Ce ziceti? 🙂 Eu cred ca nu.
Dar inainte de a da o explicatie sa expunem pe scurt situatia: premierul Victor Ponta este trimis in judecata in dosarul Complexurilor Energetice Rovinari si Turceni (v. si aici). Presedintele Iohannis a iesit public si a evidentiat faptul ca in aceasta situatie imaginea Romaniei are de suferit. De aceea, Presedintele i-a cerut lui Victor Ponta sa demisioneze din functia de premier.
Gandul
Se arata ca:
„Preşedintele Klaus Iohannis i-a cerut din nou demisia premierului Ponta după ce acesta a fost trimis în judecată în dosarul ”Rovinari – Turceni”, în care este acuzat de spălare de bani, complicitate la evaziune fiscală şi fals în înscrisuri. Şeful statului a spus că imaginea României are de suferit şi că ”cei care pot veni cu soluţii să vină cu soluţii”, referindu-se la premier, Guvern şi PSD.
După ce premierul Ponta a fost trimis în judecată, preşedintele Iohannis a precizat că cea mai simplă soluţie ar fi demisia acestuia din fruntea Guvernului. Şeful statului a adăugat că situaţia este din ce în ”mai problematică pentru primul ministru, pentru Guvern şi PSD”, iar imaginea României are de suferit.
”În timpul CSAT pe media a apărut o ştire pe care vreau o comentez doar foarte pe scurt, mă refer la trimiterea în judecată a primului ministru, în dosarul în care este acuzat de anumite fapte penale. Situaţia este din ce în ce mai problematică pentru primul ministru, pentru Guvern şi pentru PSD, dar trebuie să recunoaştem că imaginea României are foarte mult de suferit de pe urma acestei chestiuni. Sper să se analizeze situaţia cu toată răspunderea şi cei care pot veni cu soluţii să vină cu soluţii. Soluţia ar fi cu siguranţă, cea mai simplă, cea pe care am propus-o şi în iunie”
Premierul Victor Ponta a fost trimis astăzi în judecată în dosarul în care este inculpat alături de fostul ministru şi coleg de partid, Dan Şova.
DNA îl acuză pe Victor Ponta că în perioada octombrie 2007-decembrie 2008 a primit 181.439 lei de la casa de avocatură a lui Dan Şova, în baza unei convenţii de colaborare. Pentru a justifica aceşti bani, Victor Ponta ar fi întocmit 17 facturi fictive, pentru că în realitate Ponta nu ar fi prestat niciun fel de activitate pentru casa de avocatură a lui Dan Şova, conform DNA.
În Legea Fundamentală aprobată în 2003 la ”răspunderea membrilor guvernului”, articolul 109 precizează că ”numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”.
Premierul Victor Ponta a declarat în mai multe rânduri că preşedintele nu îl poate suspenda, deoarece faptele pentru care a fost trimis în judecată nu au fost realizate în timpul mandatului său de premier, ci în calitate de avocat.
Preşedintele Klaus Iohannis i-a cerut premierului Ponta să-şi dea demisia din funcţe după ce DNA a comunicat că acesta este învinuit de fapte penale. Premierul a răspuns că respectă poziţia preşedintelui, dar că doar Parlamentul îl poate demite din această funcţie prin moţiune de cenzură.
În luna iulie, premierul Ponta a afirmat că îşi poate da demisia din funcţia de premier dacă preşedintele Iohannis îi garantează faptul că viitorul prim-ministru va fi nominalizat din rândul Coaliţiei de guvernare.
După ce Camera Deputaţilor a respins cererea procurorilor de încuviinţare pentru începerea urmăririi penale a premierului Ponta, preşedintele Iohannis a declarat că nu l-ar fi suspendat pe Victor Ponta din funcţia de la Palatul Victoria dacă în Parlament se vota pozitiv solicitarea DNA.”
Reactia lui Liviu Dragnea a fost ca doreste un premier tot de la PSD, lucru ce mi se pare logic. Stiu, in alte tari numai si pentru o suspiciune si politicianul respectiv demisioneaza din functia pe care o detine in stat. La noi regula asta nu se prea aplica si nici nu e agreata. In asemenea conditii apar unele probleme:
- Victor Ponta e sustinut de un colos precum PSD, cel mai mare partid din Romania. Asa ca e foarte greu sa fie ridicat din functie.
- PSD nu are probleme daca ii acorda in continuare sprijinul, intrucat Victor Ponta nu mai e presedintele PSD si deci situatia in care se afla, ca premier, nu afecteaza prea mult partidul.
- Daca, totusi, Ponta va demisiona sau PSD va accepta situatia in care Ponta sa demisioneze atunci PSD va avea pretentia ca noul premier sa fie tot din cadrul sau.
Insa cea mai mare problema este: totusi, ce se va intampla daca Ponta demisioneaza…?
Este pregatit PNL sa preia guvernarea? PNL n-a fost in stare sa-si apere propria viziune asupra Codului Fiscal, consensul cu PSD pe aceasta tema fiind in favoarea PSD. Ar risca PNL sa vina la guvernare inainte de alegerile la termen?
Aceleasi intrebari sunt legate de UNPR. E pregatit, oare, UNPR sa vina la guvernare?
Se arata ca:
„Vicepremierul Gabriel Oprea a fost întrebat, miercuri seară, la Antena 3, dacă va ajunge premier în toamnă, ”aşa cum se zvoneşte”, declarând că Victor Ponta este premierul, ”un premier bun, care va deveni şi mai bun”, însă a admis apoi că şi el ar putea fi ”o soluţie” pentru premier.
Întrebat, într-o emisiune la Antena 3, despre ”zvonurile” potrivit cărora ar urma să îi ia locul lui Victor Ponta în toamnă, Gabriel Oprea a spus că îl susţine pe Victor Ponta, aşa că nu se gândeşte să fie premier.
La insistenţele moderatorului, Oprea a spus că ar putea fi, totuşi, ”o soluţie de premier”.
„Ca premier, aş reprezenta o soluţie. Acolo unde sunt, întotdeauna aduc un pic de siguranţă, sunt un om serios. Să ştiţi că în toate guvernele în care am fost ne-am ţinut de cuvânt. În guvernul în care sunt acum, premier e Ponta. E un prim-ministru bun care îşi face datoria şi eu îl susţin pe Ponta. Caut să fiu serios şi caut pe domeniul securităţii, aici sunt bun”, a afirmat Gabriel Oprea.”
Despre pozitia PNL, iata ce spune D-soara. Gorghiu pe Facebook:
„PNL va depune la începutul săptămânii viitoare o moțiune de cenzură pentru demiterea Guvernului Ponta. Este gestul firesc pe care opoziția trebuie să-l facă, pentru a împiedica pierderea totală a credibilității României, în condițiile în care prim-ministrul în funcție – trimis în judecată pentru fapte de corupție – refuză să demisioneze. Le oferim, astfel, ocazia domnilor Gabriel Oprea și Liviu Dragnea, liderii principalelor partide din coaliția de guvernare, să treacă de partea binelui public printr-un gest concret, în Parlament.”
Dar dupa cum se prezinta situatia, in ambele cazuri se va revizui, dar nu se va schimba nimic, vorba lui Caragiale.
Concluzia este ca o schimbare de fond, in cazul demisiei lui Ponta, nu se va intampla. Probabilitatea sa se intample asa ceva e foarte mica.
DE cititi si…
Romania Libera
Se arata ca:
„Premierul a fost trimis, ieri, în judecată, alături de senatorul PSD Dan Șova și alte trei persoane. În ciuda celor 19 infracțiuni de care este acuzat și a gravelor probleme de imagine și credibilitate pe care le-a creat Executivului și, implicit, României, Ponta nu dă semne că ar intenționa să demisioneze, așa cum au făcut-o alți politicieni europeni atunci când s-au confruntat cu acuzații de corupție.
Anunțul trimiterii în judecată a șefului Guvernului a venit de la DNA exact când Victor Ponta participa la ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării și a fost urmat de cereri de demisie și solicitări către PSD de retragere a sprijinului politic. „Situația, după părerea mea, este din ce în ce mai problematică pentru domnul prim-ministru, pentru Guvern și pentru PSD, dar trebuie să recunoaștem că imaginea României are foarte mult de suferit de pe urma acestei chestiuni. Sper să se analizeze situația cu toată răspunderea și cei care pot veni cu soluții să vină cu soluții“, a declarat președintele Klaus Iohannis.
Acesta a subliniat și că soluția „cea mai simplă“ ar fi cea propusă în iunie, adică demisia lui Ponta. Cereri de demisie „urgentă“ au fost formulate și de reprezentanții M10 și PMP, sub argumentul că actualul șef al Executivului „dezonorează grav România“. La rândul său, co-președintele PNL Alina Gorghiu a cerut partidelor care îl susțin pe premier, în special liderilor PSD și UNPR, „să facă o opțiune fermă prin care interesul public să fie pus înaintea interesului de partid“.
… caravana PSD trece
În orele care au urmat anunțului DNA, Victor Ponta nu a renunțat la funcție, dar a scris pe Facebook despre „obsesia unui procuror total neprofesionist în a se afirma în carieră inventând și imaginând fapte și situații neadevărate din urmă cu 10 ani“. Cartea tăcerii a fost abordată de liderii PSD, dar o idee despre direcția în care vor curge declarațiile, în zilele următoare, ne-o putem face dacă ne uităm la afirmațiile deputatului PSD Cătălin Rădulescu: „Premierul este trimis în judecată pentru o faptă presupusă. Să mergem pe prezumția de nevinovăție. Această trimitere în judecată nu afectează sub nici o formă imaginea PSD (…). El trebuie să își continue mandatul, are un mandat bun, are susținerea în continuare a partidului“.
În condițiile în care Ponta nu-și dă demisia, iar președintele Iohannis nu-l poate suspenda din funcție (Constituția prevede o astfel de măsură doar pentru fapte comise în timpul mandatului), decizia este la PSD și aliații săi.
Precedente europene
În alte state membre ale UE, miniștri, premieri și chiar președinți au renunțat la funcție la scurt timp după ce au fost acuzați de corupție, fără a aștepta să fie trimiși în judecată sau condamnați în prima instanță (cum a așteptat Liviu Dragnea, cel care va avea acum un cuvânt decisiv de spus în privința lui Ponta). Premierul ceh Petr Necas a demisionat, de exemplu, în iunie 2013, doar pentru că a început să fie investigată, pentru corupție, șefa sa de cabinet, Jana Nagyova. La rândul său, Christian Wulff, președinte federal al Germania între 2010-2012, a demisionat a doua zi după ce procurorul general a solicitat ridicarea imunității sale într-un scandal de corupție.
Etapele judecării
Judecarea premierului Victor Ponta pentru 17 fapte de fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală și spălare de bani (dosarul „Șova – prejudicierea complexurilor energetice Turceni, Rovinari”) va merge în linie dreaptă. Premierul poate întrerupe judecarea doar dacă se îmbolnăvește grav și nu poate participa la proces. Dacă dosarul trece de judecătorul de cameră preliminară, nu se va mai pierde timpul cu expertizele cerute de Ponta sau de către ceilalți inculpați deoarece acestea au fost deja executate în faza urmăririi penale, la solicitarea acuzaților. Prima decizie a camerei preliminare are o cale de atac.
După ce se epuizează procedura camerei preliminare, dosarul va fi judecat pe fond de o altă instanță de judecată. Se dă prima sentință, care are o cale de atac. Următoarea instanță va da sentința definitivă și executorie. Dacă va fi condamnat cu executare, Ponta va merge la pușcărie. Chiar dacă va merge la închisoare, Ponta poate apela la căi extraordinare de atac, însă acestea sunt încorsetate de condiționalități aspre, care se referă strict la respectarea procedurilor din cursul procesului penal.
Cum a încercat să întârzie trimiterea în judecată
De-a lungul urmăririi penale, Ponta a apelat la un adevărat „arsenal” ca să evite întâlnirile cu procurorul de caz.
Prima dată când a ajuns la DNA, premierul a fost înștiințat că este urmărit penal. Atunci a refuzat să dea declarații scrise, pe motiv că vrea să studieze probele din dosar.
La citările ulterioare nu a mai venit, invocând diverse motive. Cu toate acestea, Ponta nu scăpa nici un prilej să susțină în fața presei că abia așteaptă să fie citat de procuror, să-i explice de ce nu e vinovat și să se închidă dosarul.
La scurt timp după înștiințarea de urmărire penală, premierul a decis să meargă în Turcia, pentru o operație la genunchi. Așa a evitat una dintre citările la DNA.
Apoi, a invocat recuperarea după operație, după care a plecat în concediu la Miami (SUA).
În fine, a fost la DNA, în total, de cinci ori. Într-una din vizite a cerut o expertiză financiar-contabilă, unde a avut expert parte, ca și co-inculpatul Dan Șova.
Apoi, a mai fost la DNA pentru a lua la cunoștință rezultatele expertizei. Expertul lui Ponta a ajuns la concluziile experților DNA, care au stabilit inițial prejudiciile. Atunci a fost înștiințat că i-a fost schimbat statutul juridic din suspect în inculpat (procedură după care urmează trimiterea în judecată).
A cincea oară Ponta a fost la DNA din proprie inițiativă pentru a împiedica trimiterea în judecată prin depunerea unei hotărâri a Curții de Justiție a UE. Nu a fost salvat de trimiterea în judecată prin invocarea hotărârii respective deoarece documentul nu avea nici o legătură cu dosarul său penal. Era un răspuns la întrebarea prealabilă adresată Curţii de către o instanță administrativă (nu penală!) din Bulgaria, pe interpretarea Directivei TVA. „
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
septembrie 18, 2015
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Alina Gorghiu, anticoruptie, Atitudine, Atitudini, Binomul SRI-DNA, Catalin Predoiu, Complexul Energetic Oltenia SA, Complexul Energetic ROVINARI, Complexul Energetic TURCENI, coruptie, Dan Şova, Diverse, DNA, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, Gabriel Oprea, guvern, Iohannis, Klaus Iohannis, Liviu Dragnea, normalitate, oameni, Opinia mea, parerea mea, partide politice, PNL, politic, Politica interna, Politice, Ponta, PSD, România, social, societate, stiri, Uniunea Europeana, Victor Ponta, WordPress |
8 comentarii
Faptul ca Senatul a respins cererea de incuviintare a arestarii preventive a lui Dan Sova a starnit reactii internationale puternice. Iata ce ne spune Mediafax:
Se arata, printre altele, ca:
„Mai multe ambasade au reacţionat după ce Senatul a respins cererea DNA de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive în cazul lui Dan Şova. Potrivit anunţului oficial făcut în plen în urma numărătorii voturilor, ca urmare a faptului că nu a fost întrunit votul majorităţii senatorilor, Senatul nu încuviinţează arestarea preventivă a lui Dan Şova.
Ambasada britanică: Monitorizăm evoluţiile din justiţie şi deciziile Parlamentului privind imunitatea
Ambasada Marii Britanii a precizat, miercuri, după ce Senatul a respins cererea de încuviinţare a arestării preventive a lui Dan Şova, că monitorizează evoluţiile din domeniul justiţiei, inclusiv deciziile Parlamentului în ceea ce priveşte imunitatea parlamentară.
„Ambasada britanică monitorizează evoluţiile din domeniul justiţiei, inclusiv deciziile Parlamentului în ceea ce priveşte imunitatea parlamentară. Ultimul raport al Comisiei Europene referitor la progresele României în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) notează faptul că România a devenit mai eficientă în lupta împotriva corupţiei la nivel înalt. Documentul remarcă, totodată, cu îngrijorare, că Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a avut un succes limitat în a convinge Parlamentul să răspundă pozitiv cererilor sale pentru ridicarea imunităţii unor parlamentari, pentru a permite începerea unor investigaţii şi aplicarea măsurilor de arest preventiv”, precizează Ambasada britanică.
Misiunea diplomatică apreciază „rolul pozitiv al DNA în lupta împotriva corupţiei” şi sprijină eforturile sale constante în această direcţie.
„Organismele judiciare ale României, cum ar fi DNA, pun bazele unui principiu fundamental şi anume că nimeni nu este mai presus de lege. Suntem total de acord cu acest principiu”, mai afirmă Ambasada Marii Britanii la Bucureşti.
Ambasada SUA: Imunitatea nu trebuie folosită abuziv pentru a evita tragerea la răspundere
Ambasada SUA a precizat, miercuri, la solicitarea MEDIAFAX, că imunitatea parlamentară nu trebuie folosită abuziv pentru a evita tragerea la răspundere a unor persoane şi că trebuie să se permită anchetarea cazurilor de corupţie şi aplicarea legii.
„Nu comentăm cu privire la cazuri individuale, dar considerăm că un principiu de bază al democraţiei este faptul că toţi oamenii sunt egali în faţa legii. Imunitatea parlamentară nu trebuie folosită abuziv pentru a evita tragerea la răspundere a unor persoane”, se arată în răspunsul misiunii diplomatice, după ce Senatul a respins ridicarea imunităţii senatorului Dan Şova.
„Trebuie să se permită anchetarea cazurilor de corupţie şi aplicarea legii”, mai precizează Ambasada SUA.
Ambasada Olandei: Urmărim cu îngrijorare şi cu surprindere evoluţiile privind ridicarea imunităţii
Ambasada Olandei a precizat, miercuri, la solicitarea MEDIAFAX, că urmăreşte „cu îngrijorare şi cu surprindere” evoluţiile privind ridicarea imunităţii parlamentarilor, mai ales în contextul în care partidele politice şi-au luat angajamentul de a lupta împotriva corupţiei.”
Dar poate ca cea mai interesanta reactie a fost cea a Ambasadei Germaniei:
Se arata ca:
„Respectul faţă de independenţa justiţiei impune ca imunitatea parlamentară să nu fie uzitată abuziv, în scopul protejării unor persoane, a precizat, la solicitarea MEDIAFAX, Ambasada Germaniei,care observă cu îngrijorare evenimentele actuale ce au efecte directe asupra evaluării procesului MCV.
„Ambasada Germaniei la Bucureşti sprijină eforturile constante ale autorităţilor române de urmărire penală în lupta împotriva corupţiei. Acestea sunt expresia obligaţiilor asumate de România în cadrul comunităţii de drept şi de valori pe care o reprezintă UE şi care se concretizează, printre altele, în Mecanismul de Cooperare şi Verificare”, se arată în răspunsul Ambasadei, după ce Senatul a respins, miercuri, cererea DNA de încuviinţare a arestării preventive a senatorului PSD Dan Şova.
„Din perspectiva noastră, este decisiv ca activitatea instituţiilor care sprijină, protejează şi dezvoltă în continuare statul de drept în România să se poată desfăşura fără limitări. Respectul faţă de independenţa justiţiei şi faţă de principiul separării puterilor în stat impun abordarea imunităţii parlamentare de aşa manieră, încât aceasta să nu fie uzitată în mod abuziv, în scopul protejării unor persoane individuale„, a mai precizat, vineri, Ambasada Germaniei.
Misiunea diplomatică subliniază că, în acest context, observă „cu deosebită atenţie şi îngrijorare evenimentele actuale care au efecte directe asupra evaluării procesului MCV”.
Reacţia Ambasadei Germaniei vine după cele ale Ambasadei SUA, Marii Britanii şi Olandei, precum şi a Comisiei Europene.
Senatul nu a încuviinţat, miercuri, arestarea preventivă a lui Dan Şova, ca urmare a faptului că nu a fost întrunit votul majorităţii. Din cele 151 de vorturi exprimate în cazul solicitării vizându-l pe Dan Şova, au fost înregistrate 79 de opţiuni „pentru”, 67 „contra”, iar cinci voturi au fost anulate.
DNA a cerut încuviinţarea reţinerii şi arestării senatorului PSD Dan Şova în dosarul în care este urmărit penal pentru trei fapte de complicitate la abuz în serviciu, cu obţinere de foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul, după ce în perioada 2007-2008 firma „Şova şi Asociaţii” a încheiat trei contracte de asistenţă juridică cu complexurile Turceni şi Rovinari, în urma cărora acestea ar fi fost prejudiciate cu aproape 3,5 milioane de lei.
Curtea Constituţională va discuta, pe 22 aprilie, cererea preşedintelui Klaus Iohannis de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Ministerul Public şi Parlament, şeful statului arătând că atitudinea Legislativului în cazuri precum cel al lui Dan Şova a condus la un blocaj instituţional.
Tot pe 22 aprilie, CC va discuta şi o sesizare a PNL privind decizia Senatului de a respinge cererea DNA de reţinere şi arestare preventivă a lui Şova.”
As spune urmatorul lucru: orice strategie privind securitatea sau riscurile de securitate pentru o tara nu numai ca este motivata, dar este determinata de o anumita ideologie politica. Pentru ca, mai intai, trebuie sa definim termenii: ce inseamna, ce intelegem prin securitate sau risc de securitate nationala? Or, definirea acestor termeni este determinata de o anumita ideologie politica. In momentul in care afirmi: „coruptia este un risc pentru securitatea nationala” trebuie sa ai in vedere definirea termenilor, care nu se poate face fara ideologia politica aferenta, pentru ca aceasta le da un sens, o consistenta.
Raspunsul dat de Ambasada Germaniei este interesant prin incarcatura sa ideologica:
„Din perspectiva noastră, este decisiv ca activitatea instituţiilor care sprijină, protejează şi dezvoltă în continuare statul de drept în România să se poată desfăşura fără limitări.” (subl. mea)
Ambasadele SUA si Olandei au insistat pe principiul ca „toti oamenii sunt egali in fata legii”, care tine de o ideologie democratica, de un crez democratic. Spre exemplu, Ambasada Olandei a tinut sa precizeze: „Credem cu tărie că legea se aplică tuturor, în acelaşi fel”. De asemenea a mai precizat: „că România şi instituţiile sale „iau în considerare recomandările din rapoartele MCV””.
Raspunsul dat de Ambasada Germaniei cu privire la acest eveniment este usor, dar semnificativ, diferit si intr-o anumita masura neclar. In definitiv si la urma urmei ce inseamna acel: „fara limitari”? Nuanta este diferita fata de adagiul: „toti oamenii sunt egali in fata legii”. Se refera la „activitatea instituţiilor care sprijină, protejează şi dezvoltă în continuare statul de drept în România„, nu la oameni, nu la individ. Dar intr-o democratie activitatea oricarei institutii este limitata de lege. Pentru ca legea e cea care limiteaza nu numai activitatea unei institutii dar si actiunile umane. Daca activitatea unei institutii, oricare ar fi ea, nu ar fi limitata de lege, atunci ar urma ca institutia respectiva are puteri nelimitate si nu mai respecta nicio lege, nicio regula. Daca eu, ca simplu individ, nu sunt limitat de lege care imi interzice sa violez o femeie, de ce n-as viola una? Ar ramane la liberul meu arbitru sa decid. Acelasi lucru, extrapoland de la individ la institutii, se poate spune si despre o institutie: daca activitatea sa se desfasoara fara limitari, atunci decide dupa bunul plac. Dar daca cineva decide dupa bunul plac, nu inseamna ca decide drept, just. Cu atat mai mult e indoielnic faptul ca se poate implini justitia in felul acesta. Daca „activitatea instituţiilor care sprijină, protejează şi dezvoltă în continuare statul de drept în România” se desfasoara „fara limitari” cine garanteaza ca toata actiunea acestora nu se transforma, nu s-ar putea transforma intr-una de politie politica? Dar in acest caz ar submina democratia.
Reactia ambasadelor straine a starnit si reactia unor cetateni:
Se arata ca:
„Aproximativ o sută de persoane s-au adunat din nou la Universitate, vineri seară, pentru a protesta faţă de respingerea cererii DNA de reţinere şi arestare a lui Dan Şova. Câteva sute de persoane au participat, în mai multe oraşe din ţară, la proteste faţă de imunitatea parlamentarilor.
Aproximativ o sută de persoane s-au adunat din nou la Universitate, vineri seară, pentru a protesta faţă de respingerea solicitării DNA de reţinere şi arestare a lui Dan Şova.
Oamenii scandează „Vrem dreptate” şi „Fără imunitate” şi aproape toţi au venit cu foi pe care au scris mesaje precum: „Parlamentul adăpost pentru puşcăriaşii de lux”, „Parlamentul ruşinii”, „Şi miruiţi, tot o să plătiţi”, „Nu şovăim” sau „Dan ş-o va lua”.
Şi miercuri seară, aproximativ 100 de persoane au protestat la Universitate faţă de avizul negativ dat, în aceeaşi zi, de senatori în cazul cererii procurorilor DNA de reţinere şi arestare a lui Dan Şova, precum şi în cazul cererii procurorilor DIICOT de începere a urmăririi penale faţă de Varujan Vosganian, pe 12 februarie.
Câteva sute de persoane, la proteste faţă de imunitatea parlamentarilor organizate în mai multe oraşe
Proteste faţă de imunitatea parlamentarilor şi de avizul negativ dat de senatori în cazul lui Dan Şova au avut loc, vineri seară, în mai multe oraşe din ţară, la Cluj, Sibiu sau Iaşi câteva sute de persoane scandând „Parlament penal, marş la Tribunal” şi „Şova nu uita, mirul nu te va salva”.
Peste 300 de oameni au participat, vineri, la Cluj-Napoca, la un miting în Piaţa Unirii şi la un marş prin centrul oraşului.
Protestatarii au avut pancarte cu mesaje precum „Jos Ponta, jos comunismul”, „Ponta nu uita, eşti mai rău ca Ebola”, „Vrem integritate, nu imunitate”, „DNA rupe mafia”, „Dan Ş-o va lua”, „Parlament penal, marş la Tribunal”, „Chiar şi miruiţi, tot o s-o plătiţi”, „DNA curăţă politica”, „PSD egal Mafie” şi „Ponta nu uita, o să mergi la DNA”.
Marşul s-a desfăşurat pe traseul Piaţa Unirii – Bulevardul Eroilor – Prefectura Cluj – Bulevardul 21 Decembrie 1989 – Piaţa Unirii, participanţii scandând „Jos Ponta”, „Demisia”, „Afară, afară, cu PSD din ţară” şi „Jos Guvernul mafiot”.
Unul dintre protestatari a declarat că protestul a fost organizat faţă de imunitatea parlamentară de care profită unii aleşi, „cum este senatorul Dan Şova”.
„Este o bătaie de joc ce a făcut PSD în Senat la votul care îl privea pe Şova. Iar acesta s-a ascuns pur şi simplu în spatele imunităţii pentru a nu răspunde pentru faptele de corupţie. Ar fi trebuit să arate că e un bărbat politician, şi să îşi asume faptele, nu să demonstreze că e un politruc”, a spus acesta.
Printre participanţii la miting s-au numărat şi Adrian Papahagi şi deputatul PNL Radu Zlati.
Protestul s-a încheiat după o oră fără incidente.
O acţiune similară a avut loc şi la Sibiu, unde aproximativ 200 de persoane au protestat în centrul oraşului.
Manifestanţii au stat câteva zeci de minute în Piaţa Mare, apoi au plecat în marş pe bulevardul central din Sibiu.
Oamenii au scris pe foi de hârtie mesaje împotriva lui Dan Şova, a lui Victor Ponta, dar şi împotriva Parlamentului şi au scandat lozinci precum „Legi egale pentru toţi, nu frăţie între hoţi”, „Şova nu uita, mirul nu te va salva”, ”Jos, Ponta, jos, eşti un mincinos”, „Parlament de hoţi, ne-aţi furat pe toţi”, „Jos Ponta!”, „Nu şovăim, vrem dreptate”.
De asemenea, protestatarii au cerut alegeri anticipate şi demisia lui Victor Ponta.
Potrivit oficialităţilor din Sibiu, manifestarea nu a fost autorizată, iar participanţii au fost supravegheaţi de câteva echipaje de jandarmi şi poliţişti locali.
Şi la Constanţa, peste 50 de persoane s-au adunat în faţa Prefecturii, acestea ţinând în mâini foi A4 pe care scria „Ponta Ş-Ova lua/marş la DNA”, „Nu Parlamentului scut pentru hoţi”, „Peştele de la cap se împute, de la coadă se curăţă”, „Vrem dreptate pentru toţi”, „Jos hoţii”, „Jos ANAF”.
De asemenea, ei au scandat „România trezeşte-te”, „Jos Guvernul Ponta”, „Jos Guvernul mafiot”, „Jos Parlamentul”, „Jos imunitatea”.
Protestul a dura aproximativ o oră şi s-a desfăşurat fără incidente.
La Iaşi, aproximativ 60 de persoane au protestat în Piaţa Palatului din centrul oraşului, acţiunea fiind organizată de către Asociaţia M10.
Participanţii la protest au avut pancarte cu mesaje precum „Imunitatea creează pungaşi”, „Miruiesc parlamentari penali gratis”, „DNA, DNA curăţă politica”.
De asemenea, oamenii au scandat ”PSD partid de hoţi, ticăloşi şi mafioţi”, „Nu se mai poate, vrem anticipate”, „Ponta mincinos jos, jos, jos” şi „DNA să nu ne laşi, vino şi la noi la Iaşi”.
Traian Rînja, preşedintele Asociaţiei M10 Iaşi, le-a spus celor prezenţi că Parlamentul s-a transformat într-o ”peşteră de tâlhari”, el întrebând de ce parlamentarii cercetaţi de DNA se ascund în spatele imunităţii şi nu se duc în justiţie ca să-şi dovedească nevinovăţia.
Mitingul, care nu a fost autorizat, a fost supravegheat de mai mulţi jandarmi.
Senatorii au respins, miercuri, solicitarea procurorilor DNA pentru reţinerea şi arestarea senatorului PSD Dan Şova în dosarul privind contractele încheiate de firma sa de avocatură cu complexurile Turceni şi Rovinari.
Ulterior, Dan Şova a anunţat că a luat decizia de a se autosuspenda ”din toate funcţiile deţinute în cadrul PSD” şi a susţinut că votul din Senat îi va permite să se apere ”aşa cum se cuvine”, dacă dosarul său va ajunge în instanţă.
