Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Despre declaratia D-nei. Campeanu

Mediafax

Câmpeanu, tinerilor PNL: Nu mai alergaţi după diplome, nu vă folosesc la nimic. Însuşiţi-vă noţiunile

Se arata ca:

Ministrul Muncii, Mariana Câmpeanu, le-a spus duminică tinerilor liberali să nu mai alerge „după diplome” sau masterate şi să-şi umple „geamantanul de hârtii”, ci să îşi însuşească noţiunile din şcoală şi din perioada de practică, precizând că există o problemă a calităţii forţei de muncă.

„Înţelegeţi un lucru, că trebuie să vă însuşiţi acele noţiuni pe care le căpătaţi, fie că sunt teoretice sau practice. Nu mai merge ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani, acum angajatorii au început să fie preocupaţi de faptul că a scăzut foarte mult calitatea forţei de muncă în România. Deci, nu mai putem vorbi de o forţă de muncă calificată, nu mă refer numai la faptul că o serie întreagă de profesii industriale – să le zicem – au dispărut, dar şi forţa de muncă chiar din domeniul umanist… şi aceasta a scăzut din punct de vedere al calităţii”, le-a spus Câmpeanu tinerilor din PNL în cadrul unui discurs la Şcoala de Vară de la Constanţa.

„Nu mai faceţi pur şi simplu o vânătoare pentru masterate şi diplome de nu ştiu ce fel, că nu o să vă folosească la nimic. Dacă faceţi unul sau două, dar făceţi-le serios şi plecaţi de acolo cu nişte noţiuni care o să vă folosească. Degeaba vă umpleţi geamantanul de hârtie, că nu o să vă folosească la nimic”, a mai precizat Câmpeanu.

Ministrul Muncii a fost întrebat de tinerii liberali despre modalitatea în care perioada de practică va putea fi considerată vechime în muncă.

Ea a menţionat că în cazul în care la finalul perioadei de practică ar exista un test de aptitudini, atunci ar putea fi inclusă această perioadă în vechimea în muncă şi astfel va fi recunoscută de către angajator.

„Aşa cum se face la ora actuală practica, ştiţi şi voi că alergaţi după adeverinţe, că aţi făcut practică nu ştiu pe unde şi de fapt practica nu există. Niciun angajator nu o să recunoască o astfel de practică, poate să fie prevăzută în o mie de legi”, a menţionat ministrul.”

Ceea ce m-a frapat pe mine cel mai mult este ca doamna ministru a vorbit – cel putin asa am impresia – cu prea mare usurinta despre „vanatoarea de masterate si diplome”, concluzionand „că nu o să vă folosească la nimic„. Domnia sa mai spune: „Înţelegeţi un lucru, că trebuie să vă însuşiţi acele noţiuni pe care le căpătaţi, fie că sunt teoretice sau practice.

In primul rand, daca cineva este capabil de ce sa nu faca mai multe masterate si sa obtina mai multe diplome? Pentru ca trebuie sa mai fi si capabil, adica destoinic, valoros, pentru ca sa ai la activ mai multe masterate si diplome. Sau cel putin asa ar trebui sa fie.

In al doilea rand, aceste masterate si diplome arata ca respectivul si-a insusit acele notiuni pe care le-a capatat, „fie ca sunt teoretice sau practice”. Pentru ca aceste masterate si diplome atesta o calificare (sau mai multe) pe care individul ce le-a obtinut o are (le are). Eu cred ca asa ar trebui sa stea lucrurile.

Daca discutam despre calitatea fortei de munca in Romania, diplomele si masteratele obtinute prin merit ar trebui sa dovedeasca un nivel calitativ inalt pentru cel care le poseda. Pe de alta parte, ar trebui sa ne gandim ca acestea incununeaza efortul depus de un elev/student dupa ani de studiu (spre ex: diploma de bacalaureat, diploma obtinuta dupa absolvirea unei facultati). Daca aceste diplome si masterate nu mai folosesc la nimic, atunci la ce mai foloseste scoala, liceul, facultatea, intr-un cuvant spus la ce mai e bun invatamantul, la ce ar mai folosi sa tot inveti? Daca se merge pe ideea asta, nici macar un doctorat facut pe merit, fara plagiere, fara trisare, dupa inca niste ani buni de la terminarea facultatii, dupa ce ai si lucrari publicate in tara si in strainatate, nu foloseste la nimic.

Degeaba vă umpleţi geamantanul de hârtie, că nu o să vă folosească la nimic” – dar daca cineva isi „umple geamantanul” dupa ce a trudit din greu, si inca ani de zile, sa obtina acele „hartii”, care „nu o sa-i foloseasca la nimic”, atunci cum e?

