Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Donald Trump – pozitii de politica externa

Cred ca trebuie consemnate pentru ca sunt printre primele, daca nu chiar primele, pozitii politice de politica externa ale lui Donald Trump in calitate de Presedinte al SUA.

Romania Libera

Preşedintele Donald Trump laudă „munca fantastică” depusă de omologul său egiptean Abdel Fattah al-Sissi

Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, a declarat, luni, că sprijină administraţia condusă de omologul său egiptean, Abdel Fattah al-Sissi, despre care a spus că a realizat „o muncă fantastică” într-un context „foarte dificil”, și a promis o cooperare militară sporită între cele două țări, transmit agențiile internaționale de presă, potrivit Agerpres.

„Îl susținem puternic pe președintele al-Sissi (…) Susținem clar Egiptul și poporul egiptean. Aveți, atât în Statele Unite, cât și în mine, un mare prieten și un mare aliat”, a declarat Trump, din Biroul Oval, unde l-a primit pe președintele Egiptului, care efectuează prima sa vizită la Casa Albă de la sosirea la putere.

Această vizită a lui al-Sissi la Casa Albă este prima a unui președinte egiptean din anul 2009, menționează EFE.

Fost șef al armatei egiptene, care l-a destituit din funcție pe predecesorul său islamist, Mohamed Morsi, în 2013, înainte de a fi ales președinte un an mai târziu, Al-Sissi și-a exprimat dorința de a colabora strâns cu omologul său american la „o strategie eficace de luptă contra terorismului”.

Administrația Obama a înghețat ajutorul militar al SUA pentru Egipt în 2013, după destituirea președintelui islamist Mohamed Morsi și represiunea sângeroasă a partizanilor acestuia. Dar rolul de neevitat al Egiptului, cea mai populată dintre țările arabe, a împins Casa Albă spre o destindere a poziției sale, în 2015, chiar dacă relațiile au rămas dificile.”

Trump este decis să rezolve militar problema Coreii de Nord. Consiliul pentru Securitate Națională a completat o listă de „opțiuni”

„Președintele american, Donald Trump, este decis să rezolve singur problema nord-coreeană, fără ajutorul Chinei, citează Financial Times.

Declarațiile au fost făcute cu câteva zile înainte de vizita președintelui chinez, Xi Jinping, pe care Trump îl va primi, joi și vineri, la reședința sa din Mar-a-Lago, în sudul Floridei. Pe agenda discuțiilor, Coreea de Nord este în topul listei. La fel de importantă va fi disputa teritorială din Marea Chinei de Sud, Trump declarând în repetate rânduri că se opune acapararea unor insule de către China, avertisment de care Beijing-ul nu a ținut cont.

Lista „to do” include și presiuni pentru China

„China are o mare influență asupra Coreii de Nord. Și China poate hotărî dacă ne va ajuta în această problemă sau nu. Dacă ne va ajuta, va fi foarte bine pentru China, dacă nu ne va ajuta, nu va fi bine pentru nimeni”, a declarat Trump.

Președintele american a avut o consfătuire cu responsabilii pe probleme de securitate națională, care au completat o listă cu opțiunile SUA pentru a contracara programul de rachete posibil nucleare ale Coreii de Nord. Lista conține o serie de măsuri economice și militare împotriva Coreii, precum și „recomandări de presiune” din partea vecinului „tolerant”, China. Acestea din urmă vor fi discutate în timpul vizitei lui Xi Jimping. „În cazul în care China nu va rezolva problema Coreii de Nord, vom face noi acest lucru”, a declarat președintele american.

Ambasadorul american la ONU, Nikki Haley, a făcut cunoscut mai devreme în cursul aceleiași zile că Statele Unite intenționează să pună presiune pe China pentru ca aceasta să acționeze împotriva cursei înarmării nucleare a Coreii de Nord. „Singura țară care poate stopa Coreea de Nord este China și ei o știu. Ei trebuie să acționeze și noi vom continua să punem presiune pe China pentru a acționa”, a afirmat Nikki Haley într-un interviu pentru canalul de televiziune ABC.

Lovitură preventivă

Președintele american, Donald Trump, postase pe contul său de Twitter că întâlnirea cu Xi Jinping va fi foarte dificilă, în special din cauza diferendelor comerciale dintre cele două mari puteri ale lumii. „Dar conversația cea mai importantă va fi cum vom putea să gestionăm neproliferarea nucleară a Coreii de Nord”, a precizat Nikki Halley. Beijingul a anunțat deja suspendarea importurilor de cărbune nord-coreean, conform sancțiunilor ONU vizând să convingă Phenianul să renunțe la programele nuclear și balistic. Această măsură este considerată insuficientă de către Nikki Haley. „Știm că există alte surse pentru a obține cărbune. Ceea ce ne dorim sunt acțiuni ferme din partea Chinei pentru a condamna Coreea de Nord”, a adăugat ea.

Încă din primele zile de la Casa Albă, Donald Trump a avertizat cu privire la posibilitatea unei acțiuni militare împotriva Phenianului, dacă acesta refuză să se conformeze. La începutul lui martie, președintele american a afirmat că este pregătit să utilizeze întreaga capacitate militară a Statelor Unite pentru a contracara rachetele balistice nord-coreene.

„Opțiunea militară a fost mereu pe masă”, a reamintit fostul ministru al Apărării în Administrația Obama, Ashton Carter. „În 1994, am lucrat la un plan pentru o lovitură preventivă asupra Coreii de Nord, de care nu am avut nevoie. Avem aceste opțiuni. Trebuie să le păstrăm”, a sublinat Carter. În opinia sa, reticențele Chinei de a merge prea departe în privința Coreii de Nord se explică prin temerile Beijingului de a vedea prăbușindu-se regimul de la Phenian, care îi servește foarte bine interesele.”

Mediafax

Donald Trump condamnă atacul „teribil” de la metroul din Sankt-Petersburg

„Atacul comis la metroul din oraşul rus Sankt-Petersburg, soldat cu cel puţin zece morţi şi zeci de răniţi, este un „lucru teribil”, a afirmat luni preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, citat de site-ul agenţiei Reuters.

Întrebat de jurnalişti despre atacul din Sankt-Petersburg, catalogat de autorităţile ruse drept „act terorist”, Donald Trump a afirmat: „Este un lucru teribil, sunt lucruri care se întâmplă în întreaga lume, un lucru absolut teribil”.

Statele Unite şi Marea Britanie au transmis condoleanţe Rusiei după explozia produsă la metroul din Sankt-Petersburg.

„Statele Unite monitorizează situaţia după explozia de la metroul din Sankt-Petersburg”, a declarat anterior un oficial de la Casa Albă.”

In privinta Egiptului, se vad destul de clar diferentele de abordare dintre actuala Administratie de la Casa Alba si cea a Presedintelui Obama. Trump il sprijina pe Feldmaresalul al-Sisi si ii lauda activitatea. Cu alte cuvinte, Presedintele Trump sprijina o conducere laica a Egiptului. S-ar putea spune ca, intr-un fel, din multe puncte de vedere, Egiptul s-a intors la starea de dinaintea Revolutiei Egiptene din 2011Hosni Mubarak era, totusi, prea batran… Mohamed Morsi, desi scolit in SUA, dar si membru al Fratiei Musulmane, prea islamist… Interesant este ca partidul sau – Libertate si Justitie – avea ca ideologie politica islamismul democratic. Se baza pe Sharia, dar aveau ca obiectiv ca aceasta sa fie acceptata de un larg segment de populatie, considerand ca sloganuri precum revolutie-libertate, dreptate sociala, egalitate se gasesc in Legea Islamica. Fratia Musulmana a acceptat ca femeile si coptii sa poata face parte din guvern, de vreme ce nu vor putea fi alesi in functia de Presedinte. Ei erau pentru o economie mixta, justitie sociala, dar fara „manipulare sau monopol”. Insa s-au exprmat pareri critice si chiar as zice nefavorabile, din acest partid, fata de Acordurile de la Camp David dintre Egipt si Israel, vazute ca defavorabile Egiptului si atacand problema eliberarii Palestinei si suportului pan-arab dat pentru realizarea acestui deziderat. In 2012 acest partid era divizat intre „aliatii islamisti” ai Presedintelui Morsi si moderatii musulmani, crestini si liberali. Apoi, in 2013, Fratia Musulmana a fost declarata grup terorist de catre guvernul interim, lasand statutul partidului Libertate si Justitie sa pluteasca in neclaritate. Partidul a fost interzis in august 2014 de catre o curte de justitie, continuand sa functioneze subteran…

E clar ca pozitia ostil inflexibila fata de Acordurile de la Camp David a fost o eroare atat diplomatica, dar si politica, deoarece punea sub semnul intrebarii Tratatul de Pace Egipteano-Israelian din 1979!! Au facut o mare eroare, punandu-l in offside pe Presedintele Obama. Era clar ca SUA numai de asta nu avea nevoie: de un nou conflict dintre Egipt si Israel… Mai trebuie spus insa un lucru: Morsi nu a reusit sa multumeasca poporul, situatia sociala era complicata, iar cresterea islamismului si autoritarismului a nemultumit pe multi si a condus la Protestele din Iunie 2013, soldate cu o lovitura de stat.

Asa se face ca lucrurile „au evoluat” spre statu quo-ul dinainte de Revolutia din 2011: un militar la conducere si o conducere, laica, pe masura!! Se vede ca Donald Trump apreciaza lucrul asta, iar mentinerea stabilitatii este, pentru Casa Alba, pe primul plan. Chiar ma face sa ma gandesc daca nu cumva, pentru Casa Alba, linia politica convenabila ar fi cea trasata de fostul Presedinte Anwar el-Sadat… Cam asta pare a fi idealul pentru Washington… Partidul National Democratic al lui Sadat era un partid centrist si autoritar, catch-all… Partidul asta s-a dizolvat in 2011, cand cu Revolutia. Dar in locul lui a aparut Partidul Unitatii, format din fosti membri ai PND, care are ca ideologie, pe langa nationalismul egiptean (clasic, il avea si PND), democratia directa si neoliberalismul, precum si comunitarismul, situandu-se la centrul esicherului politic. Trebuie sa recunoastem ca e interesant ce se intampla in Egipt: iata, se cauta tot felul de formule politice si e clar ca e necesar lucrul asta pentru ca e nevoie de reforme daca doresti progresul tarii, al societatii. Noi, Romania, avem oare un partid politic care sa aiba o astfel de ideologie, sa zicem neoliberalismul? Eu, din cate constat, cred ca nu avem si chiar mai mult: neoliberalismul e privit de multi ca fiind responsabil de toate relele. In Egipt, partidul care are cele mai multe locuri in Camera Reprezentantilor este un partid liberal si secular: Partidul Egiptenilor Liberi. Pozitie: centru, centru-dreapta. Foarte interesant!! Asta intr-o tara musulmana!! Foarte interesant ce ne spune Wikipedia despre acest partid:

„On 3 April 2011, the engineer and business tycoon Naguib Sawiris, an Egyptian Copt, and a group of intellectuals and political activists announced the establishment of the party and declared the program, the objectives and the basic principles of the party.[9] Other prominent party members include the Egyptian American scientist Farouk El-Baz,[10] the Egyptian Arabic poet Ahmed Fouad Negm, the writer Gamal El-Ghitani, and the telecommunications entrepreneur Khaled Bichara.[11]

„In July 2011, infighting emerged within the party. An internal faction called the „Group of 17” accused the national leadership of undemocratic methods in choosing local leaders in the Damietta Governorate and of tolerating former members of the National Democratic Party, the ruling party of the toppled Mubarak regime, within the ranks of the Free Egyptians Party. Five of the dissidents have been excluded from the party, and have been denoted as „troublemakers” by party officials.[4] Nevertheless, in August of the same year, the new party reported to have 100,000 members.[3]”

Poate e o impresie (falsa?!), dar acolo lucrurile se misca in comparatie cu scena noastra politica anchilozata. Acolo vad ca se fac eforturi de reforma, ceea ce, desigur, nu e deloc usor. Dar e o preocupare evidenta atat din partea lor, dar si din partea SUA care le ofera sprijinul. Aici vad ca se vorbeste doar de lupta anticoruptie, devenim cu totii specialisti in drept, inclusiv cel constitutional, dar nu vad o efervescenta de idei politice. Nu constat creativitate politica in peisajul politic autohton. Pe cand acolo remarc asa ceva. In Egipt cred ca putem vorbi de o Revolutie continua. Revolutie nu inseamna neaparat sa iasa lumea in strada, ci ma refer la un amplu efort de modernizare a tarii venit din partea societatii civile. Daca asa stau lucrurile, atunci e chiar de laudat!

In privinta Coreii de Nord si eu cred ca o actiune militara impotriva regimului comunist de la Phenian se apropie. Fara indoiala, Trump doreste sa stie pozitia Chinei si ce ar dori aceasta in schimbul sprijinului acordat SUA. Problema este ca avem un dictator – Kim Jong-un – imprevizibil, care ameninta statele din jur, dar si SUA, din punct de vedere militar. Problema este daca acesta mai poate fi tinut in frau de catre China sau daca China mai are un interes in a-l sustine, pentru ca exista diferente enorme intre comunismul din China – China operand reforme importante – si cel din Coreea de Nord, inclusiv din punct de vedere ideologic. Coreea de Nord ramane o tara stalinista, China a trecut prin reforme de economie de piata. Mai este, oare, regimul de la Phenian atat de important pentru China? Mai ales ca Rex Tillerson, in vizita la Pekin, a reiterat ca SUA doreste relatii bune cu China. Fara indoiala ca aceste lucruri aduc inflexiuni importante fata de situatia politica de pe vremea Razboiului Rece. Vetust, agresiv si periculos a ramas doar regimul din Coreea de Nord. Inclusiv pentru proprii cetateni: de exemplu, citeam pe burtiera unei televiziuni de stiri ca s-a dat o lege in Coreea de Nord impotriva celor care asculta muzica straina – pedeapsa, daca am retinut bine, este intre 2 si 10 ani de inchisoare. E incredibil sa se intample asa ceva in zilele noastre, dar iata ca se intampla. Daca va fi eliminat regimul comunist din Coreea de Nord se va pune, fara indoiala, problema reunificarii Coreii. Cum priveste China aceasta problema? Totusi nu putem privi problema aceasta intr-un mod maoist, desigur anacronic. De ce ar fi Coreea unificata o amenintare pentru China, in conditiile in care China ar avea relatii excelente cu SUA? Chestiunea respectarii drepturilor omului in China reprezinta o mare provocare pentru regimul de la Pekin. E o problema atat politica cat si ideologica. Insa Donald Trump pare a fi decis sa actioneze impotriva Coreii de Nord datorita amenintarii crescande a acesteia asupra Japoniei si Coreii de Sud. Daca e lasat sa se dezvolte in continuare regimul comunist din Coreea de Nord, problema va fi mult mai mare si mai periculoasa. Asa ca Donald Trump nu prea are de ales si va trebui sa actioneze acum intr-un fel sau altul – cu sau fara ajutorul Pekinului. Poate China garanta ca tine sub control Phenianul? S-ar putea intampla sa nu reuseasca, iar daca Phenianul va dezvolta in continuare armament nuclear, intr-un viitor apropiat problema aceasta va fi mult mai greu de solutionat, cu toate sanctiunile care s-ar pune la adresa Coreii de Nord. De asemenea, ar mai trebui adaugat ca regimul din Coreea de Nord, foarte agresiv, pune probleme si Rusiei, care nu se simte prea confortabil avand un astfel de vecin…

In ceea ce priveste ce s-a intamplat in Metroul din Sankt Petersburg, e clar ca o recrudescenta a terorismului nu poate fi pe placul nimanui. S-ar putea intampla ca Rusia si SUA sa se regaseasca pe un teren comun, cel de lupta impotriva terorismului. SUA pare a face unele concesii Rusiei cu privire la Siria, ma refer la regimul lui Bashar al-Assad, desi problema nu e solutionata si e de vazut ce pozitie va adopta SUA fata de Iran. Fara indoiala ca ce s-a intamplat in Sankt Petersburg e teribil. Imi exprim si eu condoleantele fata de familiile victimelor acestui masacru. Sa le dea Dumnezeu sanatate celor raniti! Rusia va intra sub monitorizarea defensiva a serviciilor de informatii americane pentru ca o analiza obiectiva a situatiei se impune.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 4, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Doua, ba chiar trei probleme serioase legate de Turcia…

Sigur, se fac multe speculatii asupra a ceea ce s-a intamplat recent in Turcia: lovitura de stat. Acum asta e… Dar ce a urmat acestei lovituri de stat esuate ridica serioase semne de intrebare, pune niste probleme ingrijoratoare…

In primul rand valul imens de arestari din Armata Turca. Din cate am inteles eu, peste 100 de generali arestati si umiliti in mod public. Dar, in general vorbind, foarte multi militari arestati si umiliti. Lucrurile acestea conduc catre o slabire evidenta a Armatei, mai ales cand capii Armatei sunt destituiti, arestati si terfeliti in mod public. Sa nu uitam ca Turcia e tara membra NATO cu a doua mare armata din NATO, daca am inteles bine.

General inseamna comandant in armata. Sefii armatei din Turcia erau oameni foarte bine pregatiti profesional, cu pregatire vestica in acest domeniu. Stateam si ma intrebam cati ani ia formarea unui general in Armata. Nu stiu, dar probabil cel putin 10 ani…O armata fara comandanti competenti e clar ca e slabita, iar Armata Turca e slabita pe termen mediu. Nu mai vorbesc de umilirea generala a Armatei Turce de catre acest Erdogan si Guvernul sau. Ceea ce conduce in mod necesar la slabirea flancului sud-estic al NATO, la slabirea NATO la Marea Neagra. Rusii se intaresc, in schimb, in Crimeea.

Din acest punct de vedere avem de a face cu o mare provocare de securitate, care ar trebui compensata prin ceva.

O alta mare problema, foarte grava, e legata de economia Turciei. S-a evitat prabusirea lirei turcesti, dar economic Turcia nu se simte deloc bine, cum arata si prof. Mircea Cosea. Turismul, o importanta sursa de venit pentru Turcia, inregistreaza o scadere considerabila. Pe de alta parte, din punct de vedere social, lucrurile stau rau, avand in vedere 70.000 de epurari si 13.000 de arestari!! Au fost arestati inclusiv civili, profesori. Aceste lucruri arata o stare de instabilitate interna in Turcia, iar daca situatia economica se va inrautati, instabilitatea se va accentua. Repet, Turcia e o tara membra NATO. O accentuare a starii de instabilitate pe plan intern inseamna inca o serioasa provocare de securitate (conform a ceea ce s-a stabilit la Summitul NATO de la Varsovia). Nu mai vorbesc de coruptia la nivel guvernamental din Turcia, la un nivel ridicat.

Legat de aceste doua aspecte, ce am putea spune despre vizita pe care Erdogan o va intreprinde in Rusia? In primul rand nu mi se pare clar scopul acestei vizite. Lovitura de stat a fost data dupa ce Turcia a reluat relatile cu Rusia, iunie 2016, intrerupte in urma incidentului cand o racheta turca a doborat un avion rusesc, cu ocazia interventiei in Siria impotriva ISIS. Dar daca Rusia va incerca sa profite de slabirea flancului sud-estic al NATO?

