Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

O idee nefericita si periculoasa: cea a „celor doua Romanii”

E foarte bine sa citesti mult si sa-ti imbogatesti cunostintele. Dar marele pericol care-i pandeste pe cei care citesc mult e acela ca, lasandu-te sedus de o idee, incepi sa gandesti cu mintea altora, nu cu propria ta minte.

Se vehiculeaza la noi ideea „celor doua Romanii” si vad ca nu e prezenta doar la Dl. Adrian Nastase, dar si la Dl. prof. Dumitru Bortun. Prezent la Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan, domnia sa a reluat ideea incercand s-o explice pe intelesul tuturor.

Eu cred ca, inca de la inceput, ar trebui sa observam o similitudine cu ideea, spre exemplu, a doua Europe, sau a „Europei in doua viteze”, care ar putea sa insemne sfarsitul Uniunii Europene. Si atunci nu se poate sa nu te intrebi ce semnifica faptul de a imparti, chiar si din punct de vedere ideatic, o tara in doua, vorbind, de pilda, de „doua Romanii” si cui ar folosi acest lucru. Pentru ca ideea e in mod clar secesionista si nu vad cum ar putea servi acest lucru Romaniei.

Pe de alta parte, ideea e falsa. Chiar si la nivel european. Ca ar exista o Romanie, sa-i zicem asa, moderna si una conservatoare. Dar conservatorismul e prezent si in alte tari, e prezent in Europa si nu numai. Tot intr-un Joc de Putere, Vladimir Socor spunea ca Europa fara conservatori n-ar mai fi Europa. Orice sociolog stie ca societatea este compusa din paturi sociale, care comunica intre ele. Doar comunismul a dorit sa amestece straturile sociale ca sa faca dintr-insele un singur strat social: al „clasei muncitoare”, al „oamenilor muncii de la orase si sate”. Deci faptul ca exista mai multe straturi sociale, care au, fiecare, caracteristici proprii, nu inseamna ca, intr-o tara, ar exista mai multe tari. Din acest punct de vedere, prin modul acesta de a categorisi Romania in doua, in care o Romanie ar ajunge sa aiba caracteristici, specificitati, trasaturi distinctive ce nu mai au nicio legatura cu cele ale celeilalte Romanii, ajungem la o idee marxista, daca nu chiar stalinista. Stalin, de exemplu, facea distinctie, in cadrul URSS de la inceputurile sale, intre regiunile industrializate si cele sarace, aflate pe o treapta de dezvoltare mai slaba, considerand ca nu poate sa se potriveasca aceleasi politici pentru unele si pentru altele. Cu alte cuvinte, vedem si aici ideea a doua Rusii, sau in extenso spus a doua tari, ce nu au legatura una cu alta, pe criterii economice, strict legate de bani si lucruri materiale. Iar comunismul a unificat, din acest punct de vedere, cele doua Rusii, eliminand straturile sociale, facand din acestea un singur strat social, cel pe care l-am evidentiat mai sus.

Insa societatea, chiar in cadrul unei aceleiasi tari, nu are o omogenitate perfecta, nici chiar din punct de vedere economic. N-ai sa intalnesti in nicio tara o perfecta egalitate din punct de vedere al dezvoltarii economice intre diferitele sale regiuni. Nici in SUA nu intalnim asa ceva. Pentru ca asa e societatea omeneasca. Bazata pe diversitate. Asa cum doar in regimurile totalitare ai sa intalnesti o singura ideologie, un sigur partid politic si un singur adevar politic, cum spunea Raymond Aron, pe care Dl. Bortun l-a citat.

Exemplul pe care Dl. Bortun l-a dat, plecand de la citatul din Raymond Aron – „in totalitarism adevarul politic confisca toate celelalte adevaruri” – n-a fost insa expus prea nimerit. Dansul se referea cum in vremea comunismului se raportau „productii record la hectar” (adevarul politic) – numai ca un astfel de „adevar” nu era, de fapt, adevar, ci falsitate, asta ca sa nu spun de-a dreptul minciuna. Pentru ca daca exista un singur adevar politic, atunci exista si o singura minciuna politica. Or, in acest caz, era vorba de minciuna politica.

Domnul Bortun si-a inceput expozeul pornind de la anul 1866, cand, pe tronul Principatelor Unite, a fost adus un principe german, vazand prin aceasta o resurectie a fortelor conservatoare care nu vedeau cu ochi buni reformele domnitorului Al. I. Cuza. Istoricii s-ar putea sa-l contrazica. Nu despre asta vreau sa vorbesc acum. Ci despre ce raspuns a dat domnia sa cand gazda emisiunii l-a intrebat de ce lucrurile stau asa in Romania. Raspunsul D-lui. Bortun a fost: „pentru ca in Romania omul nu a putut sa prospere prin munca”. Dadea exemplul lui Eminescu, care vedea in taranime singura clasa pozitiva a tarii, intrucat era cea care muncea.

Aici trebuie sa remarcam urmatorul lucru: „omul, individul, sa prospere prin munca„. Cu alte cuvinte, de pilda, eu, prin munca mea, sa prosper, sa ajung la prosperitate. De aici rezulta caracterul individual – eu, prin munca mea – or, Dl. Bortun vede individualismul ca pe o categorie conservatoare, caracteristica „vechii Romanii”. Categoria potrivita „noii Romanii” ar fi, dupa parerea domniei sale, colectivismul (sper ca am inteles bine!), care s-ar baza pe intrajutorare. Dar ce intelege domnia sa prin intrajutorare? Pentru ca, daca individul ajunge la prosperitate prin munca sa, de ce ar trebui sa-i ajute pe altii? Domnia sa vorbea de separarea Bisericii de Stat, de laicitate. Dar intrajutorarea a avut un caracter religios nu doar in crestinism. De pilda, la musulmani avem plata zakatului. La ei este o obligatie atat religioasa cat si juridica a celor bogati sa dea o parte din avutul lor – precum perceperea unui impozit – pentru a acoperi nevoile celor saraci. Crestinismul insa nu a furat libertatea omului, iar in Sfanta Scriptura, chiar in Vechiul Testament, exista expresia: „fiecare sa dea cat il lasa inima” (citat din memorie). Insa in Noul Testament, obligativitatea nu e prezenta: omul isi ajuta semenii deoarece el crede in Cuvantul Lui Dumnezeu. Crestinul, deci, ii ajuta pe altii si din mila, dragoste fata de aproapele, dar mai ales pentru Cuvantul Lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu a zis asa, promitandu-i omului Imparatia Cerurilor. Iar crestinul, crezand, se teme de Infricosatoarea Judecata a lui Dumnezeu. Altminteri e o idee de-a dreptul periculoasa – ca Dl. Bortun facea referire – sa inlocuim mila si dragostea de semeni prin drepturi. Eu nu spun ca drepturile n-ar fi necesare, dar compasiunea si dragostea nu pot fi sterse cu buretele in numele drepturilor. Revenind, ideea de intrajutorare – ca eu, care prosper prin munca mea sa-i ajut din avutul meu, din banii mei, pe altii e o idee ce tine de religie. Sfantul Ioan Gura de Aur remarca faptul ca ar fi o nedreptate sa-i confiscam celui bogat bogatia lui, proprietatea lui, ca sa i-o dam saracilor, celor in nevoi, adica sa reparam o nedreptate prin alta nedreptate.

Ar mai trebui spus ca, poate, singura tara in care omul a putut sa prospere in mod real prin munca sa a fost SUA. Unii s-ar putea sa aiba rezerve fata de situatia actuala, dar la inceputurile sale, in SUA, asa au stat lucrurile. Sigur, mi se va spune ca au existat si hoti, banditi, mi se va spune ca a existat sclavia populatiei de culoare, totusi abolita ulterior – dandu-se astfel posibilitatea emanciparii populatiei nerge, rasismul etc. Nicaieri lucrurile nu stau la modul perfect. Dar daca domnia sa crede ca in Europa – sa luam doar continentul nostru – sec. al XIX-lea, individul a prosperat doar prin munca, eu cred ca se insala. In SUA, Constitutia dar si situatia in care s-au aflat primi colonizatori, au facut posibil ca omul sa prospere prin munca sa si in felul acesta, poate pentru prima data in Istorie, acest factor de productie – munca – sa capete o importanta deosebita pentru individ in primul rand – nu pentru societate in primul rand – dezvoltand astfel o traditie in acest sens si facand astfel din aceasta tara superputerea, inclusiv din punct de vedere economic, pe care o vedem astazi. In Europa de Vest, prin comparatie, individul nu a prosperat in felul acesta, nu ca n-ar fi fost importanta munca, dar n-a insemnat ca prin munca a si prosperat individul.

