusia este un fel de mică Rusie în interiorul Germaniei.

– Noi întotdeauna am văzut în aceasta cel mai mare pericol pentru noi: o alianţă prietenească a Germaniei și Rusiei.

– Aceasta este sarcina noastră. Să ne unim cu Germania şi să facem un bloc continental puternic.

– Şi atunci cum rămâne cu Polonia?

– Noi, ruşii şi nemţii, gândim în conceptele expansiunii şi niciodată nu vom gândi altfel. Nu suntem interesaţi doar să ne prezervăm statul sau naţiunea. Suntem interesaţi să înghițim, cu ajutorul presiunii exercitate de noi, numărul maxim de categorii complementare nouă. Nu suntem interesaţi de o colonizare ca cea a englezilor, ci de demarcarea graniţelor noastre strategice geopolitice, chiar fără o rusificare deosebită, deşi, o oarecare rusificare trebuie să existe.

Rusia, în dezvoltarea sa, atât geopolitică, cât şi sacral-geografică nu este interesată sub nicio formă de existenţa unui Stat polonez independent. Nu este interesată nici de existenţa Ucrainei. Nu pentru că nu ne plac polonezii sau ucrainienii, ci pentru că aşa sunt legile geografiei sacre şi geopoliticii.

Polonia trebuie să aleagă: ori identitatea slavă, ori cea catolică. Înţeleg că e greu să o rupi pe una de cealaltă, însă este inevitabil. Nici Hitler nu putea lupta pe două fronturi, trebuia să aleagă: ori cu Anglia împotriva Rusiei, ori cu Rusia împotriva Angliei, așa cum l-a sfătuit Haushofer. Însă Hitler nu a vrut să aleagă. „Nu vreau să mă rup. Vreau să rămân eu însumi.” – a spus el, şi a început războiul pe două fronturi. Şi aşa i-a înfundat pe nemţi, 20 milioane de ruşi şi o bucată frumuşică din lume. Şi pentru ce? Pentru ca McDonald să îşi deschidă acum barurile la Berlin, ca să se prăbușească Uniunea Sovietică, și pentru ca ca trupele NATO să fie staţionate peste tot. Identitatea germană a fost atât de importantă atunci pentru Hitler, încât nu a vrut să aleagă. Tot aşa, Polonia trebuie să aleagă, identitatea nu e importantă. Dacă Polonia se va încăpăţâna să-şi păstreze identitatea, o să și-i facă dușmani pe toți şi o să devină din nou zonă de conflict.

Există naţiuni care ştiu să se lărgească la dimensiunile unei civilizaţiei. Atunci ele îşi pierd identitatea, rasa, uneori chiar limba, dar acesta este riscul ce trebuie asumat dacă vrei să fii un impreiu. Aşa sunt Statele Unite, aşa este Rusia. Polonia nu a ştiut să-şi creeze propria civilizaţie şi de aceea trebuie să facă o alegere. Cred că există însă posibilitatea să faceţi alegerea normală, adică cea bizantină. Aceasta cere mult curaj, non-conformism, forme de acţiune atipice, ceva skinheads, anarhişti, mistici. Haosul polonez împotriva ordinii poloneze.

– Într-un cuvânt, din punctul dumneavoastră de vedere, orice activitate anticatolică în Polonia este utilă?

– Exact. Trebuie să descompunem catolicismul dinăuntru, să întărim francmasoneria poloneză, să sprijinim mişcările seculare dizolvante, şi să promovăm un creştinism heterodox şi antipapist. Catolicismul nu poate fi absorbit de tradiţia noastră, în afară de cazul în care este profund reorientat într-o direcţie naţionalistă şi antipapistă.

Daca în Polonia ar acţiona o lojă, precum Zorile Aurite din Irlanda, ai cărei lideri, ca William Butler Yeats şi Maud Gonne, ar fi catolici pe de o parte şi, pe de altă parte, ocultişti fanatici, inspiraţi de cultura celtă, ai putea avea o oarecare nădejde. Astfel de oameni pot descompune catolicismul dinăuntru şi să-l reorienteze către o direcţie mai heterodoxă şi chiar ezoterică. Prietenii mei din Polonia îmi spun dealtfel că aveţi astfel de grupuri care au legătură cu telemismul sau cu moștenirea lui Alistair Crowley.

– Ca să spunem drept, este mai răspândită la noi opinia potrivit căreia, dacă sunt forţe în Polonia care descompun catolicismul, acestea sunt mai apropiate de Vest decât de Est.

– Cum spuneam, vă aflați între două blocuri în fricțiune, între două concepte civilizaţionale: eurasianismul şi altantismul, care vrea să creeze o Nouă Ordine Mondială, adică o civilizaţia golită de tradiţie, sacru şi metafizică.

– Atunci când în Polonia Noua Ordine Mondială este prezentată astfel, aproape de fiecare dată se adaugă că salvarea de secularizarea totală nu poate fi decât catolicismul.

– De ce să mă ascund… Eu nu sunt ca Ziuganov, care promite ceva drăguț fiecărei fete orfane şi şchioape întâlnite pe drum.

Polonia se află într-o situaţie geopolitică tragică. Atât ei (adică Noua Ordine Mondială), cât şi noi (Eurasiaticii) vrem să vă luăm catolicismul.

Oferta noastră este totuşi mai bună, pentru că la noi cel puţin veţi putea să vă dezvoltaţi și să vă realizați identitatea slavă. Cu cât sunt deci mai puţin influente forţele pro-Estice în lobby-ul anticatolic, cu atât devine mai tragică situaţia voastră. Sper totuși că vor apărea la voi forţe care să încline către eurasianism, poate se va produce vreo fuziune între extrema dreaptă şi extrema stângă. Păcat că în Polonia, comunismul nu a avut un curent esoteric, aşa cum a avut în Rusia…

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

E foarte interesant ca o anumita parte a clasei politice din Romania se intalneste cu acest personaj… Ma rog, fiecare e liber sa se intalneasca cu cine-i place… Sunt insa stupefiat ca, de pilda, Dl. Adrian Nastase, i-a facut onoarea lui Dughin de a se intalni cu el…

M-am gandit la inceput sa fac unele comentarii la ideile lui Dughin exprimate in acest interviu, dar si in general… Insa nu poti face totusi un comentariu la niste elucubratii care, voi face un pleonasm acum, n-au niciun sens rational, logic!! Eu, zau, nu inteleg regimul Putin… Cum poate avea neobrazarea sa promoveze si sa trimita astfel de oameni peste hotare, care nu fac cinste Rusiei!! Pentru mine e… ceva ce nu pot intelege si chiar ma deranjeaza lucrul asta. Un minim de decenta, de rusine iti spune ca astfel de oameni nu trebuie promovati si trimisi sa discute cu personalitati politice din alte tari. El a venit intr-un fel in calitate de reprezentant al regimului Putin… Intr-un fel e vorba de prestigiul Rusiei, calcat grosolan in picioare in felul acesta tocmai de catre cei care conduc Rusia! E incredibil!

Mai bine, de un milion de ori mai bine, ar fi venit Maria Sharapova, Anatoli Karpov, Garry Kasparov (chiar daca din partea Opozitiei)!! Daca as fi rus si as merge in Polonia si mi-ar spune acolo cineva ca a venit Dughin pe la ei cred ca as rosi pana-n albul ochilor de rusine!!!

iunie 29, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 108 comentarii