O alta problema grava e legata de aceste arestari masive si de faptul ca Erdogan doreste sa aiba Armata si Serviciile Secrete ale tarii sub comanda sa personala. Si atunci se pune intrebarea daca Turcia mai ramane in setul de valori al Aliantei Nord-Atlantice, care ne vorbesc despre democratie si respectarea Drepturilor Omului. Or, in Turcia vedem cum creste un dictator sub ochii nostri!! Lucru ce reprezinta inca o serioasa provocare de securitate.

Este de remarcat aspectul geopolitic legat de normalizarea relatiilor nu doar cu Rusia ci si cu Israel. Interesant este ca se prefigureaza o Axa Ankara – Tel Aviv – Moscova. Consecintele nu sunt deloc clare in prezent. Dar ceea ce se poate remarca ar fi cresterea influentei Rusiei la Marea Neagra si in Orientul Mijlociu. In conditiile in care pozitia premierului bulgar, Dl. Boiko Borisov, a fost favorabila Rusiei, s-ar putea sa avem de a face, date fiind si miscarile de politica externa ale Turciei din ultima vreme, la o afectare a echilibrului geostrategic si militar, atat la Marea Neagra cat si in Orientul Mijlociu. In aceste conditii creste rolul Romaniei, tara membra NATO si partener de nadejde al SUA in aceasta regiune.

Evolutia politica si economica legata de apropierea Turciei de Rusia nu e pe cale sa ne linisteasca. Turcia ar putea sa aiba de suferit din punct de vedere economic, ceea ce ar accentua o stare de instabilitate interna, cum aratam mai sus. De asemenea in Turcia coruptia la nivel inalt e foarte mare. Turcia s-ar putea transforma intr-un paradis fiscal in urma unei eventuale intelegeri Erdogan-Putin. De altfel lucrul acesta e dorit, desigur, de oligarhii rusi, dupa lovitura primita recent in Cipru. Putem presupune acest lucru E dorit si de elita de la Ankara care si-ar creste astfel Puterea in societatea turca. Putem presupune si acest lucru. Coruptia ar atinge cote colosale!!!

Stau si ma intreb care ar fi pozitia SUA fata de aceste evenimente si eventuale consecinte… Ca nu prea vad o pozitie clara… Cel putin pana acum.

Traim o perioada in care se incalzesc anumite relatii:

Agerpres

Premierul israelian Netanyahu salută încălzirea relațiilor cu Egiptul și președintele Sisi

„Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a salutat joi încălzirea relațiilor cu Egiptul și președintele său, Abdel Fattah al-Sisi, care a înlăturat un guvern islamist considerat ostil legăturilor între cei doi vecini, relatează Reuters.

Egiptul a fost prima țară arabă care a recunosc Israelul în 1979, dar căderea lui Hosni Mubarak în 2011 a adus la putere guvernul lui Mohamed Morsi de la Frăția Musulmană, încordând relațiile cu Israelul.” – more

Pe de alta parte… :

Clinton îl acuză pe Trump de „obediență absolută” față de obiectivele diplomației ruse

„Candidatul democrat la alegerile prezidențiale din SUA, Hillary Clinton, l-a acuzat duminică pe rivalul său republican, Donald Trump, de „obediență absolută” față de obiectivele diplomației ruse, într-un nou episod al unei polemici despre presupusele legături ale miliardarului cu Moscova, relatează AFP.

Afirmațiile controversate ale lui Donald Trump din ultimele zile cu privire la Rusia și despre e-mail-urile dnei Clinton și ale Partidului Democrat — pe care el le-a pus apoi pe seama „sarcasmului” său — au alimentat criticile de incompetență la adresa sa, tabăra lui Clinton acuzându-l că încurajează o „putere străină să-i spioneze opozantul politic”.

Moscova este suspectată de responsabili democrați și de agenții specializate în securitate cibernetică că a încercat să influențeze campania electorală americană în favoarea republicanului Donald Trump, prin orchestrarea scurgerii a 20.000 de mesaje din tabăra democraților.” – more

Iar in Europa… :

Difuzarea unui discurs al lui Erdogan, interzisă cu ocazia unei manifestații în favoarea acestuia în Germania

„Aproximativ 20.000 de persoane, potrivit poliției, s-au adunat duminică la Koln, în Germania, pentru a-și exprima sprijinul față de președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, după tentativa de lovitură de stat eșuată, dar difuzarea unui discurs așteptat al acestuia a fost interzisă de autoritățile germane, relatează AFP.

Reuniți pe malul drept al Rinului, susținătorii președintelui islamo-conservator turc au agitat drapele turcești și au intonat imnul turc, apoi pe cel german, păstrând un minut de reculegere în memoria victimelor loviturii de stat eșuate din 15 iulie.

Cu puțin timp înaintea începerii manifestației, președinția turcă a calificat drept „inacceptabilă” decizia celei mai înalte instanțe juridice germane, Curtea Constituțională, de a interzice intervenția în direct în cursul acestei manifestații printr-o legătură video a președintelui Erdogan.

Autoritățile germane se temeau că un astfel de discurs ar putea exacerba tensiunile în cadrul diasporei turce din Germania, unde opozanții Partidului Dreptății și Dezvoltării (AKP, islamo-conservator aflat la putere în Turcia) se declară victime ale amenințărilor și hărțuirii în cadrul epurărilor angajate de putere după tentativa de puci.
Interdicția „este inacceptabilă”, a declarat un purtător de cuvânt al președinției turce, Ibrahim Kalin, într-un comunicat.

Germania are cea mai importantă diasporă turcă din lume — 1,55 de milioane de turci — și tensiunile sunt mari în această comunitate după tentativa de lovitură de stat militară eșuată în Turcia la 15 iulie și epurările ce au urmat.” – more

Putin nu sta degeaba…:

Putin evocă provocări în materie de apărare, într-un discurs de Ziua marinei ruse

„Flota militară rusă a primit în ultimii ani nave de ultimă generație, echipate cu armele cele mai moderne, capabile să răspundă provocărilor și amenințărilor care există în lumea de astăzi, a declarat, duminică, președintele rus Vladimir Putin, într-un discurs cu ocazia Zilei marinei ruse, potrivit EFE și Vesti.

„Nave moderne, echipate cu cele mai noi arme, intră astăzi în serviciul flotei militar”, a reiterat președintele Putin, comandantul suprem al armatei ruse, subliniind că toate acestea se fac pentru a „menține un nivel ridicat de pregătire de luptă, în conformitate cu provocările și amenințările existente”. […]

Modernizarea forțelor militare ruse coincide cu cea mai gravă criză din relațiile dintre Rusia și Occident după Războiul rece, ca urmare a rolului Moscovei în situația din Ucraina.

Rusia și-a crescut în mod semnificativ numărul de teste cu arme nucleare și manevre militare, atât la frontiera sa cu Uniunea Europeană, cât și în alte regiuni ale țării, scrie EFE.” – more

Stare acuta de instabilitate politica in Turcia:

Sute de mii de manifestanți convocați de opoziție cer păstrarea principiilor laice în Turcia și condamnă lovitura de stat

„Sute de mii de persoane s-au adunat duminică în piața Taksim din Istanbul, la chemarea Partidului Social-Democrat (CHP), de opoziție, pentru a condamna lovitura de stat militară eșuată și orice deviere de la principiile republicane și laice ale statului turc, transmite EFE.

Manifestanții s-au pronunțat împotriva oricărui tip de intervenție militară, precum și împotriva a ceea ce ei consideră a fi o îngrijorătoare derivă autoritară a președintelui turc, islamistul conservator Recep Tayyip Erdogan.

Reprezentanții CHP se tem că Ergodan va profita de starea de urgență, în vigoare de joi, pentru a impune un guvern incompatibil cu valorile democratice.

AGERPRES/(AS — editor: Gabriela Ionescu, editor online: Ada Vîlceanu)”

O reactie a Americii:

Ambasada SUA la Ankara anunță că familiile angajaților sunt autorizate să părăsească Turcia

„Ambasada SUA la Ankara a anunțat marți că Departamentul de Stat a autorizat plecarea voluntară a membrilor de familie ale angajaților de la misiunea diplomatică din Turcia după tentativa de lovitură de stat eșuată, transmite Reuters.

Declararea stării de urgență în Turcia a determinat totodată Departamentul de Stat să schimbe statutul, a anunțat Ambasada într-un mesaj de securitate trimis pe e-mail, adresat americanilor care locuiesc în Turcia.

‘Pe parcursul acestei perioade, cetățenii americani în Turcia se pot confrunta cu o creștere a activităților poliției sau armatei și cu restricții de circulație’, se mai menționează în e-mailul trimis de Ambasada SUA la Ankara.

AGERPRES/(AS — editor: Gabriela Ionescu, editor online: Simona Aruștei)”

Iata ce spune si Romania Libera:

Şeful Statului Major General al SUA, la baza aeriană de la Incirlik: Relaţiile dintre cele două state s-au deteriorat în urma tentativei de lovitură de stat

„Generalul Joseph Dunford, şeful Statului Major General al SUA, urmează să întreprindă o vizită la baza aeriană de la Incirlik, aceasta fiind prima vizită în Turcia a unui înalt oficial american după tentativa de lovitură de stat din data de 15 iulie, relatează presa turcă, potrivit Mediafax.

Potrivit unor surse diplomatice citate de cotidianul Hurriyet, Dunford va purta discuţii la Ankara cu oficialii turci pe tema cooperări militare între cele două state şi va întreprinde o vizită la baza de la Incirlik, utilizată de Statele Unite şi NATO pentru operaţiunile aeriene în Siria şi Irak împotriva grupării teroriste Stat Islamic.

Relaţiile dintre cele două state s-au deteriorat în urma tentativei de lovitură de stat, şi se aşteaptă ca vizita oficialului american să clarifice poziţia Statelor Unite în privinţa evenimentelor petrecute în Turcia după data de 15 iulie. Pe de altă parte, vizita lui Dunford la baza de la Incirlik, considerată că ar fi fost principala citadelă a complotiştilor, ar putea ridica semne de întrebare privind o posibilă implicare a Statelor Unite în tentativa de lovitură de stat, notează cotidianul Yeni Safak.

Recent, generalul Dunford a catalogat drept „absurde” informaţiile din presa turcă care indicau faptul că tentativa de lovitură de stat ar fi fost orchestrată de un general american în retragere. În cursul zilei de duminică, aproximativ 7.000 de militari şi poliţişti au înconjurat şi blocat temporar baza aeriană de la Incirlik, presa turcă sugerând că poliţia ar fi primit informaţii care indicau pregătirea unei noi tentative de lovitură de stat. Totuşi, ministrul turc pentru Afaceri Europen, Omer Celik, a anunţat pe reţelele sociale că operaţiunea a fost doar o măsura generală de securitate, adăugând nu au fost depistate probleme acolo.

O facţiune a armatei turce a încercat să înlăture Administraţia Recep Tayyip Erdogan pe 15 iulie, Ankara atribuind tentativa de lovitură de stat simpatizanţilor clericului musulman Fehtullah Gulen, aflat în Statele Unite. Pentru a demara procedura de extrădare, Washingtonul a cerut Ankarei să furnizeze o dovadă clară a implicării lui Fethullah Gulen în tentativa de lovitură de stat, însă se estimează că procesul de extrădare ar putea dura ani de zile. Gulen a condamnat lovitura de stat şi a negat orice implicare.

Recent, ministrul turc de Externe, Mevlut Cavusoglu, a declarat că relaţiile turco-americane vor fi afectate dacă Statele Unite vor refuza să îl extrădeze pe clericul musulman Fethullah Gulen.”

Nu putem sti in ce masura si daca Donald Trump se va intelege cu Putin, in cazul in care va ajunge Presedintele SUA. Cert este ca avem o realitate ingrijoratoare in legatura cu Turcia lui Erdogan, realitate care reclama intarirea prezentei americane la Marea Neagra. De asemenea o cooperare militara in cadrul NATO intre Romania si Grecia. O cooperare militara la Marea Neagra intre Romania si Bulgaria a cazut… Astfel de masuri sunt necesare atat datorita pozitiilor politice ale lui Erdogan cat si in cazul accentuarii unei stari de instabilitate politica in Turcia, in contextul in care Rusia se intareste din punct de vedere militar in Crimeea.

Turcia s-a dovedit a fi o veriga slaba in NATO, iar aceasta lovitura de stat esuata, care s-a intamplat imediat dupa Summitul NATO de la Varsovia, pare a fi lucrarea serviciilor rusesti de spionaj. Pentru ca Rusia are tot interesul in slabirea Aliantei Nord-Atlantice, pe care o percepe ca pe un pericol la propria sa securitate, pe de o parte si un obstacol in calea extinderii influentei sale politice in Europa si nu numai, pe de alta parte. Initial am crezut ca n-ar fi vorba de o actiune din exteriorul Turciei. Ipoteza aceasta insa este destul de probabila, mai ales daca stam sa ne gandim ca o astfel de situatie nu a putut sa fie prevenita, ceea ce ar dovedi ca a fost profesionist pusa la cale. Daca insusi Erdogan ar fi regizat aceasta lovitura de stat, lucrurile nu sunt mai putin grave. Dimpotriva! Dar datorita coruptiei puternice la nivel inalt existente in Turcia e foarte posibil sa fi lucrat servicii de spionaj din exterior, in special cele din Federatia Rusa sau in stransa conexiune cu aceasta.

Din pacate, Turcia ramane o tara nesigura, o tara care a reusit sa-si inrautateasca relatiile atat cu SUA cat si cu UE, adica relatiile cu principalii parteneri si pare sa caute un partener in Rusia. Lucrul asta nu se poate sa nu ne dea de gandit. Si, evident, trebuie luate masurile de rigoare in acest caz.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 31, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 9 comentarii

O situatie dificila…

Gandul

INTERVENŢIE împotriva Statului Islamic în Siria. Europa şi Rusia intră în acţiune

Se arata ca:

Franţa a efectuat primele atacuri aeriene împotriva grupării Statul Islamic (SI) în Siria, în urma deciziei de a-şi extinde campania aeriană împotriva jihadiştilor din Irakul vecin, anunţă preşedinţia franceză duminică, relatează AFP în pagina electronică. De asemenea, Irakul a încheiat un acord pentru a împărtăşi informaţii cu Rusia, Iranul şi Siria în lupta împotriva grupării teroriste Statul Islamic (SI), a anunţat duminică o sursă militară irakiană, relatează CNN. Rusia a anunţat recent că intenţionează să intervină în Siria, împotriva Statului Islamic, de una singură sau în fruntea unei coaliţii. Vladimir Putin urmează să discute cu Barack Obama, la Adunarea Generală a ONU, despre colaborarea privind intervenţia în Siria.

Armata franceză a efectuat primele atacuri aeriene împotriva grupării Statul Islamic (SI) în Siria, în urma deciziei de a-şi extinde campania aeriană împotriva jihadiştilor din Irakul vecin, a anunţat preşedinţia franceză duminică, fără să precizeze locul şi data operaţiunilor.

Le Monde scrie că, potrivit informaţiilor sale, atacurile aeriene au avut loc joi, pe 24 septembrie. Ţintele vizate s-au aflat la Rakka, oraşul din centrul Siriei considerat fieful organizaţiei Statul Islamic (SI), precizează publicaţia franceză.

Preşedintele François Hollande anunţa pe 7 septembrie că, în urma primelor zboruri de recunoaştere efectuate în Siria chiar de a doua zi, urmau să fie efectuate atacuri, justificate de legitima apărare.
„Am (efectuat atacurile) în baza informaţiilor colectate în cursul operaţiunilor aeriene angajate de mai mult de două săptămâni, cu respectarea autonomiei noastre de acţiune, în coordonare cu partenerii noştri din coaliţie”, se arată în comunicatul emis duminică de către Palatul Elysée.

Armata îi va ataca pe „toţi cei care ameninţă Franţa’, declara la rândul său ministrul Apărării Jean-Yves Le Drian într-un interviu acordat le Monde pe 18 septembrie. Însă, în pofida faptului că forţele aeriene franceze sunt integrate în comandamentul american pentru atacuri în Irak, Parisul insista că operaţiunile în Siria sunt efectuate în mod autonom. „Suntem integraţi în securizarea spaţiului aerian sirian de către americani, dar avem libertatea de apreciere, a ţintelor informaţiilor şi acţiunilor noastre”, preciza Le Drian.

Centre de comandament, tabere de antrenament şi logistică aparţinând organizaţiei teroriste – ceea ce militarii numesc „centre de gravitate” ale adversarului – urmează să fie vizate în săptămânile următoare, scrie Le Monde.

Potrivit Apărării, nu va fi vorba despre o „campanie masivă de atacuri”, ci despre atacuri ţintite.

Serviciile franceze de informaţii, consolidate de o operaţiune informatică a Comandamentului Cibernetic din cadrul Statului Major care a ajuns până la grupare, au identificat mai multe ţinte SI la Rakka.

Aceste prime atacuri ar putea să fi vizat cartierul general din care sunt comanditate numeroase atacuri vizând Europa şi Franţa în particular, scrie Le Monde.

Intervenţia avioanelor franceze în această zonă nu este lipsită de riscuri. Trupele lui Bashar al-Assad atacă şi ele, de puţin timp, din nou, combatanţi SI.

În plus, Rusia şi-a consolidat, în ultimele zile, mijoacele militare în Siria, cu scopul de a susţine regimul, mobilizând aproximativ 30 de avioane de spionaj şi de atac – de tip Su-24 şi Su-30 – la sol. Spaţiul aerian de la Rakka, este deci cât se poate de „aglomerat”.

La Paris, surse din domeniul Apărării au sugerat iniţial că forţele aeriene urmau să intervină doar în zone în care nu zboară avioane siriene şi în care nu există sisteme de apărare antiaeriene care să le vizez – deci că nu vor trece la est de paralela 38. Însă armata lui al-Assad continuă să bombardeze SI atât la Deir ez-Zor, cât şi la Rakka.

„Acest lucru confirmă informaţiile noastre, potrivit cărora Franţa s-a înscris în noua coordonare între forţele prezente – americane şi siriene în primul rând – împotriva Daech (acronimul SI în arabă)”, scrie Le Monde, care adaugă că „avioane de vânătoare ruseşti, dar şi siriene, nu vor fi ţinte, cu condiţia să nu comită atacuri împotriva coaliţiei anti-SI”.

Le Drian a dat asigurări pentru Le Monde că nu există „nicio” informare reciprocă cu ruşii şi sirienii.

Aproximativ 800 de militari francezi sunt mobilizaţi în cadrul Operaţiunii Chammal, începând din 2014.
În Irak, Chammal include operaţiuni aeriene în cadrul coaliţiei internaţionale conduse de către forţele americane, dar şi misiuni de consiliere a armatei irakiene la Bagdad şi misiuni de asistenţă armată acordată luptătorilor kurzi peshmerga.

Aproximativ 60 de specialişti fac parte din statele majore ale coaliţiei, la Tampa (Florida), în Kuwait, la Bagdad şi, mai ales, la Cartierul General al Operaţiunilor Aeriene de la Al-Udeid, în Qatar.

În Irak, Franţa a efectuat, începând din septembrie 2014, aproximativ 200 de atacuri, reprezentând aproximativ 5% din total.

Rusia coalizează Iranul şi Siria, în domeniul informaţiilor anti-Stat Islamic

Irakul a încheiat un acord pentru a împărtăşi informaţii cu Rusia, Iranul şi Siria în lupta împotriva grupării teroriste Statul Islamic (SI), a anunţat duminică o sursă militară irakiană, relatează CNN.