Dacă faceţi unul sau două, dar făceţi-le serios şi plecaţi de acolo cu nişte noţiuni care o să vă folosească” – aici ar fi problema: cat de serios le face… Totusi, aici nu se aplica „prezumtia de nevinovatie”? De ce trebuie sa pornim de la ideea ca nu le-a facut serios? Cum se explica faptul ca destui tineri, dupa ce le-au facut serios, parasesc Romania, ducandu-se sa munceasca, in domeniul in care s-au pregatit, prin alte tari, unde capacitatea lor este recunoscuta? Cum e posibil ca „scoala romaneasca sa produca tampiti” numai pentru Romania, dar pentru alte tari, oameni bine pregatiti? Nu cumva la mijloc ar fi o alta problema? Si aceea mentionata de D-na. Campeanu si anume „faptul că o serie întreagă de profesii industriale – să le zicem – au dispărut„, pentru ca au disparut acele industrii, lucru pentru care un elev sau student nu e vinovat, dar si cea a slabei calitati a angajatorilor, care, sa zicem asa, au rasarit pe ruinele fostelor industrii. Ca despre problema asta vad ca se vorbeste mai putin, chiar deloc. S-a vorbit si se vorbeste despre chestiunea legata de calitatea invatamantului romanesc, dar nu se spune un cuvant despre calitatea angajatorilor aparuti intre timp si despre calitatea firmelor aparute.

Reflectii la cuvintele: „Scoala romaneasca produce tampiti”

Nu stiu de ce, dar simt o atitudine antiintelectuala, specifica altor vremuri ce le credeam demult apuse. Si nu ma refer la afirmatiile D-nei. Campeanu, caci domnia sa a incercat sa caracterizeze de bine, de rau o situatie, ci la realitatile romanesti de azi. Este vorba de clasica de acum conceptie romaneasca potrivit careia: „nu diploma (nota) conteaza, ci ceea ce ai in cap”.  Comunismul a cautat din rasputeri sa restranga elita intelectuala, contand doar elita de partid. De aceea a incurajat un astfel de mod de a gandi si a cautat sa-i marginalizeze pe intelectuali. Nu mai vorbesc de faptul ca a distrus in lagarele comuniste elita intelectuala din perioada interbelica. Ca ar conta ceea ce ai in cap, fara diploma care sa-ti ateste ceea ce ai in cap, modul asta de a gandi e unul foarte comod. Si este de observat ca, drept consecinta, in constiinta romaneasca, in marea majoritate a cazurilor, profesorul e cel care greseste, elevul niciodata – laitmotivul D-lui. Goe!! „Scoala romaneasca produce tampiti” – dar poate ca e invers, poate ca sunt ei tampiti si atunci nu scoala romaneasca e de vina ca-i produce ci e chiar foarte bine ca-i triaza. Daca spui „scoala romneasca produce tampiti” – atunci diploma emisa de scoala romaneasca chiar nu conteaza. Atunci conteaza ceea ce ai in cap, nu? Consecinta unui asemenea mod colectiv de a gandi – deoarece gregaritatea e una din trasaturile specifice poporului roman – este aparitia imposturii in societatea romaneasca. Conteaza ceea ce ai in cap, nu? Nu si acel ceva care atesta ceea ce ai in cap, adica atesta cunostintele pe care le ai.  In felul acesta nu se mai face nicio diferentiere intre unul care are intr-adevar ceva in cap si altul care nu are nimic in cap. Si uite asa toti oamenii sunt egali si toata lumea e fericita si multumita: tarisoara a scapat de spaime metafizice – „sa moara vecinul si sa-i iau capra” – in oceanul egalitarismului. Liber sa aleaga, Basescu se chinuia: „Ce sa fac, incerc si eu sa aleg intre un tinichigiu si un filosof”. 😆  Iar daca „despre papadie si salata copii pot citi si pe Google”, ce rost mai are vreo diploma sau un masterat? Tragic este ca asa gandesc si multi dintre angajatorii nostri iar intelectualii nu prea au cautare in societatea romaneasca. Eu nu prea il inteleg pe Basescu: i-a spus lui Ponta dottore, si lui Liiceanu „Sa facem ce ne trebuie, noi facem filozofi”. A spune ca nu ai nevoie de filozofi e sinonim cu a spune ca nu ai nevoie de intelectuali. Si atunci ce mai conteaza ca Ponta e dottore, daca noi, de fapt, avem nevoie de tinichigii si mecanici auto? Mai conteaza, oare, lucrul asta in conditiile in care „scoala romaneasca scoate tampiti”? 😆 Mai e de observat un lucru la aceasta expresie: toti sunt tampiti. Basescu nu a spus, spre exemplu: „scoala romaneasca scoate si tampiti”. Ci a spus ca „scoate tampiti”, adica toti sunt tampiti – egalitarismul de care vorbeam mai sus: toti sunt tampiti, sa nu se supere cineva! Productie in serie mare, ce sa mai…!!

Degeaba vă umpleţi geamantanul de hârtie, că nu o să vă folosească la nimic” – dar nimeni nu actioneaza ca sa si foloseasca. Este vorba de o resemnare chiar colectiva, ca si cum am spune: n-avem ce sa facem… Eu nu cred ca este in regula. Aici lancezesc lucrurile si nimeni nu e dispus sa actioneze ca treaba sa mearga, tocmai asta nu e deloc in regula! Mai liberal ar fi sunat: „daca va umpleti geamantanul de hartie, trebuie sa si actionati ca sa va foloseasca”. Adica sa actionezi tu, sa faci ceva, sa cauti sa faci ceva. Iar integrala actiunilor individuale – actiunea colectiva – va da un rezultat, speram, pozitiv.

In orice caz, mie mi se pare ca se pastreaza aceeasi conceptie care a dominat ultimii 20 de ani: diploma nu conteaza. Schimbari majore in aceasta privinta nu vad…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

septembrie 2, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 77 comentarii

Stateam si ma intrebam…

Stateam asa si ma intrebam: baiatul asta, cand va creste mai mare, sustinatorul carui partid politic va fi? Unul de stanga sau unul de dreapta? Dar iata despre ce este vorba:

Mediafax informeaza:

Profesor ameninţat cu bătaia de un elev de liceu: Vezi imaginile înregistrate de un coleg

Baiatul despre care ne vorbeste articolul este elev in clasa a IX-a si a avut media 6 la purtare pe primul semestru datorita multor absente nemotivate. Deci, judecand dupa numarul absentelor, pe baiat nu-l prea intereseaza scoala si nici nu se osteneste cu invatatul, lucru ce pare a fi destul de clar… Dar atunci de ce asa o revolta cand profesorul a vrut sa-i puna nota 2? Privind video observam ca elevul a simulat ca ar vrea sa-l loveasca pe profesor, a facut si un gest ca rastoarna catedra, de nervos ce era. Acum o sa aiba media patru la purtate si nu o sa poata promova anul. De unde pana unde un asa sentiment ca i se face o nedreptate – caci despre ce altceva poate fi vorba in ceea ce il priveste pe elev – daca un semestru intreg el nici nu a prea trecut pe la scoala (lucru din care rezulta ca scoala i se pare ceva total inutil), ca sa ajunga pana acolo incat sa faca un asemenea scandal? S-a asezat pe scaunul profesorului, la catedra, apoi s-a ridicat si cu o voce tare si revoltata ii spune acestuia: „Cine-mi da mie doi?!”, dupa care a mai batut si cu pumnul in catedra. Adica e ca si cum ar fi vrut sa spuna: „Asta (adica bietul profesor) imi da mie doi, ma? Tu, ma, imi dai mie doi? Cum indraznesti ma hahalera sa-mi dai mie doi, ca eu sunt baiat valabil, bai neica nimeni!”. Ca daca ii da doi lui  „il face” el pe profesor, sa-i arate si profesorului si intregii clase cine e el, ce tip di granda este! Si la asta sa ia aminte toti care incearca sa-l calce pe batatura! Ca el e tare, ma frate, si-i ii face pe toti una, doua!

Ei, sa ne imaginam cum va fi peste cativa ani un astfel de tanar. Cu Maybach-ul la poarta vilei (pardon, la poarta palatului), un prosper om de afaceri. Relatii sus puse, baiatul incepe si o cariera de parlamentar. Ajunge la Bruxelles sa reprezinte Romania in Uniunea Europeana! Ca doar e baiat valabil. Nu…aaaaa, nuuu, acuma numai e asa cum era in scoala. Acuma e si el baiat finut.  🙂  Da interviuri la prestigioase gazete, isi spune parerea facand eforturi de a lega o fraza corect gramatical. La ce i-a trebuit lui scoala? La nimic. Pai conteaza nota aia amarata la purtare, sau ce nota

Maybach in Sinsheim

Image via Wikipedia

iti pune profesorul la matematica? Evident ca nu! Conteaza ce ai in cap, conteaza sa stii sa te descurci, conteza ce relatii ai si stii sa-ti faci, asta conteaza! El a avut intotdeauna mari aspiratii, numai ca prostii de profesori nu l-au inteles niciodata: ce societate nedreapta si stupida! Dar si el si-a luat revansa cu varf si indesat: acuma ia masa numai in restaurante de lux, vorbeste preocupat la telefonul mobil foarte scump, care are si vreo 3-4 diamante incrustate. De-alea veritabile, ce parere ai? Cum adica false? Pai el merge cu lucruri din astea false ca toti mate-fripte de ingineri, doctori, profesori, care strang cureaua si-si cumpara un mobil de tot rahatul, dar se mai dau si mari pe deasupra? El e  un baiat valabil, neicusorule, un tip finut, puicusorule. 🙂  Nu ca toti idiotii aia de filozofi, de coate-goale aia de profesori, care ii spuneau lui ce si cum, nu? Il invatau pe el ce trebuie sa faca, nu? Ii puneau lui nota 2 in catalog, nu? Aia, nu? Aia carora statul le taie 25% din salariu si predau  cu foamea in gat, nu? Acuma, dupa ani, il intalneste pe profesorul care i-a pus doi. Romanul nu e, dom’ne, om rau, nu e om rau. I s-a facut mila de el: vai de capul lui si profesorul – remuneratie mica, dupa buget, Coane Fanica… Ca deh, asta am vrut, ca tampitii: un stat mic dar moral (si aici baiatul nostru, acuma ajuns om mare, a tras o injuratura, dar una asa, sanatoasa, pe romaneste!), de asta au facut prostii aia Revolutia! Pai cum  adica n-au fost prosti? Cum adica n-au fost prosti, ma? Ca traia toata lumea bine pe vremea lui Ceasca. Ca-i dadea si lu’ amaratu’ asta de profesor un apartament la doua camere, de traia si el ca lumea. Ca acuma tot la gazda sta, vai de capu’ lui.  S-au asezat asa la o teresa si i s-a facut mila de el, de bietul profesor. I-a dat vreo 3000 de euro, sa aiba si el acolo de o bere. Cica profesorul a vrut sa-i emita factura… Ce parere aveti? 😆  . I-a zis atunci: „Hai dom’ne, lasa factura aia, ma tata , ma!” . I-a venit sa si rada, profesor, profesor, da’ tot prost a ramas: auzi, pentru 3000 de euro sa mai emita si factura! Cand el pentru 3000 de euro nici nu se da jos din pat! Cica fica-sa, doctorita. A, nu. Nu in Romania, in Germania. Pai, adica era proasta sa ramana aici? Fata desteapta! Nu ca ta-su, un bou! Pai cum nu? Ma nene, a ramas aici, da? Da? Ok. Si ca sa ce monser? Ca sa ce? Sa predea unor tampiti, unor idioti, sa albeasca cu ei, nu? Unor coate goale, care ii mai si spun ca ce mama de bataie o sa-i traga daca le pune un doi! Cu alde astia, mate-fripte, de se cred si ei mari, dobitocii si-l mai si injura prin clasa! Eeeeee… (si aici scoase un oftat adanc si privirea i-a zburat departe, in zare) ca apoi brusc si spus cu gura plina: „Pai asa eram noi ma? Ce educatie se mai face acuma, frate?” A inghitit bucatica de friptura si continua suav dupa o inghititura de vin:  „Ma tati, pai noi aveam respect fata de profesorii nostri! (facand un gest larg cu ambele maini, voind sa evidentieze prin asta respectul general de care vorbea). Aveam respect fata de parinti, nu ca astia de acuma, vai de capul lor, ca ma intreb ce-o sa ajunga! Uite-te si tu la ei: bat profesori, injura in clasa, vorbesc la telefonul mobil in timpul orei, uite-te la ei ce fac. Pai asa eram noi?” Si cu voce tare: „Ma, iti dau cuvantul meu de onoare, daca fii-miu ar face asa, ma, uite-te la mine, ca vorbesc serios, ma, daca ar face asa, ba, vorbesc serios, il omor cu mana mea, ma! Auzi la ei, sa bata profesori! Pai numai sa-mi spuna profesorul ca a vorbit la telefon in timpul orei (bine, nu atunci cand il sun eu sau maica-sa, atunci e alta chestie), pai ia un omor acasa de e vai de fundul lui, ce vorbesti. Pai mai este educatia pe care am primit-o noi? Asa faceam cand eram in scoala? Vai de tineretul asta, unde ajunge cu educatia asta care se face in Romanica noastra, zau asa! Ca de aia pleaca pe capete peste hotare, vai de capul lor!”

🙂

aprilie 13, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 9 comentarii