Se contureaza un esec…

Fara indoiala, ziua de ieri a fost marcata de doua evenimente tragice: asasinarea la Ankara a ambasadorului Rusiei in Turcia, Dl. Andrei Karlov,sub privirile sotiei sale, in timp ce tinea un discurs la o expozitie de arta si atentatul de la Berlin, foarte asemanator cu cel de la Nisa, din Franta.

In privinta primului atentat, trebuie spus ca atacatorul era un tanar politist turc de numai 22 de ani, pe numele sau Mevlut Mert Altintas care, in momentul respectiv a strigat: „Allah akbar! Nu uitati Alepul, nu uitati Siria! Atat timp cat localitatile noastre nu sunt in siguranta nici voi nu veti simti gustul sigurantei. Dati-va inapoi. Pe mine ma va lua de aici doar moartea. Toti cei vinovati pentru aceasta cruzime vor da socoteala!„. De unde se vede ca actiunea lui a fost motivata de ceea ce s-a intamplat la Alep, in Siria.

Trebuie remarcat ca ambele atentate n-au putut fi prevenite si dejucate. Dar s-o iau intr-o ordine ca sa ma pot face cat mai clar inteles.

Sa luam primul atentat, cel asupra ambasadorului Rusiei. Este uluitor, dupa parerea mea, cum nu s-a putut sa i se asigure o protectie corespunzatoare. Si nu ma refer doar la autoritatile turce, dar si la serviciile de paza si protectie ale Federatiei Ruse!! Mai ales ca in Turcia s-au mai intamplat atentate teroriste iar Rusia e implicata militar in Siria, ce are granita comuna cu Turcia. Dar si Turcia e implicata militar acolo, in Siria. E stupefiant!!

Pe de alta parte, uluitor e faptul ca dupa asasinarea ambasadorului Rusiei la Ankara, a mai avut loc un alt atentat, incununat de succes: Dl. Polshikov, fost ambasador la Rusiei in Bolivia a fost gasit mort!! Circumstantele, din cate inteleg, sunt inca neclare…

Nu se poate sa nu te intrebi ce se intampla de fapt…

Insa legat de asasinarea lui Karlov si de faptul ca atacatorul a pomenit de Alep, trebuie remarcate, cred eu, niste chestiuni, zic eu importante.

Alepul, oras important din Siria, a fost teatrul operatiunilor militare comune ruso-siriene impotriva fortelor ce lupta impotriva lui Bashar al-Assad. Operatiunea militara era impusa si de lupta impotriva ISIS si a extremismului islamic. Alepul de Est era, din cate am inteles fieful opozitiei radicale la regimul Assad, sustinut de Rusia. SUA a evitat sa se implice militar in Siria. A facut-o Rusia, implicandu-se doar cu aviatia militara.

Alepul a fost bombardat cumplit de catre aviatia militara rusa. Cred ca e unul din cele mai groaznice si cumplite bombardamente pe care le-a suferit un oras de la Al Doilea Razboi Mondial incoace!! Alepul a fost transformat intr-o ruina!! Cei care au suferit cumplit au fost cetatenii obisnuiti, populatia civila. A urmat o parasire in masa de zeci de mii de oameni a Alepului, constituindu-se intr-una din cele mai grave crize umanitare pe care le-a inregistrat omenirea de la Al Doilea Razboi Mondial incoace.

Si ce s-a rezolvat cu asta? A fost distrusa temuta organizatie terorista ISIS? Nici vorba!! Luptele continua si se vede ca dupa foarte recentele atentate din Iordania si Yemen, ISIS musca din nou Europa la Berlin, cu ocazia unui pasnic targ de Craciun, unde lumea era stransa buluc, in atmosfera de sarbatoare.

Pe de alta parte, asa cum reamarca un analist pe problema Turciei si a Orientului Apropiat la CNN, ce s-a intamplat la Ankara ridica mari semne de intrebare, toate fiind ingrijoratoare. Turcia era o tara stabila intr-o zona instabila, dupa cum lesne poate oricine constata. Stabilitatea Turciei era data de stabilitatea institutilor sale. Nu erau probleme. Lucrul acesta se putea limpede constata si din Romania. Multi romani isi faceau vacantele in Turcia si apreciau conditiile hoteliere foarte bune de acolo. Pe cand acum vedem ce se intampla si e cu atat mai grav cu cat cel care a comis asasinatul era politist, deci apartinea acestei institutii a statului turc. Si atunci se pune problema daca nu cumva e vorba de un scenariu de destabilizare a Turciei… Analistul respectiv spera ca nu e vorba de asa ceva, dar nu excludea aceasta varianta, trebuie sa recunoastem, sumbra…

Pe de alta parte, ramane situatia din Siria, departe de a fi rezolvata. Inca de la inceputul protestelor impotriva regimului Assad, situatia se prefigura ca fiind complicata. Dupa parerea mea, aceasta situatie, de cum a inceput Razboiul Civil, era de competenta ONU. Ar fi trebuit ca Marile Puteri sa ajunga la un acord pentru trimiterea acolo a unei forte multinationale de mentinere a pacii. In loc sa faca asta Marile Puteri au cautat sa rezolve ele lucrurile. Occidentul s-a retras, si ma refer in principal la Barack Obama, asa ca Rusia a preluat ostilitatile. Iar rezultatul se vede. Nerespectarea dreptului international a condus la aceasta situatie grava in Siria, marcata de o drama umanitara fara precedent, dupa cum spuneam si mai sus. Pe cand implicarea ONU si trimiterea pe teren a unei forte multinationale avea si avantajul gasirii unei solutii politice, pe langa anihilarea temutei organizatii teroriste ISIS.

Ce s-a intamplat? Marile Puteri nu au dorit sa trimita trupe, sa actioneze la sol. S-a preferat actiunea cu aviatia militara. Insa nu era greu de observat ca aceasta nu e defapt o solutie. Ce a rezolvat? Nimic. Trebuie sa remarcam cu tristete ca nu s-a inregistrat nici un progres politic. ISIS, dupa cum se vede, e departe de a fi distrusa sau de a-si fi pierdut influenta. Singurul lucru realizat, daca se poate spune asa, e aceasta drama umanitara de proportii colosale!!! Care complica si mai mult lucrurile.

Berlin: 12 morti si 48 de raniti!!

Atentatul de la Nisa in reluare!!

Avem si aici niste probleme de o gravitate extrema!!

Atentatorul, din cate inteleg, era un pakistanez sau afgan care a intrat in Germania ca refugiat in februarie 2016. Trebuie sa remarcam faptul ca politica aceasta de primire pe scara larga si fara niciun control, promovata de Cancelarul Angela Merkel, a refugiatilor si imigrantilor din Orientul Mijlociu, o zona, se stie bine, cu mari probleme si pepiniera a terorismului international de mai bine de 50 de ani, te lasa perplex prin naivitatea ei. Romania, tara membra a Uniunii Europene, nu e in Spatiul Schengen, desi indeplineste fara probleme toate conditiile si are tot dreptul la asta, in schimb au fost primite aceste populatii, acesti oameni despre care Germania nu stia absolut nimic. Trebuie sa spunem asta: nici serviciile de informatii germane si nici oficialitatile politice nu stiau absolut nimic despre acesti oameni, de provenienta din Orientul Mijlociu, din tari care, in mod foarte clar, nu faceau si nu fac parte din UE. Deci Romaniei si Bulgariei li s-a blocat, din motive politice, desigur, dreptul la libera circulatie in interiorul Uniunii, dar acestor populatii li s-a ingaduit, fara sa aiba vreun drept, sa circule liber oriunde doresc ei in interiorul UE!!!!!

Trebuie sa constatam, din pacate, un grav esec al integrarii acestor oameni proveniti din astfel de zone din afara UE in lumea occidentala. Si e si un esec al politicii D-nei. Merkel.

Atentatul de la Berlin este surprinzator pentru ca Germania, totusi, i-a primit pe acesti imigranti. Deci a facut un gest larg de ospitalitate fata de acesti oameni. Trebuie remarcat si faptul ca Germania nu a fost implicata militar in zonele acestea musulmane cu mari probleme. Spre exemplu, n-a fost implicata militar in Libia, nici in Siria. Si atunci? Atunci de ce?

De asemenea, mai trebuie remarcat ceva. In Romania, multumim lui Dumnezeu, nu s-au intamplat atentate teoriste. Dar asta nu inseamna ca situatia aceasta din plan european si din lume nu ne ingrijoreaza sau ca n-ar utea avea repercursiuni asupra Romaniei. Ce consecinte politice ar putea sa aiba in Germania si, in general vorbind, in Occident? Ne gandim, desigur, la cresterea extremei drepte, lucru ce ar putea influenta nu in bine politica europeana. Dar, pe de alta parte, se pune problema: cum rezolvam aceasta situatie?

Ce se intampla? Islamul – si putem vedea doar aruncand o privire la ce se intampla – are o cultura a aderarii nu a inscrierii intr-o organizatie. In Al-Qaeda sau in ISIS nu te inscrii, nu primesti o legitimatie de membru, ci aderi la asa ceva.

Al doilea lucru ce trebuie remarcat este ca forta Islamului, mergand pana la extremism, inclusiv pana la atentate sinucigase,  a crescut in Europa si s-a intensificat odata cu cresterea numarului de musulmani in Europa. Si in urma cu 40 de ani erau musulmani in Europa, desigur. Dar nu erau atat de multi ca in zilele noastre.

Ce rezulta de aici? Rezulta faptul ca orice musulman din Europa, chiar si cel care pare cat se poate de inofensiv, poate fi un posibil extremist si aceasta posibilitate are sanse mari sa se realizeze. Orice musulman – si chiar daca nu e musulman – poate sa adere la o platforma precum Al-Qaeda sau ISIS. Trebuie sa intelegem, cred, ca Al-Qaeda sau ISIS nu sunt partide sau formatiuni politice ci platforme cu un anumit continut ideologic si substrat religios. In Europa nu erau astfel de platforme, foarte asemanatoare cu ceea ce aveam aici si in SUA, si anume cu platformele civice, desi diferenta e foarte mare, desigur. Iata ca acum exista asa ceva… Partea proasta este ca Europa NU e deloc pregatita pentru asta. Deloc!!

Mai trebuie sa intelegem si un alt lucru: genul asta de platforme – Al-Qaeda, ISIS – nu au un statut, precum, spre exemplu, are un partid politic. De pilda, putem vorbi despre statutul PSD sau al PNL. Aici, in ceea ce priveste astfel de platforme, lucrurile stau diferit. Si din aceasta cauza lasa adeptilor o mare libertate de actiune si exprimare sau creeaza o astfel de impresie, a unei mari libertati. Iar adeziunea coaguleaza o solidaritate solida intre cei care adera la o astfel de platforma. Spre exemplu: nu stiu daca si cat sunt de solidari membri unui partid politic. Sa ne gandim, in schimb, la mitingurile din Piata Universitatii! Sau la celebrul miting maraton din Piata Universitatii de la inceputul lui 1990! O astfel de platforma civica, manifestandu-se printr-un miting de protest, solidarizeaza puternic oamenii, pe cei participanti la miting, pe cei care adera la asa ceva. Sa comparam cu un miting organizat de un partid politic – participarea e sarcina de partid pentru membri sai. Pe cand cei care au mers sa protesteze in Piata Universitatii n-au fost scosi din case de o obligatie statutara sau de o circulara de partid care convoaca membri la o asemenea actiune, consituindu-se ca sarcina pentru membri partidului si pentru organizatiile sale locale.

De aici rezulta ca o platforma, civica sau de alta natura, are atractivitatea ei, chiar mult mai mare decat o are un partid politic. Spre exemplu, sunt analisti reputati la noi care acuza faptul ca intr-un partid iti pierzi libertatea si independenta de gandire, exprimarea libera a ceea ce gandesti – maestrul Ion Cristoiu, daca nu ma insel. Se acuza faptul ca partidele, cel putin la noi, sunt conduse mai mult, mult mai mult in stil dictatorial decat democratic, iar cel care „calca pe bec”, cum se spune, risca excluderea. In Piata Universitatii oricine era binevenit, nimeni exclus. Or, tocmai asta strange solidaritatea si o mareste aproape instantaneu. Asa se explica – cel putin asa mi se pare – si atractivitatea pe care o au astfel de platforme precum ISIS sau Al-Qaeda in randul tinerilor. Pentru ca foarte multi dintre acesti teroristi sunt oameni tineri – cel care a comis atentatul de la Ankara asupra ambasadorului rus era un tanar de 22 de ani, cel care a intrat cu camionul in multime, la Berlin, are 23 de ani. Am inteles ca si la noi un tanar, din Craiova daca nu ma insel, a fost atras de o astfel de platforma. Partidele impun multe criterii membrilor sai, au multe reguli, trebuie inregistrate legal etc. Pe cand o platforma se dezvolta liber iar simpla adeziune libera e singura garantie a faptului ca omul care adera e de aceeasi parte a baricadei. Asa s-ar putea explica de ce USB si mai apoi transformat de voie, de nevoie in partid –  USR a avut un asa succes la alegeri, desi si-a inceput activitatea de foarte curand. Insa nu a inceput ca partid politic, ci ca o platforma constituita pe FaceBook. Acum, de cand s-au constiuit ca partid politic, vad ca a a avut loc si prima excludere…

Desigur, un alt aspect este cel cultural, evidentiat de mai toti comentatorii si analistii. Si, intr-adevar, asa si este: diferentele culturale dintre Uniunea Europeana, pe de o parte, si Orientul Mijlociu – Lumea Islamica pe de alta parte, sunt foarte mari si cu greu se intrevede un progres in a concilia sau a atenua astfel de diferente. Simplul fapt ca ai primit – asa cum a facut Germania – un mare numar de oameni de religie musulmana din Orientul Mijlociu nu inseamna ca ai si rezolvat problema diferentelor culturale dintre acestia si populatia bastinasa. Evident, sunt tot felul de diferente culturale pe lumea asta. Insa religia musulmana nu doar ca intra in contradictie, dar e opusa fundamental crestinismului. De aceea acceptarea unei civilizatii cu solide baze crestine e un lucru foarte dificil pentru un musulman. De fapt, islamul e o religie ce face dificil de acceptat orice altceva decat islamul. Pentru ca orice alta acceptare, chiar si in aspecte ce par minore, este vazuta de musulmani ca o desacralizare a mahomedanismului. Iar desacralizarea conduce, desigur, la renuntare. De aceea secularizarea e dificil de acceptat in lumea musulmana.

Sa dam un exemplu: simplul fapt de a crede ca Sfanta Fecioara Maria e mama lui Dumnezeu, asa cum cred crestinii numind-o Nascatoare de Dumnezeu, da peste cap si neaga TOT islamul. Sau a crede ca Iisus Hristos este Insusi Dumnezeu – mahomedanii il vad printre proroci, ca si pe Mahomed. Pentru un mahomedan doar simpla punere a problemei: este, oare, Iisus adevaratul Dumnezeu? inseamna o negare a islamului. Daca respectivul pakistanez sau afgan nu ar fi luat nicio atitudine asupra Targului de Craciun de la Berlin, ar fi insemnat acceptarea Craciunului, adica negarea propriei sale religii in care el crede. De aceea reactia radicala, brutala de a intra cu un camion in multime, negand – din punctul lui de vedere – crestinismul si perceptele sale, demonstrandu-si ca nu a abjurat islamul. De aceea acceptarea civilizatiei europene e deosebit de dificila pentru un astfel de om ca si acceptarea a tot ce nu e islam. Ca daca o accepta in forul sau interior e sinonim cu a se indeparta ineluctabil de islam. Totusi, nu toti musulmanii au o astfel de viziune, dusa pana la extrem. Cu toate acestea, integrarea lor in lumea occidentala este dificila, greoaie. E un proces anevoios. Daosimul sau confucianismul, ca sa dau niste exemple, bazate pe intelepciune, lasa multe punti de comunicare si din aceasta cauza acceptarea civilizatiei occidentale nu ridica probleme. Islamul nu e bazat pe intelepciune. Crestinismul, da, este bazat pe intelepciune – sa nu uitam ca Solomon a cerut de la Dumnezeu intelepciune, nici macar sanatate, si toate celelalte i s-au adaugat. Islamul postuleaza anumite reguli. Sharia, de pilda, are caracter de postulat – un musulman nu-si pune problema daca nu cumva se poate si mai bine. El nu cauta sa aduca inovatii si nici nu recunoaste ca altii s-ar putea sa aiba dreptate, cel putin dreptatea lor. Negarea shariei sau chiar si a unei singure reguli, are pentru un musulman un caracter desacralizant la adresa islamului. Pe cand in crestinism, spre exemplu un hot nu va desacraliza niciodata crestinismul. Oricat de pacatosi am fi, inclusiv preoti, chiar si patriarhi, capul Bisericii este Hristos Dumnezeu si in Dumnezeu orice bine se imbunatateste.

Unii lideri ai lumii occidentale au considerat ca simpla amestecare a populatiilor inseamna si o omogenizare a acestora in cele din urma. De asemenea nu se trateaza problema islamului cu o justa masura ci privind lucrurile din perspectiva noastra sau din perspectivele noastre culturale, unii crezand ca poate ar fi mai bine sa trecem religia pe un plan secund iar pe primul plan sa punem laicitatea. Lucrurile acestea au condus spre actiuni gresite ale caror consecinte le vedem astazi. Ca sa vedem la ce s-a ajuns:

Cetateanul german din landul Baden-Württemberg

Mediafax

Organizaţii din Arabia Saudită, Kuwait şi Qatar promovează islamul fundamentalist în Germania

„Organizaţii musulmane din Arabia Saudită, Kuwait şi Qatar susţin, cu aprobarea guvernelor ţărilor respective, activităţi de promovare a islamului fundamentalist în Germania şi în Europa, afirmă surse din cadrul agenţiilor de securitate gemane, citate de publicaţia Süddeutsche Zeitung.

Organizaţii religioase musulmane sunt implicate în activităţi misionare în Germania şi în alte ţări europene, construind moschei, centre de instruire şi trimiţând imami, obiectivul fiind răspândirea unor elemente doctrinare islamice de tip fundamentalist, afirmă surse din cadrul Serviciului federal pentru Protecţia Constituţiei Germaniei (BfV, agenţia pentru siguranţă internă) şi din Serviciul german de informaţii externe (BND).

BfV şi BND au declanşat investigaţii de amploare privind activităţile misionare musulmane, pe fondul suspiciunilor privind un plan de susţinere a grupurilor islamice radicale. În prezent, în Germania sunt circa 10.000 de musulmani fundamentalişti, iar serviciile secrete se tem că imigranţii veniţi în ultimii ani ar putea fi recrutaţi de grupuri fundamentaliste pentru a fi radicalizaţi.

Printre organizaţiile care au ajuns în vizorul serviciilor de informaţii germane se numără Societatea pentru Revigorarea Patrimoniului Islamic (RIHS, din Kuwait), Fundaţia de caritate „Sheikh Eid” (Qatar) şi Liga Mondială a Musulmanilor, din Arabia Saudită. Recent, autorităţile germane au blocat un proiect al organizaţiei RIHS de a construi un centru salafist în orăşelul Fellbach-Oeffingen, situat în landul Baden-Württemberg.”

Noi, daca nu-i acceptam, zicem ca suntem rasisti sau xenofobi. Pentru ei a promova salafismul in landul Baden-Württemberg nu reprezinta vreo problema si nici un lucru rau. Evident ca nu e vorba nici de rasism si nici de xenofobie. E o problema culturala. Care vine in contradictie flagranta cu propria nostra cultura. De asemenea acceptarea din partea noastra a unor asemenea actiuni si propaganda poate avea consecinte periculoase!! Dar, pe de alta parte, cum se vor integra ei in lumea occidentala daca noi acceptam asa ceva? Pentru ca ei au venit aici si nu cred ca cetateanul german din landul Baden-Württemberg ar dori sa mearga sa traiasca in Arabia Saudita. Care e interesul ca cetateanul german din landul Baden-Württemberg sa renunte la cultura lui in favoarea culturii lor care se manifesta atat de agresiv in societatea germana?

Pentru ca exista si reversul pentru ca nu se poate sa nu existe si reactii: spre exemplu atacul armat de luni seara intr-o moschee din Zurich – trei raniti grav – comis de un tanar elvetian de 24 de ani, adept al ocultismului, care pe urma s-ar fi sinucis.

Sa vedeti o stire incredibila!! Incredibil ce se intampla!! In Europa!!!!!

„Nu ma lasa religia”…

Stirile ProTV

Momentul in care o musulmanca refuza sa dea mana cu presedintele Germaniei la o scoala laudata pentru integrarea migrantilor

„O tanara musulmana a refuzat sa dea mana cu presedintele Germaniei, Joachim Gauck, in timpul unei vizite a acestuia la o scoala laudata pentru ca a integrat migrantii atat de bine, relateaza Daily Mail.

Incidentul s-a petrecut luna trecuta, in Offenbach, insa imaginile care surprind incidentul au fost publicate recent. Joachim Gauck a ales sa viziteze scoala din Offenbach tocmai pentru ca aceasta a devenit un exemplu pentru integrarea migrantilor, relateaza Daily Mail, citand presa germana.

Presedintele german apare in imagini dand mana cu mai multi studenti asezati in rand, insa cand a ajuns la o tanara care purta hijab aceasta si-a ferit mana. Tanara si-a dus apoi mana la piept si a plecat capul in timp ce presedintele statea cu bratul intins. Cand si-a dat seama ca nu-i va oferi mana, Joachim Gauck a zambit si a trecut la urmatorul student.

Este neclar inca motivul pentru care fata a refuzat sa dea mana cu presedintele, insa in cultura musulmana de multe ori femeilor le este interzis contactul fizic cu membri ai sexului opus daca acestia nu sunt rude sau nu sunt casatoriti cu ele.

In luna iulie, un elev din Hamburg a refuzat sa dea mana cu profesoara lui din motive religioase, scandalizandu-i pe unii profesori care au cerut pedepsirea sa. „Nu vreau sa te jignesc, insa nu pot da mana cu tine, nu ma lasa religia. Nu insemna o lipsa de respect” ar fi spus tanarul.

In luna aprilie, autoritatile elvetiene au suspendat procedura de naturalizare a familiei a doi adolescenti sirieni care au refuzat sa dea mana cu profesoara lor din motive religioase.”

Intorcandu-ma acuma la atentatul de la Berlin, inteleg ca atacatorul e inca in libertate… Dar ISIS, din cate am inteles, a revendicat atentatul.

Revenind, care este ratiunea pentru care sa nu dai mana cu Presedintele Germaniei? Sau ca un elev sa nu dea mana cu profesoara sa? Auziti, ca nu-l lasa religia… Deci daca da mana, abjura islamul. Si, culmea ironiei, Presedintele Germaniei a fost in vizita la o scoala laudata ca a integrat „atat de bine” migrantii…

Din pacate, se contureaza un esec. Problema e cum il vom manageria…

Update – Se plimba nestingherit prin Europa…

Mediafax

Autorul atacului de la Târgul de Crăciun din Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie în oraşul italian Milano/ Acesta jurase credinţă Stat Islamic într-o înregistrare video

„Presupusul autor al atentatului de la Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie, vineri dimineaţă, în oraşul italian Milano, relatează ziarul La Repubblica.

Autorul atacului de la Târgul de Crăciun din Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie în oraşul italian Milano Presupusul autor al atentatului de la Berlin a fost împuşcat mortal de poliţie, vineri dimineaţă, în oraşul italian Milano, relatează ziarul La Repubblica.

Anis Amri, tunisianul în vârstă de 24 de ani dat în urmărire în Uniunea Europeană după atentatul cu camion comis pe 19 decembrie la Berlin, soldat cu 12 morţi şi aproape 50 de răniţi, ajunsese, în cursul nopţii de joi spre vineri, cu un tren care venea de la Paris, în Gara Sesto San Giovanni din Milano.

Imediat după ieşirea din Gara Sesto San Giovanni în Piaţa 1 Mai, doi agenţi de poliţie i-au cerut suspectului documentele de identitate.

Tunisianul a deschis focul spre agenţii de poliţie şi a strigat „Allah Akbar”, o sintagmă utilizată de teroriştii islamişti.

Anis Amri a fost împuşcat mortal de poliţiştii italieni.

Unul dintre agenţii de poliţie a fost rănit în umăr schimbul de focuri produs în jurul orei 3.00 dimineaţa (4.00, ora României).

Anis Amri, un tunisian care avea legături cu reţeaua teroristă Stat Islamic, este considerat de autorităţile germane drept autorul atentatului cu camion comis pe 19 decembrie la Berlin, soldat cu 12 morţi şi 49 de răniţi.

Autorul atacului cu camion de la Berlin a jurat credinţă Stat Islamic într-o înregistrare video

Autorul atacului cu camion de la Berlin, soldat cu 12 morţi, a jurat credinţă reţelei teroriste Stat Islamic într-o înregistrare video difuzată vineri de agenţia de propagandă a organizaţiei, relatează site-ul cotidianului Le Figaro.

În înregistrare apare tunisianul Anis Amri, principalul suspect al atacului care a fost împuşcat mortal vineri dimineaţă de poliţia italiană, jurând credinţă liderului Stat Islamic, Abou Bakr al-Baghdadi. Bărbatul, care stă în picioare îmbrăcat cu o haină pe ceea ce pare a fi un pod peste un râu, vorbeşte în faţa camerei.

El şi-a exprimat intenţia de a-i răzbuna pe musulmanii care sunt victime ale raidurilor aeriene şi face apel la atacarea „cruciaţilor”. Data şi locul înregistrării, care durează aproximativ trei minute, nu sunt menţionate.

Anterior, tot în cursul zilei de vineri, agenţia Amaq a anunţat într-un comunicat că bărbatul împuşcat mortal la Milano de poliţia italiană este autorul atacului de la Berlin.”

Norocul a fost ca cei doi agenti de politie i-au cerut actele de indentitate. Altminteri s-ar fi plimbat nestingherit prin Europa. Prostia lui a fost ca a deschis focul spre agentii de politie si s-a dat singur de gol. Insa e ingrijorator faptul ca in Europa se pot plimba nestingheriti teroristi. Acesta daca n-ar fi fost prost ar fi scapat. In orice caz e bine ca s-a intarit controlul, lucru ce a facut posibila prinderea lui.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Cand vom trai ca elvetienii…?

Iata o postare interesanta:

Esti roman? UITE (inca un) MOTIV SA TE SINUCIZI.

Bineinteles, o recomand a fi citita integral si in original.

Tanara autoare, din cate am inteles are 19 ani, ne povesteste ca a conversat pe chat cu un elvetian de 21 de ani. Intrebandu-l ce lucreaza si cat castiga, elvetianul i-a zis ca el castiga in jur de 500 de euro lucrand 4 zile pe luna. Iar daca ar trage tare, ar castiga 3500 de euro in 20 de zile. Concluzia pe care o trage Felicia e urmatoarea:

„Te sinucizi sau emigrezi?
Mai votezi USL?
Mai votezi PDL?
Pune-ti niste semne de intrebare..Ti se pare normal?
Si noi avem tot 2 maini si 2 picioare ca elvetianul asta.”

In primul rand trebuie spus cate ceva despre Elvetia. Populatia: 8.000.000 de locuitori. PIB/cap de locuitor: $81.160 !! Romania cu o populatie de aprox. 2,5 ori mai mare are un PIB per capita cam de 10 ori mai mic… Interesant este ca daca impartim 3500 de euro la 10 ne aflam pe aproape de cat e un salariu in Romania.

Cand o sa traim ca elvetienii…?

E un studiu publicat pe site-ul Institutului National de Cercetari Economice care se intituleaza: EVALUAREA POSIBILITAŢILOR DE RECUPERARE A DECALAJELOR DINTRE ROMÂNIA ŞI UE ÎN DOMENIUL CD&I, semnat Steliana Sandu si Cristian Paun care ne spune ca, cel putin in domeniul cercetarii dezvoltarii,timpul necesar ca Romania sa atinga media UE-25 la indicatorii semnificativi ai sistemului CD&I  ar fi, intr-ujn scenariu realist, de 18 ani!! Studiul arata, printre altele, ca:

„Potrivit rezultatelor prezentate în tabelul nr.1, cele mai mari decalaje între România şi media UE sunt la exporturile de produse cu înalt nivel tehnologic, la brevetele înregistrate la EPO (peste 38 de ani în scenariul pesimist) şi la cheltuielile totale pentru cercetare-dezvoltare şi inovare (25 de ani în scenariul pesimist) iar recuperările cele mai rapide pot fi realizate în cazul specialiştilor angajaţi în cercetare-dezvoltare (13,2 ani în scenariul pesimist) şi al absolvenţilor din învăţământul superior (3,3 ani în scenariul pesimist). În scenariul pesimist sunt necesari peste 22 de ani pentru recuperarea decalajelor în timp ce, potrivit scenariului optimist, o recuperare a decalajelor ar putea avea loc în circa 14 ani.” (EPO inseamna brevete inregistrate la Oficiul European de Brevete)

Am dat acest exemplu ca sa vedem unde suntem in ceea ce priveste acest sector important – cercetarea-dezvoltarea, nu fata de Elvetia, ci fata de media UE-25. Pentru a ne face o idee cam pe unde suntem noi, economic vorbind, in Europa. Deci ne trebuie aproape 20 ani pentru ca sa recuperam ramanerile in urma numai in acest domeniu. Pentru celelalte domenii de activitate…? Eu cred ca ne trebuie mai mult, dar e doar o parere. Mai depinde si de domeniu… Si… mai depinde si de noi!

