Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Lucrurile nu stau chiar asa… Dar cum stau ele de fapt?

Iata ce scrie Vladimir Tismaneanu pe blogul sau:

Cartezianismul lui Ilici…

„Regimul Iliescu s-a întemeiat pe minciună. Nu minciuni banale, deplorabile, firește, ci mega-minciuni. Uriașe, colosale, gigantice. Scandalurile falselor doctorate–pentru că un doctorat bazat pe plagiat este unul fals– ale unor Ponta, Oprea, Tobă și alții/altele ejusdem farinae nu sunt decât vârful unui aisberg al amoralității maladive născută din minciuna fondatoare a “emanației spontane”. Când scriu că Iliescu și cei proveniți din a sa lume interlopă sunt bolșevici, am în vedere faptul că ei practică minciuna precum un mod de viață. Pe scurt, deviza lor este: “Mint, deci exist!””

Ceea ce ma frapeaza e ca dizertatia critica se desfasoara doar in legatura cu un anumit regim… Eu cred ca un om de stiinta, pe langa faptul ca nu trebuie sa plagieze, mai trebuie sa fie si obiectiv. Pentru a fi credibil.

Totusi, studiile doctorale ale lui Petre Toba nu s-au desfasurat in perioada regimului Iliescu, dupa cum insusi Dl. Toba a declarat – v. aici. Perioada a fost 2008-2011, iar teza de doctorat a fost sustinuta in mod public pe 15 februarie 2011.

In perioada 2008-2011, din cate imi amintesc eu, era un alt regim. Sustinut din rasputeri de Dl. Tismaneanu, daca nu ma insel. E vorba de Regimul Basescu.

Interesant ce spune si Cristian Preda, pe FaceBook:

„Tobă n-avea ce să caute în guvern. Și nici n-a plecat când a fost făcut public plagiatul, ci doar în clipa când procurorii au arătat că îl proteja pe alt plagiator, Oprea. E nevoie la Interne de cineva care n-a furat. Nimic. Nici bani, nici fraze.”

Intrebarea logica, carteziana, care se pune in asemenea conditii este: cum a ajuns Dl. Toba ministru in Guvernul Ciolos, de tehnocrati, sub Presedintele Iohannis, ca nu cred ca mai e Presedinte Dl. Iliescu…?

Nu sustin doctorate obtinute in urma unor plagieri, dar lucrurile acestea sunt minore in comparatie cu altele. De exemplu, cand Obama il ridica in slavi pe Ho Si Min:

Thomas Jefferson, unchiul Ho si Barack Obama (Updated)

Motto:”What is the nature of the threat which communism brings to the free world? It is the threat of an all-powerful state, dedicated to the extinction of individual dignity and individual freedom–individualism, in short. To put it more simply, communism is the death of the soul. It is the organization of total conformity–in short, tyranny–and it is committed to making tyranny universal.”–Adlai E. Stevenson, 12 septembrie 1952

In politica trebuie facute compromisuri. Diplomatia implica anumite gesturi formale, ritualuri ale politetii, declaratii de curtoazie. Ceea ce insa nu inseamna renuntarea la adevar si inlocuirea istoriei reale prin mit. Pe scurt, nu vad nicio legatura intre parintii fondatori ai natiunii americane si Ho Si Min, dictatorul stalinist din Vietnamul de Nord. Ca acesta a tinut sa apara ca un mare luptator pentru independenta nationala e de necontestat. Ca i-a trimis scrisori lui Harry Truman este real. Scrisori la care acel admirabil om de stat a refuzat sa raspunda. Dar tot de necontestat este ca a dispretuit democratia, statul de drept, piata libera, pluralismul.

