Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Doua articole la o diferenta in timp de patru ani…

… perioada in care nu s-au mai facut deloc privatizari, ci au fost doar trei tentative ratate: Oltchim, CFR Marfa si Posta Romana (in conditiile in care, in Romania, exista servicii private bune de curierat rapid!).

Andreea Paul

ÎNTREBAREA CHEIE: Ce s-a întâmplat cu cele 15 miliarde euro cu care Ponta a crescut datoria guvernamentală în timpul mandatului său?

Se arata ca:

ÎNTREBAREA CHEIE: Ce s-a întâmplat cu cele 15 miliarde euro cu care Ponta a crescut datoria guvernamentală în timpul mandatului său? Acesta reprezintă plusul de datorii de 790 de euro pe locuitor, angajate de actuala guvernare PSD. E mult, mult, mult peste plusul minor obținut de pensionari și bugetari la salarii în aceeași perioadă. 

Ați obținut vreunul această creștere a veniturilor de 790 de euro în buzunar? NU.

Aceștia sunt bani pe care toți românii îi vor plăti în anii care vin din taxele lor pentru rambursarea datoriilor angajate de către guvernul Ponta. Concret, datoria guvernamentală în anul 2014 a crescut la 59 mld euro, față de anul 2011 cu 44 mld euro, conform datelor oficiale publicate de Eurostat. În același timp investițiile publice sunt blocate și grav tăiate.

‘Reparațiile’ sociale cu care se laudă PSD înseamnă un plus de datorie de 790 de euro pentru fiecare român, fără să includ aici cele 40 de taxe noi și impozite majorate de către același guvern PSD, vărsați an de an de către români la vistieria Guvernului.”

si articolul din 2011…

Gandul

WHO’S WHO. LISTA COMPLETĂ a averilor directorilor de la companiile de stat despre care BĂSESCU spune că sunt BOIERII ECONOMIEI. Ei „gestionează” o gaură de 12,75 miliarde de euro. EXCLUSIV

Se arata, printre altele, ca:

„Cele 119 societăţi subordonate ministerelor Economiei şi Transporturilor (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) au produs o gaură în economia României de 12,75 miliarde de euro. Calculul gândul a rezultat prin scăderea creanţelor (sume de recuperat) din totalul datoriilor istorice, ambii indicatori reprezentând date oficiale. Această sumă creşte, anual, cu circa 500 de milioane de euro, sumă obţinută prin scăderea profiturilor obţinute de unele dintre companii din pierderile suferite de celelalte.

În aceste condiţii, firmele continuă să fie conduse politic. Majoritatea „managerilor” sunt membri PDL, foarte puţini fiind apolitici. Mulţi dintre directorii care conduc aceste societăţi falimentare (sau profitabile, dar cu un profit mult mai redus prin comparaţie cu ce s-ar putea obţine printr-un management eficient) au averi fabuloase, dobândite, în bună parte, în ultimii ani.

Şeful statului despre marii „boieri” ai economiei româneşti

Preşedintele Traian Băsescu i-a nominalizat, la finalul săptămânii trecute, pe marii „boieri” ai economiei româneşti, în persoana directorilor celor mai mari companii energetice locale, controlate de Ministerul Economiei, unde ministru este democrat- liberalul Ion Ariton. „Le menţionez public pentru că pierderile lor, arieratele lor sunt plătite de fiecare român. Şi de ce le plătim? Pentru că nişte domni manageri, bine instalaţi politic şi blagosloviţi politic, nu au niciun fel de apăsare, nici legată de arierate, nici legată de stocuri, nici legată de creşteri de personal, de fonduri de salarii. Ei sunt marii boieri ai economiei româneşti. Baronii economiei româneşti îi găsim, în primul rând, la regiile de stat”, a spus Băsescu. Conform ZF, complexurile energetice Turceni şi Rovinari nu au avut pierderi anul trecut, dar marjele lor de profit sunt extrem de scăzute, chiar mai mici de 1%.

Companiile subordonate Ministerului Transporturilor au pierderi mai mari decât cele subordonate Ministerului Economiei

Şeful statului nu a dat niciun exemplu dintre companiile administrate de Ministerul Transporturilor, condus de Anca Boagiu.

Din cele 119 instituţii (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) din subordinea Ministerului Economiei (MEC) şi a Ministerului Transporturilor (MT), 47 produc – au produs în 2009 – pierderi. Pe ministere, situaţia se prezintă astfel: 40 instituţii (din totalul de 96) de la MEC au pierderi; iar la MT, 7 societăţi din 23 au pierderi.

• Totalul datoriilor cumulate la cele 119 instituţii este (era, la 1 ianuarie 2010) de aproape 17 miliarde de euro (16,99747 mai exact). Pe ministere, situaţia se prezintă în următorul mod: 8.469,47 milioane de euro la MEC, respectiv 8.528 milioane de euro la Transporturi. Aşadar, cele 23 de instituţii de la Transporturi cumulează mai multe datorii decât cele 96 de la MEC.

• Totalul creanţelor este de 4.240,73 milioane euro. Instituţiile subordonate MEC au de adunat 2.391,33 milioane, cele de la Transporturi 1.849,4. Dacă scădem creanţele din cifra datoriilor, rămâne o GAURĂ de peste 12,75 miliarde de euro.

• Pierderile cumulate din 2009 sunt de 1,083 miliarde de euro: 490,52 milioane de euro la MEC, 592,52 milioane euro la MT. Totalul profiturilor din 2009 este de 0,64 miliarde de euro – 595,77 milioane la MEC, 44,7 milioane la MT. Aşadar, instituţiile subordonate MEC sunt mult mai profitabile decât cele subordonate MT. Dacă scădem profiturile din pierderi, rămâne o GAURĂ (anuală) de 443 milioane de euro, care se adaugă arieratelor.

Doar institutele de cercetare nu produc pierderi

Vestea bună este că majoritatea Institutelor de cercetare nu produc pierderi, iar pierderile sunt mici în cazul celor care produc pierderi.

Numărul de angajaţi din cele 119 instituţii este de 187.876: 106.411 la MEC, 81.465 la Transporturi.

• Cea mai problematică instituţie rămâne CFR SA, cu datorii de 4,5 miliarde de euro, pierderi anuale de 231 milioane de euro şi cu 26.830 de angajaţi (în pofida restructurărilor, pierderile s-au cifrat la 250 de milioane de euro în 2010, iar datoriile societăţii au crescut cu 33%, ajungând la 6 miliarde de euro).

Cum arată averile „boierilor” economiei româneşti

În aceste condiţii, firmele continuă să fie conduse politic – marea majoritate fiind membri PDL, foarte puţini fiind apolitici. Mulţi dintre directorii care conduc societăţi falimentare (sau profitabile, dar cu un profit mult mai redus prin comparaţie cu ce s-ar putea obţine printr-un management eficient) au averi fabuloase, dobândite, în bună parte, în ultimii ani.

De pildă, Florin Mârza, PDL, care l-a schimbat din funcţie, în luna martie, pe Constantin Ioaniţescu (numit cu doi ani în urmă, de Adriean Videanui) la conducerea Termoelectrica. Fost consilier local la Petroşani, fost consilier al lui Adriean Videanu în mandatul acestuia de ministru al Economiei, Mârza are 3 terenuri cu suprafaţă de 6.400 mp în intravilan (Petroşani), 2 apartamente, 2 case, o casă de vacanţă, bijuterii de 750.000 euro, 54.000 de euro în conturi, credite de 130.000 euro.

Dar averea lui Florin Mârza păleşte prin comparaţie cu a directorului Hidroelectrica. Constantin Trihenea, PDL, fost prefect de Sibiu. Acesta are terenuri de 3,83 hectare (2,83 în intravilan) la Sibiu, un apartament, două case şi patru spaţii comerciale, bijuterii de 10.000 de euro, 350.000 de euro în conturi, portofoliul BVB de 38.000 de euro, acţiuni la trei societăţi comerciale evaluate (acţiunile) la 230.000 de euro, împrumuturi acordate de 400.000 de euro, dividende încasate de 100.000 de euro, contract cu Primăria Poplaca prin firma sa Conelt, în 2007 (când era prefect), de peste un milion de euro, contract cu Primăria Şeica Mare, tot prin firma sa Conelt, tot în 2007, în sumă de 400.000 de euro, alte contracte, încheiate cu autorităţi locale, cu Electrica Serv, Transelectrica, Spitalul Judeţean Sibiu, Universitatea Lucian Blaga Sibiu, în sumă de 350.000 de euro, în anii 2009-2010.

Privatizarea managementului în companiile de stat

Traian Băsescu a precizat că îmbunătăţirea managementului în regiile şi în societăţile de stat este prioritatea zero a anului 2011 şi că în cel mai scurt timp acestea vor fi trecute din punctul de vedere al raportării bilanţului la Ministerul de Finanţe. Dar privatizarea managementului în companiile de stat este o idee reluată de mulţi politicieni, de-a lungul timpului, fără a se fi concretizat.
Chiar Ministerul Economiei a anunţat că va demara în aprilie procedurile pentru privatizarea managementului la circa un sfert din societăţile la care deţine pachete majoritare de acţiuni. Nu doar că procedurile nu au demarat la termenul anunţat, dar biroul de presă al MEC nu a putut da niciun răspuns la solicitarea gândul de a fi măcar nominalizate societăţile la care managementul ar urma să fie privatizat.

În tabelele de mai jos este prezentată situaţia economică a societăţilor despre care am vorbit mai sus, precum şi date relevante despre directorii acestora.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Daca facem o simpla operatie de scadere: 15-12,75=2,25 miliarde euro: deci cam atat ar fi „reparatiile sociale”. Mi se pare plauzibil sa presupunem ca restul pana la 15 miliarde trebuie sa finanteze deficitul creat de neperformanta intreprinderilor de stat… Acestea sunt costurile lipsei de reforma. Si ceea ce e trist de remarcat este ca acesti bani acopera, de fapt, de ani de zile niste pierderi, in loc sa fie investiti de catre stat. De aceea, asa cum spune Andreea Paul: „În același timp investițiile publice sunt blocate și grav tăiate”. Statul roman pierde enorm, nu atat din cauza „reparatiilor sociale”, cat din finantarea acestor gauri realizate de intreprinderile de stat cu pierderi. Ciudat este ca, in aceasta situatie, solutia privatizarii lor pare a fi abandonata. Din ratiuni de protectie sociala mascata? Dar poate ca in felul asta, prin privatizare, unele intreprideri s-ar putea redresa… Si ar veni si mai multi bani la buget, pe langa economiile pe care le-ar face statul. Eu stau si ma intreb cum e posibil ca de ani de zile Romania sa duca o politica paguboasa, caci e clar ca asemenea pierderi uriase, cum sunt cele calculate de Gandul, sunt anterioare lui 2011. Caci pagubitii sunt in primul rand cetatenii, sectorul privat. Este uluitor cum statul a permis cu buna stiinta, de ani de zile, o asemenea ineficienta crasa la aceste 119 intreprinderi de stat, si o mai permite in continuare, din care:

„Din cele 119 instituţii (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) din subordinea Ministerului Economiei (MEC) şi a Ministerului Transporturilor (MT), 47 produc – au produs în 2009 – pierderi. Pe ministere, situaţia se prezintă astfel: 40 instituţii (din totalul de 96) de la MEC au pierderi; iar la MT, 7 societăţi din 23 au pierderi.

As dori sa va solutii la aceste probleme din partea decidentilor nostri politici!

iulie 20, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 15 comentarii

Despre competitivitatea economica

Spuneam aici in felul urmator:

„La intrebarea din titlu, lasand la o parte chestiunile politice si de orgoliu, se mai poate raspunde ca suntem insuficient de competitivi si din aceasta cauza nici nu putem sa atragem mai multe fonduri si nici sa absorbim mai mult din cele alocate.

Va propun sa cititi urmatoarele doua articole ale D-lui. Victor Ponta:

Despre negociere si negociatori

si

Al doilea val al crizei in UE

Ideea este urmatoarea: Romania a avut anul trecut o crestere economica de 0,2%, mica ce-i drept, dar a avut crestere! Alte tari europene, inclusiv UE 27 sau Zona Euro, au inregistrat scaderi economice! Spre exemplu: Cehia (-1,7), Ungaria (-2,8), Portugalia (-3,8). Cu toate acestea fondurile de coeziune alocate Romaniei sunt mai mici decat cele alocate unor tari europene cu o populatie mai mica decat a Romaniei: Cehia, Ungaria, Slovacia, Portugalia, Lituania, Croatia, calculat in euro/locuitor. Dl. Ponta spune asa:

„Ce pacat ca fondurile de coeziune pentru Romania nu au fost negociate de catre Prim Ministrul Cehiei, Ungariei, Portugaliei, Slovaciei, Poloniei, Lituaniei sau Croatiei!”

Dar sa vedem cum se reflecta problema aceasta a competitivitatii in presa noastra. Iata doua articole aparute la un interval de doi ani:

Adevarul

România, sub Muntenegru după competitivitatea economică

Articolul este datat 5 septembrie 2012 si arata ca:

România a coborât în acest an cu o poziţie, până pe locul 78 din 144 de ţări, într-un top privind competitivitatea economică realizat de Forumul Economic Mondial (World Economic Forum), şi ocupă penultimul loc în UE, devansând numai Grecia.

Competitivtatea economiei româneşti este surclasată atât de ţările vecine Ungaria, Bulgaria şi Ucraina, cât şi de Vietnam, Georgia, Maroc, Columbia, Rusia, Iran, Ruanda, Peru, India, Kazahstan, Azerbaijan şi Turcia.

România este urmată în top de Botswana, pe locul 79, iar state precum Muntenegru, Sri Lanka, Filipine sau Panama devansează economia românească după criteriile competitivităţii.

Dintre statele UE, singurul situat sub România în top este Grecia, o economie care a pierdut circa 20% din PIB după cinci ani de recesiune, devastată de criza datoriilor de stat.

În zona Europei Centrale şi de Est, cea mai bine plasată este Austria (16), urmată de Cehia (39), Polonia (41), Lituania (45), Letonia (55), Slovenia (56), Ungaria (60), Bulgaria (62), Rusia (67) şi Slovacia (71).

Economia românească stă cel mai bine la capitolul eficienţă, pe locul 64 în lume, şi cel mai prost în ceea ce priveşte inovaţia – poziţia 106, potrivit Indicelui Global al Competitivităţii ediţia 2012-2013, publicat miercuri de WEF.

Criteriile privind eficienţa se referă la accesul la educaţie şi calificare, eficienţa pieţei de consum şi a pieţei muncii, gradul de dezvoltare a pieţei financiare, gradul de tehnologizare a economiei, dar şi mărimea pieţei interne.

Capitolul inovaţie se referă atât la aspectul implicit al inovaţiilor aduse de economia locală, cât şi la „gradul de sofisticare” a mediului de afaceri.

În privinţa cerinţelor de bază ale unei economii de piaţă, precum gradul de dezvoltare instituţională, infrastructura, mediul macroeconomic şi accesul la servicii de sănătate şi educaţie primară, România se plasează pe locul 90 în lume, potrivit raportului.

Cea mai competitivă economie din lume este Elveţia, urmată de Singapore, Finlanda, Suedia, Olanda, Germania, Statele Unite, Marea Britanie, Hong Kong şi Japonia, potrivit raportului WEF.

Franţa se găseşte pe locul 21, Canada pe 14, urmată de Norvegia şi Austria, China pe 29, Spania pe 36, iar Italia pe 42.” (subl. mea)

Romania Libera

România, pe penultimul loc în UE la competitivitatea economică

Acest articol este din 9 mai 2010 si arata ca:

România a coborât o poziţie şi se află în acest an pe penultimul loc în Uniunea Europeană în privinţa competitivităţii economice, devansând doar Bulgaria în clasamentul realizat de World Economic Forum (WEF) şi condus de Suedia, potrivit Mediafax.

În 2008, România se afla pe locul 25. Potrivit studiului, mai multe ţări care au aderat la Uniune în 2004, precum Estonia, Slovenia şi Cehia, au devansat multe dintre statele membre mai vechi, ceea ce implică faptul că sunt mai aproape de respectarea obiectivelor Tratatului de la Lisabona.

Între posibilele noi state membre, Croaţia şi Muntenegru au devansat ţările cele mai slab plasate, respectiv Polonia, Italia, România şi Bulgaria, în timp ce Turcia şi Macedonia au performanţe mai bune decât statul bulgar.

Pe primele poziţii ale topului se află Suedia, Finlanda, Danemarca, Olanda şi Luxemburg. Germania este pe locul 6, Franţa pe 8, Marea Britanie pe 9, în timp ce Spania se află pe poziţia 18, iar Italia abia pe 25.

Între ţările din estul şi centrul Europei, cel mai bine plasată este Estonia, pe locul 12, urmată de Slovenia pe 14 şi Cehia pe poziţia 15. Ungaria este pe locul 21, iar Polonia pe 24.

La realizarea clasamentului, WEF a evaluat opt criterii incluse în tratatul de la Lisabona, precum crearea unei societăţi informaţionale, dezvoltarea unui spaţiu european pentru inovaţii, cercetare şi dezvoltare, finalizarea procesului de creare a pieţei unice şi construirea unor reţele industriale.

Restul criteriilor sunt crearea unor servicii financiare eficiente, îmbunătăţirea mediului antreprenorial, îmbunătăţirea incluziunii sociale şi respectiv a dezvoltării sustenabile. Analiza a fost realizată în baza datelor statistice disponibile public, precum şi a sondajelor efectuate de WEF.” (subl. mea)

De observat ca acest clasament a fost facut si in 2010 si in 2012 de acelasi Forumul Economic Mondial (World Economic Forum). Dar sa vedem ce spune chiar World Economic Forum. Iata rapoartele privind competitivitatea globala (pdf): 2009-2010, 2010-2011, 2011-2012 si 2012-2013. Sa le luam pe rand:

– in perioada 2009-2010 rank-ul Romaniei era 64;

– in perioada 2010-2011, rank-ul Romaniei era 67;

– in perioada 2011-2012, rank-ul Romaniei era 77;

– in perioada 2012-2013, rank-ul este 78.

Privind rezultatele avem parte de o iluminare brusca: sub guvernarile Boc/Basescu rank-ul Romaniei a scazut!! Este adevarat ca a fost si criza economica la mijloc, dar numai uitati-va cat am dat noi inapoi in acest clasament competitivitatii globale: de pe locul 64 (2009-2010) pe locul 78 (2012-2013). In perioada 2009-2010 Romania reusise totusi un plus de competitivitate fata de perioada precedenta, 2008-2009, cand s-a situat pe locul 68. Dupa care am inceput sa dam inapoi foarte mult. Sa facem o comparatie cu o alta tara europeana… sa zicem Cehia. Tara aceasta se afla pe locul 31 in perioada 2009-2010 si acum (2012-2013) se afla pe locul 39. Sa mai vedem o tara, sa zicem Ungaria, care in perioada 2009-2010 era pe locul 58 iar acum (2012-2013) se afla pe locul 60! Pierderile de competitivitate pe care le-a inregistrat Romania in perioada 2009-2012 sunt naucitoare! Se impune o analiza serioasa asupra acestui aspect. De observat ca cea mai mare cadere a fost in perioada 2010-2012. Acum s-a mai atentuat, dar nu am reusit inca sa progresam.

Foarte slab!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

februarie 20, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

Organizarea administrativa a tarii. Despre viziunea D-lui Basescu exprimata la TVR si altele…

Am scris si aici despre felul in care Presedintele vede problema organizarii administrative a teritoriului tarii. Traian Basescu a afirmat:

“Ţara, aşa cum este organizată, nu poate stimula dezvoltarea. Avem decizii pe suprafeţe mult prea mici, mă refer la judeţe, şi avem decizii extrem de greu de negociat. Interesul unui judeţ ca un drum să fie de la sud la nord, iar judeţul următor vrea unul de la est, la vest, că pe acolo, pe Valea Trotuşului, sunt primarii lui. Va trebui să reorganizăm administrativ ţara pentru a permite investiţiilor să se deruleze”

Trebuie facuta precizarea ca si inainte de cel de-al doilea razboi mondial organizarea administrativ teritoriala a tarii era cea cu judete, nu regiuni. La noi a existat in vremea comunismului o organziare pe regiuni, dar la care s-a renuntat ulterior. Mai mult, dupa asta, un judet mare cum era judetul Ilfov a fost fragmentat, asa incat a rezultat Sectorul Agricol Ilfov, acum judetul Ilfov, judetul Giurgiu, iar cealalta parte a judetului a fost preluata de judetele Ialomita si Calarasi (Judetul Ialomita, care era si el un judet mare, cu suprafata intainsa a fost fragmentat in judetul Ialomita si Calarasi). Despre impartirea teritoriala a teritoriului  – aici. De remarcat ca impartirea pe judete are o traditie indelungata. Iata ce ne spune Wikipedia in acest sens:

„Împărțirea României în județe este atestată documentar la 8 ianuarie1392, când domnitorul Mircea cel Bătrân printr-un hrisov numește „ținutul Vâlcii” județ. Astfel, județul Vâlcea este primul județ atestat documentar de pe teritoriul actual al României.[20] Ultima reformă administrativ-teritorială majoră din România a avut loc în anul 1968[21] când s-a trecut de la împărțirea pe regiuni și raioane la reîmpărțirea pe județe, desființată de autoritățile comuniste după 1948.”

Deci prin traditie impartirea administrativa a Romaniei a fost pe judete, nu pe regiuni. De altfel chiar si in vremea regimului comunist s-a renuntat la abordarea regionala. Ar fi interesant, si cu ocazia asta fac o sugestie, sa citim pe Wikipedia o istorie a impratirii administrativ teritoriale la tarii noastre. Dar interesant este ca dupa renuntarea la regiuni si raioane, unele judete mari, cum era judetul Ilfov, s-au fragmentat mai mult. Este interesant de citit despre raion. Pe vremea comunismului, abordarea regionala si raionala era de inspiratie sovietica. Insa dupa cum putem citi in Wikipedia:

„De obicei, raioanele au organe de conducere cu un anumit grad de autonomie, alese prin vot popularsoviet raional (raisoviet) – cu un şef al administraţiei locale, care este uneori ales, alteori numit.” (subl.mea)

Cert este ca la noi o asemenea abordare, o asemenea impartire teritoriala, bazata pe regiuni si raioane nu a tinut, nu a mers, cum se spune in popor. Se vede foarte clar din traditii vechi de sute de ani (si poate chiar si mai mult. cine stie?…)  ca impartirea administrativ teritoriala a Romaniei este pe judete si nu altfel. Pentru ca asa e Romania. Orice incercare de a imparti altfel teritoriul a esuat, chiar si in vremuri totalitare! Si atunci intrebarea care se pune este: de ce ar avea succes o impartire teritoriala in euroregiuni? Adica o revenire la abordarea regionala, dar sub o alta forma, in haine noi, europene. Istoria si traditia indelungata a tarii noastre ma face sa fiu extrem de sceptic fata de faptul ca o astfel de impartire teritoriala, alta decat judetele, cum ar fi euroregiunile, ar putea subzista prea mult sau ca ar avea succes.

Dar declaratia Presedintelui mai contine o idee, si anume: „Interesul unui judeţ ca un drum să fie de la sud la nord, iar judeţul următor vrea unul de la est, la vest, că pe acolo, pe Valea Trotuşului, sunt primarii lui. Va trebui să reorganizăm administrativ ţara pentru a permite investiţiilor să se deruleze.”. Insa ce ar garanta ca acest fel de a privi lucrurile nu va ramane in picioare si in cazul euroregiunilor? Intrebarea se pune, cred eu, pentru ca nu e deloc foarte clar ca daca se vor crea euroregiuni, felul asta de a privi lucrurile, bazat pe interese locale – „că pe acolo, pe Valea Trotuşului, sunt primarii lui „, nu va persista in continuare. De remarcat ca Basescu se refera doar la drumuri, de parca numai drumuri ar trebui sa se faca in tara asta. Eu as zice ca ar trebui cu totii sa punem mana pe o carte de drumuri, pe un manual, cine stie, poate iese de un loc de munca! Dar chiar si asa, primul lucru la care m-am gandit, ascultandu-l pe Presedinte si, apoi, citind declaratia, este: cine stabileste, in tara aceasta a noastra, prioritatile? Altminteri intotdeauna se va pune intrebarea: dar de ce drumul nu a fost facut de la est la vest, ci a fost facut de la nord la sud? De ce pe Valea Trotusului si si nu pe Valea Izei? De ce leaga localitatile A si B si nu leaga localitatile C si D? Eu stau si ma intreb: mai stabileste cineva prioritati? Caci, din ceea ce spune Basescu, dupa parerea mea, rezulta urmatorul lucru: tara nu e prost impartita din punct de vedere administrativ, e prost condusa! O conducere care nu are capacitatea de a stabili prioritati este, dupa parerea mea, o conducere proasta. Este evident faptul ca nu se pot moderniza toate drumurile din Romania deodata. Toate deodata. Pentru ca nu sunt bani pentru asta, apoi reteaua de drumuri nationale si judetene (ca sa le luam doar pe acestea) este foarte vasta (sunt zeci de mii de kilometrii. Numai drumurile nationale numara in total vreo 16.000 km!!). Si atunci trebuie stabilite prioritati, la nivel national, ca sa vedem de unde incepem. Eu nu spun ca nu ar fi bine ca toate deodata sa poata fi modernizate, dar haideti, va rog, sa fim realisti! O asemena opera, si nu e o exagerare ca spun asa, nu se poate realiza cat ai bate din palme. Corect. Dar lipsa unor prioritati clare si a unui plan de dezvoltare in acest sens nu pot sa conduca decat la „decizii extrem de greu de negociat” si la blocarea, pana la urma a investitiilor. Un asemenea lucru, atat de important pentru dezvoltarea tarii, nu se negociaza, sau se negociaza, daca doriti, intr-o mai mica masura. El se stabileste. Iar ministerul de resort, ca de aia e minister, ar trebui sa stabileasca acest plan de dezvoltare care sa fie asumat de intreaga clasa politica. Pai ori realizam ceva, ca se tot zice ca nu avem realizari, ca nu creste PIB-ul, ori stam sa negociem cand si unde nu trebuie. Dezvoltarea tarii eu cred ca trebuie realizata, nu negociata. Cu tot respectul fata de primari, dar dezvoltarea tarii asa trebuie sa se realizeze – „că pe acolo, pe Valea Trotuşului, sunt primarii lui „? In functie de interese locale, de interesele electorale ale partidului ajuns la putere, in functie de interesele firmelor de partid? Pai daca e asa, dupa o vorba a lui Victor Ponta, eu ma duc singur la spitalul de nebuni sau emigrez definitiv! Treaba cum vine? Nu vine, oare, cam asa: daca partidul X, ajuns la putere, a obtinut voturi in, sa zicem, Oltenia si Moldova, pai hai sa canalizam toata dezvoltarea pe Oltenia si Moldova, unde sunt interesele electorale ale partidului X, iar restul tarii e lasat de izbeliste! Asta ca sa dau o intrebare de exemplu, ca sa zic asa. Este clar ca asa nu merge si nu va putea sa mearga vreodata. Ci trebuie sa existe o abordare rationala, un plan de dezvoltare al tarii, asumat de intreaga clasa politica si pus in aplicare de catre Stat, adica de conducere prin stabilire de prioritati la nivel national! Ca ne tot miram ca atragem doar 2% din fondurile europene! Ne miram dar nu facem nimic, eu asta vad.

Despre managementul privat si privatizare

Se tot discuta zilele acestea despre acest subiect. Privatizarea, la noi, este privita cu teama de catre populatie, din pricina disponibilizarilor, dar si cu scepticism si cu repulsie, din pricina privatizarilor infructuoase. Evident, e vorba de societatile de stat cu pierderi, care genereaza pierderi mari, de ani de zile. Iar problema nu a fost rezolvata de ani de zile. Despre cum a fost reflectat in presa fenomenul acesta si despre logica FMI am scris aici si aici. Dupa parerea mea, o privatizarea facuta corect, nefraudulos, poate fi benefica tarii. „Gaura” datorata pierderilor e foarte mare pentru tara noastra si, din cate inteleg, dupa cum afirma si reprezentantii FMI, e o frana in dezvoltarea tarii. Cine acopera aceasta gaura? Statul, care nu are bani si se tot imprumuta de la FMI. Iar marirea datoriei externe este intr-adevar ingrijoratoare. Eu n-am sa fac glume pe seama celor de la stat, le inteleg drama: ei traiesc din banii contribuabililor si, mai cu seama, din cei ai FMI, de vreme ce veniturile la bugetul de stat sunt insuficiente, ca Boc asta ne-a bagat in cap. Care e solutia? Si, mai ales, ce inseamna la modul cat se poate de concret, o privatizare fructuoasa? Ca sa raspund la ultima intrebare… Eu stau si ma intreb cum ar fi fost uzinele Dacia daca nu ar fi venit Renault. Probabil ca ar fi devenit o ruina, precum Calanul. Eu ma gandesc cu groaza la asta. Ce ar fi devenit BRD fara Societe Generale? Ganditi-va la Bivolaru si la ce este acum aceasta mare banca, sub patronajul firmei franceze. Hai sa ne gandim cum a fost manageriata Calea Ferata de catre „geniul” combinatiilor penale Mihai Necolaiciuc, numit Director la CFR in anul 2000 de catre ministrul transporturilor de atunci, D-na Anca Boagiu, iar in Franta, ca sa dau un exemplu, se circula cu trenuri de foarte mare viteza! Noi ne tot chinuim sa facem o linie care sa permita o viteza superioara fara sa ne prea reuseasca mare lucru. Pierderile de la societatile de stat sunt o povara pentru Statul roman. Sa ne gandim la SIDEX Galati cum arata inainte de privatizare cu datorii astronomice (cifre cu atat de multe zerouri, ca nici nu le puteai citi sa vezi cat e suma), iar acum intreprinderea functioneaza, salvata de la un dezastru iminent. Si exemplele pot continua. Cum e mai bine? Pun si eu aceasta intrebare, si cred ca si-o pune fiecare, pentru nici presa, atat cea scrisa cat si cea audiovizuala, nici oamenii si partidele politice nu ne-au prea lamurit cine stie ce.  Si nici Presedintele. Vorbim deseori intr-un mod foarte nationalist, pentru ca ne iubim tara. Dar uitati-va aici cum arata SIDEX Galati inainte de privatizare, apropo de realizarile noastre:

„La momentul privatizării, compania producea pierderi de 1 milion de dolari pe zi, datorită căpuşării[1]. Dezcăpuşarea a adus combinatul la profit în doi ani după privatizare, fără ca proprietarul să facă investiţii semnificative[1]. Tranzacţiile bazate pe barter au fost eliminate complet, imediat după privatizare[2]. S-au creat relaţii de afaceri directe cu toţi marii consumatori de oţel din România, iar la nivel internaţional, compania a beneficiat de reţeaua grupului[2].”

Oameni buni, „producea pierderi de 1 milion de dolari pe zi„!!! Iar privatizarea, care a adus un nou proprietar, altul decat Statul Roman, a dezcapusat intreprinderea si a pus-o pe profit in 2 ani, fara investitii semnificative. Statul Roman nu a fost in stare sa faca dezcapusarea, a trebuit sa vina strainul s-o faca, sa puna intreprinderea pe picioare. Pentru ca Statul Roman a promovat si a lasat sa se desfasoare in voie hotia! Si ne intrebam de ce o ducem rau. Dar e bine asa, ca a venit cineva si a salvat aceasta intreprindere, chiar daca strain, daca noi nu am fost, nu suntem in stare. Pentru ca nu suntem in stare, din cate se vede. Si atunci care e calea corecta? Dar merita, cred eu, de citit despre ArcelorMittal Galati, fostul SIDEX, aici. Deci se vede foarte clar ca atunci cand au venit investitori straini seriosi, cand s-au facut privatizari nefrauduloase, corecte, toate acestea au fost cat se poate de benefice pentru tara. S-au pus intreprinderi pe picioare, cum se spune, s-au dezcapusat. Sa ne gandim la Dacia Renault care scoate pe piata noi modele de autoturisme, care a avut un succes la care nici nu te-ai fi gandit acum, pe timp de criza. Si stateam si ma gandeam la urmatorul lucru: iata ce inseamna sa stii sa conduci o intreprindere, ce inseamna sa stii, cu adevarat, sa faci afaceri, nu hotii si sa pagubesti un Stat complice.

De ce relatii proaste cu Franta?

Poate ca unii, citind acest subtitlu, ar putea sa banuiasca faptul ca am simpatii pro-franceze. Le voi spune ca sunt un admirator al culturii franceze, recunosc.  Insa nu despre acest lucru vroiam sa vorbesc aici. Insa, apropo de intrebare:

Iata o intrebare la care, atat Presedintele cat si Ministerul de Externe, ar trebui sa raspunda. Pentru ca este destul de evident ca relatiile noastre trec printr-o perioada de declin. Pacat. Parca nu mai functioneaza comunicarea cum trebuie, parca s-au racit cam prea mult relatiile… Cred ca acestea sunt lucruri pe care oricine le poate constata cu usurinta. Parerea mea este ca acest declin, de care vorbeam mai sus, trebuie stopat. Si trebuie ca relatiile noastre cu Franta sa fie relansate. In primul rand ne leaga o traditie si o prietenie de vreo 200 de ani. Or, nu poti sa dai cu piciorul la asa ceva si cred ca si francezii isi dau seama de asta. Eu cred ca Franta este un partener stabil si serios. Se vede lucrul acesta la Dacia Renault, la BRD-Societe Generale. Romania este o tara francofona, dar lucrul asta nu prea se vede, ca sa zic asa, nu prea se simte. Dar eu cred ca trebuie spus ca noi avem nevoie de ajutorul Frantei. Atat din punct de vedere economic, dar si din punct de vedere politic. Influenta Frantei pe plan european este mare, iar blocarea, din motive politice, a aderarii Romaniei la Spatiul Schengen este un exemplu in acest sens. Dupa parerea mea, tara noastra, actualmente, nu este in situatia de a nu avea nevoie de niciun ajutor, nici politic, nici economic. Iar ajutorul unei puteri europene, precum Franta, conteaza foarte mult. Nu fructificam cum trebuie indelungata traditie a relatiilor bune cu aceasta tara si nici calitatea de a face parte din randul tarilor francofone. Se spunea, spre exemplu, ca unul din motivele blocarii de catre Franta a accesului nostru la Schengen ar fi legat de niste contracte, licitatii care au nemultumit firmele frantuzesti. Dar de ce nu am fi noi mai isteti si nu am cauta sa intensificam relatiile noastre economice cu Franta, o tara dezvoltata si serioasa? Si imi pun aceste intrebari pentru ca, iarasi, nimeni nu explica foarte clar cum sta, de fapt, problema. Pai Franta a avut un rol mare in dezvoltarea economica a Romaniei inca de pe vremea comunismului. Uzinele Dacia Pitesti fabricau autoturisme cu patent Renault si in felul acesta Romania a ajuns sa fie producatoare de automobile! De ce n-am fructifica acum mult mai mult relatiile economice cu aceata tara? De ce nu le-am dezvolta si mai mult? Pentru ca e vorba de un adevarat paradox (istoric!): pe vremea comunismului, deci in timpuri totalitare, se putea iar acum, in vremuri de libertate si democratie – si cred ca perceptia generala este aceasta – se poate, dar mult mai putin. Ceva  nu e in regula… Si acest „ceva” este, in mod cert, in detrimentul nostru. Pe de alta parte eu stau si ma intreb care din Puterile europene sprijina fara echivoc, fara nicio retinere, integrarea tarii noastre in Spatiul Schengen? Si asta in contextul in care Romania indeplineste pe deplin conditiile tehnice de aderare. Cam care ar fi raspunsul la aceasta intrebare…? Pai, cam nici una.., nu? De aceea si spun ca Romania, dupa parerea mea, are nevoie de parteneri si prieteni puternici in UE, iar Franta ar putea fi unul dintre ei. Si in favoarea acestei afirmatii sta tocmai traditia prieteniei franco-romane, o traditie indelungata, cu consecinte benefice pentru Romania si pentru modernizarea Romaniei.

„Atotputernicul”

Basescu a zis ca toata lume crede ca e „atotputernic”. Mai sa fie! Insa iata ce comentariu a facut la declaratiile Presedintelui rus Dmitri Medvedev:

„- Tratăm declaraţiile preşedintelui Medvedev cu respect.

– Eu n-aş face o dramă din această afirmaţie. România şi-a asumat nişte obligaţii, elemente ale scutului antirachetă româno-american deocamdată – şi mai târziu va deveni un scut NATO – se vor amplasa. Ne vedem de interesul nostru naţional şi tratăm cu respect poziţia oricui

– Dacă este de luat în consideraţie o declaraţie, este cea a preşedintelui Medvedev şi trebuie tratată cu condescendenţa necesară unui şef de stat, a unei mari puteri nucleare. Ceea ce nu înseamnă că vreo clipă punem sub semnul întrebării aranjamentul nostru cu Washingtonul. Ceea ce înseamnă că domnului preşedinte Medvedev, la momentul potrivit, va trebui să-i dăm confortul că aceste instrumente militare nu vizează lovituri împotriva Federaţiei Ruse şi mai ales că – n-am niciun dubiu – domnul Medvedev este gata să dea şi dânsul României garanţii că nicio rachetă care există acum pe teritoriul Federaţiei Ruse nu va atinge vreodată teritoriul României

Dânsul (Dmitri Medvedev, n.red.) doreşte garanţii juridice. Sigur că şi România se întreabă : Oare noi avem vreo garanţie juridică? Constatăm că n-avem. Avem dreptul să discutăm subiectul.

Pai Medvedev a cerut garantii juridce Romaniei??! El a cerut garantii juridice NATO sau, mai degraba, Statelor Unite ale Americii! – aici:

Preşedintele Dmitri Medvedev a avertizat miercuri că Rusia ar putea renunţa la noul tratat de dezarmare nucleară semnat cu Statele Unite, cu riscul revenirii la Războiul Rece, în lipsa unui acord între cele două ţări cu privire la scutul american antirachetă, relatează AFP.

Dacă Statele Unite continuă să îşi dezvolte proiectul de scut antirachetă în Europa de Est, în pofida protestelor Rusiei, Moscova „va trebui să ia măsuri de retorsiune, lucru pe care preferă să îl evite”, a declarat Medvedev, într-o conferinţă de presă la Skolkovo, la periferia Moscovei.
„Ar putea fi vorba, în acest caz, de posibilitatea de a dezvolta potenţialul ofensiv al capacităţilor noastre nucleare. Va fi un scenariu foarte prost, care ne va face să revenim în epoca Războiului Rece”, a avertizat el.
Dmitri Medvedev a agitat, de asemnea, ameninţarea unei abandonări a tratatului ruso-american de dezarmare nucleară START, intrat în vigoare anul acesta, în ipoteza în care sistemul de apărare antirachetă în Europa va fi desfăşurat fără consultarea Rusiei.
Preşedintele rus a făcut aceste declaraţii în prima sa mare conferinţă de presă, transmisă de televiziunile ruseşti şi organizată la Centrul de inovare Skolkovo, de la periferia Moscovei.” (subl.mea)

Sa analizam raspunsul dat de Traian Basescu. In primul rand  intre Romania si Federatia Rusa nu exista o stare de beligeranta, se poate spune ca relatiile nu sunt proaste (nu spun ca ar fi cordiale). Ele se mentin, totusi, bune. Eu nu spun ca nu am avea „dreptul sa discutam subiectul”, pentru ca dreptul de a discuta un subiect il are oricine, cred. Problema este daca trebuia sa raspunda asa. Romania este o tara membra NATO si atunci raspunsul cel mai potrivit poate ca ar fi fost unul mai de graba neutru, spre exemplu: „Se va discuta problema in cadrul Aliantei Nord Atlantice” sau: „foarte probabil se va formula un raspuns in cadrul NATO”, adica nu noi trebuia sa raspundem la problema garantiilor ca scutul antiracheta nu e indreptat impotriva Rusiei, solicitand Rusiei garantii similare, simetrice. Pentru ca problema aceasta, a garantiilor sus amintite, nu ne viza pe noi in mod direct. Daca Basescu a formulat un raspuns in numele Aliantei Nord Atlantice, sa presupunem, atunci se pune intrebarea: de unde are aceasta calitate, ca sa dea raspunsuri in numele NATO? Insa Basescu vorbeste de garantiile pe care domnul „Medvedev este gata să dea şi dânsul României garanţii că nicio rachetă care există acum pe teritoriul Federaţiei Ruse nu va atinge vreodată teritoriul României”. Eu stau si ma intreb: Rusia a formulat o astfel de pretentie Romaniei, ca sa-i acorde Romania garantii ca scutul si nicio racheta NATO ce ar putea avea sediul pe teritoriul nostru nu vor fi indreptate impotriva Rusiei? In schimb Basescu formuleaza o astfel de cerere. Poate ca are dreptate, nu zic nu. Insa acest raspuns este, cel putin asa mi se pare, in felul sau, ciudat, straniu. Era sa spun ca acest raspuns a lui Basescu este o greseala, dar el contine o idee interesanta, originala si, poate, valoroasa! Aspectul asta nu trebuie neglijat. Fara indoiala ca este in favoarea Romaniei ca sa aiba garantii din partea Rusiei ca niciun „instrument militar„, nu e indreptat impotriva Romaniei, si reciproc: este in favoarea Rusiei sa aiba un confort din partea Romaniei tot in acest sens. O viziune foarte originala. Numai ca trebuie sa avem si puterea sa asiguram acest confort Rusiei, pentru ca si Rusia sa ni-l asigure noua, indeplinindu-ne totodata obligatiile care decurg din calitatea de tara membra NATO si din Parteneriatul pe care il avem cu Statele Unite. Pe de alta parte, eu cred ca ar trebui sa fim si prudenti in relatiile cu Rusia, in special in aspectele privitoare la scut, „instrumente militare„. Romania nu are bani sa cumpere avioane de lupta performante! Este adevarat ca securitatea noastra tine in cea mai mare masura de NATO. Dar Rusia, dupa cum a zis si Basescu, este o mare putere, si inca una nucleara! De aceea prudenta este necesara, iar o Rusie mai mai mereu iritata ar fi in interesul nostru? Pe de alta parte NATO sau Statele Unite nu au formulat un raspuns la cererea Rusiei. De ce? Bine, mai e timp. Dar acest raspuns abrupt al Presedintelui nu este unul ostil Rusiei, cum s-ar putea crede la o prima vedere. Si nici n-ar trebui sa deranjeze Rusia. Pentru ca el ar putea fi o mana intinsa Rusiei de catre Romania. Daca Rusia ar zice ca este de acord cu propunerea Romaniei, formulata de Presedintele Basescu? Nu ar fi, oare, mai castigata…?

mai 22, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Ultimul sondaj. Radiografia unui dezastru sau despre precaritate

Iata ce spune ultimul sondaj realizat de CURS:

Sondaj de opinie CURS – Martie 2011

Este dat comparativ si rezultatul sondajului din februarie 2010. Raspunsul ca Romania merge intr-o directie gresita inregistreaza o crestere de 11 procente fata de februarie 2010, ajungand la 88% !!

Fara indoiala ca este ingrijorator faptul ca cei care spun ca viata este mult mai proasta reprezinta 19% in prezent, fata de 9% acum un an. Mai mult decat atat: la intrebarea – Cum apreciaţi în prezent nivelul veniturilor din gospodaria dvs.? – procentul celor care spun ca „nu ne ajung nici pentru strictul necesar” (tineti-va bine, ca eu am ametit cand am citit asta!!) este de 37%, fata de 25% acum un an!!! Pai… ce poti intelege din asta? Daca „nu ne ajung nici pentru strictul necesar„… Deci veniturile din gospodarie „nu ajung nici pentru strictul necesar”… In conditiile acestea eu stau si ma intreb cum traiesc acesti oameni, daca veniturile din gospodarie nu ajung nici pentru strictul necesar? Si e vorba de 37% din cei cu varste de peste 18 ani. E o catastrofa greu de imaginat, daca lucrurile stau intr-adevar asa si spun asta pentru ca aproape nu-mi vine sa cred. De ce? Pai, ar trebui sa ne intrebam ce inseamna asta. Adica, daca intr-o familie sot si sotie ambii muncesc, luam acest caz, si nu le ajung veniturile nici pentru strictul necesar (mancarea, spre exemplu, este un strict necesar, ca fara omul nu poate trai. Cu o haina mai veche, chiar si uzata sau putin rupta mai poti merge, dar fara mancare…) ar fi doua posibilitati: sau acesti oameni fura, ca sa-si suplimenteze veniturile, sau se imprumuta (la banci, la parinti, la rude, la prieteni, etc). In orice caz, un asemenea procent ingrijorator trebuie sa fie luat in seama, pentru ca eu ma gandesc la cresterea infractionalitatii in cazul acesta, dar, mai ales, la deteriorarea starii de sanatate a populatiei. Si e de observat ca se refera la veniturile din gospodarie. Daca exista si alte posibilitati in afara celor enumerate de mine, le astept, va rog, a fi expuse aici pe blog. Putem vorbi, pur si simplu, de o arta a supravietuirii in asemenea conditii, daca la 37% din populatia majora veniturile din gospodarie nu ajung nici pentru strictul necesar. Eu stau si ma intreb ce fac cei care mai au si un copil, sa nu zic doi. In conditiile acestea mica coruptie infloreste. Mai bine spus intr-o asemenea tragedie!! Daca eu n-am inteles bine, iau in considerare si acest aspect, atunci, va rog, cititi la pagina 5 a documentului si, rog din nou, sa ma lamuriti si pe mine. Asta inseamna, daca am inteles bine, ca Romania este in conditii tragice de-a dreptul. Sa ne gandim numai la ce inseamna sa nu-ti ajunga venitul nici pentru strictul necesar si apoi sa ne gandim ce inseamna ca 37% din populatia activa sa raspunda in felul acesta.

Pesimisul social este in crestere: la intrebarea – În opinia dvs., când va ieşi România din criza economică? – 67% raspund peste trei ani sau mai mult, fata de 54% acum un an.

Increderea in institutiile fundamentale ale statului democratic este la pamant:

  • Incredere „putina si foarte putina” in Parlament este de 95%;
  • Incredere „putina si foarte putina” in Guvern este de 93%;
  • Increderea „putina si foarte putina” in Partide Politice este de 92%;
  • Incredere „putina si foarte putina” in Parlamentari din colegiul Dvs. este de 84%;
  • Incredere „putina si foarte putina” in Presedintia Romaniei este de 89%

La intrebarea: – În contextul încheierii unui nou Acord între Guvern și FMI, se discută despre privatizarea unor companii naţionale, precum CEC, Transgaz, Romgaz, Poșta Română, Eximbank sau Tarom. Dvs. ati fi de acord sau nu cu privatizarea unor companii nationale? raspunsul „sunt impotriva” a fost dat de 64%. Deja populatia este impotriva privatizarilor, si asta la modul cel mai hotarat! O atitudine absolut contrara liberalismului si neoliberalismului. Practic, populatia nu are incredere, in proportii de aproape doua treimi, in privatizare, adica in ceea ce s-au tot chinuit sa faca guvernele in cam toti acesti 21 de ani post-decembristi. O astfel de atitudine indica cu claritate si concretete faptul ca populatia, la mai bine, iata, de 21 de ani de la Revolutie, are mai multa incredere in economia de stat, decat in economia privata de piata. Are mai multa incredere in intreprinderi de stat, decat in cele private – vezi si raspunsul de 54% care sustin promovarea intereselor angajatilor in detrimentul intereselor mediului de afaceri! Practic populatia este impotriva faptului ca o intreprindere sa fie condusa ca pe o afacere, si asta in proportii de peste 50%. Lucru care nu ar trebui sa ne mire, data fiind si o rata a nostalgicilor in jur de 60%. Acest lucru trebuia sa se reflecte in atitudinea populatiei fata de aceste chestiuni.

Foarte interesanta urmatoarea intrebare: Care este principalul motiv pentru care sunteti nehotarit/a sau nu ati vota la alegerile parlamentare? (întrebare deschisă adresata numai nehotaritilor si celor care nu ar vota). Cei mai multi, adica 28%, au raspuns:  „Datorita lipsei de incredere în partide si oameni politici„. La un asemenea raspuns cred ca ar trebui sa mediteze mai mult PSD, unde au fost voci care sustineau introducerea votului obligatoriu, sub sanctiune, daca nu votezi. Dar este o chestiune de meditat pentru toate partidele impreuna cu cea referitoare la incredere in institutii si persoane, care e „putina si foarte putina”…

La intrebarea clasica, aceea cu „presupunand ca duminica urmatoare ar avea loc alegeri..”, clasamentul arata in felul urmator:

  • USL – 59%
  • PDL – 17%
  • PP (partidul Poporului) – 8%
  • UDMR – 5%
  • PRM – 5%
  • UNPR – 2%
  • PNTCD – 1%
  • PNG-CD – 1%
  • Alte partide/candidati independenti (fiecare cu sub 1%) – 2%

PSD e favorit, lucru cunoscut si din sondajele anterioare, cel prezent il confirma.

Foarte interesant si acest aspect – 54% dintre cei intervievati sustin promovarea intereselor angajatilor in detrimentul intereselor
mediului de afaceri!! Atitudine contrara liberalismului si neoliberalismului. Dupa parerea mea, este, in mod clar, o atitudine tipic de stanga, aproape socialista, in cadrul electoratului nostru. Mediul de afaceri este vinovat pentru o asemenea situatie. Pentru ca nu a creat locuri de munca suficiente si bine platite, pentru ca situatia angajatului este una labila, instabila. Avem un mediu de afaceri slab, bazat pe interesele celor care conduc afacerea si mai putin aplecat spre interesele oamenilor care muncesc pentru afacerea respectiva. Este o mare carenta a mediului de afaceri. Nu a reusit, economic vorbind, sa asigure cresterea economica necesara satisfacerii nevoilor de baza ale populatiei. Iar oamenii se plang de salarii microscopice! De unde se vede o alta mare carenta a mediului de afaceri: lipsa stiintei de a conduce profitabil afacerea, pentru a asigura premisa necesara cresterii salariilor angajatilor si crearea de conditii bune de munca. Slab, slab de tot!

Eu cred ca nu ar trebui sa ne culcam pe o ureche si sa dam vina numai pe criza pentru rezultatele relevate de acest sondaj. Si asta pentru ca el scoate in evidenta o evolutie precara a societatii romanesti in anasamblul sau, in toti anii scursi de la Revolutie incoace. Precaritatea este data de faptul ca oamenii obisnuiti  nu au mai avut ce sa faca altceva decat sa emigreze, sau, cei care nu au emigrat, sa traiasca de pe o zi pe alta, fara sa aiba o alta posibilitate de mai bine, sau sa fie nemultumiti, fara sa poata in mod real schimba aceasta stare.

aprilie 5, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii