Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Ce fel de democratie avem?

Iata ce am citit in Romania Libera:

Victor Ponta susţine că senatorul PDL Mircea Andrei va ajunge la închisoare

Va las placerea de a citi acest articol interesant, de actualitate. Eu ma voi referi la raspunsul D-lui senator PDL Mircea Andrei:

„”Cu o politică de gâgă,Victor Ponta şi PSD vor ajunge pe centura politicii. În ceea ce priveşte afirmaţiile lui Ponta, el trebuie să facă dovada lor. Există şi un adevăr în ceea ce a spus Ponta, voi schimba culoarea politică în judeţ, PSD va deveni istorie în Argeş„, a afirmat Mircea Andrei.”

Eu stau si ma intreb ce fel de politica face Dl. Mircea Andrei? Cum adica „PSD va deveni istorie in Arges”? Din aceasta afirmatie eu as tage concluzia ca senatorul pedelist face o politica antidemocratica! Dupa parerea mea, democratia presupune toleranta si acceptare a celuilalt. Vasile Blaga vorbea de perioada cand „domnul Năstase (Adrian Năstase, fostul preşedinte al PSD – n.r.) lansa tezele de la Snagov pentru destructurarea Partidului Democrat„. Cu alte cuvinte, la noi, cand un partid ajunge la putere, intr-o rea traditie damboviteana, incepe sa se gandeasca si sa actioneze spre destructurarea partidului (sau partidelor, de ce nu? ca la noi totul e posibil!) advers/e, adica, altfel spus, ca sa ma exprim ca Dl. Mircea Andrei, partidul advers sa devina istorie. Cu mult mai multa concretete spus: sa distruga partidul advers! Eu stau si ma intreb: cand se va termina cu astfel de practici in Romania? Pentru ca astfel de practici sunt opuse democratiei. Din contra, democratia inseamna pluralism, inclusiv politic. Or, a incerca sa destructurezi partide, cand ai ajuns la putere, inseamna tocmai a submina pluralismul democratic.  Daca Dl. Mircea Andrei ar fi spus doar atat: „voi schimba culoarea politica in judet”, ar fi fost ok. Dar sa adaugi: „PSD va deveni istorie în Argeş” este ca si cum ai zice ca PSD va disparea de pe harta politica a judetului si va deveni istorie, adica de domeniul trecutului, obiect de studiu pentru istorici, nu? Putea, foarte bine, sa spuna: „Vom castiga alegerile in judetul Arges!” sau „Vom invinge PSD in judetul Arges!”, ar fi fost cu totul altceva. Este antidemocratic sa gandim in termenii destructurarii adversarului politic. Adica sa-l distrugem. Pana la urma eu stau si ma intreb daca nu cumva astfel de practici vor distruge si democratia de la noi. Trebuie sa intelegem ca democratia presupune si contradictia, ca nu pot fi toate partidele politice de aceeasi orientare. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa existe ura si o lacomie atat de exagerata incat sa ajungi sa gandesti si sa actionezi in termenii distrugerii adversarului politic, al partidului advers. Democratia, dupa cum spuneam si mai sus, este bazata pe toleranta, nu pe distrugere. In caz contrar ce facem? Ajungem din nou la partidul unic? Caci, in acest caz, nu se mai poate vorbi nici de contradictie, nici de pluralism, nici de destructurare (ca doar e un singur partid si daca il mai destructurezi si pe acela… Dar poate noi avem morbul destructurarii in sange? Un caracter distructiv, si nu ar fi de mirare daca ne gandim la cum a ajuns economia romaneasca in toti acesti mai bine de 20 de ani de la Revolutie incoace!).  Pana la urma ne distrugem pe noi insine… 😦

Iata un alt articol din Romania Libera pe care vi-l propun sa-l cititi cu atentie:

