Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Problema datoriei

Va invit sa cititi acest articol foarte interesant al D-nei. Andreea Paul:

Sa lamurim profesionist si problema datoriei totale a romanilor: 4.640 euro/loc, cel mai mic nivel in randul statelor membre UE

Se arata, printre altele, ca:

„Datoria externă totală a României a atins 99,15 miliarde euro în luna octombrie 2012, cu 1,2 miliarde euro mai mult decât înregistram anul trecut în aceeași perioadă.

·        Datoria externă pe termen mediu și lung reprezintă cea mai mare parte a datoriei externe totale și se ridică la 77,6 mld. euro. Față de luna octombrie a anului precedent, a crescut cu 2,8 miliarde euro.

o   Din aceasta, datoria publică pe termen mediu și lung se ridică la 23 miliarde euro. Valoarea însumează datoria publică directă și datoria public garantată pe termen mediu şi lung.

o   Cea mai mare parte a datoriei pe termen mediu și lung este angajată de sectorul privat. În luna octombrie 2012, valoarea sa a atins 37,4 miliarde euro, adică 48,2% din datoria pe termen mediu și lung. Datoria privată este suportată strict de cei care au contractat-o şi nu antrenează obligaţii pentru stat decât în situaţii excepţionale (de pildă, cazurile de salvare a sistemului bancar).”

Dupa cum usor se poate constata, datoria angajata de sectorul privat este mult mai mare decat cea publica, angajata de Guvern. Totusi, cred ca ar trebui sa tinem cont si de datoria externa pe termen scurt:

„·        Datoria pe termen scurt reprezintă puțin peste o cincime (21,8%) din valoarea datoriei externe totale, adică 21,6 miliarde euro în luna octombrie 2012.”

Sunt totusi in total 21,6 miliarde cu o maturitate pe termen scurt…

Eu pun urmatoarea intrebare: care sunt sansele ca sectorul privat sa-si plateasca aceasta datorie atunci cand aceasta va ajunge la maturitate? Pe termen mediu si lung e vorba de 54,6 miliarde de euro, din cate inteleg. Neputinta de a-si plati datoria inseamna intrarea firmei in insolventa si, dupa aceea, in marea majoritate a cazurilor de la noi, din pacate, in faliment. Si cati din sectorul privat ar putea sa se achite de plata datoriei. Nu de alta, dar la noi multe firme, cu ocazia crizei, au intrat in insolventa sau au dat faliment. Problema este ca daca sectorul privat sau o parte a acestuia nu va putea sa se achite la timp de aceasta mare datorie, economia, in ansamblul ei, ar fi greu incercata.

Pe de alta parte ma asteptam ca o crestere a datoriei private sa se reflecte si intr-o crestere semnificativa a PIB. Nu se intampla asa, semn ca nu prea se fac investitii. O cerere in scadere pe piata ar amplifica datoria privata si mai mult, fara sa avem si crestere economica, cel putin una mare si durabila si cred ca ar diminua sansele ca firmele sa fie capabile sa plateasca aceasta datorie. Sa ne asteptam la noi si chiar mai multe falimente? Din punctul de vedere al somajului, statistica FMI il prognozeaza ca fiind in scadere pentru 2013, lucru imbucurator. Totusi, scaderea somajului fata de 2012 ramane foarte mica. Deci nu trebuie sa ne asteptam la un consum ridicat. Balanta contului curent este negativa, semn ca nu prea merg exporturile. Statistica FMI apreciaza ca o crestere semnificativa de PIB s-ar produce in 2014-2015, dar e numai o prognoza, desigur.

Chestiunea este ca asistam la o impovarare cu datorii a sectorului privat intr-un climat economic incert, fara sa avem si cresteri economice semnificative. Nu neaparat pentru ca taxele si impozitele ar fi mari la noi, dar din cauza diminuarii, cu ocazia crizei, a cererii pe piata. Scaderea consumului afecteaza drastic sectorul privat. Nu numai la noi. Problema ar fi ca sa nu-l puna in pericol.

DE citit si…

Care sunt principalele restanţe cu care se va prezenta Guvernul Ponta la negocierile cu FMI

ianuarie 13, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 19 comentarii

Fiscal Cliff

Iata un articol interesant din Romania Libera care s-ar putea sa-i intereseze si pe romanii care traiesc in SUA:

2013, anul apocalipsei americane?

Merita citit!

Situatia actuala este rodul unor politici economice proaste , dupa cum se exprima Paul Krugman, aplicate in trecut si a lipsei de determinarea factorilor de decizie americani in rezolvarea acestei situatii, in prezent. Cand economia americana mergea bine, inca de la sfarsitul mandatului Presedintelui Clinton si inceputul erei Bush Jr., acesta din urma propunea reduceri masive de taxe si impozite, ceea ce a si facut. Acum economia americana risca sa alunece din nou intr-o grea recesiune si statul american nu are bani! Toti se „agata” de aceasta problema – fiscal cliff – dar nu se iau, in continuare, masurile necesare evitarii unei grele recesiuni. Sa speram ca actuala administratie de la Casa Alba va avea intelepciunea necesara si va actiona pentru a pune capat crizei ce se prefigureaza ( si se pare ca e vorba si de o criza politica de proportii, nu numai de una economica si financiara).

Ce ar trebui facut in primul si in primul rand? Dupa parerea mea, factorii de decizie de la Washington trebuie sa dea o deosebit de mare importanta politicii monetare si de credit. Trebuie inteles ca intrarea intr-o grea recesiune, cu toate reducerile de cheltuieli, va avea ca efect devalorizarea US$. Taierile bugetare vor amplifica recesiunea, cu consecinta scaderii cursului de schimb la bursa. Spun asta pentru ca nu sunt putini cei ce se tem de devalorizarea monedei datorita sporirii masei monetare, prin tiparire de moneda, dar nu se tem de devalorizarea monedei datorata recesiunii. In recesiune evolutia economica, fata de perioada de avant economic, e ceva, ca sa spun asa, inversat. Krugman arata foarte bine ca daca inflatia e problema ta, atunci trebuie sa iei masuri spre a o combate. Numai ca acum problema nu e inflatia! Si, dupa parerea mea, sporirea masei monetare in conditii de recesiune ar putea sa nu duca la inflatie, tocmai datorita caracterului invers al recesiunii fata de faza de avant economic.  De aceea sporirea masei monetare si a volumului de credite devine o necesitate pentru redresare, precum si reducerea ratei dobanzii. Pentru ca la o rata mare a dobanzii, in perioada de recesiune, cine se mai imprumuta? Aproape nimeni, nu? Si atunci unde ajungem?  Spre deosebire de tarile Zonei Euro, SUA are moneda sa proprie si poate face aceste lucruri. Pentru ca trebuie stimulata cererea de bunuri si investitii. O noua prabusire a cererii in numele reducerii deficitului bugetar si a reducerii cheltuielilor e sinonima cu recesiunea. Inseamna scaderea productiei, a preturilor si a cursului de schimb. In cazul in care s-ar incerca sa se creasca valoarea reala a US$, in conditiile scaderii preturilor, atunci deflatia ar fi iminenta, agravand recesiunea (recesiune deflationara, dupa cum se exprima Nouriel Roubini). Despre necesitatea maririi productiei si a reducerii in continuare a somajului, am vorbit si aici. Avertizam in acel articol faptul ca: „daca SUA nu va reusi sa reduca in continuare somajul atunci se grecizeaza!!„. As adauga sau as formula acum putin altfel: daca cererea de bunuri si servicii va scadea in continuare, va creste si somajul. Daca somajul creste, recesiunea se amplifica. De aceea cresterea cererii si combaterea somajului trebuie sa fie o prioritate de prim rang pentru Casa Alba. Din punctul de vedere al politicilor fiscale, voi spune pe scurt ca trebuie reduse taxele si impozitele. Daca ne referim la SUA, in niciun caz acestea nu trebuie sa creasca acum, daca o reducere a lor nu ar fi posibila.

As mai face referire asupra unui aspect… Vorbeam de devalorizarea US$ datorita recesiunii. Cred ca trebuie remarcat faptul ca devalorizarea monedei americane in astfel de conditii, datorita unei astfel de cauze, nu va ajuta cu nimic economia americana. Dimpotriva! Ma gandesc la faptul ca scaderea productiei ar putea afecta negativ exporturile, cu atat mai mult cu cat stocurile ramase nu se vand, si atunci devalorizarea monedei nu ar aduce niciun castig. Consecintele unei asemenea recesiuni se vor resimti in Europa, unde se duce de asemenea o proasta politica economica, si ar putea determina adancirea recesiunii aici; apoi incetinirea ritmului de crestere al economiei chineze… Lucruri care nu sunt de bun augur pentru economia americana si o situatie care nu poate stimula exporturile Americii… In asemenea conditii devalorizarea dolarului ar putea avea consecinte economice catastrofale pentru America.

As mai spune cate ceva despre cheltuielile in domeniul militar. SUA dispune de un arsenal militar vast, cel mai mare din lume la ora actuala, deosebit de bine dotat cu o tehnologie foarte avansata. A cheltui mai mult in acest domeniu inseamna a cheltui de dragul de a cheltui si nimic mai mult, fara ca aceste cheltuieli sa fie si eficace. Aceste cheltuieli ar determina si alte state sa-si sporeasca arsenalul, spre exemplu Rusia, China, Brazilia, s.a., insa cu cheltuieli mult mai mici, situatia mentinandu-se, in final, aceeasi.

Din punct de vedere strategico-militar, situatia actuala e mult diferita de cea premergatoare celui de-al doilea razboi mondial. Pe vremea aceea se ridicase o Putere militara foarte periculoasa, foarte bine dotata, si cu o armata bine pusa la punct si foarte disciplinata – Germania nazista. Rusia, Franta stateau mult mai slab din punct de vedere militar. Si chiar si SUA pe vremea aceea. Lucruri ce au permis expansiunea Germaniei in prima faza a razboiului. Acum e o lume diferita chiar de cea din perioada razboiului rece… De la o lume bipolara s-a trecut la una multipolara, daca se poate spune asa. Numarul tarilor care au armament nuclear a crescut, de asemenea si-au perfectionat armatele, tehnicile, dotarea. O conflagratie mondiala e mult mai greu de realizat, as zice eu… Pe de alta parte, in cazul unui razboi punctual, ca sa zic asa, spre exemplu cu Coreea de Nord sau Iran, SUA nu are nevoie de sporirea cheltuielilor militare acum. Poate ca da, in cazul declansarii unui astfel de razboi, dar acum nu vad rostul unor cheltuieli suplimentare. Am spus poate ca da deoarece bugetul apararii in cazul SUA este si asa foarte mare, iar dotarile armatei americane sunt la un inalt nivel. Spre exemplu, Iranul nu poate face fata avioanelor americane F-16, chiar daca acestea sunt dintr-o generatie mai veche. Acelasi lucru e valabil si pentru Coreea de Nord. Nu mai vorbesc daca luam in considerare intreg NATO, cu tot arsenalul sau militar. De aceea o sporire a cheltuielilor militare a SUA mi se pare redundanta. In orice caz este o masura indoielnica de salvare a economiei americane.

Off Topic – DE citit si…

Consiliul Constituţional francez a invalidat impozitul de 75% pentru bogaţi

Razboiul politic in USA. Un Presedinte acuza!!

Obama acuză republicanii că protejează interesele bogaţilor

Se arata ca:

„In pline negocieri de ultim minut, in care congresmenii incearca sa evite o cura de austeritate brutala, presedintele Statelor Unite, Barack Obama, i-a acuzat pe republicani ca au provocat criza „zidului bugetar”.

Intr-un interviu acordat televiziunii NBC, presedintele Statelor Unite a afirmat ca adversarii sai politici, care controleaza o parte a congresului, nu pot accepta ideea ca „impozitele celor mai bogati american trebuie sa creasca un pic”, informează Hotnews.ro.Obama, care de la realegerea sa la inceputul lui noiembrie negociaza cu republicanii un acord pentru a evita intrarea in vigoare, in mod automat, de la 1 ianuarie, a unor cresteri generalizate de impozite si reduceri in cheltuielile statului, a deplans faptul ca protectia veniturilor celor mai instariti contribuabili „pare sa fie singura lor tema unificatoare”.

„Ei spun ca prioritatea lor este sa trateze de o maniera serioasa deficitul, dar modul in care se comporta pare sa arata ca singura lor prioritate este sa faca in asa fel incat facilitatile fiscale ale celor mai bogati americani sa fie protejate”, a spus el, intr-un interviu acordat pentru emisiunea „Meet the press”, care a fost inregistrat sambata.

In conditiile in care liderii republicani si democrati din Senat incearca duminica sa ajunga la un acord de ultima clipa, Barack Obama s-a abtinut de la orice pronostic.

„Eram moderat optimist ieri (vineri, n.r.) dar se pare ca nu exista inca un acord”, a notat el.

Daca nu se ajunge la un compromis, masurile de austeritate care vor intra in vigoare risca sa arunce din nou prima economie mondiala in recesiune, dupa cum au avertizat o serie de economisti.

De la inceputul negocierilor, chestiunea facilitatilor fiscale mostenite de la presedintele republican George W. Bush a fost una centrala: Obama vrea sa le elimine pentru gospodariile care au venituri mai mari de 250.000 de dolari pe an, in timp ce republicanii nu vor sa auda de nicio crestere de impozite, vizand cheltuielile statului pentru a reduce deficitul.

Senatul se va reuni duminica la ora 13,00 (18,00 GMT) iar sesiunea camerei se deschide o ora mai tarziu. Niciun vot nu este asteptat inainte de ora 18,30 (23,30 GMT).”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

decembrie 30, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 215 comentarii

Apropo de China…

… iata niste lucruri interesante pe care le-am citit pe site-ul Incont:

15 lucruri despre economia Chinei, care te vor lasa cu gura cascata

In timp ce aproape intreaga lume se lupta cu efectele crizei economice, viteza cu care a crescut economia Chinei si, mai ales, avansul inregistrat uimesc pe toata lumea. China s-a dezvoltat din punct de vedere economic in ultimii zece ani mai mult decat vreodata, scrie Business Insider. Si oricate povesti ciudate ai auzit despre China, nu le-ai aflat pe toate.

Foarte interesant de citit!

Update

Iata un articol din Gandul care te pune pe … ganduri… :

Cum ar putea CHINA să tragă întreaga LUME într-o nouă CRIZĂ ECONOMICĂ în 2012 – avertismentul din documentele Societe Generale

Iata ce se arata:

„China este pe cale să exporte inflaţie către restul lumii într-un proces care va semăna cu căderea a trei piese de domino, dintre care unul deja a căzut, potrivit unei analize realizate de Societe Generale (Soc Gen, care deţine, în România, BRD), prezentată de businessinsider. Într-un raport amplu, intitulat „Dominoul din China a căzut!”, analiştii Soc Gen schiţează cele trei piese de domino ale sistemului de export al inflaţiei şi situaţia lor actuală.

Inflaţia internă. Trecerea Chinei la o economie bazată pe consum înseamnă o cerere mai mare pe piaţa internă. Oferta rămâne constantă iar preţurile cresc. Acest lucru se întâmplă deja.

China exportă inflaţie. „Această dinamică este la fel de inevitabilă precum gravitatea”, comentează analiştii financiari. Cererea de petrol şi oţel a Chinei a determinat creşterea preţurilor pe aceste pieţe. Acum acelaşi lucru se întâmplă şi pe piaţa produselor din bumbac şi a produselor alimentare. Cele mai afectate vor fi pieţele dezvoltate, precum SUA, unda de şoc urmând să se resimtă şi va lovi cu adevărat în 2012.

Şocul cererii din China. Reechilibrarea economică a ţării pe termen lung duce la o creştere permanentă a cererii la nivel mondial. Oferta este limitată şi va dura până îşi va mai reveni, reducând astfel capacitatea lumii de a face faţă acestei creşteri a cererii. Practic, cererea atât de mare a economiei chineze pe plan global va trage în sus toate preţurile, la nivel internaţional. Acest proces a început deja.

Creştere inevitabilă a costurilor cu forţa de muncă

Europarlamentarul Theodor Stolojan este de părere că în China, ca şi în România, va avea loc o creştere inevitabilă a costurilor cu forţa de muncă. „Acest lucru se reflectă în preţul produselor chinezeşti. Acesta este un trend. Pe de altă parte, China foloseşte materii prime din import ale căror preţuri au crescut, cum ar fi ţiţeiul, oţelul şi minereu, şi este firesc ca evoluţia să se reflecte în preţurile produselor chinezeşti. Efectul este că ţările dezvoltate se gândesc tot mai mult în ce măsură produsele mai merită să fie localizate în aceste ţări foarte îndepărtate, având în vedere şi costul foarte mare cu transportul”, a declarat pentru gândul Theodor Stolojan.

Recent, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a atras atenţia că importul de inflaţie generează costuri. „Nicio economie emergentă nu îşi permite să neglijeze costul erodării competitivităţii şi cel al creşterii inflaţiei. Provocarea constă în evaluarea corectă a acestora şi concentrarea atenţiei asupra indicatorului cu costurile asociate cele mai mari”, a spus guvernatorul BNR.

Într-o analiză recentă prezentată de Reuters se arată faptul că majorarea salariilor în China, creşterea inflaţiei şi un yuan care se apreciază rapid ar putea provoca o sursă de inflaţie la nivel global. În trecut, China a ajutat la menţinerea unei rate scăzute a inflaţiei în Occident, ca urmare a unei forţe de muncă ieftine şi numeroase, precum şi din cauza unei monede naţionale slabe, care a menţinut exporturile Chinei la preţuri scăzute.

În prezent însă, China deţine primul loc în rândul a 22 de state emergente din Asia, în privinţa probabilităţii de a înregistra o creştere economică stabilă şi rapidă în următorii cinci ani, potrivit unui indice calculat de Bloomberg, citat de Mediafax.

Probabilitatea ca economia chineză să continue să înregistreze un ritm ridicat şi stabil de dezvoltare este de 76,2%.”

Hmmm…. sa ne asteptam oare la o noua interventie dezinflationista a Bancii Centrale …? Insa, dupa parerea mea, ar trebui marita si oferta. Sa luam, spre exemplu, petrolul. Cererea Chinei e clar ca este mare, doar e o tara imensa, are si un ritm stabil si ridicat de dezvoltare. Insa pe piata petrolului se intampla se intampla tot felul de conflicte militare (vezi Libia) sau un soi de razboi rece (vezi Iran, Venezuela) cauzat de probleme, hai sa le spun asa, ideologice. Iar in aceasta stare conflictuala este puternic implicata SUA. Daca oferta ar creste ar exista premise de scadere a pretului. Depinde si cum creste: daca oferta creste mai mult decat creste cererea, atunci pretul scade. Dar poate ca prin cresterea ofertei s-ar putea diminua cresterea preturilor si am avea o inflatie mai scazuta. Insa mentinerea unei stari conflictuale cu tari producatoare de petrol nu e benefica. Mai ales conflicte militare, care reduc oferta, in conditiile in care cererea pe plan mondial e in crestere. Pentru ca este clar ca o tara precum China profita la maximum de prietenia cu Iranul. Principalul ar fi de gasit conditii pentru cresterea ofertei. Or, nu prea se gasesc astfel de conditii… Pe de alta parte sa nu uitam cheltuielile militare imense pe care le-a facut SUA. Nu pun sub semnul indoielii corectitudinea analizei celor de la Societe Generale. Dar ar trebui vazut si analizat daca numai China e problema. Adevarul e ca SUA, spre exemplu, n-a profitat nici in trecut de prietenia cu Saddam Hussein ci s-a marginit la al ajuta in lungul razboi cu Iranul… dupa care i-a intors spatele, pentru ca era un dictator! Practic SUA nu este bine vazuta in tari musulmane, mari producatoare de petrol, dar nici intr-o tara cu rezerve insemnate precum Venezuela, iar Vestul merge tot pe aceeasi politica. De toate aceste lucruri profita din plin China. Iata de ce ma si intreb: problema e numai China, oare? Sau e o problema si in Vest… ? Pentru ca Vestul, impreuna cu SUA, s-au cam tot tinut de intrigi si razboaie, dar nu au facut nimic pentru o crestere a ofertei de petrol, anticipand vremurile de azi, de unde rezulta foarte clar o lipsa de viziune. In schimb au acumulat datorii, traind peste posibilitati, vorba D-nei Cancelar Angela Merkel si exportand si in economiile emergente un astfel de model economic, nesustenabil, utopic. In loc sa se gandeasca din timp la posibilitatile mari de dezvoltare ale Chinei si Indiei, dar si ale Braziliei, care, candva, se vor concretiza. Si atunci…

 

mai 31, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , | Un comentariu