Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Care e parerea Dvs.?

Sper ca subiectul pe care vi-l propun sa fie cat se poate de interesant!

Azi – Milton Friedman!!

Iata ce a declarat odata marele economist american – citez din Wikiquote :

„Whether it is in the slums of New Delhi or in the affluence of Las Vegas, it simply isn’t fair that there should be any losers. Life is unfair — there is nothing fair about one man being born blind and another man being born with sight. There is nothing fair about one man being born of a wealthy parent and one of an indigenous parent. There is nothing fair about Muhammad Ali having been born with a skill that enables him to make millions of dollars one night. There is nothing fair about Marlene Dietrich having great legs that we all want to watch. There is nothing fair about any of that. But on the other hand, don’t you think a lot of people who like to look at Marlene Dietrich’s legs benefited from nature’s unfairness in producing a Marlene Dietrich. What kind of a world would it be if everybody was an absolute identical duplicate of anybody else. You might as well destroy the whole world and just keep one specimen left for a museum. In the same way, it’s unfair that Muhammad Ali should be a great fighter and should be able to earn millions. But would it not be even more unfair to the people who like to watch him if you said that in the pursuit of some abstract idea of equality we’re not going to let Muhammad Ali get more for one nights fight than the lowest man on the totem pole can get for a days unskilled work on the docks. You can do that but the result of that would be to deny people the opportunity to watch Muhammad Ali. I doubt very much he would be willing to subject himself to the kind of fights he’s gone through if he were to get the pay of an unskilled docker.”

Incerc sa traduc:

Milton Friedman

„Daca este vorba de un cartier marginas din New Delhi sau de opulenta Las Vegasului, pur si simplu nu e drept sa existe cineva care sa piarda (sa fie pagubas). Viata e nedreapta – nu este nimic drept in faptul ca un om s-a nascut orb si altul s-a nascut cu vedere. Nu e nimic drept in faptul ca un om e nascut din parinti bogati si alt om e nascut din parinti indigeni (bastinasi). Nu e nimic drept in faptul ca Muhammad Ali s-a nascut cu indemanarea de a castiga milioane de dolari intr-o singura noapte. Nu e nimic drept in faptul ca Marlene Dietrich are picioare superbe pe care dorim cu totii sa le privim. Nu e nimic drept in toate acestea. Dar pe de alta parte, nu credeti ca o sumedenie de oameni carora le place sa se uite la picioarele Marlenei Dietrich beneficiaza de injustetea naturii care a produs o Marlene Dietrich? Ce fel de lume ar fi aceea in care fiecare ar fi duplicatul identic al celuilalt? Ai avea puterea, la fel de bine, sa distrugi intreaga lume si sa pastrezi un singur specimen ramas, pentru muzeu. In acelasi fel este nedrept ca Muhammad Ali sa fie un mare luptator si sa fie capabil sa castige milioane. Dar nu ar fi si mai nedrept pentru oamenii carora le place sa-l priveasca daca ai spune, mergand pe firul unei idei abstracte de egalitate, sa nu-l lasam pe Muhammad Ali sa castige pe noapte mai mult decat castiga omul cel mai de jos pentru zile de munca necalificata in docuri? Ai putea face acest lucru, dar rezultatul ar fi ca ai refuza oamenilor ocazia de a-l urmari pe Muhammad Ali. Ma indoiesc foarte tare ca el ar mai dori sa practice genul de lupte pe care-l practica daca ar fi platit ca un docher necalificat.”

Care e parerea Dvs.? 🙂

aprilie 15, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 136 comentarii

Cateva ganduri despre emanciparea femeii

Sunt doar cateva ganduri… Nu am pretentia ca pot, prin cateva ganduri exprimate, sa inchei intr-un mod exhaustiv subiectul acesta si nici nu am pretentia de a fi infailibil. Desigur, subiectul este foarte vast daca stam si ne gandim la femeile din lumea islamica, o lume cu o cultura foarte diferita de a noastra si in care progresul tehnic nu a patruns prea mult iar saracia (la modul general vorbind, caci saracia nu le afecteaza numai pe femei) este o realitate in multe dintre aceste tari.  In linii mari, noi judecam aceasta lume dupa standardele noastre, fara sa prea tinem seama de standardele acesteia. De obiceiurile, traditia, religia acestei lumi. Si prin prisma acestor standarde, ale noastre, judecam aceasta lume si in privinta felului in care sunt tratate femeile.

Cropped screenshot of Marlene Dietrich from th...