Azi la Baia Mare, mâine în toată ţara

de ALINA MUNGIU-PIPPIDI

Este interesant de vazut de cate ori foloseste D-na Pippidi cuvantul lider! Nu, n-am numarat, dar il foloseste, dupa parerea mea, de prea multe ori. Este adevarat ca e nevoie si de lideri de calitate, nu neg asta. Dar… parca de prea multe ori a folosit acest cuvant in editorial. Nu, nu e un repros la adresa D-nei Pippidi, n-as vrea sa fiu gresit inteles. Dar a pune atat de mult accent pe lider, si numai pe lider, iarasi, mi se pare o atitudine ce nu prea are multe in comun cu democratia. Sigur, trebuie lideri, n-am zis nu, sa fim clar intelesi! Dar totusi… Totusi… stiti cum mi se pare mie…? La noi e un mod de a vedea politica (o viziune despre politica) a unora, asa cum vezi un meci de fotbal: doua echipe care se infrunta in teren, un stadion intreg care priveste si care aclama, galeriile celor doua echipe, gata sa se incaiere, daca fortele de ordine nu sunt vigilente, si sa produca distrugeri pe stadion. Apare liderul, spre exemplu Pele, atunci acest stadion urias incepe sa aclame si sa strige, de incep sa tremure geamurile de la blocurile din jur. Ce fac cele doua echipe pe teren? Joaca fotbal, desigur. Incearca sa faca de asa maniera incat adversarul sa devina istorie, nu? Pai asa privim politica si democratia…? Nu e oare ciudat ca la noi oamenii care merg la vot, dau, in marea majoritate, numai voturi negative, iar restul prefera sa stea acasa si nici nu se mai sinchisesc de votare? Poate ca tocmai pentru faptul ca partidele noastre au reusit sa creeze o asemenea democratie, atat de „stimulativa” pentru cetatean, incat acesta, numai cand aude cuvantul vot, are si o lehamite de nu-i mai vine sa iasa din casa. Poate ca astfel de actiuni de destructurare au ca rezultat tocmai absenteismul masiv de la vot. O lehamite generala. Pentru ca parerea cetateanului nici nu mai conteaza. Conteaza doar jocurile de culise si avantajele materiale mari ale lor si ale clientelei lor de pe urma votului si castigarii alegerilor, lucru care nu-l avantajeaza in niciun fel pe cetateanul obisnuit, cinstit, pe omul simplu. Dimpotriva! De fapt, D-na Pippidi poate chiar asta a si vrut sa spuna: n-avem o democratie de o calitate prea grozava, avem, drept consecinta, nevoie de lideri mari! Sau poate ca a gandit lucrul acesta, sau poate ca undeva, in subconstient, a avut o farama dintr-un astfel de gand, nu? Pentru ca, daca ne referim la democratie, este gresit pusa problema din punct de vedere principial. O fi juniorul Chereches un traseist politic, nu zic nu, dar asta nu inseamna sa gresim principial intr-o problema atat de importanta. Eu stau si ma intreb daca noi, nu ma refer, iata, numai la D-na Pippidi, deci daca noi toti nu avem cumva in minte ideea de conducator unic… Sau poate ca tanjim dupa ea. Daca nu, atunci sa nu mai exacerbam atat de mult rolul liderului. El este important, e adevarat, dar ar trebui sa ne gandim ca de unul singur nu le poate face pe toate si ca nici minuni nu poate sa faca de unul singur, oricat de mare si capabil ar fi. Iata ce afirma D-na Pippidi:

„Tot aşa cum locuitorii nu s-au strâns să spună: „Ajunge! O punem pe dna inspector de la Protecţia Consumatorului, că datorită controalelor ei drastice la calitate au scăzut preţurile în pieţe, sau pe dl. întreprinzător cutare, că, dacă firma lui care nu a luat un contract de la stat a ajuns la aşa un succes în zece ani, poate să facă şi din oraş un succes Nu nu s-a dus nimeni, nu a spus nimeni, Protecţia Consumatorului nu a produs vreun lider sesizat de presa locală şi nici nu există un întreprinzător de mare succes fără contracte la stat, aceia care sunt de abia o trag de pe azi pe mâine. Aşa e? Nu cunosc Baia Mare.”

Pai atunci care ar mai fi rolul partidelor politice, daca e sa mergem pe ideea ca „ii punem…”? Mai sus distinsa doamna spunea:

„OK, partidele propun candidaţi din acelaşi rezervor de spoliatori ai statului, care au format un cartel profitabil şi trec dintr-o parte în alta aşa cum firmele şmecherilor îşi mută datoriile şi profiturile de la una la alta ca să li se piardă urma.”

Sa nu confundam figurile de stil si anacolutele jurnalistice cu ceea ce e intr-adevar Ok… Pai tocmai ce spune D-na Pippidi nu e deloc OK! Tocmai din cauza aceasta populatia a ajuns sa fie descurajata si cuprinsa de o sila generala. Dar nu trebuie sa uitam aspectul principial: care ar fi solutia, dupa D-na Pippidi? Care? Desfiintarea partidelor politice si a democratiei si punerea in locul lor a liderului – adica doamna de la Protectia Consumatorului sau „intreprinzatorul cutare„, „a carui firma a ajuns la asa un succes in 10 ani”, si care nu are afaceri cu statul? De ce distinsa D-na Pippidi nu spune altceva? Spre exemplu ca aceste partide ar trebui, cu necesitate, sa se reformeze pentru ca sa nu mai fie „acelaşi rezervor de spoliatori ai statului, care au format un cartel profitabil şi trec dintr-o parte în alta aşa cum firmele şmecherilor îşi mută datoriile şi profiturile de la una la alta ca să li se piardă urma”, tocmai pentru ca sa recastige increderea cetatenilor. De ce nu militeaza pentru asa ceva? De ce societatea civila nu ar milita pentru asa ceva, intr-o masura de asa maniera incat sa atraga atentia liderilor politici, partidelor politice asupra a ce nu e in regula. Pentru ca din ceea ce spune si din felul in care o spune ar rezulta ca nici nu mai are rost sa te gandesti (dar sa mai militezi!) la asta. Din contra, eu cred ca societatea civila ar trebui sa sanctioneze prin luari de atitudine si cuvant aceste abateri de la democratie, aceste practici ce inca mai au in sine reminiscente totalitare de trista amintire, tocmai pentru a contribui si a face posibila perfectionarea societatii noastre si punerea ei pe un fagas bun, democratic. Un fagas care sa redea oamenilor increderea in democratie. Societatea civila nu ar trebui sa fie politizata, dupa parerea mea. Dar, cel putin asa mi se pare, e foarte anemica si politizata si s-a incercat cu destul succes politizarea ei, de catre partide, prin atragerea unor figuri importante ale societatii civile in partidele politice, in scopuri mai mult electorale, spre a aduce faima partidului respsctiv. Lucru care mi se pare o greseala. Societatea civila trebuie sa fie o voce! O Voce care sa fie auzita si sa arate, daca e cazul, lucrurile ce sunt in neregula. Fara partizanat politic, deoarece, in acest caz, se compromite ca fiind partinitoare. Iar o democratie autentica si de buna calitate cred ca inseamna si o societate civila pe aceeasi masura, ca o componenta esentiala a acesteia, alaturi de partidele politice.

mai 12, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre alianta partidelor din opozitie…

un editorial interesant pe care l-am citit in Romania Libera, scris de Mircea Kivu:

Puncte tari şi slabe, oportunităţi şi ameninţări pentru PNL, în alianţa partidelor din opoziţie

Merita citit tot editorialul!

Apropo de avantajul aliantei PNL-PC se spune:

„Avantajul principal este cel al unei regrupări mai coerente a opoziţiei, pe două niveluri: unul ar fi cel „doctrinar” (ghilimelele fiind cerute de precara consistenţă ideologică a conservatorilor), următorul, cel acţional. Alăturarea iniţială a conservatorilor le aduce liberalilor avantajul ca, prin adăugarea celor patru parlamentari PC, dimensiunile celor două grupuri parlamentare nou-formate să fie mai puţin dezechilibrate. În felul acesta, PNL ar avea o forţă de negociere îmbunătăţită în momentul constituirii unei alianţe cu social-democraţii.”

Iar la capitolul vulnerabilitati:

„Vulnerabilitatea conţinută în această construcţie o constituie pierderea nucleului dur al propriului electorat. Există un segment consistent, deşi niciodată majoritar, al electoratului român care are convingeri liberale şi care a votat, chiar în momentele cele mai grele, cum ar fi anii 2000 şi 2008, acest partid. Este un electorat care nu pare dispus să adere la principiul conform căruia scopul scuză mijloacele. A dovedit-o la prezidenţialele din 2009, când o parte importantă a celor care-l votaseră în primul tur pe Antonescu au refuzat să-l urmeze în scrutinul final, când a susţinut candidatul social-democrat. Mă îndoiesc că alegătorul liberal tradiţional va fi fericit să voteze o listă pe care figurează numele unui fost securist (se zice, nu ca poliţie politică…). Deja, unii dintre liderii marcanţi ai partidului şi-au exprimat reţineri faţă de iniţiativele liderului. Chiar dacă disciplina de partid îi va convinge până la urmă să urmeze linia adoptată în forurile de decizie, este clar că susţinerea lor nu va fi tocmai entuziastă. În PNL există mai de mult sămânţă de disidenţă, iar cine îşi aminteşte anii ’90 ştie că sol fertil se găseşte din belşug.”

Perspectivele opozitiei:

„Nici unul dintre cei doi posibili viitori lideri UDMR nu pare înclinat să scoată formaţiunea de la guvernare şi este cu atât mai puţin probabil să o facă alăturându-se unei coaliţii dominate de PSD, cel care în 2008 a îndepărtat-o de la putere pentru prima dată după mai bine de un deceniu. Cât despre posibilitatea atragerii unor parlamentari PDL, ea mi s-ar fi părut mai probabil a se produce către un PNL cu doctrina tradiţională decât către o coaliţie amorfă, definită exclusiv prin opoziţia faţă de Traian Băsescu şi partidul său. Aşadar, eficacitatea noii alianţe politice ar putea fi verificată o dată cu alegerile din 2012. Are şanse maxime de victorie, cel puţin în contextul actualei oferte politice. Principala ameninţare apare însă după posibila victorie în alegeri.”

Spre final Dl. Kivu observa ca:

President of Romania Ion Iliescu.

Image via Wikipedia

„Programul de guvernare al alianţei conţine, deocamdată, un singur punct clar: înfrângerea lui Traian Băsescu şi a PDL. Construcţia seamănă, din acest punct de vedere, cu CDR înfiinţată în 1991 ca amalgam de partide cu orientări diferite, dar cu un obiectiv clar: înlăturarea partidului-stat FSN. Odată obiectivul realizat, concurenţa dintre partidele care o alcătuiseră a făcut ca prestaţia guvernelor conduse de CDR să fie sub aşteptări, eşecul fiind concretizat la alegerile din 2000, când ce mai rămăsese din Convenţie nu a reuşit să depăşească pragul electoral, iar liderul partidului extremist PRM a ajuns în turul al doilea al alegerilor prezidenţiale. Există însă o deosebire majoră: în afara inamicului comun, CDR reprezenta, în 1991, o opţiune comună pentru o democraţie de tip occidental, opusă Perestroikăi lui Ion Iliescu; deşi PDL-ului de azi i se pot reproşa, în afara lipsei de performanţe la guvernare, destule tendinţe autoritariste, va fi greu de convins electoratul că o alianţă în care rolul principal îl joacă tocmai partidul lui Ion Iliescu se constituie într-o forţă antitotalitară.

Dacă ducem paralela până la capăt, ne imaginăm cu greu care vor fi opţiunile oferite electoratului în al doilea tur de scrutin – şi cu atât mai puţin pentru cine vom fi nevoiţi să votăm ca să nu ne trezim la Cotroceni cu „vadimul” acelei vremi. După doi ani de guvernare, candidatul alianţei PNL-PC-PSD (probabil Crin Antonescu) nu se va bucura de simpatia cu care îl creditează sondajele de azi.”

ianuarie 14, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Sondajul IMAS

Ma uitam la unele comentarii in legatura cu urmatorul subiect: daca PNL poate guverna alaturi de PSD si daca s-ar putea forma o coalitie intre PSD si PNL, date fiind pozitiile oarecum divergente (contradictorii poate) dintre cele doua partide. Care sa fie explicatia? Cred ca explicatia poate fi oferita de recentul sondaj IMAS. La capitolul incredere, Crin Antonescu il depaseste pe Victor Ponta (29,1% fata de 25,5%). Este adevarat ca intentia de vot la alegerile parlamentare este in favoarea PSD, care conduce in clasament cu 30,3%. PNL este pe locul 2 cu 23,9%. Atitudinea PNL nu ar trebui sa ne mire. Acest partid este in ascensiune. Inregistreaza o incredere in randul electoratului pe care nu a mai avut-o niciodata. Este pe cai mari. Interesul sau este sa-si imbunatateasca mai mult procentele si popularitatea in randul electoratului. Deci el nu trebuie sa fie perceput de catre electorat ca un partid „remorcat” nici de PSD si nici de PDL. El colaboreaza „punctual” cu PSD, dar, la alegeri, vor merge separat. Nici o alianta cu PDL, asa cum propunea Valeriu Stoica, nu i-ar fi favorabila, deoarece PDL se afla 13,8%… PDL sufera o puternica erodare datorita guvernarii (de unul singur!!) pe timp de criza economica grea, luand masuri cat se poate de nepopulare. Dar exista si o acuta lipsa de incredere intre PNL si PDL, lucru care nu poate face posibila colaborarea intre cele doua formatiuni politice. Pe de alta parte PNL a guvernat cand nu era criza economica, era crestere economica pe atunci, deci nici vorba de masuri de austeritate, lucru care a facut ca si lumea sa traiasca mai bine… Trebuie observat insa ca electoratul cauta solutii, ca sa zic asa. Iata, una, la momentul actual (vorbim in termeni de intentie la vot), ar fi PNL. Insa in sondaj mai apar si alte partide. Spre exemplu Partidul Poporului, cotat de sondaj la 17,3%, deci peste PDL. Dar nu trebuie uitat nici PRM, cu 5,1%. Ascensiunea Partidului Poporului mi se pare a fi barometrul ce indica neincrederea populatiei in actuala clasa politica. Deci 17,3%. Ramane de vazut daca ipoteza lui Lazaroiu se va confirma, si anume daca se va sparge balonul care s-a umflat prea mult. Deocamdata, dupa cum se vede, se umfla in continuare. Cert mi se pare faptul ca PNL vrea sa joace tare, cum se spune. Este evidenta dorinta PNL de a creste. Mai ales ca vine cu un background favorabil (guvernarea Tariceanu, cand oamenii au dus-o mai bine decat in prezent, cand s-au marit pensiile si salariile bugetarilor, si pentru oameni asta conteaza. Conteaza mai putin explicatiile oferite de PDL si Traian Basescu, atunci cand populatia o duce rau). Este neclar daca Partidul Poporului este supapa de voturi pentru PDL. Ce se intampla? Ascensiunea te motiveaza sa ridici pretentii si sa privesti spre orizonturi mai inalte… Dupa cum arata sondajul, Partidul Poporului este inaintea PDL si nu invers. Partidul Poporului, un partid care nu a guvernat niciodata, despre care nu stim prea multe, decat ca este OTV-ul defapt, adica un post de televiziune, si care promite sa dea zeci de mii de euro la tot poporul. Fara ideologie. Decat una pur populista, dupa cum ii arata si numele. De unde se vede ca sensibilitatea electoratului la populism este foarte ridicata la noi. Dan Diaconescu a ajuns si mai popular cu „ajutorul” vizitelor sale la DNA, arestarii sale. Care, iata, ca si in cazul Becali produce, intr-un mod ce ar putea parea surprinzator, efecte politice, cresteri masive de popularitate in sondaje. Datorita neincrederii mari a populatiei in Justitie, lucru care, in traducere, inseamna o neincredere accentuata in clasa politica. Dan Diaconescu speculeaza aceasta tendinta a electoratului faurindu-si o imagine de lider responsabil (viitorii lui ministrii sunt toti oameni de afaceri competenti, dupa cum a si declarat) si un fel de dizidenta la actuala clasa politica, un fel de dizidenta antisistem, daca pot sa ma exprim astfel. Altfel cum s-ar explica o crestere atat de brusca, si nu cred ca gresesc daca spun asa, a acestui partid: Partidul Poporului? Defapt aceasta dizidenta antisistem prinde la o populatie care, in proportie de peste 60%, are nostalgia comunismului. Totusi, parerea mea este ca acest partid nu va putea sa creasca prea mult. Oferta politica este diversificata la noi. Defapt, aceasta crestere ar putea fi privita si ca o slabiciune. Ma gandesc ca ar putea indica si o scadere a increderii in principalele forte politice: PSD si PDL. Vreau sa spun ca PNL ar putea sa profite de acest lucru si ar putea sa se impuna mai mult in intentiile de vot ale electoratului. Cel putin mi se pare ca strategia PNL cam aceasta este. Si ar putea sa-i reuseasca, in cazul unei stagnari a PSD in sondaje. Pentru ca, in ceea ce priveste PDL, nu se remarca o crestere, macar una cat de mica. Adica avem de a face un trend descrescator. Si este posibil ca sa descreasca in continuare, lent, pana la masa critica reprezentata de nucleul dur. Cu alte cuvinte, la momentul potrivit, PNL ar putea sa „tasneasca” in sondaje si sa aiba o crestere de incredere mai mare decat in prezent.

noiembrie 2, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii