Complexurile energetice Rovinari si Turceni…

… apartin de Complexul Energetic Oltenia SA, despre care cine vrea sa stie mai multe n-are decat sa acceseze link-ul, noi vom spune doar ca aceasta societate este una cu capital majoritar de stat. In continuare va propun sa vedem ce a rezultat din interactiunea, concretizata prin contracte, dintre aceasta societate de stat si o firma privata a unui influent om politic… 🙂

Gandul

Dan Şova, urmărit penal pentru complicitate la abuz în serviciu: „Victor Ponta nu m-a ajutat să iau acele contracte cu Turceni şi Rovinari”

Se arata, printre altele, ca:

„Fostul ministrul Dan Şova este urmărit penal pentru complicitate la abuz în serviciu şi a fost audiat astăzi la DNA. Şova a condus Ministerul Transporturilor până în urmă cu două luni. Procurorii DNA spun că el a beneficiat de contracte acordate ilegal în valoare totală de 800.000 euro. Concret, Dan Şova este suspectat că a insistat pe lângă directorul CET Rovinari să îi acorde contractele cu complexurile energetice Rovinari şi Turceni şi că astfel l-a determinat să comită infracţiunea de abuz în serviciu. Prejudiciul total calculat în acest dosar este de 71 de milioane lei, adică peste 15 milioan euro.

Fostul ministru al Transporturilor şi purtătorul de cuvânt al prezidenţiabilului Victor Ponta, Dan Şova, a venit astăzi la DNA pentru audieri într-un dosar de corupţie. Şova este urmărit penal pentru complicitate la abuz în serviciu. Dosarul vizează contracte ale firmei de avocatură „Şova şi asociaţii” cu complexurile energetice Rovinari şi Turcen. Procurorii DNA spun că Şova a beneficiat de contracte de asistenţă juridică în valoare totală de 800.000 euro, care au fost atribuite cu încălcarea legii. Şova este acuzat că a insistat pe lângă directorul CET, Dumitru Cristea, pentru a obţine contractele de asistenţă juridică. Iată ce se precizează în comunicatul DNA:

„În perioada ianuarie – 13 februarie 2008, cu ştiinţă, în contextul litigiului dintre CET şi ICM – SC pentru Închiderea – Conservarea Minelor SA, a insistat pe lângă Cristea Dumitru să încheie un contract distinct de asistenţă juridică cu privire la respectivul litigiu, contribuind astfel la decizia acestuia de a încheia nelegal, la data de 13 februarie 2008, contractul de asistenţă juridică între CET şi SCA „Şova şi Asociaţii”; de asemenea, a conceput termenii şi condiţiile respectivului contract, totodată semnându-l din partea SCA „Şova şi Asociaţii”, obţinând folos necuvenit pentru societate de 1.242.018 lei (inclusiv onorariul de succes).

În perioada  2 octombrie – 1 noiembrie 2007, cu ştiinţă, în contextul litigiului dintre CET şi Electrica, a insistat pe lângă Cristea Dumitru să încheie un contract distinct de asistenţă juridică cu privire la respectivul litigiu, contribuind astfel la decizia acestuia de a încheia nelegal un  act adiţional la contractul de asistenţă juridică; de asemenea, a conceput termenii şi condiţiile respectivului act adiţional, totodată semnându-l din partea SCA „Şova şi Asociaţii”, obţinând folos necuvenit pentru societate de 1.142.400 lei (inclusiv onorariul de succes).

În perioada ianuarie – 14 februarie 2008, cu ştiinţă, în contextul unui alt  litigiu,  dintre Complexul Energetic Rovinari (CER) şi ICM – SC pentru Închiderea – Conservarea Minelor SA, a insistat pe lângă  directorul general al CER, să încheie un contract de asistenţă juridică cu privire la respectivul litigiu, contribuind astfel la decizia directorului de a încheia nelegal contractul de asistenţă juridică, la data de 14 februarie 2008, între Complexul Energetic Rovinari CER şi SCA „Şova şi Asociaţii”.  De asemenea, a conceput termenii şi condiţiile respectivului contract, totodată semnându-l din partea SCA „Şova şi Asociaţii”, contract în urma căruia societatea de avocaţi a obţinut suma de 1.071.336,80 lei (inclusiv onorariul de succes).

Suma totală reprezentând folos necuvenit în favoarea  SCA „Şova şi Asociaţii”, ca urmare a contractelor de asistenţă juridică încheiate cu cele două complexe energetice, Turceni şi Rovinari,  este estimată la valoarea de 3.455.754  lei.

Persoanelor sus menţionate li s-au adus la cunoştinţă calitatea de suspect şi acuzaţiile, în conformitate cu prevederile art. 307 Cod de procedură penală.

În cauză se efectuează acte de urmărire penală şi faţă de alte persoane.

Facem precizarea că efectuarea urmăririi penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate, în nici o situaţie, să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie”. (Sursa: Comunicat DNA)

Dumitru Cristea, director CET Rovoinari, este acuzat de cinci infracţiuni de abuz în serviciu. În sarcina sa, procurorii au reţinut încheierea mai multor contracte cu încălcarea legii contracte care au prejudiciat bugetul de stat cu 71 de milioane de lei. 

La ieşirea de la DNA, Şova a spus că are calitatea de suspect în dosar. „E vorba de trei contracte cu Rovinari şi Turceni”, a precizat fostul ministru. „A fost un onorariu proporţional, onorariu de succes, de 1, 2 la sută din cât am obţinut”, a explicat Şova în legătură cu banii obţinuţi din aceste contracte.

Întrebat dacă Victor Ponta l-a ajutat să ia acele contracte, Şova a răspuns: „Nici nu s-a pus o asemenea problemă, nici procurorii n-au întrebat”. Şova a spus că niciun ban nu a ajuns la Victor Ponta. „Nu s-a pomenit numele lui Victor Ponta absolut deloc”, a spus Şova imediat după audieri.

Consultanţa pe care „Şova şi asociaţii” au dat-o la Turceni şi Rovinari

Dan Şova declara, în iulie 2011, că fosta sa firmă „Şova şi asociaţii” a adus beneficii de câteva zeci de milioane de euro societăţilor Rovinari şi Turceni, el nefiind însă angrenat în serviciile juridice respective.

Şova afirma că a fost parte din „Şova şi asociaţii” până la mijlocul lui 2009. Contractele pe care firma respectivă le-a încheiat pentru servicii juridice au fost semnate în martie 2007 cu complexul Rovinari şi în iulie 2007 cu Turceni. El a precizat că nu a lucrat în cadrul acestor contracte decât în două ocazii, o întâlnire la AVAS şi una prin care s-a făcut o tranzacţie între Turceni şi ICM (Societatea Comercială pentru Închiderea-Conservarea Minelor).

El preciza că între 2006 şi 2007 a fost plecat din ţară, fiind masterand la London School of Economics. În plus, din această cauză, Adunarea Generală a firmei „Şova şi asociaţii” a stabilit, la 15 ianuarie 2007, că Şova, singurul care putea până atunci angaja societatea în contracte şi singurul cu drept de semnătură şi ştampilă, îl împuternicea pe unul dintre acţionari, Radu Cernov, să negocieze şi să reprezinte societatea. Şova mai spunea că între „Şova şi asociaţii” şi complexul Rovinari a fost încheiat în 21 martie 2007 un contract-cadru de asistenţă juridică, semnat de directorul general de atunci, Ion Dordera.

Potrivit acestuia, firma „Şova şi asociaţii” a reuşit reducerea cu şase milioane de euro a unei datorii de 821 miliarde lei pe care Rovinari o avea la ICM, beneficiul total, prin eşalonarea pe cinci ani şi neplata de dobânzi şi penalităţi, fiind de 8 milioane euro.

În cazul Turceni, contractul a fost semnat pe 23 iulie 2007, când societatea era deţinută de AVAS, al cărui director era pe atunci liberalul Teodor Atanasiu.

În urma activităţii firmei „Şova şi asociaţii”, complexul Turceni a obţinut un beneficiu de cinci milioane euro, prin negocierea unei creanţe, precum şi recuperarea unei datorii de 12 milioane de euro de la Termoelectrica, mai spunea Şova.

El afirma că onorariul perceput în cele două contracte era de 40 euro pe oră, în timp ce, potrivit unui raport al Curţii de Conturi, Rovinari şi Turceni au încheiat în 2009 şi 2010 contracte de asistenţă juridică la 180 euro/oră, una dintre firmele respective aparţinând fostului preşedinte PNL Valeriu Stoica.

Şova declara că toate contractele în cauză ale firmei „Şova şi asociaţii” şi plăţile au fost certificate atât printr-un control financiar intern preventiv, cât şi de un auditor independent extern. În plus, el a menţionat că un control al DFP Gorj, la data de 23 martie 2011, atestă legalitatea contractelor respective şi a delurării lor.

El preciza că a solicitat celor două complexuri să îi precizeze dacă au existat controale financiare ANAF, răspunsul fiind negativ.

Victor Ponta, „senior partner” la firma condusă de Dan Şova

În 22 iunie 2011, preşedintele PSD, Victor Ponta, a primit o invitaţie de la ANAF, în care era solicitat să se prezinte pe 24 iunie la sediul ANAF, cu declaraţiile de venit pe 2007 şi 2008 şi cu registrul jurnal de încasări şi plăţi. Adresa aparţinea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, Activitatea de Inspecţie Fiscală, Serviciul de Inspecţie Fiscală Persoane Fizice.

Invitaţia primită de Ponta era datată 20 iunie 2011, zi în care două cotidiene centrale relatau că un control făcut de ANAF la complexurile energetice Turceni şi Rovinari ar fi demonstrat că firma de avocatură condusă de senatorul Dan Şova, din care a făcut parte şi Victor Ponta ca „senior partner”, a încasat ilegal 4,4 milioane de lei. Potrivit relatărilor presei, în raportul făcut de ANAF se concluzionează că mai mult de jumătate din banii încasaţi de SCA „Şova & Asociaţii” de la Turceni şi Rovinari – 4,4 milioane de lei din 7,1 milioane, au fost plătiţi necuvenit în baza unor contracte întocmite defectuos, prin încălcarea prevederilor OUG 34/2006, privind achiziţiile publice.

În 24 iunie 2011, preşedintele PSD, Victor Ponta, şi-a trimis contabila la sediul ANAF Sector 1, cu declaraţiile de venit pe anii 2007 şi 2008, răspunsul inspectorilor fiscali fiind, potrivit liderului social-democrat, că nu s-au constatat nereguli.

Tot atunci, presa relata că ANAF a trimis o sesizare Direcţiei Naţionale Anticorupţie în legătură cu contracte încheiate cu complexurile Rovinari şi Turceni.

Sesizarea ANAF trimisă Direcţiei Naţionale Anticorupţie, privind un prejudiciu de 67 milioane de lei constatat la complexurile energetice Rovinari şi Turceni, a fost făcută ca urmare a unui control financiar la cele două companii şi este îndreptată împotriva întregului proces, spunea şeful de atunci al ANAF, Sorin Blejnar.

Acesta preciza că în perioada 2007-2009, cele două companii au denaturat veniturile, în sensul că au diminuat nejustificat veniturile şi au majorat cheltuielile, care au condus astfel la un prejudiciu de 67 milioane de lei, adică 16-17 milioane de euro.”

Am scris mai demult doua articole care merita, cred, sa fie incluse in aceasta postare:

Proprietatea…Dialectica Stat-Privat

si

Contradictia Stat – Privat: managementul privat la companiile de stat

Stateam si ma uitam pe comunicatul DNA. E acolo o exprimare ciudata, spre exemplu ce inseamna: „a insistat pe lângă  directorul general al CER…”? Caci daca asa stau lucrurile, daca doar a insistat, nu prea vad unde ar fi infractiunea. Ca doar a insistat?? Pe de alta parte cum e posibil ca, de pilda, DFP Gorj sa spuna ca nu e vorba de ceva ilegal deoarece „la data de 23 martie 2011, atestă legalitatea contractelor respective şi a delurării lor.”. Apoi „În 24 iunie 2011, preşedintele PSD, Victor Ponta, şi-a trimis contabila la sediul ANAF Sector 1, cu declaraţiile de venit pe anii 2007 şi 2008, răspunsul inspectorilor fiscali fiind, potrivit liderului social-democrat, că nu s-au constatat nereguli.”… Ca sa vina dupa aceea ANAF ca sa spuna ca sunt nereguli… Ar trebui mentionat si faptul ca in perioada respectiva, mentionata in comunicatul DNA, Dan Sova (v. si aici) nu era nici macar parlamentar.

Insa toata chestiunea aceasta ne face sa ne amintim de urmatorul lucru, si anume: ce mare diferenta este intre un contract intre doua entitati private, adica unde statul nu are ce cauta si un contract intre o entitate privata si una de stat, supusa mereu influentelor politice. Economia romaneasca este un hibrid intre stat si privat, macinat de contradictii. Daca vrem un astfel de hibrid sau el este (inca) necesar atunci trebuie sa ni-l asumam si sa intelegem ca astfel de lucruri, precum cel descris de articolul de mai sus din Gandul, se intampla intotdeauna intr-o astfel de economie. Si din aceasta cauza trebuie sa-l acceptam. Daca totusi nu dorim acceptarea unei asemenea situatii, atunci trebuie sa privatizam companiile de stat.

Aici se manifesta un caz foarte interesant al acestei dialectici stat-privat. Intr-o economie de piata libera, pretul se formeaza la intersectarea cererii cu oferta. Asta inseamna un pret care se formeaza liber, accentuez pe cuvantul liber. Spre exemplu, realizez la firma mea, deci privata, un produs si am si niste costuri de atat pe care trebuie sa mi le acopar, de asemenea trebuie sa am si profit. Pun produsul meu pe piata, evident e un joc concurential pe aceasta piata, si spun ca produsul meu are pretul de sa zicem 2500 de lei. Insa asta nu inseamna ca oamenii sunt obligati sa mi-l cumpere la pretul asta. De aceea intr-o economie de piata libera, unde pretul se formeaza in mod liber, el se negociaza. Cu alte cuvinte, oamenii se tocmesc la pret – asta inseamna piata libera in care statul nu se amesteca si nu impune limite preturilor.

Companiilor de stat le sunt caracteristice ceea ce se cheama preturile administrative, adica stabilite de stat. Spre exemplu, pentru Complexurile Energetice Rovinari si Turceni lucrurile ar fi trebuit sa stea cam asa (ca sa vedeti unde e contradictia): statul sa stabileasca un tarif pentru consultanta juridica la Complexul Energetic Oltenia SA, si acela sa fie fix. Cu alte cuvinte, o firma privata ar trebui sa accepte intr-o negociere pretul fix impus de stat, ceea ce este absurd. In asemenea conditii nu mai poate avea loc negocierea. De aici se vede ce distorsiuni creeaza amestecul statului in economie! Pe de alta parte, oricine poate, oricand, sa conteste si sa spuna ca se putea un pret mai bun si ca, pe cale de consecinta, s-a adus un prejudiciu statului. Intre doua entitati private lucrurile nu pot sta asa. Adica cum? Adica mergi pe o terasa, vezi ca o bere costa 5 lei si iei o bere, dupa care platesti. Si apoi ce faci? Dai in judecata localul (pentru ca acolo ai baut-o) ca berea costa 5 lei si in felul asta te-a pagubit? Evident ca e absurd din moment ce tu ai acceptat cumparand-o. Pe de alta parte, faptul ca Sova a insistat e ceea ce face orice negustor: insista. Asta nu inseamna ca trebuie sa cumperi de la el. Dar din moment ce cumperi, consimti la pret, esti de acord cu acel pret. Ca Sova s-a comportat negustoreste, din moment ce are firma, este de inteles… De asta si spun ca, din moment ce avem o economie hibrida, si consimtim la asta, atunci ar trebui sa acceptam si distorsiunile pe care le introduce statul pe piata. Asa mi se pare logic. Pentru ca statul in mod obligatoriu distorsioneaza piata. Daca nu vrei treaba asta, nu poate urma decat privatizarea entitatii de stat. Asta si pentru ca managementul privat la companiile de stat are destule insuficiente. Dar poate ca se considera ca nu e bine sa se privatizeze inca. Atunci e clar ca trebuie acceptate distorsiunile pe care le induce pe piata. Iar depolitizarea acestor companii de stat e cam tot una cu privatizarea lor. Ce inseamna depolitizare cand statul insusi nu poate fi separat de politic. Aratati-mi pe lumea asta unde exista un stat apolitic. Pe cand o firma privata poate fi in afara politicii, adica a statului, in sensul ca statul nu mai are nicio participatie de capital acolo si nu influenteaza activitatea economica a firmei. Totusi, ar putea s-o influenteze intr-un mod indirect, dar nu discutam acum acest aspect.

Totusi, este ciudat sa spui ca cineva s-a imbogatit prin contracte cu statul, dar mentii in continuare intreprinderi de stat, iar statul are in continuare aceasta functie prin care se finanteaza anumite lucruri si lucrari. Trebuie spus ca in orice parte a lumii, inclusiv in SUA, sunt astfel de oameni care se imbogatesc din asa numitele „contracte cu statul”, numind, sa zicem asa, statul ca fiind o entitate non-privata . Lucru nu ne e numai noua caracteristic. Insa numai la noi are un sens, o nuanta peiorativa. Eu cred ca ar trebui sa ne lamurim: intr-o economie hibrida, ca a noastra, e imposibil ca intreprinderile de stat sa nu interactioneze cu entitati private. Eu am impresia ca noi vrem acum sa fim mai catolici decat Papa sau au loc razbunari politice din cauza ca altii nu s-au putut infrupta din aceste „contracte cu statul”, cum li se zice. Insa eu cred ca trebuie sa tinem cont ca asta este situatia pe care nu dorim s-o schimbam…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Am si eu o intrebare…

… pentru Dl. Profesor Stiglitz!! 🙂 Dar pana sa formulez intrebarea, as dori sa va prezint urmatoarea situatie, asa cum reiese din datele furnizate de Banca Mondiala:

– Serviciile, valoarea adaugata (% din PIB)

– Industria, valoarea adaugata (% din PIB)

– Agricultura, valoarea adaugata (% din PIB)

– Crestere PIB (anual %)

– Credite neperformante (% din totalul creditelor)

– Investitii straine directe ( current US$)

– Capitalizarea de piata a companiilor listate la bursa (% din PIB)

Graficele arata o comparatie intre situatia de pe plan mondial (World), Romania, Franta si SUA.

In ceea ce priveste serviciile, observam ca, in cazul Frantei si SUA, valoarea adaugata a acestora se situeaza cu mult peste ceea ce avem pe plan mondial. In Romania aceasta valoare adaugata e mult mai mica, dar se observa o crestere insemnata in perioada 2011-2012. Observam ca in cazul industriei, valoarea adaugata e mai mica decat cea a serviciilor, iar in ceea ce priveste agricultura, valoarea adaugata e si mai mica fata de cea a serviciilor si a industriei, atat pe plan mondial (luand toata lumea) cat si in Franta,  SUA si Romania.

In Romania observam o crestere spectaculoasa a creditelor neperformante, fata de SUA si Franta, cat si toata lumea. Investitiile straine, foarte mici in Romania. Capitalizarea de piata, de asemenea redusa.

Iata ce ne spune un articol FMI:

World Economic Outlook Update
Growing Pains

Cresc durerile, cam asa s-ar traduce… Nu suna foarte incurajator, nu? Despre Zona Euro ne spune ca va ramane in recesiune si in 2013.

Si iata ca pe blogul FMI gasesc urmatorul articol al laureatului Premiului Nobel, Dl. Joseph Stiglitz, care ne indeamna sa tragem cateva invataminte de pe urma acestei crize:

The Lessons of the North Atlantic Crisis for Economic Theory and Policy

Un articol deosebit de interesant, pe care vi-l recomand!

Cropped picture of Joseph Stiglitz, U.S. economist. (Photo credit: Wikipedia)

Totusi, constatam ca sectorul serviciilor a luat pe plan mondial o amploare deosebit de mare. Valoarea sa adaugata era de aproape 70% din PIB in 2010, fata de industrie 27% din PIB si agricultura cu numai 3% din PIB. Observam ca aceasta dezvoltare a sectorului servicii este in detrimentul, daca se poate spune asa, industriei si agriculturii. Evident, valoare adaugata, insumata la nivelul economiei conduce la PIB si venitul national.

Intrebarea este: nu cumva aceasta amploare pe care a luat-o sectorul serviciilor se arata a fi, pana la urma, o sursa de blocaj, care conduce catre criza?

Dl. Stiglitz spune:

„The importance of credit

We would, for instance, have asked what the fundamental roles of the financial sector are, and how we can get it to perform those roles better.  Clearly, one of the key roles is the allocation of capital and the provision of credit, especially to small and medium-sized enterprises, a function which it did not perform well before the crisis, and which arguably it is still not fulfilling well.

This might seem obvious. But a focus on the provision of credit has neither been at the center of policy discourse nor of the standard macro-models.  We have to shift our focus from money to credit.  In any balance sheet, the two sides are usually going to be very highly correlated.  But that is not always the case, particularly in the context of large economic perturbations.  In these, we ought to be focusing on credit.  I find it remarkable the extent to which there has been an inadequate examination in standard macro models of the nature of the credit mechanism. There is, of course, a large microeconomic literature on banking and credit, but for the most part, the insights of this literature has not been taken on board in standard macro-models.

But failing to manage credit is not the only lacuna in our approach.  There is also a lack of understanding of different kinds of finance.  A major area in the analysis of risk in financial markets is the difference between debt and equity.  And in standard macroeconomics, we have barely given this any attention. My book with Bruce Greenwald, Towards a New Paradigm of Monetary Economics ((Cambridge University Press, 2003) was an attempt to remedy this.”

Da, dar pentru ca sectorul serviciilor sa produca cu valoare adaugata foarte ridicata are nevoie si de o finantare pe masura, adica puternica, bogata. Este clar ca aceasta finantare este data de sectorul financiar si sunt de acord cu diversificarea surselor de finantare. Insa problema este si ce finatezi. Din sectorul serviciilor fac parte: restaurante, hoteluri, servicii de personal, piata imobiliara etc… Spre exemplu, fluxurile de capital care, inainte de criza, au mers din centru Zonei Euro catre Spania au finantat un astfel de sector, cel al serviciilor. La fel si in cazul Greciei, Italiei… De observat ca se baga bani grei in business, nu in libere intreprinderi. Valoarea adaugata a serviciilor era in SUA de 78,6% din PIB (2011), in Franta tot cam pe acolo. Pentru a sustine financiar o astfel de valoare adaugata a sectorului serviciilor se ajunge, in final, la supracreditare tocmai pentru ca valoarea obtinuta pe piata a acestor produse – serviciile – sa fie cat mai mare, mult mai mare decat valoarea factorilor de productie consumati. Caci, altminteri, nu are cum sa fie profitul foarte mare. Or, supracreditarea conduce si la datorii publice foarte mari (numai vorbesc daca se preiau de catre stat datoriile sectorului privat, cum s-a intamplat in Occident). In asemenea conditii creditul neperformant creste si se vede lucrul acesta in SUA, dar si in Franta (2007-2009). In SUA, spre exemplu, dupa cum ne spune Banca Mondiala, acesta era de doar 1,1% din totalul creditelor in 2003 si a ajuns la 5,4% in 2009. Romania fiind o tara mai slab dezvoltata, creditul neperformant a crescut si mai mult – acelasi fenomen il putem constata in Bulgaria si Ungaria; in Polonia este de asemenea mai ridicat decat in SUA si Franta – aici. S-ar putea explica prin faptul ca in Tarile din Estul Europei nevoia de finantare e mai mare, fiind mai putin dezvoltate decat statele din Vest si SUA. Totusi, creditul neperformant a crescut foarte mult si in tari precum Spania, Italia, Grecia, Portugalia, Irlanda – aici.  Dl. Stiglitz spune:

„Clearly, one of the key roles is the allocation of capital and the provision of credit, especially to small and medium-sized enterprises, a function which it did not perform well before the crisis, and which arguably it is still not fulfilling well.”

Incerc sa traduc:

„Este clar ca unul din rolurile cheie este alocarea de capital si furnizarea de credit, in special pentru intreprinderile mici si mijlocii, o functie care nu a performat bine inainte de criza, si se poate sustine ca nici acum nu o indeplineste bine”

As mentiona ca piata aceasta a serviciilor (de stat sau private) s-a dovedit in ultimii ani a avea o eficienta slaba, se manifesta si informatia asimetrica, lucru confirmat de US housing bubble, care a si generat Criza financiara ce dureaza si azi, precum si de bubble-ul imobiliar din Europa, datorii private ce s-au transferat catre datoriile suverane, lucru ce s-a intamplat in mai multe tari. De asemenea lucrul este adeverit de cresterea mare a datoriilor suverane in Europa.

Totusi, dezvoltarea masiva a sectorului serviciilor s-a impus ca o necesitate, intrucat trebuia sa se gaseasca un raspuns adecvat la subocuparea fortei de munca generata de un capitalism preponderent industrial. De asemenea dezvoltarea tehnologica, crearea de masini si utilaje performante, a facut ca, de-a lungul timpului, forta de munca ocupata in agricultura sa se imputineze. De aceea se impune gasirea de solutii pentru ca piata serviciilor sa devina (mai) eficienta. Care ar fi acestea? Iata o alta intrebare!

Esecul Nabucco: cadoul facut de UE rusilor…

Eu cred ca lucrurile sunt destul de clare: Nabucco trebuia sa esueze in favoarea Gazprom! La ora actuala in Europa avem numai gaz rusesc. Europa este dependenta de gazul rusesc, este o piata de monopol in care oferta este concentrata in mana unui singur producator: Gazprom. In felul acesta UE isi incalca propriile sale principii, pentru ca un principiu fundamental al sau este economia de piata. Ce fel de economie de piata mai e aceea care are un singur ofertant? Mai mult decat atat: acest singur ofertant – Gazprom – e o companie de stat, nu privata, care provine dintr-o tara ce nu e membra UE!! Este o companie care face, datorita politicii duse de actuala Comisie Europeana, profituri uriase, dictand pretul la gaze in functie de interesele politice ale Kremlinului, in detrimentul statelor membre. Aceasta Comisie Europeana, condusa de Dl. Barroso, face, din acest punct de vedere, o politica ilegala! In detrimentul UE, in detrimentul cetateanului european, favorizand Gazprom. O sa incerc sa explic felul in care vad eu lucrurile.

In primul rand as dori sa spun ca proiectul Nabucco trebuia sa inceapa si sa fie dus cu bine pana la finalizarea lui in practica. Era absolut necesar si in spiritul european sa se creeze o alternativa la Gazprom si proiectele sale: North Stream, South Stream, Blue Stream. Pentru ca in felul acesta poti vorbi de un inceput de economie de piata in domeniul asta si pretul sa fie cel corect, rezultat din confruntarea cererii cu oferta.

In al doilea rand, pentru a i se permite accesul pe piata europeana, trebuia sa i se impuna Gazprom, de catre Comisia Europeana, privatizarea: statul trebuia sa vanda pachetul majoritar de actiuni pe care il detine si spargerea acestui gigantic trust in mai multe, mai mici companii (pe ideea Legii Antitrust din SUA), tocmai pentru ca sa existe concurenta in Europa, sa existe o piata veritabila si sa se poata vorbi de o economie de piata si un pret corect, nu impus dupa criterii clientelare si politice, asa cum face la aceasta ora Kremlinul. Pentru ca pretul impus de Gazprom, in calitatea sa de monopol, poarta numele de „pret de monopol”, care este ilegal intr-o economie de piata si cel care il practica trebuie sa faca puscarie, inclusiv complicii. Comisia Europeana este azi, datorita PPE si a lui Barroso, in postura de complice la ilegalitatile savarsite de Rusia. Pentru ca aici nu e vorba ca asa e situatia, nu avem decat un singur ofertant, ce sa-i faci. Intrucat era posibilitatea sa ai inca o alternativa, prin Nabucco. Si nu se poate spune ca UE n-are bani pentru un astfel de proiect pe care nici nu s-a obosit sa-l inceapa. Asta e pretextul pentru ca sa nu se construiasca: intotdeauna se da vina pe bani, nu ca nu ar fi. Lucrurile stau cu totul altfel: trebuia favorizat Gazprom, companie de stat din Rusia si in felul acesta Comisia Europeana favorizeaza monopolurile, si inca pe cele de stat, nici macar private, ignorand cu buna stiinta faptul ca UE trebuie sa fie o piata libera, si ca trebuie sa respectam principiile economiei de piata si nu jocurile de putere ale monopolurilor de stat, indiferent de unde ar proveni aceste monopoluri. Se pare insa ca nu trebuie sa respectam cu totii aceleasi reguli. Iar acum, cu concesiile facute de catre Administratia Obama rusilor, lucrurile devin si mai clare.

Insa Europa trebuie sa stie doua lucruri:

1. Ca nu castiga nimic mentinand Gazprom pe pozitia de monopol pe piata europeana;

2. Ca prin politica dusa fata de Gazprom, prin sustinerea acestui monopol de stat, sprijina regimul Putin, cvasidictatorial, si care nu prea respecta drepturile omului, nedand Rusiei sansa la o democratizare reala, in profunzime. Practic se blocheaza posibilitatea unei reforme democratice in Rusia, unei reforme in sensul si spiritul libertatii.

Ambele lucruri sunt proaste: reprezinta politici proaste, duse de catre UE in detrimentul sau si demonstreaza ca UE este condusa de lideri fara viziune!

Liberalizarea pretului la gaze…

Priveam emisiunea Andreei Cretulescu de la Realitatea TV… Eu nu inteleg un lucru… O sa incerc sa ma fac cat mai bine inteles si sa exprim cat mai clar ceea ce vreau sa spun.

In primul rand e de remarcat un lucru: e vorba de liberalizarea pretului la gaze. Din cate am inteles chestia asta va aduce un profit urias la doua companii Petrom si Romgaz (sper sa nu gresesc) fara ca aceste companii sa trebuiasca sa faca investitii. Practic, profitul e generat exclusiv pe cale financiara prin cresterea pretului si nimic mai mult. Aceasta crestere de preturi afecteaza atat consumatorii casnici cat si pe cei industriali. Emisiunea de la Realitatea dadea o imagine cu adevarat apocaliptica: distrugerea industriei romanesti. Terifiant! Inteleg ca e vorba atat de Comisia Europeana, care a impus calendarul liberalizarii cat si de Acordul incheiat cu FMI pe vremea lui Boc. De asemenea am inteles ca vor creste si alte preturi odata cu cresterea la gaze, ceea ce inseamna ca aceasta crestere de preturi, daca va fi ireversibila si se va generaliza, va determina un puseu inflationist puternic.

Totusi, eu nu inteleg un lucru: dar cel care plateste? Consumatorul, el n-are niciun cuvant de spus? Tocmai asta ma deranjeaza, ca cel care plateste, care da banii cu alte cuvinte, nu are posibilitatea sa aleaga si, drept consecinta, nu are libertatea de a alege. Pur si simplu aceasta liberalizare este in fapt o impunere a pretului, fara ca vreun consumator sa aiba o alta alternativa decat debransarea si , daca doreste, instalarea unor centrale de mii de euro, deci foarte scumpe. Pe de alta parte, consumatorii industriali se pare ca nu au, in acest caz, alta alternativa decat falimentul. Ar fi o imagine intr-adevar terifianta!! Pai, in cazul asta ar avea loc distrugerea sectorului privat, nu? Ce ar mai ramane din el?

Nu este in regula ca numai agentii economici producatori sa influenteze pretul iar consumatorii sa nu poata sa faca absolut nimic in acest sens. Iar pe o piata foarte concentrata, cum e cea a gazelor sau a energiei, lucrul acesta este posibil. In privinta gazelor, din cate inteleg, vorbim de un duopol, la o cerere inelastica pe piata. Cu alte cuvinte se vrea ca preturile sa fie libere fara sa existe confruntarea cererii cu oferta. Lucrurile se prezinta in felul urmator, daca ne referim la factorii interni pietei, care influenteaza dinamica preturilor:

– dinspre cererea consumatorului – el se trezeste cu preturi marite, fara sa poata sa actioneze intr-un fel;

– dinspre oferta producatorilor – acestia impun pretul pe piata nestingheriti de cineva (de Guvern nici vorba, caci Guvernul nu se va mai amesteca in treaba asta)

Evident ca structura acestei piete ii favorizeaza doar pe producatori, in asemena conditii, si deloc pe consumatori. Or, in astfel de conditii nu se mai poate vorbi de o concurenta deschisa, prin confruntarea cererii cu oferta, pentru ca nu vad ce confruntare mai poate fi cand producatorul impune pe piata un pret majorat. Atunci pretul nu se mai poate forma liber. Tocmai asta e si contradictia. Pentru ca e vorba de preturi administrate de firme private si nu preturi libere.

Daca preturile ar fi cu adevarat libere atunci din confruntarea cererii cu oferta ar iesi un pret corect, in sensul ca nu ar dezavantaja pe cineva. Este adevarat ca si pana acum, preturile fiind reglementate, nu au fost libere. Ele avantajau populatia dar nu dezavantajau producatorii, care si asa obtineau profit. Fenomenul care se va intampla, si pe care l-as numi financiarizarea pretului, va avantaja in exclusivitate producatorii si distribuitorii, atata vreme cat structura pietii e de asa natura incat sa perimita lucrul acesta. Or, tocmai lucrul asta nu e in regula.

Pe de alta parte, o crestere a pretului la gaze sau energie, determina o crestere a costurilor. Atata vreme cat pretul se financiarizeaza, adica creste fara vreo justificare economica (din dorinta producatorilor de a obtine profit cat mai mare), fenomenul fiind, ca sa zic asa, pur financiar, lucrul acesta atrage automat si cresterea celorlalte costuri. Mie mi-e teama ca in felul asta se creeaza premisele aparitiei unei bule speculative si a unei crize de proportii considerabile. Ca sa pot sa-mi acopar niste costuri artificial umflate trebuie sa apelez la credite bancare (piata de capital nu e dezvoltata in Romania, dar nici in Europa nu e foarte dezvoltata asa cum e in SUA), ceea ce va conduce automat la un raport pasiv/activ in favoarea pasivului, pentru ca nu e foarte clar daca voi avea venituri atat de mari incat sa-mi acopar cu ele imprumuturile pe care sunt, vreau, nu vreau, nevoit sa le fac, asta ca sa nu trag obloanele fabricii. Mai ales ca bancile pastreaza o rata a dobanzii ridicata si deci creditele sunt mai scumpe. Si va veni o vreme cand creditorii isi vor dori banii inapoi cu dobanda. De unde ii voi da? Chiar asa: Romania de unde va da acesti bani inapoi? Si uite asa, datoria mea, adica a sectorului privat, produsa intr-un mod artificial, se va transfera pe seama Statului Roman, ca cineva va trebui sa plateasca, chiar daca eu dau faliment!

Partea nostima este ca noi facem astfel de chestii interesante, precum liberalizarea pretului la gaze, pentru ca, mai apoi, dupa ceva vreme, sa incepem sa deschidem dosare penale.

Partea proasta e ca Romania nu castiga ceva din afacerea asta. Daca vor creste costurile, nu va fi nimic altceva decat o crestere artificiala a costurilor, asa cum ar fi si cresterea preturilor la gaze si energie, care ar determina cresterea costurilor. E clar ca efectul nu va fi benefic. Daca se va ajunge la o inflatie (galopanta!?), nu va fi decat inflatie, fara sa fie insotita de vreo crestere economica.

Adevarul

Cine câştigă din liberalizarea preţurilor la energie şi gaze

Iata ce se arata:

„Furnizorii de electricitate şi de gaze plus producătorii autohtoni de gaze naturale sunt principalii beneficiari ai liberalizării preţurilor la energie, impusă de Fondul Monetar Internaţional (FMI), în vreme ce industria şi populaţia trag, din nou, lozul necâştigător.

Liberalizarea va fi punctul-cheie în discuţiile pe care Executivul le va avea cu reprezentanţii instituţiilor internaţionale în luna iunie, în condiţiile în care autorităţile vor să protejeze industria şi populaţia de cavalcada scumpirilor din ultimii ani, în contextul în care criza economică îşi face simţită din plin prezenţa, iar menţinerea locurilor de muncă este un obiectiv declarat al cabinetului Ponta. Liberalizarea a fost justificată prin faptul că, dacă nu se realizează, companiile care activează în domeniu nu vor face investiţii nici în sectorul energetic, nici în privinţa gazelor. De asemenea, a fost invocat faptul că societăţile de stat fac prea puţin profit, iar – prin majorări – statul va putea face investiţii în sistemul de sănătate. Pentru gaze, liberalizarea preţului va începe în vara acestui an pentru populaţie, cu o majorare de 8% de la 1 iulie şi cu 2% de la 1 octombrie. Scumpirile vor continua în 2014, când procentul consemnat va fi de 10% pentru consumatorii casnici. În 2015, 2016, 2017 şi 2018 tarifele reglementate la gaze naturale vor fi majorate anual cu câte 12 procente. Până la finele acestui an vor trebui eliminate preţurile reglementate pentru industrie la curentul consumat, în vreme ce pentru gaze termenul este finele anului 2014. Vor fi favorizaţi astfel furnizorii de electricitate (Enel, CEZ, E.ON şi Electrica), cei de gaze (E.ON şi GdF SUEZ), plus producătorii de gaze (Petrom şi Romgaz).

Scumpiri peste scumpiri

Situaţia este tensionată deoarece anul trecut FMI a mai impus României încă o majorare de preţ, care nu fusese inclusă în calendarul de liberalizare, pe motiv că ANRE „nu a respectat formula de preţ“. În urmă cu câteva zile, reprezentanţii E.ON au solicitat o altă majorare de 10% a tarifelor de distribuţie, ceea ce ar duce la o creştere de 3% în factură pentru consumatorul final. Frank Hajdinjak, directorul general al E.ON România, a declarat că ar dori includerea celor trei puncte procentuale în majorarea programată de 8%. Preţul gazelor interne este de 170 de dolari pe mia de metri cubi, în vreme ce importurile se fac la 400 de dolari/1.000 mc. În luna aprilie, Confederaţia Patronatelor din Industrie (CONPIROM) anunţa că în ultimii patru ani costurile cu energia au crescut cu 55% şi avertiza că ne aşteaptă un val de şomeri. Ionel Borş, liderul patronatului Metalrom şi director în cadrul ArcelorMittal, a anunţat că din 2009 până în prezent costurile generate de scumpirea energiei electrice au fost de 42 de milioane de euro pe an, în vreme ce la gaze au fost de 37 de milioane de euro pe an. Toate acestea în condiţiile în care preţurile finale la mărfurile industriale şi în special la oţel au scăzut cu 40%. La gaze, cei mai mari consumatori sunt grupurile InterAgro şi Azomureş, în vreme ce la curent electric sunt Alro şi ArcelorMittal.

„Cruciada Copiilor“

Varujan Vosganian, ministrul Economiei, critica recent decizia de liberalizare a preţurilor la electricitate şi gaze, despre care a spus că a fost agreată fără a se evalua impactul asupra industriei. „O piaţă care nu se modernizează tehnologic nu se poate liberaliza, înseamnă masacru în masă, înseamnă Cruciada Copiilor“, a afirmat ministrul la Bucharest Forum/Energy, eveniment organizat de Adevărul Group şi Aspen Institute România. Pe lângă impactul direct în metalurgie, siderurgie şi industria chimică, liberalizarea va însemna şi creşterea preţurilor la gigacalorie sau la produse precum pâinea.”

HotNews

VIDEO Victor Ponta: Liberalizarea pretului la gaze, un principiu european. Romania trebuie sa-l respecte

Se arata ca:

„Premierul Victor Ponta a declarat, miercuri, ca a primit raspuns negativ din partea Comisiei Europene la solicitarea sa de amanare a scumpirii gazelor de la 1 iulie, el precizand ca motivatia a tinut de respectarea principiului european al liberalizarii preturilor la gaze.

„Motivarea europenilor este foarte clara, ca trebuia sa facem aceasta liberalizare inca de cand am intrat in UE, din 2007. Este un principiu european”, a spus Ponta, potrivit Mediafax.

El a aratat ca liberalizarea a fost aprobata de fostul premier Emil Boc si a devenit obligatia Romaniei, care trebuie respectata.

„Din pacate nu s-a facut in 2007-2008, nu s-a facut nici dupa aceea. Domnul Boc a aprobat – sigur, acuma minte pe la televizor ca nu a aprobat, dar are semnaturile puse acolo – si noi nu putem sa facem altceva decat sa… pentru ca e vorba de obligatiile Romaniei aici, chiar daca le-a semnat Boc. Avem niste obligatii de care trebuie sa ne tinem”, a spus Ponta.

Guvernul vrea sa amane, cu sase luni, calendarul de liberalizare a preturilor gazelor naturale, dar comisarul european pentru Energie, Gunther Oettinger, a recomandat respectarea actualului calendar.

Departamentul pentru Energie a transmis, pe 10 mai, Comisarului pentru Energie, Gunther Oettinger, o scrisoare in care a fost exprimata intentia Guvernului roman de a amana, cu sase luni, calendarul de liberalizare a preturilor, informeaza Departamentul pentru energie. Acesta intentie vine ca urmare a discutiilor cu reprezentantii consumatorilor industriali care si-au exprimat au cerut amanarea liberalizarii. Raspunsul comisarului a fost primit pe 31 mai, mesajul acestuia fiind: Trebuie respectat calendarul.

„Comisarul a subliniat faptul ca impactul pretului energiei asupra competitivitatii industriei europene reprezinta o problema de interes pentru Comisie. Comisarul a aratat ca pretul gazelor de pe piata locala trebuie privit in perspectiva, raportat la preturile de pe piata UE, mentionand ca in anul 2011, pretul reglementat pentru consumatorii industriali din Romania era cel mai mic din Uniune.   Raspunsul oficialului european include recomandarea de a respecta calendarul de liberalizare, atragand atentia asupra faptului ca, potrivit legislatiei in vigoare, ANRE este institutia abilitata sa ia decizii privind pretul gazului din productie locala si a calendarului de liberalizare a preturilor”, precizeaza Departamentul pentru Energie.

Potrivit acestuia, functionarea pietei de electricitate si gaze naturale este reglementata de catre Directivele europene. Conform acestora, pentru o corecta informare, ANRE este institutia abilitata sa ia decizii privind pretul gazului, autoritatea fiind responsabila si de implementarea calendarului de liberalizare a preturilor.

HotNews a aratat inca de pe 14 mai ca reprezentantii CE recomanda continuarea liberalizarii. Comisia Europeana a fost informata cu privire  la faptul ca „anumiti clienti industriali solicita amanarea liberalizarii preturilor la gaze la consumatorii industriali cu un an”, insa „indeamna  autoritatile sa continue liberalizarea treptata a preturilor la energie”, a declarat pentru HotNews Marlene Holzner, purtator de cuvant al Comisarului pentru  Energie. Altfel spus, Comisia solicita respectarea calendarului. „Comisia solicita, de asemenea, protejarea consumatorilor  vulnerabili in mod corespunzator”, a mai spus Marlene Holzner.

Consumatorii de gaze din Romania, in special InterAgro, solicita cu insistenta autoritatilor sa amane cu un an calendarul de liberalizare a preturilor la  gaze.”

 Ziarul Financiar

Ponta se resemnează: Liberalizarea preţului la gaze, un principiu european

Se arata ca:

„Premierul Victor Ponta a declarat că a primit răspuns negativ din partea Comisiei Europene la solicitarea sa de amânare a scumpirii gazelor de la 1 iulie, el precizând că motivaţia a ţinut de respectarea principiului european al liberalizării preţurilor la gaze: „Motivarea europenilor este foarte clară, că trebuia să facem această liberalizare încă de când am intrat în UE, din 2007. Este un principiu european“.

Guvernul a dorit să amâne, cu şase luni, calendarul de liberalizare a preţurilor gazelor naturale, dar comisarul european pentru energie Gunther Oettinger a recomandat respectarea actualului calendar. Potrivit calendarului de liberalizare a pieţei de gaze, asumat prin acordul cu FMI, preţul la gazele destinate consumatorilor industriali a crescut pe 1 aprilie (cu 5%), iar pe 1 iulie ar trebui să urce cu 5%, respectiv cu 3% pe 1 octombrie, proces ce va continua anii următori.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Despre euro si Zona Euro…

Aratam in aceasta postare ce spunea nu demult marele economist american Paul Krugman: „euro este o capcana”.

Paul Krugman, Laureate of the Sveriges Riksbank Prize in Economic Sciences in Memory of Alfred Nobel 2008 at a press conference at the Royal Swedish Academy of Sciences in Stockholm (Photo credit: Wikipedia)

Dar cred ca este interesant sa vedem ce spunea despre euro si Zona Euro un alt mare economist american, Milton Friedman, intr-un interviu luat in urma cu 10 ani de catre John Hawkins:

An Interview With Milton Friedman

Acest interviu pe care il recomand a fi citit integral si in original contine multe idei interesante si utile, multe chestiuni si ar fi foarte greu sa comentez tot ce a spus Friedman intr-o singura postare. De aceea e foarte posibil sa ma refer la acest interviu si in unele articole viitoare. Dar sa trecem la subiect: euro si Zona Euro! Iata ce afirma Friedman:

English: Portrait of Milton Friedman (Photo credit: Wikipedia)

„Milton Friedman: We’re in the midst of a wonderful natural experiment. You have a really different arrangement with the euro than we’ve ever had historically. We’ve had many cases in which a number of countries have used the same currency. That’s when they’ve used gold or silver as money. But each individual country has been able to control the content of its own money. So while they were using the same commodity as currency, they were always in a position to determine what the terms of exchange were between their own currency and the other currencies.

But the euro is a very different arrangement. For the first time in history, we have essentially an independent central bank for a considerable number of distinct political entities. I, in advance, was very negative about it and have been very negative & pessimistic about it. We’ll see how the Europe plan does on the one hand and on the other, how the other countries of the world, the UK, the United States, Japan, which are linked together by flexible exchange rates, we’ll see how they do.

So we’ll have a really nice, natural experiment just as before the Soviet Union dissolved, we had a natural experiment comparing socialism and capitalism.

John Hawkins: If the euro were to replace the dollar as the medium of exchange, if everyone bought and sold their goods in euros instead of dollars, would that have an impact on the US economy?

Milton Friedman: The success of the United States will depend on how much it can produce at home, how much it can sell abroad, what it buys from abroad. It’s of less importance whether it is denominated in dollars or euros.

John Hawkins: So in the end, that is really not going to make a big difference one way or the other…

Milton Friedman: That’s not going to make a great deal of difference. What’s going to make the difference is the productivity of the different countries. But personally, as I say, I believe the Euroland is going to run into big difficulties. That’s because the different countries have different languages, limited mobility among them, and they’re effected differently by external events.

Right now for example, Ireland and Spain are doing very well, but on the other hand Germany and France are doing very poorly. The question is; “Is the same monetary policy appropriate for all of them?” Germany and France on one hand and Ireland and Spain on the other: it’s very dubious that it is. That’s why you’re having increasing difficulties within the Euroland group. As you probably know Sweden, which had not joined the European Monetary Union, voted down doing so and will keep its own currency.”

Incerc sa traduc:

„Milton Friedman: Ne aflam in mijlocul unui minunat experiment natural. Cu euro avem un acord cu adevarat diferit decat am avut vreodata pe plan istoric. Am avut mai multe cazuri cand un numar de tari au utilizat aceeasi moneda. Asta se intampla cand se utilizau drept monede aurul sau argintul. Dar fiecare tara, luata individual, avea controlul asupra masei monetare a propriei lor monede. Deci in timp ce foloseau acelasi articol drept moneda, erau intotdeauna in pozitia de a determina ce termeni de schimb sunt intre propria lor moneda si alte monede.

Dar euro este un acord (aranjament) foarte diferit. Pentru prima data in istorie, avem in mod esential o banca centrala independenta pentru un numar considerabil de entitati politice distincte. Eu, in prealabil, am fost foarte negativ si pesimist referitor la lucrul asta. Vom vedea cum va functiona planul Europei pe de o parte si, pe de alta parte, cum vor face alte tari din lume, UK, Statele Unite, Japonia, care sunt legate intre ele prin rate de schimb flexibile.

Deci avem intr-adevar un experiment natural si subtil cum am avut chiar si inainte de dizolvarea Uniunii Sovietice, un experiment natural ce compara socialismul si capitalismul.

John Hawkins: Daca euro va inlocui dolarul, ca mediu de schimb, daca fiecare (toata lumea) va cumpara si va vinde bunurile sale in euro si nu in dolari, va avea lucrul acesta un impact asupra economiei Statelor Unite?

Milton Friedman: Succesul Statelor Unite va depide de cat de mult va produce acasa, cat de mult va vinde peste hotare, ce cumpara din afara. Este mai putin importanta denominarea in dolari sau euro.

John Hawkins: Deci in final lucrul asta nu face o prea mare diferenta intr-un fel sau altul…

Milton Friedman: Nu e o asa mare afacere si nu face o mare diferenta. Ceea ce face diferenta este productivitatea diferitelor tari. Dar personal, dupa cum spun, cred ca Euroland-ul va intra in mari dificultati. Si asta pentru ca diferite tari au limbi diferite, o mobilitate limitata intre ele, si sunt influentate diferit de evenimente externe. Chiar acum (la nivelul anului 2003, n.m) , spre exemplu, Irlanda si Spania o duc foarte bine, dar pe de alta parte Germania si Franta merg foarte slab. Intrebarea este: „e aceeasi politica monetara potrivita pentru toate aceste tari?”, Germania si Franta pe de o parte, Irlanda si Spania pe de alta parte: e foarte dubios ca ar fi asa. Iata de ce se maresc dificultatile in intregul Euroland. Dupa cum stiti Suedia, care nu s-a alaturat Uniunii Monetare Europene, a votat impotriva si facand asa isi va pastra propria sa moneda.” (subl. mea)

Interesant este ca mari economisti, laureati ai Premiului Nobel pentru Economie, autoritati de marca in domeniul economic, fara indoiala, isi manifesta scepticismul fata de euro… Intrebarea pe care a pus-o Milton Friedman acum 10 ani ramane de o acuta actualitate: ” Este aceeasi politica monetara potrivita pentru toate tarile din Zona Euro?”. Si asta in conditiile existentei unei banci centrale, independenta de orice stat si de orice politica.

Inainte de euro unele tari aveau o moneda slaba, altele o moneda puternica. In interviu este un link la un articol de pe BBC despre votul de la referendumul din Suedia cand 56,1% au votat impotriva introducerii euro, 41,8% in favoarea euro. Iata ce arata, printre altele, acest articol pe care de asemenea il recomand a fi citit integral si in original:

„All of Sweden’s main political parties were campaigning in favour of euro membership, along with the business community.

However, the No camp struck a chord with voters by pointing out that Sweden had higher growth and lower unemployment than the eurozone.

It also benefited from fears that euro membership could lead to the erosion of Sweden’s generous welfare state.

Both the Yes and No sides stopped campaigning after Lindh was fatally stabbed on Wednesday, and both promised to respect the result of the vote.”

Se arata ca principalele partide politice au facut campanie in favoarea adoptarii euro, impreuna cu comunitatea oamenilor de afaceri. Insa Suedia avea o crestere economica mai mare si un somaj mai redus fata de Eurozona. De asemenea a fost si teama ca daca ar fi membri euro, lucrul asta ar putea eroda generosul welfare state suedez…

Este semnificativ ce ne spune D-na Corina Cretu in recenta postare de pe blog:

„La inceputul lui mai, Comisia Europeana a publicat revizuirea trimestriala a previziunilor economice pentru zona euro. Din cele 17 state care folosesc moneda unica, reiese ca doar patru respecta criteriile impuse prin Pactul de stabilitate – datorie sub 60% din PIB si deficit sub 3%. Iar cele patru economii sunt dintre cele mai mici in UE: Finlanda, Estonia, Luxemburg si Slovacia. Pana si Germania, exemplul tutelar in ultimii ani, indeplineste doar una din cele doua conditii: deficit aproape de zero, dar o datorie de 81% din PIB.”

Si atunci cum e? Daca lucrurile stau asa atunci e destul de clar ca Friedman a fost pe buna dreptate pesimist acum 10 ani… Nimeni nu vorbeste in mod deschis despre esecul politicii monetare a Uniunii Monetare Europene. Fostul premier, Dl. Nastase, spune ca „euroscepticismul determina, din pacate, o A PATRA CALE – cea in care fiecare tara merge pe drumul sau, indiferent de culoarea politica (pura sau in formula curcubeu) a guvernului sau”… Asta ca si cum euroscepticismul ar fi un fel de doctrina. Cred ca mai corect spus este ca ca euroscepticismul este o consecinta a faptului ca nu s-a ajuns la o politica monetara potrivita pentru toate tarile din Zona Euro. Dupa cum se vede, Pactul de stabilitate nu a putut insemna o solutie intr-o Europa destul de eterogena. Paul Krugman accentua faptul ca SUA este intr-o situatie diferita fata de tarile din Zona Euro pentru ca are o moneda proprie. Nici el nu vedea in devalorizarea dolarului vreo problema. In definitiv lucrul asta ar trebui sa ajute exporturile. Referindu-se la datoria SUA, Krugman  pune accent si pe faptul ca SUA nu poate ajunge in situatia Greciei tocmai pentru ca are moneda sa proprie si controlul asupra acesteia, spre deosebire de Grecia sau orice stat al Eurozonei care nu mai are moneda proprie si nici control asupra monedei. Bineinteles ca si in ceea ce priveste performanta economica SUA se afla la un nivel cu foarte mult superior fata de Grecia. Concluzia care s-ar trage este ca acest experiment natural, cum ar zice Friedman, destul de simplu in aparenta – cu mai multe tari care au adoptat o moneda unica si o banca centrala independenta pentru toate aceste entitati politice distincte – pare sa fie un esec… In orice caz, dificultatile si impasul la care s-a ajuns sunt evidente. Ar trebui gandit mai mult si mai profund asupra felului in care trebuie sa arate o politica monetara comuna, care sa fie potrivita pentru toate tarile din Zona Euro.