Această sursă a evocat „îngrijorări tot mai puternice ale Rusiei cu privire la faptul că mii de terorişti ruşi pot comite acte criminale în cadrul ISIS (un acronim al SI)”.

Acest acord este anunţat în contextul în care Statele Unite sunt îngrijorate de recenta mobilizarea militară a Rusiei în Siria şi pare să confirme unele suspiciuni americane cu privire la existenţa unei cooperări între Bagdad şi Moscova.

O coaliţie condusă de către Washington efectuează, de anul trecut, atacuri aeriene împotriva unor poziţii SI în Irak şi Siria. Însă, în prezent, Rusia îşi sporeşte prezenţa în regiune.

Preşedintele american Barack Obama urmează să se întâlnească cu preşedintele rus Vladimir Putin luni – pentru prima dată după un an – pentru a discuta despre planurile Moscovei în Siria.

Rusia a trimis avioane, tancuri şi sisteme de rachete în această ţară devastată de război, potrivit Pentagonului.

Statele Unite urmăresc de asemenea îndeaproape informaţii cu privire la crearea unei operaţiuni la Bagdad, în vederea unei coordonări a eforturilor între elemente irakiene, iraniene, ruse şi siriene.

Aceasta nu ar fi prima cooperare între aliaţi şi inamici ai Statelor Unite în lupta împotriva Statului Islamic.
Guvernul irakian întreţine relaţii puternice cu Iranul, care a antrenat, consiliat şi susţinut milţii şiite irakiene care luptă împotriva SI.

De asemenea, Australia a anunţat, în aprilie, că va împărtăşi anumite informaţii cu Iranul, îndeosebi cu privire la jihadişti din Australia care se duc în Irak pentru a lupta în cadrul SI.

Pe de altă parte, o sursă diplomatică militară de la Moscova a declarat pentru Interfax că centrul de coordonare de la Bagdad urmează să fie condus prin rotaţie de către ofiţeri din cele patru ţări, începând cu Irakul, potrivit postului Radio Free Europe-Radio Liberty (RFE-RL).

De asemenea, o comisie ar putea să fie creată, la Bagdad, pentru a plănui operaţiuni militare şi a coordona unităţi ale forţelor armate în lupta împotriva SI, a adăugat această sursă.

Un oficial de la Ministerul rus de Externe declara vineri pentru Interfax că Moscova ar putea, „în mod teoretic”, să se alăture coaliţiei anti-SI conduse de către Statle Unite, dacă Damascul este inclus în cadrul eforturilor internaţionale împotriva grupării teroriste şi dacă orice operaţiune militară internaţională în Siria are la bază un mandat ONU.

În pofida unor ajutoare în valoare de peste 20 de miliarde de dolari şi unei formări acordate de către Statele Unite, armata irakiană aproape s-a prăbuşit în faţa avansării Statului Islamic, care deţine controlul asupra unor bucăţi importante din nordul şi vestul acestui producător de petrol şi membru OPEC.”

Romania Libera

UE trebuie să accepte un milion de refugiaţi anual

de George Soros

Se arata ca:

„Uniunea Europeană trebuie să accepte responsabilitatea pentru absenţa unei politici comune privind azilul, care a transformat valul în creştere de refugiaţi din acest an, dintr-o problemă ce putea fi administrată, într-o altă criză politică. Fiecare stat membru s-a concentrat în mod egoist pe propriile interese, adesea acţionând împotriva intereselor celorlalţi. Această abordare a mărit panica printre solicitanţii de azil, publicul general şi autorităţile responsabile de ordine. Iar refugiaţii au fost principalele victime.

UE are nevoie de un plan cuprinzător pentru a răspunde la această criză, unul care să reafirme guvernarea eficientă a valurilor de solicitanţi de azil, astfel încât acestea să se desfăşoare într-un mod sigur şi ordonat, într-un ritm care să reflecte capacitatea Europei de a le absorbi. Pentru a fi cuprinzător, planul trebuie să se extindă dincolo de graniţele Europei. E mai puţin problematic şi mult mai puţin costisitor să menţii potenţialii solicitanţi de azil în sau în apropierea locului unde se află în prezent.

Cum originea actualei crize este Siria, soarta populaţiei siriene trebuie să fie prima prioritate. Dar nu trebuie uitaţi nici ceilalţi refugiaţi sau migranţi. De asemenea, un plan european trebuie să fie acompaniat de un răspuns global, sub autoritatea Naţiunilor Unite şi care să implice statele sale membre. Astfel se va distribui povara crizei siriene unui număr mai mare de ţări, cât timp sunt stabilite standarde globale pentru problemele migraţiei forţate, în general.

Iată cele şase componente ale unui plan complet.

În primul rând, UE trebuie să accepte cel puţin un milion de refugiaţi în fiecare an, în viitorul apropiat. Şi, pentru a face asta, trebuie să împartă povara în mod corect, un principiu pe care o majoritate calificată l-a stabilit în cele din urmă la summitul de săptămâna trecută.

Finanţarea adecvată este esenţială. UE trebuie să ofere câte 15.000 de euro per solicitant de azil pentru primii doi ani, astfel încât să se poată asigura cazarea, îngrijirea medicală şi costurile pentru educaţie şi pentru a face ca refugiaţii să fie mai uşor de acceptat de către statele membre. Poate mări aceste fonduri prin emiterea unor obligaţiuni pe termen lung, folosindu-se de calificativul său nepătat AAA pentru capacitatea de împrumut, care va veni cu avantajul oferirii unui stimulent fiscal justificat pentru economia europeană.

Este la fel de important să permită atât statelor, cât şi solicitanţilor de azil să-şi exprime preferinţele, apelând cât mai puţin posibil la constrângere. Plasarea refugiaţilor acolo unde vor ei să meargă – şi unde sunt doriţi – este o condiţie esenţială pentru succes.

În al doilea rând, UE trebuie să conducă eforturile globale de a oferi finanţare adecvată către Liban, Iordania şi Turcia pentru a susţine cele patru milioane de refugiaţi care locuiesc în prezent în aceste ţări. Până acum, doar o mică parte din fondurile necesare, chiar şi pentru nevoile primare, a fost strânsă. Dacă sunt incluse şi educaţia, calificarea şi alte nevoi esenţiale, costurile anuale sunt de cel puţin 5.000 de euro pe refugiat sau de 20 de miliarde de euro. Ajutorul oferit azi de UE Turciei, deşi s-a dublat săptămâna trecută, ajunge abia la doar un miliard de euro. În plus, UE ar trebui să contribuie la crearea în regiune a unor zone economice speciale cu statut preferenţial de comerţ, inclusiv în Tunisia şi Maroc, pentru a atrage investiţii şi pentru a genera locuri de muncă atât pentru localnici, cât şi pentru refugiaţi.

UE ar trebui să îşi asume un angajament anual faţă de ţările din prima linie de cel puţin 8-10 miliarde de euro, diferenţa fiind acoperită de Statele Unite şi restul lumii. Această sumă se poate adăuga obligaţiunilor pe termen lung emise pentru a susţine solicitanţii de azil din Europa.

În al treilea rând, UE trebuie să înceapă imediat construirea unei Agenţii europene unice pentru azil şi migraţie şi, în cele din urmă, o Poliţie de frontieră comună. Actuala cârpeală realizată de 28 de sisteme separate de acordare a azilului nu funcţionează: este scumpă, ineficientă şi produce mai ales rezultate nepotrivite atunci când vine vorba de identificarea celor care se califică pentru azil.  Noua agenţie va simplifica treptat procedurile, stabilind reguli comune pentru angajare şi antreprenoriat, precum şi pentru beneficii constante. Şi va dezvolta o politică eficientă şi respectând  drepturile pentru returnarea migranţilor care nu se califică pentru azil.

În al patrulea rând, rute sigure de călătorie trebuie să fie stabilite pentru solicitanţii de azil, începând de la preluarea lor din Grecia sau Italia până la ţările de destinaţie. Acest pas este foarte urgent, pentru a diminua panica. Următorul pas logic este de a extinde aceste drumuri sigure către regiunea din prima linie, astfel încât să fie redus numărul de migranţi care aleg periculoasa traversare a Mediteranei. Dacă solicitanţii de azil au o şansă rezonabilă de a ajunge în cele din urmă în Europa, există o mai mare probabilitate ca ei să rămână, de fapt, acolo unde se află. Pentru aceasta, vor fi necesare negocieri cu ţările din prima linie, în cooperare cu Agenţia ONU pentru Refugiaţi, pentru a stabili acolo centre de procesare, Turcia fiind o prioritate.

Aranjamentele operaţionale şi financiare dezvoltate de UE ar trebui folosite pentru a stabili standarde globale pentru tratamentul solicitanţilor de azil şi migranţilor. Aceasta este a cincea piesă a unui plan cuprinzător.

În fine, pentru a primi şi integra mai mult de un milion de refugiaţi şi migranţi în fiecare an, UE are nevoie să-şi mobilizeze sectorul privat, ONG-uri, grupuri religioase şi companii, care să se comporte ca nişte sponsori. Pentru aceasta, nu va fi nevoie doar de o finanţare suficientă, ci şi de capacitatea umană şi de IT pentru a face legătura dintre migranţi şi sponsori.

Exodul din Siria distrusă de război nu ar fi trebuit să devină o criză. Nu a apărut peste noapte, era uşor de prevăzut şi uşor de administrat de către Europa şi comunitatea internaţională. Prim-ministrul ungar Viktor Orban a pregătit un plan în şase puncte de a aborda criza. Dar acest plan, care pune pe locul doi drepturile umane ale refugiaţilor şi migranţilor, după securitatea graniţelor, ameninţă să divizeze şi să distrugă UE prin renunţarea la valorile pe care a fost construită şi prin violarea legilor care ar trebui să o guverneze. UE trebuie să răspundă cu o politică europeană reală pentru azil, care să pună capăt panicii şi inutilei suferinţe umane.

George Soros este preşedinte al Soros Fund Management şi preşedinte al Fundaţiilor pentru o Societate Deschisă. Este autor multor cărţi, printre care „Alchimia finanţelor“, „Noua paradigmă pentru pieţele financiare: criza creditelor din 2008 şi ce înseamnă“ şi „Tragedia Uniunii Europene“.

Copyright: Project Syndicate, 2015.

http://www.project-syndicate.org

Putin lansează ACUZAȚII grave la adresa SUA: Susţin în mod ILEGAL rebelii în Siria

Se arata ca:

„Vladimir Putin a catalogat, duminică, ilegală şi ineficientă susţinerea pe care Statele Unite o oferă forţelor rebele din Siria. Mai mult, liderul de la Kremlin a arătat că rebelii antrenaţi de americani dezertează pentru a se alătura Statului Islamic, informează Mediafax.

„În opinia mea, acordarea unui sprijin militar unor structuri ilegale contravine principiilor dreptului internaţional modern şi Cartei ONU”, afirmă el, potrivit unui fragment dintr-un interviu acordat posturilor americane CBS şi PBS pe care Kremlinul l-a făcut public.

Putin a declarat – într-un interviu înregistrat, pentru posturi americane, înainte de întâlnirea cu preşedintele american Barack Obama – că preşedintele sirian Bashar al-Assad merită susţinerea internaţională întrucât luptă împotriva unor organizaţii teroriste.

Obama şi Putin urmează să discute luni, după ce liderul rus va susţine un discurs la ONU, în pofida faptului că oficiali de la Casa Albă şi de la Kremlin s-au contrazis în legătură cu lucrurile despre care vor vorbi şi chiar în legătură cu cine a iniţiat întâlnirea.

Rusia şi-a intensificat implicarea militară în Siria în ultimele săptămâni, iar oficiali americani acuză Moscova că trimite avioane de luptă, tancuri şi alte echipamente în ajutorul armatei siriene.

Brusca acumulare militară rusă, luna aceasta, în sprijinul lui al-Assad, dar şi o criză a refugiaţilor care s-a revărsat din regiune în Europa relansează încercări de soluţionare a conflictului din Siria.

O nouă tactică americană în Siria ar putea aduce alături Rusia, Arabia Saudită şi ţări ca Turcia sau Qatarul, care susţin grupări ale opoziţiei siriene.

Relaţiile americano-ruse au atins cel mai scăzut nivel din perioada de după Războiul Rece, din cauza crizei din Ucraina, în pofida faptului că ambele părţi împărtăşesc îngrijorări faţă de ameninţarea pe care o reprezintă Statul Islamic – dar nu sunt de acord asupra abordării.

Putin afirmă că Damascul ar trebui să fie inclus în eforturile internaţionale de luptă împotriva SI – o solicitare pe care Washingtonul o respinge -, şi critică planurile americane de a antrena până la 5.000 de rebeli sirieni pe an pentru a lupta împotriva Statului Islamic.

„Se pare că doar 60 dintre aceşti luptători au fost antrenaţi corespunzător, având în vedere că doar patru sau cinci poartă, în realitate, arma”, a declarat el. „Restul au dezertat cu armamentul american, să se alăture ISIS”, a adăugat Putin, referindu-se la Statul Islamic.

Unii critici l-au îndemnat pe Obama să acţioneze mai hotărât în Orientul Mijlociu şi în Siria – unde, potrivit ONU, peste 250.000 de persoane au murit în cei peste patru ani de război civil – apreciind că lipsa unei politici americane clare a oferit Statului Islamic oportunităţi să se extindă.

Putin afirmă că susţinerea Guvernului al-Assad de către Moscova are la bază Carta ONU.

„Noi oferim asistenţă numai entităţilor Guvernului legitim”, a declarat el. „Începând de azi (această asistenţă) a luat forma livrărilor de armament către Guvenul sirian, formării de personal şi ajutorării poporului sirian”, anunţă Putin.”

Analiză Der Spiegel: Cum ar putea fi oprit exodul refugiaţilor sirieni

Se arata ca:

„Milioane de sirieni îşi abandonează ţara şi se îndreaptă către Europa, după ce locul pe care îl numeau „acasă” s-a transformat în Infern, în ultimii patru ani, din cauza conflictului între regimul președintelui Bashar al-Assad şi contestatari. Publicația germană Der Spiegel notează, astfel, într-o analiză, că, atâta timp cât fiecare tabără este sprijinită de aliați cu propriile lor interese, rezolvarea conflictului este improbabilă.

Ameninţările care provoacă exodul

Conflictul în Siria a fost complicat de Marea Britanie şi Franţa, care au anunţat că intenţionează să desfăşoare atacuri aeriene împotriva grupării teroriste Stat Islamic (SI), apreciază publicația germană.

Citeşte şi: Cum se transformă Europa într-o fortăreaţă în faţa refugiaţilor

Totuşi, până la actele teroriste ale Statului Islamic în Siria, principalele motive pentru care sirienii îşi părăsesc ţara sunt bombele lui Assad, Forţele Aeriene siriene şi întreaga situaţie politică a ţării, care pare imposibil de rezolvat. Soldaţii lui Assad au ucis 11.500 de oameni, în lunile ianuarie şi august, timp în care SI a omorât 1.800 de oameni, conform Reţelei Siriene pentru Drepturile Omului.

În plus, după anunţurile Regatului Unit şi ale Franţei, teroriştii SI au luat măsuri de apărare împotriva atacurilor aeriene – trupele lor operează în oraşe şi împiedică localnicii să plece, prin ridicarea unor puncte de control şi aplicarea unor pedepse draconice împotriva celor care încearcă să li se opună. Astfel, forţele vestice nu pot ataca membrii grupării teroriste.

Singurele soluţii posibile

Orice soluţie pentru oprirea războiului ar trebui să fie similară cu cea propusă în anul 201, când ambele tabere s-au întâlnit pentru negocieri secrete la Château de Bossey, în oraşul american Lake Geneva. Soluţia începea cu exilarea lui Assad şi a clanului său, generalii-cheie şi familiile lor, potrivit Der Spiegel.

Citeşte şi: Cum ar putea Arabia Saudită să rezolve criza refugiaţilor

De asemenea, soluţia ar trebui să includă şi amnistii pentru combatanţii din ambele tabere, înmânarea puterii către autorităţile locale şi o luptă comună împotriva grupării teroriste Stat Islamic.

La întâlnirea secretă, ambele tabere, inclusiv unul dintre consultanţii lui Assad, au căzut de acord: „Ne vom lupta până vom distruge şi ultima clădire din Damasc. Dar ce se va întâmpla după aceea? Ţara va fi distrusă. Niciuna dintre tabere nu va putea câştiga sau înceta lupta”.

Însă, această soluţie impunea presiuni militare împotriva lui Assad, pe care Washington nu le acceptă. Chiar şi stabilirea unor zone în care este interzisă survolarea aeronavelor militare, astfel încât populaţia să supravieţuiască, ar fi fost respinsă de SUA, în repetate rânduri.

Citeşte şi: Cei mai cunoscuți refugiaţi care au schimbat istoria

Tot astfel, Moscova îl sprijină pe Assad cu resurse militare, sub pretextul că luptă împreună cu forţele vestice împotriva „teroriştilor”. Însă, în timp ce SUA şi Europa numesc „terorişti” membrii grupării SI, Rusia îi numeşte astfel pe rebelii sirieni, oponenţii lui Assad, notează publicația germană.

De altfel, recent, cel puțin 15 avioane ruse de tip cargo cu echipamente și personal au aterizat, în ultimele două săptămâni, la baza militară din provincia Latakia, în vestul Siriei, declara, sâmbătă, pentru AFP, o sursă militară.

Fiecare ţară are interesul ei

Rusia şi Iran vor să îl menţină pe Assad la putere, iar ţările vestice nu sunt dispuse să îl dea jos şi să se opună, astfel, votului Rusiei în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite şi să pună în pericol tratatul nuclear cu Iranul.

SUA vrea doar să lupte împotriva grupării SI şi, prin urmare, a investit 500 de milioane de dolari într-un program de pregătire pentru luptători sirieni. Însă, cei mai mulţi dintre primii 54 de soldaţi din aceste unităţi finanţate de americani au fost răpiţi de membri ai grupării al-Nusra, care au crezut că ei sunt ţinta campaniei americane.

Pe de altă parte, Arabia Saudită şi Qatar tind să finanţeze grupurile islamiste, în care SUA nu au încredere, iar Turcia îşi caută aliaţi în războiul împotriva separatiştilor kurzi.

Până acum, alte două părţi ale conflictului au ocupat porţiuni mari din Siria. În nordul ţării, trupele YPG (Unitățile de Protecție ale Poporului Kurd, aripa armată a Partidului Uniunea Democratică, n.red.) controlează trei regiuni, de-a lungul frontierei cu Turcia. Deşi partidul kurd din Siria neagă orice intenţie de a-şi crea propriul stat, oficialii din ţările vestice îl contrazic, mai ales că Executivul turc face tot posibilul să împiedice YPG să câştige mai mult teritoriu. De asemenea, Hezbollah a ocupat o porţiune largă, de-a lugul graniţei cu Liban.

Până acum, 300.000 de migranți au ajuns în Europa şi peste 2.600 au murit în încercarea de a traversa Marea Mediterană, potrivit Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie.

Citește și:  FOTO. De la fostele lagăre naziste la căsuțe în Alaska. Unde vor fi cazați refugiații

Suntem in fata unei situatii dificile dupa criza economica din 2008 care a bulversat toata lumea. Insa situatia actuala este poate cea mai dificila de la caderea comunismului. Solutia, dupa parerea mea, la aceasta criza a imigrantilor ce afecteaza puternic Europa, consta in reconfigurarea stabilitatii politice in tarile afectate de Primavara Araba. Nu e vorba numai de Siria, mai e si Libia cu o situatie foarte complicata. Iar Uniunea Europeana, impreuna cu SUA, trebuie sa vina cu solutii in acest sens. Noi trebuie sa avem regimuri politice stabile si prietene in aceste tari. Si trebuie studiate formule democratice care, odata aplicate, sa induca stabilitate politica in tarile in care sunt aplicate – ma gandesc, de pilda, si la Eriteea.

Uniunea Europeana nu poate sa primeasca 1 milion de refugiati anual pentru ca nu e pregatita pentru asa ceva. Nu e vorba numai de dreptul de azil. De aceea trebuie gasite cai de a stabiliza situatia politica din tarile din care provin acesti imigranti, de pilda: Siria, Libia, Irak, Afganistan.

Pe de alta parte, poate pentru prima data de la terminarea Razboiului Rece, avem o Rusie belicoasa la adresa Occidentului si valorilor sale, lucru ce ar trebui sa ne puna in garda!! Rusia nu va ceda pozitia sa in Siria si se si vede lucrul asta din declaratiile lui Vladimir Putin. Pe de alta parte prinde contur axa Kremlin-Damasc-Teheran, cu consecinte imprevizibile. Iata un alt articol interesant din Gandul:

Rusia are o strategie coerentă în Siria, iar israelienii sunt singurii care par să priceapă asta

de Lelia MUNTEANU

Se arata ca:

Contrar uzanţelor diplomatice, premierul Netanyahu s-a deplasat la Moscova împreună cu şeful Marelui Stat Major, general locotenent Gadi Eizenkot, şi cu şeful Informaţiilor Militare, general maior Herzl Halevi. La rândul său, preşedintele Putin a fost asistat la discuţii de consilierul pe probleme de siguranţă naţională, redutabilul Nikolai Patruşev.

Anticipam zilele trecute scopul principal al vizitei, acum lucrurile sunt clare şi confirmate. În primul rând, premierul israelian a dorit să se pună de acord cu preşedintele rus asupra noilor reguli ale jocului în regiune, să se încredinţeze că  operaţiunile sale asupra Hezballah nu vor fi stânjenite de prezenţa trupelor ruse şi – lansând o ipoteză de proporţii bibilice, cum obişnuieşte – să tatoneze intenţiile Iranului în legătură cu Înălţimile Golan. (Cu zece zile înainte de vizita delegaţiei israeliene, la Moscova ajunsese generalul iranian Qassem Suleimani, membru al Armatei Gardienilor Revoluţiei, comandantul brigăzii paramilitare a acesteia, însărcinată cu operaţiunile clandestine în străinătate, care a avut o lungă conversaţie cu acelaşi consilier, generalul Patruşev). Securitatea Israelului se şubrezeşte pe zi ce trece – cu un Ierusalim în flăcări, cu rachetele Hezballah căzând în neştire. În contextul acesta, prezenţa iranienilor în zonă, care nu e o noutate, devine o ameninţare mortală, dacă e încurajată de ruşi. În al doilea rând, prin vizita la Moscova, Israelul a dorit să dea un semnal şi un avertisment Statelor Unite.

E drept că, în istoria relaţiilor bilaterale, Netanyahu n-a obţinut niciodată mai nimic de la Putin. Acum însă lucrurile s-au schimbat, chiar dacă răspunsurile lui Putin au fost la fel de alunecoase ca de obicei. Ceea ce Israelul pare a fi înţeles înaintea altora este că Rusia, spre deosebire de Statele Unite, are o strategie coerentă în zonă, iar situaţia politică internaţională e coaptă pentru a o pune în aplicare (demersurile confuze ale americanilor şi presiunile pe care criza refugiaţilor le exercită asupra Uniunii Europene).

Nu e lipsit de importanţă faptul că până şi susţinătorii preşedintelui Obama sunt obosiţi de bâjbâieli. Nicholas Kristof, editorialistul de la  New York Times, a postat pe twitter, la 18 septembrie, următorul text, cu un link la o analiză dură a lui Peter Baker (consemnată cu o zi înainte în paginile jurnalului): “White House just sounds sillier and sillier on Syria. Even for those of us sympathetic to Obama, this is nonsensical”. (N-am citit frazele lui Kristof pe twitterul său, ci pe site-ul unui jurnalist saudit, dovadă că mesajul dublului premiat Pulitzer s-a împrăştiat repede).

Încoerenţa care domneşte în coaliţia anti-ISIS coordonată de Statele Unite a grăbit deplasarea lui Netanyahu la Moscova.

Sunt zile în care confuzia e atât de mare, încât nu se ştie cine cu cine luptă la sol. (Din aer, perspectiva trebuie să fie şi mai descurajantă).

Membrilor coaliţiei (în special ai “Axei Sunnite” – Turcia, Egipt, Arabia Saudită şi Qatar) nu le e încă limpede care este inamicul principal: autointitulatul Stat Islamic, An-Nusra şi celelalte grupări teroriste sau Al-Assad. Până una-alta, turcii şi-au luat drept ţintă kurzii (singurii care luptă eficient împotriva ISIS şi care, chiar în aceste ore, încearcă să cucerească oraşul de graniţă Jarabulus, ceea ce le-ar tăia voluntarilor veniţi prin Turcia legăturile cu teritoriul cucerit de ISIS).

Americanii iniţiaseră un program de pregătire destinat “rebelilor moderaţi” (de ani de zile dăinuie această contradicţie în termeni), inamici ai regimului de la Damasc, program în care s-au băgat vreo 500 milioane de dolari, care însă a scos până acum o “promoţie” de doar câteva zeci de persoane, capturate, dezarmate şi nimicite de cum au intrat în luptă.

Ce au discutat Putin şi Netanyahu, precum şi generalii celor două armate, în spatele uşilor închise, vom înţelege curând. Primul atac major al ruşilor în regiune ne va spune mai multe şi despre strategia pe care au adoptat-o.

Cred, în lumina ultimelor informaţii, că Rusia va începe prin a-şi desfăşura forţele în zona central-vestică a Siriei, la Hama. Acolo îşi poate deschide două fronturi de luptă: împotriva miliţiilor jihadiste ale Jabhat An-Nusra (franciza Al-Qaeda în Levant) şi împotriva ISIS. Altădată luptând alături de ISIS, An-Nusra (sprijinită puternic de turci, inclusiv pentru a lupta contra kurzilor simpatizanţi PKK, declarată abia în vara anului trecut organizaţie teroristă) se concentrează acum asupra armatei lui Al-Assad.

E foarte complicat, dar logic.

Însă Orientul Mijlociu rămâne, cum spunea un fost premier israelian, un spaţiu unde impresiile sunt importante.”

Evident, Israelul e preocupat de propria lui securitate si Hezballah-ul face parte din mai sus amintita axa – noua „axa a raului”, cum ar fi spus Geroge W. Bush.

Un prim pas spre stabilizarea situatiei din Siria pare a fi inceput prin lupta impotriva Statului Islamic. Pe de alta parte, iata ce titreaza Romania Libera:

Kerry vede oportunităţi către progrese în dosarul sirian, înaintea unei întâlniri cu Zarif

Se arata ca:

„John Kerry a declarat că vede în această săptămână o ocazie pentru înregistrarea unor progrese către încheierea războiului civil din Siria, înaintea unei întâlniri cu ministrul iranian de Externe Mohammad Javad Zarif sâmbătă, în marja Adunării Generale a ONU, relatează Reuters în pagina electronică.

Oficiali occidentali au declarat că secretarul de Stat american vrea să lanseze o nouă iniţiativă în vederea găsirii unei soluţii politice la conflictul sirian, care a căpătat o nouă dimensiune din perspectiva mobilizării militare a Rusiei în susţinerea preşedintelui sirian Bashar al-Assad şi a crizei refugiaţilor care s-a revărsat în Europa.

Noua abordare americană, despre care oficialii citaţi au subliniat că se află într-o fază incipentă, ar putea aduce Rusia, un aliat major al lui al-Assad, alături de ţări precum Arabia Saudită, Turcia şi Qatarul, care susţin grupări ale opoziţiei siriene faţă de al-Assad.

„Eu consider această săptămână drept o oportunitate majoră pentru orice ţări care vor să joace un rol important în încercarea soluţioării uneia dintre cele mai dificile probleme din Orientul Mijlociu”, le-a spus el unor jurnalişti, în timp ce poza alături de Zarif.

„Este necesar să obţinem pacea şi o cale înainte în Siria, în Yemen, în regiune”, a declarat Kerry. „Eu cred că există oportunităţi săptămâna aceasta, prin aceste discuţii, în vederea unor progrese”, a adăugat el.

Zarif a spus că prioritatea sa în această întâlnire este să discute despre implementarea acordului de la 14 iulie, prin care Iranul a convenit să adopte măsuri în vederea limitării programului său nuclear în schimbul anulării sancţiunilor economice care i-au paralizat economia.

„Sperăm ca prin implementarea totală (a acordului), cu bună-credinţă, să (punem capăt) unei anumite neîncrederi care a existat timp de multe decenii”, le-a spus Zarif jurnaliştilor.”

Impresia mea este ca Obama a dorit inca demult sa atraga Iranul de partea SUA. E un joc foarte complicat de redefinire a sferelor de influenta in Orientul Mijlociu. Insa Rusia, mi se pare, nu va renunta la Bashar al-Assad… Al-Assad este util Moscovei, iar Rusia are interes in mentinerea unor baze militare in Siria, in estul Mediteranei, punct strategic foarte important. Vom vedea ce vor discuta Obama cu Putin… Dar daca Israelul va fi de partea Rusiei…?

Ceea ce e straniu in acest Razboi Civil din Siria este pe cine sprijina, de fapt, SUA… Daca ne uitam la Opozitia ce lupta impotriva lui al-Assad, aceasta e un conglomerat, eterogen, desigur, compus din islamisti moderati si salafisti jihadisti. Eu chiar nu inteleg conceptia Statelor Unite: vor sa-l dea jos pe Assad si sa implementeze democratia cu acestia? Mai ales ca si aceasta Opozitie este divizata: ceea ce se numeste Opozitia Siriana si Armata de Cucerire, mai toata salafista si jihadista, daca inteleg bine, si care are drept oponent pe ISIS. Problema ar fi: care sunt fortele cu adevarat democratice din toata ciorba asta? Adica forte politice care ar putea conduce aceasta tara pe drumul catre democratie. Acelea ar trebui sprijinite. Simpla indepartare a lui Bashar al-Assad de la Putere, nu ofera nicio garantie asupra unui viitor democratic al Siriei. Dupa parerea mea, islamistii radicali nu se afla numai in ISIS, vazut ca fiind raul cel mai mare. Sunt tot felul de grupari salafiste jihadiste – Al-Qaeda intr-un cuvant -, dar si Fratia Musulmana din Siria sau Legiunea Sham, care par a fi moderati si avand in vedere un islamism democratic (Fratia Musulmana din Siria), dar reuniti, din cate inteleg, sub umbrela Armatei de Cucerire. Mie nu imi e deloc clar cum se vor pozitiona politic toti acestia daca Bashar al-Assad ar fi indepartat de la Putere. Sau daca nu cumva vor incepe o noua lupta pentru Putere, ceea ce pare a fi foarte probabil. Pozitia Statelor Unite cu privire la acest aspect e neclara, aproape inexistenta. Nu stim ce anume are in vedere SUA daca Bashar al-Assad ar fi indeparat de la Putere. Nu e foarte clar nici care din aceste fractiuni sunt sprijinite de fapt de SUA. Intr-un asemenea peisaj politic, instabilitatea e la ea acasa. Ca sa poti sa stabilizezi lucrurile, trebuie sa sprijini forte politice ce ar dori o Sirie democratica. Aceste forte ar putea fi reunite intr-un bloc politic mai mare si ar putea actiona coerent in vederea atingerii acestui scop. Ceea ce vreau sa spun este ca simpla actiune militara si politica impotriva ISIS sau simpla indepartare a lui Bashar al-Assad de la Putere nu are cum sa rezolve problema. De fapt, aceste lucruri nici nu inseamna o strategie coerenta. Si atunci lucrurile ar putea fi sortite esecului. Daca dorim ca Siria sa urmeze un model occidental de democratie, atunci ar trebui sa vedem care sunt fortele politice dispuse sa militeze pentru asa ceva si sa le sprijinim. De la asta trebuie plecat. Faptul ca se efectueaza atacuri aeriene asupra ISIS, numai acest lucru, nu rezolva problema, mai ales ca ISIS are strategia raspunsului asimetric, apeland la terorism. Ar trebui trimise trupe de catre NATO pe teren. Dar chiar si asa, fara forte politice dispuse sa implementeze democratia de tip occidental, lucrurile stau in aer: ori va fi inlocuit Bashar al-Assad cu un altul poate mai periculos pentru pacea, stabilitatea si securitatea din regiune, ori vom avea o noua lupta prin mijloace teroriste pentru acapararea Puterii intre tot felul de fractiuni, fara sa se rezolve nicio problema.

De asemenea, un lucru care iarasi ar trebui sa dea de gandit Washingtonului este apropierea Irakului de Rusia, Iran si Siria, lucru care demonstreaza prestatia politica mediocra a SUA in regiunea aceasta. SUA ar fi trebuit sa fie in continuare un furnizor de securitate pentru Irak in era post-Saddam pentru a intari ceea ce a castigat prin inlaturarea lui Saddam Hussein si pentru a intari Irakul. E o greseala strategica faptul ca SUA au abandonat, practic, Irakul si lupta impotriva Statului Islamic, care s-a dezvoltat drept consecinta a acestui lucru, incepand ulterior sa puna probleme grele in Siria.

Recomand un articol interesant al D-lui. Cristian Preda aparut in Ziare.com:

E Victor mai european decat Viktor?

 de Cristian Preda, europarlamentar

Se arata ca:

– O sa-i tratam ca pe niste oameni, nu cum ii trateaza vecinii nostri maghiari, cu bata si inseriati.

– Astea sunt minciuni sfruntate!

– In Ungaria, in inima Europei, sunt decidenti politici cu nimic mai buni decat cei din Siria, Libia sau alte tari din care fug respectivii refugiati.

Victor Ponta si-a pierdut autocontrolul. Politicienii europeni civilizati nu formuleaza astfel de calomnii salbatice.

– Comportamentul oficialilor maghiari n-are nicio legatura cu ideea de Europa. Ziduri, caini, politisti, arme – astea arata ca in anii 30.

– Anumiti lideri politici romani sunt foarte frustrati… Premierul roman s-a prins intr-o spirala a minciunilor.

– Ridicarea de garduri care sa delimiteze „Europa civilizata” de restul Europei este un gest mai degraba autist si inacceptabil, in afara spiritului european.

– Ne-am astepta la mai multa modestie din partea unui ministru de Externe al carui premier se confrunta cu un proces.

– Atitudinea Ungariei in criza refugiatilor e ne-europeana si o rusine pentru Europa.

– E rusinea Europei ca Ponta minte in mod constant si calomniaza o tara vecina.

– O sa-mi apar tara si guvernul!

Romania a fost necinstita si si-a calculat gresit puterea.

Replicile reproduse mai sus au fost schimbate in perioada 14-21 septembrie 2015, intre oficiali romani (premierul si ministrul de Externe) si maghiari (ministrul de Externe si vicepresedintele Parlamentului). Prilejul a fost oferit de criza migrantilor. In mod paradoxal, ea a starnit o competitie intre Bucuresti si Budapesta cu tema: „cine e mai european?”. Exprimarile celor implicati vadesc nervozitate si intoleranta, ingrediente ale unui nationalism arogant.

Din perspectiva europeana, dialogul – de fapt, sirul de insulte – e ridicol. Intr-adevar, cand a fost vorba despre solutia propusa de Comisia Europeana pentru criza migrantilor, si Romania, si Ungaria au votat la fel in Consiliul JAI, impotrivindu-se planului Juncker. De ce, atunci, atata energie consumata pentru a jigni un vecin, cu care esti, pe fond, de acord?

Nu e, de altfel, unicul dialog contondent. Ridicand ziduri la granite, Ungaria a iritat mai multi vecini, dar nu doar ea a fost implicata in certuri care ar fi parut imposibile in urma cu 2-3 luni. Tensiunea cea mai mare s-a ivit, deocamdata, in relatia dintre Belgrad si Zagreb: s-a ajuns la blocarea camioanelor la granita, apoi a persoanelor. Nu a refugiatilor din Siria, ci a vecinilor europeni.

Dificultatile de a gestiona criza migratiei au creat numeroase efecte surprinzatoare. Am in vedere, in primul rand, reintroducerea controalelor la frontierele dintre mai multe state Schengen. Dar tensiuni nationaliste n-au aparut decat intre fostele tari comuniste. Care sa fie, deci, explicatia?

Avansez aici o ipoteza. Criza ne-a prins – pe toti europenii – la fel de nepregatiti cum ne-a gasit si cea din zona euro. Ambele au, de altfel, cauze in afara Uniunii. Destabilizarea a fost la fel de ampla, fiindca nici in cazul monedei comune, nici in privinta valului de refugiati nu aveam reguli care sa se aplice in mod pertinent. De pilda, Conventia de la Dublin, care prevede ca azilul se cere doar in tara unde pui piciorul, nu avea in vedere mase impresionante de oameni, ci doar indivizi disparati.

In Occident, migrantii nu erau, insa, ceva cu totul nou. Societatea si politicienii erau obisnuiti sa dezbata asemenea chestiuni si sa asume gazduirea. Cu exceptia fostei Iugoslavii, tarile din Europa centrala si orientala n-au cunoscut in trecutul lor recent migratia si refugiul. Cand au dat cu nasul de ele, indiferent ca era vorba de intrarea in tara a sute de mii de persoane (cum s-a intamplat in Ungaria) sau doar de fantasma strainilor (cum a fost, deocamdata, cazul in Romania), guvernele au recurs la replierea nationalista. Limbajul a tradus/tradat in mod dramatic frica de Celalalt.

Pentru Viktor, nu a mai contat ca e vorba despre un sirian sau despre vecinul Victor. Si nici viceversa.

Migrantii ii obliga pe europeni la reconciliere.

Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

septembrie 28, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Despre recenta declaratie a D-lui. Iliescu

Mediafax

Ion Iliescu, pentru Der Spiegel: Am aprobat o cerere privind „o locaţie” a CIA în România. Ioan Talpeş confirmă afirmaţiile fostului preşedinte

Se arata ca:

Ion Iliescu afirmă, într-un interviu acordat Der Spiegel, că el a aprobat „în principiu”, în perioada 2002-2003, o solicitare a SUA privind crearea unui centru al CIA în România, fără a şti că urma să fie vorba de vreo unitate pentru detenţie, detaliile proiectului stabilindu-le Ioan Talpeş, la acea vreme şef al Administraţiei prezidenţiale, scrie Der Spiegel.

În perioada 2002-2003, Statele Unite au formulat o cerere privind găzduirea de către România a unui centru al Agenţiei Centrale de Informaţii.

„Aliaţii americani ne-au cerut să oferim o locaţie”, afirmă Ion Iliescu într-un interviu acordat revistei Der Spiegel, explicând că a aprobat solicitarea „în principiu”, detaliile fiind stabilite de Ioan Talpeş, care fusese director al Serviciului de Informaţii Externe, iar atunci era şef al Administraţiei prezidenţiale şi şef al Departamentului prezidenţial pentru Securitatea Naţională.

Ion Iliescu a precizat că el a aprobat doar „o locaţie” destinată CIA, fără a avea cunoştinţă că era vorba de vreun centru special, pentru detenţie.

„Am considerat că era un gest de acomodare înaintea aderării noastre la NATO”, a explicat Iliescu, care a fost preşedinte în perioada 22 decembrie 1989-1992, 1992-1996 şi 2000-2004.

„Noi nu am avut nicio interferenţă asupra activităţilor desfăşurate de Statele Unite în acea locaţie”, a explicat fostul preşedinte. „În acel moment, mie, ca preşedinte, acea solicitare nu mi s-a părut mare lucru. Eram aliaţi (…), nu am intrat în detalii. Dacă aş fi ştiut ce se putea face acolo, răspunsul nu ar fi fost pozitiv”, a subliniat Iliescu.

Ioan Talpeş confirmă, pentru Der Spiegel, afirmaţiile lui Ion Iliescu despre centrul CIA

Fostul şef al Administraţiei prezidenţiale Ioan Talpeş a confirmat, pentru Der Spiegel, afirmaţiile lui Ion Iliescu despre locaţia destinată CIA, explicând că a fost oferit un sediu în Bucureşti, utilizat între 2003 şi 2006, şi că autorităţile române nu au ştiut ce activităţi desfăşurau americanii.

Ioan Talpeş, care în 2003 era şef al Administraţiei prezidenţiale şi şef al Departamentului prezidenţial pentru Securitatea Naţională, a confirmat că preşedintele de la acea vreme, Ion Iliescu, i-a dat „mână liberă” să se ocupe de problema oferirii unui sediu destinat CIA.

Talpeş a precizat că locaţia a fost oferită în Bucureşti, fiind utilizată în perioada 2003-2006, explicând că acest sediu nu mai există în prezent.

Potrivit fostului consilier prezidenţial, autorităţile române ar fi transmis CIA că nu aşteptau informaţii despre activităţile desfăşurate în acel sediu. „Nu am văzut personal locaţia. Eram conştienţi că puteau fi lucruri periculoase”, a spus Talpeş, potrivit Der Spiegel.

Fostul preşedinte Traian Băsescu a negat, săptămâna trecută, afirmaţiile unui jurnalist care a susţinut că pe teritoriul României au existat închisori CIA unde au fost torturaţi oameni, subliniind că nu există „o probă” că au funcţionat pe teritoriul ţării noastre astfel de centre de detenţie. Întrebat vineri seara la Realitatea Tv dacă au fost închisori CIA în România unde s-au torturat oameni, fostul şef al statului a spus că nu ştie. Întrebat dacă a citit raportul Congresului SUA privind închisorile CIA din întreaga lume, Băsescu a confimat, dar a precizat că „nu există o probă că pe teritoriul României au existat astfel de închisori”.

Senatul american a prezentat, pe 9 decembrie 2014, versiunea publică a raportului privind tehnicile de interogare utilizate de CIA. Conform documentului, Agenţia Centrală de Informaţii din SUA a utilizat metode „brutale”, de multe ori „ineficiente”, pentru interogarea suspecţilor de terorism, inducând în eroare constant Preşedinţia şi Congresul privind informaţiile obţinute. Versiunea publică a raportului elaborat de Comisia senatorială de Informaţii a secretizat o serie de date, inclusiv numele ţărilor care au găzduit închisori secrete ale CIA. Potrivit unor surse citate de Washington Post, numele de cod al centrului de detenţie construit de CIA în România este „BLACK” („NEGRU”). Polonia are culoarea „albastru”, Lituania, „violet”, iar Thailanda, „verde”. Pornind de la această informaţie, din document ar rezulta că Agenţia Centrală de Informaţii din SUA a semnat, în anul 2002, un acord cu o instituţie decizională de rang înalt din România (neidentificată în versiunea publică a documentului) pentru găzduirea unei închisori secrete a CIA. Fondurile oferite pentru construcţia centrului de detenţie au fost de ordinul milioanelor de dolari. „În anul 2002, CIA a ajuns la un acord cu … din ţara … pentru a găzdui un centru de detenţie. Sediul central al CIA a invitat biroul CIA din ţara … să identifice modalităţi de susţinere a … în ţara … (…) Primii deţinuţi CIA au început să fie transferaţi la Centrul de detenţie NEGRU în toamna anului 2003”, se arăta în raportul Senatului SUA privind tehnicile de interogare utilizate de Agenţia Centrală de Informaţii.

Conform raportului, CIA nu informase Departamentul de Stat despre închisoarea secretă din România, iar ambasadorul american în România, Michael Guest, a calificat ca „inacceptabilă” această situaţie, cerând clarificări şi asigurări că nu vor fi utilizate tehnici brutale de interogare. „În august 2003, ambasadorul american în ţara … a încercat să ia legătura cu oficiali de la Departamentul de Stat pentru a se asigura că instituţia are cunoştinţă de existenţa centrului de detenţie şi de potenţialul impact asupra politicilor în relaţia cu Administraţia ţării-gazdă (România – n.red). Ambasadorului american i s-a răspuns de către biroul local CIA că acest lucru nu este posibil şi că nimeni de la Departamentul de Stat, nici măcar secretarul de Stat (Colin Powell – n.red), nu fusese informat despre existenţa închisorii CIA în această ţară. Catalogând drept «inacceptabilă» atitudinea CIA, ambasadorul a cerut un document semnat cel puţin de către consilierul prezidenţial american pentru Securitatea naţională prin care să fie descrise atribuţiile programului, inclusiv o poziţie din care să reiasă că tehnicile de interogare utilizate de CIA respectau standardele legale şi drepturile omului (…)”, menţionează raportul.

În această situaţie, sediul central al CIA a cerut intervenţia adjunctului secretarului de Stat, Richard Armitage, care l-a sunat pe ambasadorul din România. „Richard Armitage a cerut CIA să îi ţină pe el şi pe secretarul de Stat informaţi, pentru a nu fi luaţi pe nepregătite când ambasadorul va exprima îngrijorare”, subliniază raportul. În mai 2004, pe fondul dezvăluirilor despre abuzurile comise în închisoarea americană de la Abu Ghraib (Irak), ambasadorul din România a cerut din nou explicaţii privind metodele de interogare utilizate de CIA, reiese din raport. „Richard Armitage a făcut din nou afirmaţii vehemente, reproşând CIA că el şi secretarul de Stat au fost ţinuţi în afara procesului de coordonare al Consiliului american pentru Securitatea Naţională privind programul CIA. (…) Armitage a emis dubii privind eficienţa şi valoarea informaţiilor obţinute prin programul CIA”, preciza raportul. Din document rezultă că în închisoarea CIA din România au fost deţinuţi suspecţi importanţi, printre care s-au numărat Khaled Sheikh Mohammed, considerat principalul organizator al atentatelor din 11 septembrie 2001, Janat Gul, un lider operativ al reţelei Al-Qaida, Hassan Ghul, combatant al organizaţiei teroriste, Abu Faraj al-Libi, numărul trei în ierarhia grupării, şi Abd al-Rahim al-Nashiri, un saudit implicat în atacul asupra navei militare USS Cole.

După publicarea raportului Senatului SUA, MAE preciza, pe 16 decembrie 2014, că autorităţile române nu deţin probe referitoare la centre de detenţie ale CIA sau acţiuni de privare de libertate întreprinse de Agenţie pe teritoriul naţional, dar nu pot ignora acuzaţiile aduse, astfel că manifestă disponibilitate pentru elucidarea acestora.

Un raport al Consiliului Europei prezentat în 2006 confirma existenţa unui centru secret de detenţie al CIA în România, în cadrul programului Agenţiei Centrale de Informaţii de „extrădări extraordinare” vizând suspecţi de terorism. În decembrie 2011, organizaţia Amnesty International a cerut României să redeschidă investigaţia privind centrul de detenţie al CIA, după ce presa internaţională a dezvăluit că închisoarea ar fi fost în Bucureşti. În octombrie 2013, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie prin care cerea autorităţilor române declanşarea rapidă a unei anchete „independente, imparţiale, detaliate şi eficiente” privind implicarea României în programul închisorilor CIA. În replică, premierul Victor Ponta a declarat că autorităţile române vor studia rezoluţia PE şi vor face tot ce e normal pe plan european sau internaţional. „Sincer, nu ştiu despre ce închisori este vorba şi, în mod sigur, cred că s-au întâmplat cu mult înainte de a mă apropia eu de funcţia de prim-ministru. O să studiem ce s-a decis şi vom face tot ceea ce e normal pe plan european sau internaţional”, spunea Victor Ponta în octombrie 2013.

În luna februarie a acestui an, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie potrivit căreia comisiile pentru Libertăţi civile, Afaceri externe şi Drepturile omului din PE vor reîncepe ancheta privind presupusele transferuri şi detenţii ilegale de prizonieri desfăşurate de CIA în statele membre UE, ca urmare a noilor dezvăluiri ale Senatului SUA privind utilizarea torturii de către CIA. Raportul Senatului SUA publicat în decembrie 2014 „dezvăluie fapte noi care confirmă acuzaţiile conform cărora mai multe state membre ale UE, autorităţile acestora, funcţionari şi agenţi ai serviciilor de securitate şi de informaţii au fost complici la programul CIA de detenţie secretă şi de extrădări extraordinare, uneori prin mijloace corupte bazate pe sume substanţiale de bani oferite de CIA în schimbul cooperării lor”, susţineau europarlamentarii. PE anunţa că această anchetă va presupune, printre altele, trimiterea unei misiuni parlamentare pentru colectarea de informaţii în statele membre unde există acuzaţii că au fost centre secrete CIA de detenţie.

Totodată, PE a invitat SUA „să ancheteze şi să urmărească penal multiplele încălcări ale drepturilor omului din cadrul programului CIA de predare şi de detenţie secretă şi să coopereze în ceea ce priveşte toate cererile din partea statelor membre ale UE referitoare la informare, extrădare sau căile de atac eficiente pentru victimele programului CIA”. Pe de altă parte, europarlamentarii îşi exprimau „preocuparea privind obstacolele întâmpinate de anchetele parlamentare şi judiciare naţionale referitoare la implicarea anumitor state membre în programul CIA, abuzul privind secretul de stat şi clasificarea nejustificată a documentelor care au condus la încetarea urmăririi penale”. Ei reiterau solicitările adresate statelor membre de a investiga acuzaţiile potrivit cărora, pe teritoriul lor, au existat închisori secrete în care erau deţinute persoane în cadrul programului CIA, precum şi să îi urmărească penal pe cei implicaţi în aceste operaţiuni.

Acuzaţiile privind utilizarea de către CIA a statelor membre UE, printre care România, Polonia şi Lituania, pentru transportarea şi detenţia ilegală a prizonierilor au fost anchetate de comisia temporară a Parlamentului European creată în 2006. De atunci, europarlamentarii au cerut în mod repetat investigaţii aprofundate privind colaborarea statelor membre UE cu programul CIA de detenţie secretă şi extrădare extraordinară.

În România a existat o anchetă parlamentară asupra acestei chestiuni, constituită în luna decembrie a anului 2005, după primele informaţii potrivit cărora spaţiul aerian românesc ar fi fost survolat de avioane CIA care transportau deţinuţi şi că aceştia erau torturaţi în centre special constituite în România. În urma acelei anchete s-a stabilit că nu au existat închisori CIA pe teritoriul României.

Preşedintele Comisiei parlamentare privind închisorile CIA, senatorul Norica Nicolai, declara, pe 16 iunie 2006, că există date clare care atestă faptul că avioanele militare americane au aterizat pe aeroporturile româneşti exclusiv din motive tehnice şi că, în România, nu există închisori pentru deţinuţi suspecţi de terorism.”

Sa vedem si ce precizari aduce Dl. Iliescu:

Precizari la interviul din Der Spiegel

Dl. Presedinte Iliescu arata ca:

Sunt neplăcut surprins de modul în care se reflectă și mai ales se comentează afirmațiile pe care le-am făcut într-un interviu acordat publicației germane „Der Spiegel”.

Vreau să fiu cât se poate de clar: nu am confirmat în niciun fel existența unei închisori ilegale a CIA pe teritoriul României, închisoare în care s-ar fi aplicat tehnici ilegale de interogare, cum ar fi tortura. Am precizat la fel de clar că, dacă aș fi știut ce destinație are facilitatea solicitată de partea americană, aș fi luat, cu siguranță, o altă decizie.

Știind ceea ce aprobasem – acordarea unui sediu pentru reprezentanța CIA în România-justifică faptul că, în toți acești ani, am negat existența unei închisori CIA pe teritoriul Româniai. Resping cu toată hotărârea interpretarea acestui gest-firesc între parteneri și aliați-drept o formă de a ”mitui” partea americană, pentru ca România să fie primită în NATO. Aprobarea a fost dată, din câte știu, DUPĂ ce la Praga, la summitul NATO, în noiembrie 2002, s-a luat decizia admiterii țării noastre în Alianța Nord-Atlantică.

Admiterea în NATO este rezultatul firesc al reformelor politice și militare operate după 1989, și a avut un șir de costuri, pe care le-am acceptat, pentru că beneficiile apartenenței noastre la NATO întrec cu mult costurile. Iar acum vedem cu adevărat că atunci am făcut o alegere corectă, care ne asigură securitatea, într-un context internațional complicat și extrem de periculos.

Cooperarea pe multiple planuri între București și Washington s-a accentuat și consolidat în ultimii 15 ani, lucru recunoscut-și continuat-de președinții și guvernele care s-au succedat de atunci la conducerea României. Ne-am asumat niște angajamente, care nu sunt nici ale mele, nici ale lui Traian Băsescu sau ale noului președinte, Klaus Iohannis. Sunt ale României, sunt în logica servirii intereselor României. Revin și spun: pentru toate există un cost. SUA și-au asumat lupta împotriva terorismului. Această luptă a avut și are niște costuri, umane și materiale. Costuri pe care le-am cunoscut și noi, în angajamentul nostru în Irak și Afganistan. Nu trebuia să ni le asumăm? Nu trebuia să respectăm regulile stabilite prin tratatele la care suntem parte?

Este ridicolă și mai ales degradantă pentru România, periculoasă pentru interesele ei, afirmația că declarația mea face ”jocul rușilor”. După aceeași logică, raportul prezentat la începutul anului în Congresul SUA, raport extrem de critic față de CIA și de tehnicile sale de interogare, face, la rândul lui, jocul rușilor. Vi se pare că se poate spune așa ceva, fără a cădea în ridicol? Raportul Congresului este expresia cea mai concretă a tăriei unei democrații, care, atunci când este nevoie, își asumă erorile și face astfel încât ele să nu se mai repete, iar legea să fie respectată.

Dacă în facilitățile CIA din România, din acei ani, s-au petrecut încălcări ale regulilor, este datoria părții americane să spună acest lucru, și să procedeze în consecință. România nu poate să nu-și asume faptul că a acceptat o cerere a CIA. Dar de aici până a spune că știam ce se întâmplă acolo, că știam despre eventualele acte de tortură și de cruzime, este drum lung. Eu refuz să merg pe acest drum.

Oricât ar părea de ciudat celor care cred că au mai găsit un motiv de răfuială cu Ion Iliescu, afirmațiile mele sunt o dovadă că România are tăria de a-și asuma responsabilitățile care îi revin, și în bine, și în mai puțin bine. Am învățat, sper, cu toții, lecția acestei întâmplări, și de acum înainte vom acționa în consecință. Sper că vom învăța și să vorbim aceeași limbă, când este vorba despre România și despre interesele ei. Și dacă ceva face jocul adversarilor României, acel ceva este suma dezbinărilor noastre, abordărilor politicianiste, tratarea conflictuală a tuturor subiectelor.”

Trebuie sa fim de acord cu ceea ce afirma fostul Presedinte, si anume ca e necesar ca Romania sa aiba „tăria de a-și asuma responsabilitățile care îi revin” . Punctul slab ar fi ca nu s-a interesat de ceea ce face CIA pe teritoriul Romaniei sau de ce nu a fost informat, pentru ca nu mi se pare prea clar…

Dar aici e o alta problema… Si anume raportul comisiei senatoriale americane, „raportul prezentat la începutul anului în Congresul SUA, raport extrem de critic față de CIA și de tehnicile sale de interogare” … Si e bine punctat: „extrem de critic”. Eu stau si ma intreb daca ne dam seama despre ce vorbim… Pentru ca, cel putin asa mi se pare, vorbim despre teroristi ca despre niste domnisoare de pension, la care daca ridici putin tonul au si inceput sa planga. Sa ne amintim ce au facut teroristii: 11 septembrie, Toulouse, Boston, Charlie Hebdo – Paris!! Sa ne gandim la Al Qaeda si ISIS, organizatii criminale care opereaza liber prin lumea larga, provocand o multime de victime, oameni nevinovati!! Or, tot acest raport senatorial ce doreste sa arate de fapt? Cat de rea a fost Administratia republicana sub Bush jr. Este clar ca avem de a face cu o lupta politica intre democrati si republicani, prin care primii doresc sa-i discrediteze pe adversarii lor politici, pe republicani. Sa arate ca America, sub o Administratie republicana, nu a respectat Drepturile Fundamentale ale Omului iar acum se face dreptate! Abordarea aceasta conflictuala are, bineinteles, ecouri in lumea larga. Insa, din pacate, pare a fi partinitoare, tinand partea teroristilor care apar astfel intr-o lumina mai favorabila.

Insa trebuie spus ca actiunile SUA in Orientul Mijlociu, si ma refer la cele impotriva Irak-ului, desfasurate cand la Casa Alba a fost o Administratie republicana, n-au fost fara temei. Ele au fost justificate! Saddam Hussein a atacat Kuweitul, a trimis rachete care au lovit Israelul. Iar ca reactie la asemenea fapte a urmat replica americana. De asemenea, razboiul din Afganistan a fost o reactie la atentatele din 11 septembrie 2001. In momentul in care, in Orientul Mijlociu, s-a dezvoltat o forta politica agresiva – atat politica dar si una terorista – care s-a manifestat impotriva SUA, atunci America a reactionat, cum si era de asteptat.

Sa facem o comparatie cu actiunile intreprinse de SUA sub o Administratie democrata, sub Barack Obama. Sa luam Libia. Muammar al-Gaddafi nu a atacat pe nimeni. Dimpotriva, el a vrut sa stabileasca niste relatii normale cu UE si SUA, in ciuda pacatelor tineretii. Chiar a vrut sa dea o mana de ajutor in lupta impotriva terorismului. Libia nu a atacat niciun stat, niciun stat vecin. Actiunea intreprinsa impotriva Libiei, aprobata in Consiliul de Securitate al ONU – cu abtinerea, din cate stiu, a Rusiei si Chinei – nu se poate spune ca nu a fost legala. Dar a fost justificata? Avioanele franceze si britanice au lovit salbatic Libia, SUA a bombardat de pe mare aceasta tara. Ca sa-l scoata pe dictator de la Putere. Au distrus Libia. Si rezultatul a fost ca Libia a ajuns un focar de terorism, unde terorismul islamic, organizatii criminale precum ISIS, se dezvolta fara probleme. Sa ne gandim acum la Siria – unde Consiliul de Securitate nu a aprobat interventia militara. Bashar al-Assad de asemenea nu a atacat pe cineva. Siria nu a atacat un stat vecin ca sa poti sa spui ca e un pericol. In schimb a inceput o actiune impotriva lui, dusa inclusiv de forte teroriste, actiune care nu a fost condamnata de Adminstratia de la Casa Alba, de Barack Obama, ci si sprijinita cel putin moral prin lipsa oricarei reactii. La fel si in Egipt, cand cu Primavara Araba, a venit la Putere Fratia Musulmana, lucru la care Dl. Obama de asemenea nu prea a avut vreo reactie. Cu alte cuvinte, ceea ce s-a intamplat sub Barack Obama a fost o recrudescenta a terorismului in lume, fara ca aceasta spirala a crimei si violentei sa fie in vreun fel condamnata cu vehementa de catre liderul de la Casa Alba. Dimpotriva, parea ca le gaseste temeiuri justificate teroristilor pentru actiunile lor!

Toata aceasta tevatura pare a fi discreditarea fostei Administratii republicane de la Casa Alba, de catre democrati, in vederea viitoarelor alegeri prezidentiale pe care democratii vor sa le castige.

Dar sa vedem si care sunt cocluziile raportului Senatului:

Gandul

Concluziile DURE ale raportului Senatului SUA cu privire la tehnicile de interogare ale CIA: cele 20 de acuzaţii aduse Agenţiei Centrale de Informaţii

Se arata ca:

Tortura utilizată de CIA în interogatoriile începute după atentantele din 11 septembrie 2001 nu a fost „un mijloc eficient pentru a obţine informaţii sau colaborarea unor deţinuţi”, apreciază un raport al Senatului american în prima dintre cele 20 de concluzii prezentate mai jos, relatează AFP.

1. Utilizarea de către CIA a unor tehnici dure de interogare nu a fost un mijloc eficient pentru a obţine informaţii sau cooperarea unor deţinuţi.

2. Justificarea de către CIA a utilizătii tehnicilor dure de interogare se bazează pe afirmaţii inexacte cu privire la eficienţa lor.

3. Interogatoriile unor deţinuţi ai CIA au fost brutale şi mult mai dure decât CIA le-a descris aleşilor.

4. Condiţiile de încarcerare ale unor deţinuţi ai CIA erau mai dure decât CIA le-a prezentat aleşilor.

5. CIA a furnizat în mod repetat informaţii inexacte Departamentului american al Justiţiei, punând piedici unei analize juridice corecte asupra programului de detenţie şi interogare al CIA.

6. CIA s-a sustras activ sau a împiedicat supravegherea acestui program de către Congres.

7. CIA a împiedicat supravegherea şi procesul de decizie al Casei Albe.

8. Implementarea şi gestionarea acestui program de către CIA a complicat şi uneori a împiedicat misiunile de securitate naţională ale altor agenţii.

9. CIA a împiedicat supravegherea prin intermediul biroului inspectorului general al CIA.

10. CIA a coordonat difuzarea unor informaţii clasificate presei, inclusiv informaţii inexacte privind eficienţa unor tehnici dure de interogare.

11. CIA (Agenţia Centrală de Informaţii) nu era pregătită în momentul lansării programului de detenţie şi interogare, la peste şase luni după ce i s-a permis să deţină persoane.

12. Programul de detenţie şi interogare era implementat inadecvat şi prost gestionat în întregime, în special în 2002 şi la începutul lui 2003.

13. Doi psihologi externi au dezvoltat tehnicile dure de interogare ale CIA şi au jucat un rol central în implementarea, estimarea şi gestionarea programului. În 2005, CIA a subcontractat majoritatea operaţiunilor legate de acest program.

14. Deţinuţii CIA au fost supuşi unor tehnici coercitive de interogare care nu au fost aprobate de Departamentul Justiţiei sau autorizate de oficialii CIA.

15. CIA nu a prezentat o listă completă sau exactă cu indivizii pe care îi deţine şi a reţinut persoane care nu îndeplineau criteriile pentru a fi închise. Afirmaţiile CIA cu privie la numărul deţinuţilor săi şi al celor care au fost supuşi tehnicilor sale de interogare erau inexacte.

16. CIA nu a reuşit să evalueze corect eficienţa interogatoriilor sale forţate.

17. CIA a sancţionat rareori membrii săi care au comis încălcări grave şi au efectuat activităţi inadecvate.

18. CIA a ignorat numeroase critici interne şi obiecţii pe tema implementării şi gestionării programului său de detenţie şi interogare.

19. Programul CIA nu era viabil şi s-a încheiat efectiv în 2006, după dezvăluiri de presă, diminuarea cooperării altor state şi apariţia unor preocupări de ordin juridic.

20. Programul CIA a afectat reputaţia Statelor Unite în lume şi a generat costuri suplimentare importante, atât de ordin financiar, cât şi de altă natură.”

Eu cred ca ar fi de comentat cel putin doua lucruri:

1. De ce nu se trag concluzii la fel de dure impotriva terorismului, care creeaza o multime de victime, oameni nevinovati?

2. Daca lucrurile stau asa, de aici se vede ce inseamna cand serviciile secrete incep, dintr-un motiv sau altul, printr-un procedeu sau altul, sa aiba o Putere prea mare: incalca legea si comit abuzuri.

Dar sa vedem care a fost reactia lui Barack Obama:

Reacţia lui Barack Obama după ce un raport al Senatului a dezvăluit BRUTALITĂŢI incredibile comise de CIA

Se arata ca:

Preşedintele american, Barack Obama, a denunţat utilizarea de către Agenţia Centrală de Informaţii (CIA) a unor metode „contrare” valorilor Statelor Unite.

„Aceste tehnici de interogare au afectat puternic reputaţia Statelor Unite pe plan global”, a declarat Barack Obama într-un comunicat, promiţând că va face totul pentru ca aceste metode să nu mai fie utilizate niciodată.

„Nicio naţiune nu este perfectă, dar una din forţele Statelor Unite este voinţa de a înfrunta direct trecutul”, a spus Obama.

Agenţia Centrală de Informaţii din SUA a comis erori utilizând tehnici brutale de interogare, admite directorul CIA, John Brennan, explicând însă că aceste metode au permis dejucarea unor comploturi teroriste după atentatele din 11 septembrie 2001.

„Au existat erori. Dar aceste tehnici brutale de interogare au permis obţinerea unor informaţii care au permis evitarea unor atentate, capturarea teroriştilor şi salvarea de vieţi omeneşti”, a spus Brennan.

Agenţia Centrală de Informaţii din SUA a utilizat metode „brutale”, de multe ori „ineficiente”, pentru interogarea suspecţilor de terorism, inducând în eroare constant Preşedinţia şi Congresul privind informaţiile obţinute, conform raportului elaborat de Senatul SUA.

„În multe cazuri, au fost utilizate imediat cele mai agresive tehnici de interogare, în serie şi fără oprire”, precizează raportul.

„Privarea de somn implica ţinerea deţinuţilor în stare de veghe până la 180 de ore, de obicei în picioare sau în poziţii incomode, chiar şi cu mâinile legate deasupra capului”, adaugă documentul, precizând că un suspect de terorism a murit de hipotermie după ce a fost ţinut „parţial dezbrăcat” pe o podea de beton.

Conform raportului, alţi deţinuţi au fost legaţi la ochi şi târâţi pe coridoarele penitenciarelor în timp ce erau loviţi cu picioarele şi pumnii de gardieni. Mulţi deţinuţi supuşi tehnicilor brutale de interogare au suferit halucinaţii, stări paranoice, insomnii ori au avut tendinţa de a se automutila. Abu Zubaydah, unul dintre liderii reţelei teroriste Al-Qaida, a devenit inconştient după ce a fost supus tehnicii simulării înecului, precizează autorii raportului.

Potrivit documentului, elaborat de experţi ai Comisiei de Informaţii din Senatul SUA, „tehnicile de interogare utilizate CIA au fost mai brutale şi mult mai frecvente decât se cunoştea”.

Conform The New York Times, programul de interogare aplicat de CIA nu a fost bine gestionat şi nu era monitorizat în mod adecvat. „Persoanele care au încălcat politicile CIA au fost trase foarte rar la răspundere. Agenţia Centrală de Informaţii a restricţionat accesul la informaţii, a refuzat să răspundă solicitărilor referitoare la programul de interogare, furnizând, uneori, informaţii false”, notează raportul. „CIA a indus în eroare membri ai Congresului şi reprezentanţi ai Casei Albe privind eficienţa şi amploarea utilizării tehnicilor dure de interogare”, continuă autorii raportului.

Conform documentului, cel puţin 26 de suspecţi de terorism au fost deţinuţi în mod ilegal, în contradicţie cu normele americane de încarcerare.

„CIA a oferit ilegal informaţii clasificate jurnaliştilor, exagerând succesul tehnicilor dure de interogare a suspecţilor de terorism, în scopul obţinerii susţinerii opiniei publice”, subliniază raportul.”

„Vointa de a infrunta direct trecutul„…? Care „trecut„? Cel republican, n-asa? Cel putin asta sugereaza afirmatia lui Obama. Problema nu este daca o natiune e sau nu perfecta, ci trecutul republican… Drept este sa luam in considerare si ce spune John Brennan: „Au existat erori. Dar aceste tehnici brutale de interogare au permis obţinerea unor informaţii care au permis evitarea unor atentate, capturarea teroriştilor şi salvarea de vieţi omeneşti”.  Pentru ca daca „nicio natiune nu e perfecta” atunci sa ne gandim si la cele care prolifereaza terorismul. Iar cum si-a aparat Obama tara de terorism lasa de dorit!! Va propun sa recititi:

Boston…

… de unde se vede cat de bine e aparata America de aceste „domnisoare de pension” care „se rusineaza si de o floare”, teroristii!! Iar Obama „apara” America prin tehnici ce amintesc de fosta Securitate: ascultari de convorbiri telefonice si amestec in viata privata a oamenilor! In vreme ce fenomenul terorist ia amploare!! Greseala pe care o face actuala Administratie este de a arata acuzator cu degetul doar spre CIA si spre fosta Administratie de la Casa Alba, lasand in plan secund terorismul, ca si cum nu terorismul ar fi problema ci America, punand in dificultate aliatii SUA si generand o serie de probleme, dar care nu atenueaza in niciun fel fenomenul terorist din lume.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 28, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 13 comentarii

Morsi…

Gandul

Mohamed Morsi a fost arestat şi demis. Alegeri anticipate în Egipt şi constituţie suspendată. Jurnalist egiptean, pentru Gândul: „Ne rugăm să nu se ajungă la violenţă” – LIVE VIDEO

Mediafax

Statele Unite urmăresc cu „preocupare” situaţia din Egipt: „Din declaraţiile preşedintelui Morsi lipsesc propunerile concrete”

CRIZA DIN EGIPT: Mohamed Morsi a fost plasat în arest la domiciliu. Preşedinţia denunţă o „lovitură de stat”. Armata l-a demis pe Morsi (presă) – LIVE VIDEO

Romania Libera

Mohamed Morsi îşi desfăşoară activitatea într-o unitate a serviciilor de securitate

Petiţia privind demisia preşedintelui Mohamed Morsi, semnată de 22 milioane de egipteni

VIDEO. Preşedintele egiptean, în AREST la domiciliu

President Morsi meets EU Council President, He...

President Morsi meets EU Council President, Herman Van Rompuy (Photo credit: European External Action Service – EEAS)

O tara divizata. Se vede clar faptul ca societatea egipteana are doua componente: una laica si una religioasa. Islamica, desigur. Acest lucru s-a vazut si in recentele evenimente din Turcia. Probabil ca lucrul asta incepe sa devina o caracteristica a lumii musulmane.

Au iesit atatia oameni in strada, am auzit ca ar fi vorba de 1 milion de oameni!! Pe de alta parte imi dau seama ca acolo e plin si de servicii secrete. Din diferite colturi ale lumii. Dupa parerea mea, un regim islamist fundamentalist nu era pe placul nici al Israelului, nici al SUA si nici al Europei. Insa dincolo de toate aceste picanterii se ridica, cred eu, doua intrebari fundamentale: cum vor acesti oameni sa traiasca? Ce fel de societate vor sa aiba? Egiptul, iata, a ajuns in pragul razboiului civil. Societatea egipteana e greu de definit astazi, fata de cum era in urma cu 40-50 de ani… Si chiar ma gandeam, apropo de cele doua intrebari, la ce stil de viata ar dori egiptenii… Pentru ca ceea ce putem constata este departarea societatii egiptene de stilul de viata islamic, reglementat de vestita Sharia. Lucru ar fi de inteles pentru ca Egiptul e in proximitatea Europei si atunci UE si valorile sale ar trebui sa aiba o influenta in Egipt, mai ales ca aceasta tara e una turistica si multi se duc acolo in vacante. Ai si ce vizita! Si atunci care sa fie oare stilul de viata dorit de egipteni? Cel francez? Cel german, oare? Nu prea cred… Italienesc…? Dvs., stimati cititori, ce spuneti? Sau e cumva cel american!! 😀

Lady Gaga

In definitiv omul obisnuit ce vrea? Economia sa mearga bine, locuri de munca, un salariu bun… Dar mai e si altceva: el vrea sa fie liber sa bea o bere, vara, pe o terasa, sa iasa cu prietenii la un concert rock, s-o vada pe Lady Gaga sau Rihanna, de ce nu, sa o invite la cina pe „the most beautiful woman in the world” :D, eventual fara voalul acela care sa-i acopere fata., eventual sa-i poata privi si picioarele, de ce nu? 🙂 Invite her to have supper together! 🙂 Nu cumva lucruri din astea vrea omul  obisnuit, lucruri pe care nu le vrea Morsi si Fratia Musulmana? 🙂

Rihanna

Nu cumva in subconstientul colectiv acestea sunt dorintele cele mai adevarate si ascunse? Nu atat bogatia, banii (desi cu cati sunt mai multi, cu atat mai bine), cat astfel de lucruri: normal things 😀 . Sau poate ca omul doreste sa-si sarute iubita in plina strada sau sa faca o dragoste nebuna pe plaja, in slip, si ea tot in slip. Poate ca in subconstientul colectiv are loc o respingere a modei musulmane. Si in definitiv revolutiile de ce nu ar incepe de la astfel de lucruri simple, dar atat de complicate sub fundamentalismul islamic? Pentru ca aici e vorba mai putin de serviciile secrete, cat e vorba de cetatean, de omul obisnuit. In strada au iesit astfel de oameni. Obisnuiti. Petitia a fost semnata de astfel de oameni. Obisnuiti. Or, respingerea lui Morsi si a Fratiei Musulmane inseamna divortul de un stat islamist, religios, condus dupa Sharia. Practic, inseamna indepartarea de cultura islamica traditionala, lucru asta petrecandu-se intr-o tara cu o covarsitoare majoritate islamica. Ramane de vazut ce va alege acum cetateanul, ce fel de stil de viata va alege. Insa respingerea unui stat religios condus dupa preceptele Shariei inseamna apropierea de europenism sau americanism. Este o schimbare nu numai de forma, ci si de fond: inseamna alte valori ideologice si politice. Aici e vorba mai putin de fenomenul economic, de rolul statului in economie. Ci de adoptarea altor valori, renuntarea la cele traditionale, bazate pe religie. Incercarea aceasta, facuta prin Morsi, de a restabili traditionalul in vechile sale tipare a esuat rasunator! Este uimitor ce s-a intamplat: nimeni nu credea ca Egiptul poate avea asemenea reactii. Toti credeau ca ‘Primavara araba’ a esuat si iata ca aceasta ‘Primavara’ renaste in vara aceasta. Chiar daca Morsi va ramane la Putere, Islamismul e zguduit puternic. Tulburarile nu vor inceta curand… Situatia, dupa cum putem cu usurinta observa, este exploziva si nu s-a ajuns la final. S-ar putea ca tulburarile in Egipt sa dureze chiar mai multi ani. Pentru ca in Egipt se da, de fapt, o lupta intre Vechi si Nou. Esecul Fratiei Musulmane e de-a dreptul uimitor!! Cine ar fi crezut…? Si este surprinzatoare aceasta lupta a contrariilor – Vechi – Nou, Traditional – Netraditional, intr-o impecabila dialectica, pe care, repet, putini cred ca ar fi banuit-o! Trebuie inteles ca Egiptul, in mod fundamental, isi alege un nou drum. Acest nou drum nu mai poate fi nici dictatura (Mubarak), respinsa de popor, si nici fundamentalismul islamic, intruchipat de Fratia Musulmana si de Morsi, respins de asemenea de popor. Cred ca este un caz unic in lumea islamica, care, iata, ne ofera tot felul de surprize. Traditionalismul acesta vechi conservat de aceasta lume islamica de peste un mileniu e pe cale sa se prabuseasca. A intrat intr-un declin evident si Calea Araba spre Socialism, reprezentata de Partidul Ba’ath… De unde ar rezulta ca se deschide in aceasta lume, oarecum izolata pana acum, o alta epoca… Bashar al-Assad, unul din ultimii mohicani ai Partidului Ba’ath, din Siria, rezista cu greu razboiului civil.

Si acesta s-ar putea sa nu fie decat inceputul pana cand aceasta lume isi va gasi intr-un mod sigur un alt fagas.

Vom vedea…

Update

Gandul

Confruntări între adversari şi susţinători ai lui Mohamed Morsi în Piaţa Tahrir din Cairo

Se arata ca:

„Confruntări între adversari şi susţinători ai fostului preşedinte egiptean Mohamed Morsi s-au înregistrat vineri seară în apropierea Piaţei Tahrir din Cairo, relatează AFP.

Cele două grupuri de manifestanţi au început să se atace cu arme de foc şi pietre, în zona Podului 6 Octombrie din capitală.

La locul incidentelor s-au deplasat numeroase ambulanţe care transportă răniţii.

Confruntări între susţinători şi adversari ai preşedintelui Mohamed Morsi se înregistrează în mai multe oraşe din Egipt, anunţă agenţia de ştiri Mena.

La Cairo, cel puţin trei persoane au fost ucise în schimburi de focuri între susţinători ai preşedintelui demis şi militari ai Gărzii republicane. Incidentele au avut loc în zona Rabaa al-Aadauiya din suburbia Nasr City.

În nordul Peninsulei Sinai, susţinătorii lui Morsi au atacat o clădire guvernamentală în zona El-Arish, iar forţele de ordine au ripostat cu gaze lacrimogene.

În oraşul Ismaïliya, armata a tras focuri de avertisment pentru a-i dispersa pe susţinătorii preşedintelui.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 4, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 286 comentarii

Ce va fi in Egipt…?

Iata un articol foarte interesant din Gandul, despre situatia din Egipt:

Mohammed_Morsi

Mohammed_Morsi (Photo credit: AslanMedia)

Noul preşedinte al Egiptului este candidatul „Frăţiei Musulmane”. Mohamed Morsi a obţinut peste 13 milioane de voturi

de Andrei Luca POPESCU

Iata ce se arata:

„Candidatul „Frăţiei Musulmane”, doctorul Mohamed Morsi, a fost ales preşedintele Egiptului, a anunţat duminică seara Comisia Electorală de la Cairo, după ce a avut de rezolvat un număr foarte mare de contestaţii.

Morsi l-a învins pe contracandidatul său, Ahmed Shafiq, cu 51,73%, faţă de doar 48,27% din voturi. El a obţinut peste 13 milioane de voturi.

Peste 800.000 de voturi au fost anulate, conform Al Jazeera.

Rezultatul alegerilor vine într-un context foarte tensionat în Egipt, unde zeci de mii de oameni au aşteptat zile în şir, în Piaţa Tahrir din Cairo, rezultatul oficial al alegerilor.

Consiliul generalilor care conduce ţara, de când fostul dictator Hosni Mubarak a fost îndepărtat de la putere, în februarie 2011, este acuzat din ce în ce mai dur de către populaţie că a tergiversat alegerea unui nou preşedinte şi că întârzie redactarea unei noi Constituţii.

De altfel, puterea militară şi-a arogat noi drepturi la începutul lunii iunie, care o scot de sub controlul civil şi îi acordă puteri sporite în ce priveşte redactarea noii Constituţii, puterea legislativă şi siguranţa naţională.

Morsi, 60 de ani, conduce din 2011 Partidul Libertăţii şi Justiţiei, aripa politică a grupării „Frăţia Musulmană”. Este de formaţie inginer şi a făcut un doctorat în SUA. Morsi a fost parlamentar în perioada 2000-2005, ca independent, pentru că Frăţia Musulmană fusese interzisă ca formaţiune politică de către regimul Mubarak.

Contracandidatul său, Ahmed Shafiq, 70 de ani, este văzut de egipteni ca un reprezentant al vechiului regim. El a fost pilot de vânătoare, la fel ca Mubarak, şi este considerat reprezentantul neoficial al Consiliului Suprem al Forţelor Armate (grupul generalilor care conduce ţara).

Shafiq a deţinut funcţii în regimul Mubarak, fiind ministrul Aviaţiei şi şeful Forţelor Aeriene. A deţinut şi funcţia de prim-ministru interimar, în ultimele zile ale regimului Mubarak.

Chiar dacă Morsi a câştigat, rămân încă multe întrebări despre ce va urma în Egipt

Imediat după închiderea urnelor, Consiliul generalilor a limitat drastic puterile preşedintelui, luându-i de exemplu atributul de a declara singur război.

Mohamed Morsi va prelua mandatul oficial pe 1 iulie, iar Consiliul Generalilor a anunţat că va preda puterea către noul Guvern pe 30 iunie.

Cum se va poziţiona Egiptul cu un islamist în frunte

Administraţia Morsi nu îşi va putea permite să rupă relaţiile cu SUA (Egiptul primeşte anual în jur de 1 miliard de dolari ca asistenţă militară de la SUA), pentru că Egiptul, chiar şi condus de Frăţia Musulmană, trebuie să-şi reclădească economia, arată o analiză Foreign Policy. Depinde, astfel, de ajutorul, împrumuturile şi investiţiile americane şi europene. Deteriorarea relaţiilor cu Israelul echivalează cu deteriorarea relaţiei cu SUA.

Chiar dacă ar vrea să schimbe radical politica externă a Egiptului, Morsi are puterile limitate prin lege, puterea militară şi serviciile secrete având un cuvânt de spus în acest domeniu.

Pe de altă parte, într-un Egipt unde democraţia câştigă tot mai mult teren, iar vocea poporului pune o presiune imensă pe puterea politică – toate cererile majore au fost până acum satisfăcute, va fi greu pentru Morsi să satisfacă orice cerere a partenerilor americani. Va fi nevoie ca Egiptul să îşi dezvolte o politică externă proprie, care să îi restabilească rolul de lider regional (Egiptul are cea mai puternică armată din Orientul Mijlociu).

Modelul considerat viabil pentru Egipt este Turcia, unde un partid islamist se află la putere. Şi acolo, există o retorică anti-Israel, folosită însă doar pentru a dezamorsa tensiunile interne, nu şi în politica externă.”

DE citit si…

Iata ce arata, printre altele, articolul de mai sus, din The New York Times:

In a statement, the White House referred to that promise, congratulating Mr. Morsi even as it called on him to reach out to Egypt’s non-Islamists: “We believe in the importance of the new Egyptian government upholding universal values, and respecting the rights of all Egyptian citizens — including women and religious minorities such as Coptic Christians.” The statement also called on the military to allow a full transition to a democratic government.

Official reaction in Israel was muted, congratulating Egypt on its election. Israeli officials have watched the roiling events next door with trepidation, reflecting concern that the Egyptian generals’ long honoring of a peace treaty with Israel would be up for reassessment under a new government.

In Gaza, however, where the Brotherhood’s ally Hamas is predominant, wild celebrations broke out. Gunmen took to firing long volleys in the air, leading to the death of a 24-year-old man and the wounding of two girls in Rafah, near the border crossing with Egypt.On its own, the Brotherhood’s control of the presidency will do nothing to reduce the fierce polarization of Egyptian society. On Saturday night, a counterprotest that reportedly grew to over 10,000 people took place in a neighborhood with a heavy concentration of military personnel, demonstrating in support of the ruling generals, Mr. Shafik and secular government. Mr. Shafik, Mr. Mubarak’s last prime minister, campaigned with the support of the old ruling party elite as a new strongman who could restore order after 16 months of chaos.

Earlier in the day, a group of secular political leaders and lawmakers who call themselves liberals held a televised news conference to declare their support for the generals and the dissolution of the Brotherhood-led Parliament. They praised the shutdown of Parliament as a victory for law and order, citing an unusually rushed court decision. (The Brotherhood has respected the court ruling but challenged its implementation.)

The secular politicians also accused the Brotherhood of “hijacking” the revolution and called the group a threat to the “civil” character of the state. They dismissed the Brotherhood’s pledges to govern in coalition, respecting individual and minority rights, and instead accused the group of plotting to impose religious rule.

Incongruously, given Washington’s history of antagonism with the Islamists of the Muslim Brotherhood, the secular block argued that the United States was improperly attempting to sway the presidential race in favor of the Brotherhood, although American officials and the embassy here have said they support the democratic process regardless of the result.

Mr. Shafik was silent on Sunday. But a handful of his supporters held their own angry protests to denounce the election commission’s declaration.” (subl. mea)

Stau si mai intreb ce va urma in Egipt si nu numai… Ma gandeam si la Siria: daca regimul lui Bashar al-Assad ar fi indepartat, in cele din urma, de la Putere, i-ar urma tot Fratia Musulmana…? Victoria in alegeri a D-lui. Morsi, deci a Fratiei Musulmane, ar putea avea un ecou larg in toata lumea musulmana. Sa nu uitam ca Egiptul e cea mai mare tara musulmana din Nordul Africii si este de asteptat, dupa parerea mea, ca si tari musulmane mai mici sa se uite spre Egipt, iar aceasta victorie ar putea avea o mare influenta in aceste tari.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Update – Situatia dintre Turcia si Siria

Gandul

NATO se reuneşte la cererea Turciei. Care este riscul izbucnirii unui război cu Siria

de Iuliana Enache, Andrei Luca POPESCU

Iata ce se arata in acest articol pe care il recomand a fi citit integral si in original:

„NATO a confirmat duminică după-amiază că o reuniune a Consiliului Atlanticului de Nord va avea loc marţi la Bruxelles la cererea Turciei, după ce unul dintre avioanele sale de vânătoare a fost doborât vineri de Siria în Marea Mediterană, relatează AFP.

„Consiliul Atlanticului de Nord se va reuni marţi la cererea Turciei”, a anunţat purtătoarea de cuvânt a NATO, Oana Lungescu. O sursă diplomatică turcă a declarat duminică, la Ankara, că Turcia cere această reuniune urgentă a celor 28 de ambasadori aliaţi, care va avea loc la sediul Alianţei din Bruxelles.

Turcia a invocat articolul 4 din tratatul fondator al NATO, care prevede că ţările membre pot aduce o problemă în atenţia Consiliului Alianţei Nord-Atlantice şi o pot dezbate cu aliaţii, a subliniat această sursă sub acoperirea anonimatului, adăugând că reuniunea este prevăzută pentru marţi.

Acest articol stipulează că „părţile se vor consulta de fiecare dată dacă, după părerea uneia dintre ele, integritatea teritorială, independenţa politică sau securitatea uneia dintre părţi este ameninţată”.

Turcia a acuzat duminică Siria că a doborât unul dintre avioanele sale de vânătoare, care era dezarmat şi se afla în misiune de antrenament, în spaţiul aerian internaţional şi nu în spaţiul sirian, aşa cum a afirmat Damascul.

Avionul militar turc doborât în Siria se afla în spaţiul aerian internaţional şi nu în spaţiul aerian sirian, a declarat duminică ministrul turc al Afacerilor Externe, Ahmet Davutoglu, precizând că avionul efectua o misiune de antrenament şi un test al sistemului radar, fără a fi înarmat, relatează AFP.

„Potrivit concluziilor noastre, avionul a fost doborât în spaţiul aerian internaţional, la 13 mile nautice de Siria”, a declarat el pentru postul public de televiziune TRT.

Ministrul a insistat asupra faptului că avionul turc F-4 Phantom zbura singur şi nu avea „nicio misiune, inclusiv nici cea de strângere de informaţii, deasupra Siriei”.

Davutoglu a recunoscut totuşi că avionul a intrat la un moment dat în spaţiul aerian sirian, în timpul incidentului de vineri.

„Aparatul nu a arătat niciun semn de ostilitate faţă de Siria şi a fost doborât la aproximativ 15 minute după ce a încălcat pentru un moment spaţiul aerian sirian”, a declarat el.

Davutoglu a adăugat că radarele turce le-au cerut celor doi piloţi ai avionului să părăsească spaţiul aerian sirian, dar din Siria nu a venit niciun avertisment.

„Sirienii ştiau bine că este vorba despre un avion militar turc şi natura misiunii sale”, a adăugat el.

Ministrul a precizat că aparatul de zbor efectua, fără armament, o misiune de antrenament şi un test al sistemului de radar din Marea Mediterană.

Un război NATO-Siria?

Mai mulţi comentatori au pus în discuţie problema articolului 5 din Tratatul NATO, care prevede că dacă un stat aliat este atacat, se consideră că întreaga Alianţă Nord-Atlantică a fost atacată. Astfel, dacă un stat NATO se consideră atacat, el poate cere asistenţa Alianţei pentru a răspunde militar.

Opozanţii acestei teorii susţin că există dubii dacă invocarea acestui articol va duce la izbucnirea unui război NATO-Siria, similar cu intervenţia Libiei.

Grupul american Atlantic Council arată că există două mari probleme în declanşarea unui război NATO-Siria. Prima priveşte problema atacului: poate fi calificată reacţia Siriei un atac, chiar dacă a fost supradimensionată şi aparent lipsită de motiv?

A doua problemă priveşte însăşi aplicarea articolului 5. NATO poate decide că acest atac intră sub incidenţa articolului 5, dar nimic nu obligă Consiliul Alianţei să declanşeze un atac asupra Siriei. NATO trebuie să decidă ce măsuri se impun în acest caz, iar acestea nu este obligatoriu să fie de natură militară.

Articolul 5 a fost invocat de SUA, după atacurile de la 11 septembrie 2001, împotriva Afganistanului. Atunci, Alianţa a decis să susţină militar SUA în intervenţia sa.

În prezent, atât poziţia Consiliului de Securitate al ONU, cât şi cea a NATO nu favorizează un conflict cu Siria. La ONU, Rusia şi China îşi exercită dreptul de veto în această problemă, iar secretarul general al NATO a explicat recent că Alianţa nu ia în calcul o intervenţie similară cu cea din Libia.” (subl. mea)

iunie 25, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Cine poate sa explice ce se intampla in Egipt…?

Iata ce ne spune Gandul:

IMAGINILE VIOLENŢEI ÎN CAIRO: forţele de ordine îi calcă în picioare pe protestatari

Iata ce se arata printre altele:

„[…]Până în momentul de faţă, se estimează că circa 50 de protestatari au fost răniţi. Numărul celor reţinuţi de către forţele de ordine nu a fost făcut încă public.

Mohamed ElBaradei, lider ar reformei şi câştigător al premiului Nobel pentru pace, şi-a exprimat , la rândul său, prin intermediul site-ului de socializare Twitter îngrijorarea privind violenţele.

Puterea a fost transferată armatei după ce fostul preşedinte al Egiptului, Hosni Mubarak, a fost înlăturat, în luna februarie, în urma unei revolte populare.

Membrii organizaţiilor pentru drepturile omului şi activiştii susţin că soldaţii continuă să folosească metodele fostului regim, printre care se numără şi arestarea şi agresarea disidenţilor.

Protestatarii care se aflau în apropierea clădirii Cabinetului spun că ciocnirile cu forţele de ordine au început vineri seară după ce soldaţii au bătut mai mulţi tineri care luau parte la demonstraţii.

În momentul în care o serie de imagini şocante în care se puteau observa mai multe persoane care duceau pe braţe un bărbat rănit au ajuns pe internet, sute de egipteni s-au alăturat protestelor.

În fotografii se vedea că faţa şi ochii bărbatului erau umflate şi pline de leziuni, capul său era bandajat şi din nas îi curgea sânge.

Martorii îi acuză pe membrii forţele de ordine de răpirea unui bărbat din tabăra protestatarilor şi de agresarea acestuia în interiorul parlamentului, aflat în apropierea sediului general al Cabinetului egiptean. În urma acestui incident mai mulţi demonstranţi au început să atace soldaţii cu pietre şi bombe incendiare.

Activistul Hussein Hammouda susţine că tabăra adversă a ripostat aruncând cu pietre şi cu bucăţi de sticlă în protestatari şi că soldaţii au folosit un tun cu apă din interiorul clădirii parlamentului împotriva manifestanţilor.

„Tensiunile dintre oameni şi ofiţerii de securitate sunt atât de puternice încât orice mic incident degenerează. Nu există încredere între cele două tabere”, a declarat Hammouda, care a demisionat din rândul forţelor de ordine, în 2005, pentru a protesta împotriva practicilor armatei.

Agenţia naţională egipteană de ştiri naţională a anunţat că patru persoane au fost rănite şi transportate către cel mai apropiat spital pentru îngrijiri şi că un incendiu a fost produs în apropierea clădirii parlamentului în urma confruntărilor dintre cele două tabere.

Televiziunea naţională egipteană a transmis, al rândul său, imagini cu membrii forţelor de ordine care aruncau cu pietre în protestatari din interiorul clădirii parlamentului.

Activistul Mostafa Sheshtawy a declarat, la rândul său, că forţele de securitate au ars, peste noapte, corturile demonstranţilor.

Nemulţumiţi de modul în care armata egipteană administrează tranziţia, protestatarii au scandat, sâmbătă, „Jos cu legea marţială” şi „Oamenii vor execuţia lui Field Marshal”, referindu-se la actualul ministru al apărării, Hussein Tantawi, liderul consiliului militar.

În ciuda protestelor, armata beneficiază de sprijin din partea unui număr mare de egipteni care consideră că aceasta este singura instituţie care poate să conducă statul până anul viitor când va fi ales un nou preşedinte.[…]”

Recomand citirea integrala a intregului articol.

decembrie 19, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

In lume si la noi…

Egiptul…

Romania Libera:

Egipt: Trei morţi şi sute de răniţi, bilanţul noilor proteste de la Cairo

BCR…

Gandul:

FURTUL DE LA BCR: Peste jumătate de milion de euro lipsesc de la o sucursală din Ploieşti

Mircea Geoana, mai vivace ca oricand…!

Gandul:

Mircea Geoană cântă prohodul USL: În PSD sunt discuţii tot mai agresive şi vocale pentru înlocuirea lui Ponta, iar USL e sub 50%

Cum se vede Geoană peste UN AN: Unul dintre cei mai INFLUENŢI oameni politici din România

decembrie 18, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Zona Euro, Rusia si Egiptul

Zona Euro

Mediafax:

Deutsch: Nicolas Sarkozy bei seiner Toulouser ...

Image via Wikipedia

Nicolas Sarkozy: Riscul exploziei Europei nu a fost niciodată atât de mare. Europenii au la dispoziţie doar câteva săptămâni pentru a lua decizii

Pregătiri pentru destrămarea zonei euro? Unele bănci centrale europene analizează planuri de urgenţă

Un articol chiar interesant. Vedem unde se tiparesc bani!!!!

Cele mai pesimiste scenarii pentru zona euro: Falimente şi trei ani de recesiune sau ruperea zonei euro în două

Iata ce se arata in acest articol:

PricewaterhouseCoopers încearcă să anticipeze viitorul zonei euro prin patru scenarii, cele mai pesimiste presupunând falimente controlate în zona euro, cu trei ani de recesiune, sau formarea unui bloc monetar mai restrâns al statelor solide, cu consecinţe economice severe în ţările excluse.

Primul scenariu luat în calcul de PwC presupune expansiunea masei monetare printr-o injecţie de lichiditate din partea Băncii Centrale Europene în sistemele financiare ale economiilor vulnerabile, potrivit unui comunicat al companiei.

Astfel, recesiunea ar fi evitată în zona euro, iar dobânzile ar fi menţinute la niveluri relativ scăzute, zona euro plătind cu preţul unei inflaţii ridicate.

PIB-ul economiilor din zona euro ar creşte cu 1,5% anul viitor, însă inflaţia ar urca la 4,5%, în timp ce BCE ţinteşte o rată de creştere a preţurilor de 2%.

În al doilea scenariu prefigurat de companie, liderii europeni ar hotărî ca cele mai îndatorate ţări să intre în default-uri (insolvenţe) controlate, decizie care ar conduce la „o spirală de contracţie a economiei şi o recesiune îndelungată”.

Economia zonei euro s-ar contracta cu 5% în trei ani şi cu 3% în 2012, iar inflaţia ar coborî la 1% anul viitor şi zero în 2013.

Cel de-al treilea scenariu presupune ieşirea Greciei din zona euro. Statul elen s-ar confrunta apoi cu o recesiune severă, o depreciere abruptă a monedei şi un puseu inflaţionist, în timp ce ţările rămase în zona euro ar încerca să protejeze moneda unică printr-o disciplină fiscală dură şi prin măsuri care să redea încrederea investitorilor. Cu toate acestea, zona euro va trece prin doi ani de recesiune înainte de a reveni pe linia de plutire.

Cel mai pesimist scenariu al PwC presupune apariţia unui nou bloc monetar. Franţa şi Germania ar încheia un acord prin care ar constata că actuala zonă euro este nesustenabilă, „lăsând loc” pentru apariţia unui bloc monetar restrâns, strict reglementat. „Noul euro” ar urma să se aprecieze puternic, iar ţările din noul bloc ar trece printr-o boom al consumului intern. În schimb, economiile rămase „pe margine” s-ar confrunta cu deprecieri abrupte ale propriilor monede şi cu o recesiune de circa 5% în primul an.

„Ne aşteptăm ca aceste scenarii să aibă un impact şi în afara zonei euro. Ţări precum Marea Britanie, Statele Unite şi statele central şi est-europene, printre care şi România, s-ar putea să se confrunte cu scăderea nivelului exporturilor şi cu probleme ale sistemului bancar. Pe de altă parte, unele dintre aceste ţări s-ar putea să aibă şi un nivel mai ridicat de intrări de fluxuri de capital, pe măsură ce investitorii vor căuta să-şi plaseze o proporţie mai ridicată a portofoliilor lor în «zone sigure». Alte state, precum China, vor trebui să se confrunte cu o scădere simţitoare a exporturilor„, a declarat directorul departamentului de macroeconomie al PwC, Yael Selfin.” (subl.mea)

Rusia

Mediafax:

Rasmussen, la finalul Consiliului NATO-Rusia: Încă nu suntem de acord pe tema apărării antirachetă

Se arata ca:

„”Nu este niciun secret că există diferenţe legate de modul în care ne-am putea organiza cooperarea în domeniul apărării antirachetă. Dar tipul de dialog intensiv pe care l-am avut astăzi arată angajamentul nostru pentru găsirea unei soluţii. În privinţa apărării antirachetă, noi nu suntem de acord, încă. Dar suntem de acord că este important să încercăm să fim de acord, să continuăm să vorbim şi să ne ascultăm”, a spus secretarul general al NATO, la finalul Consiliului NATO-Rusia.

El a spus că, în cazul în care se va ajunge la un acord pe tema scutului antirachetă, relaţia NATO-Rusia va ajunge la un nou nivel.

Anders Fogh Rasmussen, Prime Minister of Denma...

Image via Wikipedia

„Poziţiile noastre nu converg întotdeauna. Vă dau exemplul Libiei, al controlului armelor convenţionale, al Georgiei. Dar, chiar şi atunci când nu suntem de acord, transparenţa este cea mai bună metodă de a reduce tensiunile şi de a clădi încrederea”, a mai spus secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen.

Amplasarea unui scut antirachetă în Europa a fost unul dintre principalele subiecte aflate pe agenda reuniunii miniştrilor de Externe ai ţărilor membre NATO, după ce Rusia s-a pronunţat împotriva acestui demers.

Moscova a decis la sfârşitul lui noiembrie să îşi activeze sistemul antirachetă la Kaliningrad, enclavă rusă situată la porţile UE. Preşedintele Dmitri Medvedev a explicat că este vorba despre un răspuns la „ameninţările” reprezentate de scutul NATO, dând asigurări că Moscova „nu închide uşa dialogului”.

Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a propus, miercuri, la Vilnius, cu puţin înainte de a sosi la reuniunea NATO, ca Moscova să obţină garanţii scrise din partea NATO pentru a stabili că amplasarea scutului antirachetă în Europa nu constituie o ameninţare pentru Rusia.

„Prietenii noştri din cadrul NATO refuză categoric să treacă în scris ceea ce afirmă verbal, în special că proiectul de scut antirachetă din Europa nu prezintă niciun risc pentru Rusia şi nu este îndreptat împotriva Rusiei”, a declarat el, în timp ce omologii săi din ţările membre NATO încearcă, miercuri şi joi, la Bruxelles să „calmeze jocul” cu Rusia.

„Continuăm consultările dar îngrijorările noastre legitime nu sunt luate în considerare”, a declarat Lavrov.”

Egiptul

Mediafax:

Alegerile din Egipt: Islamiştii, câştigători ai celui de-al doilea tur de scrutin

Iata ce se arata printre altele:

Islamiştii au obţinut aproape trei mandate din patru în cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor legislative din Egipt organizate într-o treime din guvernorate, potrivit rezultatelor oficiale anunţate în noaptea de miercuri spre joi.

La încheierea scrutinului uninominal pentru ocuparea a trei sferturi din locurile pentru Adunarea Poporului (Camera Deputaţilor), 36 de candidaţi afiliaţi confreriei Fraţii Musulmani au fost aleşi în acest mod, alături de cinci candidaţi ai partidului salafist Al-Nur.

Din 56 de mandate, şase le revin independenţilor şi şapte altor partide, în special liberale, în timp ce două sunt încă neacordate deoarece alegerile au fost suspendate într-o circumscripţie din Cairo din cauza neregulilor, potrivit cotidianul independent Al-Masry al-Youm.[…]

Influenta confrerie este creditată cu 36,62 la sută din voturi la scrutinul pe liste, iar salafiştii (fundamentalişti musulmani) cu 24,36 la sută. Liberalii, divizaţi în şase liste, ajung la 29,39 la sută şi rămân marii perdanţi ai primului tur.

Alegerea celor 498 de deputaţi se desfăşoară în trei etape în cele 27 de guvernorate ale ţării. Alte nouă guvernorate sunt chemate la urne începând cu 14 decembrie, iar ultima treime din Egipt va vota în ianuarie.”

Recomand citirea integrala a tuturor articolelor.

 

decembrie 8, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Iata trei articole…

… din Romania Libera care vin sa descrie mai bine realitatea in care traim:

Parerea Presedintelui Basescu

Băsescu, despre scrisoarea lui Merkel şi Sarkozy către van Rompuy: Probabil că au motive

„[…]Preşedintele a fost întrebat cum comentează informaţia din Ziarul Financiar potrivit căreia preşedintele francez Nicolas Sarkozy şi cancelarul german Angela Merkel au trimis o scrisoare preşedintelui Herman Van Rompuy, în care cei doi au dat un ultimatum celor 27 de guverne ale Uniunii Europene, spunând că trebuie să decidă dacă acceptă ca Bruxelles-ul să joace un rol mai important în stabilirea bugetelor naţionale.

Probabil că au motive, deşi n-o consider prea elegantă ca procedură. Până la urmă, nu te adresezi aşa şefilor de stat şi de Guvern chiar dacă eşti preşedintele Franţei şi cancelarul Germaniei. Spun acest lucru în cazul în care este adevărat ce spuneţi dumneavoastră că s-a dat un ultimatum. Eu nu l-am citit”, a spus Băsescu. Preşedintele a adăugat că este vorba totuşi despre o sursă de presă. „Cred totuşi că ar putea fi un punct de vedere al celor două state, dar nu un ultimatum”, a adăugat preşedintele.

Traian Băsescu a fost întrebat de asemenea cum comentează eşecul Guvernului austriac de a impune în consultările cu opoziţia înscrierea în Constituţie a deficitului bugetar. „Vă pot spune un lucru. Vă rog să vă aduceţi aminte că am trimis proiectul de Constituţie către Parlament, în care propuneam introducerea unei asemenea prevederi, de mai bine de un an. Deci n-aş spune că România nu are capacitate de anticipare a ceea ce urmează să fie. Totul e să vrea şi Parlamentul să fim un stat serios. Vreau să cred că problema austriacă nu va fi una extrem de gravă şi că se vor găsi soluţii politice în Austria. În ceea ce ne priveşte, vă pot spune că România este deja afectată de criza din zona Euro în zona dobânzilor”, a răspuns el.

„Efectul de contaminare a afectat toate statele – şi Germania şi România. Sigur că anul acesta în vară puteam să ne împrumutăm cu 5,2-5,3% dobândă. Acum dobânzile au ajuns la circa 8%. Deci şi pentru noi este imperativ necesară o decizie în Consiliul European următor, o decizie care să restabilească încrederea statelor”, a mai spus preşedintele.

Întrebat cum vede ipoteza unei Europe cu două viteze, Băsescu a spus: „Este un risc major şi noi, cel puţin, anticipându-l mai demult, am făcut tot ce a ţinut de noi ca să nu se creeze o Europă cu două viteze. Nici nu am acceptat întâlniri separate ale statelor non-Euro, am aderat şi la Pactul Euro Plus, am pus în aplicare şi elementele din agenda 2020 . Deci ne îngrijorează această perspectivă de aceea şi poziţia noastră de poimâine este una extrem de constructivă”.

Preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, şi cancelarul german, Angela Merkel, îndeamnă statele UE să accepte modificarea Tratatelor în sensul unui sistem economic şi financiar unitar, avertizând că, altfel, statele din zona euro vor avansa separat spre o uniune mai integrată.” (subl.mea)

Ma gandeam, citind acest articol, la ceea ce a scris D-na Corina Cretu, un editorial foarte interesant… Iata ce arata, printre altele, D-na Cretu:

„Abia m-am întors din Statele Unite, de la întâlnirea parlamentarilor europeni cu cei americani. Ceea ce am găsit la Bruxelles nu mă face prea optimistă. Văd că toată lumea este foarte ocupată să salveze „Europa”. Toată lumea scrie planuri de salvare. Deşi, după cum evoluează lucrurile, s-ar putea să ne trezim în situaţia copilului cu prea multe moaşe, care rămâne cu buricul nelegat.

După cancelarul Merkel şi preşedintele Sarkozy, şi domnul Van Rompuy (pentru cine nu ştie, „preşedinte” al Uniunii) are un plan. Radical! Pe scurt, el ar fi propus mai mult control intruziv asupra politicilor naţionale bugetare de către UE, respectiv Comisia Europeană, precum şi pedepsirea celor care calcă alături cu ridicarea dreptului de vot în consiliile europene. Ţărilor precum Grecia, Portugalia, Irlanda şi altele, care au beneficiat de „planuri de salvare”,  li se pot impune planuri de austeritate direct de la Bruxelles. Văd că Brejnev are mulţi admiratori în sânul UE, care duc şi mai departe conceptul lui de „suveranitate limitată”.” (am subliniat pentru ca Dl. Basescu a zis: „Până la urmă, nu te adresezi aşa şefilor de stat şi de Guvern chiar dacă eşti preşedintele Franţei şi cancelarul Germaniei.„)

Despre Victor Ponta…

Intr-un editorial, semnat Sabina Fati, foarte interesant:

Cum se foloseşte Ponta de Monica Macovei şi cine-l salvează pe Năstase

Iata ce se arata printre altele:

„Fostul premier se aşteaptă să fie achitat în dosarul Mătuşa Tamara şi consideră amânarea dată ieri de Înalta Curte ca pe un semn bun. Pentru fostul său protejat Victor Ponta, semnul nu este însă deloc bun, fiindcă planul lui era să scape de Adrian Năstase: cu cât mai repede, cu atât mai bine. […]

Tânărul şef al PSD, Victor Ponta, s-a grăbit să lanseze mesajul abandonării lui Năstase înaintea oricărui verdict, lăsând să se înţeleagă că partidul nu mai vrea să poarte povara corupţilor. Ponta ar vrea să aplice standardele Monicăi Macovei pentru Năstase, dar nu şi pentru prietenul său Dan Şova, cel care a fost descoperit că în relaţiile sale cu diverse companii de stat le-a tăiat acestora facturi pentru zile de muncă de 27 de ore.

Adrian Năstase a devenit incomod pentru protejatul său de odinioară fiindcă Victor Ponta şi-a dat seama că va fi recunoscut înăuntru şi în afară ca Líder Máximo al PSD doar dacă scapă de mentorul său şi de părintele partidului. Pentru început, Ponta ar vrea să-l facă pe fostul său părinte politic să aibă senzaţia că se află într-un loc fără întoarcere, iar apoi să-i dea lovitura de graţie. Cu Ion Iliescu nu are încă nici un plan, dar poate că până la urmă justiţia autohtonă va găsi probe care să-l facă pe fostul artizan al Revoluţiei din 1989 responsabil pentru moartea celor peste o mie de oameni. Doar verdictele justiţiei îl vor ajuta pe Victor Ponta să scape de cei doi lideri neoficiali ai PSD.

Victor Ponta devine astfel nu doar un trădător al tovarăşilor care l-au ajutat să fie ceea ce este, ci şi un epigon al Monicăi Macovei: sub pretextul aplicării criteriilor etice, şeful PSD vrea să-i execute pe cei care îi fac umbră şi nu-l lasă să-şi atingă potenţialul.” (subl.mea)

Primavara araba… situatie complicata…

Ce vor să facă islamiştii din Egipt

Se arata, printre altele:

Un program islamist

Andrew Bostom, profesor la Brown University şi autor a două cărţi despre Jihad, a analizat predicile, edictele (fatwas) şi interviurile date de Al-Qaradawi şi a reuşit să desprindă un nucleu de convingeri care se pot constitui într-un veritabil program politic al Fraţilor Musulmani:

» Musulmanii trebuie să urmeze calea Jihadului violent şi expansionist deschisă de Profetul Mahomed inclusiv prin aşa-numitele „operaţiuni de martiraj” (atacuri sinucigaşe).

» Recrearea formală a Statului Unit Islamic (Califatul).

» Cucerirea prin Jihad a Europei şi Americii.

» Obţinerea statutului de „martir” prin uciderea tuturor evreilor israelieni prin atacuri sinucigaşe (Al-Qaredawi îşi exprimă dorinţa să moară el însuşi într-o asemenea operaţiune)

» Genocidul evreilor peste tot în lume ca „pedeapsă divină trebuie să fie săvârşit, cu voia lui Allah, de mâinile credincioşilor”.

La fel ca şi Fraţii Musulmani, cu al lor Partid al Libertăţii şi Justiţiei,  Al Qaradawi s-a declarat un susţinător al democraţiei, dar numai atâta vreme cât îi va aduce la putere pe Fraţi, dar mai ales va conduce la introducerea Shariei.

Aceste puncte de vedere nu sunt considerate drept extremiste nici în Egipt, nici în restul lumii arabe, unde prestigiul Fraţilor Musulmani şi al şcolii de gândire islamice care îşi are originea la Universitatea din Cairo este neegalat. Dimpotrivă, este gândirea curentă, general acceptată şi de aceea ceea ce se va întâmpla în Egipt va fi privit drept un model de a fi copiat şi emulat în tot spaţiul islamic, din Maroc până în Indonezia. Singura provocare faţă de doctrina islamistă dominantă reprezentată de Fraţii Musulmani/Al-Qaradawi vine din partea unui curent încă şi mai radical, salafismul, reprezentat în Egipt de partidul Al-Nur, care a obţinut 24,4% din voturi. Al-Nur provine din mişcarea Chemarea Salafistă, creată în anii  ’70 de studenţii de la Universitatea din Alexandria, care au refuzat să se înscrie în rândurile Fraţilor Musulmani atunci când aceştia au renunţat public la lupta armată împotriva regimului secular de la Cairo.

Alternativa la dictatura lui Mubarak nu este, aşadar, o democraţie de tip occidental ci un stat islamic condus după sharia. Singura întrebare este dacă Egiptul va arăta mai mult ca Arabia Saudită sau mai mult ca Afganistanul.   „

Acest articol trebuie citit, dupa parerea mea, impreuna cu un editorial recent al D-lui Cristian Preda – aici. Iata ce arata, printre altele, Dl Preda, legat de acest subiect, dar si de primul articol citat:

„În ultimele zile, am avut – la Paris și la Bruxelles – mai multe întâlniri cu ambasadori ai țărilor din bazinul mediteraneean, împreună cu diplomați din țările occidentale, ca și cu colegi din PPE.
În miezul dialogului s-a aflat situația din Europa și respectiv din vecinătatea sa sudică.
Din discuții a reieșit destul de clar că există în acest moment două frici majore. Prima este legată de ceea ce multă lume numește Primăvara arabă. Nu e o expresie acceptată peste tot. În Israel, dar și într-o țară precum Algeria, răsturnările de regim din nordul Africii sunt privite cu multă reținere, fie pentru că sunt văzute ca o amenințare la stabilitatea regiunii, fie pentru că referințele la evoluții similare din anii 90 produc mai degrabă panică decât speranță. Dincolo de diferențele de percepție, există totuși o teamă comună. E teama că islamul politic și democrația nu pot conviețui. Nu mai e vorba despre o ficțiune. Fiindcă la Tunis și Rabat, iar mâine – foarte probabil – în Egipt și Libia – guvernele sunt dirijate de forțe politice care se revendică de la islamul politic și își spun moderate.
A doua teamă privește Europa. Ea e răspândită nu doar pe “bătrânul continent” sau în America și Asia, ci și în toate țările din jurul Mediteranei. E teama că actuala criză economică din UE va duce la o criză politică majoră. Frica de colaps, de haos, de conflict. Cu alte cuvinte: nu numai modelul economic european e pus sub semnul întrebării, ci și modelul politic dezvoltat de o jumătate de secol încoace.
Aceste două frici se întâlnesc. Unii spun că ele se alimentează reciproc. Cel mai interesant ar fi să descoperim că au și cauze comune.”

Dar, apropo de primul articol citat, va recomand sa cititi si acest scurt editorial al D-lui Preda – aici.

Recomand citirea integrala a tuturor articolelor.

Dar, in final, v-as ruga sa cititi si acest articol, pe care l-am scris inca din 10 martie (!!) 2011 si in care anticipam evolutiile si reactiile de acum:

Complicata situatie din Nordul Africii…

Iata ce aratam, printre altele, atunci:

„[…]Lucrurile sunt inca foarte tulburi…Pentru ca nu poti sa stii ce va iesi pana la urma din toata chestia asta. Conflictele religioase din Egipt nu mi se par de bun augur. Problema este daca aceste tari sunt pregatite pentru instituirea unui regim democratic. Daca oamenii s-au revoltat numai din pricina saraciei, asta nu inseamna ca au si idealuri democratice cu totii. Nu contest faptul ca ar exista si oameni din aceste tari care sa doreasca democratia, dar asta nu inseamna ca toti o doresc si nici nu stim cat de multi sunt cei care o doresc cu adevarat. Gradul de imprevizibilitate pe care il degaja intreaga situatie mi se pare evident. Chiar si in conditiile rasturnarii de la putere, in Libia, a lui Gaddafi nu poti sa stii ce va urma si nu este exclus ca si Gaddafi sa aiba dreptate in privinta Al Qaida. […]

Dar daca ne referim la aceste state din Nordul Africii, unde, iata, evenimentele sunt in curs de desfasurare, spuneam ca nu se poate sa nu te intrebi daca cetatenii acestor state, sarace, au si cultura politica de a accepta democratia de tip Occidental impreuna cu Drepturile Fundamentale ale Omului, care se opun Shariei. Pentru ca este vorba de o cu totul alta cultura decat cea euro-atlantica, desi influentata de Europa, datorita pozitionarii geografice apropiate. Observam ca toate aceste revolutii, hai sa le zicem asa, s-au desfasurat pe cuprinsul vechiului mare Califat Arab. De observat, din aceasta cauza, si repeziciunea cu care s-au extins  din Tunisia si pana in Yemen dar si pentru faptul, caracteristic, ca un eveniment important intr-un stat din lumea araba are un ecou profund si mare in toata aceasta lume. Insa toate aceste framantari pot ramane la stadiul de embrion mort, daca nu vor exista in lumea araba si forte politice progresiste, suficient de puternice si cu o adanca penetrare sociala, care sa sustina transformarile democratice si sa actioneze impotriva derapajelor constituite din conflicte religioase, asa cum vedem ca se intampla zilele acestea in Egipt. Pentru ca Sharia nu poate fi compatibila cu o organizare de stat democrat, in acceptiunea euro-atlantica a acestui termen. Iar lumea musulmana este o lume profund religioasa. Sentimentul religiozitatii este trait intens si emotional de omul musulman, desi el doreste modernitatea, doreste comunicarea cu alte culturi, dar aceasta comunicare si modernitate sunt vazute de catre el prin prisma religiei sale. Dupa parerea mea, acesti oameni, marea lor majoritate, nu sunt pregatiti pentru o viziune laica asupra lumii. Dar, pe de alta parte, pentru a inova in lumea islamica ai nevoie de lideri mari. Au existat astfel de oameni si ma gandesc la un Kemal Ataturk, in Turcia, sau la un Nasser, in Egipt, care a si reusit, pentru putina vreme si intr-o oarecare masura, sa unifice lumea araba – vezi aici si aici, insa influenta sa, de lider pan-arab, a fost mare si nu e de mirare ca si acum multi arabi il considera un lider de anvergura pe care lumea araba l-a avut. Fara lideri puternici, care sa sustina proiectul democratiei in statele arabe, tare mi-e teama ca aceste revolutii nu vor reusi… Iar un haos in aceasta zona in mod clar ca nu este de dorit. Doamne fereste, ar fi si periculos. […]”

decembrie 8, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu