Proteste…

Protestele care au loc zilele acestea la Bucuresti sunt dificil de caracterizat… Dar, dupa parerea mea, un lucru este evident: fata de protestele de anul trecut care erau mai toate impotriva lui Traian Basescu, anul acesta avem o serioasa schimbare de paradigma! Protestele nu mai sunt defel impotriva lui Traian Basescu ci impotriva exploatarii de la Rosia Montana, impotriva exploatarii, prin fracturare hidraulica, fireste, a gazelor de sist!! Interesant este ca aceste proteste nu sunt indreptate nicidecum impotriva USL sau a lui Victor Ponta, sau, poate, impotriva lui Crin Antonescu. Nici vorba!! Patosul ecologist care a cuprins Romania este emotionant.

Schimbarea brusca de pozitie a USL asupra exploatarii pe baza de cianuri si asupra celei prin fracturare hidraulica – adica atunci cand erai in Opozitie erai impotriva, iar odata venit la Putere esti pentru – arata o anumita lipsa de scrupule fata de cei care au votat USL (si nu numai) si o demagogie care a fost  magistral scoasa in evidenta, in operele sale, de catre marele Caragiale. De asemenea atat premierului Ponta cat si intregului USL i se poate reprosa o slaba, foarte slaba comunicare cu cetatenii. Cetateanului nu i se spune, spre exemplu, ca daca ne vom uni cu fratii nostri de peste Prut, s-ar putea ca rusii sa inchida robinetul de gaze pentru Republica Moldova si va trebui sa le dam noi gaze! Pe de alta parte, cei care au protestat la Pungesti au dreptate: ce castiga ei din toate acestea? Pentru ca am inteles ca cei de la Chevron au venit sa inceapa explorarile pe terenuri private, ale oamenilor. Si ajunsi in acest punct, iata un interesant articol din Gandul:

Când în curtea unui american se descoperă gaze de şist, acesta se îmbogăţeşte. Când se descoperă în curtea unui român, acesta sărăceşte. De ce?

Trebuie aratat ca tot ceea ce s-a intamplat la Pungesti arata dispretul fata de proprietatea privata pe care il practica USL. Este adevarat ca lucrurile nu sunt nici bine reglementate in aceasta privinta, desi ar fi trebuit cu multa vreme in urma sa se puna la punct aceasta problema. Nu se mai poate ca pe vremea comunismului: statul da ordin, Chevron intra pe terenul tau si face ce vrea acolo, fara sa te bage in seama pentru ca are toate avizele si autorizatiile necesare si, deci, „respecta legea”. Iar tu, care protestezi pentru terenul tau, nu mai vorbesc de faptul ca nu ai nimic din afacerea asta, „nu respecti legea” – asa vede Dl. Ponta felul in care trebuie sa se realizeze independenta energetica a Romaniei. Eu sunt de acord cu independenta energetica a Romaniei, dar nu in felul asta.

„Premierul Victor Ponta spune că protestele de la Pungeşti nu îi schimbă cu nimic poziţia oficială legată de gazele de şist, obiectivul său fiind independenţa energetică a României.

„Nu-mi schimbă cu nimic poziţia. Cred că pentru România e foarte important să fie independentă energetic. Este un obiectiv important pentru România să nu importăm gaze, să le producem noi”, s-a arătat din nou premierul, întrebat de gândul, pro explorare urmată de exploatarea gazelor de şist.”

Iar aici as dori sa reamintesc faptul ca in Constitutie exista un articol ce se refera la dreptul de proprietate privata . Care „este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular”. Este vorba de art. 44 din Constitutie, care mai arata printre altele:

„(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.

(4)” Sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita in proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.

(5) pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folisi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precu si pentru alte daune imputabile autoritatii.

(6) Despagubirile prevazute in aliniatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie”

Dar sa vedem cum s-au derulat lucrurile la Pungesti:

Răscoala ţăranilor din Vaslui contra americanilor de la Chevron: Cine transmite protestul LIVE la TV Pungeşti

Iata si un reportaj semnat de Marian Sultanoiu:

Prima noapte pe care am petrecut-o la Pungeşti. Cine sunt oamenii de la capătul lumii care se opun statului român şi gigantului american Chevron

Se arata, printre altele, ca:

„În răstimpuri, se ridică câte un val de scandări şi fluierături. În întuneric stă „inamicul”, iar el trebuie să simtă că nimeni nu cedează.
„Nişte nenorociţi!”, îmi spune Virgil Iordache, preşedintele ONG-ului “Asociaţia Cetăţenilor Abuzaţi din România” (ACAR), filiala Iaşi. Iordache spune că transmite, împreună cu Bogdan Albu, de la Bârlad, vechi protestatar anti-Chevron, imagini de la faţa locului cu ajutorul unui laptop şi a unui mobil conectat la internet. TV Pungeşti.

Îmi povesteşte toată tărăşenia. Cum a chemat prefectul Jandarmeria, la şase dimineaţa, pentru că oamenii ar fi blocat strada. „Nici vorbă! E drept că oamenii se plimbau, şi pe şosea, unii dintre ei, dar când venea vreo maşină, o lăsau să treacă. Despre ce blocaj vorbim? A, că au făcut scut, ca să nu treacă utilajele Chevron, asta e altceva, dar asta s-a întâmplat mai târziu”, spune Iordache.
Apoi îmi arată unde stăteau oamenii – la marginea şoselei, cu spatele la teren şi la gârlă. Unde s-a format cordonul de jandarmi. Cum au început să-i împingă, să-i lovească, să-i ridice, violent, pe cei care stăteau pe caldarâm. „Oamenii s-au speriat. Unul dintre ei a făcut un atac de panică, un preinfarct. Îl târau, ca pe un animal, prin mocirlă, să-l scoată din apă. Altul, un atac cerebral. S-au comportat mizerabil. E posibil ca nişte oameni, plătiţi din taxele noastre, să lovească în felul ăsta? Să se comporte în halul ăsta?”, întreabă Virgil Iordache mai mult pentru sine.

Ni se alătură alţi protestatari: unul îmi arată degetul zdrobit – „Mi-am prins mâna, în fiare, la maşina pompierilor, când m-au îmbrâncit. N-am vrut să-i lăsăm. Da’ de ce să vină să ne distrugă. Avem copii!” Îmi spune că sunt mulţi, din sat, loviţi, fie de utilaje, fie de pumnul sau piciorul jandarmilor. „Am fost doi oameni la un jandarm; noi cinci sute, ei trei sute. Păi, ce-am făcut? Am furat, am omorât?! Ce-am făcut? Am văzut un copil de şase ani cu ochiul cât pumnul lu’ ăla de l-a lovit. Atâta era de umflat, şi vânăt!” povesteşte, tot mai aprins, omul cu mâna accidentată.

Autorităţile locale au dat bir cu fugiţii

„Oamenii aşteaptă să vină cineva, să vorbească, să le spună ce şi cum. A apărut prefectul, a stat câteva minute, a vorbit cu jandarmii şi a plecat. Nici nu i-a băgat în seamă. Primarul, Mircea Vlasă, zice că e în concediu medical, şi-a închis telefonul”, îmi povesteşte Iordache.

„Manevră!” sare unul dintre localnici. „Manevră. Ăsta e pământul lui, aici, unde fac americanii sonda. A ştiut că vine Chevronu şi omul şi-a vândut, lui, pământul ăsta care era în rezerva primăriei. Şi l-a vândut lui, mă-nţelegi? Iar viceprimarul, unu, Voina Vasile, habar n-are de nimic. Un nimeni. Zice că să vadă cum merg lucrurile. Halal de mama ta, primare, dacă aştepţi să vezi ce iese…”.

Dincolo de obida oamenilor, mai răsună câte un acord stins, de chitară. Un amestec straniu de revoltă, melancolie, patimă şi nelinişte. Cu toţii spun că nu vor pleca. Vor sta acolo. „Să vedem care pe care. Ori ei, ori noi. Eu sunt aici de luni. N-am apucat să dorm două ore. Nu mai e de joacă. Primarul îşi ia pământ; guvernul şi CJ-ul dă avize, americanii sunt păziţi de jandarmi şi noi vorbim singuri, ca proştii” îmi spune unul dintre consilierii locali, şi mă invită la şedinţa de consiliu, „Ca să vedeţi şi dumneavoastră ce se-ntâmplă!”.

„O să fim aici şi mâine şi poimâine. În fiecare zi” intervine un altul, care se recomandă „un sătean, care protestează”. Cu toţii speră ca sâmbătă, când e anunţat un miting de amploare, să ajungă până la ei, în mijlocul drumului dintre Pungeşti şi Siliştea, mii de români.”

Deci dupa ce trateaza proprietatea privata asa, la futu-i ma-sa, Guvernul Ponta mai trimite si jandarmii, sa-ti traga asa, la misto, o palma peste ochi pe pamantul tau. Scuzati-mi, va rog, expresia, dar caut sa redau cat mai exact cum stau lucrurile cu aroganta lui Ponta si a Guvernului pe care, cu „onor”, il conduce.

Sa vedem ce spune si HotNews:

VIDEO Proteste la Pungesti, unde Chevron urmeaza sa amplaseze sondele de explorare / Cinci persoane spitalizate in urma violentei jandarmilor

Adevarul este ca acest Victor Ponta nu ne trateaza – si lucrul asta se rasfrange asupra intregului USL – ca pe niste cetateni si nici pe votantii USL nu-i trateaza ca pe niste oameni care si-au pus increderea si sperantele in USL sau chiar in partidul dumnealui, in PSD. Victor Ponta si Guvernul USL ne trateaza ca pe niste bizoni. Or, tocmai lucrul asta e foarte deranjant. Bineinteles, dupa cum aratam mai sus, se repercuteaza, din pacate, asupra intregului USL. Dl. Ponta ne-a mintit. Si dupa ce ne-a mintit mai e si arogant. Si dupa ce mai e si arogant, nu prea se vede vreo imbunatatire a situatiei economice a tarii. Iar aceste lucruri conduc la ceea ce i s-a intamplat ministrului Culturii, Dl. Daniel Barbu:

Romania Libera

Barbu: Le-am spus protestatarilor că se comportă ca nişte NEO-NAZIŞTI

Se arata ca:

„Ministrul Culturii, Daniel Barbu, a declarat că, atunci când a ieşit din Club A, protestatarii „au înconjurat maşina şi au început să o lovească. Când au spart luneta am ieşit şi le-am spus că se comportă ca nişte neo-fascişti, au lovit maşina cu pietre”, conform gandul.info.

Daniel Barbu a adăugat că în interiorul Clubului nu a fost agresat.

Într-o intervenţie la Antena 3, Daniel Barbu a declarat că i-a numit neo-nazişti pe protestatari după ce aceştia au spart luneta de la maşină. „Poliţiştii au facut culoar astfel încât să putem pleca”.

Ministrul Culturii a adăugat faptul că agresorii „erau tineri, în jur de 20 de ani, nervoşi şi vehemenţi. Loveau maşina, ceea ce nu mi s-a părut lucrul cel mai potrivit”.

Citeşte şi Incidente în centrul Capitalei. Maşina ministrului Culturii, BLOCATĂ şi AVARIATĂ de protestatarii care-i cer demisia„

Ce spun Ponta şi Antonescu despre incidentele de la Universitate

Se arata ca:

„UPDATE: Purtătoarea de cuvânt a Jandarmeriei, Irina Drăgan, a declarat pentru Gândul că în urma incidentului trei persoane au fost duse la poliţie. „Noi am acţionat la solicitarea Poliţiei. Nu era vorba de persoane care protestau în spaţiul public. Ministrul s-a deplasat în siguranţă la maşină”, a spus ea, conform gandul.info.

Crăciun: „Ministrul a plecat teafăr”

Unul dintre organizatorii mitigurilor anti-Roşia Montană, Claudiu Crăciun, a declarat, pentru acelasi cotidian, că are rezerve faţă de faptul că protestatarii sunt cei care au spart luneta maşinii ministrului Culturii. „A fost o busculadă, erau şi mulţi jandarmi. S-a strigat, s-a scandat, dar ministrul a plecat teafăr. Nu i s-a pus niciun moment integritatea fizică în pericol, ci doar demnitatea”, a spus Claudiu Crăciun.

Gestul protestatarilor a fost condamnat de Deputatul PNL, Alina Gorghiu, condamna gestul protestatarilor. „Iese baltă de sânge dacă pe o parte a bulevardului Magheru vor trece cei care susţin proiectul Roşia Montană şi pe cealaltă sunt cei care nu sunt de acord cu proiectul”, a spus Gorghiu la Digi24, adăugând că nu este de acord „să se dea cu pumnul” doar pentru că ai un punct de vedere diferit.

Mobilizarea protestatarilor s-a făcut şi în acest caz pe reţelele de socializare. Pe pagina de Facebook „Roşia Montană în Unesco” se anunţa că „mergem acum în audienţă la domnul senator Daniel Barbu. Mobilizarea! În Club A”.

_ _ _ _ _

Premierul Victor Ponta şi Liderul PNL, Crin Antonescu, au declarat că atacul asupra ministrului este inacceptabil şi au cerut identificarea şi sancţionarea agresorilor.

Premierul a declarat că o astfel de agresiune este inacceptabilă şi că, în lipsa unor măsuri, ţara poate fi cuprinsă de anarhie, transmite Mediafax.

Totodată, premierul a declarat, la Antena 3, că l-a sunat pe Daniel Barbu şi că ministrul „este bine”. Premierul „Eu îi ascult pe cei care spun că nu face bine Guvernul şi nu accept să se intervină violent asupra lor. Oamenii care protestează, atâta timp cât o fac paşnic, pot să o facă. Faptul că un ministru are o opinie, domnul Barbu se află la o dezbatere, şi îl agresează mi se pare inacceptabil. Vreau să fie identificaţi şi să fie traşi la răspundere pentru că totul are o limită şi nimic nu este mai grav decât o anarhie.

Ponta a precizat că a fost informat de către şeful Serviciului de Protecţie şi Pază (SPP) şi reprezentanţii Jandarmeriei despre incidente şi că a discutat imediat cu ministrul, care „este bine”.

Liderul PNL, Crin Antonescu, a precizat că este un susţinător al drepturilor manifestanţilor şi că forţele de ordine au fost „extrem de îngăduitoare” şi că au procedat corect prin maniera în care au acţionat până în prezent, conform gandul.info.

În privinţa evenimentul din această seară, Crin Antonescu a subliniat că atunci „când ataci pur şi simplu, eşti numai bun de reţinut”.

Citeşte şi Incidente în centrul Capitalei. Maşina ministrului Culturii, BLOCATĂ şi AVARIATĂ de protestatarii care-i cer demisia. Ce a declarat Barbu„

VIDEO. Incidente în centrul Capitalei. Maşina ministrului Culturii, BLOCATĂ şi AVARIATĂ de protestatarii care-i cer demisia

Se arata ca:

„UPDATE: Ministrul Culturii, Daniel Barbu, a declarat că, atunci când a ieşit din Club A, protestatarii „au înconjurat maşina şi au început să o lovească. Când au spart luneta am ieşit şi le-am spus că se comportă ca nişte neo-fascişti. Au lovit maşina cu pietre”, conform gandul.info.

Daniel Barbu a adăugat că în interiorul Clubului nu a fost agresat.

Citeşte şiBarbu: Le-am spus protestatarilor că se comportă ca nişte NEO-NAZIŞTI

Citeşte şiCe spun Ponta şi Antonescu despre incidentele de la Universitate

_ _ _ _ _

Autovehiculul ministrului Culturii, Daniel Barbu, a fost blocat şi avariat, joi seara, de protestatarii din Piaţa Universităţii faţă de exploatarea minieră de la Roşia Montană.

Aproximativ 50 de opozanţi ai proiectului Roşia Montană l-au bruscat pe ministrul Culturii şi l-au împiedicat, timp de circa o jumatăte de oră, să părăsească strada din faţa Club A, din centrul vechi al Capitalei, informează B1TV.

Manifestanţii au încercat iniţial să intre în dialog cu ministrul în interiorul pubului, însă Daniel Barbu a refuzat să le răspundă. Ulterior, protestatarii au ieşit în stradă şi au lipit pe geamul din spate al maşinii ministrului bancnote cu faţa lui Daniel Barbu. In busculada produsă de intervenţia jandarmilor, manifestanţii au spart luneta maşinii.

Protestatarii au cerut demisia ministrului şi au scandat minute în şir „ruşine, ruşine să vă fie!”. Totodată, manifestanţii au aruncat cu bancnote false în demnitar şi l-au huiduit, întrebându-l „Câţi bani ţi-ai luat?”.

La solicitarea Poliţiei, jandarmii au intervenit pentru deblocarea maşinii ministrului Culturii.

Barbu se afla, la momentul producerii incidentului, la un eveniment în Club A din centrul vechi al Capitalei, unde a fost invitat să ţină o prelegere despre starea culturii şi despre posibilitatea demolării casei monseniorului Ghika.”

Gandul

Ponta, după atacul asupra ministrului Culturii: „Există o limită pe care, dacă o laşi să treacă, ţara e cuprinsă de anarhie”

Se arata ca:

„Premierul Victor Ponta a cerut autorităţilor să îi identifice rapid pe tinerii care l-au agresat în această seară pe ministrul Culturii, Daniel Barbu, pentru a fi traşi la răspundere „contravenţional sau penal”.  „Există o limită pe care dacă o laşi să treacă, ţara e cuprinsă de anarhie şi nimic nu e mai rău decât anarhia”, a susţinut prim-ministrul, informat de către directorul SPP şi de Jandarmerie despre episodul vandalizării maşinii lui Daniel Barbu, după o dezbatere la care a participat în Club A.

Ponta a catalogat episodul drept „inacceptabil” şi a estimat că „există riscul” instalării anarhiei, dând ca exemplu „blocarea drumurilor naţionale” de care au fost acuzaţi localnicii din Pungeşti, Vaslui, în prima zi de proteste faţă de începerea explorării gazelor de şist în zonă.

„Există acest risc. Opiniile unor oameni care protestează sunt imediat folosite mediatic. Cel care zicea că e rănit e de fapt fostul primar care se bate cu actualul primar şi care găsise un moment să îşi facă nişte imagine. Nu că n-a murit, dădea interviuri mortul. În momentul în care se întâmplă lucruri grave: să blochezi drumuri naţionale, să agresezi un om, statul trebuie să intervină”, a susţinut Ponta, într-un interviu la Antena 3.”

Adevarul este ca, in spiritul arogantei D-lui. Ponta, Dl. Barbu nu ar fi trebuit sa le spuna celor care i-au spart masina ca se comporta ca niste neofascisti, ci, mai degraba, ar fi trebuit sa-l intrebe, cu un aer serios si cerebral, dur, pe unul dintre protestatari: „esti bizon?” 😀 . Dubla personalitate – „O să fiu sincer şi o să vă spun că eu, ca deputat, o să votez împotrivă, dar pe de altă parte, ca prim ministru, nu am dreptul…” – care se rasfrange atat asupra USL – cand te afli in Opozitie esti impotriva, cand ajungi la Putere esti pentru -, cat si asupra guvernarii, produce, intr-adevar, anarhie in societate. Daca oamenii ar fi stiut de la bun inceput ca pozitia USL este pentru demararea exploatarii cu cianuri la Rosia Montana si a gazelor de sist, prin fracturare hidraulica, atunci o mare parte din cauzele ce au generat aceste proteste nu ar mai fi existat. Insa USL nu a procedat asa. Pentru a nu pierde voturi si pentru ca sa foloseasca la maximum valul antiBasescu ce cuprinsese atunci societatea.  De aceea chestiunea onestitatii in politica nu cred ca e deloc revoluta. Se poate cladi, oare, o democratie sanatoasa in societatea noastra pe o lipsa crasa de onestitate in politica? N-as prea crede… Lipsa de onestitate in politica exista peste tot in lume. Sa fim seriosi, politicienii nu-s niste sfinti! Inteleg asta. Insa eu cred ca la noi s-a depasit limita in aceasta privinta! Se merge prea departe cu lipsa de onestitate fata de cel care iti da votul!! Ca Dl. Ponta n-ar trebui sa uite ca printre acesti protestatari pot fi multi care au votat cu USL. De unde se vede dispretul fata de actul democratic (votul) pe care il practica, din pacate, USL si guvernarea actuala.

Care e parerea Dvs.?

Romania Libera

Tensiuni între PSD şi PNL pe tema noii legi pentru Roşia Montană

Se arata ca:

„Senatorul PNL Dian Popescu, membru al Comisiei speciale privind Roşia Montană, şi-a exprimat nemulţumirile privind noua lege a exploatărilor miniere, arătând că PNL rămâne în afara unei noi majorităţi pe care şi-o creează PSD.

Liberalii din cadrul Comisiei pentru Roşia Montană au fost, încă o dată, în opoziţie faţă de social democraţi, nefiind mulţumiţi de schimbarea totală adusă proiectului care privea iniţial exploatările de la Roşia Montană, transmite B1 TV.

”În comisie, iniţial, s-a pus la vot dacă respingem legea ca atare sau nu. PSD şi PPDD au votat împotrivă, să nu respingem legea, trecem pe amendamente. În acel moment ne-am trezit în faţă cu o nouă lege. Am votat împotrivă şi am explicat de ce. Prima dată, PNL a votat împotrivă, PSD a votat pentru, după aceea, a trecut, fiind majoritari, la amendamente. Atunci, în faţa noastră a apărut pe masă altă lege. PSD-ul a adus altă lege cu alt titlu care nu are legătură cu Roşia Montană deşi noi suntem Comisia Roşia Montană”, a declarat senatorul liberal. 

Preşedintele Comisiei pentru Roşia Montană, Darius Vâlcov, a declarat că a fost modificat inclusiv titlul şi că proiectul nu se mai referă la Roşia Montană, ci la exploatări auro-argintifere în general. Vâlcov a mai spus că Acordul dintre Guvern şi RMGC a fost scos din proiectul de lege trimis de Guvern.” (subl. mea)

DE citit si…

Gandul

Cum a ajuns Ponta la putere. Gazele de şist, unul din capetele de acuzare în moţiunea de cenzură în urma căreia guvernul Ungureanu a fost demis în aprilie 2012

Se arata ca:

„Victor Ponta şi parlamentarii USL acuzau guvernul Ungureanu, în moţiunea de cenzură depusă în aprilie 2012, că a aprobat acorduri privind gazele de şist o singură companie – Chevron şi nu a fost capabil să privatizeze Cupru Min. După succesul moţiunii de cenzură, pe 7 mai 2012, Victor Ponta ajungea premier, funcţie pe care o deţine până în prezent.

În moţiunea de cenzură cu care a dărâmat guvernul Ungureanu, Ponta şi parlamentarii USL reproşau puterii de atunci că a încheiat contracte doar cu compania americană Chevron, deşi “mai existau şi alte companii care ar fi dorit să încheie astfel de acorduri cu autorităţile române”.

“Compania americană Chevron a primit dreptul de a explora şi exploata gazele de şist pe trei perimetre, toate aflându-se în judetul Constanţa, în suprafaţă totală de aproximativ 300.000 de hectare. Cele trei perimetre se află în zonele Vama Veche, Adamclisi şi Costineşti. Chevron mai deţine licenţe de explorare şi exploatare şi în zona Bârladului. De ce au fost aprobate acordurile ce permit Chevron exploatarea gazelor de şist, în condiţiile în care nu existau studii şi nici cadrul legislativ specific care să reglementeze condiţiile tehnice de explorare-exploatare care să evite riscurile geologice, de mediu, de poluare a apelor freatice?”, critica la momentul respective conducerea USL guvernul Ungureanu.

Între timp, în privinţa gazelor de şist poziţia premierului Ponta s-a schimbat, în discursurile sale apărând des sintagme precum “independenţa energetică” şi “scăderea facturii la gaze”.

Mai mult, pe vremea când se afla în opoziţie, preşedintele PSD, Victor Ponta, se pronunţa pentru consultarea locuitorilor din Bârlad şi litoral, zone în care urmau să aibă loc explorări pentru gazele de şist.

La un an şi jumătate după preluarea puterii, atât Victor Ponta, dar şi Crin Antonescu nu sunt de acord cu organizarea unor referendumuri pentru proiectele de exploare a gazelor de şist sau pentru proiectul minier de la Roşia Montană.

Opoziţia USL ataca Guvernul Ungureanu criticând faptul că acesta nu a fost transparent în privinţa proiectelor legate de gazele de şist.

Privatizarea Cupru Min, care nu este realizată nici la această oră, şi reprezintă unul dintre obiectivele noului ministru al Economiei, Andrei Gerea. În aprilie 2012, eşecul privatizării Cupru Min reprezenta un alt cap de acuzare la adresa guvernului Ungureanu.

“Eşecul vânzării Cupru Min SA nu exonerează cu nimic Guvernul de erorile comise în procesul de privatizare, ci, dimpotrivă, este încă o dovadă a iresponsabilităţii cu care executivul abordează chestiunea privatizării resurselor solului românesc”, susţineau Victor Ponta şi cei din USL în moţiunea de cenzură.”

Un lucru pozitiv…

Sau care ar trebui sa fie pozitiv, cel putin noi asa il vrem:

Gandul

Ponta confirmă vizita în SUA. „A fost pusă sub semnul întrebării din cauza crizei de la Washington”

Se arata ca:

„Vizita pe care premierul Victor Ponta o va face în Statele Unite ale Americii, începând cu 22 octombrie, a fost confirmată în această seară de şeful Guvernului. Gândul a relatat că Ministerul de Externe, cu sprijinul fostului ambasador Mark Gitenstein, i-a negociat prim-ministrului o vizită la Casa Albă la finalul acestei luni, cea mai importantă întâlnire programată fiind cea cu vicepreşedintele Joe Biden, în ciuda încercărilor de a se obţine şi o întrevedere cu liderul american, Barack Obama. Întrebat la începutul săptămânii trecute despre planurile legate de această vizită, Victor Ponta a fost evaziv.

„Vizita în SUA era programată demult pentru săptămâna viitoare, însă a fost o perioadă pusă sub semnul întrebării din cauza crizei de la Washington”, a explicat premierul joi seară motivele, arătând că, urmează să-şi prezinte public agenda în zilele următoare.

Potrivit lui Ponta, „va fi o vizită cu caracter politic, economic”. „E organizată de Departamentul de Stat al SUA, nu de vreo companie privată. Un prim-ministru cred că nu a mai fost de la Adrian Năstase. Avem proiecte importante cu SUA”, a adăugat premierul, la Antena 3.

Victor Ponta va fi însoţit la Washington de ministrul delegat pentru Energie, Constantin Niţă, printre subiectele de interes aflându-se şi înţelegerea cu Chevron şi Exxon pentru explorarea resurselor din România.”

Trebuie spus ca noi dorim sa atragem interesul economic al SUA in Romania. Insa asa cum e pusa problema se constata un usor dezechilibru in favoarea SUA. Observati ca e vorba de companii celebre – Chevron, Exxon – in vederea exploatarii resurselor din Romania. Nu spun ca lucrul acesta trebuie sa fie neaparat rau. Dar, dupa parerea mea, ar trebui ca si companiile noastre sa incerce sa fie mai curajoase in a exporta produse romanesti in SUA. SUA se bazeaza pe importurile venite din UE si China. Romania, dupa parerea mea, valorifica prea putin piata americana. Si eu sunt de acord ca in conditii de piata libera trebuie sa fie un avantaj reciproc pentru ambele tari. De aceea, cred eu, firmele noastre ar trebui sa vizeze la export piata americana – o foarte mare piata de desfacere si un loc excelent pentru a face afaceri. Lucrul asta ar fi un factor care ar putea contribui major la dezvoltarea firmelor romanesti, la acumularea de experienta, la asimilarea spiritului libertatii economice, specific nord-american. De aceea, cred eu, trebuie puse bazele unui parteneriat economic pe termen lung cu SUA si rezolvata problema vizelor in vederea liberei circulatii a persoanelor intre SUA si Romania. Trebuie spus foarte clar ca in ceea ce priveste Romania nu exista niciun risc legat de terorism sau actiuni teroriste in cazul in care ar exista libera circulatie a persoanelor intre tarile noastre. Nu exista un astfel de risc nici in ceea ce priveste Spatiul Schengen, daca tara noastra s-ar integra. Eu cred aceste lucruri si orice suspiciuni in aceasta privinta cred ca se bazeaza mai mult pe impresii si informatii false.

Revin la aceste proteste: haideti sa vedem si partea plina a paharului! Democratia in societatea romaneasca incepe sa se maturizeze si asta e un lucru bun! De ce sa nu consideram ca aceste proteste intaresc democratia si libertatea in Romania? Eu as zice sa nu vedem numai partea rea a lucrurilor. In acest al doilea mandat a lui Traian Basescu cred ca oamenii au fost mai aplecati catre politica decat in ceilalti ani si au cautat sa cunoasca mai mult in aceasta privinta. Nu a fost o perioada placuta. Dar poate ca a fost fecunda din alt punct de vedere, cel al cunoasterii ceva mai profunde a fenomenului politic.

Pe de alta parte, cred ca aceste proteste sunt printre primele cu un caracter ecologist in Romania. Partidele ecologiste nu au prea avut aici succes, ca dovada ca au disparut, practic, din viata politica. Aceste miscari de protest par a semana cu chinurile nasterii unui nou  partid ecologist. Manifestantii, in general, sunt tineri.  Ramane de vazut daca se va forma un nou partid sau miscare ecologista, sau daca ecologismul va prinde noi si marete aripi in Romania. N-as prea crede… Ma aflam alaltaieri printre manifestanti si, dupa ce am ajuns la Arcul de Triumf, coloana de manifestanti s-a asezat cu fata spre Kiseleff, sa poata trece pe sub Arcul de Triumf. Erau si vreo patru barbati imbracati in camasi din portul nostru popular. Mi-a sarit imediat in ochi aceasta componenta nationalista a mitingului. Apoi coloana a trecut pe sub Arcul de Triumf si s-au asezat mai toti pe jos. Un barbat cu un megafon spunea ca sa ne aducem aminte de inaintasii nostri, care au luptat pentru patrie, sa intonam Imnul National si, „de ce nu, ca doar suntem romani”, Tatal nostru… Va las pe Dvs., stimati cititori, sa ghiciti ce fel de ideologie politica degaja o astfel de manifestare 😀 . Imnul s-a cantat, Tatal nostru nu s-a mai spus. De fapt se canta imnul, dar doua femei din fata mea incepusera sa strige din toti bojocii impotriva gazelor de sist, ca si cum ar fi vrut sa arate ca tot mitingul este impotriva exploatarii gazelor de sist, nu o manifestare cu caracter de procesiune religioasa. Altii au inceput sa urmeze exemplul celor doua. Insa mie mi s-a parut o chestie foarte originala: la un mare miting ecologist, manifestantii sa spuna, cu totii, Tatal nostru… Nu de alta, dar erau niste contraste ideologice ce meritau a fi vazute si apoi discutate intr-un seminar de stiinte politice.

Oricum, interesant ce se intampla! 🙂

DE citit si pozitia UE in privinta gazelor de sist

Gandul

Uniunea Europeană pune o primă frână GAZELOR DE ŞIST: cum vor avea ţăranii din Pungeşti un cuvânt de spus asupra proiectului Chevron

Se arata, printre altele, ca:

„Cu o săptămână înainte de „răscoala din Pungeşti”, Vaslui, împotriva americanilor de la Chevron, Parlamentul European a votat un raport care, dacă ar fi adoptat şi de Consiliu, ar stabili primele reguli la nivel european pentru explorare şi extracţie prin fracturare hidraulică a hidrocarburilor neconvenţionale, între care gazele şi petrolul de şist.

Mai exact, legislativul european a adoptat o propunere legislativă care ar modifica Directiva privind impactul asupra mediului (EIA) în vigoare, impunând studii de impact pentru toate proiectele care presupun fracturare hidraulică. Alte prevederi se referă la consultarea populaţiei europene în cazul acestor proiecte, publicarea anumitor informaţii despre ele de către companiile dezvoltatoare şi încearcă propunerea unor măsuri pentru a preveni conflictele de interese în acest domeniu. Concret, o companie precum Chevron nu va putea derula proiecte de explorare şi exploatare a gazelor de şist fără să vină mai întâi cu un studiu de impact asupra mediului şi fără să consulte populaţia din Pungeşti.

„Practic, ceea ce s-a votat în Parlamentul European a fost modificarea unei Directive a UE cu scopul de a introduce proiectele de exploatare a gazelor de şist pe lista proiectelor care vor necesita studii de impact din punct de vedere al efectelor asupra mediului înconjurător. Parlamentul a votat că aceste studii vor trebui efectute a priori, precum şi caracterul de obligativitate al lor”, a explicat pentru gândulDoru Franţescu, policy director al VoteWatch.eu, organizaţie care se ocupă cu monitorizarea Parlamentului şi a Consiliului UE. […]

„Vin alegerile. Dacă s-ar putea, oprim tot”

De cealaltă parte, europarlamentarul Marian-Jean Marinescu (PDL, PPE) a comentat pentru gândul că raportul nu afectează cu nimic situaţia din România, pentru că în ţara noastră este oricum nevoie de aviz de mediu pentru explorare şi exploatare a hidrocarburilor neconvenţionale. Propunerea de modificare a Directivei EIA este doar un gest populist de partea legiuitorului european, ne-a declarat Marinescu. „Vin alegerile. Eu am văzut şi celălalt Parlament (legislatura anterioară, n.red.), dar nu era chiar aşa. Este populism! Dacă s-ar putea, oprim tot – energie atomică şi tot – , stingem lumina şi eventual ne mutăm în cort”, a declarat europarlamentarul român, care consideră că „nu e normal să ai studii de mediu pentru tot”.

Marinescu a mai declarat că, în ceea ce priveşte amendamentele controversate supuse separat la vot, el s-a pronunţat pentru impunerea studiilor de mediu în cazul exploatării prin fracturare hidraulică, dar împotriva studiilor pentru explorare.

“Revizuim această legislaţie cheie pentru a o alinia cu noile priorităţi ale Europei, cum ar fi solul, utilizarea resurselor şi protecţia biodiversităţii. Fracturarea hidraulică ridică anumite îngrijorări. Stabilim criterii clare pentru a evita conflictele de interese şi pentru a implica publicul”, a spus raportorul Andrea Zanoni, potrivit unui comunicat al Parlamentului European. Directiva privind impactul asupra mediului (EIA) se aplică atât proiectelor private, cât şi celor publice.

Prevederile legislaţiei europene în vigoare

Scopul raportului votat de Parlament, susţinut de o coaliţie de centru-stânga, este, spun autorii săi, de a asigura un nivel ridicat de protecţie a mediului şi a sănătăţii publice, stabilind un nucleu de cerinţe minime la nivel european – lăsând, în acelaşi timp, multe aspecte importante la latitudinea statelor – pentru evaluarea efectelor anumitor proiecte asupra mediului, în conformitate cu Strategia Europa 2020.

Legislaţia actuală reglementează doar proiectele de extracţie de gaze naturale cu un volum de cel puţin 500.000 de metri cubi pe zi. Prin comparaţie, raportul PE, construit de la propunerea Comisiei, vrea să acopere toate proiectele, dat fiind că, de regulă, exploatarea de şisturi se face într-un volum mai mic. Deputaţii europeni vor, în aceste condiţii, studii de impact obligatorii pentru toate explorările şi exploatările hidrocarburilor convenţionale, fie gaze şi petrol de şist, gaze de cărbune sau alte asemenea hidrocarburi, indiferent de cantitatea extrasă. Condiţia este ca metoda de explorare şi exploatare să fie tehnica de fracturare hidraulică. Aceiaşi europarlamentari propun şi măsuri de asigurare a informării şi consultării publicului pentru astfel de proiecte.

Principalele neajunsuri identificate de europarlamentari în legislaţia europeană de mediu în vigoare se referă la trei mai capitole: procedura de evaluare a proiectelor, calitatea studiilor de mediu şi neconcordanţele din cursul evaluărilor de impact sau în raport cu alte prevederi legislative. […]

Comisia Europeană, pentru Gândul: Gazele de şist, încă prea noi

Anul trecut, Comisia Europeană declara pentru gândul, în contextul protestelor din România privind explorările Chevron, că este prea devreme pentru a avea un cadrul legislativ privind şisturile în Europa. Janez Potočnik, comisarul european pentru Mediu, aştepta, la acea vreme, să vadă în ce direcţie merg planurile de exploatare a gazelor de şist în Europa pentru a se putea pronunţa pe acest subiect, a declarat pentru gândul purtătorul acestuia de cuvânt, Joe Hennon.

„Gazele de şist nu sunt bune sau rele. Deocamdată, sunt un lucru destul de nou, iar oamenii încă evaluează efectele asupra mediului, avantajele şi aşa mai departe”, a afirmat reprezentantul comisarului Potočnik. „Pentru moment, (exploatarea, n.red.) rămâne doar la latitudinea statelor membre. La fel ca în cazul altor resurse, trebuie se respecte legile de mediu, care sunt aceleaşi. Pentru moment, suntem mulţumiţi că aceste legi se respectă”, a mai declarat pentru gândul Joe Hennon.

La finele anului trecut, Parlamentul European a dezbătut şi supus la vot două propuneri de rezoluţie despre gazele de şist – una despre efectele industriale (raportor Niki Tzavela), alta despre impactul asupra mediului. Textele au fost nelegislative (UE nici nu are cum să impună legi energetice statelor membre) şi au trecut cu majorităţi confortabile. După ce au fost votate separat şi respinse mai toate amendamentele-cheie, însă, care cereau, de exemplu, o infrastructură adecvată explorării şi exploatării gazelor de şist, au rămas doar „scheletele” acestor rezoluţii, fără nimic substanţial.”

Update – un articol ce cred ca ar fi trebuit scris acum trei ani…

Gandul

O întrebare de 1,8 miliarde de dolari: de ce nu vor ruşii de la Gazprom concurenţa americanilor de la Chevron în România

Se arata ca:

„1,8 miliarde de dolari plăteşte România anual pe gazele pe care le importă de la ruşi. 20% din consumul necesar într-un an provine de la distribuitorii Gazprom. Dependenţa energetică a României de gazul rusesc este mai redusă decât a altor ţări, în condiţiile în care Macedonia şi Serbia, spre exemplu, depind în proporţie de 100% de Gazprom şi distribuitorii săi, Bulgaria în proporţie de 90%, iar Polonia în proporţie de peste 60%.

Dacă anul acesta, în primele şase luni, preţul mediu a fost de aproape 400 de dolari pe mia de metri cubi de gaz rusesc, anul trecut ţara noastră a plătit în jur de 539 de dolari pe mia de metri cubi, un preţ mai mic faţă de Macedonia, total dependentă, care a dat 564 de dolari pe mia de metri cubi, dar mai mare faţă de Bosnia 515 dolari, Polonia 526 de dolari, Cehia 503 dolari şi Bulgaria 501 dolari. În 2012, factura totală a gazelor ruseşti s-a ridicat la 6,2 miliarde de lei, adică 1,8 miliarde de dolari.

Dependenţa României de gazul furnizat de Gazprom reprezintă în acest moment o vulnerabilitate de securitate energetică, în condiţiile în care Rusia poate jongla cum vrea cu preţul gazelor pe care le vinde, permiţându-şi astfel să pună presiune pe alte subiecte din agenda geopolitică a ţării noastre. Tocmai această problemă încearcă să o rezolve România. În contextul în care alte proiecte de aprovizionare cu gaz, care să nu implice Rusia, au picat sau stagnează – proiectul Nabucco sau conducta AGRI din Azerbaidjan, ţara noastră se află în poziţia de a fi nevoită să găsească surse alternative. Exploatarea gazelor de şist reprezintă una dintre ele. În aceste context, implicarea în proiect a americanilor de la Chevron nu se traduce atât prin încercarea Bucureştiului de a-şi asigura independenţa, cât prin opţiunea de securitate energetică pe care o face România între Rusia şi Statele Unite.

Chiar dacă nu asistăm atât la un meci geopolitic în logica Războiului Rece, între SUA şi Rusia, ci mai ales la ciocnirea unor interese comerciale, reprezentate la momentul actual de americanii de la Chevron şi de ruşii de la Gazprom, tensiunile apărute din cauza gazelor de şist îşi au originea în această dispută, iar implicaţiile pentru România sunt, în special, de natură geopolitică, şi mai puţin comercială.

În plină ofensivă după eşecul proiectelor care i-ar fi slăbit poziţia dominantă în regiune, este lesne de înţeles de ce Rusia nu priveşte cu ochi buni dezvoltarea unor surse alternative de energie, aşa cum sunt gazele de şist sau hidrocarburile din Marea Neagră, concesionate de România americanilor care estimează că doar exploatarea în perimetrul Mării Negre ar putea asigura jumătate din consumul intern necesar pentru gaze naturale. De asemenea, potrivit studiilor, România se află pe locul trei în Europa în ceea ce priveşte potenţialul de explorare al gazelor de şist, după Franţa şi Polonia.

Pe de altă parte, SUA se află de câţiva ani într-un stadiu pe care analiştii economici îl caracterizează drept „o revoluţie” energetică: americanii au început să producă mai mult gaz decât consumă şi în câţiva ani pot deveni exportatori neţi de energie. Acest lucru se datorează în mare parte exploatării agresive a gazelor de şist. Expansiunea energetică a SUA poate avea ca efect scăderea preţurilor mondiale la gaze şi petrol, precum şi eliminarea nevoii de a importa gaz, lucruri care intră în conflict cu interesele comerciale ale Rusiei.

Pentru România, discuţia privind exploatarea gazelor de şist nu se rezumă însă numai la dimensiunea geopolitică. Dincolo de a explica avantajele unei opţiuni strategice de securitate energetică, este nevoie şi de o discuţie aplicată şi adaptată realităţilor interne. Pentru că protestele din Bucureşti şi revolta de la Pungeşti împotriva Chevron nu poate fi tradusă în termenii unei respingeri categorice a americanilor, ci este mai degrabă justificată de elemente tehnice şi financiare. Pe de o parte, metoda fracturării hidraulice, în contextul cutremurelor repetate din ultima vreme de la Galaţi, amplifică temerea populaţiei privind insecuritatea seismică. Fracturarea hidraulică este însă o metodă folosită în România de foarte mulţi ani, doar că nu în extragerea gazelor de şist, iar intensitatea seismică în urma acestui procedeu este de 2-2,5 grade, aproape imperceptibilă în condiţiile în care se produc la o adâncime mare.

Un al doilea aspect de menţionat este raportul cost/beneficiu pe care îl au românii în urma acestor exploatări. Dincolo de un preţ scăzut la gaz, comunităţile din zonele unde sunt trasate perimetrele gazeifere se consideră excluse de la profit. Asta în condiţiile în care, în România, banii merg la stat, iar cetăţenii pot fi expropriaţi fără să poată contesta decizia. În SUA, banii merg mai întâi la cetăţenii care au drept de proprietate asupra resurselor minerale găsite pe terenurile lor.

„Suntem dependenţi de importul de gaze şi avem o singură sursă de import: Rusia”

Dezvoltarea unor alternative la gazul rusesc este esenţială pentru ca România să nu mai fie un stat vulnerabil din punct de vedere geopolitic, explică pentru gândul analistul şi consultantul economic Aurelian Dochia.

„Suntem dependenţi de importul de gaze şi avem o singură sursă de import: Rusia. Atât din punct de vedere economic, cât şi geostrategic, nu este o situaţie de invidiat să fii dependent de o singură sursă. Pentru România, dezvoltarea unor alternative este extrem de importantă. Cred că dezvoltarea gazelor de şist este o alternativă care trebuie să stea în atenţie, ca şi zăcămintele din Marea Neagră, pentru că ele sunt singurele soluţii care oferă României nu independenţă energetică – nu de asta e vorba, ci securitate energetică. Adică asigurarea continuităţii în aprovizionarea cu gaz şi predictibilitatea preţurilor, să nu existe cineva care să le manevreze cum vrea şi să te lovească atunci când eşti vulnerabil”, spune Aurelian Dochia.

În opinia analistului, România are în acest moment trei obiective în domeniul energiei: interconectarea la nivelul UE (dacă s-ar fi preocupat mai demult de asta, europenii nu ar mai fi suferit şocurile de preţ pe timp de iarnă), dezvoltarea zăcămintelor alternative şi gestiunea stocurilor (avem capacitatea de a stoca gaze, pe timp de vară, atunci când producem mai mult decât avem nevoie).

Dacă pentru SUA şi Rusia este mai degrabă un meci comercial care se dă pentru o piaţă de desfacere, respectiv pentru o sursă de energie bună de exploatat, pentru România gazele de şist reprezintă un subiect care ţine de securitatea geostrategică, crede analistul.

„Rusia este într-o ofensivă puternică şi a câştigat teren, pentru că proiectul Nabucco nu se mai face şi era o ameninţare.La fel este cazul şi acum, dacă se renunţă şi la exploatarea gazelor de şist. Nu cred că este vorba despre un meci geostrategic SUA-Rusia. Pentru Chevron nu e mare lucru acum, dacă merge, merge, dacă nu, merge în altă parte. Fără explorare, nici nu se ştie câte gaze de şist sunt şi dacă merită exploatate. Pentru România şi interesul nostru, ar trebui să ne clarificăm strategia. Pentru România, aspectul geostrategic este esenţial. În lipsa unor astfel de alternative, România rămâne vulnerabilă”, mai spune Aurelian Dochia, pentru gândul.

„Gazprom este foarte interesat să îşi păstreze poziţia de monopol. Este firesc, orice firmă îşi doreşte moartea concurenţilor”

Că în România nu asistăm la „marea luptă cosmică între ruşi şi americani”, ci doar la o ciocnire a intereselor comerciale a două mari companii explică şi Ana Otilia Nuţu, expert în energie al EFOR. Analista susţine că şi decizia României de a deschide poarta pentru explorarea şi exploatarea gazelor de şist este tot una comercială.

„Gazprom este foarte interesat să îşi păstreze poziţia de monopol în zonă, pentru a putea pune preţuri foarte mari. Este firesc, orice firmă îşi doreşte moartea concurenţilor. Nu cred că asistăm la marea luptă cosmică între ruşi şi americani. Dacă gazele de şist nu vor fi exploatate, de asta va beneficia Rusia, dar nu în mod direct. Nu cred că este vorba de o conspiraţie. Este o decizie pur comercială. Noi avem rezerve de gaze şi în acelaşi timp importăm gaze din Rusia. Când piaţa gazelor se va liberaliza, sperăm că prin 2016-2017, toată lumea va intra în concurenţă cu toată lumea. Atunci vor deveni profitabile resurse neconvenţionale precum gazele de şist sau hidrocarburile din Marea Neagră, despre care acum nu se pune problema să fie exploatate, pentru că nu merită”, explică Ana Otilia Nuţu, pentru gândul.

Experta mai arată că în orice piaţă unde există concurenţă mare, preţurile scad, în timp ce o piaţă ţinută în cvasi-monopol favorizează preţurile mari. La fel se întâmplă cu preţul gazelor. În Marea Britanie, unde există foarte mulţi concurenţi pe piaţa gazelor, preţurile sunt mici. În Marea Britanie, Gazprom practică cele mai mici preţuri la gaz din toată Europa (în jur de 300 de dolari mia de metri cubi), cu excepţia unor state precum Ucraina sau Belarus, care au înţelegeri speciale cu Rusia. Pe de altă parte, în ţări precum Polonia sau Bulgaria, care depind în proporţie de aproape 100% de gazul ruşilor de la Gazprom, preţul depăşeste 500 de dolari pe mia de metri cubi.

Este uşor de înţeles astfel de ce Polonia a ales să deschidă masiv exploatările de gaze de şist, fiind lider european în acest domeniu. Polonezii au pus la punct, de asemenea, o lege care să reglementeze aceste exploatări. Europa este însă divizată pe acest subiect: Franţa, de exemplu, a interzis exploatarea gazelor de şist. De ce această divizare, dacă sursele alternative de energie sunt benefice? Pentru că nu toată lumea are nevoie de ele, arată experta de la EFOR.

„Una e să fii Polonia, o ţară din Estul Europei, dependentă de Gazprom, pe care o strânge cu uşa şi UE, pentru că emite prea mult dioxid de carbon din cauza termocentralelor pe cărbuni. Alta e să fii Franţa, care eşti un beneficiar direct al exploatării gazelor de şist de către SUA. Din cauza producţiei din SUA, gazul lichefiat nu mai ajunge să fie importat în SUA, ci în Vestul Europei, pentru că americanii nu mai au nevoie de el. Astfel, Franţa are ocazia să aştepte şi să vadă ce se întâmplă în Est cu gazele de şist, ce urmări şi ce riscuri apar”, spune Ana Otilia Nuţu, pentru gândul.

Schimbarea la faţă a României, pe gazele de şist: în 2012 ba, în 2013 da

De ce şi-a schimbat însă România brusc viziunea în acest domeniu, din 2012 în 2013? O explicaţie poate fi lobby-ul puternic făcut de SUA la nivel guvernamental – vezi cazurile fostului ambasador SUA la Bucureşti Mark Gitenstein, precum şi consilierul onorific al lui Victor Ponta, colonelul american Wesley Clark, ambii angajaţi, consultanţi sau beneficiari de fonduri de la companii americane cu interese în domeniu, inclusiv Chevron. O altă explicaţie este lipsa de coerenţă şi populismul USL.

„Este politicianism, încercarea de a-ţi prinde adversarul cu ceva, chiar dacă acel ceva se dovedeşte a fi nimic. Este greu să repari ce ai stricat. Întotdeauna schimbările bruşte de poziţie te fac să îţi pierzi credibilitatea. Mai mult, la noi aceste schimbări au avut un impact mare la public. Mişcările acestea de stradă nu pot fi disociate de declaraţiile politice de anul trecut. Toţi liderii politici ar trebui să stea la o masă şi să stabilească ce este în interesul României şi să termine cu exploatările politicianiste”, crede Aurelian Dochia.

Ana Otilia Nuţu crede că sunt două variante pentru a explica această piruetă a Guvernului României faţă de gazele de şist. Prima, o motivaţie „suspectă”, care nu poate să fie pusă doar pe seama proastei guvernări: „Aceiaşi guvernanţi în mai 2012 au venit cu o moţiune de cenzură care a dat jos Guvernul, printre altele pentru că sprijinea gazele de şist. Au venit ei în funcţie şi au impus un moratoriu pe gaze de şist, care nu s-a mai realizat însă. După alegeri, am asistat însă la o susţinere entuziastă. Este suspect şi un semnal foarte prost pentru cine vrea să investească aici. La fel la nivel local, s-au făcut referendumuri unde lumea a votat covârşitor contra exploatării de gaze prin fracturare hidraulică. Au existat autorităţi care au refuzat să dea avize de mediu, dar acum, de curând, au dat aceste aprobări”.

A doua variantă, mai idealistă, este că americanii de la Chevron le-au adus guvernanţilor de la Bucureşti nişte argumente atât de bune, încât i-au convins că România va beneficia mult de pe urma gazelor de şist. „Atunci, ar putea la fel de bine să convingă şi publicul. Problema este că aceste decizii se iau foarte netransparent”, spune Nuţu.

Ce câştigă românul de rând: o întrebare la care Guvernul nu a răspuns

Tensiunile sociale din Bârlad şi din Vaslui, pe tema gazelor de şist, precum şi decizia de astăzi a Chevron de a suspenda temporar explorarea de la Pungeşti constituie o oportunitate pentru Guvern să iasă din obscuritate şi să pună pe masă nişte teme de discuţie majore, în acest domeniu.

Unul ar fi, crede experta EFOR, modul în care comunităţile locale trebuie să profite de pe urma unor astfel de exploatări, în contextul în care regimul proprietăţii asupra resurselor din subsol nu este ca în SUA, unde cetăţeanul în curtea căruia s-a găsit petrol sau gaz negociază direct cu firma care vrea să exploateze. Momentul este propice, spune Nuţu, pentru că în 2014 o clauză din contractul Petrom cu OMV expiră, iar lucrurile ar putea fi renegociate.

„Acum, dacă aş fi localnic nici mie nu mi-ar conveni: nu aş avea nimic de câştigat de pe urma exploatării, nici nu este clar dacă mă expropriază când începe exploatarea, nici dacă trag ţeava pe sub casa mea. Oamenii ar fi însă mult mai interesaţi dacă se exploatează la ei în curte. De aceea la noi ar trebui să se discute cum facem să aibă şi comunitatea locală de câştigat, pentru că altfel oamenii ajung să aibă senzaţia că sunt traşi pe sfoară.

În 2014, expiră clauza de stabilitate din contractul cu Petrom, privind impozitarea hidrocarburilor. Acesta ar fi un moment foarte bun să se discute impozitarea şi redevenţele pe hidrocarburi. Acum este mult mai simplu pentru stat să pună accize drastice pe hidrocarburi, pentru că nu pot modifica impozitarea sau redevenţa. Ar mai trebui să se stabilească câţi din aceşti bani impozitaţi rămân la bugetul de stat şi câţi merg la comunităţile locale, pentru că localnicii sunt cei care suferă cel mai mult când vine vorba de aceste exploatări”, explică Nuţu, pentru gândul.”

DE citit si…

HARTA intereselor energetice ale americanilor şi ruşilor în România

GAZELE DE ŞIST, pe înţelesul tuturor. Care sunt adevăratele riscuri şi beneficii ale exploatării lor în România

Băsescu a discutat cu Ponta înainte de vizita în SUA. „Retragerea trupelor americane din Afganistan, prin România”

Băsescu: Atacul asupra lui Barbu „nu trebuie tolerat”. Reacţia preşedintelui după protestele de la Pungeşti

 

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Liberalizarea pretului la gaze…

Priveam emisiunea Andreei Cretulescu de la Realitatea TV… Eu nu inteleg un lucru… O sa incerc sa ma fac cat mai bine inteles si sa exprim cat mai clar ceea ce vreau sa spun.

In primul rand e de remarcat un lucru: e vorba de liberalizarea pretului la gaze. Din cate am inteles chestia asta va aduce un profit urias la doua companii Petrom si Romgaz (sper sa nu gresesc) fara ca aceste companii sa trebuiasca sa faca investitii. Practic, profitul e generat exclusiv pe cale financiara prin cresterea pretului si nimic mai mult. Aceasta crestere de preturi afecteaza atat consumatorii casnici cat si pe cei industriali. Emisiunea de la Realitatea dadea o imagine cu adevarat apocaliptica: distrugerea industriei romanesti. Terifiant! Inteleg ca e vorba atat de Comisia Europeana, care a impus calendarul liberalizarii cat si de Acordul incheiat cu FMI pe vremea lui Boc. De asemenea am inteles ca vor creste si alte preturi odata cu cresterea la gaze, ceea ce inseamna ca aceasta crestere de preturi, daca va fi ireversibila si se va generaliza, va determina un puseu inflationist puternic.

Totusi, eu nu inteleg un lucru: dar cel care plateste? Consumatorul, el n-are niciun cuvant de spus? Tocmai asta ma deranjeaza, ca cel care plateste, care da banii cu alte cuvinte, nu are posibilitatea sa aleaga si, drept consecinta, nu are libertatea de a alege. Pur si simplu aceasta liberalizare este in fapt o impunere a pretului, fara ca vreun consumator sa aiba o alta alternativa decat debransarea si , daca doreste, instalarea unor centrale de mii de euro, deci foarte scumpe. Pe de alta parte, consumatorii industriali se pare ca nu au, in acest caz, alta alternativa decat falimentul. Ar fi o imagine intr-adevar terifianta!! Pai, in cazul asta ar avea loc distrugerea sectorului privat, nu? Ce ar mai ramane din el?

Nu este in regula ca numai agentii economici producatori sa influenteze pretul iar consumatorii sa nu poata sa faca absolut nimic in acest sens. Iar pe o piata foarte concentrata, cum e cea a gazelor sau a energiei, lucrul acesta este posibil. In privinta gazelor, din cate inteleg, vorbim de un duopol, la o cerere inelastica pe piata. Cu alte cuvinte se vrea ca preturile sa fie libere fara sa existe confruntarea cererii cu oferta. Lucrurile se prezinta in felul urmator, daca ne referim la factorii interni pietei, care influenteaza dinamica preturilor:

– dinspre cererea consumatorului – el se trezeste cu preturi marite, fara sa poata sa actioneze intr-un fel;

– dinspre oferta producatorilor – acestia impun pretul pe piata nestingheriti de cineva (de Guvern nici vorba, caci Guvernul nu se va mai amesteca in treaba asta)

Evident ca structura acestei piete ii favorizeaza doar pe producatori, in asemena conditii, si deloc pe consumatori. Or, in astfel de conditii nu se mai poate vorbi de o concurenta deschisa, prin confruntarea cererii cu oferta, pentru ca nu vad ce confruntare mai poate fi cand producatorul impune pe piata un pret majorat. Atunci pretul nu se mai poate forma liber. Tocmai asta e si contradictia. Pentru ca e vorba de preturi administrate de firme private si nu preturi libere.

Daca preturile ar fi cu adevarat libere atunci din confruntarea cererii cu oferta ar iesi un pret corect, in sensul ca nu ar dezavantaja pe cineva. Este adevarat ca si pana acum, preturile fiind reglementate, nu au fost libere. Ele avantajau populatia dar nu dezavantajau producatorii, care si asa obtineau profit. Fenomenul care se va intampla, si pe care l-as numi financiarizarea pretului, va avantaja in exclusivitate producatorii si distribuitorii, atata vreme cat structura pietii e de asa natura incat sa perimita lucrul acesta. Or, tocmai lucrul asta nu e in regula.

Pe de alta parte, o crestere a pretului la gaze sau energie, determina o crestere a costurilor. Atata vreme cat pretul se financiarizeaza, adica creste fara vreo justificare economica (din dorinta producatorilor de a obtine profit cat mai mare), fenomenul fiind, ca sa zic asa, pur financiar, lucrul acesta atrage automat si cresterea celorlalte costuri. Mie mi-e teama ca in felul asta se creeaza premisele aparitiei unei bule speculative si a unei crize de proportii considerabile. Ca sa pot sa-mi acopar niste costuri artificial umflate trebuie sa apelez la credite bancare (piata de capital nu e dezvoltata in Romania, dar nici in Europa nu e foarte dezvoltata asa cum e in SUA), ceea ce va conduce automat la un raport pasiv/activ in favoarea pasivului, pentru ca nu e foarte clar daca voi avea venituri atat de mari incat sa-mi acopar cu ele imprumuturile pe care sunt, vreau, nu vreau, nevoit sa le fac, asta ca sa nu trag obloanele fabricii. Mai ales ca bancile pastreaza o rata a dobanzii ridicata si deci creditele sunt mai scumpe. Si va veni o vreme cand creditorii isi vor dori banii inapoi cu dobanda. De unde ii voi da? Chiar asa: Romania de unde va da acesti bani inapoi? Si uite asa, datoria mea, adica a sectorului privat, produsa intr-un mod artificial, se va transfera pe seama Statului Roman, ca cineva va trebui sa plateasca, chiar daca eu dau faliment!

Partea nostima este ca noi facem astfel de chestii interesante, precum liberalizarea pretului la gaze, pentru ca, mai apoi, dupa ceva vreme, sa incepem sa deschidem dosare penale.

Partea proasta e ca Romania nu castiga ceva din afacerea asta. Daca vor creste costurile, nu va fi nimic altceva decat o crestere artificiala a costurilor, asa cum ar fi si cresterea preturilor la gaze si energie, care ar determina cresterea costurilor. E clar ca efectul nu va fi benefic. Daca se va ajunge la o inflatie (galopanta!?), nu va fi decat inflatie, fara sa fie insotita de vreo crestere economica.

Adevarul

Cine câştigă din liberalizarea preţurilor la energie şi gaze

Iata ce se arata:

„Furnizorii de electricitate şi de gaze plus producătorii autohtoni de gaze naturale sunt principalii beneficiari ai liberalizării preţurilor la energie, impusă de Fondul Monetar Internaţional (FMI), în vreme ce industria şi populaţia trag, din nou, lozul necâştigător.

Liberalizarea va fi punctul-cheie în discuţiile pe care Executivul le va avea cu reprezentanţii instituţiilor internaţionale în luna iunie, în condiţiile în care autorităţile vor să protejeze industria şi populaţia de cavalcada scumpirilor din ultimii ani, în contextul în care criza economică îşi face simţită din plin prezenţa, iar menţinerea locurilor de muncă este un obiectiv declarat al cabinetului Ponta. Liberalizarea a fost justificată prin faptul că, dacă nu se realizează, companiile care activează în domeniu nu vor face investiţii nici în sectorul energetic, nici în privinţa gazelor. De asemenea, a fost invocat faptul că societăţile de stat fac prea puţin profit, iar – prin majorări – statul va putea face investiţii în sistemul de sănătate. Pentru gaze, liberalizarea preţului va începe în vara acestui an pentru populaţie, cu o majorare de 8% de la 1 iulie şi cu 2% de la 1 octombrie. Scumpirile vor continua în 2014, când procentul consemnat va fi de 10% pentru consumatorii casnici. În 2015, 2016, 2017 şi 2018 tarifele reglementate la gaze naturale vor fi majorate anual cu câte 12 procente. Până la finele acestui an vor trebui eliminate preţurile reglementate pentru industrie la curentul consumat, în vreme ce pentru gaze termenul este finele anului 2014. Vor fi favorizaţi astfel furnizorii de electricitate (Enel, CEZ, E.ON şi Electrica), cei de gaze (E.ON şi GdF SUEZ), plus producătorii de gaze (Petrom şi Romgaz).

Scumpiri peste scumpiri

Situaţia este tensionată deoarece anul trecut FMI a mai impus României încă o majorare de preţ, care nu fusese inclusă în calendarul de liberalizare, pe motiv că ANRE „nu a respectat formula de preţ“. În urmă cu câteva zile, reprezentanţii E.ON au solicitat o altă majorare de 10% a tarifelor de distribuţie, ceea ce ar duce la o creştere de 3% în factură pentru consumatorul final. Frank Hajdinjak, directorul general al E.ON România, a declarat că ar dori includerea celor trei puncte procentuale în majorarea programată de 8%. Preţul gazelor interne este de 170 de dolari pe mia de metri cubi, în vreme ce importurile se fac la 400 de dolari/1.000 mc. În luna aprilie, Confederaţia Patronatelor din Industrie (CONPIROM) anunţa că în ultimii patru ani costurile cu energia au crescut cu 55% şi avertiza că ne aşteaptă un val de şomeri. Ionel Borş, liderul patronatului Metalrom şi director în cadrul ArcelorMittal, a anunţat că din 2009 până în prezent costurile generate de scumpirea energiei electrice au fost de 42 de milioane de euro pe an, în vreme ce la gaze au fost de 37 de milioane de euro pe an. Toate acestea în condiţiile în care preţurile finale la mărfurile industriale şi în special la oţel au scăzut cu 40%. La gaze, cei mai mari consumatori sunt grupurile InterAgro şi Azomureş, în vreme ce la curent electric sunt Alro şi ArcelorMittal.

„Cruciada Copiilor“

Varujan Vosganian, ministrul Economiei, critica recent decizia de liberalizare a preţurilor la electricitate şi gaze, despre care a spus că a fost agreată fără a se evalua impactul asupra industriei. „O piaţă care nu se modernizează tehnologic nu se poate liberaliza, înseamnă masacru în masă, înseamnă Cruciada Copiilor“, a afirmat ministrul la Bucharest Forum/Energy, eveniment organizat de Adevărul Group şi Aspen Institute România. Pe lângă impactul direct în metalurgie, siderurgie şi industria chimică, liberalizarea va însemna şi creşterea preţurilor la gigacalorie sau la produse precum pâinea.”

HotNews

VIDEO Victor Ponta: Liberalizarea pretului la gaze, un principiu european. Romania trebuie sa-l respecte

Se arata ca:

„Premierul Victor Ponta a declarat, miercuri, ca a primit raspuns negativ din partea Comisiei Europene la solicitarea sa de amanare a scumpirii gazelor de la 1 iulie, el precizand ca motivatia a tinut de respectarea principiului european al liberalizarii preturilor la gaze.

„Motivarea europenilor este foarte clara, ca trebuia sa facem aceasta liberalizare inca de cand am intrat in UE, din 2007. Este un principiu european”, a spus Ponta, potrivit Mediafax.

El a aratat ca liberalizarea a fost aprobata de fostul premier Emil Boc si a devenit obligatia Romaniei, care trebuie respectata.

„Din pacate nu s-a facut in 2007-2008, nu s-a facut nici dupa aceea. Domnul Boc a aprobat – sigur, acuma minte pe la televizor ca nu a aprobat, dar are semnaturile puse acolo – si noi nu putem sa facem altceva decat sa… pentru ca e vorba de obligatiile Romaniei aici, chiar daca le-a semnat Boc. Avem niste obligatii de care trebuie sa ne tinem”, a spus Ponta.

Guvernul vrea sa amane, cu sase luni, calendarul de liberalizare a preturilor gazelor naturale, dar comisarul european pentru Energie, Gunther Oettinger, a recomandat respectarea actualului calendar.

Departamentul pentru Energie a transmis, pe 10 mai, Comisarului pentru Energie, Gunther Oettinger, o scrisoare in care a fost exprimata intentia Guvernului roman de a amana, cu sase luni, calendarul de liberalizare a preturilor, informeaza Departamentul pentru energie. Acesta intentie vine ca urmare a discutiilor cu reprezentantii consumatorilor industriali care si-au exprimat au cerut amanarea liberalizarii. Raspunsul comisarului a fost primit pe 31 mai, mesajul acestuia fiind: Trebuie respectat calendarul.

„Comisarul a subliniat faptul ca impactul pretului energiei asupra competitivitatii industriei europene reprezinta o problema de interes pentru Comisie. Comisarul a aratat ca pretul gazelor de pe piata locala trebuie privit in perspectiva, raportat la preturile de pe piata UE, mentionand ca in anul 2011, pretul reglementat pentru consumatorii industriali din Romania era cel mai mic din Uniune.   Raspunsul oficialului european include recomandarea de a respecta calendarul de liberalizare, atragand atentia asupra faptului ca, potrivit legislatiei in vigoare, ANRE este institutia abilitata sa ia decizii privind pretul gazului din productie locala si a calendarului de liberalizare a preturilor”, precizeaza Departamentul pentru Energie.

Potrivit acestuia, functionarea pietei de electricitate si gaze naturale este reglementata de catre Directivele europene. Conform acestora, pentru o corecta informare, ANRE este institutia abilitata sa ia decizii privind pretul gazului, autoritatea fiind responsabila si de implementarea calendarului de liberalizare a preturilor.

HotNews a aratat inca de pe 14 mai ca reprezentantii CE recomanda continuarea liberalizarii. Comisia Europeana a fost informata cu privire  la faptul ca „anumiti clienti industriali solicita amanarea liberalizarii preturilor la gaze la consumatorii industriali cu un an”, insa „indeamna  autoritatile sa continue liberalizarea treptata a preturilor la energie”, a declarat pentru HotNews Marlene Holzner, purtator de cuvant al Comisarului pentru  Energie. Altfel spus, Comisia solicita respectarea calendarului. „Comisia solicita, de asemenea, protejarea consumatorilor  vulnerabili in mod corespunzator”, a mai spus Marlene Holzner.

Consumatorii de gaze din Romania, in special InterAgro, solicita cu insistenta autoritatilor sa amane cu un an calendarul de liberalizare a preturilor la  gaze.”

 Ziarul Financiar

Ponta se resemnează: Liberalizarea preţului la gaze, un principiu european

Se arata ca:

„Premierul Victor Ponta a declarat că a primit răspuns negativ din partea Comisiei Europene la solicitarea sa de amânare a scumpirii gazelor de la 1 iulie, el precizând că motivaţia a ţinut de respectarea principiului european al liberalizării preţurilor la gaze: „Motivarea europenilor este foarte clară, că trebuia să facem această liberalizare încă de când am intrat în UE, din 2007. Este un principiu european“.

Guvernul a dorit să amâne, cu şase luni, calendarul de liberalizare a preţurilor gazelor naturale, dar comisarul european pentru energie Gunther Oettinger a recomandat respectarea actualului calendar. Potrivit calendarului de liberalizare a pieţei de gaze, asumat prin acordul cu FMI, preţul la gazele destinate consumatorilor industriali a crescut pe 1 aprilie (cu 5%), iar pe 1 iulie ar trebui să urce cu 5%, respectiv cu 3% pe 1 octombrie, proces ce va continua anii următori.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Despre problema energiei pe plan global

Un articol foarte interesant!

N-am dat niciodata un reblog la un articol de pe blogul D-lui. Ion Iliescu. Am facut acest lucru acum deoarece tema tratata este deosebit de interesanta: problema energiei, resurselor naturale, independenta si interdependenta, pe plan global. O problema foarte importanta! Se vorbeste foarte mult zilele acestea despre alte lucruri… Nu spun ca nu ar fi importante… Se apropie si campania electorala… Insa mie mi se pare ca probleme precum cea tratata in comunicarea facuta de fostul Presedinte al Romaniei trec aproape neobservate de catre publicul din Romania. Voi prezenta unele chestiuni care mi-au atras atentia si la care merita sa meditam:

„Din punctul de vedere al relaţiilor internaţionale, problema fundamentală este aceea de a găsi acele mecanisme care să permită, să garanteze, accesul egal al tuturor celor interesaţi la energie şi la resurse naturale, în sens larg. Deocamdată nu sunt progrese vizibile în acest domeniu, asta şi pentru că organizaţiile cu vocaţie universală, precum ONU, se află într-o evidentă criză şi sunt inadecvate noului context internaţional.” (subl. mea)

O alta idee interesanta:

„Trebuie să spun un lucru, care mi se pare foarte important: această criză va duce la o schimbare a polilor de putere la nivel global. Modelul economic care va rezista cel mai bine la criză şi va genera cele mai mici costuri economice şi sociale va domina post capitalismul, cel puţin în prima sa fază. De aceea se vorbeşte tot mai deschis despre naşterea unui nou consens, prin analogie cu acela de la Washington: „Consensul de la Beijing”. Este vorba de tipul de intervenţionism al statului care a favorizat creşterea Chinei în ultimele două decenii.

În acest model guvernul, păstrând avantajele accesului liber la pieţele internaţionale, păstrează controlul asupra economiei printr-o supraveghere strictă a sectorului financiar, impune politici de cheltuieli publice restrictive,  pilotează cercetarea şi dezvoltarea în sectoare sensibile, precum energia şi ecologia, impune o limitare  selectivă a importurilor de bunuri şi servicii. Aceste elemente se regăsesc şi în planul Obama de salvare a economiei americane.

Un astfel de model nu poate garanta totuşi stabilitatea economică pe termen lung. Motivul este acela că presupune elemente de protecţionism, şi acest lucru va genera noi dezechilibre la nivel global, fiind penalizant mai ales pentru ţările în curs de dezvoltare.” (subl. mea)

Iar concluzia este:

„Cert este un lucru: suntem într-o perioadă de tranziţie, şi, din păcate, perioadele de tranziţie sunt cele mai periculoase, pentru că au un grad ridicat de incertitudine, în toate aspectele.” (subl. mea)

Am evidentiat aceste idei pentru a va incita sa cititi tot articolul D-lui. Iliescu. Eu spun ca merita.

Desigur, problema este foarte vasta si foarte complexa. Ne preocupa alte chestiuni (ca intotdeauna), in loc sa meditam la urmatoarea problema: unde se afla Romania in aceasta ecuatie a globalizarii. Sa nu uitam ca la noi Hidroelectrica a intrat in insolventa… Se vorbeste de liberalizarea pietei energiei dar ce costuri presupune, inclusiv care va fi pretul energiei platit de cetatean…?

Care ar fi modelul economic al viitorului…? Dl. Iliescu il vede ca „trebuie căutat undeva la mijloc, între cele două extreme: planificarea hipercentralizată şi piaţa total dereglementată„. Eu l-as vedea intr-o abordare keynesiana a economiei.

Deja incepe sa se vorbeasca despre politicile economice neo-keynesiene dar si despre o reinviere a economiei keynesiene in special acum, in actuala perioada de criza economica profunda. Si eu cred ca o solutie la situatia actuala de criza ar fi o economie keynesiana, care ar putea echilibra cererea globala si oferta globala pe termen lung, investitiile si economiile. Dupa parerea mea, avantajul unei politici keynesiene este ca „protectionismul” n-ar trebui sa deranjeze economia de piata, lasand in continuare pietele libere! Asta e, dupa parerea mea, marea inventie, ca sa zic asa, pe care adeptii neoliberalismului nu o inteleg sau nu vor s-o inteleaga. Pentru ca intr-o economie keynesiana interventia statului nu e un pericol pentru sistemul capitalist, ci il salveaza (v. Jacques Valier – Scurta istorie a gandirii economice de la Aristotel pana azi, Editura Compania, 2009). Aici este tot secretul! Si cred ca merita sa luam in considerare ideea asta.

Consensul de la Beijing, presupune, dupa Williamson, ceea ce se cheama capitalism de stat si autoritarismul. De unde si protectionismul de care pomenea Dl. Iliescu. De aceea, dupa parerea mea, ar trebui pentru tarile UE si SUA un alt gen de consens care sa fie capabil sa relanseze consumul si sa aduca inapoi cresterea economica. Pe de alta parte, Consensul de la Washington s-a vazut incapabil de a readuce cresterea economica si de a scoate UE si SUA din aceasta criza economica. De aceea eu cred ca ar trebui un Consens keynesian, care nu ar dauna deloc sistemului nostru, partea proasta e ca neoliberalii il privesc cu destula neincredere… Nejustificat, dupa parerea mea.

Economic vorbind, dupa parerea mea, problema energiei trebuie sa insemne problema cererii si ofertei de energie pe plan global. Dl. Iliescu se referea la sursele de energie de natura fosila. Dar trebuie sa avem in vedere faptul ca resursele sunt limitate. De aceea trebuie cautate si alte surse de energie. Ma gandesc, spre exemplu la energia solara. De ce nu am avea in vedere construirea unei noi centrale nucleare? O avem pe cea de la Cernavoda, de ce nu am mai construi una? Franta a adoptat o astfel de politica energetica, bazata pe energia nucleara, inca demult. Pentru ca altfel nu poti sa inlaturi acele „dependente periculoase”. Si care chiar pot fi periculoase, ma gandesc, spre exemplu, la criza petrolului din 1973 sau la cea din 1979…

Si este de observat cum si in vremurile din urma pretul petrolului a crescut foarte mult – criza anilor 2000:

Iata ce ne spune Wikipedia:

„Demand

World crude oil demand grew an average of 1.76% per year from 1994 to 2006, with a high of 3.4% in 2003–2004. World demand for oil is projected to increase 37% over 2006 levels by 2030, according to the 2007 U.S. Energy Information Administration‘s (EIA) annual report.^[20] In 2007, the EIA expected demand to reach an ultimate high of 118 million barrels per day (18.8×10⁶ m³/d), from 2006’s 86 million barrels (13.7×10⁶ m³), driven in large part by the transportation sector.^[21][22] A 2008 report from the International Energy Agency (IEA) predicted that although drops in petroleum demand due to high prices have been observed in developed countries and are expected to continue, a 3.7 percent rise in demand by 2013 is predicted in developing countries. This is projected to cause a net rise in global petroleum demand during that period.^[23]” (subl. mea)

Iar in ceea ce priveste oferta:

„Supply

An important contributor to price increases has been the slowdown in oil supply growth, which has continued since oil production surpassed new discoveries in 1980. The fact that global oil production will decline at some point, leading to lower supply is the main long-term fundamental cause of rising prices.^[42] Although there is contention about the exact time at which global production will peak, there are now very few parties who do not acknowledge that the concept of a production peak is valid^{[citation needed]}. However, before the record oil prices of 2008, some commentators argued that global warming awareness and new energy sources would limit demand before the effects of supply could, suggesting that reserve depletion would be a non-issue.^[43]

A large factor in the lower supply growth of petroleum has been that oil’s historically high ratio of Energy Returned on Energy Invested is in significant decline. Petroleum is a limited resource, and the remaining accessible reserves are consumed more rapidly each year. Remaining reserves are increasingly more technically difficult to extract and therefore more expensive. Eventually, reserves will only be economically feasible to extract at extremely high prices. Even if total oil supply does not decline, increasing numbers of experts^[who?] believe the easily accessible sources of light sweet crude are almost exhausted and in the future the world will depend on more expensive unconventional oil reserves and heavy crude oil, as well as renewable energy sources. It is thought by many, including energy economists such as Matthew Simmons, that prices could continue to rise indefinitely until a new market equilibrium is reached at which point supply satisfies worldwide demand.” (subl. mea)

Deci, practic, situatia este de crestere a cererii si scadere a ofertei pe plan mondial, petrolul fiind si o resursa limitata. De aceea a lua in considerare noi surse de energie (care sa fie si nepoluante, de ce nu?) ar trebui sa constituie un obiectiv major. Un acces  „egal al tuturor celor interesaţi la energie şi la resurse naturale, în sens larg” este greu de realizat in conditiile actuale, iar datorita acestei situatii privind cererea si oferta, desi inacceptabil, sunt folosite „resursele ca pe o armă, sau ca pe un instrument pentru atingerea unor scopuri egoiste, indiferent că sunt de natură politică sau comercială.„. Spre exemplu, privitor la petrol: avem o cerere in continua crestere (probabil determinata si de noile economii in plin avant de dezvoltare, precum India, China, Brazilia) si o oferta in scadere – ceea ce conduce la cresterea pretului petrolului. Criza anilor 2000 s-a terminat cu scaderea pretului petrolului (destul de brusca) datorita scaderii cererii:

„As many countries throughout the world entered an economic recession in the third quarter of 2008, prices continued to slide. In November and December, global demand growth fell, and U.S. demand fell 10% overall from early October to early November 2008 (accompanying a significant drop in auto sales).^[78]„

Insa nu trebuie uitat ca tendinta cererii este de crestere in viitor! De aceea este de luat in considerare si surse alternative, oferte noi, ca sa zic asa, care sa poata satisface aceasta cerere mare si in crestere, la preturi rezonabile. De observat ca aceasta scadere a cererii, in 2008, a avut consecinte nefaste asupra industriei producatoare de automobile – au scazut vanzarile! De aceea scaderea cererii nu inseamna ca toate sunt bune si frumoase si cu asta s-a incheiat criza! Efectele sunt negative, dupa cum se poate constata, si afecteaza industrii importante si locuri de munca.

Am facut aici cateva mici consideratiuni pe tema din comunicarea D-lui. Ion Iliescu. Problema e foarte complexa si merita sa meditam asupra ei.

DE citit si…

Romania Libera

Insolvenţa Hidroelectrica, un glonţ care loveşte întreaga economie

Se arata, printre altele, ca:

„O lovitură dată tuturor ­companiilor de stat

Recenta reducere a ratingurilor Hidroelectrica de către Moody’s, cu patru trepte, până la B2, va avea drept efect majorarea dobânzilor la care Hidroelectrica şi alte companii de stat se împrumută cu 4%. Oricum, producătorul de energie hidro are numeroase proiecte de investiţii, iar asigurarea surselor de finanţare nu va mai putea fi continuată. „Aplicat la o datorie bancară de 2,5 miliarde lei, rezultă imediat în cheltuieli financiare o suplimentare de 100 milioane de lei pe an. Şi mai grav este că argumentaţia Moody’s (ce va fi în mod cert replicată şi de Standard & Poor’s) se aplică tuturor companiilor de stat. Cu alte cuvinte, companii precum Nuclearelectrica, CFR Marfă, Poşta Română, Romgaz, Tarom ş.a.m.d. vor fi lovite în mod similar de înăsprirea şi scumpirea creditării”, ­afirmă analistul economic ­Mihnea Vasilache, potrivit ­contributors.ro. El spune că „potenţialele tranzacţii cu astfel de firme au fost îngheţate”.

Credibilitatea României pe pieţe, în cădere

O companie de mărimea Hidroelectrica beneficia de ratinguri superioare performanţelor ei imediate în bună măsură şi în urma susţinerii pe care se presupunea că o are din partea statului. Insolvenţa este percepută ca o retragere a acestui ajutor, iar penalizarea pieţelor nu va întârzia să apară.

„Riscul reputaţional a fost subestimat drastic de către autorii acestei decizii. În primul rând, acordul cu FMI, Banca Mondială şi UE este încălcat prin imposibilitatea evidentă de a continua procesul de privatizare parţială a companiilor de stat. (…) Credibilitatea se construieşte greu şi se distruge uşor”, spune analistul. In 25 iunie Moody’s afirma că insolvenţa Hidroelctrica va avea un impact negativ asupra calităţii creditului României din cauza apariţiei unei imprevizibilităţi care creează precedent. În octombrie, primul pachet de 10% din acţiuni trebuia listat la ­Bursă, însă procesul a fost ­blocat.

Un efect al pierderii credibi­lităţii a şi putut fi observat. Ministerul Finanţelor a încercat săptămâna trecută să se împrumute de câteva sute de milioane de euro, însă nu a găsit banii la dobânda oferită de el. Directorul general adjunct al BRD Groupe Société Générale, Claudiu Cercel, crede că eşecul licitaţiei de titluri de stat poate fi şi rezultatul anunţului privind Hidroelectrica, ce a determinat unele bănci să nu participe sau să ceară dobânzi înalte.

La fiecare leu împrumutat, ­bancherii blochează alt leu

La sfârşitul anului 2011, Hidroelectrica datora 2,5 miliarde lei la 13 bănci, bani pe care acestea îi puseseră la dispoziţia companiei naţionale pentru investiţii şi operaţiuni curente. Intrarea în insolvenţă obligă băncile să îşi provizioneze aceste credite în procent de 100%. Fiecare leu împrumutat va trebui asigurat prin alt leu blocat în contabilitatea băncilor. „Ca să vă daţi seama de scara problemei pentru bănci, 2,5 miliarde lei reprezintă mai mult decât întregul profit al sistemului bancar din ultimii patru ani combinaţi”, spune ­Mihnea Vasilache.

Potrivit acestuia, băncile vor îngheţa „instantaneu şi în totalitate” liniile de creditare ale ­tuturor companiilor de stat, precum şi ale tuturor companiilor private care au contracte semnificative cu companiile de stat. Consecinţele vor fi o presiune suplimentară pe piaţa finanţărilor şi refinanţărilor, şi aşa lipsită de lichiditate. În plus, alţi creditori comerciali ai Hidroelectrica, precum Apele ­Române (209 milioane lei împru­mutaţi companiei energetice), ar putea spune adio ­banilor pe care trebuie să îi încaseze drept contravaloare a serviciilor şi produselor oferite. Hidroelectrica are de plătit, pe termen scurt, sub un an, în contul unor operaţiuni similare, 1,1 miliarde lei.

„Decizia de la Hidroelectrica este absolut contraproductivă. Este multă lipsă de predictibilitate. Dacă vreau să aduc acum bani în ţară, nu pot. Nu am cum să argumentez o asemenea cerinţă (…). Evident că vom deveni reticenţi să finanţăm companiile de stat”, spune Mişu Negriţoiu, şeful ING Bank.”

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

ECHILIBRU

Distinşi participanţi,

Doamnelor şi domnilor,

         Energia şi resursele naturale deţin, în acest moment, un rol cheie în structurarea relaţiilor la nivel global. Este una dintre consecinţele amplificării şi accelerării procesului de globalizare, după căderea comunismului. De aceea este legitim să ne întrebăm dacă nu cumva acest lucru schimbă natura relaţiilor dintre state, o transformă într-una unidimensională. Mă gândesc la faptul că se judecă aproape exclusiv prin prisma capacităţii unui stat, în relaţiile cu ceilalţi actori internaţionali, de a-şi asigura şi a-şi apăra accesul la sursele de energie şi de materii prime.

        Suntem în faţa unor decizii extrem de importante din acest punct de vedere, şi ele privesc atât jocurile de putere la nivel global, cât şi la nivel regional, dar şi aspecte extrem de importante ale cercetării şi dezvoltării în domenii precum tehnologia de extracţie a resurselor energetice şi o restructurare a modului…

Vezi articolul original 1.061 de cuvinte mai mult