Cand vom trai ca elvetienii…? Mai mult decat probabil atunci cand vom munci ca elvetienii si cand vom reusi sa ne organizam munca, activitatiile, sa ne stabilim prioritatile precum elvetienii. Daca citim in Wikipedia despre economia Elvetiei iata ce putem, printre altele, afla:

„The economy of Switzerland is one of the world’s most stable economies. Its policy of long-term monetary security and political stability has made Switzerland a safe haven for investors, creating an economy that is increasingly dependent on a steady tide of foreign investment. Because of the country’s small size and high labor specialisation, industry and trade are the keys to Switzerland’s economic livelihood. Switzerland has achieved one of the highest per capita incomes in the world with low unemployment rates and a balanced budget. The service sector has also come to play a significant economic role.”

Sa punctam cateva elemente:

– economia Elvetiei este una din cele mai stabile economii din lume;

– Elvetia are securitate monetara pe termen lung si stabilitate politica;

– Elvetia este un rai sigur pentru investitori si, economic, se manifesta cresterea dependentei fata de investiile straine;

– mana de lucru are, in Elvetia, o inalta specializare, iar industria si comertul joaca un rol cheie in viata economica a tarii;

– Elvetia are unul din cele mai mari venituri per capita din lume si o rata mica a somajului;

–sectorul serviciilor vine de asemenea sa joace un rol economic semnificativ.

E adevarat, si noi, si ei avem doua maini si doua picioare. Am dat mai sus 6 puncte. In cate din acestea ne asemanam cu ei? La noi nu e nici stabilitate economica si nici politica. Securitate monetara avem datorita imprumutului de la FMI, dar si aceasta e fragila: leul poate fi expus atacurilor financiare. Investitorii straini percep tara noastra ca una nesigura si au o slaba incredere in a investii aici. Din acesta cauza, chiar de-am vrea noi „sa ne vindem tara”, nu vine nimeni s-o cumpere. Las’ ca o cumpara domnu’ Dan, asa… Industrie, comert… nu prea. Mana de lucru inalt specializata? Pai, cu dezastrele de la BAC… Nici p-asta n-o prea avem. Rata somajului la noi? De peste 2,5 ori decat in Elvetia, daca nu ma insel. Sectorul serviciilor – numai servicii peste tot: romanul e gata oricand sa-ti faca un serviciu. Asta s-a extins ca ciupercile dupa ploaie, adica dupa transformarile economice ce trebuiau sa duca Romania spre o economie de piata functionala. De veniturile noastre per capita, nu mai vorbesc… In astfel de conditii mi se pare normal ca elvetienii s-o duca mult mai bine decat noi.

Română: Bustul lui Mihai Eminescu in Vevey (Elvetia). (Photo credit: Wikipedia)

Ar trebui sa ne uitam la cat de bine e organizata Elvetia, lasand la o parte aspectul federal, si sa invatam de la ei sa ne organizam si noi asa de bine. Din punctul de vedere al organizarii si al structurarii vietii sociale, politice si economice trebuie spus ca Elvetia este o bijuterie a Europei. Cred ca nicio tara din Europa nu e atat de bine pusa la punct precum Elvetia si atat de compacta, in ciuda, repet, aspectului federal. De aici rezulta si stabilitatea sa economica, monetara si politica. Si prosperitatea acestei tari. Ganditi-va ce s-ar fi intamplat cu Elvetia daca in aceasta tara ar fi avut loc, spre exemplu, devalizari de banci, asa cum s-a petrecut la noi. Nu cred ca vom ajunge Elvetia nici in 50 de ani (intr-un scenariu realist). Noi nu am ajuns inca la stabilitate – Elvetia e o tara stabila – si mi se pare, ca sa-l parafrazez pe acad. Tudorel Postolache, ca nu ne bucuram nici de stabilitatea psihica necesara pentru a putea avansa. Prabusirea comunismului a fost un factor de instabilitate psihica manifestat in intreaga societate romaneasca, mai mult sau mai putin, depinzand, desigur si de fiecare individ luat in parte. Dar s-a manifestat. Si, intr-un mod poate inconstient, avem inca abordari de tip comunist intr-o economie ce are alte legi decat economia de comanda. Si, iata, acest lucru se manifesta si acum, la 22 de ani de la caderea comunismului. Fenomenul este accentuat de nemultumirile pe care le resimte populatia, ce devine tot mai nostalgica fata de fostul regim comunist. Cel putin din punctul asta de vedere suntem inca in tranzitie, ca sa zic asa. Desigur, Elvetia nu a suferit asemenea transformari sociale, politice, economice si culturale precum Romania. Si din acest punct de vedere diferentele intre ei si noi sunt uriase. Avem, ca si ei, doua maini si doua picioare insa nu am reusit sa atingem o stabilitate la nivelul profund al psihicului, corespunzatoare unei societati cu o economie de piata dezvoltata. Suntem oscilanti, daca se poate spune asa, si avem tendinta de a da inapoi. Din aceasta cauza nici nu stim prea bine ce trebuie si cum trebuie sa facem. Evident, o cultura a libertatii, care, fara indoiala, pusa in practica, se bazeaza pe procese psihice subtile, nu a putut sa se formeze in comunism. Este interesant de studiat acest aspect. Din aceasta cauza, noi vrem libertatea, dar cand e vorba de a incepe in mod liber o afacere, dam inapoi. Trebuie spus ca termenii de afacere, afacerist, aveau o conotatie nu numai peiorativa dar si de ilegalitate, faradelege, in comunism. Iar lucrurile astea au ramas intiparite in mintile oamenilor: cum e sa faci o afacere (in capitalism)? Facand faradelegi, profitand de vidul legislativ, prin smecherie, etc! Si este, poate, si aceasta o explicatie pentru zbuciumata noastra tranzitie spre economia de piata. Generatia tanara, care nu a cunoscut comunismul, sunt convins ca nu prea pricepe mare lucru din ceea ce se petrece. Probabil de aici ideile cu „Te sinucizi sau emigrezi?” si ca „si noi, si ei avem doua maini si doua picioare, ca elvetianul asta”, ale Feliciei. Senzatia pe care o are generatia tanara, puternic afectata de conditiile economice de la noi, este ca nu e normal ceea ce se intampla. Ehei… n-au cunoscut orele de invatamant politic, cursurile de educatie ateista a tineretului, ce insemna sa gandesti una si sa spui alta, sa ai grija ce vorbesti pentru ca nu puteai stii cine te toarna, la Securitate, desigur, cultul personalitatii conducatorului iubit, ce insemna sa nu existe deloc firme private, ca statul sa-ti garanteze locul de munca, etc. Si cum au afectat toate aceste lucruri individul din punct de vedere psihic. Sunt convins ca nu inteleg deloc ce procese psihice s-au petrecut si se petrec in mintea bunicilor si parintilor lor care, cel putin cateodata, vin cu idei ce pot parea „ciudate”. Dupa parerea mea, noi nu ne-am comportat in mod liber, ca o natiune cu adevarat libera, in fata Marilor Puteri, dupa Revolutia din ’89. Romania a cautat, dupa ’89, protectie. Lucrul este de inteles in contextul acela tulbure al anilor ’90 marcat de diferite puncte de conflict chiar si in apropierea frontierelor noastre, si ma gandesc la conflictul din fosta Iugoslavie. Pe de alta parte, era si problema Rusiei si a ambitiilor sale, problema care se manifesta si acum. Romania a cautat protectie in NATO si UE, cautand mereu sa iasa din izolare. Ceausescu n-a avut incotro si a trebuit sa se izoleze, a si fost izolat. Iesirea din izolare a fost un lucru dificil. Izolarea ar fi sporit vulnerabilitatile noastre. Noi am cautat mai mult sa nu-i deranjam pe altii si sa ne vedem, in felul acesta, interesul. Pe de alta parte, am cautat sa intram in gratiile Puterilor Occidentale, tot pentru protectie si sprijin. Eforturile noastre au fost indreptate in acest sens, mai putin spre dezvoltare economica, cu atat mai putin una durabila. Economia de piata, la noi, a fost scoasa cu forcepsul. A durat mult si au fost si destule nereusite. Insa chestiunea asta, a dezvoltarii economice, a jucat, cel putin asa mi se pare, un rol secundar. Spun asta chiar daca se vor gasi destui care sa ma contrazica. Accept sa fiu contrazis. Insa ceea ce vreau eu sa spun este ca nu ne-a preocupat prea mult sau atat de mult precum chestiunea politica si geostrategica ceea ce ar fi bine si potrivit pentru a ne putea dezvolta economic cu succes dupa iesirea tarii noastre din comunism… Am aplicat retete venite din alte parti numai pentru a face pe plac altora, pentru a intra in gratiile SUA (in special!) si UE, pentru a putea fi primiti in NATO si UE. Au existat teorii ca in locul unei tranzitii galopante trebuia sa fie una una lenta, dar temeinica, as spune eu. Teoria anilor ’90 era ca dupa prabusirea comunismului trecerea la capitalism si economie de piata se va face de la sine. Noi a trebuit, vrand, nevrand sa acceleram niste reforme care nu s-au dovedit decat partial satisfacatoare. Probabil a contat si lipsa noastra de experienta. Dar, repet, au fost si alte teorii care criticau viziunea unei tranzitii rapide, teorie venita din SUA, in favoarea uneia lente, ca un fel de proces cvasistatic in care sistemul se gaseste in fiecare punct in echilibru. Dezechilibrele create se manifesta si acum si au marit decalajul fata de tarile Europei Occidentale. N-am avut dinamismul necesar sa facem fata acestor dezechilibre si nici nu am reusit sa cream, in asemenea conditii, institutii stabile si solide. De aici si instabilitati de tot felul, inclusiv politice. Poate o sa para ciudat ceea ce voi spune: clasa noastra politica nu ar trebui blamata foarte mult. In general vorbind, ea e blamata mai mult decat trebuie. Aceasta clasa politica a reusit, totusi, sa faca ceva: integrarea tarii noastre in UE si NATO, care reprezinta garantii de securitate in aceste vremuri dificile. Sunt succese care reprezinta un mare lucru! Ceea ce ar trebui de acum sa facem este sa ne concentram pe problema stabilitatii si pe cea economica. Din punctul acesta de vedere trebuie sa stim ce vrem. Ceea ce sustin eu este un model economic keynesian. Gheorghe Dolgu, membru de onoare al Academiei Romane, arata ca actuala criza economica genereaza dezbateri asupra modelului economic de urmat in Europa si in lume:

„Ce e clar e doar cã modelul neoliberal sau ultraliberal si-a trãit traiul, cã suntem deja într-un regim de economie mixtã, iar câmpul dezbaterilor rãmâne infinit deschis. O pâine de mâncat pentru economisti.
Dar „imnul” mondial al zilei este nu God Bless America, întrucât „c’est là que le bât blesse”, ci God save America, cãci fãrã relansarea ei, nimica nu e, ca sã-l parafrazez pe Ecleziast.

În ultimele luni ale anului 2008 s-au amplificat si ravivat dezbaterile în jurul modelelor matematice care au fost larg utilizate pe piete financiare pentru mãsurarea riscurilor si stabilirea preþului optiunilor.[…]

Sau existã si o cale de mijloc între modelul american, „trendy” pânã mai ieri, si modelul european, pânã mai ieri cam arhaic si plin de rigiditãti? Sau un mix, cu elemente si ale modelului japonez?

As pune punct acestei suite de întrebãri pentru a mã referi în final la câteva idei de dezbateri.

Prima, apãrutã în The New Republic, din 4 februarie 2009, se referã la actualitatea ideilor lui Keynes. Acestea ar fi valabile nu numai la momente de crizã si nu numai pentru faze depãsite ale capitalismului – era fordistã a productiei de masã. „Capitalismul matur” descris de Keynes ar acoperi si realitãtile de astãzi.

Ideile lui Keynes ar putea contine rãspunsul la problemele prezentului. Si nu numai pentru a scoate lucrurile din punctul mort, ci pentru a asigura o nouã formã de existentã a capitalismului.Ele ar trebui însã sã fie aplicate în integralitatea lor, atât în ceea ce priveste permanenþa prezentei statului, a binecunoscutelor politici, cât si a unor abordãri politice pe care, în 1939, Keynes le-a denumit „socialism liberal”. Articolul subliniazã cã, nici în anii administratiei Roosevelt, nici ulterior, ideile lui Keynes n-au fost aplicate integral. Aceasta ar însemna promovarea concomitentã a reformelor interne, cu reforme externe,monetare si financiare, menite sã asigure stabilitatea si echilibrul în mediul international.”

Si trebuie spus ca gandirea neokeynesiana, reprezentata prin nume ilustre precum Paul Krugman si Joseph Stiglitz, incepe sa devina foarte actuala, dupa mai bine de 30 de ani de dominatie, ca sa zic asa, a scolii neoclasice. Si nu cred ca trebuie uitati nici Simon Kuznets sau Paul Samuelson.

Dupa cum putem vedea, dezbaterile sunt in toi si noi trebuie sa stim ce vrem si trebuie sa alegem cel mai bun drum de urmat. Pentru ca din acest punct de vedere nu cred ca ne va ajuta cineva. Trebuie sa remarc faptul ca la noi, la nivel de Executiv, indiferent care a fost acela de la Revolutie incoace, s-a manifestat o slaba cultura economica. Noi am fost influentati si am mers numai in conformitate cu ideile neoliberale, promovate de FMI prin Consensul de la Washington. Am facut ceea ce trebuia pentru ca sa fim pe placul SUA si Puterilor Occidentale. Insa am dat dovada de o slaba imaginatie si de slabe cunostinte in domeniul economic. De altfel, la noi, neoliberalismul se poarta foarte mult si la modul lozincard, indiferent daca are sau nu legatura cu realitatile noastre.  Iar rezultatele au fost destul de nesatisfacatoare. Citesc pe unele bloguri lozinci, nu vad, daca pot sa spun asa, gandirea economica, conceptia. In felul asta nu putem progresa. Si nu cred ca cineva a putut progresa numai si numai copiind ceea ce au facut altii, ca o supunere fata de altii, ca o recunoastere ca ne-au cucerit din punct de vedere spiritual. Iar daca tot ne inspiram din gandirea Vestica atunci de ce n-am citi si altceva decat Consensul de la Washington? De ce atata lipsa de imaginatie? Intrebarile pe care le pune Dl. Dolgu sunt nu numai interesante si de actualitate dar ar trebui sa fie in atentia oamenilor politici de la noi:  „Sau existã si o cale de mijloc între modelul american, „trendy” pânã mai ieri, si modelul european, pânã mai ieri cam arhaic si plin de rigiditãti? Sau un mix, cu elemente si ale modelului japonez?”. Trebuie sa ne gandim la aceste aspecte si sa gasim o cale buna de urmat. Ceea ce noi nu facem. Ii lasam pe altii sa decida in locul nostru si cred ca asta e impresia generala care enerveaza, pana la urma, pe toata lumea. Prin lipsa de cunostinte economice ce se manifesta la nivelul clasei politice (trebuie sa critic aspectul asta, totusi scuzabil datorita, cum spuneam, si lipsei de experienta!), lipsa de imaginatie si mergand numai si numai pe linia Consensului de la Washington nu cred ca putem avansa. Ce ar insemna un regres? Evident ca un lucru de nedorit, pentru ca ar pune sub semnul intrebarii faptul ca suntem in Uniunea Europeana. Adica o tara membra a UE care nu reuseste, in aceste conditii, sa-si gaseasca un drum spre dezvoltare. Lucrul acesta ar naste indoieli asupra calitatii tarii noastre de membru plin al UE. Nu trebuie sa subestimam astfel de lucruri, ce comporta si aspecte politice, care dau nastere la tot felul de speculatii nedorite pentru noi. Pana la urma e treaba noastra cum ne gospodarim, nu a altcuiva.

Sarkozy refuza sa-i stranga mana lui Cameron…

Gandul:

Nicolas Sarkozy a refuzat să-i strângă mâna premierului Marii Britanii, David Cameron, după summitul de la Bruxelles

ROMÂNIA INTRĂ în acordul privind SALVAREA EURO, NU dă BANI în fondul de 200 de MILIARDE de euro al FMI, deşi AR PUTEA, dar VA SCHIMBA CONSTITUŢIA

Romania Libera:

David Cameron: Marea Britanie rămâne membră a Uniunii Europene

Italia regretă „autoexcluderea” Marii Britanii din acordul privind zona euro

Şeful Statului Major din SUA: Washingtonul este „extraordinar de îngrijorat” privind viitorul euro

Sa vedem ce spun reprezentantii Opozitiei si ai Puterii de la noi:

Corina Cretu:

La ce ne-am înhămat, Doamne?

Ana Birchall:

Varza de Bruxelles, productie interna

Andreea Vass:

Scopul summit-ului de la Bruxelles este restaurarea încrederii în construcția europeană

Cristian Preda:

Criza de creștere

As evidentia si acest articol scris de Andreea Vass, pentru a vedea cum percep liderii europeni situatia actuala:

Cum percep liderii europeni mersul economiei in anul 2012?

Un articol deosebit de interesant, din care transpare un pesimism evident (cititi declaratiile facute de Christine Lagrade, Olli Rehn…).

Care e parerea mea?

Va spun sincer ca eu raman sceptic… De ce? In primul rand nu vad cum modificarea unui tratat poate rezolva o problema economica. Ceea ce se propune sunt doar politici fiscale, financiare, nu politici economice! Nu e acelasi lucru! Citez din ultimul articol scris de Andreea Vass:

„OCDE este prima institutie internationala care anunta intrarea in usoara recesiune a Zonei Euro

Zona Euro pare sa fi intrat in “usoara recesiune” si economia sa ar urma aproape sa stagneze in 2012 din cauza crizei datoriilor care, in cazul unui eveniment “negativ major”, ar putea avea consecinte “devastatoare” pentru toate tarile bogate, a avertizat luni economistul sef al OCDE, Pier Carlo Padoan.

• Raportul semestrial al OCDE privind perspectivele economice avertizează că zona euro va traversa o perioadă de recesiune uşoară în viitorul apropiat. În ultimul trimestru din anul 2011 şi în primul trimestru din anul 2012 creşterea economică va fi negativă, de -1%, respectiv de -0,4% comparativ cu trimestrele anterioare.
• Economiile din zona euro ar putea stagna în anul 2012 ca urmare a crizei datoriilor. OCDE prevede o creştere economică de 0,2% pentru anul următor, faţă de 2%. Pentru anul 2013 se prognozează o creştere economică de 1,4% în zona euro.
• Decidenţii politici din zona euro trebuie să se pregătească pentru ce este mai rău, în contextul incertitudinii cu care se confruntă.”

Observati ca avem o problema de ordin economic, in primul rand. Pe de alta parte, eu stau si ma intreb de ce nu s-au respectat pana acum vechile tratate ale UE? Spre exemplu Criteriile de Convergenta de la Maastricht? Si este de observat ca nici Franta si nici Germania, actualii promotori ai Planului de Salvare, nu le-au respectat. De ce? Poate ca problema e mult mai complicata… decat litera tratatului. In legatura cu aceste tratate, trebuie spus ca acestea au fost semnate de sefi de state si de guverne. Aici nu a fost vorba de o adunatura de baieti si fete ca sa joace o miuta pe maidan! Daca esti un om integru, serios respecti ceea ce semnezi! Or, nu s-a intamplat lucrul acesta. Cum refuz sa cred ca cei care ne conduc sunt total lipsiti de responsabilitate, seriozitate, integritate (ma insel oare?) ramane, deci, varianta nr.2: nu s-au respectat pentru ca problemele sunt mult mai complicate, lucru ce a facut sa nu poata fi respectate. Ceea ce vor sa faca, in schimb, acuma, este sa impuna in Constitutiile statelor membre masura ca deficitul bugetar sa fie sub 3% din PIB, sub aplicarea de sanctiuni dure in cazul in care nu s-ar respecta aceasta prevedere. E foarte ciudata aceasta abordare: din cauza ca nu e stipulat in Constitutie, nu se respecta! In ceea ce ne priveste, revizuirea Constitutiei nu se poate face decat asa cum spune actuala Constitutie la Titlul VII – Revizuirea Constitutiei: art.150-152. As cita ce spune art.151:

Procedura de revizuire

Articolul 151

(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptata de Camera Deputatilor si de Senat, cu o majoritate de cel putin doua treimi din numarul membrilor fiecarei Camere.

(2) Daca prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputatilor si Senatul, in sedinta comuna, hotarasc cu votul a cel putin trei patrimi din numarul deputatilor si senatorilor.

(3) Revizuirea este definitiva dupa aprobarea ei prin referendum, organizat in cel mult 30 de zile de la data adoptarii proiectului sau a propunerii de revizuire.

Image via Wikipedia

Dupa cum se poate constata nu e chiar asa de simplu: daca Merkel si Sarkozy au hotarat sa fie stipulat deficitul bugetar in Constitutie, Romania, imediat, revizuieste Constitutia, fara discutii. Mai ales ca o asemenea abordare, pe mine personal, ma deranjeaza. Constitutia actuala spune foarte clar: „Revizuirea este definitiva dupa aprobarea ei prin referendum[…]”. Nu este deloc foarte clar nici daca proiectul sau propunerea de revizuire va fi adoptata de Parlament si nici daca revizuirea va fi aprobata prin referendum. Si atunci Basescu ce-o sa faca? O sa-si dea demisia in 5 minute? Pe de alta parte Sarkozy nu s-a dovedit a fi un (mare) prieten al poporului roman si al Romaniei… Tocmai pentru ca sa existe o efuziune intre noi si el… Altfel ar fi stat, poate, situatia daca acest Sarkozy s-ar fi comportat intr-un mod mult mai prietenos cu noi. Iata insa ce declara (sursa – aici) David Cameron:

„”În materie de apărare, noi suntem principalul membru european din cadrul NATO, iar în materie de politică externă noi suntem unul din principalii actori. Dar nu suntem în zona euro, nu vrem să fim, nu suntem în Spaţiul Schengen şi sunt fericit pentru că vreau să folosim frontierele pentru a ne proteja de imigraţia ilegală, de arme şi droguri„, adaugă el.” (subl.mea)

Ce parere aveti? In schimb iata ce spune Basescu despre Olanda:

Băsescu despre Olanda: „Nu România, din neputinţă, a legalizat prostituţia şi consumul de droguri”

Iata ce arata articolul:

„Preşedintele Traian Băsescu a discutat la Bruxelles, la finalul Consiliului European de iarnă, şi despre poziţia Olandei în legătură cu intrarea României în spaţiul Schengen, el spunând că toate intervenţiile din Consiliul European au fost împotriva Olandei.

„Este un abuz al Olandei”, a spus preşedintele Băsescu.

„Haideţi să spunem lucrurilor pe nume, pentru că suntem aici între noi”, le-a spus preşedintele reprezentanţilor presei, declanşând cel mai dur atac de până acum împotriva Olandei.

„România are Albiţa, Olanda are Rotterdam! Îmi pare rău, dar nu Albiţa este poarta de intrare a alcoolului, ţigărilor şi drogurilor de contrabandă în Europa. Nu România, din neputinţă, a legalizat prostituţia şi consumul de droguri. România luptă, aşa cum poate ea, împotriva prostituţiei şi consumului de droguri„, a spus Traian Băsescu.

„Dacă vă uitaţi în concluzii, chiar dacă Olanda îşi menţine poziţia, vă pot spune că toate intervenţiile care au fost, au fost împotriva poziţiei Olandei, a subliniat inclusiv preşedintele Comisiei Europene, a arătat că România şi Bulgaria au respectat legea şi Tratatul. Cel care nu respectă Tratatul este Olanda, lucru pe care l-a spus şi preşedinte Consiliului şi alţi membri ai Consiliului. Este un abuz al Olandei„, a spus Băsescu despre opoziţia Olandei faţă de aderarea României şi Bulgariei la Schengen.” (subl.mea)

Declaratii ce arata ca Europa este deja dezbinata. Ceea ce a zis Basescu, hai,

Image via Wikipedia

mai treaca, mearga. A zis asa pentru ca Olanda s-a opus si se opune, abuziv, cum bine zice, intrarii Romaniei in Schengen. Pe cand Cameron a descalificat, pur si simplu, Zona Euro si Spatiul Schengen, care, pentru domnia sa, inseamna: imigratie ilegala, arme si droguri, lucruri de care vrea sa protejeze „paradisul britanic”. Iar Basescu a facut Olanda o tara neputincioasa din punct de vedere moral!!! Mai mult decat atat: Olanda nu respecta tratatul! Aha! Pai de ce? Observati ca in Europa nu se prea respecta tratatele… Reaiau ce a spus Basescu: „Cel care nu respectă Tratatul este Olanda, lucru pe care l-a spus şi preşedinte Consiliului şi alţi membri ai Consiliului.

Image via Wikipedia

Este un abuz al Olandei” Deci ei nu respecta tratatele europene, dar tot ei vor sa normalizeze situatia prin respectarea tratatelor – impunerea in Constitutiile statelor a unor clauze, sub sanctiuni dure in caz de nerespectare… Apropo de prostitutie, asta mi se pare o forma de masochism.

Curios lucru: liderii nostri vor sa salveze Europa, in schimb gandesc asa unii despre tara (tarile, Spatiul) altora cu o reciprocitate demna de o cauza mai buna… Si este de observat ca sunt toti lideri PPE. De observat ca acest conservatorism, care a castigat alegerile prin metode populiste, nu prea e de bun augur Europei: in loc sa infrateasca popoarele, le dezbina la adapostul ipocrit al corectitudinii!!

Pentru ca, dupa parerea mea, trebuie sa se inteleaga foarte clar ca niciun Plan, oricat de bun ar fi el, nu poate salva Europa daca pe acest continent nu va fi o reala infratire intre popoare!

In loc sa vedem doua maini unite vedem cum o mana se retrage, iar insii, cei doi si cei care sunt de fata la acest eveniment, zambesc. Ipocrit. Perfid. Eu stau si ma intreb cand vor plati pentru ceea ce fac ei acuma!

Practic, am ajuns sa traim intr-o Europa a insultelor. Uitati-va cum acest Sarkozy a reusit sa raceasca cu aerele lui relatiile bune, fratesti, cu o vechime de mai bine de 150 de ani, dintre Romania si Franta. Uitati-va ce face actualul guvern olandez, si asta in timp de oamenii obisnuiti n-au niciun fel de probleme. Uitati-va, spre exemplu, la oamenii de afaceri olandezi care au protestat fata de actiunile guvernului lor la adresa Romaniei. Oameni care fac, aici, afaceri bune, fara probleme, si isi vad de treaba. De ce trebuie sa se intample astfel de lucruri care sa dezbine, pana la urma, Europa? Uitati-va ce conceptie: vrem sa unim din punct de vedere fiscal Europa, vorbim de „cedarea masiva de suveranitate”,  ca si cum numai in asa ceva ar consta unitatea Europei. Practic, toata ideea aceasta de unitate a Europei (observati ca se numeste Uniunea Europeana) este redusa la bani: moneda unica. In asta consta toata unitatea. Cum sa nu fi sceptic cand asta auzi ca sustin liderii importanti din Europa? Sau o Europa „cu doua viteze”…

Iata un alt articol din Gandul care nu te poate face prea optimist…:

Cum se pregăteşte guvernul elveţian pentru PRĂBUŞIREA MONEDEI UNICE

Iata ce arata:

„Guvernul elveţian se pregăteşte pentru prăbuşirea monedei unice euro, susţine Ministrul elveţian de Finanţe, Eveline Widmer-Schlumpf, citată de Business Insider.

Ea le-a spus parlamentarilor că un grup de lucru studiază posibilitatea controlului capitalului şi a dobânzilor negative, pentru ca Elveţia să nu piardă masiv bani, în cazul prăbuşirii euro, notează publicaţia Handelsblatt.

Acest lucru ar face să crească francul elveţian, ar devasta exporturile Elveţiei şi ar devaloriza investiţiile masive ale acesteia în alte ţări, susţine Business Insider.

În august, Banca naţională a Elveţiei a instituit o rată de schimb fixă, pe care a promis să o apere prin cumpărarea unei cantităţi „nelimitate” de euro. Această strategie s-ar dovedi una riscantă, dacă euro s-ar prăbuşi, notează publicaţia americană.” (subl.mea)

Deloc incurajator…

M-am tot uitat la stiri pe tema asta…

Va propun sa cititi si:

Related articles

• Here’s Why Nicolas Sarkozy Hates David Cameron So Much (businessinsider.com)
• EU Treaty: how David Cameron stands as lone man of Europe (telegraph.co.uk)
• Angela Merkel: ‘I don’t believe David Cameron was ever with us at the table’ (guardian.co.uk)
• OUCH: Nicolas Sarkozy Refuses To Shake David Cameron’s Hand (businessinsider.com)