Preşedintele Klaus Iohannis afirma, după ce Senatul a respins cererea DNA de arestare a lui Şova, că nu poate trece cu vederea faptul că Parlamentul a blocat iar o cerere a justiţiei, arătând că, într-un stat de drept, nimeni nu este mai presus de lege, iar Parlamentul nu se poate erija în instanţă.
Ambasadele SUA, Marii Britanii, Olandei şi Germaniei, dar şi Comisia Europenă au criticat decizia, manifestând surprindere şi îngrijorare, şi atrăgând atenţia că România trebuie să respecte recomandările MCV şi în ceea ce priveşte imunitatea parlamentarilor.
Senatul nu a încuviinţat, miercuri, arestarea preventivă a lui Dan Şova, ca urmare a faptului că nu a fost întrunit votul majorităţii. Din cele 151 de vorturi exprimate în cazul solicitării vizându-l pe Dan Şova, au fost înregistrate 79 de opţiuni „pentru”, 67 „contra”, iar cinci voturi au fost anulate.
Chiar dacă majoritatea senatorilor prezenţi au votat „pentru”, cererea a fost respinsă pentru că nu a fost întrunit votul majorităţii senatorilor, potrivit Statutului senatorilor şi deputaţilor. Pe de altă parte, potrivit Constituţiei, hotărârile camerelor Parlamentului se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor prezenţi.
Curtea Constituţională (CC) a fost sesizată de PNL privind decizia Senatului, urmând să analizeze sesizarea pe 8 aprilie.
Tot atunci, CC va discuta şi cererea preşedintelui Klaus Iohannis de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Ministerul Public şi Parlament, şeful statului arătând că atitudinea legislativului în cazuri precum cel al lui Dan Şova a condus la un blocaj instituţional.”
Daca vom privi cu atentie, protestele au fost ma mult impotriva PSD. Insa ceva nu e in regula, si anume in lozinci de genul: „Dan ş-o va lua”, „Parlamentul adăpost pentru puşcăriaşii de lux”,”Parlament penal, marş la Tribunal”, „Ponta Ş-Ova lua/marş la DNA” etc. Nu spun ca trebuie sa fii un simpatizant al PSD, sau ca trebuie sa-l aprobi pe Ponta, pe Sova, sau sa-ti placa de Sova sau chiar sa fii de acord cu decizia Senatului, dar acesti oameni care au mers sa protesteze calca in picioare prezumtia de nevinovatie. Dimpotriva, ei prezuma vinovatia, inclusiv atacand Parlamentul: „Parlamentul adăpost pentru puşcăriaşii de lux”, „Parlament penal, marş la Tribunal”, lucru cu totul neconstitutional! Nu stiu cati dintre cei participanti la mitinguri s-au gandit ca in felul acesta, cu asemenea infierari, fac un atac la adresa Constitutiei, cu efect destabilizator asupra statului, inclusiv al statului de drept. Nemultumirea fata de clasa politica e una, dar ceea ce au facut acesti oameni, participanti la astfel de mitinguri, constituie un risc la siguranta nationala pentru ca au atacat Constitutia.
Sesizarea Curtii Constitutionale de catre Presedintele Iohannis este un lucru firesc:
Se arata ca:
„Preşedintele Klaus Iohannis a trimis, joi, preşedintelui CC o cerere de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Ministerul Public şi Parlament, arătând că atitudinea Parlamentului în cazuri precum cel al senatorului Dan Şova a condus la un blocaj instituţional.
Potrivit unui comunicat al Administraţiei Prezidenţiale, şeful statului solicită Curţii Constituţionale să constate existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaţilor şi Senatul, pe de altă parte, „ca urmare a omisiunii Parlamentului de a pune în acord dispoziţiile legale cu Constituţia în ceea ce priveşte majoritatea necesară adoptării hotărârilor de încuviinţare a cererilor de reţinere/arestare a unui deputat/senator, cu consecinţa blocării activităţii puterii judecătoreşti”.
În scrisoarea preşedintelui Klaus Iohannis se arată că „atitudinea Parlamentului în cazuri precum cel al senatorului Dan-Coman Şova a condus la un blocaj instituţional prin imposibilitatea desfăşurării procedurilor judiciare şi a înfăptuirii actului de justiţie”, menţionează sursa citată.
SCRISOAREA INTEGRALĂ A PREŞEDINTELUI CĂTRE CC
În documentul adresat preşedintelui CC, Augustin Zegrean, preşedintele Iohannis menţionează că, în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (2) din Constituţie, cele două Camere ale Parlamentului au fost sesizate de ministrul Justiţiei, potrivit legii, cu cereri de încuviinţare a reţinerii şi/sau arestării preventive a unor deputaţi şi senatori în dosare ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie.
„La data de 25 martie a.c., pe ordinea de zi a Camerei Deputaţilor a fost înscrisă cererea de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive a deputatului Theodor-Cătălin Nicolescu aprobată cu 174 de voturi pentru şi 99 de voturi împotrivă, hotărârea fiind adoptată în conformitate cu prevederile Art. 76 alin. (2) din Constituţie. La aceeaşi dată, pe ordinea de zi a Senatului au fost înscrise două cereri de încuviinţare a reţinerii şi arestării preventive pentru doi senatori, respectiv pentru Darius Bogdan Vâlcov şi Dan-Coman Şova. Supusă la vot, cererea referitoare la domnul Darius Bogdan Vâlcov a întrunit 97 de voturi pentru şi 48 de voturi împotrivă, 5 fiind anulate, iar hotărârea a fost adoptată în conformitate cu prevederile Art. 76 alin. (1) din Constituţie; supusă la vot, cererea referitoare la domnul senator Dan-Coman Şova a primit 79 de voturi pentru, 67 de voturi contra şi 5 anulate şi, motivat de faptul că nu a întrunit voturile senatorilor, această cerere a fost respinsă. Aplicarea diferită a normelor legale şi regulamentare referitoare la majoritatea necesară încuviinţării acestor cereri a creat un statut juridic diferenţiat între deputaţi şi senatori, fapt ce contravine prevederilor Art. 69-72 coroborate cu cele ale Art. 65 alin. (2) lit. j) şi ale Art. 73 alin. (3) lit. c) din Constituţie, republicată, ce consacră un statut nediferenţiat deputaţilor faţă de senatori. În mod concret, în timp ce la Camera Deputaţilor, asupra cererilor de încuviinţare a reţinerii şi/sau arestării preventive a unor deputaţi s-a hotărât, potrivit Art. 195 alin. (8) din Regulament, cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, la Senat, asupra cererilor de încuviinţare a reţinerii şi/sau arestării preventive a unor senatori s-a hotărât, potrivit Art. 173 din Regulamentul Senatului, cu votul majorităţii senatorilor. În acest mod, una dintre cererile menţionate a fost respinsă de Senat, pe motiv că acestea nu au întrunit numărul de voturi necesare adoptării”, se precizează în document.
Preşedintele solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra existenţei unui conflict juridic de natură constituţională ivit între autoritatea judecătorească, reprezentată în cauză de către Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Superior al Magistraturii, pe de-o parte, şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaţilor şi Senatul, pe de altă parte, „generat de omisiunea celor două Camere ale Parlamentului de a pune de acord dispoziţiile Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, şi ale Art. 173 din Regulamentul Senatului cu prevederile Art. 76 alin.(2) din Constituţie, republicată”.
„Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, noţiunea de conflict juridic de natură constituţională constă în «acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogă puteri, atribuţii sau competenţe, care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autorităţi publice, ori omisiunea unor autorităţi publice, constând în declinarea competenţei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intră în obligaţiile lor» (Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005). Astfel, pentru a interveni Curtea Constituţională în vederea soluţionării unui conflict apreciem că sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiţii, respectiv: a) conflictul să fie între autorităţi publice; b) conflictul să fie juridic; c) conflictul să fie de natură constituţională”, se mai arată în cererea aresată CC.
În document se menţionează de asemenea că autorităţile enunţate, respectiv Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parlamentul, respectiv Camera Deputaţilor şi Senatul, sunt autorităţi publice, fiind reglementate în Titlul III „Autorităţile publice” din Constituţie.
„Conflictul este unul de natură juridică, având în vedere că izvorul acestuia îl reprezintă inacţiunea Parlamentului prin care nu a fost pusă în acord legea organică cu dispoziţiile Legii fundamentale”, continuă sursa citată.
În document se precizează şi faptul că, în ceea ce priveşte cererile de reţinere, arestare sau percheziţie a senatorilor referitor la majoritatea necesară aprobării prin hotărâre a acestora, sunt aplicabile următoarele prevederi: art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor, potrivit cărora Camera hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor săi; art. 173 din Regulamentul Senatului, potrivit cărora Senatul hotărăşte asupra cererii cu votul majorităţii membrilor săi; art. 195 alin. (8) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, potrivit cărora Camera hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor prezenţi.
„Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 392/2007 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Art. 11 alin. (3) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 325 din 15 mai 2007), Curtea Constituţională a statuat că, de regulă, hotărârile Parlamentului se adoptă cu majoritate simplă de voturi, dacă Legea fundamentală nu prevede altfel. În acelaşi sens, menţionăm şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 990/2008 privind constituţionalitatea dispoziţiilor Art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 716 din 25 martie 2008) – referitor la majoritatea necesară adoptării hotărârilor Senatului privind cererile de urmărire penală în cazul senatorilor care sunt sau au fost membri ai Guvernului; prin această decizie, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea prevederilor Art. 150 alin. (3) din Regulamentul Senatului, statuând că cererile anterior menţionate se aprobă printr-o hotărâre a Senatului, cu votul majorităţii senatorilor prezenţi, întrucât Constituţia nu prevede în această situaţie o altă majoritate necesară adoptării acestui tip de hotărâri”, se mai arată în solicitare.
Şeful statului mai spune în scrisoarea adresată preşedintelui CC că „obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale (exprimate, în cazul de faţă, şi printr-o jurisprudenţă constantă a acesteia) generează, în conformitate cu dispoziţiile Art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, obligaţia de respectare a acestora de către toate autorităţile publice, pe cale de consecinţă, Parlamentul avea obligaţia de a modifica Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006, iar Senatul avea obligaţia de a modifica şi Art. 173 din regulamentul propriu de organizare şi funcţionare”.
„În consecinţă, conflictul ivit este unul de natură constituţională, purtând asupra competenţelor Parlamentului care, în conformitate cu prevederile Art. 61 alin. (1) şi ale Art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, în calitate de unică autoritate legiuitoare a ţării, avea obligaţia constituţională de a modifica dispoziţiile Art. 24 alin. (4) din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată, în sensul respectării caracterului obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale. Această omisiune a generat un regim juridic diferit în soluţionarea cererilor de încuviinţare a reţinerilor şi arestării preventive a unui deputat faţă de un senator şi a condus la un blocaj instituţional prin imposibilitatea desfăşurării procedurilor judiciare şi a înfăptuirii actului de justiţie. Astfel, prin raportare la o majoritate – în esenţă neconstituţională – Parlamentul a blocat posibilitatea instanţelor de judecată/procurorului de a se pronunţa asupra temeiurilor cererii de arestare preventivă/reţinerii în condiţiile prevăzute de lege, prin prisma imperativului asigurării intereselor urmăririi penale sau a judecăţii, şi a fost încălcat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi cel al obligativităţii unui comportament loial al autorităţilor publice faţă de Constituţie”, se arată în document.
Preşedintele solicită să se constate existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte şi Parlamentul României, respectiv Camera Deputaţilor şi Senatul, pe de altă parte, „conflict ivit ca urmare a omisiunii Parlamentului de a pune în acord dispoziţiile legale cu Constituţia în ceea ce priveşte majoritatea necesară adoptării hotărârilor de încuviinţare a cererilor de reţinere/arestare a unui deputat/senator, cu consecinţa blocării activităţii puterii judecătoreşti”.
De asemenea si PNL a facut o sesizare la Curtea Constitutionala:
Se arata ca:
„PNL a decis să sesizeze Curtea Constituţională cu privire la decizia Senatului de a respinge cererea DNA de reţinere şi arestare preventivă în cazul lui Dan Şova, a anunţat prim-vicepreşedintele Ludovic Orban, care a precizat că sesizarea va fi depusă vineri.
Orban i-a transmis şi un mesaj lui Dan Şova: ”Şova, nu scapi nici în gaură de Ponta!”.
Prim-vicepreşedintele PNL a arătat că sesizarea PNL va fi depusă în cursul zilei de vineri la Curtea Constituţională, având peste 40 de semnături ale senatorilor PNL, în numele cărora se va sesiza neconstituţionalitatea, în urma deciziei luate de Senat, în cazul cererii DNA privind reţinerea şi arestarea lui Dan Şova.
”Sesizarea de neconstituţionalitate pe care o adresăm Curţii Constituţionale are practic două capete de cerere. Primul, cerem neconstituţionalitatea articolului 173 din Regulamentul Camerelor, în care se prevede că Senatul hotărăşte cu votul secret al majorităţii membrilor săi. În al doilea capăt de cerere, solicităm CC să constate neconstituţionalitatea deciziei Senatului privitor la rezultatul votului în cazul Şova şi să decidă că s-a întrunit numărul necesar de voturi pentru aprobarea cererii formulate de ministrul jusitiţiei, număr necesar stabilit conform Articolului 76 din Constituţia României, care prevede că hotărârile Parlamentului se adoptă cu majoritatea senatorilor şi deputaţilor prezenţi”, a explicat Ludovic Orban.”
Insa in articolul de mai sus, legat de proteste, se arata ca:
„Preşedintele Klaus Iohannis afirma, după ce Senatul a respins cererea DNA de arestare a lui Şova, că nu poate trece cu vederea faptul că Parlamentul a blocat iar o cerere a justiţiei, arătând că, într-un stat de drept, nimeni nu este mai presus de lege, iar Parlamentul nu se poate erija în instanţă.”
aratand in felul acesta spiritul in care s-au facut aceste contestatii la Curtea Constitutionala. Trebuie totusi spus ca daca Parlamentul nu se poate erija in instanta, nici DNA nu se poate erija in instanta. Or, daca ne referim la instanta, ne referim la autoritatea judecatoreasca. Este foarte important, dupa parerea mea, sa intelegem un lucru: Ambasada Germaniei s-a referit la: „activitatea instituţiilor care sprijină, protejează şi dezvoltă în continuare statul de drept în România să se poată desfăşura fără limitări” si nu la autoritatea judecatoreasca, care da un verdict, conform legii, normelor si filozofiei dreptului, intr-un anumit caz. De aceea ar trebui ca un judecator sa hotarasca arestarea preventiva, pe baza probelor prezentate de Parchet, dupa audierea argumentelor Apararii. In acest caz Senatul, spre exemplu, nu s-ar mai putea opune unei hotarari judecatoresti de arestare preventiva. Pentru ca una sunt „instituţiile care sprijină, protejează şi dezvoltă în continuare statul de drept în România” si altceva este autoritatea judecatoreasca, reprezentata printr-un judecator, intrucat arestarea preventiva implica lipsirea de libertate a subiectului, dar, in conditiile actuale de la noi, nu rezulta ca subiectul ar fi vinovat. Alina Bica, de pilda, e tinuta de 4 luni in arest preventiv, dar nu rezulta ca ar fi vinovata. Arestul preventiv ar trebui intemeiat pe o hotarare judecatoreasca, pentru ca numai aceasta poate judeca impartial, deci drept. Pentru ca nu e drept sa lipsesti de libertate 4 luni de zile pe cineva fara sa stii daca acel cineva e vinovat sau nu. Altminteri se deschide calea nu catre statul de drept, ci catre cel nedrept in care arestarea preventiva capata interpretari politice si nu de drept.
Ma uit in dictionar la cuvantul judecator. Observ ca in dictionarele actuale nu e termenul de judecator de instructie. In schimb, in dictionarele din 1929 si 1939 figura acest termen:
„Judecător, de instrucțiune saŭ judecător instructor, care cercetează crimele și delictele, pune să se aresteze prevenițiĭ și adună probele relative la cauza lor.” – Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929)
Judecător, de instrucțiune saŭ judecător instructor, care cercetează crimele și delictele, pune să se aresteze prevenițiĭ și adună probele relative la cauza lor. – Sursa: Scriban (1939)”
Asa cum noi ar trebui sa avem nu institutia mediatorului ci a judecatorului de pace (de ocol), cum era pe vremuri. Pentru ca judecatorul de pace are competenta necesara, formula judecatorului de pace nu admite impostorii!
Ce observam? Ca nu DNA trebuie sa cerceteze crimele si delictele si sa puna „să se aresteze prevenițiĭ și sa adune probele relative la cauza lor„, ci judecatorul de instructiune. Or, rolul judecatorului de instructiune e luat acum de catre DNA, care nu are competenta necesara pentru astfel de lucruri – observam ca judecatorul de instructiune „cercetează crimele și delictele” -, o stare de fapt care nu ne duce intr-o formula democratica. Dimpotriva! Aminteste de comunism, de anii ’50!! De arestarile de atunci! Mai mult decat atat, genereaza mitinguri in care se striga lozinci ce sunt impotriva Constitutiei, lucru ce se constituie intr-un risc la siguranta nationala. Ajungem sa vorbim de binomul SRI-DNA, binom totalmente nedemocratic. Si chiar mai mult decat atat: deschide calea spre riscul unor presiuni din exterior care ar putea sa submineze democratia si chiar statul de drept sub pretextul sprijinirii acestora.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
martie 28, 2015
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Alina Bica, Ambasada Germaniei, anticoruptie, Atitudine, Atitudini, Basescu, coruptie, Curtea Constitutionala, Dan Şova, Democratie, Diverse, DNA, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, Germania, guvern, interesant, Iohannis, judecator de instructie, judecatori, justitie, Klaus Iohannis, libertate, Marea Britanie, Ministerul Justitiei, miting, normalitate, oameni, Olanda, Opinia mea, parerea mea, Parlamentul Romaniei, partide politice, PDL, PNL, politic, politica externa, Politice, Ponta, PSD, România, securitate, Securitatea, siguranta nationala, social, societate, SRI-DNA, stiri, SUA, UE, United States, Uniunea Europeana, USA, Victor Ponta, WordPress |
15 comentarii
Eu sper din toata inima ca la intrebarea din titlu sa se poata raspunde cu „Da, functioneaza!” si am, totusi, convingerea ca asa stau lucrurile.
Dar… de ce pun aceasta intrebare?
Iata ca in plina campanie electorala au izbucnit doua scandaluri penale, care s-au lasat cu citatii la DNA. E vorba de celebrul Dosar al Retrocedarilor, care ar fi ilegale, din cate am inteles, dupa rechizitoriul facut de DNA, in care ar fi implicati Viorel Hrebenciuc, Ilie Sarbu si Ion Adam si, de ultima actualitate, o convorbire intre Viorel Hrebenciuc si Dan Sova, care s-a lasat cu o plimbare la DNA a lui Sova. Hrebe ii cerea acestuia sa intervina la partid pentru a trece legea amnistiei, iar Sova i-a zis ca nu se poate face nimic in privinta abuzului in serviciu, daca am inteles bine…
Televiziunile de stiri au dezbatut pe larg aceste subiecte si nu putini au fost cei care au gasit de cuvinta sa si traga concluzii, cum ca PSD ar fi un „grup infractional organizat”, mafie in toata regula, nu mai vorbesc ce s-a spus despre cei implicati in aceste dosare – de exemplu: „guzganul rozaliu” e Hrebenciuc, dupa cum l-a denumit Cristian Tudor Popescu. S-a creat in felul acesta o atmosfera impotriva PSD si a unora din liderii sai, plina de acuzatii de coruptie. Insa ar trebui specificat un lucru: acesti oameni – Sarbu, Sova, Hrebenciuc, Adam – chiar daca nu sunt foarte simpatici publicului larg nu au fost condamnati definitiv de vreo instanta de judecata. Drept consecinta, se bucura de prezumtia de nevinovatie. Actualmente ei sunt nevinovati. Si nu cred ca cineva care se tot perinda pe la televiziunile de stiri poate dovedi vinovatia cuiva, indiferent cine ar fi el (comentator, realizator, etc).
Al doilea lucru care, cred, trebuie spus: de ce au izbucnit aceste scandaluri (ma refer si la cel cu ofiterul acoperit) in plina campanie electorala? Spre exemplu, chiar nu se stia de retrocedarile acestea ilegale de mai demult? Nu este in regula deoarece in loc sa dezbatem programele candidatilor la presedintie si ce trebuie facut in urmatorii 5 ani, ne ocupam de niste lucruri care nu au vreo legatura cu campania. Faptul ca cineva dintr-un partid a fost citat la DNA – are legatura cu campania electorala? Justitia ar trebui sa-si urmeze cursul ei si sa-si faca datoria in astfel de cazuri precum retrocedarile. Pe de alta parte, o simpla convorbire telefonica nu cred ca ar fi un motiv pentru a judeca ca e vinovat cineva. Nu vreau sa spun decat ca „revolutia procurorilor” (Vladimir Tismaneanu) nu e nici ceva democratic si nu inseamna nici ca se face dreptate. Dreptate inseamna sa existe si sa-si faca treaba asa cum trebuie si partea care apara, nu numai partea care acuza. Iar daca nu inseamna dreptate, atunci nu se poate reabilita nici „încrederea socială ca nerv vital al democrației din România”. Tismaneanu afirma:
„Finalitatea acestei revoluții este limpede. Zguduind din temelii piramida corupției, ea va duce la geneza unei a Treia Republici în România, una a cetățenilor, nu a aparatului de partid și de securitate, cum a fost RPR, ori a neo-nomenclaturii cinice și rapace, cum este cea actuală, aflată în plină dezintegrare. Șansa pe care o vedem în candidatura Monicăi Macovei este direct legată de această revoluție a procurorilor menită să pună bazele celei de-a Treia Republici. Ne putem chiar imagina, într-un viitor nu prea îndepărtat, un partid politic construit pe viziunea revoluției non-violente, legale, pașnice, capabilă să ofere cetățenilor ceea ce este al lor și le-a fost răpit de către beneficiarii ticăloșiei instituționalizate: libertatea de a-și decide soarta, dreptul de a nu se lăsa călcați în picioare de către campionii venalității.”
Da, dar partea proasta este ca e doar a procurorilor…
Iata insa si un articol foarte interesant in Contributors semnat de cineva care a terminat Facultatea de Stiinte Politice si care reflecta, cel putin asa mi se pare, punctul de vedere al omului obisnuit:
De Victoria Stoiciu
Se arata ca:
„Corupția e sărăcie, ne spune Monica Macovei într-un videoclip de campanie. Așadar, anti-corupția este o soluție împotriva sărăciei – de unde și surpriza unora că puținii oameni cu vederi de stânga din România nu votează cu Monica Macovei. Nu că ar conta prea mult – numeric, cei asumat de stânga sunt oricum o minoritate, dar discuțiile se poartă la nivel de principii. Nu se află combaterea sărăciei în centrul discursului stângist? Și atunci cum se face că e respins singurul candidat a cărui platformă vine cu o soluție credibilă la problema sărăciei? Unii trag grabnic și părtinitor concluzia că discursul stângist anti-sărăcie e un populism ipocrit, pentru că pe fond stânga încurajează corupția, fiind prin esența ei imorală și coruptă.
Nu poți să fii de stânga și să tolerezi corupția decât dacă undeva, în gândirea ta survine o fractură logică. Corupția înseamnă privatizarea de facto a statului de către o minoritate dominantă care are acces la putere. Această situație produce o inegalitate crasă între marea masă a cetățenilor fără acces la mecanismele decizionale și o mică elită privilegiată care deține pârghiile deciziei și le foloseste pentru interese personale, nu pentru binele public. Deturnarea binelui public în interes privat și inegalitatea structurală sunt blamabile din orice perspectivă democratică, cu atât mai mult din perspectiva stângii! Prin urmare, e o absurditate, e o inconsistență logică să fii de stânga și să încurajezi corupția, așa cum insinuează adversarii stângii.
Atunci de ce nu se alătura stânga susținătorilor MM? Stopând corupția, vom avea mai mulți bani la bugetul statului, bani care ar putea fi folosiți pentru diverse bunuri publice, pentru salarii mai mari ale medicilor, pentru educație. Monica Macovei promite că va lupta pentru alocarea a 6% din PIB sănătății! Nu este acesta un argument pertinent pentru stânga?
Nu, nu este. Pentru că nici banii mai mulți la buget, nici procentul mai mare din PIB nu înseamnă automat mai multă justiție socială și mai multe bunuri publice pentru cetățeni. Statele Unite ale Americii cheltuie în jur de 17% din PIB pentru sănătate, de departe cel mai mare procent din lumea occidentală, în condițiile în care asigurările de sănătate sunt aproape exclusiv private și 48 de milioane nu aveau o asigurare în 2012.
Este foarte posibil ca la finalul zilei să fi redus corupția, dar săracii să o ducă și mai rău, cu tot cu fondurile rămase la buget și care altfel ar fi ajuns în buzunarele corupților. Dacă faci anticoruptie și în același timp privatizezi asigurările de sănătate, înăsprești regulile pentru acordarea ajutoarelor sociale și demantelezi statul social, înlocuindu-l cu statul minimal, săracilor nu le va fi mai bine. Vor rămâne ceva mai mulți bani la buget – dar surplusul de bani nu se va transforma automat în beneficii pentru săraci. Pentru ca acest lucru să se întâmple, e insuficient să eliminăm corupția – pentru asta avem nevoie de răspunsurile politice adevcate. Anticorupția în sine este doar un instrument – dar cum și în ce scopuri vom folosi acest instrument e o întrebare care necesită un răspuns eminamente politic.
Există un gen de anticorupție, subordonată viziunii de dreapta, care pleacă de la premisa că singurul responsabil pentru corupție e statul, deci ca să eliminăm corupția, trebuie să reducem cât putem din sfera de acțiune a statului. Viziunea de dreapta asupra anticorupției presupune un scenariu hollywoodian, în care eroul pozitiv – agentul economic privat, nu e lăsat să acționeze pe o piață liberă de o armată de băieți răi, apartinând unui rău și mai mare, Statul, care îi solicită șpăgi și comisioane. Singura soluție de policy prin care putem ajuta eroul cel bun este să amputăm pe cât de mult posibil statul, reducându-i din prerogative: să privatizăm companiile de stat, sănătatea, educația, cultura, să reducem la minim ajutoarele sociale care sunt și ele o modalitate de corupere a alegătorului. Să instaurăm statul minimal! “Principala sursă a corupției e statul. Nu e destul să pedepsești corupții și hoții, trebuie să le elimini sursele de îmbogățire frauduloasă. Vreau un stat minimal, care să se ocupe de funcțiile esențiale: apărare, siguranță, justiție, monedă și fiscalitate, diplomație”, ne spune Monica Macovei.
Să reflectăm, însă, un pic la scandalurile de corupție din ultima vreme. În locul scenariului maniheist hollywoodian în care binele se confruntă cu răul, vedem niște agenți privați lacomi și imorali și niște functionari de stat la fel de hapsâni și imorali. ENEL a taxat dublu certificatele verzi în facturile clienților săi, mituind apoi autoritățile care descoperiseră ilegalitatea, nu pentru că vreun funcționar i-a condiționat rămanerea pe piață de vreo șpagă, ci pentru că Enel a întrezărit posibilitatea unui profit mai mare și mai ușor. Oare Microsoft nu a avut nici o altă soluție în afară de a mitui și de a vinde softuri de 5 ori mai scumpe decât prețul pieței? Nu cumva perspectiva unor profituri grase inhibă orice instinct moral atât în cazul companiilor, cât și al funcționarilor? Nu cumva în locul războiului dintre bine și rău avem de fapt o mare poveste de dragoste între stat și privat și soluția corectă de policy nu este demantelarea statului, ci ruperea legăturilor incestuoase dintre ele, dintre economic și politic? Doar decapitând statul și transferând atribuțiile acestuia către o mână de privați, nu vom rezolva problema corupției – chiar dacă nu mai are în atribuțuiile sale cheltuirea banilor, statul are în continuare puterea de a reglementa, ceea ce e arhisuficient pentru a genera corupție. Consecința logică, ultimă a anticorupției de dreapta e lichidarea totală a statului!
În loc să se limiteze la reformarea relației dintre politic și economic, la legiferarea conflictelor de interese și a incompatibilităților, anticorupția de dreapta declanșează o cruciadă împotriva statului social și a statului însuși. În același timp, pretinde că făcând asta va reduce sărăcia. Cum? Urmând linia de gândire și practică politică a lui Milton Friedman, Theatcher și Reagan și anunțând cetățenii că nu există prânz gratuit – acesta pare a fi răspunsul doamnei Macovei. Separând asistența socială de asistența medicală. E îndoilenic însă că vom fi mai puțin săraci dacă buzunarele noastre, în loc să fie golite de un funcționar corupt, vor fi lăsate goale de un quasi-monopol de asiguratorii privați de sănătate, așa cum prevedea proiectul de lege al lui Vlădescu și cum, se pare, intenționează să facă Monica Macovei. E mai bine să fim victime ale pieței decât victime ale corupției?
Ei bine, în lumea Monicăi Mcovei nu există victime ale pieței, ci doar victime ale statului. Pentru că în lumea imaginară a Monicăi Macovei, capitalismul e un sistem „universal profitabil”. Săracii sunt săraci și șomerii – șomeri nu pentru că uneori piețele produc externalități negative, ci pentru că sunt ținuți deliberat și artificial în postura de asistați, iar dacă acest lucru ar înceta și ei ar fi totuși săraci, însemnă că nu sunt suficient de merituoși, harnici sau responsabili. Un sistem universal profitabil bazat pe merit, muncă și recompensă, nu poate fi neprofitabil decât pentru cine nu muncește și nu are merite! Statul nu are de ce să intervină să repare eșecurile produse de piețe – pentru că nu există așa ceva precum eșec al pieței și pentru că dacă intervine, riscă să producă corupție. Mai bine victime ale pieței, decât ale corupției statale.