Image via Wikipedia

Portrait of Marie Skłodowska-Curie (November 7...

Image via Wikipedia

In lumea noastra, ca sa zic asa, femeile au facut un prim pas catre emancipare cand au inceput sa fumeze in locurile publice sau cand Marlene Dietrich a aparut (prima femeie, pentru prima data, din cate stiu!) in pantaloni scurti, lasand sa i se vada, nestingherit, frumoasele-i picioare. Adevarul este ca lumea se schimba si se schimba, in timp, bineinteles, si moravurile societatii. Fenomenul este foarte complex. Este vorba, desigur, si de evolutia economica a societatii umane, de dezvoltarea economica deosebita pe care umanitatea a inregistrat-o in sec. XX. Si care a determinat ca rolul femeii in societate sa creasca simtitor, aducand femeia in prim-planul activitatiilor artistice, economice, politice si stiintifice. In stiinta, Marie Curie este un exemplu edificator in acest sens: o femeie care a luat de doua ori Premiul Nobel – in 1903, pentru fizica si in 1911, pentru chimie!! Dezvoltarea societatii, in ansamblul ei, a facut ca importanta femeii in societate sa creasca. Se observa ca, preponderent, in tarile sarace femeia are un statut inferior barbatului. Pe cand in tarile dezvoltatate femeia are un statut social egal cu al barbatului. Deci se poate vorbi despre o egalitate intre femei si barbati. 

Femeile au stralucit si stralucesc in arta, atat prin calitatile artistice, dar si prin frumusetea lor. Mai sus o poza a celebrei soprane de coloratura Anna Moffo!

Aceasta emancipare a femeii este, pe de o parte, un lucru firesc, daca stam sa ne gandim ca mai din totdeauna femeile au muncit cot la cot cu barbatii, desi nu intotdeauna au avut un statut social egal cu cel al barbatilor. Cred ca este vorba de ceea ce spuneam mai sus: in zilele noastre complexitatea vietii economice, progresul tehnic si stiintific, nu poate da femeia la o parte. Am citit undeva ca femeile pot initia de doua ori mai repede o afacere decat barbatii. Cred ca a fost vorba de mersul firesc al societatii umane, nu neaparat de o intrecere intre sexe, dar in conditiile create de dezvoltarea economica. Si, din acest punct de vedere, nu este intamplator ca emanciparea femeii s-a produs intr-un mod cat se poate de ferm in sec. XX. Chiar si tarile mai sarace din Europa au trebuit, in ciuda prejudecatilor, sa recunoasca rolul activ al femeii. Spre exemplu, in 1952, in Grecia are loc revizuirea Constitutiei si se acorda drept de vot femeilor. Peste numai 10 ani Grecia a devenit membru asociat al Pietei Comune.

Cum este privit la noi acest fenomen, putem afla dintr-un editorial al Corinei Cretu  – Despre femei in politica si barbatii care se tem de concurenta, in care problema este pusa, mai degraba, prin prisma competitiei intre sexe si a mentalitatilor. In interviu doamna Cretu spune:

„”Boala societatii romanesti in ceea ce priveste afirmarea femeii este ipocrizia. Gasim tot felul de scuze si de trimiteri istorice pentru a nu permite femeilor sa se afirme liber. Intr-un fel, barbatii romani se tem de concurenta, chiar si in politica. De aici un anumit limbaj depreciativ in ceea ce le priveste pe femei. Bine, si femeile alimenteaza, unele dintre ele, din pacate foarte vizibile, stereotipiile in materie”, explica Corina Cretu.”

dar recunoaste ca:

„”Nu intrarea in politica a femeilor este problema. Intrarea este libera, nu pune nimeni jandarm la usa partidului, sa nu intre femeile. Este o optiune personala, si ea depinde de multi factori. Este adevarat ca, din motive care tin de acea mentalitate pacatoasa a romanilor in ceea ce le priveste pe femei, prea putine dintre ele isi propun sa faca o cariera in politica, si-o planifica in cele mai mici amanunte”, a declarat Corina Cretu.”

Iar in final se spune:

„Corina Cretu subliniaza ca, in Europa, Romania este pe ultimul loc in ceea ce priveste prezenta femeilor in politica. In lume, Romania e pe locul 93, la egalitate cu Azerbaidjanul, cu 11,4% femei in Camera Deputatilor si 5,8% in Senat.

Bulgaria are o rata mai mult decat dubla a prezentei femeilor in Parlament, clasandu-se pe locul 58, cu 50 de deputate dintr-un total de 240 (20,8%).

Din cei 471 de senatori si deputati alesi la 30 noiembrie 2008, 425 sunt barbati si numai 46 femei – 38 de deputate si 8 senatoare. Asadar, 9% din locurile Parlamentului sunt ocupate de femei, in ciuda faptului ca acestea constituie peste jumatate din populatia tarii, adauga aceasta.

„Regret ca politica romaneasca nu reuseste sa depaseasca acest nivel critic al discriminarii, societatea noastra fiind in continuare mult mai conservatoare decat ne place sa credem si indepartata de standardele europene. Cand ne intrebam de ce nu traim ca in majoritatea tarilor UE, cred ca trebuie sa ne punem si problema daca facem ce trebuie pentru a ne alinia nivelului european in toate privintele, inclusiv din punctul de vedere al reprezentarii femeilor”, conchide Corina Cretu.”

Sigur, trebuie sa ne punem problema daca facem ceea ce trebuie pentru a ne alinia nivelului european in toate privintele. Dar, dupa parerea mea, pe de alta parte, reprezentarea femeii la standardele „majoritatii tarilor din UE”, este in stransa legatura cu progresul general al societatii romanesti. Desigur, eu ma refer la reprezentarea femeii in general, nu numai in politica. Dar cand ai o economie care nu poate genera prosperitate, atunci nici nu se poate vorbi de o conditie buna a individului. Se vede cu ochiul liber: oamenii obisnuiti se gandesc tot mai des la emigrare, pentru a trai mai bine in alte tari. Or, in asemenea conditii nu prea poti spera ca poate avea loc o emancipare reala a femeii. Vreau sa spun ca nu este vorba numai de mentalitate sau conservatorism. Societatea americana, spre exemplu, a fost in anii ’20-’30 foarte conservatoare si puritana. Cu toate acestea femeia a reusit sa se emancipeze, lucru la care a contribuit si Hollywood-ul, unde s-a dezvoltat o adevarata industrie a filmului. Sau celebrul Broadway Theatre ! Si ca sa ne dam mai bine seama ce inseamna Broadway din punct de vedere economic (dar si cultural!) sa reflectam la ce spune Wikipedia:

„According to The  Broadway League, Broadway shows sold approximately $1.02 billion worth of tickets in the 2009-2010 season, compared to $1 billion in the 2008-2009 season.”

Iar ca sa ne dam seama si mai bine de calitatile femeilor, apropo de spectacolul artistic, va propun sa vizionati:

Interesant este sa privim lista laureatelor Premiului Nobel – aici.

IU Professor Elinor Ostrom first woman to win ...

Image by Indiana Public Media via Flickr

Observam ca cele mai multe au primit prestigiosul premiu pentru: literatura, medicina si pace. Mult mai putine pentru fizica si chimie, iar pentru economie avem doar o singura laureata Nobel, si asta abia acum, recent, in 2009 – D-na. Elinor Ostrom. Iata ca si in economie, desi destul de tarziu dupa parerea mea, femeia a reusit sa se impuna. Dar in ceea ce priveste literatura si medicina (dar si preocuparile pentru pace in lume) cred ca se poate spune ca perioada 2004-2009 a fost a femeilor: uitandu-ne pe listele laureatelor Nobel, vom constata prezenta (aproape) constanta a femeii in aceasta perioada. Pentru fiziologie si medicina am avut in anul 2009 doua laureate Nobel! Este un progres remarcabil pe care l-a facut femeia in debutul sec. XXI! Sa ne uitam si la alte perioade: spre exemplu intre 1966 si 1991 nicio femeie n-a obtinut Premiul Nobel pentru literatura. Pe cand acum, din 2004 incoace, avem la 2 ani jumatate (in medie) o laureata a Nobelului pentru literatura! S-ar putea trage oare concluzia, uitandu-ne pe aceasta lista, ca femeile sunt mai putin inclinate spre stiintele exacte (fizica, chimie, economie) si mai mult, mult mai mult spre disciplinele umaniste (literatura, medicina, pacifism)? Observati ca am inclus medicina intre disciplinele umaniste, desi e vorba de o stiinta, bineinteles, si inca una cat se poate de exacta, dar pentru faptul ca pare a fi mai apropiata de om decat, spre exemplu, fizica (e doar o impresie, va rog sa nu o judecati prea aspru!). Asa cum si literatura se refera mai mult la oameni, la problemele cu care se confrunta acestia (si barbatii si femeile) decat chimia. Asa cum pacea pe planeta ii priveste in modul cel mai direct pe oameni, la modul cel mai intim si vital, fata de economie care, sa zicem asa, studiaza legile pietei, sfera productiei, distributia si consumul bunurilor materiale si serviciilor sau fluxurile financiare. Ar rezulta ca debutul acestui secol deschide o mai buna reprezentare a femeii decat secolul trecut. Rolul femeii in societate este mai mare, calitatile ei sunt puse mult mai bine in valoare. Nu stiu daca rolul femeii este sa conduca lumea, daca ma gandesc la ce spunea Alvin Toffler ca in 40 de ani femeile vor face asta. Emanciparea femeii, dupa parerea mea, nu inseamna neaparat sa conduca lumea, sau sa conduca ceva. Rolul femeii in societate mi se pare mult mai profund. Poate ca aceasta emancipare are si un efect negativ prin indepartarea femeii de familie. Poate genera separatii ale cuplurilor, datorita independentei din toate punctele de vedere pe care tinde s-o aiba, actualmente, femeia. Dar femeia poate juca un rol profund in ceea ce priveste ameliorarea conditiei umane, imbunatatirea generala a vietii pe pamant. Implicarea mai activa a femeii in diverse activitati poate genera un mers mai bun al lucrurilor si, drept consecinta, progres general.

Sa mai ascultam putina muzica – Mozart! Tot in interpretarea frumoasei soprane Anna Moffo:

Personal imi displace punerea problemei sub forma aceasta a competitiei intre sexe: hai sa vedem cine castiga – barbatul sau femeia? Acest ultra-liberalism a intrat atat de profund in constiinta noastra incat si in aceasta chestiune judecam numai si numai prin prisma concurentei. Prefer complementaritatea intre masculin si feminin. Cred ca aceasta complementaritate exprima cel mai bine egalitatea intre barbati si femei. Cum si barbatii au nevoie de femei, asa si femeile au nevoie de barbati. Iar progresul cred ca se poate indeplini prin aceasta completare reciproca, nefortata de tot felul de competitii intre si intre, deci o complementaritate cat se poate de naturala. Ar fi foarte trist daca, in dorinta de a „castiga”, de a se emancipa, femeia si-ar pierde feminitatea. Este un lucru care nu trebuie sa se intample. Aceasta calitate este in exclusivitate a femeii si nu trebuie sa renunte la ea. Masculinizarea nu cred ca i-ar fi de folos si nici n-ar face-o fericita. O femeie nu trebuie sa imite un barbat, pentru a fi puternica, pentru a conduce, pentru a-si asuma responsabilitati. Asta sa fie oare rostul femeii si civilizatia sa conduca, oare, fatalmente spre asa ceva? Adica, la un moment dat, sa nu mai existe alte deosebiri intre sexe decat cele de ordin biologic? Sa privim aceste imagini cu Marlene Dietrich care vorbesc de la sine despre feminitate si frumusete:

O emancipare prin dorinta de a „castiga” si care ar conduce la pierderea feminitatii, ar pune problema orientarii sexuale pe care o femeie ar putea s-o aiba intr-o astfel de situatie.

Iata ce am citit pe site-ul Unica:

Vedete lesbiene şi bisexuale

Iata ce spune apropo de vedete bisexuale:

Megan Fox, bisexuală declarată crede ca toţi ne-am născut bisexuali, dar ne alegem partenerul pe baza normelor sociale.  Fergie, solista Black Eyed Peas, recunoaşte fără ruşine că s-a distrat de minune cu femei, dar şi mai mult îi plac bărbaţii „bine dotaţi”. Angelina Jolie, recunoaşte că are o sexualitate debordantă. Dacă i s-ar întâmpla să se îndrăgostească de o femeie, i s-ar părea perfect normal să o sărute şi să o atingă, a declarat ea într-un interviu. ” 

Sursa: Vedete lesbiene şi bisexuale : Vedete : Unica

Dar si:

„Săruturi lesbiene de dragul spectacolului

Nu ştim dacă Madonna sărută femei de plăcere sau pur şi simplu de dragul spectacolului, însă de multe ori vedetele sunt nevoite să facă acest gest în filme sau pe scenă, pentru că o cere rolul sau ca să atragă atenţia publicului.
Cea mai recentă ispravă de acest gen îi aparţine Sandrei Bulock care a sărutat-o pe Scarlet Johanson la premiile MTV. Dar asta nu e noutate pentru Sandra, care a sărutat-o acum ceva timp şi pe veterana Meryl Streep.
Acelaşi lucru s-a întâmplat, tot pe scenă, între Jessica Biel şi Sarah Silverman, Carmen Elektra şi Paris Hilton. La 17 ani, Miley Cyrus s-a mulţumit să simuleze doar un sărut alături de una din dansatoare, gest care i-a atras critici din partea publicului.”

Sursa: Vedete lesbiene şi bisexuale : Vedete : Unica

Este interesant de stiut daca acest mod de viata influenteaza orientarea sexuala a femeii. Atata vreme cat o femeie este independenta si castiga bine si, dupa cum zic unii, „casatoria este o loterie cu prea putine lozuri castigatoare”, deci chestiunea legata de insatisfactia in cuplu (am auzit ca se practica, mai nou, asa numitele „casatorii de proba”), pot, deci, toate acestea influenta sexualitatea, orientarea sexuala a persoanei respective? Pe de alta parte nu se pot trece cu vederea cazurile de dopaj, cum a fost cel al lui Whitney Houston ,deci vorbim de o cantareata celebra, de mare succes, sau de caderile psihice pe care le-a suferit Britney Spears… De unde se poate deduce ca nu intotdeauna succesul profesional, sa fi in top, cum se spune, concretizat prin multi bani si multi fani, e sinonim cu fericirea. Nu intotdeauna a conduce e sinonim cu fericirea…
Asistam oare la un alt mod de viata? Adica la un declin al vietii traditionale de familie? Un mod de viata in care omul cauta fericirea altcumva? Nu ar fi de mirare daca ne gandim ca aceasta epoca, pe care o traim, este total diferita de ceea ce era in trecut. Explozia aceasta a descoperirilor stiintifice influenteaza, fara indoaiala, viata omului. Pe de o parte o face mai usoara, ii ofera mult mai multe informatii si surse de informatii iar internetul e doar un singur exemplu, deschide calea socializarii mondiale, ca sa zic asa, poti lua legatura mai usor cu foarte multi oameni pe care nici nu-i cunosti, contactul intre diverse culturi este liber. Pe de alta parte, referitor la femeie, posibilitatea acesteia de a se emancipa este mult mai mare decat in trecut. Spun posibilitatea si nu cred ca gresesc daca zic asa. Interesant este de citit despre Miley Cyrus
care deja la 18 ani impliniti are un mare succes – aici premiile pe care le-a luat, dar si o viata personala controversata.
Este si acesta un mod de emancipare a femeii in aceasta epoca. De observat imbracamintea sumara, care expune femeia fara niciun fel de rezerve privirilor (fata de moda din sec. XIX…), apoi muzica galagioasa, strigata, libera, fara niciun fel de constrangeri, netinand seama de nimic parca, decat de propria-i libertate si vointa de actiune libera. In mod clar o astfel de atitudine dovedeste emancipare si vointa de afirmare, pentru femeie, la fel ca pentru un barbat. Demonstreaza pur si simplu o egalitate perfecta, daca putem zice asa, dincolo de orice norme sociale, cum ar zice Megan Fox.  Party in the USA cantat de Miley Cyrus a fost urmarit pe youtube de 183.146.716 persoane, lucru ce vorbeste despre succesul cantaretei.
Adevarul este ca emanciparea femeii este in curs de desfasurare si se va dezvolta si mai mult in viitor. Fenomenul a aparut cu mai mult timp in urma. Aparitia atator vedete feminine, care devin modele pentru tanara generatie, il confirma. Ruptura fata de traditional este inteleasa mai greu de o generatie care a crescut si a trait in spiritul traditionalului. Intelegem, poate, mai greu, pentru ca dezvoltarea societatii s-a produs foarte rapid, prea rapid poate. Nu ne-a lasat timp prea mult pentru ca sa ne obisnuim cu schimbarea aceasta. Femeia va tinde catre independenta deplina fata de barbat, deoarece doreste sa fie independenta, o scarbeste si dispretuieste esecul, indiferent de motivele acestuia. Va prefera, probabil, relatiile scurte, urmate de separari, chiar daca nu de divort. Pentru ca nicio relatie barbat-femeie nu este perfecta si, dupa cum spuneam, teama de esec o va face sa prefere separarea. Se vorbeste tot mai mult despre emanciparea femeii, dar nu se vorbeste atat de mult daca femeile sunt fericite cu adevarat si ce le-ar putea face fericite. Eu cred ca nu si cazul lui Briney Spears cred ca spune destul de multe in acest sens. Nu este vorba de imposibilitatea succesului – american dream, nu-i asa? – cat de posibilitatea cat se poate de reala a caderii psihice, asa cum cred ca a fost si cazul lui Whitney Houston.  O cadere brusca, care arata cat de vulnerabili suntem in ciuda banilor multi pe care ii avem, in ciuda stralucirii pe care ti-o da scena (chiar si scena vietii), in ciuda tuturor eforturilor noastre de luptatori… Iata de ce aceasta chestiune legata de emancparea femeii mi se pare destul de controversata…
Sunt doar cateva ganduri… Nu am pretentia ca pot, prin cateva ganduri exprimate aici, sa inchei intr-un mod exhaustiv subiectul acesta si nici nu am pretentia de a fi infailibil…

decembrie 30, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Din ciclul: Despre PSD. Memorii

Cosmin Gusa si-a scris memoriile… Amanunte picante, dupa cate putem afla din Gandul. Despre Geoana, despre Nastase, despre „Micul Titulescu”…

Din cartea de memorii a lui Cozmin Guşă: ora fatală de după “relaxarea” lui Geoană la Vântu. Cum l-a umilit Năstase pe Ponta ridicându-l în faţa clasei să-şi arate profilul

Voi cita din articol, dar recomand citirea integrala a acestuia.

„”Apropo de Mircea Geoană, cu toata prietenia mea pentru el, faptul că n-a explicat niciodată vizita la Sorin Ovidiu Vântu înainte cu o zi de dezbaterea finală, dublat de „scăparea” lui în a-mi comunica a doua zi că a fost filmat de către paparazzi pe tot drumul către Vântu, el observând acest lucru la un moment (deşi am stat împreună a doua zi vreo 7-8 ore, pregătind dezbaterea de seara cu Băsescu!!), mă face acum să vă sugerez să vă imaginaţi cele mai de necrezut scenarii legate de motivaţiile absconse ale lui Mircea Geoană”.

„Pentru istorie”, fostul strateg al lui Geoană furnizează „un amănunt important”: a doua zi, aflând despre vizita lui Geoană la Vântu în urma unui telefon primit de la un ziarist, l-a chemat pe candidat de urgenţă la Parlament să pregătească un răspuns în ipoteza foarte plauzibilă în care Traian Băsescu l-ar fi atacat pe acestă temă:

„În jurul orelor 16.00, i-am solicitat lui Mircea Geoană să vină la Parlament, locul dezbaterii finale a candidaţilor, cu o oră înainte, respectiv la orele 18.00, pentru a putea discuta reacţia la potenţialul atac al lui Băsescu pe această temă; deşi era foarte important (vital, după cum s-a dovedit), Geoană a venit la 18.59(!!!), intrând direct în dezbatere, spre disperarea unora dintre noi, printre care şi Victor Ponta. Sfaturile pe care i le-am mai dat la pauza confruntării, au fost tardive, şi imi părea oricum că trec pe lângă el. Cel puţin ciudat, veţi gândi…Dacă nu chiar monstruos, adaug eu””

Mircea Geoana 01

Image via Wikipedia

Stau si ma intreb: sa fie oare altul misterul …?  Stia oare Geoana ca va pierde? Voi ce parere aveti..?

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Năstase şi micul Titulescu: „Obedienţa de slugă a „neoliderului” Ponta”

Guşă îşi aminteşte şi episodul în care Adrian Năstase l-a adus în politică pe actualul şef al PSD, Victor Ponta: „Apropo de promovări de politicieni în prim plan, rememorez şi episodul jenant prin care Adrian Năstase l-a prezentat public pe Victor Ponta în 2002, prin titulatura ironică de „micul Titulescu”, comparaţie care nu se baza decât pe profilul fizic al lui Ponta, vrând în acest fel să-l umilească din start. Şi pentru că nu i s-a părut destul de elocventă prezentarea verbală, în faţa unei săli pline cu lideri politici şi jurnalisti, plus viitorii subordonaţi ai lui Victor de la TSD, i-a solicitat acestuia să se ridice în picioare, să se-ntoarca în profil, şi să se prezinte astfel sălii, ceea ce viitorul „lider” a executat fără comentarii! Ce spectacol jenant, ce mojicie din partea „reformatorului” Nastase, ce obedienţă de slugă a „neoliderului” Ponta, ce reformă a clasei politice…””

Adrian Năstase

Image via Wikipedia

Observati cat de frumos ii zice : „neoliderul”, extraordinar 🙂 .

Sigur, Ponta este de foarte curand liderul unuia din cele mai importante partide din Romania, poate cel mai important. Poate ca nici nu s-a asteptat la asa ceva. Venirea lui in fruntea PSD mi s-a parut destul de.. brusca.. cum sa zic… Sper sa-i fie de bun augur.  Eu inteleg ca un om tanar are nevoie de modele, de mentori, ca sa zic asa. Insa cel mai important lucru mi se pare sa fi tu insuti. Si nu sa copiezi nu stiu ce model: Adrian Nastase, Ion Iliescu, Fidel Castro sau Che Guevara, etc. Iar ceea ce ii mai trebuie unui lider politic de anvergura este, dupa parerea mea, multa, foarte multa lectura. Viziunea politica nu se poate forma altfel. Inclusiv intelegerea in profunzime a fenomenelor sociale, politice si economice precum si preocuparile contemporane (si nu numai) asupra acestora. Un om politic, cu atat mai mult un lider politic, trebuie sa fie un om modern. Si pentru asta trebuie sa aiba o gandire la scara mondiala. Nu orice om modern este si un om politic, asta e adevarat. Ponta preia niste modele, spre exemplu Che Guevara, si adopta un stil de discurs ca sa insufleteasca masele. Ceea ce nu stiu este daca cunoaste si originea unui astfel de tip de discurs si nu ma refer numai la discursul in sine, dar si la ideile continute acolo… Nu spun ca dl. Ponta nu ar fi un om citit, Doamne fereste.  Cu atat mai mult ar trebui sa se comporte ca atare, tocmai pentru ca eu cred ca avem nevoie, in Romania, mai mult de intelectuali de stanga, decat de ceguevaristi de ocazie sau de neofidelcastristi.

 

Problema intelectualului democrat de stanga mi se pare de o stringenta actualitate la noi si nu numai la noi. Neoliberalismul anilor ’90 a impus un tip de intelectual de dreapta in numele valorilor democratiei, ca si cum stanga nu ar putea avea intelectuali democrati. Lucru fals, desigur. Insa intelectualul se remarca nu numai prin idei, ci si prin tinuta si discurs. Cred ca trebuie precizat acest lucru. Insa revin la problema. Noi avem intelectuali de stanga? Sau avem asa zisi intelectuali, mediocrii adica, fosti comunisti, care nici comunismul nu l-au inteles prea bine si l-au luat cat se poate de usor atunci si acum, semn ca, defapt, nu le pasa? Nu avem pentru ca preocuparea, la noi, a fost acumularea primitiva de capital. Preocupare principala. Insa nu ne-am intrebat, spre exemplu, ce inseamna un administrator competent. Ce presupune acest lucru. Doar sa faci bani oricum? Poate din aceasta cauza si Romania arata, la ora actuala, asa cum arata. Dar nu e vorba numai de Romania… Insuccesul stangii in ultima vreme in Europa cred ca s-a datorat si faptului ca au fost prea putini intelectuali de stanga, intelectuali autentici (observati ca nu spun oameni de stanga autentici) care sa promoveze ideile stangii intr-un mod modern, adaptat sec. XXI, conform cu aspiratiile omului acestui secol, tinand cont de dezvoltarea tehnologica extraordinara de pe planeta. Si avand o viziune de ansamblu, planetara, asupra problemelor economice. Pentru ca problema globala, s-o numim asa, este ca sunt foarte putine tari bogate in comparatie cu foarte multe tari sarace. Asta e defapt problema. Intr-un context cu totul nou, care nu a fost explorat in profunzime inca. Stanga, pe plan European, a fost „pusa la colt” odata cu prabusirea comunismului. In felul acesta s-a creat un gol imens, umplut de neoliberalism, dar si aceasta umplere a avut, inca de la inceput, un defect… Jacques Derrida a fost printre putinii intelectuali din Occidentul animat de ideile dreptei neoliberale care s-a aplecat cu mult mai multa profunzime aspura lui Marx. Iata ce ne spune Wikipedia:

„Dintre lucrările sale sunt de reținut cele trei lucrări publicate în 1967, la debutul său – L`ecriture et la différence (Scriitura și diferența), De la grammatologie (Despre gramatologie) și La Voix et le phénomène (Vocea și fenomenul). Lucrul despre care se vorbește mai puțin este însă preocuparea sa spre Marx, (cel puțin) din ultimul lui deceniu de viață, situîndu-se astfel printre puținii gînditori contemporani care n-au subscris la noul val de respingere în bloc a operei celui la care au facut apel – mai mult sau mai puțin întemeiat – toate mișcările și statele comuniste:

„Că vor sau nu, că știu sau nu, toți oamenii de pe întreg pamîntul sînt astăzi, într-o anumită măsură, moștenitori ai lui Marx și ai marxismului…Nu există niciun precedent al unui astfel de eveniment. În întreaga istorie a omenirii…un astfel de eveniment (să repetăm: acela al unui discurs de formă filozofico-științifică care caută a se rupe de mit, de religie și de mistica naționalistă) deci acest eveniment s-a legat, pentru prima oară și în mod inseparabil, de niște forme mondiale de organizare socială (un partid cu vocație universală, o mișcare muncitorească, respectiv o confederație de state). Toate acestea propunînd un nou concept de om, de societate, de economie, de națiune – și mai multe concepte privitoare la stat și la dispariția acestuia.” („Spectrele lui Marx”, Editura Polirom 1999, pag. 143-144)”

Este de observat ca spune : „ca vor sa nu, ca stiu sau nu…”. Despre comunism s-a vorbit, dupa Revolutie, in termeni defaimatori (nu sustin ca ar fi fost bun comunismul; defapt s-a vorbit doar in termeni de bun sau rau, adica nu a fost bun, deci a fost rau, vrand parca sa inclesteze gandirea umana intr-o logica binara a dualitatii bine – rau in care ceea ce e bun e bun, adica nu e rau, adica p – non p, lucru cunoscut dealtfel. Dar de ce s-a procedat asa?) fara ca sa se observe faptul ca acest comunsim a fost cel mai mare experiment social la scara planetara. Peste un astfel de lucru nu poti sa treci foarte usor. Este evident ca daca comunismul nu a fost bun, daca admitem lucrul acesta, sau daca a fost o idee buna, dar gresit aplicata, atunci sarcina stangii europene este sa se redefineasca doctrinar, lucru care nu s-a prea facut pana acum. Insa dreptatea sociala, echitatea, ideea egalitatii insasi nu pot fi ignorate la nesfarsit. Decalajele mari de dezvoltare creeaza, dupa cum se vede, probleme foarte mari in Europa. Este, desigur, cazul emigrantilor din Est. Dar, pe de alta parte, sa ne uitam la situatia, fara precedent as zice, a Greciei, care pune in pericol euro!! Chestiunea gresita a fost ca s-a considerat egalitatea ca fiind ceva de sorginte comunista. Un concept comunist prin excelenta. Deci, comunismul fiind rau, atunci si ideea de egalitate este una rea. Fiind una rea, atunci aceasta idee trebuie respinsa. In numele progresului, in numele dezvoltarii. Si iata ca numai la progres si la dezvoltare nu a condus o asemenea teorie. Dimpotriva. A reusit doar sa gadile orgoliul, de ce nu snobismul, de propietar al omului, adica de  propietar prosper, sa retinem cuvantul prosper. Si numai la prosperitate nu a condus. Vezi grevele si manifestatiile din Franta. Iar stanga este slabita pentru ca potentialul ei intelectual a fost pe nedrept respins. In numele profitului care duce la prosperitate, nu? Numai ca profitul s-a numit, pana la urma, deficit si datorie publica imensa… Si someri cu duiumul… Pentru ca nici SUA si nici UE nu au vrut sa inteleaga ca egalitatea sta, defapt , la baza lor. Desi exista oameni foarte bogati si acolo si acolo, dar totusi… Proasta intelegere a acestui concept de egalitate nu poate sa duca la ceva bun, nicidecum la o viata normala. Ci la tensiuni pe planeta. Si la o slabire a Europei cat si a Americii. Americanii au ignorat inca demult acest lucru, temandu-se de comunism. Europa s-a luat dupa SUA.. Si acum… Iata de ce, dupa parerea mea, trebuie (re)gandita problema egalitatii. O problema deosebit de importanta pentru Romania, care doreste sa ajunga din urma statele dezvoltate ale Europei. O problema centrala pentru Europa, daca doreste sa fie puternica, o forta incununata de frumusete.  Si o problema deosebit de importanta pentru intregul mapamond, daca stam sa ne gandim la globalizare.

octombrie 18, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu