Ce ne transmite SUA…

Gandul

Mesajul Statelor Unite de Ziua Naţională a României

Se arata ca:

„Departamentul de Stat american a transmis, vineri seară, un mesaj adresat României cu ocazia Zilei Naţionale.

„În numele preşedintelui Obama şi al poporului Statelor Unite, transmit urările noastre de bine tuturor românilor care îşi sărbătoresc Ziua Unirii de 1 Decembrie”, deschide şeful diplomaţiei americane, John Kerry, mesajul de felicitare.

Kerry vorbeşte despre punctele foarte importante în care relaţia strategică SUA-România a evoluat în acest an, fiind nominalizat scutul de la Deveselu, ale cărui lucrări de construcţie au început în luna octombrie.

„Am reînnoit Acordul Fulbright, prin intermediul căruia peste 3.000 de studenţi, profesori şi intelectuali din ambele ţări au beneficiat de schimburi de experienţe încă din 1960. Relaţiile noastre economice cu România sunt puternice, concretizate în investiţii de miliarde de dolari din 1990”, se mai arată în textul transmis de Washington ţării noastre.

„Statele Unite sunt mândre să aibă un aliat puternic şi un prieten apropiat în România şi sperăm că acest parteneriat va fi şi mai puternic în anii care urmează”, este finalul comunicatului.”

Nu putem decat sa multumim pentru cuvintele frumoase si urarile de bine! Ce am dori noi? Sa vedem mai multe investitii americane in Romania, nu numai in sectorul extractiv, in interesul ambelor parti, desigur. Mai ales ca in Europa investitiile au scazut dramatic. Ar fi aici multe lucruri de facut, privatizari de facut, pe care le vrem de succes. Daca partea americana s-ar arata interesata ar fi un lucru de bun augur, cred eu. Legaturile economice dintre tarile noastre ar trebui sa fie mai stranse pentru ca suntem aliati si prieteni apropiati. Suntem de aceeasi parte a baricadei si trebuie sa ne apropiem si mai mult. As fi dorit, spre exemplu, ca sa vedem o apetenta, un interes mai mare al SUA fata de Europa Centrala si de Est, spre a investi aici si a deschide linii de creditare. A avut loc un forum economic China-Europa Centrala si de Est. Eu cred ca nu se poate sa nu te intrebi: de ce nu SUA – Europa Centrala si de Est? China spunea ca a deschis o linie de creditare de 10 miliarde $. Eu sunt convins ca daca SUA ar deschide aici, in Europa centrala si de Est, o linie de creditare de 100 miliarde $, lucru pe care poate sa-l faca, si ar ajuta la refacerea economiilor acestor tari care au avut mult de suferit de pe urma Crizei economice, ar avea numai de castigat, dat fiind efectul multiplicativ al investitiilor. Si e clar ca SUA are nevoie de parteneri puternici, de aliati puternici, cu democratii puternice. Si chiar asa, de ce nu am privatiza CFR, sa zicem, cu Caile Ferate Americane, vorba lui Basescu? De ce ar fi o idee rea? Potentialul, nu numai al Romaniei, dar al intregii Europe Centrale si de Est, este foarte mare si este de neinteles de ce SUA nu a manifestat un interes mai mare fata de aceasta zona, investind mai mult aici.

De problema vizelor nici numai vorbesc! Si aici se vede o reticenta pe care o intelegem ceva mai greu… Insa chestiunea principala acum este cea economica si ar fi bine ca sa vedem o implicare si un interes crescand al SUA fata de ceasta zona si fata de tara noastra.

Eu sper sa gasim impreuna cele mai bune solutii la problemele comune, si ma refer in principal la cele economice, in vederea combaterii somajului si reluarii cresterii economice in rate mari de crestere. Iar colaborarea cu tarile din Centrul si Estul Europei, inclusiv cu cele de la periferia Uniunii, ar putea fi o solutie pentru ambele parti, atat pentru noi cat si pentru marele nostru partener: SUA.

Sa ne ajute Dumnezeu!

Reclame

Un articol care m-a pus pe ganduri…

Iata un articol care nu se poate sa nu te faca sa meditezi indelung, cu luare aminte:

Mediafax

Serbia se poate orienta spre Rusia dacă nu obţine statutul de candidat la aderarea UE

Iata ce spune acest articol:

Image via Wikipedia

„Uniunea Europeană va purta responsabilitatea unei eventuale instalări de baze militare ruse în Serbia, dacă va refuza să acorde acestei ţări statutul de candidat la aderare, a avertizat miercuri vicepremierul sârb Ivica Dacic într-un interviu.

„Europa ar comite o mare greşeală dacă Serbia nu va obţine în martie statutul de candidat”, a declarat Dacic pentru cotidianul Vecernje Novosti.

Dacic a afirmat că dacă Bruxelles şi Washington vor ţine departe Belgradul, va fi „normal să se aştepte ca o formaţiune politică ce se va îndrepta spre Rusia să poată veni la putere” în Serbia.

Alegerile legislative sunt prevăzute pentru această primăvară în Serbia, unde pro-europenii de la putere se vor confrunta cu opoziţia ultranaţionalistă, eurosceptică şi în mod deschis pro-rusă.

„Astfel, pentru ca ideea de a oferi ruşilor (posibilitatea) de a construi o bază militară aici să nu vină nimănui, UE şi SUA ar trebui să aibă o politică imparţială faţă de noi”, a continuat acesta.

„Ce se va întâmpla, spre exemplu, dacă o bază militară rusă ar fi construită în Serbia?” se întreabă Dacic. „Ar fi asta o problemă pentru Statele Unite? Cu siguranţă”, a răspuns el.

UE trebuie să se pronunţe în martie asupra statutului de candidat solicitat de Belgrad, însă cere în schimb progrese în negocierile pe care le sponsorizează între Serbia şi Kosovo. Responsabilii politici sârbi apreciază cu toate acestea că UE susţine cauza Priştinei şi nu ţine cont de interesele legitime ale Serbiei.

Kosovo şi-a proclamat independenţa la 17 februarie 2008, recunoscută de 22 din 27 de state UE şi de către Statele Unite. Susţinută de Rusia, Serbia refuză să o recunoască, considerând Kosovo ca fiind provincia sa sudică.” (cu rosu, subl.mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Mi se pare grav… Destul de grav… Implicatiile sunt serioase daca e asa cum spune Dacic. Pentru ca eventualele baze militare rusesti instalate in Serbia ar fi in imediata vecinatate a Romaniei, tara membra NATO. Si sa nu uitam de Scutul Antiracheta de la Deveselu, care nu este pe placul rusilor…   Apoi, ar fi in imediata vecinatate a Uniunii Europene si a NATO. Sa nu uitam ca si Croatia e tara membra NATO (2009) si urmeaza a face parte din Uniunea Europeana. Adevarul este ca refuzarea statului de tara candidat la aderare ar fi o grea lovitura pentru fortele politice pro-europene din Serbia. Practic, n-ar mai fi sprijinite, dar nu numai! Faptul ca li se intoarce spatele, ar fi sinonim cu discreditarea acestora in ochii populatiei: vor zice cu totii ca „aia nu sunt buni de nimic”.  Eu cred ca decat sa respingi, mai bine ajuti! Si chiar asa: de ce nu s-ar da o sansa europeana Serbiei? De ce ar fi rau lucrul asta?

Pe de alta parte, in varianta in care pro-europenii ar claca si scenariul lui Dacic se va adeveri, Rusia isi va spori influenta in Europa. De care Vestul va trebui sa tina seama, chit ca vrea, chit ca nu vrea.  Sa ne gandim la faptul ca nu se poate face nimic in Siria, pentru ca Rusia se opune. Eu stau si ma intreb ce ar fi daca Rusia chiar va patrunde spre centrul Europei in felul acesta. Si e posibil ca cetatenii sarbi sa voteze cu acele forte ultranationaliste, eurosceptice si pro-ruse, pentru ca in felul acesta Serbia sa poata avea sansa recuperarii Kosovo! Nu mai vorbesc de faptul ca lucrul asta ar da apa la moara sarbilor din Republika Srpska. Iar greselile pe care le-a facut Vestul in Spatiul Iugoslav, inclusiv continua marginalizare si izolare a Serbiei, care a suferit grele amputari teritoriale, se poate razbuna. Ceea ce vreau sa spun este ca nu-mi place deloc scenariul pe care ni-l propune Dacic. Nu-mi place! Insa nu pot sa nu constat ca e unul realist si trebuie tinut cont de o asemenea posibilitate, in cazul in care Serbia nu va primi statutul de tara candidat la aderare, cu implicatii imprevizibile.

Dupa parerea mea, atat Vestul Europei cat si SUA n-au inteles cum trebuie aceasta Zona a Balcanilor. Iata Grecia, care da dureri de cap liderilor din Zona Euro si SUA… Insa datoria publica a Greciei nu e cel mai periculos lucru care i s-ar putea intampla Europei si intregii lumi. De aceea democratia si europenismul in Balcani trebuie sprijinite de catre Vest. Din aceasta cauza si consider ca Serbia nu trebuie respinsa de catre Uniunea Europeana.  In caz contrar, tinand cont si de scenariul lui Dacic, consecinta va fi ca va spori in intensitate nationalismul si intoleranta. Citeam ceva foarte interesant, in acest sens, pe Wikipedia, despre Kosovo:

„Relations between Albanian and Serb communities

The relations between Kosovo’s ethnic Albanian and Serb populations have been hostile since the rise of nationalism in the Balkans during the 19th century, rivalry which became strong after Serbia gained Kosovo from the Ottoman Empire in 1913 and after Albania became independent in the same year.^[8] During the Ottoman period however, Serbs and Albanians within Kosovo enjoyed good-neighbourly relations, working together to oppose foreign meddling in the territory on many occasions^[169] During the Tito-era of communist rule in Yugoslavia, the ethnic Albanian and Serb populations of Kosovo were strongly irreconcilable with sociological studies during the Tito-era indicating that ethnic Albanian and Serb peoples in Kosovo rarely accepted each other as neighbours or friends and few held interethnic marriages.^[170] Ethnic prejudices, stereotypes and mutual distrust between ethnic Albanians and Serbs have remained common for decades.^[170] The level of intolerance and separation between the ethnic Albanian and Serb communities during the Tito-period was reported by sociologists to be worse than that of Croat and Serb communities in Yugoslavia which also had tensions but held some closer relations between each other.^[170]„

Iar despre nationalismul sarb, un articol foarte interesant tot de pe Wikipedia:

Serbian nationalism

Cititi cu mare atentie acest capitol:

”

Yugoslavia

In 1920, the centralized vision of Yugoslavia as supported by Serbian nationalists was enacted in the Constitution of the Kingdom of Serbs, Croats, and Slovenes passed on Saint Vitus Day that became known as the „St. Vitus Day Constitution” (Vidovdanski ustav).^[3] Antagonism which rose between Serbian nationalists versus Croatian and Slovenian nationalists culminated in the 1928 assassination of Stjepan Radić on the floor of the Yugoslav parliament and the subsequent deterioration of parliamentary democracy in the country.^[3] In the aftermath King Alexander discarded the St. Vitus Day Constitution, proclaimed a royal dictatorship, and officially renamed the country Kingdom of Yugoslavia.^[3] King Alexander pursued a policy of encouraging modern Yugoslav nationalism which caused dissatisfaction amongst Serbian nationalists who saw Yugoslav nationalism as a disavowal of Serbian nationalism.^[3] Serbian nationalists were outraged at the Cvetković–Maček Agreement between Serb and Croat political leaders that created the Banovina of Croatia, an autonomous province within the kingdom which gave Croatia virtual autonomy.^[3] In response, Serbian nationalists founded the Serb Cultural Club which attacked the new Yugoslav nationalism under the motto of „Strong Serbdom, Strong Yugoslavia”.^[3]

Draža Mihailović, World War II senior Chetnik leader.

Yugoslavia was invaded and occupied by the Axis Powers during World War II, with Nazi Germany establishing puppet states throughout occupied Yugoslavia.^[3] Serbian nationalism rose in a militant response by the Chetnik forces of Draža Mihailović against both the Axis forces and the communist Yugoslav Partisans.^[3] The war saw the rise of an extreme anti-Muslim variant of Serbian nationalism practised by the Chetniks who massacred Bosnian Muslims during the war.^[3]

In the aftermath of World War II and the seizure of power by the Yugoslav Partisans, Josip Broz Tito‘s communist Yugoslavia was established. The new regime repressed nationalism of any culture that was deemed to be a threat to the state.^[3] Serbian nationalism then developed during the 1960s by intellectuals such as Dobrica Ćosić and challenged the state-sponsored policies of Yugoslavism and „Brotherhood and Unity„.^[3] Tito’s later expulsion of the nationalist-leaning Serbian communist official Aleksandar Ranković in the 1960s was perceived as an attack on Serbian nationalism.^[3] After the ousting of Ranković, Serbian nationalist intellectuals increasingly began viewing Yugoslavia as a detrimental experience for the Serb nation.^[3]

Serbian nationalism escalated following the death of Tito in 1980.^[4] Serbian intellectuals began breaking a number of taboos – for example, Branko Petranović identified Mihailović, the Chetnik rival of Tito during World War II as being an important „anti-fascist„.^[4] Dobrica Ćosić joined other Serb political writers in writing the highly controversial Memorandum of the Serbian Academy of Sciences and Arts of 1986.^[5] The Memorandum claimed to promote solutions to restore Yugoslav unity, but it focused on fiercely condemning Titoist Yugoslavia of having economically subjugated Serbia to Croatia and Slovenia and accused ethnic Albanians of committing genocide against Serbs in Kosovo.^[6] The Memorandum was harshly condemned by the ruling League of Communists of Yugoslavia as well as the government of Serbia led by Ivan Stambolić.^[7] Members who would later support Serbian nationalism chose follow the party line and denounced the Memorandum as well. Slobodan Milošević, at the time a Serbian communist official, did not speak publicly about the issue, but in a meeting with members of the secret police he formally endorsed the official government denouncement of the Memorandum, stating:

The appearance of the Memorandum of the Serbian Academy of Arts and Sciences represents nothing else but the darkest nationalism. It means the liquidation of the current socialist system of our country, that is the disintegration after which there is no survival for any nation or nationality. … Tito’s policy of brotherhood and unity … is the only basis on which Yugoslavia’s survival can be secured.^[7]„

Dupa cum se poate usor observa, nationalismul e foarte inradacinat in aceasta tara. Nici Tito, cu toate arestarile si expulzarile pe care le-a facut, nu l-a putut invinge. Nationalismul a continuat si a inceput sa ia aspecte virulente in perioada post-Tito, ajungandu-se, in vremurile din urma, la razboi.

Image via Wikipedia

Dupa parerea mea, nu forta poate invinge acest nationalism. Nu l-a invins niciodata. Ci, pentru ca sa-l poti anihila, trebuie ca sa-i opui o alta idee, cum sa zic, care sa genereze in popor o alta conceptie. Lucrul asta e greu de facut si e si vina sarbilor, dar nu numai a lor. Continua marginalizare a Serbiei de catre Occident, faptul ca a suportat amputari teritoriale grele, lucrurile astea sunt de natura sa amplifice nationalismul, nicidecum sa-l domoleasca sau sa-l anihileze. De aceea trebuie o alta idee, de asa natura incat sa schimbe o mentalitate ce nu mai poate corespunde vremurilor moderne si care face rau Serbiei, de asa natura incat sa faca sa dispara aceasta traditie a nationalismului in Serbia, formata inca de pe vremea otomanilor. Or, aceasta alta idee nu poate fi alta decat europenismul si Uniunea Europeana, si, bineinteles, Drepturile Omului. Or, daca respingi Serbia, astfel de idei vor fi respinse si ele, la randul lor, de catre societatea sarba. Evident, trebuie timp ca sa schimbi astfel de mentalitati nationaliste, cu radacini vechi. Dar, in timp, lucrul e posibil. O eventuala prezenta militara ruseasca in Serbia ar putea avea efectul contrar si ar putea sa nasca chiar nemultumiri din partea populatiei sarbe. Situatia s-ar complica inutil. Aceasta alta idee, europenismul, de care am amintit mai sus, are nevoie de timp pentru a putea fi absorbita de catre societatea sarba. Procesul acesta de absorbtie poate fi de durata, in niciun caz nu se poate imediat. Si chiar cred ca intr-o Europa Unita, dar, totusi, eterogena, europenismul are o culoare locala, in functie de tara respectiva, de cultura tarii respective. Deci nici acest europenism nu poate fi unul omogen, oricat ne-am stradui sa-l facem asa. Nu se poate. Insa pentru o tara ca Serbia, cu vechi traditii nationaliste, foarte inradacinate in constiinta publica, europenismul, promovat in societatea sarba, ar putea fi un mare pas inainte. Si, cine stie, poate ca si procesul de absorbtie, de care aminteam, ar putea fi chiar unul de scurta durata. Lucrul asta, absorbtia ideii de europenism, nu trebuie fortata ci incurajata. Adevarul este ca pana acum nu s-a actionat asa in Serbia. Insa violenta razboiului a aratat esecul conceptiei nationaliste, si Serbia trebuie ajutata sa mearga pe un alt drum: cel european.

Off Topic

Gandul

Vizita lui Victor Ponta în SUA: cu cine s-a întâlnit şi care a fost mesajul USL pentru americani

Recomand citirea integrala a articolului.

Update

Romania Libera

Etnicii sârbi din nordul Kosovo deblochează două puncte de trecere a frontierei, la solicitarea UE

Cateva chestiuni…

Vizita lui Traian Basescu in SUA

Evenimentul Zilei:

Băsescu, la Casa Albă. Scutul devine oficial

Gandul:

Cine i-a aranjat lui Traian Băsescu vizita în Statele Unite

Articolul face si un istoric al intalnirilor oficiale la nivel inalt, inainte si dupa 1989. Mi-a atras atentia un lucru:

„♦ 18 – 21 iulie 2004 – Are loc vizita în SUA a premierului Adrian Năstase. Programul componentei bilaterale a inclus întâlniri cu preşedintele George W. Bush, secretarul de stat Colin Powell, secretarul apărării Donald Rumsfeld, secretarul energiei Spencer Abraham, membri ai Senatului SUA. Năstase şi Bush au discutat timp de aproape patruzeci de minute, în Biroul oval de la Casa Albă, principalele subiecte de interes în relaţia România-SUA. Pe agendă s-au aflat situaţia din Irak şi Afganistan, relaţiile bilaterale, alegerile din România şi SUA şi problema adopţiilor internaţionale. De asemenea, a fost discutată amplasarea bazelor militare SUA în România. Năstase a spus, la Casa Albă, că i-a oferit lui George W. Bush, „o locaţie de cinci stele” pentru bazele americane.” (subl.mea)

Interesant… nu-i asa?

Explozie la o uzina nucleara…

… din Franta…

Mediafax:

Explozie la o uzină nucleară din Franţa, soldată cu un mort şi mai mulţi răniţi. Există risc de scurgere radioactivă

Si cand te gandesti ca postul francez de televiziune Canal+ parodia cutremurul si catastrofa nucleara de la Fukushima… Dumnezeule mare si sfant!

Catastrofa la Nairobi…

Mediafax:

Explozie de proporţii la o conductă de benzină din Nairobi: Cel puţin 120 de morţi

„”Bilanţul morţilor este în prezent de 120. Însă ar putea creşte, dat fiind că multe cadavre sunt în râul din apropierea oleoductului”, unde oamenii s-au aruncat pentru a stinge flăcările care îi cuprinseseră, a declarat un oficial local, Philip Kisia.

Explozia s-a produs în zona industrială Lunga Lunga, în apropierea localităţii Sinai, situată la periferia capitalei Kenyei. Deflagraţia a fost urmată de un incendiu puternic.

[…]

Multe victime au sărit în râu în încercarea de a stinge flăcările, dar unele nu au supravieţuit.

„Nu am mai văzut niciodată aşa ceva. Multe femei şi mulţi copii ardeau ca lemnele aprinse. Am văzut o femeie cu copilul în spate, carbonizaţi”, a declarat Francis Muendo.”

Dumnezeule!! Cumplit! De remarcat ca articolul precizeaza:

„”Conducta era spartă, iar oamenii au încercat să recupereze benzina scursă în sistemul de canalizare. A avut loc o explozie puternică”, a declarat un martor, Joseph Mwego.”

Se vede ce inseamna cand intretinerea unui oleoduct e scapata de sub control…

„Noi acum vopsim gardul. Cred că trebuie să hrănim leopardul”

Asta e una din cugetarile lui Radu Berceanu 🙂

Vechea gardă din PDL nu susţine schimbarea culorii şi a simbolurilor PDL în campanie

„Ideea de rebranduire proliferată în rândurile democrat-liberalilor este temperată de către fostul secretar general al formaţiunii. Vasile Blaga explică pentru „gândul ” de ce nu este un susţinător deschis al trecerii rapide de la portocaliu la verde, în privinţa bannerelor partidului. „Eu am văzut că aleşii locali din teritoriu nu sunt foarte încântaţi de schimbarea culorii. Cred că trebuie analizat foarte atent înainte de a lua o decizie. E nevoie de anumite cercetări care să ne arate dacă e necesară această schimbare”, a precizat senatorul democrat-liberal, aducând o critică şi strategiei de la centru: „Nici la nivelul partidului nu avem un punct de vedere foarte clar. Am văzut la Şcoala de vară că erau cinci puncte de vedere diferite. Parcă ar fi fost cinci partide diferite”.

După ce l-a indicat pe Traian Băsescu drept artizanul Mişcării Populare, structură menită să înglobeze PDL, UNPR şi o parte a PNL, preşedintele PDL Dolj, Radu Berceanu, ironizează posibilitatea de a schimba culoarea simbol a partidului, comparând PDL-ul cu Coca Cola.”

Despre Schengen. Ganduri imperfecte

Se tot vorbeste de faptul ca amanarea integrarii Romaniei in Spatiul Schengen de catre Olanda ar fi un mare esec politic. Corina Cretu aduce si argumente in favoarea acestei idei. Nu le contest. As dori ca inainte de a face un comentariu ceva mai amplu sa evidentiez trei articole din Gandul, pe acest subiect:

Votul favorabil din Parlamentul European nu a contat: discuţiile privind intrarea României şi Bulgariei în Schengen au fost amânate până în toamnă

AFP: Duş rece pentru România şi Bulgaria în legătură cu aderarea la Schengen

Predoiu: Legătura dintre aderarea României la Schengen şi MCV, artificială

Fara pretentia ca am dreptate, imi voi expune parerea despre acest subiect de actualitate si, din aceasta cauza, parerea mea trebuie vazuta, neaparat, critic de cel care o citeste!

Image by European Parliament via Flickr

Dupa parerea mea, nu exista motive reale pentru care Romania si Bulgaria sa nu fie primite in Spatiul Schengen, mai ales ca PE a dat un vot favorabil in acest sens iar cele doua tari respecta cerintele tehnice, din cate inteleg; cerinte tehnice care, singure, ar trebui sa conteze. Din aceasta perspectiva este destul de clar ca refuzul unor tari de a ne primi in acest club select – Spatiul Schengen – au la baza alte motive, generic numite politice. Carlos Coelho a si spus foarte clar: „discurs populist”. Si se vede foarte clar: din faptul ca, spre exemplu, PDL este din aceasi familie politica europeana cu Union pour un mouvement populaire a lui Sarkozy, nu ne este de prea mare folos. Deci nu ne putem baza pe afinitati politice si doctrinare in abordarea problemei Schengen. Este vorba de o atitudine conservatoare a Dreptei Populare care a castigat in mai multe tari occidentale alegerile si care domina PE. Nu se poate stii daca aceasta politica de refuz a primirii Romaniei si Bulgariei in Schengen n-ar fi cumva o constanta a politicii occidentale si, pe cale de consecinta, n-ar avea, ca sa zic asa, culoare politica. Poate parea absurd, dar e o ipoteza care, cred, trebuie luata in considerare atunci cand se face o analiza.

Insa, dupa parerea mea, cei care ne refuza nici macar nu le pasa de MCV (de observat ce spune Predoiu!!), problemele legate de coruptie din Romania si Bulgaria, si alte motive invocate de acestia. Motivele ar fi, in acest caz, patru:

1. imigratia, in special cea legata de minoritatea tiganeasca;
2. faptul ca Romania si Bulgaria au un PIB foarte mic, mult inferior statelor occidentale dezvoltate, care nu le permite accesul intr-un club select precum Schengen;
3. apropierea geografica a Romaniei si Bulgariei de Rusia. Statele occidentale nu vor sa-i supere pe rusi;
4. slaba prestatie a Guvernului nostru si a diplomatiei romanesti.

Image via Wikipedia

Punctul 1. reprezinta saracia, de care Occidentului ii e frica foarte tare si punctul 2. il reprezinta conditia de intrare in club. Intr-un club select, foarte select trebuie sa ai tinuta obligatorie si sa dispui de sume considerabile de bani, altminteri nu prea ai ce cauta acolo. Aceeasi logica se aplica si in ceea ce priveste Clubul Schengen. Daca Romania ar fi avut un PIB de vreo… sa zicem…. 35.000$/cap de locuitor, ia sa vedeti cum ne-ar fi primit! Chestiunea cu paza frontierelor, ca am avea carente serioase la acest capitol, nu tine. Si Grecia are probleme serioase la granita cu Turcia, dar statele occidentale tac malc. De ce? Cu alte cuvinte, aroganta pe care ti-o da banul, cand il ai doldora in PIB, e foarte mare. Legat de punctul 3 eu cred ca este vorba de o politica dusa de statele europene occidentale de a nu-i deranja pe rusi. Exista si chestiunea cu scutul antiracheta de la Deveselu, pe de alta parte Rusia nu vede cu ochi prea buni apropierea NATO de granitele sale. Dar, cel mai mult, Rusia se teme de izolare pe plan european. Iar Romania si Bulgaria le-ar vrea in sfera sa de influenta. Sa nu uitam ca aceleasi state care se opun acum aderarii Romaniei si Bulgariei la Spatiul Schengen (cam aceleasi) s-au opus si aderarii Romaniei in UE. Sunt si voci care afirma ca intrarea noastra in NATO a fost decisiva pentru ca sa fim primiti in UE si s-ar putea sa aiba dreptate. In articolul AFP: Dus rece.. se precizeaza: „Cele două ţări candidate suferă de o lipsă de încredere din partea partenerilor lor, dintre care mulţi apreciază că au intrat prea devreme în UE deoarece nu erau suficient pregătite.”. Insa lucrul asta cimenteaza si mai mult, pe cale de consecinta, apropierea Romaniei si Bulgariei de SUA. Ceea ce nu inseamna ca cele doua tari nu trebuie sa militeze si mai mult, pe mai departe, pentru aderarea lor la Spatiul Schengen.

Image via Wikipedia

Nu as nega, apropo de acest esec, o slaba prestatie a Guvernului nostru si a diplomatiei romanesti, insa nu asta mi se pare centrul de greutate al problemei, desi poate fi una din cauze. La capitolul asta ar fi multe de spus. Guvernul Boc a avut, in general vorbind, o prestatie slaba. A stat mai mereu in umbra lui Basescu, presedintele jucator, caruia i-a placut sa mai joace si rolul de premier, adica sa se comporte ca si cand ar fi. Diplomatia romaneasca ar fi trebuit sa fie extrem de activa pe plan european; dar cum ar fi putut sa fie asa cand intreg Guvernul are aceasta caracteristica: inactivitatea? Cu un Traian Basescu ce vrea, parca, sa domine tot, sa conduca tot. Dar chiar daca ar fi fost activa, cum spuneam, nu cred ca ar fi rezolvat mare lucru. Sau… cine stie? Poate, poate… Insa data fiind chestiunea politica a aderarii trebuia sa fie foarte activa! Aici Basescu, cred eu, a gresit fundamental: el s-a bazat (citeste: s-a limitat) doar la conditiile tehnice de aderare, ca fiind principalele, ignorand aspectul politic al chestiunii. In acest sens el spera ca aderarea la Spatiul Schengen va fi un lucru usor, dar l-a vazut numai sub aspect tehnic si nimic mai mult. Crezand ca acesta va prima. Iata ca nu a fost asa. Si, s-o recunoastem, nu am pregatit cum trebuie aderarea. Din cate se vede nici Bulgaria nu a facut-o. Ar fi trebuit, probabil, un efort comun, foarte concentrat pe aceasta problema. Noi nu am tratat foarte bine nici problema minoritatii rome – vezi pct.1 – in privinta imigratiei, lucru ce ne-a prins de fiecare data cu garda jos. Nu am venit cu initiative pe plan european in favoarea integrarii sociale a acestei minoritati si a apararii drepturilor acesteia pe plan european. Romania, dupa parerea mea, trebuia sa faca acest lucru. N-am avut nicio viziune in acest sens, trebuie s-o recunoastem. Nici in cadrul Ministerului de Externe. Am tratat foarte superficial problema. Insa aplecarea spre problemele sociale ale Guvernului Boc, Romania fiind „stat de drept democratic si social” – art. 1, al.3 din Constitutie, a parut aproape inexistenta. Iar lipsa de viziune de pe plan national s-a vazut translatata si in politica externa a Romaniei. Pe de alta parte poate ar fi fost mult mai bine sa tinem mult mai aproape cu Bulgaria si sa fi lucrat in comun, la modul serios, pentru atingerea acestui obiectiv important. Sa fi stabilit echipe de lucru in comun. Nu s-a facut mai niciodata o evaluarea a sanselor noastre, in plan politic, pentru aderarea la Schengen, ca sa vedem cum stam. S-a ignorat lucrul asta. Cred ca nu avem clar conturata o politica privitoare la imigrantii romani si care sunt cetateni romani. Foarte slab la acest capitol. Politicienii nostri isi amintesc de ei numai cand vine campania electorala. Pentru voturi. Slab si USL la acest capitol, si PSD (Ponta, Nastase) care doreste ca acestor oameni sa li se retraga dreptul de vot. Foarte slab. O apreciez, in schimb, pe Corina Cretu care militeaza pentru drepturile imigrantilor romani si care mai mereu are luari de pozitie in acest sens in PE. Un sincer Bravo!! Numai ca nu e de ajuns: Romania trebuie sa aiba o politica coerenta la acest capitol. Numarul emigrantilor romani e mare, iar o politica in acest sens se justifica. In primul rand Romania trebuie sa arate efectele benefice ale imigratiei pentru tarile in care acesti oameni s-au stabilit. Am facut-o in momentele tensionate. Trebuia s-o facem mereu. Lipsa unei astfel de politici a facut ca sa apara in presa occidentala numai stiri negative despre imigrantii romani. Si trebuie sa aratam de fiecare data cand se uita lucrul asta si anume ca dreptul la libera circulatie a persoanelor in interiorul UE nu poate fi ingradit. Sub nicio forma.  Si mie mi se pare ca cei care critica diplomatia romaneasca, o fac justificat. Prestatia e slaba, ce sa mai…

Insa nu e cazul sa disperam. E un esec, dar nu sfarsitul lumii. Trebuie sa fim lucizi si sa lucram mai mult, mai intens in politica noastra externa. Poti sa-i spui ca e un esec major, insa nu prea inseamna prea mare lucru. Totusi, e un esec si trebuie tratat cu toata seriozitatea. Sa speram ca problemele se vor rezolva pana la urma si cat mai repede. Nu cred ca este imposibil. Pentru ca Spatiul Schengen nu poate fi, pana la urma, o structura diferita de UE, adica sa se introduca discriminari politice in sanul Uniunii Europene. Pentru ca Spatiul Schengen, din cate se poate constata, nu e altceva decat expresia unei discriminari pe criterii politice si nimic mai mult. Si care, daca e vazut asa de catre unele state occidentale si de catre Dreapta populara, era sa scriu populista, nu face altceva decat sa submineze UE si principiile care stau la baza acesteia.