E o falsă alegere – avem dreptul să fim protejați atât împotriva abuzurilor statului, cât și a abuzurilor pieței, iar o politică care înlocuiește un abuz cu un altul nu e o politică pentru săraci și slabi, ci pentru cei puternici. Anticorupția Monicăi Macovei e o falsă soluție la sărăcie – prin mesajul Corupția e sărăcie, ea încearcă să își extindă baza electorală, să sensibilizeze alegătorul sărac, când în fapt platforma ei reprezintă interesele unui segment din clasa urbană, educată și înstărită, câștigător al tranziției și care s-a sărurat să fie solidar cu săracii ce constituie marea majoritate a țării. Această mare majoritate, adică săracii, sunt nereprezentați politic, pentru că așa cum sublinia și Ioana Lupea, candidații cei mai notorii se adresează, fără excepție, clasei de mijloc. Săracilor nu li se oferă decât promisiuni de doi bani sau false soluții.”
Si trebuie adaugat ca, din pacate, la noi in tara saracia creste, se intinde tot mai mult. Pe de alta parte, acel „segment din clasa urbană, educată și înstărită, câștigător al tranziției și care s-a sărurat să fie solidar cu săracii ce constituie marea majoritate a țării” nu cumva au ajuns la o „poveste de succes” in tranzitie tot prin intermediul acestui tool numit coruptie…? Ma intreb si eu, nu vreau sa acuz sau sa judec pe cineva… Va recomand sa cititi si articolul Ioanei Lupea, subliniat mai sus, din Adevarul, care pledeaza pentru fraternitate si care arata, printre altele, ca:
„Statisticile seci decriu o societate inegalitară şi primitivă în care cei mai vulnerabili social decât noi sunt marginalizaţi, izolaţi şi revictimizaţi. Un copil care se naşte în sărăcie are 99% şanse să moară în sărăcie. Doar 2% dintre copii născuţi la ţară mai ajung la universitate. Nu vor să muncească, acuză umplînd spaţiul public cu lamentaţiile ei clasa mijlocie, ignorând suveran faptul că munca nu mai garantează satisfacerea nevoilor de bază. Unul din cinci angajaţi, adică 19% din adulţii care au un loc de muncă, nu câştigă suficient pentru a-şi acoperi cheltuielile lunare, situaţia din ţara noastră fiind cea mai gravă din UE, arată un raport al Comisiei Europene, publicat la începutul acestui an.
Opt minori din o sută traiesc la nivelul de „sărăcie severă”, cu mai puţin de 15 lei pe zi, potrivit UNICEF, care a mai identificat, ca probleme ale copiilor şi adolescenţilor, excluziunea socială şi de la serviciile de educaţie şi sănătate. Femeile constituie o categorie grav afectată de sărăcie şi de violenţă domestică şi sexuală. Un studiu publicat de Agenţia pentru Drepturi Fundamentale (FRA) privind violenţa împotriva femeilor în ţările UE arată că în România 30% dintre femei sunt victime ale violenţei de gen la un moment dat în viaţă. Zeci de mii de copii, tineri şi adulţi care trăiesc în centrele de plasament şi reabilitare sau în marile azile psihiatice sunt trataţi ca suboameni fără niciun drept. Fimul După dealuri al lui Cristian Mungiu este cea mai bună ilustrare a realităţii că societatea românească tinde să-i elimine pe cei slabi şi e recomandat spre vizionare tuturor candidaţilor la preşedinţie.
Marginalizarea celor slabi pare să fie şi mesajul implicit al celui mai radical program lansat în această campanie electorală, cel al Monicăi Macovei care, dacă ar fi aplicat, ar traduce în realitate principiul darwinist al supravieţuirii celui mai adaptat. Iar în lumea modernă cel mai adaptat este deţinătorul de resurse.
Monica Macovei şi nu Elena Udrea va fi beneficiara urii sădite de Traian Băsescu în societate. A angajaţilor din privat împotriva celor de stat şi a angajaţilor împotriva celor care nu au un loc de muncă, a pensionarilor la termen împotriva celor fără stagiu complet de cotizare şi a pensionarilor sociali, a clasei mijlocii împotriva clasei de jos, a celor bogaţi care vor să fie şi mai bogaţi dar nu sunt din cauza politicilor publice bazate pe principiul solidarităţii sociale. Din fericire, chiar dacă ar cîştiga alegerile, posibilitate ce nu poate fi exclusă ci dimpotrivă, Constituţia face imposibil de aplicat programul.
Nu doar semnul solidarităţii sociale a fost inversat, ci şi conceptul statului de drept a fost resemnificat prin reducerea lui la anticorupţie. Statul de drept înseamnă şi respectarea drepturilor omului, pe care toţi candidaţii şi în special Monica Macovei, le aruncă la coşul de gunoi. Primul articol din Declaraţia universală a drepturilor omului spune că toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi şi că, înzestrate cu raţiune şi conştiinţă, ele trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii. Or numai despre fraternitate nu vorbesc candidaţii, nici măcar cel care pretinde în afişe că uneşte.”
Chestiunea este ca si cei care s-au imbogatit de-a lungul Tranzitiei, au facut-o, foarte probabil as zice, intr-un mod suspect, in conditii suspecte de coruptie. Altminteri daca s-a ajuns acum, asa cum tot auzim pe la televizor, la o coruptie generalizata, cum s-a putut ajunge la asa ceva? Ca daca si-ar fi facut averile in mod cinstit de la bun inceput, daca ar fi ajuns „instariti” in mod cinstit de la bun inceput nu mai avea cum sa colcaie coruptia in societatea noastra. Acum o parte din ei o sustin pe Macovei…
Sa vedem acum si un articol care sustine capitalismul:
De Ciprian Ciucu
Se arata ca:
„Ba da, justiția, anticorupția mai exact este panaceul care poate vindeca societatea noastră cel puțin pe temen scurt și mediu. Cu asta trebuie să începem și după aceea vine educația pentru simplul motiv că, acesta din urmă, produce efecte în zeci de ani. Nu ne mai permitem să așteptăm alte generații. Schimbarea trebuie să se întâmple aici și acum!
Rândurile acestea sunt o replică la vocile neomarxiste și socialiste pur-sânge care argumentează că justiția este o chestiune secundară, una printre altele, o nimșcuță.
Fără justiție nu ai nimic. Justiție, reguli clare aplicate universal, egal, nepărtinitor. Altfel nu se poate. O justiție puternică într-un stat minimal este punctul de plecare pentru însănătoșire.
Fără justiție (de acum a se citi justiție și anticorupție) nu ai garanția proprietății. Fără garanția proprietății îți iei adio de la orice activitate economică generatoare de venituri, de la orice investiție străină (sau autohtonă) și transfer de know-how. Da, suntem dependenți de banii altora și de știința lor pentru că ale noastre sunt la pământ. E mai bine să fim realiști decât să fim mândri. Mândri să fim dacă avem cu ce, după ce suntem realiști. Dacă eram așa de buni pe cât suntem de mândri, Dacia ar fi deschis fabrici în Franța și Alimentara ar fi asigurat alimentația publică în Israel. Sau măcar nu ne-am mai fi îmatriculat mașinile de lux în Bulgaria…
Justiția (toleranța zero la corupție) are și un efect formativ. Toți jmecherii aceștia, cu sutele, care dau cu subsemnatul pe la DNA, care ne-au râs în nas ani de zile, și și-au afișat averile furate de la stat cu obscenitate, au reprezentat modele pentru mulți, pentru prea mulți dintre tinerii noștri. Și-au pregătit odarslele după asemnarea lor, cum să ne fure. În timp ce noi îi pregătim pe copiii noștri cum să fie buni, coreți și integrii ei îi pregătesc pe ai lor cum să-i conducă pe copii noștri. Îi trimit la facultăți pe care noi nu ni le permitem, le lasă averi colosale și îi îndrumă spre politică sau cercuri financiare. Uite că nu le mai merge. Așa cum nu le-a mai mers familiilor Voiculescu, Sîrbu și altora.
Da, corupția e sărăcie. Când se fură ca-n codru, sau codrul cu totul, nu mai rămân bani pentru educație, pentru sănătate, pentru asistență socială, pentru cercetare sau pentru oricare alte priorități. Și statul baga mâna și mai adânc în buzunarul celor corecți, celor care-și plătesc taxele și impozitele la zi. Restul sunt economie neagră sau cazuri sociale. Tot cei corecți, cei performanți sunt penalizați. Hazardul moral este imens iar chestia asta demoralizează și demobilizează, de-ți vine să-ți iei lumea-n cap.
De unde vin banii ăia pentru asitență sociala sau pentru pentru pensionari? Nu cumva de la investitorul privat și de la salariatul din mediul privat cocoșați și striviți de poverile fiscale absurde? Cine creează locurile de muncă? Cine-i organizează și-i motivează pe alții să muncească? Statul? Cine-i pregătește pe dezorientații care ies din sistemul acesta de educație?
Toți neocomuniștii și socialiștii pur-sânge care critică capitalismul, doar critică. Eșueză lamentabil atunci când le ceri soluții funcționale alternative. M-am gândit chiar să scriu un articolaș mai consistent decât cel de față cu titlul Capitalismul pentru idioți (după celebra colecție For Dummies) în care să le arăt ceea ce ochelarii lor de cal nu-i lasă să vadă:
– Patriciu, Niculae, Voiculescu, Vântu, Ghiță etc. nu au fost/nu sunt capitaliști ci hoți. Ei n-ar fi făcut avere într-un stat minimal și puternic. (și acum îmi răsună în urechi acel rânjet autosuficient cu ”întăriți-vă statul”;
– Capitalismul fără justiție este un nos-sens; fără instituții de reglementare independente (cum ar fi Consiliul Concurenței) degenrează în diferite forme de monopol și oligopol;
– Presupune existența statului de drept (rule of law) care să-i constângă nu doar pe cetățeni ci mai ales pe politicienii potentați, pe baroni;
– Asigură motivația de a munci, de a te dezvolta, cultivă și asigură libera inițiativă, câștigurile obținute prin efort sau talent cultivat;
– Recompensează performanța în orice domeniu;
– Creează resursele pentru a-i scoate din sărăcie și pe cei defavorizați;
După ce pe termen scurt (cât mai rapid) resetăm societatea pe niște principii funcționale, abia atunci putem să începem să avem pretenții și să ne apucăm de reglaje fine în diferitele domenii. Atlfel totul este o mare absurditate. Nu vi se pare ABSURD sa le cerem noi lui Hrebenciuc & Co politici de mediu, bună guvernare în domeniul protecției pădurilor când ăștia transformă în cherestea toată pădurea și cheresteaua în bani pentru ei și partidul lor? Ce politici în educație când ăștia fură de la elevi? Despre ce vorbim aici?” (subl. mea)
„Asigura motivatia de a munci, de a te dezvolta […]”, da, dar capitalismul este bazat pe capital. Trebuie sa recunoastem asta indiferent daca suntem marxisti sau nu. Eu nu cred ca trebuie sa extrapolam realitati din alte tari, precum SUA, in Romania pentru ca nu se aseamana. Este interesant si semnificativ faptul ca spune: „Ei n-ar fi făcut avere într-un stat minimal și puternic„. Totusi, asta nu putem sa stim… „Patriciu, Niculae, Voiculescu, Vântu, Ghiță etc nu au fost/nu sunt capitaliști ci hoți.” – dar ei n-au trait intr-o tara cu „stat minimal”, ci intr-o tara care s-a confruntat cu Tranzitia, ceea ce nu e acelasi lucru. Pentru ca nu alegi unde sa te nasti. Si nici nu poate sa plece toata lumea din Romania ca sa se duca sa traiasca intr-o tara cu „stat minimal” doar de dragul capitalismului. Insa vreau sa stiu si eu cum poti sa construiesti capitalismul pornind de la socialism/comunism? Deci pornind din conditiile initiale in care oamenii nu detin capitalurile necesare in proprietate privata pentru a porni capitalismul. Intreb asta pentru ca Dl. Ciucu nu pare sa se fi nascut ieri. Eu i-as aminti D-lui. Ciucu ce spunea Presedintele Basescu, si anume ca am gresit cu restitutio in integrum… Cine stie, poate am gresit si cu trecerea de la comunism la capitalism, poate trebuia sa fi ramas la comunismul cu fata umana. Insa reluand ce am spus mai sus, si anume ca oamenii nu detineau atunci la inceput, in 1989, capitalurile necesare in proprietate privata pentru a porni capitalismul, acest capitalism s-a construit tocmai prin diminuarea rolului statului in economie. Lucrul acesta a insemnat, in acele conditii date (pentru ca asta a fost datul existential care nu a depins decat in foarte mica masura, mai bine zis deloc, de vointa cetatenilor – nu a depins de mine ca in 1989 nu eram proprietar de capitaluri) sa iei de la stat si sa treci in proprietate privata, adica sa pagubesti statul, fara sa ai proprietari de drept asupra bunurilor de capital si a mijloacelor de productie. Spre exemplu, nu era tractorul meu, era al Colectivei, eu doar lucram pe el. Acel tractor trebuia sa devina al meu sau al altcuiva ca sa pot detine capital sau altcineva sa-l detina. In felul asta a inceput coruptia in Romania, care pasise in Tranzitie. Asa ca aceasta hotie de care vorbeste Dl. Ciucu era de fapt trecerea in proprietatea privata a unuia din cele ce erau ale statului, sau poate mai bine zis „ale intregului popor”, fara ca cel care a beneficiat de aceasta trecere in proprietate sa fi fost proprietar dinainte pentru ca nici nu avea cum sa fie proprietar dinainte. Iar autorul, Dl. Ciucu, greseste cand afirma: „Capitalismul fără justiție este un nos-sens (cred ca a vrut sa spuna non-sens)”. Mai degraba capitalismul fara capital e un non-sens. La noi, in Romania, nu a fost o chestiune de clasa sau lupta de clasa atunci in 1990 pentru simplul motiv ca nu avea cum sa fie asa ceva. Ci a fost o situatie existentiala in care niciun membru al societatii nu mai era proprietar de capitaluri sau de mijloace de productie. Pornind de la asemenea conditii trebuia construit capitalismul.
DE citit si…
… editorialul maestrului Ion Cristoiu:
Se arata ca:
„Vineri, 17 octombrie 2014.
De miercuri, 15 octombrie 2014, de la prînz, televiziunile de știri se întrec în a da informații despre punerea sub acuzare a lui Viorel Hrebenciuc. Lider al Grupului PSD din Camera Deputaților, vicepreședinte al Camerei Deputaților, membru al conducerii PSD, parlamentar PSD din 1992, Viorel Hrebenciuc e o legendă vie a partidului de Guvernămînt.
Nu poate scăpa însă ochiului atent din afară și, cu atît mai mult celui dinăuntru partidului, că Viorel Hrebenciuc e în dizgrația noii echipe din fruntea PSD, a lui Victor Ponta mai ales.
Dar nu numai atît.
Nu demult, Viorel Hrebenciuc a fost pus sub urmărire penală de DNA într-un caz (licența postului tv a lui Gheorghe Ștefan) care ține mai degrabă de sforăria politicianistă moldo-vlahă decît de corupție.
E limpede că i-a sunat ceasul.
În plus, orice om normal ar fi văzut că și dacă ar scăpa cu imunitatea intactă, campania de presă declanșată și alimentată de DNA îl va îngropa ca om politic pe Viorel Hrebenciuc.
În acest context, Dan Șova acceptă să se vadă vineri, 17 octombrie 2014, cu Viorel Hrebenciuc.
Dan Șova nu e un Brâncuși.
Spun asta, deoarece Brâncuși, geniu fiind și de la țară fiind, ar fi acceptat să-l întîlnească pe Viorel Hrebenciuc, ba chiar l-ar și fi căutat dinadins, fie și pentru că nu i s-ar fi părut moral să fugi de un om ca de un ciumat, numai pentru că a fost pus sub urmărire penală.
Dan Șova e un politician tînăr ambițios.
Dan Șova e de profesie avocat.
Dan Șova face parte din cercul de golănași al golănașului Victor Ponta.
Dan Șova e uns cu toate unsorile.
Și cu toate acestea, acceptă să se întîlnească cu Viorel Hrebenciuc.
Despre ce-au discutat cei doi?
Potrivit Referatului DNA și presei anti-PSD, despre un soi de tîrg:
Dan Șova ar urma să promoveze o Lege care să-l scape pe Viorel Hrebenciuc de pușcărie, iar Viorel Hrebenciuc, să-l ajute să devină președinte la PSD după ce Victor Ponta ajunge la Cotroceni.
Referatul DNA pare desprins dintr-un film cu proști.
Adoptarea unei Legi a amnistiei are atîtea momente de parcurs pînă la publicarea în Monitorul Oficial, că pînă și Victor Ponta, dacă ar fi promis această Lege, nu l-ar fi crezut nici cucul.
Viorel Hrebenciuc îl crede în stare pe Dan Șova!
Alegerea ca președinte al PSD e și ea o afacere complicată. Dacă Victor Ponta ajunge președintele României, sigur e că el va avea cuvîntul hotărîtor. În plus, Viorel Hrebenciuc nu mai e atotputernic în PSD.
Cu toate acestea potrivit Referatului, cei doi fac tîrgul.
Stenogramele publicate pînă acum dezvăluie niște tipi care nu discută nimic menit a fi interceptați cu mijloace de FBI.
Puteau susține această discuție și la un talk-show. Evident, ținut la România Tv și la Antena 3, posturile de casă ale Puterii.
Să admitem că Viorel Hrebenciuc e atît de disperat, încît se agață și de un fir de pai
Numai că, dacă ar fi vorba de disperare, aceasta trebuie să vizeze nu Condamnarea definitivă (pînă atunci mai e vreme), ci ridicarea imunității.
Curios, la taifas nu se discută despre așa ceva.
Tîrgul nu vizează intervenția lui Dan Șova pentru a nu i se ridica imunitatea, ci promovarea unei legi de grațiere în eventualitatea unei condamnări definitive dintr-un viitor îndepărtat.
Orice tentativă a mea de a găsi o logică în toată această aiureală s-a dovedit zadarnică.
Un singur gînd parcă-parcă m-a ajutat cumva.
Și dacă e o diversiune menită să scoată din dezbaterea publică subiectul cel mai periculos pentru clasa politică, pentru Servicii și chiar pentru DNA, retrocedările?!
Poate nu e o diversiune cu acest scop.
Dar chiar dacă nu-i diversiune, țelul a fost atins:
Nu mai discută nimeni despre Mafia Retrocedărilor postdecembriste, subiectul cel mai dureros la Poporului român sărăcit de Procesul mafiot al Retrocedărilor.”
Cam aceeasi impresie am avut-o si eu…
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
octombrie 21, 2014
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Atitudine, Atitudini, Basescu, Dan Şova, Diverse, DNA, Dreptate, economic, economie, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, finante, fraternitate, guvern, Ilie Sârbu, Ion Adam, libertate, nivel de trai, normalitate, oameni, Opinia mea, parerea mea, partide politice, PDL, PNL, politic, Politica interna, Politice, Ponta, PSD, retrocedare, retrocedari, România, social, societate, stiri, SUA, Traian Basescu, UE, Uniunea Europeana, Victor Ponta, Viorel Hrebenciuc, WordPress |
Lasă un comentariu
L-am criticat de foarte multe ori pe Traian Basescu, si uneori chiar foarte dur, as spune eu, dar trebuie sa recunosc faptul ca, cel putin in discursul de ieri, a avut dreptate… Nu trebuie sa fii un fan al lui Traian Basescu pentru ca sa vezi si sa recunosti acest lucru.
Mediafax
Se arata ca:
„Preşedintele Traian Băsescu l-a acuzat, joi, pe judecătorul Horaţius Dumbravă că ”minte”, el precizând că îşi menţine integral declaraţia pe care a făcut-o atunci când a dat avizul de începere a urmării penale faţă de cinci foşti miniştri.
Declaraţiile preşedintelui:
- Se pare că sunt magistraţi care ţin neapărat să facă politică şi au ajuns să facă şi mai prost decât politicienii. Am înţeles că un domn magistrat a considerat că am afectat justiţia pentru că aş fi dat date din dosar. Domnul magistrat minte. Îmi menţin integral declaraţia pe care am făcut-o când am anunţat cererea de începere a anchetei penale pentru cei cinci foşti miniştri.
- Am afirmat că toţi cei cinci nu aveau nicio calitate.
- Din punctul meu de vedere ancheta poate să continue. Cu ce l-am deranjat pe domnul magistrat?
- Vă mai pot da un element care nu înseamnă divulgarea conţinutului dosarelor.
- L-am sunat pe preşedintele CMS, l-am informat asupra punctului meu de vedere. Dacă este vreun magistrat în CSM care vrea să facă politică să intre cinstit în politică şi să se lase de calitatea de magistrat. Astfel de atitutdini mincinoase nu fac decât să discrediteze instituţia.
- Nu puteam să trec peste acest incident pe care îl consider de nedorit şi este o rugăminte: dacă sunt judecători membri în CSM, procurori sau judecători care vor să facă politică, să intre în politică. Eu afirmaţiile de acest gen nu le fac niciodată divulgând secrete din dosare penale. Dar nu mă poate opri domnul magistrat să utilizez informaţii şi din alte surse.
- Consider că s-a făcut un abuz împotriva preşedintelui. Dacă se mai repetă, voi reacţiona de acum de fiecare dată.
- Problema Lukoil: discut doar ameninţarea, presiunea făcută de un lider al companiei Lukoil împotriva procurorilor şi a Guvernului. Dacă mâine Lukoil va stabili să nu reia producţia cer Guvernului să fie pregătit să preia rafinăria de la Ploieşti. Asta depăşeşte limitele unei companii care vrea sau nu vrea.
CSM a decis joi să sesizeze Inspecţia Judiciară atât în cazul declaraţiilor făcute de Victor Ponta cu privire la ancheta referitoare la Lukoil, cât şi în cazul afirmaţiilor lui Traian Băsescu privind dosarul Microsoft şi ale lui Varujan Vosganian despre condamnarea lui Sorin Roşca Stănescu.”
Si ar mai trebui specificat faptul ca Presedintele a spus ca, in declaratiile sale, nu a folosit informatii din dosar, aratand lucrul acesta. Dar alta e problema… Daca un magistrat, un judecator, isi permita sa spuna minciuni la adresa Presedintelui, inseamna ca pe cetatean, pe simplul cetatean, il calca in picioare. Despre Horatius Dumbrava ar fi interesat de citit si doua articole mai vechi din Romania Libera – aici si aici. Eu deduc urmatorul lucru si as dori sa vina cineva de la PSD, ca doar vor si votul meu, si sa-mi infirme ipoteza: domnul Horatiu Dumbrava e un apropiat al PSD si face jocurile acestui partid. Deci asa cum domnul Horatiu Dumbrava poate, fara niciun scrupul, sa-l calce in picioare pe ceatean, asa si PSD, daca va ajunge Dl. Victor Ponta in functia de Presedinte, il va calca in picioare pe cetatean!!
In ast timp, sa vedem ce face Victor Viorel Ponta.
Gandul
Se arata, printre altele, ca:
„La o zi după ce preşedintele Traian Băsescu a susţinut, de la Palatul Cotroceni, că unii magistraţi CSM fac politică, declaraţia vizându-l direct de Horaţius Dumbravă, premierul Victor Ponta a transmis reprezentanţilor diplomatici ai SUA, Comisiei Europene şi ai tuturor statelor membre UE o scrisoare în care le solicită să analizeze declaraţiile, arătând că atacul acestuia este „un fapt de o gravitate deosebită”.
Premierul le cere acestora să transmită un mesaj de susţinere a independenţei CSM şi justiţiei în general, conform informaţiilor obţinute de MEDIAFAX.
Informaţia a fost confirmată ulterior de Guvern.
„În atenţia reprezentanţilor diplomatici ai SUA, Comisiei Europene, precum şi ai tuturor statelor membre ale Uniunii Europene:
Vă adresez această scrisoare din dorinţa de a sublinia cât de grav a fost atacul de ieri al Preşedintelui Traian Băsescu la adresa independentei Justiţiei, dar si cu apelul de a interveni public în sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii, direct vizat de declaraţiile oficiale făcute ieri de şeful statului.
În mod absolut surprinzător, ieri, Traian Băsescu a susţinut o conferinţă de presă în care a formulat ameninţări la adresa unui magistrat, membru al CSM, a folosit cuvinte denigratoare şi a criticat în termeni foarte duri activitatea magistraţilor meniţi, prin lege, să vegheze la buna funcţionare a Justiţiei.
Este un fapt de o gravitate deosebită, care periclitează bunul mers al justiţiei din ultima vreme şi care pune sub semnul întrebării independenţa acesteia. Consiliul Superior al Magistraturii solicitase, anterior, să fie verificate informaţiile difuzate public de către Preşedinte cu privire la un caz important (cazul Microsoft).
Printre afirmaţiile de ieri ale Preşedintelui, vă supun atenţiei următoarele:
„Se pare că sunt magistraţi care ţin neapărat să facă politică şi au ajuns să facă şi mai prost decât politicienii. Am înţeles că un domn magistrat a considerat că am afectat justiţia pentru că aş fi dat date din dosar. Domnul magistrat minte!
Dacă este vreun magistrat în CSM care vrea să facă politică să intre cinstit în politică şi să se lase de calitatea de magistrat. Astfel de atitudini mincinoase nu fac decât să discrediteze instituţia.
Nu puteam să trec peste acest incident pe care îl consider de nedorit şi este o rugăminte: dacă sunt judecători membri în CSM, procurori sau judecători care vor să facă politică, să intre în politică.”
Va solicit, ţinând cont de toate aceste lucruri, să analizaţi aceste declaraţii şi să transmiteţi un mesaj public de susţinere a independenţei CSM şi a Justiţiei în general. Consiliul Superior al Magistraturii este instituţia menită de Constituţie să asigure buna funcţionare a Justiţiei, iar astfel de atacuri iară precedent periclitează cu siguranţa independenţa şi eficienţa sa”, afirmă Ponta în scrisoare.
Preşedintele Traian Băsescu l-a acuzat, joi, pe judecătorul Horaţius Dumbravă, membru al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), că „minte”, şeful statului precizând că îşi menţine integral declaraţia pe care a făcut-o atunci când a dat avizul de începere a urmării penale faţă de cinci foşti miniştri.
„Se pare că sunt magistraţi care ţin neapărat să facă politică şi au ajuns să o facă mai prost decât o facem noi, politicienii. Un domnn magistrat a considerat că în conferinţa mea de presă am afectat justiţia că am dat acte din dosar. Îmi pare rău, domnul magistrat minte. Îmi menţin integral declaraţia pe care am făcut-o când am anunţat cererea de urmărire penală pentru cinci foşti miniştri”, a declarat Băsescu.
Premierul Ponta a declarat atunci că declaraţia de joi a preşedintelui Traian Băsescu legată de un judecător reprezintă „cel mai grav” act la adresa justiţiei din partea unui oficial român în ultimii 25 de ani.
„Dacă vorbim de împiedicarea independenţei justiţiei, cred că este cel mai grav act pe care l-am văzut vreodată din partea unui oficial român în ultimii 25 de ani”, a spus Ponta.”
Stiti ce este cumplit? Cumplit este faptul ca Ponta n-a primit niciun raspuns… In aceasta situatie, daca as fi fost in locul D-lui. Ponta, in secunda doi mi-as fi dat imediat demisia si as fi renuntat si la candidatura la prezidentiale. Si trebuie sa spunem ca Ponta nu va primi niciodata un raspuns. Asa cum nu va primi un raspuns vreodata nici daca va ajunge Presedintele Romaniei. De fapt Dl. Ponta, prin aceasta scrisoare, a facut o gafa monumentala!! In nebunia domniei sale crede ca poate sa-i manipuleze pe diplomatii straini, cancelariile straine, asa cum manipuleaza de ceva vreme opinia publica din Romania. Adica aceia nu stiu cine e Ponta si toata Famiglia pesedista, expresie a capitalismului de cumetrie, fireste. Cei care cred ca aceia nu stiu (si e ingrozitor lucru ca printre ei se afla si „onorabilul” domn Ponta) gresesc amarnic.
In legatura cu afirmatiile Presedintelui despre Lukoil
Gandul
Se arata ca:
„Preşedintele Traian Băsescu a cerut azi Guvernului să preia rafinăria de la Ploieşti, dacă mâine Lukoil decide să nu reia producţia. Şeful statului a susţinut că reprezentanţii Lukoil fac presiuni la adresa procurorilor şi a guvernului, această atitudine fiind inadmisibilă. ”Ia plecaţi, băieţi, dacă nu respectaţi legile statului, dar nu plecaţi cu rafinăria”, a comentat Băsescu.
Preşedintele Băsescu a susţinut că reacţia României, a guvernului, faţă de Lukoil trebuie să fie ”pe înţelesul ruşilor”, el avertizând că această companie trebuie să se hotărască: ori respectă legile statului român şi rămâne aici, ori, ”dacă vrea legile de la Moscova, să se ducă acolo”.
„Nu discut decât de ameninţarea, presiunea făcută de un lider al companiei Lukoil împotriva procurorilor şi a Guvernului României. Consider că o astfel de abordare e inadmisibilă. Dacă mâine va stabili să nu reia producţia, cer Guvernului României să fie pregătit să preia rafinăria de la Ploieşti. Pentru că asta depăşeşte limitele unei companii care vrea sau nu vrea. Trebuie să ne amintim preţul cu care am privatizat-o, îl plătim şi diferenţa cât a costat retehnologizarea îl plătim după ce constatăm dacă evaziunea fiscală a fost de 230 milioane euro sau a fost mai mare. La constatarea finală a ilegalităţilor comise de Lukoil, să discutăm în contrapartidă suma constatată a fi fraudă cu sumele investite de Lukoil în această rafinărie”, a spus şeful statului.
Băsescu a apreciat că ameninţarea reprezentanţilor Lukoil cu oprirea producţiei este una de tip „putinian”.
„Este o abordare de tip putinian, aşa ceva face Putin într-o ţară, nu într-o ţară a UE. Comportamentul nostru trebuie să fie pe înţelesul ruşilor. Lukoil trebuie să se hotărască – respectă legile statului român sau dacă vrea legile de la Moscova, să se ducă acolo”, a spus preşedintele.
Vicepreşedintele pe rafinare, marketing şi distribuţie din grupul rus Lukoil, Vladimir Nekrasov, a declarat miercuri, la Ploieşti, că a încheiat o înţelegere cu procurorii români şi că până vineri conducerea grupului petrolier va decide dacă va închide sau nu rafinăria Petrotel.
„Ar fi păcat să trebuiască să oprim rafinăria. Am investit mulţi bani aici”, a spus Nekrasov, într-o întâlnire cu presa.
El a adăugat ca marţi a avut întâlniri cu procurorul care anchetează dosarul Petrotel, cu vicepremierul Liviu Dragnea şi cu ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu.
„Înţelegem foarte bine că ei (Dragnea şi Nicolescu, n.r.) nu au cum să intervină într-o anchetă a procuraturii. Lor de asemenea le pare rău că în cazul opririi rafinăriei vor trebui să revizuiască în minus bugetul ţării”, a adăugat Nekrasov.
El consideră că acuzaţiile aduse rafinăriei sunt nefondate şi a precizat că Parchetul nu i-a prezentat niciun document din care să reiasă vreun prejudiciu.
„Nu am văzut lucruri concrete, doar fraze generale”, a spus el, adăugând că a ajuns la o înţelegere cu Parchetul, dar fără să ofere detalii.
„Am ajuns la unele compromisuri pe care le vom raporta mâine (joi, n.r.) conducerii Lukoil. Dacă conducerea Lukoil îşi va da acceptul, repornim rafinăria. Dacă nu, nu. Noi considerăm că taxele de 700 milioane de dolari plătite până acum în acest an pot reprezenta măsuri asiguratorii”, a continuat Nekrasov.
El a afirmat că acuzaţiile procurorilor sunt nefondate. „Astăzi am convenit măsuri asigurătorii care vor fi în vigoare pe perioada cercetării (…) Considerăm acuzaţiile neîntemeiate. Persoanele fizice care au făcut aşa ceva să fie sancţionate, iar din acest punct de vedere, vom acorda tot sprijinul nostru la desfăşurarea anchetei”, a continuat acesta.
Nekrasov a precizat că în prezent se află sub sechestru stocurile strategice de ţiţei şi produse petroliere ale Petrotel, respectiv 100.000 tone ţiţei şi circa 60.000 tone de benzină şi motorină. De asemenea, tot patrimoniul rafinăriei este sub sechestru, precum şi debitul pe care Lukoil România îl are către Petrotel.
„Pentru noi a fost o lovitură foarte mare oprirea rafinăriei, ne-a surprins această decizie”, a mai spus Nekrasov.
Parchetul Curţii de Apel Ploieşti a făcut săptămâna trecută percheziţii la sediile Petrotel Lukoil Ploieşti, Lukoil Energy&Gas România, Lukoil Lubricants East Europe, Agenţia Lukom-A-România şi TP LOG Services, toate din Ploieşti, prejudiciul estimat fiind de 1,039 miliarde lei (230 de milioane de euro), din care 112 milioane de euro din evaziune fiscală şi restul din spălare de bani.
Directorul general al Petrotel Lukoil, Andrey Bogdanov, a fost pus sub control judiciar, fiind urmărit penal pentru evaziune fiscală şi spălare de bani.
Luni, premierul Victor Ponta spunea că procurorul este suveran şi independent în cercetarea cazului Lukoil, însă Guvernul speră într-o soluţie legală care să permită sancţionarea persoanelor vinovate şi recuperarea prejudiciului, dar şi continuarea normală a activităţii şi plata salariilor către angajaţi.
Sindicatul şi directorul general ai Petrotel-Lukoil i-au solicitat premierului Victor Ponta sprijin pentru continuarea activităţii şi deblocarea conturilor companiei, spunând că astfel pot fi plătite salariile angajaţilor, pot fi achiziţionate materiale şi pot fi plătiţi furnizorii.
Parchetul Curţii de Apel Ploieşti a precizat că deciziile luate în cazul S.C. Petrotel Lukoil SA au rezultat în urma discuţiilor cu reprezentanţii conducerii societăţii şi „nu urmare unor declaraţii cu caracter public făcute de persoane din spaţiul politic”.
Precizarea a fost făcută după ce premierul Victor Ponta a declarat – în contextul sechestrului impus iniţial la Lukoil şi opririi fabricii – că Guvernul speră într-o soluţie legală care să permită sancţionarea persoanelor vinovate şi recuperarea prejudiciului, dar şi continuarea normală a activităţii şi plata salariilor către angajaţi, apreciind că nimeni nu fugea din ţară cu conductele companiei.
Declaraţiile lui Ponta şi decizia ulterioară a procurorilor de ridicare parţială a sechestrului au determinat reacţii politice, dar şi reacţia CSM, care joi a decis să sesizeze Inspecţia Judiciară.”
Atitudinea D-lui. Basescu este absolut corecta! De manual! Trebuie, cred eu, sa retinem foarte clar un lucru: Lukoil a sfidat, prin comportamentul sau, Statul Roman. Aici nu e vorba ca asigura 3500 de locuri de munca, ci de faptul ca aceasta companie a calcat Statul in picioare. Or, Basescu, prin functia pe care o are este, conform Constitutiei noastre, reprezentantul statului roman. Pozitia domniei sale a fost foarte corecta. Pe mine m-a intristat ca sustine etatismul, dar asta e altceva, n-are legatura cu subiectul. Pozitia dansului a fost corecta. Ce inseamna asta: imi iau jucariile si plec, „negociem” cu procurorii, amenintarile astea ca s-ar putea sa nu reporneasca rafinaria si santajul asta ordinar ca isi vor pierde locurile de munca 3500 de oameni, ca se va revizui bugetul tarii in minus etc. ? Este inadmisibil!! Si, in opinia mea, atat Occidentul, SUA, cat si Rusia sau China ar trebui sa inteleaga ca Romania nu e nici colonie occidentala sau de orice alt fel si nici gubernie ruseasca.
Care a fost reactia lui Ponta…
Se arata ca:
„”Este o persoană incapabilă să exercite o funcţie atât de importantă în stat”, a fost prima reacţie a premierului Victor Ponta, după afirmaţiile preşedintelui Traian Băsescu privind rafinăria Lukoil.
Premierul Victor Ponta a reacţionat după ce preşedintele Băsescu a afirmat că Guvernul trebuie să fie pregătit să preia rafinăria Lukoil dacă partea rusă decide să se retragă din România, declarând că acest gen de afirmaţii, făcute la ”nervi sau la tulburare”, nu sunt benefice şi că preşedintele este o ”persoană incapabilă să exercite o funcţie atât de importantă în stat”.
”Atacul lui Traian Basescu la adresa magistraţilor, primarilor, pensionarilor, muncitorilor de la Lukoil, precum şi indicaţia referitoare la câţi bani trebuie daţi pentru o operă a lui Brâncuşi reflectă o persoană incapabilă să exercite o funcţie atât de importantă în stat! ”, a fost prima reacţie a premierului pe Facebook.
Victor Ponta a declarat ulterior că preşedintele Băsescu era ”agitat, tulburat” şi că ”s-a certat cu magistraţii de la CSM”, ceea ce reprezintă un act ”grav din partea unui oficial român”.
”S-a mai răfuit şi cu muncitorii de la Lukoil”, a adăugat premierul, care a spus că Guvernul analizeaă declaraţiile făcute de oficialii companiei Lukoil.
”Acest gen de declaraţii făcute intempestiv, critic, făcute oarecum la nervi sau la tulburare nu sunt benefice niciunuia din domeniile vizate, fie că este vorba de justiţie, fie că este vorba de activitatea guvernamentală. Din punctul de vedere al Guvernului, toate companiile trebuie să respecte legea, oricine nu respectă legea, orice evazionează bugetul de stat, evident trebuie să plătească şi vom lua toate deciziile necesare pentru a salva locuri de muncă şi pentru a avea încasările legale la buget. Asemenea lucruri se discută în mod serios, deciziile se iau pe baza unei analize făcute de specialişti, nu la nervi, nu la tulburare şi nu în scop politic sau electoral. Garantez că guvernul are toate aceste probleme care ţin de guvern în analiză, alături de celelalte instituţii ale statului, am discutat deja cu celelalte instituţii care au atribuţii privind securitatea naţională, privind securitatea energetică a României. Asemenea declaraţii tulburate la televizor nu pot decât să facă rău”, a susţinut premierul Victor Ponta.
El a precizat că se vor lua toate măsurile necesare pentru a se asigura independenţa energetică a României.
Preşedintele Traian Băsescu a cerut azi Guvernului să preia rafinăria de la Ploieşti, dacă mâine Lukoil decide să nu reia producţia. Şeful statului a susţinut că reprezentanţii Lukoil fac presiuni la adresa procurorilor şi a guvernului, această atitudine fiind inadmisibilă. ”Ia plecaţi, băieţi, dacă nu respectaţi legile statului, dar nu plecaţi cu rafinăria”, a comentat Băsescu.”
O alta greseala majora pe care o face Ponta!! Deci in loc sa sustina apararea Statului Roman in fata abuzului comis de Lukoil, Ponta, dimpotriva, nu e de acord cu Basescu, care a aparat Statul. Foarte gresit din partea premierului! Si acest om, Ponta, doreste sa ajunga Presedintele Romaniei… O reactie mult mai corecta a venit din partea lui Dan Sova:
„Purtătorul de cuvânt al PSD, Dan Şova, spune că mesajul transmis de Guvern este foarte clar, şi anume că „Lukoil trebuie să plătească statului român taxele datorate şi trebuie să respecte legea”, el susţinând totodată că „Traian Băsescu acoperă prin scandal relaţia sa cu această companie rusească”.
„Mesajul transmis de Guvern este foarte clar: Lukoil trebuie să plătească statului român taxele datorate şi trebuie să respecte legea. În acelaşi timp, este de datoria Executivului să fie preocupat de stabilitatea locurilor de muncă din România şi de situaţia angajaţilor de la rafinăria din judeţul Prahova”, afirmă Şova, într-un comunicat transmis joi de PSD.
El mai spune că „din păcate Traian Băsescu a transformat tot acest caz într-o temă de campanie electorală pentru a-şi promova propria agendă” şi că preşedintele „încearcă din răsputeri să pună beţe în roate Guvernului”.
„În plus, tentativa domnului Băsescu de a inflama subiectul Lukoil are şi scopul de a ascunde cu o perdea de injurii relaţia sa cu această companie rusească, un sponsor foarte important al campaniei sale din 2009. Banii ruseşti au ajuns la campania domnului Băsescu, iar acum preşedintele nu ştie cum să acopere acest lucru”, mai susţine Şova.”
Cu ultimile doua fraze as avea ceva… Teza asta ca Basescu „încearcă din răsputeri să pună beţe în roate Guvernului” si ca nu-l lasa, draga, pe Viorel (adica pe Ponta, ca-l mai cheama si Viorel) sa lucreze, am mai auzit-o si inca de multe ori… Deci hai sa fim seriosi! In ceea ce priveste sustinerea campaniei lui Basescu in 2009 de catre Lukoil e de notat ce spunea Andreea Paul, care e prim-vicepresedinta a PDL, si anume ca nu a auzit de asa ceva si ca doreste sa vada o dovada care ar demonstra acest lucru… Asa zic si eu. Daca domnul Sova ar fi spus doar atat:
„Mesajul transmis de Guvern este foarte clar: Lukoil trebuie să plătească statului român taxele datorate şi trebuie să respecte legea. În acelaşi timp, este de datoria Executivului să fie preocupat de stabilitatea locurilor de muncă din România şi de situaţia angajaţilor de la rafinăria din judeţul Prahova”, afirmă Şova, într-un comunicat transmis joi de PSD.”
ar fi fost un raspuns excelent!
As nota si editorialul lui Cristian Tudor Popescu, unul din cele mai tari pe care le-a scris:
Se arata ca:
„Vi-l mai amintiţi pe Ilie Alexandru din Câmpia Română? Luând cu sacoşa milioane de dolari credit de la fostul Bancorex, deci, din banii statului, pe care nu i-a mai dat înapoi niciodată. J.R. Ewing de Slobozia construise în zonă Ranch-ul Southfork, un Zoo, un turn Eiffel mai mititel, precum şi alte întreprinderi „capitaliste”. Îmi amintesc perfect replica lui când i-au bătut procurorii la uşă: „Am dat locuri de muncă la oameni”.
Orice hoţ care bagă banii furaţi într-o întreprindere răspunde aşa când i se pune sechestru pe ea.
Nu cunosc cazul Petrotel – Lukoil. Doar Justiţia poate să decidă dacă sunt vinovaţi sau nu. Din punct de vedere juridic, nu ştiu de ce a ridicat Procuratura Generală sechestrul de la Lukoil, cum nu ştiu de ce l-a pus.
Politic însă, totul arată ca o manevră aducătoare de voturi pentru candidatul V. Ponta: voi puneţi sechestrul, eu zic că nu e bine pentru cei 3.500 de oameni ai muncii, voi ridicaţi sechestrul, eu salut gestul, ura şi la urne! Şi se vor găsi destui convinşi să-l voteze pe acest adevărat amic al poporului muncitor.
Însă preţul acestor voturi, pe care îl va plăti întreaga societate românească, e mare: V. Ponta a creat un precedent sumbru – locurile de muncă trec înaintea Justiţiei, dar sunt doar pe locul doi, pentru că pe primul, deasupra Justiţiei şi Economiei, se aşează falnic primul ministru.
Şi nici măcar V. Ponta nu e în vârful topului: deasupra lui suntem anunţaţi că vor fi hoţii care ne dau de mâncare.
Să fie primit! Ar putea fi sloganul votanţilor lui V. Ponta.”
De asemenea as recomanda citirea si acestor doua editoriale, care pun in discutie si chestiunea geopolitica:
de Marian SULTĂNOIU
Se arata ca:
„Dincolo de toate pluteşte în aer cuvenita şi angoasanta întrebarea: reforma Justiţiei este, oare, ireversibilă?!
Justiţia în România, patria automobilelor, începe să aibă şi ea mai multe viteze, potrivit reinterpretării dictonului „Fiat justitia, et pereat mundus”, de către fostul procuror-azi premier Victor Ponta: “Bine, bine, fiat justiţia, dar fără să piară şi lumea din cauza unui accident ca ăsta”, a spus premierul vizavi de activitatea procurorului “suveran şi independent” din Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, care tocmai dispusese sechestrul asigurător pe produsele Petrotel-Lukoil, din pricina unui prejudiciu estimat la 230 de milioane de euro – evaziune fiscală şi spălare de bani.
Ca reacţie imediată, ambasadorul rus la Bucureşti s-a declarat extrem de preocupat de situaţia creată, mai ales din cauza „stopării producţiei” pe parcursul anchetei – lucru total neadevărat -, ceea ce ar periclita funcţionarea întregului lanţ de producţie al companiei Lukoil, iar pentru sensibilizare, dl. Malginov a amintit că, în timpul activităţii, compania a creat mii de locuri de muncă, a plătit regulat impozite la buget, a acordat sprijin comunelor din zonă, a investit în susţinerea ecologiei, în perfecţionarea structurilor medicale de urgenţă, în dezvoltarea surselor de energie verde şi i-a ajutat pe copiii cu probleme.
În consecinţă, ambasadorul spera, sec, la momentul respectiv, ca „ancheta să se desfăşoare nepărtinitor şi obiectiv, în cadrul legii”, dar “şiţinând cont în mod cuvenit de interesele atât ale mediului de afaceri, cât şi ale muncitorilor, precum şi de interesele relaţiilor ruso-române”, şi anunţa că va urmăriatent dezvoltarea situaţiei în jurul rafinăriei Petrotel-Lukoil.
Iar situaţia s-a dezvoltat rapid şi într-un mod absolut „cuvenit”, aşa cum ceruse Malginov.
Premierul român, Victor Ponta, părând, el însuşi, adevăratul ambasador al Rusiei la Bucureşti, în chestiune, a administrat cuvenita chelfăneală „procurorului suveran şi independent”, susţinând că dumnealui “nu este foarte interesat că Lukoil are 3.500 de angajaţi, că Oltchim cumpără doar de la Lukoil, şi că au blocat combustibil la Oil Terminal şi Conpet”.
Apoi, „fără a interfera în vreun fel activitatea suverană şi independentă a procurorului”, şeful guvernului şi-a manifestat, ferm, speranţa că “acesta va ţine cont că e vorba de 3.500 oameni şi de nişte interese economice de funcţionare a altor companii extrem de importante”, şi că “înţelepciunea şi responsabilitatea celor care anchetează vor conduce la soluţia legală”.
“Aici nu e vorba că am prins pe cineva furând o maşină şi indisponibilizăm maşina – apropo de Fiat justitia -, aici se indisponibilizază conducte… Bănuiesc că cei care au comis fapte penale nu fugeau cu conductele în Rusia sau nu ştiu unde, şi nici rafinăria nu o mutau mâine din România. Dar justiţia este independentă îşi face datoria şi bănuiesc că, dacă se întâmplă ceva rău, cei 3.500 de oameni o să vină la mine, că aşa e cu Justiţia”, a continuat, maliţios, Victor Ponta, să-şi exprime deplina încredere în Procuratură.
Şi, ce să vezi?! Procurorul a înţeles vorba prezidenţiabilului, şi a făcut cuvenita rectificare: după două zile a ridicat sechestrul asigurător, ceea ce a făcut din premier un adevărat erou al miilor de benzinari la pompă şi al şefilor lor de producţie şi de sindicat.
În Kiseleff au început să sosească telegrame de mulţumire, din toate colţurile ţării, şi de susţinere în campanie; Justiţia a înţeles unde greşise, iar ambasadorul Rusiei la Bucureşti se gândeşte, probabil, cu aplicaţie, cum să-l strecoare pe Victor Ponta în agenda lui Putin pentru o poză de colecţie, tocmai bună de pus pe Facebook, în galeria selfie-urilor cu şefi de state.
Dincolo de toate pluteşte în aer cuvenita şi angoasanta întrebarea: reforma Justiţiei este, oare, ireversibilă?!„
Si acesta din Romania Libera:
de Laurentiu Mihu
Se arata ca:
„Jocul premierului român este periculos, întâi pentru țară, apoi pentru el însuși. De ce? Pentru că a încercat să-i păcălească pe români și pe americani, dar nu a reușit să-i mulțumească definitiv pe ruși.
Afacerile cu petrol și, în general, cele cu resurse energetice, nu se încadrează niciunde pe Glob în nota a ceea ce, în mod curent, înțelegem prin termenul „afaceri”.
Statele păstrează un interes strategic, companiile sunt niște giganți cu ramificații regionale sau globale, deciziile importante includ întotdeauna și o componentă politică sau geopolitică.
Pentru dezvoltarea acestei industrii, prezența capitalului străin și a tehnologiilor avansate de peste granițe au fost și încă sunt vitale pentru o țară ca România.
Ca atare, nu doar românii, ci și americanii, rușii, austriecii sau ungurii au găsit în ultimii ani toată deschiderea pentru a se implica în explorare, exploatare, rafinare și distribuție, autorităților de la București revenindu-le sarcina de a asigura un mediu transparent și propice competiției.
Că statul român a eșuat sau nu în misiunea sa, asta face obiectul unei alte discuții.
Ceea ce, în context, merită reținut trimite tocmai la componenta geopolitică asociată jocului de business din industria avută în vedere, cea petrolieră.
Or, corporațiile străine care operează în România nu sunt numai ambasadorii propriului profit, ci și emisarii guvernelor de origine.
Prin intermediul lor, ne sunt transmise mesaje dificil de ignorat, nu degeaba conducătorii respectivelor companii se întâlnesc cu reprezentanți de cel mai înalt nivel ai statului-gazdă, nu degeaba managerii lor fac declarații publice despre situația politică sau cea a mediului de afaceri, nu degeaba analiștii – de la cei independenți, la cei din instituții – le urmăresc cu atenție fiecare mișcare.
Se întâmplă rar să fie vorba de gesturi pur comerciale atunci când marile companii petroliere străine investesc sau, din contră, când decid să nu o mai facă, atunci când amenință cu plecarea sau atunci când chiar pun în practică asemenea pași.
De ce?
Pentru că, odată luată hotărârea de a intra pe o piață, își fac planuri pe termen lung.
Dat fiind specificul acestei industrii, nici n-ar putea fi altfel.
Știu că punctul de plecare al acestui text îl constituie scandalul creat de Lukoil, pe fondul anchetei în care compania deținută de oligarhul Vagit Alekperov este acuzată de evaziune fiscală, spălare de bani și crearea unui prejudiciu de circa 230 de milioane de euro; sau, de cel puțin 230 de milioane, după cum a sugerat președintele Traian Băsescu, în intervenția publică, fără precedent, de joi după-amiază.
Însă chiar dacă pornim de la Lukoil, haideți să privim o clipă spre companiile americane cu interese de afaceri în industria petrolului din România.
Făcând asta, ne va fi simplu să identificăm substratul geopolitic din activitatea lor și apoi să trecem spre următoarea concluzie, una care va atinge frontal tocmai cazul Lukoil.
E drept că petroliștii din SUA au venit aici în primul rând pentru că au identificat oportunități de afaceri, dar în același timp vocea lor este și un ecou al adminsitrației de la Washington.
Există o congruență evidentă între mesajele transmise autorităților de la București de către decidenții Exxon Mobil sau Chevron, de exemplu, și cele repetate de oficialii Casei Albe, Departamentului de Stat, Congresului sau Pentagonului.
Democrație și stat de drept, economie de piață reală, cadru legislativ și cadru fiscal predictibile, transparență și încredere ca între parteneri egali, reguli ale jocului care să nu fie schimbate în timpul jocului ori respectarea și în practică a orientării strategice asumate și a acordurilor la care ne-am angajat – toate acestea ajung la urechile Președinției, Parlamentului, Guvernului sau ale serviciilor de informații din România când prin oamenii de afaceri americani, când prin oficialii Administrației SUA.
Practic, acești investitori poartă clipă de clipă cu ei și oferta pe care țara lor de origine, America, o face țării lor gazdă, România: vă vom sprijini să îmbrățișați modelul nostru de dezvoltare economică, socială, politică și de securitate. Unul, aș adăuga eu, de un remarcabil succes.
Rezumând, deci, se înțelege că prin companiile americane-gigant, prezente pe piața din România, America însăși ne face o anumită ofertă de dezvoltare.
În centrul ei stă statul de drept (restul urmând a decurge de la sine).
Apropo, anti-americanilor de profesie le-aș reaminti că respectiva concluzie, cea de mai sus, are în vedere strict situația României.
Acum, revenind la cazul Lukoil.
Dacă plasăm scandalul creat prin ancheta penală de la rafinăria Petrotel, parte a grupului condus de Alekperov, în logica amintită, e limpede că, prin intermediul Lukoil, Kremlinul tocmai și-a făcut publică oferta înaintată României.
În centrul ei nu este statul de drept, ci plutocrația șlefuită de Putin, iar premierul Ponta a spus DA.
Dar vrem oare asta?
OK, e un model, în sensul larg al cuvântului, dar, având în vedere evoluția statelor de pe orbita Moscovei, devine neclar de ce ar înțelege cineva că poate fi vorba de dezvoltare.
Ani de zile, adică în intervalul scurs de când Lukoil a preluat rafinăria de la Ploiești, regimul de la Kremlin a lăsat compania să mimeze integrarea în peisajul autohton, unul de-a dreptul imperfect, dar, totuși, unul care se străduia să mențină un echilibru (chiar și precar) al economiei de piață ori separării puterilor în stat.
Când, însă, pe fondul complicațiilor generate de expansionismul Rusiei în Ucraina, al unei concentrări crescânde a puterii în mâinile unui singur om – Vladimir Putin – și al apropierii alegerilor prezidențiale în România, autoritățile de la București au intrat în miezul afacerii Lukoil de la Ploiești, la Moscova s-a declanșat alarma.
Nu o alarmă ce ar sugera neapărat panica, dar una care, foarte probabil, le-a indicat decidenților de la Kremlin că a sosit și pentru România vremea să afle, la modul explicit, care e planul în care Moscova consideră că ar fi cazul să se integreze.
Atrag din nou atenția că în centrul lui, al acestui „model”, numai statul de drept nu stă.
Ca atare, robotul s-a pus automat în funcțiune.
Dat fiind faptul că România are, deja de doi ani și jumătate, un premier mai mult decât labil, un Guvern cel puțin iresponsabil și o majoritate parlamentară-marionetă, dat fiind și faptul că sprijinul actualului arc guvernamental stă în dorința arzătoare a sute de baroni, politicieni de la centru și afaceriști de casă de a scăpa de perspectiva pușcăriei, mașinăria de propagandă alimentată de la Moscova a început să producă fum; mult fum.
În numai câteva zile, tot poporul a fost înștiințat – pe canale care variază, de la premierul Victor Ponta însuși, la șeful CSM și scribii de la oficiosul moscovit, Vocea Rusiei – că actul de justiție generează șomaj, că anti-corupția, în sine, distruge fabrici și uzine, iar separația puterilor în stat subminează economia națională prin privarea bugetului de sutele de milioane de euro din taxe și impozite pe care Lukoil le-ar injecta la buget.
De pildă, dacă am face o adunare a ieșirilor directorului rus al rafinăriei Petrotel-Lukoil și a șefului de sindicat de acolo, cu nepermisele intervenții publice în derularea unei anchete penale, venite dinspre premierul Victor Ponta și ambasadorul Federației Ruse la București, Oleg Malginov, nu am obține altceva decât o sumă de falsuri și populisme perfect esențializate într-un articol recent apărut în Vocea Rusiei, sub semnătura unui anume Rădulescu (nu dau prenumele ca să nu-i fac reclamă).
Or, când Victor Ponta, în calitate de premier al României, se găsește pe aceeași lungime de undă cu atâta amar de emițători oficiali ai Federației Ruse, nu ai cum să nu te întrebi:
*Domnule, dar cum își permite prim-ministrul României să facă pe avocatul unui al stat, în timp ce bugetul girat de Guvernul său ia o țeapă de cel puțin 230 de milioane de euro?
*Cum se poate ca șeful Guvernului de la București să taie cu bisturiul în principiul separării puterilor în stat chiar la scurt timp după ce a revenit de la Houston (că la Washington nu e primit nici acum, cu o lună înainte de alegeri), unde îi invitase pe petroliștii americani să-și direcționeze părți și mai consistente din capitaluri spre România?
*Cum e posibil ca Victor Ponta să gândească perfect identic despre ancheta de la Petrotel-Lukoil cu ambasadorul lui Putin și cu directorii oligarhului Alekperov, un subordonat cu mașină la scară al dictatorului KGB-ist, în condițiile în care Rusia face ceea ce face în Ucraina și la puțin timp după ce amiralii săi și chiar liderii de la Kremlin au anunțat cu pompă că vor popula Marea Neagră cu zeci și zeci de noi mașinării de război?
*Totodată, cum e posibil ca în timp ce de la Washington – cu care până una-alta Bucureștiul are un parteneriat strategic – vin semnale despre cum am putea să ne sincronizăm pentru a contracara amenințarea evidentă dinspre est, tu, Victor Ponta, să te trezești vorbind numai rusa, dar nici un pic de engleză?
*În fine, cum să te mai perceapă lumea ca pe un politician angajat în menținerea orientării strategice a țării tale, din moment ce teza falsă pe care o răspândești în spațiul public se potrivește la virgulă cu cea primită prin fax de Vocea Rusiei, de la biroul de propagandă situat în subsolurile Kremlinului?
Luni, 6 octombrie, Victor Ponta (premier și candidat la prezidențiale) îi invita pe procurori să-și ia catrafusele și să lase evaziunea de la Lukoil în pace, armata și insurgenții lui Puțin având probabil nevoie de sutele acelea de milioane de euro pentru „operațiunea de salvare” din sudul și estul Ucrainei. Soma, astfel, statul de drept și separația puterilor în stat să ia o pauză pentru că el însuși vrea să ia lecții de la spartanul lider care nu bea vodcă.
La fel cum a făcut cu plagiatul său grotesc, Ponta nu și-a înghițit ulterior vorbele.
Nu a făcut-o nici măcar joi, 9 octombrie. Era ziua și data în care președintele Traian Băsescu l-a somat pe el să se pregătească pentru preluarea Lukoil, în caz că Putin îi cere lui Alekperov să tragă obloanele peste rafinăria de la Ploiești, iar pe ruși să-și cumpere bilete de avion și să uite de sumele uriașe, produse la negru în România.
Victor Ponta vrea să fie președintele României, considerând că Traian Băsescu a trădat țara în care el, Victor Ponta, și-a însușit tainele furtului și a aprofundat misterele oportunismului de la maestru-i Adrian Năstase.
Dar ce fel de președinte ar putea fi, ne-a demonstrat cu prisosință în plin scandal Lukoil.
La o scară infinit mai mică, dar, totuși, extrem de relevantă, ne-a mai convins de capacităile-i limitate de lider, dar nemăsurate ca obsedat de putere, când cu privatizarea CFR.
La vremea respectivă, deci nu mai departe de momentul 2013, a fost evident că face mai degrabă jocul afaceristului care a sfârșit în final în beciurile arestului preventiv (Gruia Stoica), decât pe ale țării pe care se presupune că ar trebui să o servească. Ponta și Guvernul său s-au trezit dându-i lui Gruia idei despre cum ar putea mulge statul român slab de niște milioane de euro, în caz că privatizarea eșuează.
Acum, însă, mizele sunt chiar mai mari.
Problema, însă, pentru Victor Ponta stă altundeva: a ajuns ca un șoarece mic prins între pereții unui triunghi destul de mare: interesul României, interesul Americii și interesul Rusiei.
Pe primele două le-a trădat. În ciuda sudorii de pe frunte, pe cel de-al treilea încă nu l-a satisfăcut.
La cât e de labil, de laș și de incompetent, are toate șansele să eșueze pe toate fronturile. Ancheta de la Lukoil și ieșirea de joi a lui Traian Băsescu i-au făcut o supriză de zile mari.
Iar dacă nici pe americani nu-i va putea fenta și nici pe ruși nu va reuși să-i mulțumească pe deplin, atunci vor afla și chinezii că-și pun în el speranțe false.
Victor Ponta e cameleon, dar până a acum a dovedit că nu-i de cursă lungă. Pur și simplu, nimeni nu se poate baza pe el.
Zilele următoare ne vor lămuri suplimentar.”
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
octombrie 10, 2014
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | anticoruptie, Atitudine, Atitudini, Basescu, coruptie, Dan Şova, Diverse, economic, economie, Europa, European Union, evaziune fiscala, Exercitii de normalitate, finante, geopolitic, geopolitice, guvern, Horatiu Dumbrava, Horaţius Dumbravă, Lukoil, Moscova, nivel de trai, normalitate, oameni, Opinia mea, parerea mea, partide politice, PDL, PNL, politic, politica externa, Politica interna, Politice, Ponta, PSD, România, Rusia, social, societate, spalare de bani, stiri, SUA, Traian Basescu, UE, Uniunea Europeana, USA, Victor Ponta, Vladimir Nekrasov, Vladimir Putin, WordPress |
20 comentarii
… apartin de Complexul Energetic Oltenia SA, despre care cine vrea sa stie mai multe n-are decat sa acceseze link-ul, noi vom spune doar ca aceasta societate este una cu capital majoritar de stat. In continuare va propun sa vedem ce a rezultat din interactiunea, concretizata prin contracte, dintre aceasta societate de stat si o firma privata a unui influent om politic… 🙂
Gandul
Se arata, printre altele, ca:
„Fostul ministrul Dan Şova este urmărit penal pentru complicitate la abuz în serviciu şi a fost audiat astăzi la DNA. Şova a condus Ministerul Transporturilor până în urmă cu două luni. Procurorii DNA spun că el a beneficiat de contracte acordate ilegal în valoare totală de 800.000 euro. Concret, Dan Şova este suspectat că a insistat pe lângă directorul CET Rovinari să îi acorde contractele cu complexurile energetice Rovinari şi Turceni şi că astfel l-a determinat să comită infracţiunea de abuz în serviciu. Prejudiciul total calculat în acest dosar este de 71 de milioane lei, adică peste 15 milioan euro.
Fostul ministru al Transporturilor şi purtătorul de cuvânt al prezidenţiabilului Victor Ponta, Dan Şova, a venit astăzi la DNA pentru audieri într-un dosar de corupţie. Şova este urmărit penal pentru complicitate la abuz în serviciu. Dosarul vizează contracte ale firmei de avocatură „Şova şi asociaţii” cu complexurile energetice Rovinari şi Turcen. Procurorii DNA spun că Şova a beneficiat de contracte de asistenţă juridică în valoare totală de 800.000 euro, care au fost atribuite cu încălcarea legii. Şova este acuzat că a insistat pe lângă directorul CET, Dumitru Cristea, pentru a obţine contractele de asistenţă juridică. Iată ce se precizează în comunicatul DNA:
„În perioada ianuarie – 13 februarie 2008, cu ştiinţă, în contextul litigiului dintre CET şi ICM – SC pentru Închiderea – Conservarea Minelor SA, a insistat pe lângă Cristea Dumitru să încheie un contract distinct de asistenţă juridică cu privire la respectivul litigiu, contribuind astfel la decizia acestuia de a încheia nelegal, la data de 13 februarie 2008, contractul de asistenţă juridică între CET şi SCA „Şova şi Asociaţii”; de asemenea, a conceput termenii şi condiţiile respectivului contract, totodată semnându-l din partea SCA „Şova şi Asociaţii”, obţinând folos necuvenit pentru societate de 1.242.018 lei (inclusiv onorariul de succes).
În perioada 2 octombrie – 1 noiembrie 2007, cu ştiinţă, în contextul litigiului dintre CET şi Electrica, a insistat pe lângă Cristea Dumitru să încheie un contract distinct de asistenţă juridică cu privire la respectivul litigiu, contribuind astfel la decizia acestuia de a încheia nelegal un act adiţional la contractul de asistenţă juridică; de asemenea, a conceput termenii şi condiţiile respectivului act adiţional, totodată semnându-l din partea SCA „Şova şi Asociaţii”, obţinând folos necuvenit pentru societate de 1.142.400 lei (inclusiv onorariul de succes).
În perioada ianuarie – 14 februarie 2008, cu ştiinţă, în contextul unui alt litigiu, dintre Complexul Energetic Rovinari (CER) şi ICM – SC pentru Închiderea – Conservarea Minelor SA, a insistat pe lângă directorul general al CER, să încheie un contract de asistenţă juridică cu privire la respectivul litigiu, contribuind astfel la decizia directorului de a încheia nelegal contractul de asistenţă juridică, la data de 14 februarie 2008, între Complexul Energetic Rovinari CER şi SCA „Şova şi Asociaţii”. De asemenea, a conceput termenii şi condiţiile respectivului contract, totodată semnându-l din partea SCA „Şova şi Asociaţii”, contract în urma căruia societatea de avocaţi a obţinut suma de 1.071.336,80 lei (inclusiv onorariul de succes).
Suma totală reprezentând folos necuvenit în favoarea SCA „Şova şi Asociaţii”, ca urmare a contractelor de asistenţă juridică încheiate cu cele două complexe energetice, Turceni şi Rovinari, este estimată la valoarea de 3.455.754 lei.
Persoanelor sus menţionate li s-au adus la cunoştinţă calitatea de suspect şi acuzaţiile, în conformitate cu prevederile art. 307 Cod de procedură penală.
În cauză se efectuează acte de urmărire penală şi faţă de alte persoane.
Facem precizarea că efectuarea urmăririi penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate, în nici o situaţie, să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie”. (Sursa: Comunicat DNA)
Dumitru Cristea, director CET Rovoinari, este acuzat de cinci infracţiuni de abuz în serviciu. În sarcina sa, procurorii au reţinut încheierea mai multor contracte cu încălcarea legii contracte care au prejudiciat bugetul de stat cu 71 de milioane de lei.
La ieşirea de la DNA, Şova a spus că are calitatea de suspect în dosar. „E vorba de trei contracte cu Rovinari şi Turceni”, a precizat fostul ministru. „A fost un onorariu proporţional, onorariu de succes, de 1, 2 la sută din cât am obţinut”, a explicat Şova în legătură cu banii obţinuţi din aceste contracte.
Întrebat dacă Victor Ponta l-a ajutat să ia acele contracte, Şova a răspuns: „Nici nu s-a pus o asemenea problemă, nici procurorii n-au întrebat”. Şova a spus că niciun ban nu a ajuns la Victor Ponta. „Nu s-a pomenit numele lui Victor Ponta absolut deloc”, a spus Şova imediat după audieri.
Consultanţa pe care „Şova şi asociaţii” au dat-o la Turceni şi Rovinari
Dan Şova declara, în iulie 2011, că fosta sa firmă „Şova şi asociaţii” a adus beneficii de câteva zeci de milioane de euro societăţilor Rovinari şi Turceni, el nefiind însă angrenat în serviciile juridice respective.
Şova afirma că a fost parte din „Şova şi asociaţii” până la mijlocul lui 2009. Contractele pe care firma respectivă le-a încheiat pentru servicii juridice au fost semnate în martie 2007 cu complexul Rovinari şi în iulie 2007 cu Turceni. El a precizat că nu a lucrat în cadrul acestor contracte decât în două ocazii, o întâlnire la AVAS şi una prin care s-a făcut o tranzacţie între Turceni şi ICM (Societatea Comercială pentru Închiderea-Conservarea Minelor).
El preciza că între 2006 şi 2007 a fost plecat din ţară, fiind masterand la London School of Economics. În plus, din această cauză, Adunarea Generală a firmei „Şova şi asociaţii” a stabilit, la 15 ianuarie 2007, că Şova, singurul care putea până atunci angaja societatea în contracte şi singurul cu drept de semnătură şi ştampilă, îl împuternicea pe unul dintre acţionari, Radu Cernov, să negocieze şi să reprezinte societatea. Şova mai spunea că între „Şova şi asociaţii” şi complexul Rovinari a fost încheiat în 21 martie 2007 un contract-cadru de asistenţă juridică, semnat de directorul general de atunci, Ion Dordera.
Potrivit acestuia, firma „Şova şi asociaţii” a reuşit reducerea cu şase milioane de euro a unei datorii de 821 miliarde lei pe care Rovinari o avea la ICM, beneficiul total, prin eşalonarea pe cinci ani şi neplata de dobânzi şi penalităţi, fiind de 8 milioane euro.
În cazul Turceni, contractul a fost semnat pe 23 iulie 2007, când societatea era deţinută de AVAS, al cărui director era pe atunci liberalul Teodor Atanasiu.
În urma activităţii firmei „Şova şi asociaţii”, complexul Turceni a obţinut un beneficiu de cinci milioane euro, prin negocierea unei creanţe, precum şi recuperarea unei datorii de 12 milioane de euro de la Termoelectrica, mai spunea Şova.
El afirma că onorariul perceput în cele două contracte era de 40 euro pe oră, în timp ce, potrivit unui raport al Curţii de Conturi, Rovinari şi Turceni au încheiat în 2009 şi 2010 contracte de asistenţă juridică la 180 euro/oră, una dintre firmele respective aparţinând fostului preşedinte PNL Valeriu Stoica.
Şova declara că toate contractele în cauză ale firmei „Şova şi asociaţii” şi plăţile au fost certificate atât printr-un control financiar intern preventiv, cât şi de un auditor independent extern. În plus, el a menţionat că un control al DFP Gorj, la data de 23 martie 2011, atestă legalitatea contractelor respective şi a delurării lor.
El preciza că a solicitat celor două complexuri să îi precizeze dacă au existat controale financiare ANAF, răspunsul fiind negativ.
Victor Ponta, „senior partner” la firma condusă de Dan Şova
În 22 iunie 2011, preşedintele PSD, Victor Ponta, a primit o invitaţie de la ANAF, în care era solicitat să se prezinte pe 24 iunie la sediul ANAF, cu declaraţiile de venit pe 2007 şi 2008 şi cu registrul jurnal de încasări şi plăţi. Adresa aparţinea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, Activitatea de Inspecţie Fiscală, Serviciul de Inspecţie Fiscală Persoane Fizice.
Invitaţia primită de Ponta era datată 20 iunie 2011, zi în care două cotidiene centrale relatau că un control făcut de ANAF la complexurile energetice Turceni şi Rovinari ar fi demonstrat că firma de avocatură condusă de senatorul Dan Şova, din care a făcut parte şi Victor Ponta ca „senior partner”, a încasat ilegal 4,4 milioane de lei. Potrivit relatărilor presei, în raportul făcut de ANAF se concluzionează că mai mult de jumătate din banii încasaţi de SCA „Şova & Asociaţii” de la Turceni şi Rovinari – 4,4 milioane de lei din 7,1 milioane, au fost plătiţi necuvenit în baza unor contracte întocmite defectuos, prin încălcarea prevederilor OUG 34/2006, privind achiziţiile publice.
În 24 iunie 2011, preşedintele PSD, Victor Ponta, şi-a trimis contabila la sediul ANAF Sector 1, cu declaraţiile de venit pe anii 2007 şi 2008, răspunsul inspectorilor fiscali fiind, potrivit liderului social-democrat, că nu s-au constatat nereguli.
Tot atunci, presa relata că ANAF a trimis o sesizare Direcţiei Naţionale Anticorupţie în legătură cu contracte încheiate cu complexurile Rovinari şi Turceni.
Sesizarea ANAF trimisă Direcţiei Naţionale Anticorupţie, privind un prejudiciu de 67 milioane de lei constatat la complexurile energetice Rovinari şi Turceni, a fost făcută ca urmare a unui control financiar la cele două companii şi este îndreptată împotriva întregului proces, spunea şeful de atunci al ANAF, Sorin Blejnar.
Acesta preciza că în perioada 2007-2009, cele două companii au denaturat veniturile, în sensul că au diminuat nejustificat veniturile şi au majorat cheltuielile, care au condus astfel la un prejudiciu de 67 milioane de lei, adică 16-17 milioane de euro.”
Am scris mai demult doua articole care merita, cred, sa fie incluse in aceasta postare:
si
Stateam si ma uitam pe comunicatul DNA. E acolo o exprimare ciudata, spre exemplu ce inseamna: „a insistat pe lângă directorul general al CER…”? Caci daca asa stau lucrurile, daca doar a insistat, nu prea vad unde ar fi infractiunea. Ca doar a insistat?? Pe de alta parte cum e posibil ca, de pilda, DFP Gorj sa spuna ca nu e vorba de ceva ilegal deoarece „la data de 23 martie 2011, atestă legalitatea contractelor respective şi a delurării lor.”. Apoi „În 24 iunie 2011, preşedintele PSD, Victor Ponta, şi-a trimis contabila la sediul ANAF Sector 1, cu declaraţiile de venit pe anii 2007 şi 2008, răspunsul inspectorilor fiscali fiind, potrivit liderului social-democrat, că nu s-au constatat nereguli.”… Ca sa vina dupa aceea ANAF ca sa spuna ca sunt nereguli… Ar trebui mentionat si faptul ca in perioada respectiva, mentionata in comunicatul DNA, Dan Sova (v. si aici) nu era nici macar parlamentar.
Insa toata chestiunea aceasta ne face sa ne amintim de urmatorul lucru, si anume: ce mare diferenta este intre un contract intre doua entitati private, adica unde statul nu are ce cauta si un contract intre o entitate privata si una de stat, supusa mereu influentelor politice. Economia romaneasca este un hibrid intre stat si privat, macinat de contradictii. Daca vrem un astfel de hibrid sau el este (inca) necesar atunci trebuie sa ni-l asumam si sa intelegem ca astfel de lucruri, precum cel descris de articolul de mai sus din Gandul, se intampla intotdeauna intr-o astfel de economie. Si din aceasta cauza trebuie sa-l acceptam. Daca totusi nu dorim acceptarea unei asemenea situatii, atunci trebuie sa privatizam companiile de stat.
Aici se manifesta un caz foarte interesant al acestei dialectici stat-privat. Intr-o economie de piata libera, pretul se formeaza la intersectarea cererii cu oferta. Asta inseamna un pret care se formeaza liber, accentuez pe cuvantul liber. Spre exemplu, realizez la firma mea, deci privata, un produs si am si niste costuri de atat pe care trebuie sa mi le acopar, de asemenea trebuie sa am si profit. Pun produsul meu pe piata, evident e un joc concurential pe aceasta piata, si spun ca produsul meu are pretul de sa zicem 2500 de lei. Insa asta nu inseamna ca oamenii sunt obligati sa mi-l cumpere la pretul asta. De aceea intr-o economie de piata libera, unde pretul se formeaza in mod liber, el se negociaza. Cu alte cuvinte, oamenii se tocmesc la pret – asta inseamna piata libera in care statul nu se amesteca si nu impune limite preturilor.
Companiilor de stat le sunt caracteristice ceea ce se cheama preturile administrative, adica stabilite de stat. Spre exemplu, pentru Complexurile Energetice Rovinari si Turceni lucrurile ar fi trebuit sa stea cam asa (ca sa vedeti unde e contradictia): statul sa stabileasca un tarif pentru consultanta juridica la Complexul Energetic Oltenia SA, si acela sa fie fix. Cu alte cuvinte, o firma privata ar trebui sa accepte intr-o negociere pretul fix impus de stat, ceea ce este absurd. In asemenea conditii nu mai poate avea loc negocierea. De aici se vede ce distorsiuni creeaza amestecul statului in economie! Pe de alta parte, oricine poate, oricand, sa conteste si sa spuna ca se putea un pret mai bun si ca, pe cale de consecinta, s-a adus un prejudiciu statului. Intre doua entitati private lucrurile nu pot sta asa. Adica cum? Adica mergi pe o terasa, vezi ca o bere costa 5 lei si iei o bere, dupa care platesti. Si apoi ce faci? Dai in judecata localul (pentru ca acolo ai baut-o) ca berea costa 5 lei si in felul asta te-a pagubit? Evident ca e absurd din moment ce tu ai acceptat cumparand-o. Pe de alta parte, faptul ca Sova a insistat e ceea ce face orice negustor: insista. Asta nu inseamna ca trebuie sa cumperi de la el. Dar din moment ce cumperi, consimti la pret, esti de acord cu acel pret. Ca Sova s-a comportat negustoreste, din moment ce are firma, este de inteles… De asta si spun ca, din moment ce avem o economie hibrida, si consimtim la asta, atunci ar trebui sa acceptam si distorsiunile pe care le introduce statul pe piata. Asa mi se pare logic. Pentru ca statul in mod obligatoriu distorsioneaza piata. Daca nu vrei treaba asta, nu poate urma decat privatizarea entitatii de stat. Asta si pentru ca managementul privat la companiile de stat are destule insuficiente. Dar poate ca se considera ca nu e bine sa se privatizeze inca. Atunci e clar ca trebuie acceptate distorsiunile pe care le induce pe piata. Iar depolitizarea acestor companii de stat e cam tot una cu privatizarea lor. Ce inseamna depolitizare cand statul insusi nu poate fi separat de politic. Aratati-mi pe lumea asta unde exista un stat apolitic. Pe cand o firma privata poate fi in afara politicii, adica a statului, in sensul ca statul nu mai are nicio participatie de capital acolo si nu influenteaza activitatea economica a firmei. Totusi, ar putea s-o influenteze intr-un mod indirect, dar nu discutam acum acest aspect.
Totusi, este ciudat sa spui ca cineva s-a imbogatit prin contracte cu statul, dar mentii in continuare intreprinderi de stat, iar statul are in continuare aceasta functie prin care se finanteaza anumite lucruri si lucrari. Trebuie spus ca in orice parte a lumii, inclusiv in SUA, sunt astfel de oameni care se imbogatesc din asa numitele „contracte cu statul”, numind, sa zicem asa, statul ca fiind o entitate non-privata . Lucru nu ne e numai noua caracteristic. Insa numai la noi are un sens, o nuanta peiorativa. Eu cred ca ar trebui sa ne lamurim: intr-o economie hibrida, ca a noastra, e imposibil ca intreprinderile de stat sa nu interactioneze cu entitati private. Eu am impresia ca noi vrem acum sa fim mai catolici decat Papa sau au loc razbunari politice din cauza ca altii nu s-au putut infrupta din aceste „contracte cu statul”, cum li se zice. Insa eu cred ca trebuie sa tinem cont ca asta este situatia pe care nu dorim s-o schimbam…
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
august 14, 2014
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Atitudine, Atitudini, Basescu, Complexul Energetic Oltenia SA, Complexul Energetic ROVINARI, Complexul Energetic TURCENI, criza economica, Dan Şova, Diverse, DNA, economia de piata, economic, economice, economics, economie mixta, economie sociala de piata, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, finante, FMI, guvern, interesant, nivel de trai, normalitate, oameni, Opinia mea, parerea mea, partide politice, PDL, PNL, politic, Politica interna, Politice, Ponta, PSD, România, social, societate, stiri, Traian Basescu, UE, Uniunea Europeana, Victor Ponta, WordPress |
9 comentarii
Eu cred ca orice tara (si cateodata chiar grupuri de tari) are un anumit sistem sau model dupa care se desfasoara lucrurile acolo. Spre exemplu, putem vorbi despre modelul scandinav sau despre cel american. Spun model pentru ca am nevoie de un model dupa care sa-mi coordonez actiunile. Poate fi vorba de un model social, de un model economic, politic etc. Putem spune, foarte bine, in loc de model, sistem. Sistemul acesta – adica modelul dupa care se desfasoara lucrurile intr-o tara – are legatura cu etosul poporului respectiv, al acelei tari sau, de ce nu, al unui grup de tari. Daca presupunem ca el ar fi determinat de acest etos atunci de ce nu am admite ca, la randul sau, sistemul ii influenteaza pe oameni si determina un anumit tip de om, cu intreaga tipologie aferenta.
Gandul
Se arata ca:
„În avanpremiera unor runde electorale importante în 2014, Guvernul le-a făcut oamenilor de încredere ai partidelor aflate la guvernare un cadou pe seama bugetului de stat. O ordonanţă, care a trecut fără piedici prin Parlament şi mai aşteaptă, până cel târziu pe 22 noiembrie, doar semnătura preşedintelui Traian Băsescu pentru a fi bătută în cuie, face culoar pentru majorarea salariilor directorilor generali din companiile de stat neperfomante şi le permite reprezentanţilor în Adunările Generale ale Acţionarilor să-şi mărească indemnizaţiile de şedinţă de la 47 de lei, cât iau în prezent, până la 25% din cât primeşte şeful companiei.
În AGA, ca şi în CA-urile companiilor de stat, sunt numiţi, aşa cum se poate vedea mai jos, fie apropiaţi ai liderilor de partid, fie marionete ale acestora, de cele mai multe ori secretare sau consilieri de miniştri indiferent de experienţă, sponsori ai partidelor şi, rareori, specialişti.
Aceştia îşi vor putea fixa, în noile condiţii, indemnizaţii de şedinţă şi de 3.000-4.000 de euro. Neoficial, politicienii admit că înainte ca indemnizaţiile să fie reduse drastic, cei numiţi în astfel de poziţii împărţeau profitului cu partidul, fie prin cotizaţii, fie prin sponsorizări, pentru finanţarea campaniilor electorale.
Din 2010 şi până acum, membrii AGA au fost remuneraţi cu 47 de lei pe şedinţă, 1% din indemnizaţia directorilor generali ai companiilor fixată uniform la 4700 de lei cât câştigă şi un secretar de stat în Guvern. Excepţie făceau doar managerii profesionişti, care îşi negociau salariul la numire, completânu-l prin bonusuri. Din 2013, limitarea pentru directori nu a mai fost prelungită. Prin acest act normativ şefii companiilor neperformanete pot câştigat tot atât cât managerii privaţi, iar membrii AGA, 25% din aceste salarii care ajung şi în unele cazuri depăşesc10.000 de euro lunar.
Prevalându-se de o formulare ambiguă a noului text de lege, Guvernul susţine însă că nu a majorat, ci a „limitat” indemnizaţiile la 25% din salariul fix al directorului general. „Limitarea aceasta previne situaţii de abuz. Economia în ansamblu, statul nu-şi permite să plătească indemnizaţii foarte mari”, a explicat pentru gândul ministrul pentru Buget, Liviu Voinea, evitând să menţioneze însă în câte cazuri scad şi în câte situaţii indemnizaţiile pot creşte, după OG 26/2013.
Fostul ministru al Finanţelor, PDL-istul Gheorghe Ialomiţianu îl contrazice. Cu toate acestea, Opoziţia nu a făcut niciun demers în Parlament pentru a modifica textul. “Am văzut prea târziu”, se justifică el.
Directorii numiţi politic vor fi plătiţi cât managerii privaţi
Modificarea remuneraţiilor în toate companiile la care statul este acţionar – de la cele mai cunoscute ca Electrica, Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz, Transelectrica, Metrorex, CFR, TAROM, Nuclearelectrica, CNADNR, Rompetrol Rafinare, Loteria Română, Poşta Română, până la cele de care se vorbeşte mai puţin, dar în care se câştigă mult, ca CN Uraniu, Electrocentrale, Conversmin, ROMATSA – s-au făcut în august după ce în luna mai Guvernul introducea o altă “limitare inspirată de modelul din Polonia”, a salariilor directorilor generali la şase salarii medii din ramura respectivă. Regula nu garanta că toate salariile vor merge însă în jos. “Sigur, pentru unii e o scădere, pentru alţii o creştere”, confirma ministrul pentru buget Liviu Voinea, după şedinţa de Guvern din 29 mai, lăsând în continuaare deschisă posibilitratea bonusării în funcţie de performanţă.
În august, în timpul vacanţei parlamentare, Guvernul a venit cu o nouă ordonanţă, simplă, prin care face două modificări esenţiale, prin articolul 14, alineatele (1) şi (2). Reglementările sunt “pierdute” la finalul unui text de lege care se referă, în cea mai mare parte, la disciplina bugetară. Mai întâi, Guvernul a ridicat companiile cu pierderi şi cu şefi numiţi politic prin ordin de ministru la rang de companii cu management corporatist şi criterii de performanţă.
Echivalarea priveşte însă strict nivelul la care sunt plătiţi directorii, membrii CA şi ai consiliilor de supraveghere. “Nivelul remuneraţiilor membrilor CA, consiliilor de supraveghere şi directorilor care nu au fost numiţi în condiţiile OUG 109/2011 (selecţia aşa-numitului management privat, n.red.) se stabileşte prin asimilare cu cele prevăzute de aceasta”, cu condiţia să existe bani în bugetul aprobat, se arată în textul ordonanţei.
În prezent, există 157 de companii de stat doar la nivel naţional, fără a le pune la socoteală pe cele locale. Chiar dacă managementul privat a fost instalat la o parte dintre acestea – Transgaz, CFR etc – un singur director general era total străin de relaţii politice, cel de la TAROM.
Liberalul Orban traduce: “De fapt vor să-i plătească mai bine şi pe cei numiţi politic”
În traducerea foştilor miniştri Gheorghe Ialomiţianu (PDL) şi Ludovic Orban (PNL), prevederea înseamnă un singur lucru: directorii numiţi politic vor fi plătiţi mai bine, în funcţie de cum negociază cu statul.
“Până acum, erau companii care intrau pe ordonanţa privind guvernanţa corporatistă unde s-a implementat managementul profesionist, în baza unei selecţii, cu indicatori de performanţă, în funcţie de care primesc salariile şi aveam şi celelalte companii, care nu intră în prevederile acestei legi. Aici, pe sub mână, au introdus posibilitatea majorării salariilor şi pentru directorii din celelalte companii fără să spună exact ce se preia din OUG 109/2011. Vor avea aceleaşi salarii indiferent de performanţa lor şi vor fi numiţi direct de către miniştri, de către primari, preşedinţi de CJ, că avem şi companiile de la nivel local”, spune Ialomiţianu, pentru gândul.
În opinia lui Orban, „limitarea” din lege „e o gargară”. „De fapt vor să-i plătească mai bine şi pe cei numiţi politic. Dar să nu ne facem acum iluzii că acolo unde au fost selectaţi pe OUG 109 au venit manageri străini. A venit la TAROM şi, pentru câteva luni, a fost un grec la CFR. În celelalte companii din Transporturi şi de la Ministerul Economiei toţi au fost numiţi pe relaţii politice”, explică fostul ministru PNL al Transporturilor, singurul parlamentar al USL care a votat împotriva ordonanţei în Camera Deputaţilor.
Cum să câştigi la stat un sfert din salariul de director mergând la o şedinţă
De salariile directorilor din companii, Guvernul i-a agăţat şi pe reprezentanţii în adunările generale ale acţionarilor, consilii în care se iau decizii administrative precum numirea şefilor companiilor, selectarea managerilopr privaţi dintr-o listă propusă de consultanţi independenţi, sau majorările de capital, nu şi de gestionare efectivă a contractelor sau de strategie. Practic, membrii AGA desemnaţi de stat, numiţi prin pixul ministrului, stabilesc salariul directorului general ca apoi să primească până la 25% din această sumă pentru o şedinţă la care participă în timpul orelor de program, pentru care îşi primesc oricum salariul.
“Operatorii economici nu pot acorda membrilor AGA remuneraţii mai mari de 25% din indemnizaţia fixă lunară a directorilor generali, pe şedinţă”, se arată în ordonanţa adoptată în Parlament. Până acum, aceştia primeau 1%, printr-o regulă stabilită pentru 2010 şi 2011 de Guvernul Boc şi păstrată în 2012 şi 2013, prin memorandumuri, de Guvernul Ponta. Mai mult, salariul şefilor companiilor era limitat la acea data la o indemnizaţie de secretar de stat, adică 4700 de lei. Excepţie au făcut doar instituţiile bancare ale statului (CEC Bank şi Exim Bank), cele de asigurări şi Fondul Proprietatea.
„Pentru membrii AGA, avem o creştere a indemnizaţiilor de la 1% la 25% din indemnizaţia fixă a directorilor. Practic, avem o creştere de două ori: o dată, salariile directorilor pot să fie 4.000 de euro, 10.000. 20.000 de euro, depinde cât negociază; a doua oară, creşte procentul de la 1% la 25%”, explică Gheorghe Ialomiţianu.
Indemnizaţia de 47 de lei avea şi ea hibele sale, crede Ludovic Orban, contactat de gândul. Prima era demotivarea de a mai merge la şedinţe. “Era absurd. Nu trecea nimeni pe acolo. Nu te duci până la Portul Constanţa să iei 47 de lei”, justifică liberalul nemulţumirea celor plătiţi modic. În opinia sa, „reprezentanţii AGA trebuie să fie plătiţi proporţional cu dividendele încasate. N-ai profit, nu iei bani”. Fostul ministru al Transporturilor confirmă că „ministrul hotărăşte ce remuneraţie primesc membrii AGA”, dar şi că „în cele mai multe cazuri, reprezentanţii statului sunt numiţi politic”.
Zgonea: „Poate plecăm şi noi acolo, că la ce salarii avem…”
În ciuda acestor detalii, la votul decisiv din Camera Deputaţilor s-au opus doar 66 de parlamentari din 339: PDL, liberalul Ludovic Orban şi Kereskenyi Gabor de la UDMR. La Senat, textul a trecut ca uns, votat la unison de toate partidele. Cauza Guvernului a fost susţinută în plenul Parlamentului de secretarul de stat de la Economie, Dan Manolescu, membru în AGA la EximBank. În acest moment, legea este la promulgare cu termen 22 noiembrie.
La debateri, preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, a admis deschis majorarea indemnizaţiilor, ca şi numirile politice. “Dacă veniţi la guvernare n-o să mai ia nimeni de la PDL 47 de lei, o să ia 2.000 de euro. Poate plecăm şi noi acolo, că la ce salarii avem…”, le-a replicat Zgonea PDL-iştilor, potrivit stenogramei şedinţei.
Ministrul pentru Buget, Liviu Voinea, cel care a iniţiat în vară textul ordonanţei, susţine însă că indemnizaţiile AGA şi salariile directorilor nu cresc, ci se limitează. „A existat o interdicţie care a expirat la 31 decembrie 2012. Ordonanţa respectivă s-a dat în contextul în care nu aveam procedura de management privat. Acum toate companiile de stat, cu foarte mici excepţii, din domeniul siguranţă naţională, au trecut sau vor trece la management privat. În cadrul managementului privat nu exista o regulă privind sumele care puteau fi stabilite prin contractul de mandat. Şi atunci am introdus această limitare. Limitarea aceasta previne situaţii de abuz. Economia în ansamblu, statul nu-şi permite să plătească indemnizaţii foarte mari”, a precizat Voinea, pentru gândul.
Tinerele speranţe din AGA: consiliere de 23 de ani şi profesoare de desen la CNADNR, sponsori ai partidelor la Loterie, tatăl Dracula Park la TAROM
În urma noilor reglementări, gândul a făcut lista reprezentanţilor în AGA şi în Consiliile de Administraţie ale celor mai importante companii de stat, cei mai mulţi numiţi pe filieră politică, chiar dacă oficial au existat şi selecţii pentru management privat. Printre aceştia figurează nume cu notorietate, ca Remus Vulpescu şi Iulian Butnaru, consilierii vicepremierului Daniel Chiţoiu. Contactat de gândul, Vulpescu spune că este plătit cu 47 de lei lunar şi nu îşi va majora indemnizaţia, însă admite că legea are ambuguităţi care dau această posibilitate. “La Transgaz şi Transelectrica, aflate în coordonarea Ministerului Finanţelor Publice, remuneraţia reprezentanţilor statului în AGA (inclusiv eu) este de 47 lei per sedinţă şi nu va creşte”, spune Vulpescu.
AGA Companiei Naţionale de Autostrăzi este dominată de consilierii ministrului Dan Şova, în ciuda lipsei de experienţă în domeniu a multora dintre aceştia. Şova a numit aici o profesoară de desen autoare de manual, un referent care a lucrat la grupul parlamentar PSD, o tânără de 23 de ani salariată a unei fundaţii a lui Dan Voiculescu şi pe fiul unei controversate foste şefe a Consiliului de Supraveghere a Asigurărilor. În CA pe de altă parte apar doi foşti secretari de stat la Departamentul Marilor Proiecte, Simona Maya Teodoroiu şi Alexandru Năstase, ambii susţinuţi de PSD, alături de preşedintele PSD Corabia, de un fost partener la casa de avocatură Şova & Asociaţii, un consilier al premierului Victor Ponta – Costin Mihalache – şi un fost director controversat din CNADNR.
Numirea în proporţie covârşitoare a consilierilor fără experienţă sau apropiaţilor de partid într-o companie este menită „să îi asigure ministrului un control, asupra companiei, a Consiliului de Administraţie şi, implicit, a directorului general”, explică Ludovic Orban.
În unele cazuri, relaţiile sponsor-partid sunt evidente în listele publicate anual în Monitorul Oficial. Un exemplu este Adrian Ştefan Bădescu, promovat în conducerea Loteriei. Dacă în 2011 apare în lista sponsorilor PSD cu o sumă de 3-4 ori mai mare decât cea cu care au contribuit la partid lideri ca Ilie Sârbu, Viorel Hrebenciuc sau Titus Corlăţean, în 2012, la vârsta de 27 de ani, este promovat consilier la Cancelaria Prim-Ministrului şi membru CA la Loteria Română.
Numele lui Adrian Ştefan Bădescu apare în lista sponsorilor PSD. Sursa: Monitorul Oficial
La CFR SA, în AGA, 2 din cei 5 reprezentanţi ai statului sunt consilieri la partidele aflate la putere, iar un al treilea director de cabinet în Minister, cu experienţă strict în organizarea agendei demnitarilor pentru care a lucrat. În linii, mari, aceeaşi situaţie apare şi la CFR Marfă, companie cu mari probleme financiare a cărei privatizare s-a ratat recent şi aflată în atenţia FMI.
Un secretar de stat de la Justiţie – Ovidiu Puţura, susţinut de PNL – , este în CA al Metrorex. Cristina Petrescu, o fostă sindicalistă CFR, acum consilier la cabinetul secretarului de stat PSD din Ministerul Dezvoltării, Iulian Matache, a fost numită în CA la Compania Naţională de Investiţii. Sorin Marica, fostul şef al companiei Dracula Park, înfiinţată pentru un proiect care nu s-a materializat niciodată, a fost cooptat în virtutea relaţiei bune cu PSD, consilier la Ministerul Transporturilor, de unde a ajuns în AGA TAROM. Marius Nica, secretarul general de la Ministerul Mediului, fost director de cabinet, a ajuns preşedintele CA la Loteria Română. Ion Moraru, Secretarul General al Guvernului are un loc asigurat permanent într-un consiliu interministerial special pe lângă EximBank, fiind astfel remunerat cu încă 18.000 de lei lunar.
Printre cei mai bine plătiţi se numără şi Cosmin Marinescu, secretar de stat la Ministerul Finanţelor încasează ca reprezentant în AGA a CEC Bank, la care statul este unic acţionar, 4000 de euro pe lună.
Cea mai recentă declaraţie de interese a secretarului de stat Cosmin Marinescu arată că în AGA CEC Bank remuneraţia este de 4.000 de euro pe lună. Dacă noua ordonanţă se va aplica în toate companiile, CEC nu va mai fi excepţia, ci regula. Sursa: ANI
Printre demnitarii cu cei mai mulţi apropiaţi în aceste consilii se numără ministrul Finanţelor, Daniel Chiţoiu, ministrul pentru proiecte de infastructură, Dan Şova, ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu, foştii miniştri liberali Varujan Vosganian şi Relu Fenechiu, ministrul pentru Energie Constantin Niţă, dar şi premierul Victor Ponta.
LISTA CELOR MAI BINE PLASAŢI REPREZENTANŢI AI STATULUI ÎN COMPANII
TRANSGAZ
Salariul fix actual al directorului general: 27.500 de lei lunar. O propunere recentă a AGA este majorarea la 10.000 de euro lunar
ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR
CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE
ROMGAZ
Salariul fix actual al directorului general: 11.000 de lei
CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE
ELECTRICA
Salariul fix actual al directorului general: 50.000 de lei lunar
ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR
CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE
CNADNR
Salariul fix al directorului general: 10.000 de lei lunar
ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR
CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE
| Costin MIHALACHE |
Preşedintele CA. Din ianuarie este numit consilier de stat al premierului Victor Ponta. Vine de la compania Plastidrum din Teleorman şi nu a menţionat în declaraţia de interese rolul în CNADNR. Soţia sa, Andreea Mihalache, este membru în CA la Poşta Română. |
| Simona Maya TEODOROIU |
Secretar de stat la Ministerul Justiţiei, susţinută de PSD. Pentru o scurtă perioadă în 2013 a fost secretar de stat la Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură condus de Dan Şova. Nu a menţionat în declaraţia de interese rolul în CNADNR. |
| Mircea POP |
Fost director general adjunct la CNADNR, destituit de CA. A fost consilier în Guvernul Adrian Năstase. |
| Alexandru NĂSTASE |
Consilier de stat la Cancelaria Prim-Ministrului. Până pe 8 noiembrie a fost secretar de stat la Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură condus de Dan Şova, unde a venit dintr-o firmă de publicitate pe care o deţine împreună cu soţia. |
| Monica TRUŢER |
Reprezentant al Ministerului de Finanţe. Era şi în timpul guvernării Boc, director adjunct în Ministerul de Finanţe. Este de asemenea membru în CA al CFR Călători. |
| Toma-Longin COCOCI |
Preşedinte PSD Corbia, vicepreşedinte PSD Olt şi consilier la cabinetul ministrului Dan Şova, nu a menţionat în declaraţia de interese rolul în CNADNR. |
| Radu-Ştefan CERNOV |
Avocat, fost membru asociat în Societatea Civilă de Avocaţi Şova şi Asociaţii. Numele său a apărut în scandalul legat de contractele de consultanţă juridică pe care casa de avocatură le-ar fi încheiat cu CE Turceni şi CE Rovinari. Este numit administrator la Metrorex şi până recent a fost membru în CA Transgaz, poziţie din care a demisionat. |
LOTERIA ROMÂNĂ
Salariul fix al directorului general: 20.354 de lei lunar
ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR
| Brigita ORZAN |
Director de cabinet al ministrului pentru Buget, Liviu Voinea. A venit la Ministerul Finanţelor în iunie 2012, ca director la cabinetul secretarului de stat la acea vreme Liviu Voinea, renunţând la postul de la compania de consultanţă Voinea Business Development, unde câştiga 9.500 de lei lunar. Deţine Rowel Soft SRL împreună cu Roland Orzan. Pentru participarea în AGA este remunerată, în prezent, cu 94 de lei lunar. |
| Tudor SIMOTA |
Consilierul ministrului pentru Buget, Liviu Voinea. A venit la Guvern de la Fundaţia Culturală DELTA Este din Arad şi fugurează ca unic acţionar la Adeserv Company SRL şi preşedinte al Asociaţiei Casa româno-chineză. |
| Ioan RĂCEU |
Director în Ministerul Finanţelor, membru CA la Monitorul Oficial în AGA la Loteria Română şi în comisia de privatizare a Nuclarelectrica. |
CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE
| Marius NICA |
Preşedinte CA. Este secretar general la Ministerul Mediului, poziţie în care a fost promovat în februarie de la cea de director de cabinet al ministrului Rovana Plumb. |
| Adrian Mişu MANOLACHE |
Directorul Loteriei Române. Fost director regional la BCR şi director execuitiv al sucursalei din Prahova. Are 35 de ani şi e licenţiat în Relaţii Internaţionale la Universitatea Româno-Americană din Bucureşti. |
| Adrian Nicusor NICA |
Este consultant fiscal şi a lucrat la ANAF. Apare şi ca membru în AGA de la Transelectrica. |
| Adrian Ştefan BĂDESCU |
Dacă în 2011 apare în lista sponsorilor PSD cu o sumă de 3-4 ori mai mare decât cea cu care au contribuit la partid lideri ca Ilie Sârbu, Viorel Hrebenciuc sau Titus Corlăţean, în 2012, la vârsta de 27 de ani, este promovat consilier la Cancelaria Prim-Ministrului şi membru CA la Loteria Română. Figurează de asemenea ca membru în Consiliul Naţional al PSD şi a fost consilier remunerat la partid. |
| Daniel DIACONESCU |
Vine din ANAF. Este şi memebru AGA la Transelectrica. |
TAROM
Salariul fix al directorului general: Confidenţial
ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR
| Liliana MUŞAT |
Reprezentant al Ministerului Finanţelor. Este consilier superior la Direcţia de Programare Bugetară, transferată de la Ministerul Transporturilor anul acesta. Numită şi în AGA APDM Galaţi. În 2012, era membru CA la Aeroporturi Bucureşti, ROMATRSA, CFR MARFĂ, CNADNR, PLASIDRUM şi reprezentant al statului în AGA TAROM. |
| Sorin MARICA |
Din acest an, consilier la Ministerul Transporturilor, la cabinetul secretarului de stat Nicuşor Buică, unde a venit de la conducerea companiei Dracula Park SA, înfiinţată pentru un proiect care nu s-a materializat niciodată. Apropiat al PSD, postură în care în 2002 a fost consilier la Ministerul Turismului în timpul mandatului lui Dan Mathei Agathon. |
| Daniela Alina MARIN |
Consilier al ministrului Ramona Mănescu. Este vicepreşedinte TNL, membru PNL sector 1, calitate în care a fost delegată la Congresul PNL de la începutul anului, înscrisă în 2008 pe lista PNL pentru Consiliul General al Municipiului Bucureşti. |
| Gabriel DUMITRESCU |
Director la ROMATSA şi fost director general Tarom. |
| Gabriel STROE |
Director de achiziţii al aeroportului Otopeni. |
| Marius ILIE |
Reprezentantul SIF MUNTENIA. |
CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE
| Dante STEIN |
Este consilier onorific al premierului Victor Ponta şi fiul fostului proprietar al companiei AutoItalia, Herbert Stein. Este cetăţean austriac, a fost vicepreşedinte executiv la AutoItalia. Familia Stein face afaceri în România în leasing şi asigurări auto. |
| Manuel DONESCU |
Numit în februarie secretar de stat în Ministerul Trasporturilor, cu sprijinul PNL, fost consilier al lui Daniel Chiţoiu. A lucrat în MAE, fiind trimis la Ambasada din Beijing, unde a fost consilier diplomatic, şi la cea din Tokio, ca secretar I. |
| Răzvan FILIPESCU |
Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Turism, numit cu susţinerea PSD. A fost director general la Prod Transports Cereal SA din Agigea şi administrator în turism. Între 2003 şi 2004, în timpul guvernării Năstase, a lucrat la Corpul de Control al Prim-Ministrului. |
| Florin LUCA |
Consultant strategie bancară. |
| Bogdan SPETEANU |
Director general BCR Leasing. |
CEC Bank SA
Salariul fix al directorului general: Confidenţial
ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR
| Cosmin MARINESCU |
Consilierul lui Daniel Chiţoiu la Ministerul Finanţelor este conferenţiar universitar la Academia de Studii Economice. Este numit politic membru în AGA CEC Bank SA (de unde câştigă lunar 4000 euro) şi în AGA Formenerg SA (47 lei de lei pe lună). Anul trecut, a fost colaborator la Ministerul Economiei, în timpul lui Chiţoiu, fiind numit în această calitate în Consiliul de Administraţiei al EON Energie şi în comisia de privatizare a NuclearElectrica. |
CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE
| Radu Graţian GHEŢEA |
Preşedintele CEC Bank. Numit în 2007, pe filieră PNL. |
| Andrei Liviu STAMAŢIAN |
Prim-vicepreşedintele CEC Bank. |
| Mihaela Lucica POPA |
Vicepreşedinte CEC Bank |
| Gheorghe CARABAŞAN |
A intrat în CEC Bank în 2007, ca vicepreşedinte. Fost director al Alpha Bank, are 39 de ani în activitatea bancară, iar între 1973 şi 1994 a lucrat în Banca Română de Comerţ Exterior. |
| Ciprian BADEA |
Secretar general în Ministerul Finanţelor, promovat în timpul guvernării USL pe filiera PNL, din poziţia de director al Direcţiei Juridice pe care o deţinea de mai mulţi ani. Este membru neremunerat în AGA EximBank şi a Fondului Proprietatea şi plătit în AGA Imprimeriei Naţionale, în care reprezintă statul din timpul guvernării Tăriceanu. De la CEC Bank, unde a intrat tot în timpul primei guvernări PNL, a încasat, în 2012, 292.040 de lei. |
| Mirela SITOIU |
Este director de resurse umane în Ministerul Finanţelor. A intrat în AGA CEC Bank în 2012, după schimbarea de putere din Guvern. |
| Constantin MIHAIL |
Vicepreşedinte ANAF, un mai vechi colaborator al ministrului Finanţelor, Daniel Chiţoiu, cu care a lucrat la ANAF în timpul Guvernului Tăriceanu. La acea vreme, Constantin Mihail era director la Direcţia Generală pentru Remormă şi Cooperare Internaţională, dar şi şef de cabinet al vicepreşedintelui ANAF. |
| Valentin MAVRODIN |
Fost secretar de stat la Ministerul Finanţelor în timpuil mandatului lui Varujan Vosganian, în Guvernul Tăriceanu. În prezent, este director general în Minister, poziţie din care a fost numit în AGA Formenerg, dar şi în comisia de privatizare de la Hidroelectrica. În timpul Guvernului Boc a fost susţinut în CA al ROMATSA, dar şi în AGA CEC Bank unde a răms o perioadă şi după instalarea USL la putere. |
| Florin TUNARU |
Este inspector fiscal la Teleorman din ’90. În 2010, i-a devenit consilier personal liderului PSD, Liviu Dragnea, la Consiliul Judeţean, iar în mai 2012, imediat după instalarea Guvernului Ponta, a fost avansat vicepreşedinte al ANAF şi numit în CA al CEC Bank. |
| Gelu Ştefan DIACONU |
Preşedintele ANAF, fost şef al vămilor, fost secretar de stat la Economiei şi apoi la Finanţe în timpul mandatelor lui Daniel Chiţoiu. A obţinut 105.000 de euro numai dintr-un litigiu în care a cerut compensaţii la încetarea mandatului său la EximBank. |
EXIMBANK
Salariul fix al directorului general: Confidenţial
ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR
| Dan MANOLESCU |
Secretar de stat în Ministerul Finanţelor, promovat de PNL. Este vicepreşedintele Consiliului Superior al Camerei Consultanţilor Fiscali, condusă de Daniel Chiţoiu şi vine dintr-o compania Soter & Partners, unde a coordonat departamentul de consultanţă fiscală. |
| Adrian Mişu MANOLACHE |
Directorul Loteriei Române. Fost director regional la BCR şi director execuitiv al sucursalei din Prahova. Are 35 de ani şi e licenţiat în Relaţii Internaţionale la Universitatea Româno-Americană din Bucureşti. |
| Ciprian BADEA |
Secretar general în Ministerul Finanţelor, promovat în timpul guvernării USL pe filiera PNL, din poziţia de director al Direcţiei Juridice pe care o deţinea de mai mulţi ani. Este membru neremunerat în AGA EximBank şi a Fondului Proprietatea şi plătit în AGA Imprimeriei Naţionale, în care reprezintă statul din timpul guvernării Tăriceanu. De la CEC Bank, unde a intrat tot în timpul primei guvernări PNL, a încasat, în 2012, 292.040 de lei. |
CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE
| Traian HALALAI |
Preşedintele executiv al băncii din noiembrie 2012, numit cu sprijinul lui Victor Ponta în locul lui Ionuţ Costea, cumnatul lui Mircea Geoană. |
| Paul ICHIM |
Vicepreşedinte al EximBank din martie 2009. Anterior, a lucrat în sectorul bancar şi în Ministerul Finanţelor unde a fost, între 2000 şi 2005, secretar de stat şi consilier al ministrului. |
| Vasile SECAREŞ |
Profesor universitar, specialist în relaţii internaţionale. A fost consilier prezidential al lui Ion Iliescu pe probleme de analiză politică. Se numără printre fondatorii FSN şi a fost, până în 1997 vicepreşedinte EximBank. |
| Emilian BĂDICĂ |
Membru în CA din partea celor cinci societăţi de investiţii financiare (SIF). A fost membru în Consiliu şi în mandatul precedent. |
| George CĂLIN |
În Eximbank funcţionează şi o structură care aprobă regimul de acordare a diferitelor facilităţi din portofoliul băncii, aşa-numitul Comitet Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări (CIFGA), în care şi-au găsit loc 11 oameni din Guvern remunerate cu 18.000 de lei lunar. Printre ei: doi secretari de stat de la Finanţe (Enache Jiru şi Gheorghe Gherghina), secretarul General la Guvernului, Ion Moraru, un secretar de stat de le Economie, unul de la Interne, unul de la Dezvoltare, şi reprezentanţi ai Transporturilor şi Agriculturii.
TRANSELECTRICA
Salariul fix al directorului general: 19.500 de lei lunar
ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR
| Aurora NEGRUŢ |
Preşedinte al CA, desemnat din poziţia de Şef Serviciu la Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie. A lucrat în Ministerul Economiei la OPSPI şi AVAS. În prezent, este numită reprezentant al statului în DFEE Electrica SA, CE Oltenia, Cuprumin, Hidroelectrica şi Nuclearelectrica. |
| Dumitru Remus VULPESCU |
Reprezentant al statului, directorul de cabinet al ministrului Finanţelor, Daniel Chiţoiu, fostul şef al OPSPI devenit cunoscut în timpul privatizării controversate a combinatului Oltchim Râmnicu Vâlcea. Membru în AGA TRANSGAZ şi TRANSELECTRICA (ultima calitate de reprezentare nefiind menţionată în declaraţia de interese). A fost în ultimul an membru AGA Electrica, CNI Coresi, şi al CA în Rompetrol Rafinare până în iunie, când a fost înlocuit de Gabriel Dumitraşcu, şeful Departamentului pentru privatizări în energie. |
METROREX
Salariul fix al directorului general: 15.750 de lei
ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR
| Gheorghe HUŢANU |
Reprezintă Ministerul Tranporturilor. A fost şeful corpului de control în vremea ministrului Ovidiu Silaghi, promovat din postul de consilier la cabinetul unui secretar de stat în care a fost instalat în 2012. Anterior, a fost consilierul personal al lui Radu Stroe la Secretariatul General al Guvernului, tras o vreme pe linie moartă cât timp a fost implicat într-un proces penal. Fost comisar şef al Gărzii Financiare Mureş, a fost arestat în 2007 pentru luare de mită, timp de patru luni, condamnat ulterior la 4 ani şi 8 luni d eînchisoare, dar achitat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. |
| Petru MARCULEŢ |
Este director în Ministerul Transporturilor, în care lucrează din 1989. De-a lungul timpului, a fost reprezentantul statului în adunările generale ale acţionarilor şi în consiliile de administraţie ale mai multor companii, între care CNADNR, TAROM, ARR şi Metrorex. De la compania care operează transportul subteran în Bucureşti lua în 2008, ca reprezentant în AGA, peste 19.000 de lei pe an. Ulterior, indemnizaţia s-a redus la 42 de lei pe şedinţă până la această ordonanţă care permite din nou creşterea. |
| Ion Laurenţiu VOICU |
Conduce Direcţia de Comunicare a Ministerului Transporturilor, poziţie din care a fost numit de toate guvernările să reprezinte statul la vârful companiilor din Transporturi. În 2009, de exemplu, figura în CA la CFR Călători, în AGA la Metrorex şi în AGA la Aeroport Otopeni. |
| Emil UNGUREANU |
Director la Direcţia pentru Fonduri Externe din Ministerul Transporturilor. Soţia sa, Angela Ungureanu, a fost angajată la Metrorex în perioada în care Emil Ungureanu figura ca membru al AGA în aceeaşi companie. Anterior, a reprezentat statul în CA a TAROM. |
| Mărioara NIŢU |
Reprezentantul Ministerului Finanţelor, în care este director general adjunct. Este numită politic reprezentatul statului în CA CFR Marfă, CN APDM SA Galaţi, CN CAN SA Constanţa, în AGA Metrorex, dar şi CA al uneia dintre cele mai vânate companii, ROMATSA, ca şi în comisiile de privatizare pentru Poştei Române şi Nuclearelectrica. Este membră şi în comisia de tragere LOTO la Loteria Naţională de unde a încasat 4200 de lei anul trecut. |
CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE
| Dragoş-AlexandruDRAGHICI |
Desemnat şef al CFR Marfă în urma selecţiei managementului privat |
| Florin-Mihai ALEXANDRESCU |
Fost consilier personal al lui Relu Fenechiu la Ministerul Transporturilor. Membru în AGA Administraţiei Porturilor Dunării Fluviale. Este absolvent al Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti. |
| Ovidiu PUŢURA |
Secretar de stat la Ministerul Justiţiei, propulsat de PNL, încă din Guvernul Ponta 1. Este judecător şi a fost detaşat la MJ de la Tribunalul Bistriţa-Năsăud. În cazul său, participarea ca reprezentant al statului în diverse companii s-a dovedit profitabilă: ia 3000 de lei lunar din CA GDF Suez Energy Romania şi 18.000 de lei pe lună din CIFGA Eximbank. Anterior, a fost membru în CA Electrica, CA GDF Suez Energzy România, CA Romgaz, administrator special Romaero, administrator Romsilva şi EximBank. |
| Petru-Bogdan MIHOC |
Consultant financiar la compania Prospecţiuni. |
ROMATSA
Salariul fix al directorului general: 42.315 lei lunar
CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE
| Cristian GHIBU |
Preşedintele CA. Este secretar de stat Ministerul Transporturilor, instalat în mandatul lui Relu Fenechiu al cărui apropiat este şi degrevat de responsabilităţi de către Ramona Mănescu. A fost preşedintele comisiei pentru privatizarea CFR Marfă, eşuată recent. |
| Aleodor FRÂNCU |
Director General al ROMATSA, susţinut de PNL. A fost şef al Cancelariei prim-ministrului Călin Popescu Tăriceanu, demis după ce CNSAS a susţinut că a colaborat cu Securitatea înainte de 1989. După plecarea din Guvern, a renunţat la calitatea de membru PNL. |
| Bogdan COSTAŞ |
Fost director de investiţii în Ministerul Justiţiei şi director economic la Administraţia Penitenciarelor. |
| Carmen RADU |
Fostul preşedinte al EximBank, a fost propusă de liberali în 2013 pentru funcţia de vicepreşedinte al băncii, însă a decis să renunţe la acest post. |
| Valentin CIMPUIERU |
Director General Adjunct Tehnic şi Dezvoltare Romatsa |
| Elena DOBRAN |
Consilier juridic la Auroritatea Aeronautică |
| Mărioara NIŢU |
Reprezentantul Ministerului Finanţelor în care este director general adjunct. Este numită politic reprezentatul statului în CA CFR Marfă, CN APDM SA Galaţi, CN CAN SA Constanţa, în AGA Metrorex, dar şi CA al uneia dintre cele mai vânate companii, ROMATSA, ca şi în comisiile de privatizare pentru Poştei Române şi Nuclearelectrica. Este membră şi în comisia de tragere LOTO la Loteria Naţională de unde a încasat 4200 de lei anul trecut. |
CFR SA
Salariul fix al directorului general: 66.642 de lei
ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR
| Cristian MihaiMARINESCU |
Secretar general adjunct în Ministerul Transporturilor; om de afaceri, membru al PSD Ilfov după ce a fost exclus din PSD Sibiu, anterior consilier al lui Victor Ponta. |
| ConstantinZAHARIA |
Consilierul personal al ministrului PNL al Transporturilor, Ramona Mănescu, fost director în minister, tras pe linie moartă în timpul lui Relu Fenechiu după ce, în mandatului ministrului Ovidiu Silaghi ar fi încercat să transfere, ca director general al CFR Marfă, gratis, peste 1000 de vagoane către GFR, firma lui Gruia Stoica. |
| Gherasim PUI |
Expert la Direcţia Generală Strategie, Management şi Afaceri Externe din Ministerul Transporturilor. Numit politic în AGA Telecomunicaţii CFR în Consiliul de Administraţie la Reparaţii Locomotive Braşov şi în cel al Metrorex. |
| Maria Mirela VOICA |
Este directorul de cabinet al secretarului de stat Nicuşor Buică, având în spate o experienţă exclusiv în posturi în care a fost numită politic la cabinetul demnitarului. A venit la Transporturi în martie dintr-o poziţie de consilier la Ministerul Mediului, în care a lucrat şi Buică, fiind anterior angajată ca şefă de cabinet a secretarului de stat responsabil de Păduri, Cristian Apostol, membru PDL Prahova şi fost director Romsilva. |
| Tudor STOIAN |
Reprezentant al Ministerului Finanţelor, consilier la Direcţia de Reglementare în domeniul Activelor Statului. Numit, de mai mulţi ani, în AGA la Administraţia Porturilor Dunării Fluviale, CFR SA, Radionav SA Constanţa şi în Consiliul de Administraţie la Romavia, Ro-army security, Societatea de Administrare Active Feroviare “SAAF” SA şi la Administraţia Zonei Libere Galaţi. |
CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE
| Florian Raimund KUBINSCHI |
A fost promovat preşedintele CA după venirea Ramonei Mănescu la Ministerul Transporturilor din membru al CA desemnat în timpul mandatului lui Relu Fenechiu. Vicepreşedinte Volksbank, a fost vicepreşedinte executiv MKB Romexterra Bank şi CFO la Banca Ţiriac, devenită ulterior HVB Ţiriac. |
| George MICU |
Unul dintre oemenii de încredere ai liberalului Relu Fenechiu, numit în aprilie manager la CFR SA şi demis de Ramona Mănescu. A fost director general adjunct al CFR Marfă, dar şi membru în Consiliul de Administraţie de la CFR Călători. Într-un raport al Corpului de Control al fostului prim-ministru Emil Boc, se menţionează că a semnat ilegal, în 2011, 5 hotărâri ale Consiliului de Administraţie, în perioada în care era numit interimar la conducerea CFR Marfă de către fostul ministru PDL, Anca Boagiu. |
| Sebastian Gabriel TCACIUC |
Economist, vine din mediul privat. Este director de investiţii la Advent International, fost CFA la Ceramica SA, analist la Alpha Bank şi la ING. |
| Enache JIRU |
Fost şef al Trezoreriei, a avansat la conducerea CEC şi în cea a Minsiterului de Finanţe, unde este secretar de stat, cu sprijinul PSD, fiind un mai vechi colaborator al lui Mihai Tănăsescu. Până în 2000, a lucrat la Banca Naţională, după 2005 numărându-se printre consultanţii companiei Energy Holding. În perioada 2009-2010, a fost preşedinte al Comisiei de Selecţie a Administratorului pentru Fondul Proprietatea. În prezent, este membru în consiliul de supraveghere a AAAS, în CA la CN CFR SA, în comisia de privatizare Hidroelectrica şi CIFGA Eximbank. |
CFR Călători
Salariul fix al directorului general: 41.175 de lei
ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR
| Mihaela SIMION |
Este şef serviciu la Directia Economică din Ministerul Transporturilor, numită cenzor, CA, comisii de privatizare, AGA în numeroase companii de-a lungul timpului. Soţul, Gheorghe Simion, este angajat la Grup Feroviar Român, ca şef serviciu. |
| George ŞERBAN |
A fost consilier personal al secretarului de stat de la Transporturi, Lucian Iliescu. |
| Marin STANCU |
Şef serviciu în Ministerul Transporturilor,fost director în minister în perioada Guvernării Tăriceanu A fost numit în trecut în CA Metrorex şi în conducerea AFER. |
| Mihail VOICU |
Este consilier superior în Ministerul Transporturilor |
| Ovidiu Valentin NĂSTASE |
Adjunct al şefului Finanţelor Publice sector 4. |
CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE
| Corina Alexandrina GĂTEJ |
Preşedintele CA a fost consiliera preşedintelui Traian Băsescu pe probleme legate de mediul de afaceri în perioada 2009-2010. La Cotroceni a venit din poziţia de CEO Unilever South Central Europe. |
| Valentin DOROBANŢU |
Selectat manager privat la CFR Călători în timpul mandatului lui Relu Fenechiu. A ocupat de-a lungul timpului mai multe posturi de conducere în cadrul CFR Intrastructură, în Autoritatea Feroviară Română şi la CFR Călători. Potrivit declaraţiei de interese, este şi membru al AGA la CFR Gevaro |
| Claudiu Octavian DUMITRESCU |
Susţinut de PNL, este director în Ministerul Transporturilor, fost director în CFR pe vremea lui Radu Berceanu, în Guvernul Tăriceanu. Numit politic în AGA la CFR Marfă, CFR SA, CFR Călători SA, în CC – AFER şi UP. În trecut, reprezentantul statului în AGA la Metrorex şi SFT CFR. |
| Dana Rachila GALBEN |
Este adjunct în Direcţia Strategie şi Afaceri Externe în Ministerul Transporturilor. Fost membru AGA şi CA la CFR Călători, CNADNR, Plastidrum, CFR SA. |
| Alexandru PETRESCU |
CFR Marfă
Salariul fix al directorului general: 42.750 de lei
ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR
| Anca BOŢOC |
Directorul de cabinet al fostului ministru al Transporturilor, Relu Fenechiu, este fost consilier la Camera Deputaţilor. În timpul guvernării PDL, a fost şefa de cabinet a a ministrului Gabriel Sandu la Comunicaţii. |
| Mariana VLAD |
Consilier al ministrului Transporturilor, Ramona Mănescu. A venit de la Exim Bank unde a fost expert la Relaţii Publice. |
| Dana Rachila GALBEN |
Este adjunct în Direcţia Strategie şi Afaceri Externe în Ministerul Transporturilor. Fost membru AGA şi CA la CFR Călători, CNADNR, Plastidrum, CFR SA. |
| Claudiu Octavian DUMITRESCU |
Susţinut de PNL, este director în Ministerul Transporturilor, fost director în CFR pe vremea lui Radu Berceanu, în Guvernul Tăriceanu. Numit politic în AGA la CFR Marfă, CFR SA, CFR Călători SA, în CC – AFER şi UP. În trecut, reprezentantul statului în AGA la Metrorex şi SFT CFR. |
| Maria POPESCU |
Reprezentanta Ministerului Finanţelor este şef serviciu la Direcţia de Programare Bugetară în Sectorul Securiotate Naţională şi Administraţie, membru CA la Romtehnica, RA RAR şi al AGA în CFR Marfă. |
* Salariile directorilor generali provin dintr-o informare furnizată de Guvern în mai 2013. După aplicarea ordonanţei acestea vor putea fi renegociate.”
Articolul din Gandul arata o fateta a ceea ce as numi paradigma romaneasca. Dar acest aspect este cat se poate de graitor pentru ca sa-ti dai seama in ce consta modelul romanesc… La noi se maresc taxele si impozitele pe care trebuie sa le plateasca firmele private, se mai adauga si taxe si impozite noi, bineinteles in ideea ca nu sunt bani, nu sunt venituri bugetare suficiente. In schimb, se maresc ( pardon, se „limiteaza”) salariile directorimii si indemnizatiile celor din AGA. De la intreprinderile de stat. Cu pierderi. Dar cu pierderi foarte mari… Pe de alta parte, as remarca „vasta experienta”, cu ghilimelele de rigoare, fireste, a celor din AGA, de exemplu Edit Gyenge, consiliera ministrului Dan Sova si reprezentant al statului in AGA la CNADNR. Are 23 de ani, a terminat liceul de Arte Plastice, scrie poezii…
Si trebuie specificat un lucru: foarte multi din cei care lucreaza in mediul privat, cu putine exceptii, au salariile atat de mari, la nivelul celor de la stat, chiar daca lucreaza intr-o functie de conducere…
Se arata ca:
„Toţi cei şapte şefi ai autorităţilor de management (AM) pentru proiectele cu fonduri europene vor deveni, până la sfârşitul anului, printre cei mai bine plătiţi bugetari din România. Ei ar urma să câştige peste 10.000 de euro brut lunar, primind în continuare şi bonusul de 75% de la Comisia Europeană, mult peste indemnizaţia de 6.148 de lei a prim-ministrului.
Ministrul Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici, susţine că a primit acordul premierului Victor Ponta pentru a le egaliza salariile cu cel mai mare din sistem, chiar dacă performanţa lor a fost diferită.
„O veste foarte bună este că încercăm acum şi sper până la final de an, deja premierul acceptat acestă abordare, să uniformizăm salariile la autorităţile de management. Ştim că sunt diferenţe. Sunt două ministere care merg mai bine acum, ca salarizare, Dezvoltarea şi ministerul nostru, iar Mediu, Transport, Competitivitate, Muncă şi PODCA (Programul de Dezvoltare a Capacităţii Administrative) au salarii mai mici pentru că bazele sunt diferite şi a fost acceptul primului-ministru de a uniformiza această bază salarială peste care se face top-up-ul de 75% de la Comisia Europeană”, a explicat ministrul.
Potrivit lui Teodorovici, uniformizarea se va face „în sus”, justificarea fiind motivarea şefilor AM pentru absorbţia mai bună a banilor europeni. „Se duc în sus. Ne aşteaptă un efort esenţial pentru atragerea de fonduri europene şi automat trebuie să porneşti cu nişte oameni care să fie bine salarizaţi”, a spus acesta.
Din estimările lui Eugen Teodorovici, şeful AM cel mai bine plătit „are brut undeva peste 10.000 de lei”. „Se uniformizează baza peste care o să dăm acest top-up de 75%”, a adăugat el.” (subl. mea)
Dar eu stau si ma intreb: chiar asa de mici, nemotivante au fost pana acum salariile sefilor AM pentru proiecte cu fonduri europene? Eu nu prea vad performante la capitolul asta, atragerea de fonduri europene, si „uniformizarea se va face „in sus””? La o firma privata poti sa fii si performant dar daca ceri o marire de salariu te poti trezi, netam-nesam, dat afara, chiar daca cererea ta este justificata…
Si acum ne apropiem de punctul culminant al postarii, si anume de intrebarea: ce tip de om creeaza aceasta paradigma romaneasca descrisa de catre cele doua articole de mai sus?
Agerpres
Se arata ca:
„Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciului Teritorial Braşov au dispus trimiterea în judecată a inculpatei Florentina Tăvălică, director al CEC Bank – Sucursala Braşov la data faptelor, pentru luare de mită şi abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată privind acordarea ilegală de credite.
Potrivit unui comunicat al DNA transmis luni AGERPRES, în acelaşi dosar, pentru fapte similare, au mai fost deferiţi justiţiei Afrodita Nicoleta Renţea, director operaţiuni la CEC Bank – Sucursala Braşov (până la data de 5 ianuarie 2009 şi, în continuare, şef serviciu credite până la 21 martie 2013), şi Mugur Babciuc, administrator al SC ”On Astor” SRL Braşov.
Florentina Tăvălică, în calitate de director al CEC Bank Braşov (octombrie 2005 – 21 martie 2013), în perioada premergătoare sărbătorilor de iarnă ale anului 2008, a condiţionat acordarea unor credite bancare societăţii SC ”On Astor” de efectuarea unor lucrări de amenajare a unui imobil, lucrări evaluate la suma de peste 6.800 lei, pe care le-a pretins de la administratorului firmei.
„Acesta din urmă a acceptat cererea şi a dispus efectuarea lucrărilor. După acest moment, inculpatele Tăvălică şi Renţea au oferit inculpatului Babciuc varianta de obţinere de bani de la CEC Bank Braşov, prin intermediul altor firme (care să nu aibă datorii la bugetul de stat şi care să obţină credite succesive până la pragul maxim de 600.000 lei) şi garantarea lor doar formală, prin facturi care să ateste existenţa unui stoc de marfă nereal”, susţin anchetatorii.
Sursa citată precizează că, în perioada aprilie 2008 – februarie 2009, inculpatele Tăvălică şi Renţea, în calitatea lor de director, respectiv director operaţiuni (până la data de 5 ianuarie 2009 şi, în continuare, şef serviciu credite), cu ştiinţă şi-au îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aprobând şi acordând, cu încălcarea normelor bancare, un număr de 12 credite, în favoarea a 12 societăţi comerciale deţinute de cunoscuţi ori de angajaţi ai lui Mugur Babciuc ori de persoane care deţineau firme fără activitate.
„Ca urmare, s-a produs o pagubă totală patrimoniului CEC Bank SA în sumă de peste 7 milioane lei şi s-a obţinut de către SC ‘On Astor’ un avantaj patrimonial echivalent cu valoarea creditelor. Inculpatul Babciuc, care a pus la dispoziţie acte necorespunzătoare realităţii, le-a ajutat pe cele două inculpate să aprobe şi să acorde, în mod nelegal, un număr de 9 credite în favoarea unor societăţi comerciale. Totodată, inculpatul Mugur Babciuc, în calitate de administrator, a emis şi semnat la rubrica furnizor mai multe facturi fiscale, prin care a atestat nereal vânzarea unor materiale de construcţie în favoarea unor societăţi comerciale, documente ce au fost depuse la CEC Bank Braşov, ca garanţie fictivă a creditelor acordate în favoarea acestora”, precizează DNA.
Procurorii au dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor aparţinând inculpatei Tăvălică până la concurenţa sumei de peste 7 milioane lei (compusă din prejudiciului cauzat din acordarea ilegală a creditelor şi contravaloarea lucrărilor de construcţie primite ca mită), precum şi asupra bunurilor aparţinând inculpatei Renţea până la concurenţa sumei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin acordarea ilegală a creditelor.
Dosarul a fost trimis spre judecare la Tribunalul Braşov. AGERPRES/(AS – autor: Mădălina Cochinescu, editor: Georgiana Tănăsescu)”
Sigur, ramane de vazut daca acuzatiile ce i se aduc Florentinei Tavalica, de catre anchetatorii DNA, sunt justificate si numai Justitia poate stabili lucrul acesta. Pana atunci, desigur, exista prezumtia de nevinovatie. Dar mie, citind acest articol, mi-a venit o alta intrebare in minte, presupunand ca e adevarata acuzatia – „luare de mită şi abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată privind acordarea ilegală de credite„: cum e posibil sa se preteze la astfel de lucruri un director al unei sucursale CEC Bank din tara noastra? Deci un om care nu se poate spune ca are un salariu modest, ca traieste in conditii proaste, cu alte cuvinte un om amarat… Ci ditamai directoarea de filiala CEC dintr-un oras important al tarii… Ca pe unul amarat, care, saracul de el, e vai de capul lui si fura pot sa-l inteleg. Dar aici e vorba de oameni care nu numai ca au mijloace materiale cu mult peste media din Romania dar care sunt si in functii importante. Eu nu cred ca un director de sucursala CEC are un salariu modest, nemotivant, ca sa se preteze la mita. Pentru ca pe acela care are un salariu mic si nemotivant il inteleg… Si sunt multi astfel de oameni care sunt expusi la mita datorita salariului mic. Dar un director al CEC Bank…? Adica iti risti functia, linistea, cariera in conditiile in care ai un salariu foarte bun, primind mita? E foarte greu de inteles…
Cate ceva despre meci…
Mediafax
Se arata, printre altele, ca:
„Reprezentativa României a ratat calificarea la Cupa Mondială din Brazilia, după ce a încheiat la egalitate, marţi seară, pe Arena Naţională, scor 1-1, cu selecţionata similară a Greciei, în manşa retur a barajului de accedere la turneul din 2014.
România a înscris prin Torosidis ’55 (autogol), iar pentru Grecia a punctat Mitroglou ’23.
În tur, vineri, la Pireu, Grecia s-a impus cu scorul de 3-1.
0-1: În minutul 23, Kostas Mitroglou a deschis scorul după o pasă de la Karagounis şi a înscruis cu un şut plasat de la 13 metri în dreapta lui Tătăruşanu.
1-1: Torosidis a încercat să degajeze o minge de la 14 metri, însă a şutat în vinclu în dreapta lui Karnezis.
România: Tătăruşanu – Măţel, Goian, Chiricheş, Raţ (Latovlevici ’26) – Hoban – Torje (Niculae ’56), Stancu (Grozav ’86), Tănase, Maxim – Marica. Selecţioner: Victor Piţurcă
Grecia: Karnezis – Torosidis (Vyntra ’72), Papastathopoulos, Siovas (Manolas ’80), Holebas – Maniatis, Karagounis (Samaris ’73), Tziolis – Salpingidis, Mitroglou, Samaras. Selecţioner: Fernando Santos
Cartonaşe galbene: Mitroglou ’24, Holebas ’57, Tziolis ’89
Meciul a fost arbitrat de o brigadă din Serbia, cu Milorad Mazici la centru. El a fost ajutat de asistenţii Milovan Ristici şi Dalibor Djurdjevici, şi de rezerva Bosko Jovanetici. Cei patru arbitri au fost supervizaţi de italianul Alfredo Trentalange (observator pentru arbitri), iar observator de joc din partea FIFA a fost danezul Steen Michael Dahrup.
Pe tabela electronică a Arenei Naţionale au fost afişate versurile „Deşteaptă-te, române”, în timpul intonării imnului. Fanii români au susţinut echipa naţională şi fluturând steguleţe tricolore, aflate pe scaunele de pe Arena Naţională. La începutul meciului, suporterii români au afişat un imens drapel tricolor care a acoperit întreaga peluză şi au afişat un banner: „Luptaţi pentru neam, credinţă şi ţară”. […]”
Nu stiu cum se face dar noi intotdeauna „luptam pentru neam, credinta si tara” dar rezultatele sunt mediocre sau submediocre. Ca echipa noastra a jucat prost, asta a putut-o constata oricine e de buna-credinta. Toata lumea a fost dezamagita de jocul slab al Nationalei… Insa pe mine m-a frapat faptul ca ai nostri au jucat fara convingere, fara determinare… Uitati-va cum a jucat Franta, ce s-a aflat intr-o situatie mai grea decat a noastra dupa ce Ucraina castigase cu 2-0 in tur. In min. 34 scorul era deja 2-0 pentru Franta!! S-a vazut vointa, hotararea de a invinge! S-a vazut seriozitatea cu care au pregatit meciul. La noi lucrurile stau exact invers: nu s-a vazut seriozitatea in tratarea partidei, nici in tur si nici in partida retur, cand aveam sanse bunicele sa ne calificam. Le-am ratat prea usor. Nu mai vorbesc de faptul ca apararea noastra a avut carente grave atat in primul cat si in cel de-al doilea meci. Or, de lucrul acesta e responsabil, dupa parerea mea, antrenorul. Daca lucrurile ar fi fost tratate asa cum trebuie, in primul meci ar fi trebuit ca apararea noastra sa straluceasca, sa inchida culoarele de atac ale adversarilor, marcaj strict, atentie maxima pentru a putea scoate un 0-0 sau 1-1. Aceleasi carente in aparare, daca nu si mai grave, s-au vazut si acum – primul gol pe care l-am primit sta marturie… Chiar daca nivelul valoric al echipei noastre e unul mai slab, cu o aparare darza, atenta, inchizand imediat orice atac al adversarului, muncind cu tenacitate pe teren, si efectuand contraatacuri rapide prinzand pe picior gresit adversarul, eu cred ca am fi reusit sa scoatem un rezultat mult mai bun si chiar sa ne calificam. Nu mi se pare ca era ceva imposibil. Sunt si din cei care vor demiterea lui Piturca… Dar cine ar dori sa vina la Nationala? Eu cred ca Puiu Iordanescu ar fi cel mai nimerit. A avut rezultate frumoase la echipa Nationala. Ar dori sa preia Nationala? Poate ar fi o problema varsta, 63 de ani… Poate ca nu… Ar trebui sa ne gandim si la oameni mai tineri capabili si dornici sa antreneze Nationala…
Ceea ce m-a mahnit pe mine, in afara de rezultat si de faptul ca nu ne-am calificat, a fost ca am vazut o Nationala ce parea compusa din amatori. Chestia asta cu amatorismul in fotbal era buna pe vremea lui Ceausescu, desi pe vremea aceea fotbalul romanesc a avut si rezultate remarcabile. Nu mai vorbesc de faptul ca pe vremea aceea au fost jucatori mari, fabulosi, legendari precum un Ilie Balaci sau Dobrin, un Dudu Georgescu, Stefanescu. Sunt numai cateva exemple dar lista nu s-a epuizat. Insa atunci nu se putea vorbi de un fotbal profesionist. Acum, da! Ei, echipa parca nu a inteles lucrul asta, ca s-a dat un upgrade fotbalului nostru si de la un fotbal amator s-a trecut la unul profesionist. Nu s-a vazut, in general vorbind, profesionismul jucatorului nostru. Poti sa nu ai in echipa jucatori exceptionali precum Hagi, dar asta nu inseamna ca nu te poti califica la un campionat mondial. Cu atat mai mult cu cat fotbalul este un sport de echipa. Echipa noastra, asa mi-a lasat impresia, nu a pornit cu convingerea in victorie nici in tur si nici acum, in retur. Pe de alta parte nu au stralucit nici din punct de vedere tehnic. Suturi imprecise, centrare si mingea trimisa exact la adversar (mai bine zis in adversar), cand coechipierii erau lateral vreo 2-3 m, deci centrari nu numai imprecise dar si prost executate… Am batut atatea cornere si nu am reusit sa punem vreo problema serioasa adversarului. Sigur, Piturca a facut echipa, in calitate de antrenor… In orice caz, este deprimant ceea ce s-a intamplat, jocul echipei, rezultatul. Supararea suporterilor, pe deplin justificata. Federatia ar trebui sa se gandeasca serios si sa incerce sa dea un nou suflu Nationalei…
DE citit si…
Se arata, printre altele, ca:
„În urma meciurilor disputate marţi, s-au calificat Ghana, Algeria, Croaţia, Portugalia, Franţa şi Grecia.
Cele 30 de naţiuni calificate sunt:
Din Europa – Olanda, Italia, Belgia, Elveţia, Germania, Spania, Anglia, Rusia, Bosnia-Herţegovina, Croaţia, Portugalia, Franţa, Grecia.
Din zona Asia – Japonia, Australia, Iran, Coreea de Sud.
Din America de Sud – Argentina, Columbia, Chile, Ecuador, Brazilia.
Din zona CONCACAF – SUA, Costa Rica, Honduras.
Din Africa – Nigeria, Coasta de Fildeş, Camerun, Ghana, Algeria.
Mai sunt de disputat întâlnirile retur din barajele intercontinentale: Uruguay – Iordania (în tur 5-0, miercuri dimineaţă ora 08.00) şi Mexic – Noua Zeelandă (în tur 5-1, în noaptea de miercuri spre joi ora 01.00).
Tragerea la sorţi a grupelor turneului final al Cupei Mondiale din 2014 va avea loc la 6 decembrie, de la ora 18.00, la Costa do Sauipe. Cele 32 de formaţii calificate vor fi împărţite în patru urne valorice în funcţie de locul ocupat în clasamentul FIFA publicat în data de 17 octombrie.”
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
noiembrie 20, 2013
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Anghel Iordanescu, Atitudine, Atitudini, Basescu, Boc, CEC, CEC Bank, CFR Marfa, CNADNR, companii de stat, Crin Antonescu, criza economica, Dan Şova, Diverse, DNA, echipe de fotbal, economic, economie, Edit Gyenge, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, EXIMBANK, finante, FMI, fotbal, Franta, guvern, Hidroelectrica, Liviu Voinea, Ludovic Orban, Metrorex, nivel de trai, normalitate, Nuclearelectrica, oameni, Opinia mea, parerea mea, Parlamentul Romaniei, partide politice, PDL, PNL, politic, Politice, Ponta, PSD, România, social, societate, stiri, Traian Basescu, Transgaz, UE, Uniunea Europeana, USL, Valeriu Zgonea, Victor Piturca, Victor Ponta, WordPress |
11 comentarii
Gandul
Se arata, printre altele, ca:
„La împlinirea a zece ani de la semnarea contractului cu firma americană Bechtel pentru Autostrada Transilvania, gândul a investigat culisele a ceea ce a devenit unul dintre cele mai mari jafuri geostrategice din istoria României. Autostrada Transilvania a ajuns o poveste fără sfârşit. Contracte, acuze, negocieri păguboase şi renegocieri bizare. Peste câteva luni, se împlineşte un deceniu de la semnarea contractului încheiat între Guvernul României şi firma americană Bechtel International Inc., privind realizarea a ceea ce s-a dovedit a fi, în ultimă instanţă, prima „autostradă fantomă” din lume.
► Şantierele autostrăzii au rămas pustii. Americanii de la Bechtel spun că nu pot munci neplătiţi şi, în consecinţă, nota de plată a guvernului de la Bucureşti creşte direct proporţional cu lungimea „pauzei de masă”. Problema este că românii nu au, nici pe departe, banii pe care americanii ar trebui să-i primească. Între timp, „oamenii de la Bechtel” au părăsit, cu tot cu o parte din utilaje, campusul principal al companiei, instalat pe raza comunei Săvădisla-Cluj, sat Vălişoara.
►Viaductul de la Suplacu de Barcău ar fi trebuit să fie vedeta Autostrăzii Transilvania, una dintre cele mai spectaculoase şi, în acelaşi timp, folositoare piese de infrastructură din estul Europei. Din viaduct a rămas, însă, doar nota de spectacol şi lipsa de utilitate – e singurul obiectiv de pe tronsonul 3C, Suplacu de Barcău – Borş, dus până la mal, la propriu şi la figurat.
►Dacă, totuşi, ne-a rămas ceva valoros de la Bechtel, atunci acesta este tronsonul 2B, Câmpia Turzii – Gilău, care străbate peste 52 de km, în zona judeţului Cluj. Atât de valoros, încât un kilometru de autostradă a ajuns să coste, până la final, peste 20 de milioane de euro. Scurt, dar frumos, 2B a depăşit pragul psihologic al miliardului de euro şi, chiar dacă reprezintă, ca lungime, doar a opta parte din Autostrada Transilvania (415 km), a atras jumătate din costul total al numitei autobenzi, preţul estimat al acesteia fiind de 2,2 miliarde de euro.” (subl. mea)
Cum a fost posibil asa ceva…? Iata ce se mai arata in articol:
„Astfel, cheltuielile în plus faţă de obiectivele puse în operă se ridică la 700 milioane euro.
În altă ordine de idei, în urma declaraţiei ministrului Şova privind încetarea contractului cu Bechtel, „indiferent de condiţii”, fostul ministru al Transporturilor, Alexandru Nazare, a precizat că „Bechtel ar putea invoca o clauză de 500 milioane de euro”. În acest caz, plăţile părţii române, generate de “clauze secrete”, s-ar putea ridica la 1,25 mld. euro.
Potrivit uneia dintre declaraţiile sale, ministrul Şova speră să finalizeze tronsonul Suplacu de Barcău – Borş, singurul unde – crede el – compania Bechtel mai lucrează, “cu suma de 250 de milioane de euro” – ceea ce pare, dat fiind stadiului real al lucrărilor, imposibil.
Dacă în viitorul apropiat ar apărea un constructor care să finalizeze C3, cu 250 milioane de euro, această sumă, împreună cu cea plătită Bechtel – în cazul în care americanii ar invoca o clauză de reziliere de 500 de milioane – adăugate celorlalte penalităţi şi costuri efective ar ajunge la un cuantum de 2,2 mld euro, exact suma negociată şi cuprinsă în contract, în 2003, pentru întreaga Autostradă Transilvania. Diferenţa e că atunci se vorbea de 415 km, iar acum doar de 117 km.”
Iata ca a fost posibil. Si ne mai intrebam de ce nu functioneaza bine treburile in Romania… Uitati-va ce spune articolul: „aproximativ 650 milioane euro au reprezentat majorări şi penalităţi plătite de statul român către Bechtel în aceşti nouă ani – cu referire la două din cele opt sectoare de autostradă”.
DE citit si…
Iata ce se arata in acest articol:
„După 9 ani în care România a ajuns să plătească suma exorbitantă de 30 de milioane de euro pentru un kilometru de tronson al Autostrăzii Transilvania, prin contractul încheiat cu firma americană Bechtel în 2003, de către guvernul condus de Adrian Năstase, statul român a ajuns la stadiul în care negociază rezilierea totală a contractului. Rezultatul final: 52 de kilometri de autostradă, pe care s-au plătit aproximativ 1,6 miliarde de euro, cu tot cu penalităţi. Cauza: statul român a fost prins între ciocan şi nicovală, într-un contract păgubos. Pe de o parte, statul a ajuns în situaţia de a fi obligat să asigure finanţarea autostrăzii, lucru imposibil pentru un buget atât de firav ca al României, iar pe de altă parte să achite penalităţi şi preţuri imense pentru o mulţime de chichiţe avocăţeşti din contract.
Gândul a discutat cu unul dintre principalii negociatori ai contractului cu americanii de la Bechtel, precum şi cu ministrul care a negociat cu succes ieşirea aproape totală a României din contractul-capcană al Bechtel.
În 2003, actualul senator PSD Sorin Bota era secretar de stat în Ministerul Transporturilor, condus de Miron Mitrea. El a fost unul dintre principalii negociatori ai contractului pentru Autostrada Transilvania, fiind responsabil cu asigurarea resurselor de finanţare pentru acest proiect.
Astăzi, Sorin Bota susţine că PSD a negociat o înţelegere foarte bună cu americanii, care dacă ar fi fost respectată în condiţiile iniţiale din contract, ar fi dus la faptul ca în 2013 România să aibă 415 kilometri de autostradă Braşov-Borş la preţul iniţial, de 2,2 miliarde de euro. Principalii vinovaţi pentru situaţia actuală sunt, în opinia lui Sorin Bota: PDL şi fostul lor ministru al Transporturilor, Gheorghe Dobre, care au dat peste cap contractul, la renegocierea din 2005, şi care nu au fost în stare să continue finanţările din credite externe, găsite de PSD în 2004.
► „ Dacă Bechtel nu ar fi întins coarda atât de mult, cu siguranţă nu se rupea. E şi vina lor. Au fost prea rigizi cu exploatarea prostiei guvernanţilor noştri. Ei au exploatat la maximum prostia şi incompetenţa guvernanţilor noştri, lucru care în final i-a costat şi pe ei . Ei au crezut că ne va costa doar pe noi, dar socoteala de-acasă cu aia din târg nu s-au potrivit”, explică senatorul Sorin Bota, pentru gândul.
În 2011, senatoarea PDL Anca Boagiu era ministru al Transporturilor şi reuşea să negocieze din nou cu americanii de la Bechtel (după prima negociere din 2005, făcută de ministrul PD Gheorghe Barbu), obţinând reducerea drastică a obiectului contractului şi a pagubelor provocate de el. Bechtel mai reţine în lucru un singur tronson de autostradă din cele 7 rămase în lucru, de la Suplacu de Barcău la Borş, pe o distanţă de 60 de kilometri. Economia făcută a fost de aproximativ 6 miliarde de euro, punând la socoteală penalităţile pe care le risca România, conform Ancăi Boagiu.
Astăzi, Anca Boagiu susţine că principalii vinovaţi de gaura bugetară provocată de contractul cu Bechtel sunt negociatorii din mandatul PSD, de la ministrul Miron Mitrea la secretarul de stat Sorin Bota. Contractul a fost încheiat de PSD cu nişte clauze şi chichiţe avocăţeşti atât de împovărătoare pentru România, încât americanii ar fi putut să stea cu mâinile în sân şi şantierele închise, şi să primească milioane de euro în conturi doar din penalităţi şi indexări de preţuri.
Mai mult, spune Boagiu, PSD a inversat ecuaţia finanţării autostrăzii: de unde Bechtel trebuia să găsească finanţarea în SUA, iar statul român să ajute cu credite externe, s-a ajuns la situaţia ca România să suporte costurile proiectului majoritar din bugetul de stat. Cu un buget mereu sărac, blocajul a survenit iminent, la fel ca şi penalităţile încasate de Bechtel.
„Este un contract care a fost semnat încălcând toate înţelegerile. În primul rând, legea achiziţiilor publice, pentru că a fost încheiat prin încredinţare directă către cele două companii, Bechtel şi Enka (compania parteneră din Turcia, cu care Bechtel a lucrat autostrăzi în Europa – n.red.). În al doilea rând, înţelegerea iniţială a fost că ei vor finanţa lucrarea şi imediat după ce au semnat contractul, PSD a preluat ca sarcină a statului român asigurarea finanţării”, explică Anca Boagiu, pentru gândul.
„Show me the money”. Cum a vrut România să plătească autostrada Bechtel
Principalul motiv pentru care un kilometru de autostradă marca Bechtel a ajuns să coste în România 30 de milioane de euro a fost lipsa finanţării corespunzătoare a proiectului. Statul român nu dădea banii la timp, iar Bechtel acumula bani doar din penalităţile impuse de contract. „Show me the money” (Arătaţi-mi banii) a fost deviza Bechtel încă din 2005, când a întrerupt lucrările şi a ameninţat cu plecarea, pentru că nu încasa toţi banii prevăzuţi în contract, după cum arată o telegramă a Ambasadei SUA la Bucureşti, publicată de Wikileaks. Cum s-a ajuns la acest blocaj?
Sorin Bota, PSD, susţine că el a asigurat, în 2003-2004, finanţarea externă, din SUA, care asigura aproape jumătate din contractul total: 1 miliard de dolari.
„Eu am avut componenta asigurării resurselor financiare pentru derularea contractului pentru primii doi ani – 1 miliard de dolari, contractaţi prin EximBank-ul american. Pentru care ministerul Transporturilor şi cel al Finanţelor au plătit penalizări că nu l-au folosit, că atât a ştiut Gheorghe Dobre să facă. A dat cu piciorul la un împrumut cu 3% dobândă. Prima tranşă de vreo 140 de milioane fusese aprobată. Din doi în doi ani, se făceau contractările financiare, iar 1 miliard de dolari din partea americană fuseseră asiguraţi pe întreaga durată de 9 ani. Banii nu au fost folosiţi şi, ca la orice bancă, dacă nu tragi banii plăteşti penalităţi de neutilizare. Plus că s-a pierdut creditul”, explică Sorin Bota, pentru gândul.
Fostul secretar de stat al PSD spune că lucrurile au mers ca pe roate până în 2005, când noua guvernare a Alianţei DA (PD şi PNL) şi ministrul Transporturilor, Gheorghe Dobre (PDL) au stricat totul.
„În urma renegocierii din 2005, s-a dat peste cap tot contractul. Or, americanii fiind oameni de afaceri, abia au aşteptat. Eu cred că ei s-au bucurat când au văzut ce face Dobre. Oamenii ăia au venit să facă o lucrare, conform unui contract încheiat”, spune Sorin Bota.
Gheorghe Dobre, fostul ministru al Transporturilor, spune că lucrurile nu au stat deloc aşa cum le povesteşte Sorin Bota. „Nu este aşa. PSD nu a lăsat niciun credit. Preţul a rămas aşa cum l-au negociat ei, pentru că Bechtel nu a acceptat nimic (la renegocierea din 2005). Când au negociat, au discutat de un credit care nu a fost aprobat şi a rămas ca noi (PD) să facem rost de bani. Ei (PSD) nu au lăsat în buget niciun leu”, a declarat Gheorghe Dobre, pentru gândul. Fostul ministru al PD a refuzat să răspundă şi altor întrebări despre contractul cu Bechtel.
CITEŞTE MAI MULTE DESPRE SCHIMBĂRILE ŞI NEREGULILE DESCOPERITE DE GHEORGHE BARBU ÎN 2005 – RAPORT FĂCUT DE MINISTERUL TRANSPORTURILOR ÎN 2011 (ANCA BOAGIU)
Marea „măgărie”: schimbarea surselor de finanţare
Anca Boagiu, fostul ministru PDL al Transporturilor, contrazice şi ea varianta PSD şi spune că marea „măgărie” care a pus contractul pe butuci a fost schimbarea surselor de finanţare, punând aproape totul în cârca statului român.
„Ei (PSD) aveau deja întârzieri, deja nu avuseseră bani (în 2004). Şi oricum, cea mai mare măgărie a fost că se stabilise ca autostrada să fie finanţată din banii americanilor şi ai turcilor. De ce ai preluat-o la bugetul de stat? Ai îmbrăcat-o frumos şi apoi ai trecut-o prin Parlament? Măgăria a fost făcută în momentul în care au schimbat toată înţelegerea iniţială. Americanii nu au mai dat banii, încredinţarea a fost făcută direct, contractul a fost aprobat prin Parlament”, spune Anca Boagiu, pentru gândul.
Contractul cu Bechtel a fost într-adevăr trecut prin Parlament, care a aprobat în 2004 ordonanţa de urgenţă a guvernului Adrian Năstase, din 2003, care încredinţa direct Autostrada Braşov-Borş asociaţiei Bechtel-Enka, cu derogare de la legea achiziţiilor publice.
„Ca să se protejeze, când a apărut problema cu legea achiziţiilor publice, au trecut ordonanţa prin Parlament. Miron Mitrea a fost înţelept, ca să nu spun altfel, ei s-au asigurat că acest contract a trecut prin Parlament. Asta a însemnat că, de-a lungul anilor, nu am avut bani, pentru că era foarte costisitor, iar Bechtel a profitat de clauzele pe care le-a avut în contract, cerând penalităţi, care au fost şi acceptate”, mai explică Anca Boagiu.
Această inversare prin care România a ajuns principal finanţator al contractului Bechtel s-a suprapus cu reticenţa oricărei instituţii financiare de a credita acest contract, din cauza clauzelor care dădeau putere maximă firmei Bechtel şi a faptului că nu respecta legea achiziţiilor publice, fiind încredinţat direct.
Curtea de Conturi: finanţarea autostrăzii Bechtel – „o situaţie paradoxală”
Raportul Curţii de Conturi a României arată, în 2012, că Sorin Bota spune adevărul doar pe jumătate în privinţa finanţării obţinute pentru autostradă şi dă dreptate PDL în privinţa inversării surselor de finanţare. În 2012, la guvernare se afla PDL, iar Curtea de Conturi era condusă, ca şi în prezent, de fostul premier şi senator PSD Nicolae Văcăroiu.
„O situaţie paradoxală este şi aceea că, în condiţiile în care prin HG 1362/2003 se aprobase contractarea de către MTI a unor credite externe de 2,8 miliarde euro pentru asigurarea surselor de finanţare (la valoarea estimată a investiţiei aprobată de Guvern), în final nu numai că fondurile alocate au fost cu puţin peste 50% din valoarea investiţiei, dar s-a inversat, fără a se modifica HG 1363/2003, chiar modalitatea şi sursele de finanţare aprobate şi rămase în vigoare, în sensul că finanţarea s-a făcut de la bugetul de stat (5,1 mld lei, adică peste 80%) şi doar în completare din credite externe”, arată raportul Curţii de Conturi.
Inspectorii Curţii de Conturi au stabilit că în 2004 guvernarea PSD a contractat 4 credite externe în valoare de numai 300 de milioane de euro. Cel de la Eximbank USA, despre care vorbeşte Sorin Bota, era în valoare de doar 147,7 milioane de euro (200 de milioane de dolari). Un alt credit, de la banca germană Depfa, a fost încheiat în 2004 în condiţii „neclare”, pentru care inspectorii Curţii nu au găsit documentele aferente la Ministerul Transporturilor.
Chichiţele avocăţeşti care au hrănit Bechtel: „Au creat un contract cu o serie întreagă de clauze ascunse”
Penalităţile pe care statul român le-a plătit către Bechtel, pentru că nu a fost în stare să asigure finanţarea autostrăzii Transilvania aşa cum era stabilită în contract constituie o mare parte din gaura provocată la buget de acest contract păgubos. Sorin Bota, PSD, susţine că ele sunt normale şi că statul român, prin guvernanţii PDL, sunt de vină că nu au fost în stare să respecte contractul.
„Dumneavoastră semnaţi un contract prin care să cumpăraţi ceva fără să aveţi garanţii, din partea ambelor părţi? Nu ştiu dacă acele penalităţi erau în defavoarea României, nu pot să spun asta. Sigur, dacă nu te ţii de contract, totul pare în defavoarea ta. Noi încă nu am învăţat să gândim şi din perspectiva celui care cheltuieşte bani. Noi gândim: haideţi, faceţi-ne şi noi vă plătim când vrem. Americanii nu au venit pe filozofia noastră. Aici e tot scurtcircuitul. Părerea generală a publicului, că numai americanii au avut de câştigat, este consecinţa modului în care reprezentanţii statului român au ştiut să gestioneze un contract”, explică Sorin Bota, pentru gândul.
Anca Boagiu explică însă că era imposibil ca statul român să respecte contractul, aşa cum fusese încheiat de PSD, pentru că preţurile pe care bugetul de stat ar fi trebuit să le suporte erau „aberante”. Costurile cu Bechtel mâncau 40% din bugetul anual al Companiei Naţionale de Autostrăzi (CNADNR), şi tot nu erau de ajuns pentru derularea contractului.
„Au creat un contract cu o serie întreagă de clauze ascunse, care au condus la situaţii în care un kilometru de autostradă a costat şi 25 de milioane de euro. La renegociere (în 2011), în draftul pe care ni l-au propus, făcuseră aceleaşi şmecherii, puseseră costurile în alte clauze. Avocatul nostru le-a găsit. Am avut un avocat foarte bun, care a ştiut unde să scotocească şi care s-a prins unde sunt clauzele şmecherite. Penalităţile erau de mai multe tipuri: costuri de mobilizare, costuri cu personalul, erau o grămadă de clauze care îi favorizau. Când se apucau să le adune, că nu i-ai plătit, se strângeau foarte mulţi bani”, povesteşte Anca Boagiu, pentru gândul.
Preţurile-minune ale Bechtel: „Aţi trecut prin munţi, pe sub pământ?”
Aparent, Bechtel avea dreptate. Există un contract pe care statul român nu l-a respectat, deci a trebuit să plătească. De ce nu a respectat România contractul şi nu a dat banii pe autostradă, la Bechtel?
„Nu erau plătiţi pentru că ajungeai la nişte costuri de execuţie de cădeai din picioare, de 25 de milioane de euro pe kilometru. Le-am zis ce aţi făcut, aţi trecut prin munţi, pe sub pământ, aţi dat de munţi pe sub pământ?”, spune Anca Boagiu.
Sorin Bota îşi aminteşte că negocierea cu americanii a fost foarte complicată tocmai din cauza preţurilor, însă el susţine că acestea nu erau enorme, aşa cum s-a ajuns până la urmă să fie: „Contractul în sine a fost foarte greu de negociat, pentru că a fost atipic faţă de alte contracte. Bechtel nu avea o listă de preţuri unitare, cât costă metrul cub de beton, tona de fier-beton, metrul liniar de nu ştiu ce. Ei aveau preţ pe pod, pe viaduct, pe şanţ. Preţul lor era la cheie, nu defalcat pe articole de deviz, cum e la noi. Ei spuneau aveţi 10 podeţe, metrul de podeţ costă atât. Punct. Ce intră în podeţul ăla şi în preţ era bucătăria lor internă”.
Anca Boagiu spune că tocmai aici a fost problema şi nu aceea că, aşa cum zice Bota, renegocierea lui Gheorghe Dobre din 2005 care ar fi dat peste cap acest sistem şi a introdus în contract preţuri calculate defalcat. Bechtel îşi lăsase în contract posibilitatea de a stabili ulterior preţurile de construcţie, după bunul plac.
„Erau toate preţuri estimative, iniţial cred că ei au pus la 4,5 milioane de euro pe kilometru. Dar ei nu aveau articol cu articol, cum faci în mod normal cu o lucrare, unde scrii cât costă şi ultimul cui. Ei aveau vreo 64 de preţuri într-o anexă la contract, pe care le-au prezentat, restul urmând să fie calculate ulterior. Şi-au lăsat portiţa de a băga orice cost vor ei. Ei nu au avut nici măcar un studiu de fezabilitate, au avut doar o estimare de costuri pe câţiva kilometri. Au luat un tronson experimental şi au spus că pe ăla atât ar putea să coste”, explică Anca Boagiu.
Anexa 1 a contractului cu Bechtel, în care sunt detaliate costurile, a fost secretizată încă din 2003, de guvernarea PSD, ca de altfel întreg contractul. În 2011, cea mai mare parte a contractului a fost desecretizat, însă Bechtel nu a fost de acord cu desecretizarea Anexei 1.
După renegocierea din 2011, Anca Boagiu susţine că Bechtel a renunţat la foarte multe dintre clauzele cu penalităţi din care storcea bani până atunci: costurile de mobilizare a utilajelor, pe care ei nu le foloseau, dar statul era obligat să le plătească, interdicţia timp de 2 ani de a scoate la licitaţie tronsoanele rămase din autostradă, dacă Bechtel nu îşi primea banii pe ele şi erau construite cu altă firmă.
„I-am adus în standardul de cost, adică 6,9 milioane pe km, au renunţat la toate acele clauze care duceau la creşterile acelea aberante de preţuri. O dată renegociat şi dispărând subiectul încredinţării directe, cei de la Bruxelles au acceptat ca Autostrada Transilvania să intre în reţeaua TEN-T (reţeaua trans-europeană de transport, finanţată din bani europeni – n.red.), ceea ce pentru noi înseamnă foarte mult, pentru că la un moment dat, nu în 2013, vom putea să folosim fonduri europene. Aici era o mare problemă, noi nu puteam folosi bani europeni, pentru că acest contract nu respecta procedurile de achiziţie publică”, spune Anca Boagiu.
Trocul cu Bechtel: Autostradă contra NATO
Dintotdeauna s-a speculat că semnarea contractului cu Bechtel a fost o condiţie geopolitică, pentru ca România să fie acceptată în NATO, în 2004. Fostul ministru al Transporturilor, Radu Berceanu (PDL), nu s-a sfiit chiar să spună public acest lucru, într-un interviu din 2010 pentru TVR.
Sorin Bota spune însă că în 2003, la negocieri, nu s-a pus niciodată această problemă. El neagă de asemenea că negocierile au fost făcute pe ascuns.
„Negocierile au durat cam jumătate de an. Am intrat în NATO, am făcut contractul cu Bechtel, putem spune că o fi, că o păţi. Nu a venit nimeni să spună – vă băgăm în NATO, semnaţi contractul ăsta. Acest dialog nu a existat, nimeni nu ne-a transmis aşa ceva„, spune Sorin Bota.
Anca Boagiu nu vrea să facă nici ea această legătură, însă crede că acest contract pare să fi răsplătit nişte interese ascunse.
„După părerea mea, este o înţelegere în spate, au fost alte lucruri care trebuiau să fie răsplătite, având în vedere că au încredinţat direct contractul şi că l-au trecut pe finanţare de stat”, spune Anca Boagiu.”
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
martie 28, 2013
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Adrian Nastase, Alexandru Nazare, Atitudine, Atitudini, Bechtel, Câmpia Turzii, Cluj, Cluj-Napoca, criza economica, Dan Şova, Diverse, economic, economie, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, finante, FMI, Gheorghe Dobre, Government, guvern, Ministerul Transporturilor, NATO, nivel de trai, normalitate, oameni, Opinia mea, parerea mea, partide politice, PDL, PNL, politic, politica externa, Politica internationala, Politice, PSD, România, stiri, SUA, Traian Basescu, UE, United States, Uniunea Europeana, USA, Victor Ponta, Washington D.C, WordPress |
7 comentarii
… din Romania Libera care vin sa descrie mai bine realitatea in care traim:
Parerea Presedintelui Basescu
„[…]Preşedintele a fost întrebat cum comentează informaţia din Ziarul Financiar potrivit căreia preşedintele francez Nicolas Sarkozy şi cancelarul german Angela Merkel au trimis o scrisoare preşedintelui Herman Van Rompuy, în care cei doi au dat un ultimatum celor 27 de guverne ale Uniunii Europene, spunând că trebuie să decidă dacă acceptă ca Bruxelles-ul să joace un rol mai important în stabilirea bugetelor naţionale.
„Probabil că au motive, deşi n-o consider prea elegantă ca procedură. Până la urmă, nu te adresezi aşa şefilor de stat şi de Guvern chiar dacă eşti preşedintele Franţei şi cancelarul Germaniei. Spun acest lucru în cazul în care este adevărat ce spuneţi dumneavoastră că s-a dat un ultimatum. Eu nu l-am citit”, a spus Băsescu. Preşedintele a adăugat că este vorba totuşi despre o sursă de presă. „Cred totuşi că ar putea fi un punct de vedere al celor două state, dar nu un ultimatum”, a adăugat preşedintele.
Traian Băsescu a fost întrebat de asemenea cum comentează eşecul Guvernului austriac de a impune în consultările cu opoziţia înscrierea în Constituţie a deficitului bugetar. „Vă pot spune un lucru. Vă rog să vă aduceţi aminte că am trimis proiectul de Constituţie către Parlament, în care propuneam introducerea unei asemenea prevederi, de mai bine de un an. Deci n-aş spune că România nu are capacitate de anticipare a ceea ce urmează să fie. Totul e să vrea şi Parlamentul să fim un stat serios. Vreau să cred că problema austriacă nu va fi una extrem de gravă şi că se vor găsi soluţii politice în Austria. În ceea ce ne priveşte, vă pot spune că România este deja afectată de criza din zona Euro în zona dobânzilor”, a răspuns el.
„Efectul de contaminare a afectat toate statele – şi Germania şi România. Sigur că anul acesta în vară puteam să ne împrumutăm cu 5,2-5,3% dobândă. Acum dobânzile au ajuns la circa 8%. Deci şi pentru noi este imperativ necesară o decizie în Consiliul European următor, o decizie care să restabilească încrederea statelor”, a mai spus preşedintele.
Întrebat cum vede ipoteza unei Europe cu două viteze, Băsescu a spus: „Este un risc major şi noi, cel puţin, anticipându-l mai demult, am făcut tot ce a ţinut de noi ca să nu se creeze o Europă cu două viteze. Nici nu am acceptat întâlniri separate ale statelor non-Euro, am aderat şi la Pactul Euro Plus, am pus în aplicare şi elementele din agenda 2020 . Deci ne îngrijorează această perspectivă de aceea şi poziţia noastră de poimâine este una extrem de constructivă”.
Preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, şi cancelarul german, Angela Merkel, îndeamnă statele UE să accepte modificarea Tratatelor în sensul unui sistem economic şi financiar unitar, avertizând că, altfel, statele din zona euro vor avansa separat spre o uniune mai integrată.” (subl.mea)
Ma gandeam, citind acest articol, la ceea ce a scris D-na Corina Cretu, un editorial foarte interesant… Iata ce arata, printre altele, D-na Cretu:
„Abia m-am întors din Statele Unite, de la întâlnirea parlamentarilor europeni cu cei americani. Ceea ce am găsit la Bruxelles nu mă face prea optimistă. Văd că toată lumea este foarte ocupată să salveze „Europa”. Toată lumea scrie planuri de salvare. Deşi, după cum evoluează lucrurile, s-ar putea să ne trezim în situaţia copilului cu prea multe moaşe, care rămâne cu buricul nelegat.
După cancelarul Merkel şi preşedintele Sarkozy, şi domnul Van Rompuy (pentru cine nu ştie, „preşedinte” al Uniunii) are un plan. Radical! Pe scurt, el ar fi propus mai mult control intruziv asupra politicilor naţionale bugetare de către UE, respectiv Comisia Europeană, precum şi pedepsirea celor care calcă alături cu ridicarea dreptului de vot în consiliile europene. Ţărilor precum Grecia, Portugalia, Irlanda şi altele, care au beneficiat de „planuri de salvare”, li se pot impune planuri de austeritate direct de la Bruxelles. Văd că Brejnev are mulţi admiratori în sânul UE, care duc şi mai departe conceptul lui de „suveranitate limitată”.” (am subliniat pentru ca Dl. Basescu a zis: „Până la urmă, nu te adresezi aşa şefilor de stat şi de Guvern chiar dacă eşti preşedintele Franţei şi cancelarul Germaniei.„)
Despre Victor Ponta…
Intr-un editorial, semnat Sabina Fati, foarte interesant:
Iata ce se arata printre altele:
„Fostul premier se aşteaptă să fie achitat în dosarul Mătuşa Tamara şi consideră amânarea dată ieri de Înalta Curte ca pe un semn bun. Pentru fostul său protejat Victor Ponta, semnul nu este însă deloc bun, fiindcă planul lui era să scape de Adrian Năstase: cu cât mai repede, cu atât mai bine. […]
Tânărul şef al PSD, Victor Ponta, s-a grăbit să lanseze mesajul abandonării lui Năstase înaintea oricărui verdict, lăsând să se înţeleagă că partidul nu mai vrea să poarte povara corupţilor. Ponta ar vrea să aplice standardele Monicăi Macovei pentru Năstase, dar nu şi pentru prietenul său Dan Şova, cel care a fost descoperit că în relaţiile sale cu diverse companii de stat le-a tăiat acestora facturi pentru zile de muncă de 27 de ore.
Adrian Năstase a devenit incomod pentru protejatul său de odinioară fiindcă Victor Ponta şi-a dat seama că va fi recunoscut înăuntru şi în afară ca Líder Máximo al PSD doar dacă scapă de mentorul său şi de părintele partidului. Pentru început, Ponta ar vrea să-l facă pe fostul său părinte politic să aibă senzaţia că se află într-un loc fără întoarcere, iar apoi să-i dea lovitura de graţie. Cu Ion Iliescu nu are încă nici un plan, dar poate că până la urmă justiţia autohtonă va găsi probe care să-l facă pe fostul artizan al Revoluţiei din 1989 responsabil pentru moartea celor peste o mie de oameni. Doar verdictele justiţiei îl vor ajuta pe Victor Ponta să scape de cei doi lideri neoficiali ai PSD.
Victor Ponta devine astfel nu doar un trădător al tovarăşilor care l-au ajutat să fie ceea ce este, ci şi un epigon al Monicăi Macovei: sub pretextul aplicării criteriilor etice, şeful PSD vrea să-i execute pe cei care îi fac umbră şi nu-l lasă să-şi atingă potenţialul.” (subl.mea)
Primavara araba… situatie complicata…
Se arata, printre altele:
„Un program islamist
Andrew Bostom, profesor la Brown University şi autor a două cărţi despre Jihad, a analizat predicile, edictele (fatwas) şi interviurile date de Al-Qaradawi şi a reuşit să desprindă un nucleu de convingeri care se pot constitui într-un veritabil program politic al Fraţilor Musulmani:
» Musulmanii trebuie să urmeze calea Jihadului violent şi expansionist deschisă de Profetul Mahomed inclusiv prin aşa-numitele „operaţiuni de martiraj” (atacuri sinucigaşe).
» Recrearea formală a Statului Unit Islamic (Califatul).
» Cucerirea prin Jihad a Europei şi Americii.
» Obţinerea statutului de „martir” prin uciderea tuturor evreilor israelieni prin atacuri sinucigaşe (Al-Qaredawi îşi exprimă dorinţa să moară el însuşi într-o asemenea operaţiune)
» Genocidul evreilor peste tot în lume ca „pedeapsă divină trebuie să fie săvârşit, cu voia lui Allah, de mâinile credincioşilor”.
La fel ca şi Fraţii Musulmani, cu al lor Partid al Libertăţii şi Justiţiei, Al Qaradawi s-a declarat un susţinător al democraţiei, dar numai atâta vreme cât îi va aduce la putere pe Fraţi, dar mai ales va conduce la introducerea Shariei.
Aceste puncte de vedere nu sunt considerate drept extremiste nici în Egipt, nici în restul lumii arabe, unde prestigiul Fraţilor Musulmani şi al şcolii de gândire islamice care îşi are originea la Universitatea din Cairo este neegalat. Dimpotrivă, este gândirea curentă, general acceptată şi de aceea ceea ce se va întâmpla în Egipt va fi privit drept un model de a fi copiat şi emulat în tot spaţiul islamic, din Maroc până în Indonezia. Singura provocare faţă de doctrina islamistă dominantă reprezentată de Fraţii Musulmani/Al-Qaradawi vine din partea unui curent încă şi mai radical, salafismul, reprezentat în Egipt de partidul Al-Nur, care a obţinut 24,4% din voturi. Al-Nur provine din mişcarea Chemarea Salafistă, creată în anii ’70 de studenţii de la Universitatea din Alexandria, care au refuzat să se înscrie în rândurile Fraţilor Musulmani atunci când aceştia au renunţat public la lupta armată împotriva regimului secular de la Cairo.
Alternativa la dictatura lui Mubarak nu este, aşadar, o democraţie de tip occidental ci un stat islamic condus după sharia. Singura întrebare este dacă Egiptul va arăta mai mult ca Arabia Saudită sau mai mult ca Afganistanul. „
Acest articol trebuie citit, dupa parerea mea, impreuna cu un editorial recent al D-lui Cristian Preda – aici. Iata ce arata, printre altele, Dl Preda, legat de acest subiect, dar si de primul articol citat:
„În ultimele zile, am avut – la Paris și la Bruxelles – mai multe întâlniri cu ambasadori ai țărilor din bazinul mediteraneean, împreună cu diplomați din țările occidentale, ca și cu colegi din PPE.
În miezul dialogului s-a aflat situația din Europa și respectiv din vecinătatea sa sudică.
Din discuții a reieșit destul de clar că există în acest moment două frici majore. Prima este legată de ceea ce multă lume numește Primăvara arabă. Nu e o expresie acceptată peste tot. În Israel, dar și într-o țară precum Algeria, răsturnările de regim din nordul Africii sunt privite cu multă reținere, fie pentru că sunt văzute ca o amenințare la stabilitatea regiunii, fie pentru că referințele la evoluții similare din anii 90 produc mai degrabă panică decât speranță. Dincolo de diferențele de percepție, există totuși o teamă comună. E teama că islamul politic și democrația nu pot conviețui. Nu mai e vorba despre o ficțiune. Fiindcă la Tunis și Rabat, iar mâine – foarte probabil – în Egipt și Libia – guvernele sunt dirijate de forțe politice care se revendică de la islamul politic și își spun moderate.
A doua teamă privește Europa. Ea e răspândită nu doar pe “bătrânul continent” sau în America și Asia, ci și în toate țările din jurul Mediteranei. E teama că actuala criză economică din UE va duce la o criză politică majoră. Frica de colaps, de haos, de conflict. Cu alte cuvinte: nu numai modelul economic european e pus sub semnul întrebării, ci și modelul politic dezvoltat de o jumătate de secol încoace.
Aceste două frici se întâlnesc. Unii spun că ele se alimentează reciproc. Cel mai interesant ar fi să descoperim că au și cauze comune.”
Dar, apropo de primul articol citat, va recomand sa cititi si acest scurt editorial al D-lui Preda – aici.
Recomand citirea integrala a tuturor articolelor.
Dar, in final, v-as ruga sa cititi si acest articol, pe care l-am scris inca din 10 martie (!!) 2011 si in care anticipam evolutiile si reactiile de acum:
Iata ce aratam, printre altele, atunci:
„[…]Lucrurile sunt inca foarte tulburi…Pentru ca nu poti sa stii ce va iesi pana la urma din toata chestia asta. Conflictele religioase din Egipt nu mi se par de bun augur. Problema este daca aceste tari sunt pregatite pentru instituirea unui regim democratic. Daca oamenii s-au revoltat numai din pricina saraciei, asta nu inseamna ca au si idealuri democratice cu totii. Nu contest faptul ca ar exista si oameni din aceste tari care sa doreasca democratia, dar asta nu inseamna ca toti o doresc si nici nu stim cat de multi sunt cei care o doresc cu adevarat. Gradul de imprevizibilitate pe care il degaja intreaga situatie mi se pare evident. Chiar si in conditiile rasturnarii de la putere, in Libia, a lui Gaddafi nu poti sa stii ce va urma si nu este exclus ca si Gaddafi sa aiba dreptate in privinta Al Qaida. […]
Dar daca ne referim la aceste state din Nordul Africii, unde, iata, evenimentele sunt in curs de desfasurare, spuneam ca nu se poate sa nu te intrebi daca cetatenii acestor state, sarace, au si cultura politica de a accepta democratia de tip Occidental impreuna cu Drepturile Fundamentale ale Omului, care se opun Shariei. Pentru ca este vorba de o cu totul alta cultura decat cea euro-atlantica, desi influentata de Europa, datorita pozitionarii geografice apropiate. Observam ca toate aceste revolutii, hai sa le zicem asa, s-au desfasurat pe cuprinsul vechiului mare Califat Arab. De observat, din aceasta cauza, si repeziciunea cu care s-au extins din Tunisia si pana in Yemen dar si pentru faptul, caracteristic, ca un eveniment important intr-un stat din lumea araba are un ecou profund si mare in toata aceasta lume. Insa toate aceste framantari pot ramane la stadiul de embrion mort, daca nu vor exista in lumea araba si forte politice progresiste, suficient de puternice si cu o adanca penetrare sociala, care sa sustina transformarile democratice si sa actioneze impotriva derapajelor constituite din conflicte religioase, asa cum vedem ca se intampla zilele acestea in Egipt. Pentru ca Sharia nu poate fi compatibila cu o organizare de stat democrat, in acceptiunea euro-atlantica a acestui termen. Iar lumea musulmana este o lume profund religioasa. Sentimentul religiozitatii este trait intens si emotional de omul musulman, desi el doreste modernitatea, doreste comunicarea cu alte culturi, dar aceasta comunicare si modernitate sunt vazute de catre el prin prisma religiei sale. Dupa parerea mea, acesti oameni, marea lor majoritate, nu sunt pregatiti pentru o viziune laica asupra lumii. Dar, pe de alta parte, pentru a inova in lumea islamica ai nevoie de lideri mari. Au existat astfel de oameni si ma gandesc la un Kemal Ataturk, in Turcia, sau la un Nasser, in Egipt, care a si reusit, pentru putina vreme si intr-o oarecare masura, sa unifice lumea araba – vezi aici si aici, insa influenta sa, de lider pan-arab, a fost mare si nu e de mirare ca si acum multi arabi il considera un lider de anvergura pe care lumea araba l-a avut. Fara lideri puternici, care sa sustina proiectul democratiei in statele arabe, tare mi-e teama ca aceste revolutii nu vor reusi… Iar un haos in aceasta zona in mod clar ca nu este de dorit. Doamne fereste, ar fi si periculos. […]”
decembrie 8, 2011
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Adrian Nastase, Angela Merkel, Atitudine, Atitudini, Basescu, criza economica, Dan Şova, Democratie, Diverse, economic, economie, Egipt, Europa, finante, Franta, Fratia Musulmana, Germania, Herman Van Rompuy, Monica Macovei, Nicolas Sarkozy, Nordul Africii, Opinia mea, parerea mea, politic, politica externa, Politica internationala, Politice, PSD, România, Sharia, social, societate, Traian Basescu, Uniunea Europeana, USL, Victor Ponta, WordPress, Zona Euro |
Un comentariu
Motanul Incaltat 