Dupa aceea Dl. Bortun s-a legat de Gigi Becali, trecand la capitolul „voluntarism”. Dupa parerea D-lui. Bortun, voluntarismul ar apartine „Romaniei vechi”. Lasand la o parte faptul ca Gigi Becali chiar a ajutat oameni sarmani din banii lui – cand a facut case pentru sinistratii ce sufereau din cauza inundatilor, cand a platit datoriile unora ce traiau in cartiere foarte sarace – D-le. Bortun, Dvs. nu credeti ca eu, cu banii mei, obtinuti prin munca mea, chiar pot face ce vreau? Ce inseamna asta, voluntarism? Ca Gigi Becali se grozaveste? Asta e caracterul lui. Dar daca el vrea sa dea din banii lui, obtinuti prin munca lui, pentru a premia o echipa de fotbal, nu prea inteleg de ce ar fi in neregula. Asa vrea el – asta e voluntarism? Adica felul in care un individ isi utilizeaza banii castigati de el, prin munca lui, e o dovada de voluntarism? Ca doar i-a muncit, nu i-a furat.

Atunci cum ramane cu exemplul lui George Soros?

Dl Bortun a explicat celebra lovitura la Bursa data de Soros. Ce a facut marele magnat american? A studiat Bursa si a ajuns sa inteleaga profund mecanismele economice. Bravoi lui! Lucrul asta i-a permis sa castige – fara sa se dovedeasca faptul ca ar fi facut ilegalitati – o imensa suma de bani pe Bursa. Din nou, bravo lui! Dar nu e asta capitalismul? Unii care muncesc, studiaza, castiga. Nu neg ca trebuie si putin noroc. Altii, poate mai putin norocosi, pierd. Ar trebui sa-i reprosam lui Soros cum isi utilizeaza el banii castigati de el in mod cinstit? Ca nu s-a dovedit a fi facut ilegalitati. Iata, si in cazul lui Soros, o dovada clara de voluntarism al „vechii Romanii”: face ce vrea cu banii lui.

Domnul Bortun s-a referit, de asemenea, la asa-zisa „morala contractualista”. Ce inseamna asta, in viziunea dumnealui? Ca daca, spre exemplu, incheiem o afacere, strangerea de mana ar fi suficienta – deci increderea in partener, absoluta. Eu vreau sa va spun ca niciunde in lume, nici chiar in comunism, lucrurile n-au mers si n-au stat niciodata asa. Altminteri de ce sa mai facem contracte, de ce sa mai avem clauze contractuale, unele de penalizare a celui care nu respecta contractul? In toata lumea se procedeaza asa. In Vest, in SUA, peste tot. Iar in SUA elaborarea unui contract a ajuns la rang de arta, ca sa ma exprim plastic. Este o dovada de PROSTIE ca in afaceri sa mergi pe strangerea de mana, ignorand pericolele legate de inselaciune, si nu numai, ce ar putea sa apara. Mai ales ca fara un contract care sa aiba clauze in consecinta nu prea vad de ce nu ar aparea astfel de pericole.

Poate ca singurul lucru apropiat de realitate pe care Dl. Bortun l-a evidentiat a fost ca „noi am iesit de sub mantaua comunismului”. Desi si aici, cred, sunt necesare cateva precizari, mai ales legate de expresia „mantaua comunismului”. Deoarece comunismul nu a acoperit nimic. El nu a acoperit o veche societate, pastrand-o sub „mantaua sa”. Ci a distrus vechea societate, iar crimele comunismului stau marturie in acest sens. De fapt, chiar si ideologic vorbind, comunismul isi propunea distrugerea societatii bazate pe raporturi capitaliste – vechea societate – pentru a instaura una noua, cea comunista. Or, asta a si facut comunismul. Comunismul n-a imbracat tara intr-o manta, sub care mai puteai afla vechea societate, spre exemplu cea interbelica. De aceea, de exemplu, taranul anului 1980 nu se mai poate spune ca era acelasi cu cel al anului 1866. Ca din ce spune Dl. Bortun asta rezulta, ca ar fi fost acelasi, conservat sub mantaua comunismului, ceea ce nu e adevarat.

Revenind insa la „ideea celor doua Romanii”, aceasta ar dovedi fie refuzul (poate uneori interesat), fie frica de a ne asuma Romania si Istoria ei asa cum este. Sunt mai degraba de acord cu ceea ce reliefa prof. Adrian Cioroianu: nu putem evada din propria noastra Istorie. Or, noi sau unii dintre noi, parca asta dorim. Insa mojicul lui Pasternak a avut dreptate: asta e duhoarea noastra.

Din tot expozeul facut de Dl. Bortun s-a putut vedea iesind in evidenta nu atat o critica, dar o ura impotriva conservatorismului. Eu cred ca lumea ar trebui sa inteleaga ce inseamna conservatorismul. Nu inseamna sa fii hot, sa nu respecti legile si sa utilizezi smecheria pentru a obtine avantaje. Si nici promovarea unor imbecili. Eminescu insusi a fost un conservator. Nu spun ca ar trebui sa ne conduca neaparat conservatorii, dar fara conservatorism ar inseamna sa abolim traditiile – care nu se reduc doar la „oferirea de agricultura bio si turism eco pentru mileniul trei„, specificitatile si spiritualitatea noastra. Si atunci ce ar ajunge Romania? Cum ne-am mai putea noi identifica ca popor si ca tara in lumea asta?

Or, mi s-a parut ca Dl. Bortun vedea prin sintagma „Romania conservatoare”, adica „Vechea Romanie”, toate blastamatiile pamantului. Daca societatea nu ar avea si o nuanta, o componenta conservatoare, mai degraba mi se pare ca lucrurile, asa cum a remarcat odata Eugen Ovidiu Chirovici, ar sta cam asa: o populatie in care unii ar fi ca italienii, altii ca francezii, altii ca americanii, altii ca germanii si tot asa. Pentru ca identitatea nationala nu poate fi conceputa fara conservarea unor traditii ale unui popor.

La ce s-ar reduce atunci identitatea nationala: doar la folosirea intr-un mod absolut corect gramatical a limbii romane? Si aici vedem cum razbate un extremism demn de o cauza mai buna. Pentru ca niciunde pe glob un popor nu vorbeste exclusiv in mod absolut corect gramatical limba sa. Si nu in felul acesta pastrezi identitatea nationala a unui popor, a unei tari. A vorbi absolut corect gramatical e mai degraba o caracteristica a strainului, nu a autohtonului. Aceasta perfectiune de a vorbi in mod strict limba literara, fara nicio greseala gramaticala, fara nicio stalcire a vreunui cuvant, are un aer de nefiresc, de artificialitate si chiar de snobism uneori. Nu pledez pentru a face greseli gramaticale in vorbire sau scriere dar nici pentru extremismul corectitudinii. Pentru ca in felul acesta s-a ajuns si la extremismul corectitudinii politice.

Trebuie sa subliniem ca este periculoasa acreditarea ideii „celor doua Romanii” in popor, in randul generatiunilor tinere ale tarii acesteia. Ganditi-va, ce ar trebui sa le spuie parintii copiilor? Ca sunt „doua Romanii”? Ce cunostinte ar trebuie sa le deie scoala? Ca sunt „doua Romanii”? Ca sunt „doua Romanii” paralele care se dezvolta separat una de alta? Sau dorim sa scoatem „viguroase generatiuni de elevi” care sa iubeasca aceasta patrie si sa contribuie la dezvoltarea ei? A acredita pentru viitorime ideea celor „doua Romanii” e un lucru deosebit de periculos pentru ca ar insemna sa pregatim secesiunea acestei tari. Pentru ca la asa ceva conduce aceasta idee. Si e ciudat pentru ca nicaieri in lume, poate cu foarte putine exceptii (pe care nu vad de ce ar trebui sa le copiem), nu vedem discutandu-se in astfel de termeni. Eu nu vad ca se vorbeste despre doua Germanii, sau de doua Frante, sau de doua SUA etc. Numai in Romania se vorbeste despre cele „doua Romanii”. Romaniei, evident ca nu serveste la nimic asa ceva. Atunci cui serveste?

Martie 7, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 13 comentarii

Ganduri, intrebari, nelamuriri…

Apropo de protestele anticoruptie din Piata Universitatii – s-au reluat ieri si au reusit sa faca si un frumos steag uman al Uniunii Europene -, cred ca nu se poate sa nu observi un lucru de buna seama semnificativ: slaba reactie a Opozitiei.

Opozitia – ma refer in general la toata Opozitia, in particular la PNL si USR – a avut o reactie extrem de palida si ulterioara izbucnirii protestelor. De fapt, poate e mai corect sa spunem ca nici PNL si nici USR n-au avut nicio reactie la celebra Ordonanta nr.13. M-as fi asteptat, de exemplu, la un discurs in Parlament prin care sa se exprime dezaprobarea fata de acea Ordonanta de Urgenta sau, cel putin, sa se ceara lamuriri. Ma asteptam la o activitate intensa pe la televiziunile de stiri… In schimb, puteai sa-i vezi pe proaspat alesii nostri cum dormeau de pe acum in Parlament. E uluitor!! Foarte departe si inspre rau fata de PNTCD-ul din vremurile imediate de dupa Revolutia din 1989, care avea reactii viguroase in Parlament si in media, desi erau, ca si acum actuala Opozitie, in minoritate in Parlament.

Practic, strada e una si partidele politice din Opozitie care – parca asa ar fi fost logic, nu? – ar fi trebuit sa-i sustina pe cei din strada, reprezinta pe altcineva sau altceva.

Pe de alta parte, nu se poate, cred, sa nu te intrebi ce fel de partid este PSD pana la urma… Cu ocazia acestor proteste el a inregistrat o scadere de la 46% (cu cat a castiat alegerile) la 38% in sondaje (sursa: Realitatea, Rares Bogdan, Jocuri de Putere). Ion Cristoiu spunea intr-un editorial recent ca PSD va pica in bot si dadea ca pronostic actualului guvern doar 6 luni de activitate – v. aici.

Intr-adevar, erodarea, in nici doua luni de la castigarea alegerilor, este destul de mare. Mai ales ca au inceput sa apara voci critice chiar din sanul PSD la adresa conducerii partidului si a acestui Guvern.

Sa presupunem ca ar fi adevarat ca toti oamenii care protesteaza ar fi angajatii multinationalelor. Dar chiar asa sa simta acesti oameni un sentiment de scarba – si lozincile din Piata Victoriei si din intreaga tara unde au avut loc manifestatii de acest gen stau marturie – fata de PSD? Adica de ce un angajat al unei multinationale nu ar putea fi un votant al PSD, chiar un simpatizant al PSD?

Impartirea aceasta in doua Romanii pe care doar PSD o face, si anume: o Romaniei a celor de pe la tara si cu cateva clase primare, care ar fi de stanga si o Romanie a celor ce lucreaza in multinationale, care chipurile ar fi toti de dreapta prin educatia superioara, mi se pare injusta si periculoasa.

Insa ar trebui sa spunem ca au iesit si studentii dion marile centre universitare din tara – ceea ce arata imposibilitatea PSD, care dateaza din vremurile lui Ion Iliescu, de a atrage aceasta importanta categorie de electorat, ce NU se simte reprezentata de un partid de stanga (daca mai e de stanga!) in varianta pesedista.

Pe de alta parte, un partid de stanga nu e neaparat doar al celor saraci sau cu educatie mai slaba.

Ce fel de partid e PSD? Mai este el un partid social-democrat? Piata il vede ca pe o „ciuma rosie”, deci ca pe un partid neocomunist, pe de alta parte un partid corupt si profitocratic, cum ar spune prof. Tismaneanu. Profitocratic, dar la Stat, in relatie exclusiva cu Statul, sa retinem asta! E mai greu de inteles, recunosc asta, cum putem sa caracterizam exact acest partid, care are – si o stie oricine – o vocatie baroniala evidenta.

Daca PSD derapeaza, lasa un culoar liber pe centru-stanga ce nu e ocupat de nimeni in prezent. Un culoar destul de larg. Din aceasta cauza se produc la noi tot felul de dezechilibre politice din care a iesit Presedinte si un Traian Basescu.

Un articol interesant, semnat de Cristian Preda, care pune intrebarea daca #rezist va fi partid – aici. Posibil, dar asa si USR s-a transformat in partid si se constata deja ca, cel putin pana acum, e un fel de gluma proasta. Podemos, in Spania se caracterizeaza ca fiind de extrema stanga, la noi ideea e al unui partid de dreapta. Si atunci care sunt solutiile de dreapta pe care le propune? Nici nu ne-am nascut bine ca partid si incepem sa mintim? Nu cumva vrem tot solutii de extrema stanga, cu un stat mare care sa aiba grija de toata lumea, de fapt asta fiind scopul nu anticoruptia? Pe de alta parte, Dl. Preda sesizeaza foarte bine anacronismul ce se inregistreaza la noi inclusiv in mediul academic, gandirea caracteristica unor vremi revolute fiind inca prezenta in societatea noastra – asta ca sa vedem ce mare influenta a avut, din pacate, comunismul in societate, efectul fiind si aici pe termen lung.

Cu o proasta comunicare, arogant si sfidator, PSD impune. Ceea ce e in mod evident nedemocratic.

Par a exista inca destule influente postsovietice in PSD…

Il priveam la Jocurile de Putere pe prof. Bortun. Nu, cele doua Romanii nu exista.

Suntem condamnati sa traim impreuna, chiar daca asta inseamna razboiul cel dintre noi.

Sa fim seriosi: teza celor doua Romanii – ca ar fi o Romanie ce doreste modernizarea si alta conservatoare – se poate aplica oriunde si chiar oricand in Istorie. Spre exemplu, asa poti sa zici ca au existat si ca exista doua SUA, doua Frante, doua Chine etc. Dar asta parca inseamna pluralism si sa ne amintim ca si pentru asta am luptat in Decembrie ’89.

Ca ar trebui „depolitizate” Invatamantul si Sanatatea. Dar cum faci treaba asta cand acestea doua sunt de Stat. Cum poti sa depolitizezi ceva ce apartine Statului??

Si aici intervine o problema importanta. Pentru ca se vorbeste de anticoruptie, se fac mitinguri ample in acest sens, dar o solutie logica si coerenta nu prea vad. La Statul enorm pe care il avem noi, in contextul in care sectorul privat e slab si sufera inca de pe urma Crizei din 2008, ne mai mira ca avem coruptie? Nu vad pe cineva, decat cu destul de rare exceptii, sa vorbeasca despre diminuarea rolului statului in economie. Se discuta atat de demagogic, dand vina pe oameni, nu pe politicieni si pe alesi care ar trebui sa vina cu o viziune – pentru ca e de datoria lor – dar n-au cum pentru ca n-au niciuna, ca, dom’le, „prefera sa stea acolo cu mana intinsa”. Dar atunci de ce dai inapoi cand e vorba despre continuarea logica: diminuarea rolului statului in economie si masive disponibilizari de personal din sectorul de stat? Pentru ca noi vrem sa nu mai fie coruptie, dar sa avem un stat mare – asta ce fel de ideologie o fi? Nu cumva a Chinei populare, unde se fac executii masive pe stadioane? Asta vrem? Sau vrem o societate liberala? Dar atunci ar trebui si aplicate principiile de baza ale liberalismului, care nu inseamna un stat mare, cum il vrem noi, subliminal, in subconstient, dar ne zicem, cu o nejustificata mandrie ca suntem liberali.

Pe de alta parte, cum vrei ca oamenii sa nu stea cu mana intinsa la stat, dar statul sa fie, in schimb, unul foarte mare si amplu, care sa dea de mancare la toata lumea?

Daca vrem „depolitizarea” Invatamantului si Sanatatii, acestea n-ar mai trebui sa apartina, sa fie apanajul Statului. Ar trebui, cu alte cuvinte, privatizate. Dar lucrul asta nu-l spune nimeni – se prefera cuvantul „depolitizare” in locul cuvantului mult mai exact: „privatizare”.

Pe de alta parte, fara a admira PSD, care – e evident! – nici nu poate fi admirat acum daca ai un minim de bun simt, eu cred ca trebuie sa atragem atentia si asupra unor derapaje ale „tinerilor frumosi si liberi” care protesteaza in Piata Victoriei. A darama Guvernul printr-o actiune de forta inseamna lovitura de stat. A incerca sa faci lucrul asta, inseamna o incercare de lovitura de stat, nu de revolutie.

A protesta impotriva unei actiuni a Guvernului sau aspura, iata!, a unei ordonante de Urgenta e una, a continua mitingurile pentru a darama Guvernul e altceva. Si asta in contextul in care OUG 13 a fost abrogata.

Alegerile au dat castig de cauza PSD… Asta este! Insa ma astept si la alte manifestatii de protest fata de PSD si Guvern. Nu sunt chiar asa de naiv incat sa consider ca nu vor mai avea loc. Insa politica nu se face, totusi, „in Piata”, iar „democratia” aceasta NU e democratie ci o minoritate care doreste sa-si impuna propriile ei reguli majoritatii. Populismul cu „democratia din Grecia Antica” nu tine.

Care mai sunt legaturile PSD-ului si a altor partide la de la noi cu Rusia? Intrebarea e justificata daca ma gandesc la cum au fost promovate dupa Revolutie, sub regimul Iliescu, persoane care erau agenti ai Kremlinului la noi in tara – v. aici. Si ce legatura au cu Federatia Rusa, daca exista vreuna, si celelalte partide din Opozitie…?

Mai exista astfel de legaturi? Si daca da, de ce sunt inca permise? Mai ales in actualul context international tensionat. Se iau masuri?

Februarie 27, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 56 comentarii