In octombrie 1987 am organizat la New York o conferinta intitulata “Will the Communist States Survive? The View from Within”. Intre participanti,cunoscutii disidenti Aleksandr Zinoviev, Eduard Kuznetsov, Agnes Heller, Svetozar Stojanovici, Geza Szocs, Dorin Tudoran, Carlos Alberto Montaner, Carlos Franqui, Jakub Karpinski, Humberto Belli si Duan Van Tuai. Acesta din urma era supravietuitor al GULAG-ului vietnamez. A scris una din cutremuratoarele marturii privind sistemul concentrationar din Vietnamul comunizat, a demascat regimul intemeiat de Ho Si Min drept unul ilegitim si criminal. Daca ar fi citit aceasta carte, daca ar fi ascultat marturisirile victimelor dictaturii fondate de “unchiul Ho”, presedintele Obama ar fi putut evita afirmatia buimacitoare ca despotul comunist vietnamez (nicidecum “liderul nationalist”) ar fi fost inspirat vreodata, in mod onest, de Declaratia de Independenta, de Constitutia americana si de cuvintele lui Thomas Jefferson.

“And we discussed the fact that Ho Chi Minh was actually inspired by the U.S. Declaration of Independence and Constitution, and the words of Thomas Jefferson. Ho Chi Minh talks about his interest in cooperation with the United States. And President Sang indicated that even if it’s 67 years later, it’s good that we’re still making progress.”

http://www.washingtonpost.com/business/obama-us-vietnam-committed-to-regional-asia-pacific-trade-deal-by-years-end/2013/07/25/23b72d3a-f543-11e2-81fa-8e83b3864c36_story.html

http://www.amazon.com/Vietnamese-Gulag-Doan-Van-Toai/dp/0671603507/ref=sr_1_1?s=books&ie=UTF8&qid=1374783428&sr=1-1

PS Pentru cei care pretind ca n-as indrazni sa scriu ce cred despre Guevara, guevarism, stangism, comunism, fascism, stalino-fascism etc in Statele Unite si ca imi rezerv analizele critice pentru spatiul romanesc (ori exclusiv est european), deci ca as practica un fel de dublu discurs, unul in “Orient”, altul in “Occident”:

http://frontpagemag.com/2013/vladimir-tismaneanu/the-politics-of-resentment/

Update: Am citit recent cuvantarile electorale ale candidatului democrat la alegerile prezidentiale din 1952, Adlai Stevenson. Neindoios, un om extrem de inteligent. Un veritabil liberal anticomunist, o specie, din pacate, cvasi-disparuta. Pasaje memorabile, o proza politica impresionanta, precum si o intelegere remarcabila a pericolului totalitar comunist. Cartea, intitulata “Major Campaign Speeches of Adlai E. Stevenson”, a aparut acum sase decenii la Random House.

Motto-ul volumului este din William James, un text aparut pe 7 octombrie 1904, la care merita sa reflectam, tot cei care credem in libertate, moderatie si fermitate: “Reason is one of the very feebles of Nature’s forces, it you take it at one spot and moment. It is only in the very long runthat its effects become perceptible. Reason assumes to sette things by weighing them against one another without prejudice; but what affairs in the concrete are settled by is and always will be just prejudices, partialities, cupidities, and excitements. Appealling to reason as we do, we are in a sort of forlorn hope situation, like a small sandbank in the midst of a hungry sea ready to wash it out of existence. But sand banks grow when the conditions favor; and weak as reson is, it has the unique advantageover its antagonists that it activity never lets up and that it presses always in one direction, while man’s prejudices vary, their passions ebb and flow, and their excitements are intermittent. Our sandbank, I absolutely believe, is bound to grow–bit by bit it will get dyked and break-watered.”

Asemenea ganduri sunt de natura sa previna orice iluzii legate de monstruozitatile totalitare, mai vechi sau mai noi. Stevenson isi incheia prefata cartii cu ceea ce socot a fi nepieritoarele cuvinte ale lui Thomas Jefferson din scrisoarea catre John Tyler: “No experiment can be more interesting than that we are now trying, and we trust will end in establishing the fact, that man may be governed by reason and truth…” Increderea in ratiune si adevar este sansa cea mare a democratiilor in lupta cu inamicii lor.

A propos de cele mentionate in articol, imi scrie un bun prieten: “Cine il sfatuieste politic si strategic pe Barack Obama? Si cum poate fi ASTA expertiza Departamentului de Stat in privința Vietnamului? Ori a Consiliului de Securitate Nationala? Aici nu e doar lipsa de informație obiectiva ori stangismul nedisimulat al unui Presedinte. Trebuie văzut ceva mult mai rau, o contaminare cu pseudo-expertiza stangista a unor sectoare importante din instrumentele institutionale de evaluare si execuție a strategiei Statelor Unite. Ce face Obama nu mi se pare o gafa stanjenitoare, ci o rescriere cinica a istoriei trecute, pentru a deforma in sens ideologic istoria care se face. Ca toți stangistii, si Obama este un salvationist. Dar Obama e Presedintele Statelor Unite. A devenit salvationist aparatul de stat al SUA?”

Nu am un raspuns indeajuns de informat, de insider, pot face conjecturi pe baza datelor aflate in domeniul public. Presedintele Obama a exprimat ingrijorarea Statelor Unite legata de gravele incalcari ale drepturilor omului in Vietnam. Tot presedintele Obama a rostit cuvintele citate in articol. Abuzurile la adresa drepturilor omului au fost caracteristica dictaturii lui Ho Si Min si bolsevicilor vietnamezi. Deci, eu unul, vad o contradictie intre angajamentul anti-totalitar, pe de o parte, si complimentele facute unui tiran culpabil de asasinate in masa, pe de alta.”

Iar Romania a intrat in NATO in 2004, pe vremea lui Iliescu… Si Ion Iliescu i-a transmis oficial Secretarului General al NATO dorinta de a adera inca din 1993…

Asa ca, stimati domni, voi face si eu precum Dl. Iulian Fota: suntem profesionisti sau…?

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

septembrie 4, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Pierdere de credibilitate

As incepe prin a spune ceva banal si imi e teama ca voi fi destul de plictisitor: cea mai mare credibilitate o dau faptele. Lucrul acesta este evident, cel putin asa cred. Credibilitatea nu reprezinta o constanta, ea poate fi, in timp, mai mare sau se poate diminua, se poate castiga sau se poate pierde.

Credibilitatea este la temelia vietii politice. Sa luam, spre exemplu, alegerile libere: iti dai votul pentru un candidat, partid, program etc in functie de cata incredere iti inspira. Inclusiv idealurile, in politica, se bazeaza pe credibilitate pentru ca trebuie sa crezi intr-un ideal pentru ca sa-l poti promova in viata publica sau sa militezi pentru acesta.

Va supun in continuare atentiei un editorial al maestrului Cristoiu, foarte interesant:

În doar 3 ani, turcii au construit peste Bosfor unul dintre cele mai lungi poduri suspendate din lume. Din 2002, de 14 ani, adică, noi nu reușim să încheiem lucrările de consolidare a Muzeului Național de Istorie

Iata ce se arata:

„În trenul Ghent-Bruxelles am nimerit faţă-n faţă cu o doamnă suficient de în vîrstă pentru a-mi cere mie, nici eu tînăr, s-o ajut să-şi dea jos geamantanul din plasa de deasupra.
Spre deosebire de flamanzii întîlniţi pînă atunci vorbea franceza.
Sînt dintr-o comunitate francofonă de pe Coasta belgiană, mi-a răspuns ea întrebării cum de vorbeşte franceza.

Dintr-una într-alta s-a ajuns la întrebarea De unde sînteţi? Inevitabilă între o gazdă şi un străin.
– Din România?! s-a dat ea încîntată. Frumoasă ţară!

Am zîmbit. Recunoscusem străvechiul clieşu de politeţe la care apelează gazda cînd dă nas în nas cu unul venit dintr-altă țară.
Frumoasă ţară!

Ca şi femeile pentru bărbaţii lor, toate ţările sînt frumoase pentru locuitorii lor.
De vreun deceniu şi ceva, mi-am făcut o regulă de viaţă ca duminica după-amiaza să fac o plimbare prin Bucureşti.
Pe vremuri, cînd mai tînăr fiind şi n-aveam, ca acum, locuinţa în centru, îmi făcusem un obicei pe care-l recomand cu căldură tinerilor de azi.
Mă suiam în tramvai din capătul Oraşului, unde şedeam (în Pantelimon mai întîi şi-n Şoseaua Alexandriei, mai apoi) şi, la un moment dat, fără nimic programat îmi spuneam:
Cobor la staţia asta!
Coboram şi o luam pe străzi la întîmplare. Descopeream astfel un Bucureşti necunoscut. Ca şi cum aş fi fost într-un oraş din străinătate.

Acum, bătrîn şi mic burghez fiind, mă mulţumesc cu raita prin Centru.
E şi asta o formulă de a ieşi în realități, cum zic eu oricărei coborîri din turnul de fildeş.

De cum m-am întors din Flandra, în prima duminică am ieşit prin Centru sub semnul unui Program.
Din cîte se ştie, România era denumită de cei care voiau s-o gîdile cu verbul pe la subsiori Belgia Orientului, iar Bucureştiului i se zicea Micul Paris.

La Parisul-Paris fusesem de mai multe ori.
Acum tocmai mă întorsesem din Belgia-Belgie.
– Hai să văd – mi-am zis, cum arată Micul Paris din Belgia Orientului.

Am ales drept traseu Calea Victoriei, de la Nicolae Iorga pînă la Piaţa Revoluţiei şi apoi Bulevardul Magheru prin Piaţa Romană pînă înapoi în Nicolae Iorga.

Dacă ar fi să raportăm Micul Paris la Parisul-Paris, Calea Victoriei ar fi un Champs-Élysées, iar Bulevardul Magheru, un Bulevardul Haussman.
Hai pe Champs-Élysées şi pe Haussmann de Bucureşti!

Cum treci de Parcul Nicolae Iorga şi de Biserică, pe stînga peste drum de Biblioteca Academiei se întinde un gard de tablă ruginită, mai degrabă o improvizaţie de gard. E aici, pe Avenue des Champs-Élysées de Bucureşti de vreo cinci ani. Dincolo de el e un maidan cu buruieni şi gunoaie. Au fost pe vremuri aici nişte clădiri. Au fost dărîmate în vederea construirii altor clădiri.
Dărîmate au rămas.

Vine imediat, la Intersecţia cu Bulevardul Dacia, o clădire despre care o plăcuţă spune în trei limbi că e monument istoric, Casa Cesianu, fostă Legaţie Germană. A fost clădirea Legaţiei germane la Bucureşti pînă în anii comunismului, a devenit Clădirea Teatrului Constantin Tănase, iar din 1989, Casino Victoria. În 2006, a fost dobîndită de Ambasada Germaniei la Bucureşti. Din 2012, de patru ani adică, pe Avenue des Champs-Élysées din Bucureşti, în plin Centru, e o clădire cu o uşă de tablă ruginită şi treptele scării mîncate de ploi.

După intersecţie, vine o altă clădire monument istoric, potrivit tabliței:
Casa Monopolurilor Statului.
În 1999 s-au început lucrări de reabilitare.
Din 2006 lucrările au fost abandonate.
În vederea lucrărilor, peste faţada dinspre Calea Victoriei a fost aşternută o pînză.
Aşa a rămas de nouă ani!
Plăcile de marmură dintre trotuar şi perete sînt sparte.
În ochiurile de pămînt zac gunoaie.

Avenue des Champs-Élysées , ca orice Stradă Mare din Occident, ca şi Corso de la Roma, e mărginită de magazine, cafenele, restaurante, buticuri cu suvenire şi alte fleacuri.
De la Casa Monopolurilor pînă la Piaţa Ateneului, pe stînga, se desfăşoară o varietate halucinantă de clădiri:
Două frizerii, o sală de expoziţii, complexul de restaurante care a devenit sediul GDS, magazine în care nu intră nimeni.
Şocante sînt clădirile goale de mult timp, din care au plecat chiriaşii şi au rămas acum cu geamurile acoperite de hîrtie.

Pe stînga a fost pînă acum doi ani o librărie. Chiria prea mare a făcut ca librăria să se mute undeva la periferie. Vitrina fostei librării e spartă într-un loc, de parcă cineva ar fi aruncat în geam cu un bolovan. Spărtura e acoperită cu un carton lipit cu scoci.

De la Casa Monopolurilor pînă la Ateneu, multe magazine au plecat cu mult timp în urmă lăsînd în locurile lor geamuri acoperite cu hîrtie, încăperi goale şi eternul De închiriat.

Trecerile de la fostul magazin la viitorul sunt descumpănitoare. Cum te duci spre piața Amzei, un anunț te informează că în spațiul acum gol, cu ferestre acoperite cu hîrtie, urmează să se deschidă un magazin de obiecte de baie. Anterior a fost un magazin de haine.

Pînă la Ateneu dai pe stînga de o altă clădire momentul istoric:
Casa Casa ALGIU-TOMA Stelian
Aici e sediul GDS.
Te-ai aştepta ca dinspre clădire să vină miros de idei încinse de atîta confruntare.
Vine miros de ceapă prăjită!
Clădirea, curtea s-au transformat într-un complex de restaurante.
Şi cum sîntem în România, restaurantele gătesc cu ceapă!

Despre Magheru, Bulevardul Hossmann al Micului Paris n-are rost să mai vorbesc.
Pe dreapta vezi la un moment dat faţada afumată de decenii a fostului Ciclop.
Dedesubt, încăperile goale rămase după mutarea librăriei Sadoveanu, dat fiind că edificiul a fost retrocedat și nu s-a mutat nimeni pînă acum.

Pe stînga, clădirea fostului Hotel Lido, retrocedată şi ea, e în renovare de vreo cinci ani.
Pînă în apropierea Pieţei Romane, pe stînga au fost amenajate bănci.
Pe bănci dorm oameni fără căpătîi.
La un moment dat, dacă nu vrei să te uzi leoarcă, trebuie să ocoleşti un dispozitiv care emite o pînză de apă, rămas în funcţiune de pe vremea caniculei.

În parcarea din faţa Mega Image tuciurii fac semne maşinilor să vină într-un anume loc.
În schimbul a cinci lei.
Peste drum, lîngă firma Teatrul Nottara stă bine mersi firma Sexy Shop.
Sexy Shop în plin centru unui Mare Oraş!
Dracu a mai văzut asta!

Ca şi la Calea Victoriei, puzderie de firme, de panouri publicitare. Diversitatea halucinantă a locaţiilor trimite la Micul Istambul decît la Micul Paris.
Lîngă firma Ministerul Economiei Departamentul Politici industriale stă firma Masaj erotic.

O ştire din ultimele zile ne-a anunţat că Turcia a construit în doar trei ani de zile un nou pod peste Bosfor: Yavuz Sultan Selim.
Un exemplu de măreţie constructoare.
Unul dintre cele mai lungi poduri suspendate din lume, are 1,4 km lungime, 59 m lăţime, câte patru benzi pentru fiecare sens de circulaţie, două căi ferate.

Fosta clădire a Casei Monopolurilor stă cu lucrările abandonate de 9 ani.
În toţi aceşti 9 ani nu s-a întrebat nimeni de ce s-au abandonat lucrările.
Au trecut prin Bucureştiul ăsta miniştri, politicieni, primari, lideri de opinie.
Toţi au dat şi dau nas în nas cu lucrurile de mîntuială consemnate mai sus.
Nu s-a întrebat nimeni de ce clădirea Legaţiei germane e o ruină, de ce sînt atîtea clădiri goale pe Calea Victoriei, de ce e Lido în renovare de cinci ani, de ce e afumată faţada fostului Ciclop de parcă ar fi din Valea Jiului şi nu din Bucureşti?

Împlinesc anul acesta 68 de ani.
Nu cred să mai apuc vreo construcţie în genul Podului de peste Bosfor.
Nu cred să mai apuc nici măcar să văd clădirea Legaţiei renovată şi clădirea Monopolurilor de stat fără hidoasa pînză.
Nu cred să mai apuc o Calea Victoriei plină de viaţă, de bogăţie de cafenele, de magazine populate în locul încăperilor goale.
Nu cred că voi apuca un Centru fără sexy shopuri, fără faţade jegoase, fără maidane ascunse de garduri de tablă.

Am pierdut un an cu experimentul tembel numit Guvernul de tehnocraţi.
Am pierdut doi ani cu un preşedinte pe post de Raţă Mecanică.
Vor veni alegerile din decembrie 2016.
Vom mai pierde patru ani cu o nouă experienţă pe sufletul viu al poporului român.
Nu se va construi nimic, nici măcar un podeț.
Lucrărilor existente, începute cu ani în urmă și abandonate, li se vor adăuga alte și alte lucrări, începute și condamnate așa să rămînă.

O știre publicată miercuri, 31 august 2016, anunța că lucrările de renovare ale Muzeului Național de Istorie se vor încheia, dacă vor fi reluate în 2017, peste cinci ani.
Știți cînd au început lucrările la Muzeul Național de Istorie?
În 2002!
Poate să-mi spună cineva de ce nu ducem noi nimic pînă la capăt?
Suntem blestemați să trăim în țara lucrului niciodată făcut?”

Recomand citirea integrala si in original a intregului editorial.

Nu stiu daca as putea raspunde la intrebarile din final, care exprima o stare de deznadejde, dar as dori… sa continui, daca se poate spune asa, acest excelent editorial.

Sa vedem intai ce problema pune editorialul si cum s-ar putea pune la noi problema din punct de vedere politic.

Vedeti, este pomenit noul pod peste Bosfor construit foarte recent de catre turci. Lucrul acesta – in numai trei ani!!! construit – reprezinta, desigur, o mare realizare. Oricat de critic as fi – si sunt!! – fata de regimul Erdogan, in fata unei asemenea realizari AMUTESTI!! Vreau sa spun ca nu prea mai ai ce comenta, nu prea ai ce critica pentru ca ai in fata un lucru concret: o asemenea lucrare de arta despre care ai putea sa spui, fara sa gresesti, ca e mareata. Ai in fata fapta realizata in chip concret si de aceea nu e de mirare suportul popular extraordinar de care se bucura Presedintele Turciei. Ceea ce avem in Bucuresti e prezentat in antiteza cu mareata realizare a Turciei. Si chiar asa si este, antiteza nu e doar o figura de stil aici, ci reprezinta realitatea. Or, realitatea e ca nu ne prea putem mandri cu realizari, chiar daca nu de talia acestui pod peste Bosfor, dar macar cu ceva.

Cele doua partide mari, atat PSD (in diverse aliante) cat si PNL (PNL singur, PDL, care acum e in cadrul PNL printr-o fuziune ce nu s-a terminat inca), au fost la guvernare de 12 ani incoace. S-a ajuns acum la un Guvern de tehnocrati care nu convinge deloc, cum si arata Dl. Cristoiu in acest editorial, cum am aratat si eu aici. De asemenea, arestarile, punerile sub acuzare la care tot asistam, facute de catre DNA in numele asa-zisei lupte anticoruptie nu au darul de a convinge pe cineva, vorba D-lui. Cristoiu, acestea put si cred ca asa gandesc multi cetateni… Sau, spre exemplu, ceea ce spunea Alina Gorghiu ca PNL are in vedere dublarea salariilor medicilor inca de la inceputul guvernarii, in schimb noi nu reusim sa modernizam infrastructura spitaliceasca, sa absorbim fonduri europene pentru a realiza acest lucru, in mod evident e neconvingator. Sigur, se pot da multe exemple.

Nu vad un analist care sa-si puna problema ce se va intampla daca nu prea departe in viitor cele doua mari partide – PSD si PNL -, care ocupa acum, impreuna, dupa cum spun sondajele, aproape 70% din preferintele electoratului, in contextul scaderii democratiei la noi in tara, isi vor pierde credibilitatea in fata cetatenilor. Lucrul acesta poate ca nu e evident acum, dar pericolul exista. Acum, aproximativ segmentul de 30% din preferintele electoratului este reprezentat de partidele mici. Ce se va intampla la alegeri, scorul pe care il vor obtine partidele, putem banui. Ce se va intampla dupa alegeri, nu stim… Dl. Cristoiu spune:

„Vom mai pierde patru ani cu o nouă experienţă pe sufletul viu al poporului român.
Nu se va construi nimic, nici măcar un podeț.
Lucrărilor existente, începute cu ani în urmă și abandonate, li se vor adăuga alte și alte lucrări, începute și condamnate așa să rămînă.”

In asemenea conditii credibilitatea unei clase politice construita pe establishmentul PSD+PNL se poate eroda foarte puternic. Si de asemenea inca nu putem sa stim ce se va intampla in acest caz…

Din punct de vedere politic credibilitatea establishmentului actual a fost salvata in perioada ultimului mandat al lui Traian Basescu si imediat dupa, pana la alegerile prezidentiale castigate de Klaus Iohannis, cu ajutorul unei constructii politice numite USL, cu o arhitectura bicefala: PSD si PNL, care a reusit sa adune in jur de 60% din voturi la alegerile legislative din 2012. Insa victoria stralucita a USL in alegerile din 2012 s-a bazat pe un vot antiBasescu si antiPDL. In 2012, un partid din afara establishmentului, PP-DD, un partid de tip televiziune, condus de Dan Diaconescu, a reusit sa obtina 13,99% la Camera si 14,65% la Senat. Scorul acesta in jur de 14-15% a fost unul bun si a aratat o anumita crestere a neincrederii populatiei in clasa politica, situatie care a putut fi usor depasita. Problema este ce se va intampla daca o asemenea situatie nu va mai putea fi usor depasita intr-un viitor pe termen mediu… In 2012, PDL, partidul D-lui. Basescu, a reusit sa fie un fel de partid sugativa, adica un partid capabil sa absoarba toate nemultumirile si frustratile populatiei, aceasta orientandu-se, logic, spre Opozitia formata din USL. Sub povara atator nemultumiri si frustrari PDL a inregistrat un recul puternic. S-a format atunci o noua coalitie din partide asemanatoare – ARD. Alianta Romania Dreapta era compusa din PDL, PNTCD si Forta Civica. Ulterior s-a renuntat la o asemenea constructie. De fapt, pe santierul politic de atunci, ea a fost o constructie auxiliara. Ea trebuia sa mentina grupul de partide cu o orientare de tip PPE (axata pe crestin-democratie in principal si, secundar, liberalism pe scena politica). Alianta Romania Dreapta nu a obtinut un scor rau la alegerile din 2012, dar, totusi, el a fost foarte modest: 16,50% la Camera si 16,70% la Senat… Cu alte cuvinte, establishmentul a fost salvat in 2012 prin intermediul USL – constructie politica tot auxiliara, facuta ad hoc.

Establishmentul s-a refacut in forma binecunoscuta prin fuziunea dintre PNL si PDL – observati ca PDL trebuia salvat si s-a salvat in felul acesta – si pe de alta parte PSD, cu aliantele sale. Lucrul acesta a insemnat renuntarea la USL, bineinteles.

Chestiunea principala ar fi ca o pierdere majora a credibilitatii establishmentului poate conduce spre o criza politica. Aici nu e vorba de vreo reforma morala a clasei politice care sa conduca spre o noua clasa politica, de pilda mai cinstita, mai profesionista decat vechea clasa politica si deci inregistrarea unui progres in acest sens.

Mie mi-e teama ca se prefigureaza intr-un viitor nu prea indepartat o criza politica ce poate fi majora. Si care ar marca, dupa un ciclu inceput in 2004 prin Traian Basescu, esecul unei linii politice pe care au mers atat PDL cat si PSD, a carei expresie a fost lupta impotriva coruptiei, fara sa se vada realizari notabile privind diminuarea coruptiei, ci paralizarea aparatului de stat, timorarea partidelor si a mediului de afaceri si fara sa se vada realizari in plan economic, realizari notabile, lucru datorat si crizei economice prin care a trecut nu doar Romania in aceasta perioada. In privinta sumelor recuperate in urma acestei lupte anticoruptie, prof. Mircea Cosea dadea exemplul Italiei de pe vremea operatiunii Mani Pulite unde s-au recuperat doar 18% din sumele de bani provenite din coruptie/activitati ilicite, asta vorbind pe cifre concrete. Iar Dl. Cosea isi exprima indoiala ca in Romania s-ar putea recupera mai mult, procentual vorbind. Dar daca in Italia de atunci establishmentul a fost salvat de Epoca Berlusconi, acum Italia experimenteaza o guvernare de stanga, dar si o crestere foarte semnificativa a curentului antisistem reprezentat prin Movimento 5 Stelle a lui Beppe Grillo, formatiune care a reusit sa dea Primarul Romei in persoana tinerei de numai 38 de ani, D-na. Virginia Elena Raggi. Nu discut aici daca o grupare de genul Movimento 5 Stelle ar prinde in Romania. Am vrut sa arat ca o grupare antisistem poate sa creasca si sa obtina un scor electoral bun.

Ce se va intampla in Romania?

Ar avea, totusi, antisistemul romanesc asemanari cu cel italian, cu Movimento 5 Stelle…? Unele idei ale formatiunii italiene se regasesc si in viata publica si politica de la noi, in special aspectele legate de integritate la politicieni. Nu insa si mariajul celor de acelasi sex, pe care formatiunea italiana il sustine si nici faptul ca politica n-ar fi, n-ar reprezenta o cariera. Deci sunt deosebiri esentiale. Insa in Romania se experimenteaza de mai bine de 12 ani aceasta lupta anticoruptie prin DNA care nu poate dura la nesfarsit si care reprezinta o componenta ideologica esentiala, dominanta in special la dreapta esicherului politic. Problema e cum se va sfarsi. Pentru ca se poate sfarsi intr-un esec determinat si de slabele performante economice, Romania ramanand in continuare una din cele mai sarace tari ale UE, ceea ce nu e cazul Italiei. Din acest punct de vedere, problema se complica destul de mult in Romania, fata de Italia. Pe de alta parte, lupta anticoruptie, pe langa faptul ca promoveaza delatiunea in societate, a avut darul de a acorda puteri mari, discretionare chiar, DNA-ului si serviciilor secrete, lucru ce a subrezit destul de mult democratia in Romania, iarasi nu e cazul Italiei, mai ales ca amintirea fostei Securitati e din nou prezenta acut, un fel de fantoma a trecutului totalitar comunist. Pe de alta parte, economic vorbind, avem impunerea multor taxe si impozite si observ ca Guvernul Ciolos continua sau tinde sa continue pe aceeasi linie, promovand etatismul. Iar etatismul se promoveaza in detrimentul economiei de piata libera – consecintele, in plan economic, pot fi catastrofale. Reforma e blocata in Romania de multa vreme, lucru ce nu e de bun augur din punct de vedere economic. Pe de alta parte, nu se prea fac investitii publice si nu se absorb fondurile europene. De aceea nu stim cum arata cu adevarat antisistemul romanesc – problema e neclara. Insa, cum am aratat, sunt indicii ca establishmentul actual se poate eroda destul de mult la capitolul credibilitate in fata cetatenilor.

Aceasta erodare, cum aratam mai sus, nu o putem privi ca pe un succes al unei asa-zis reforme morale a clasei politice, ci, mai degraba, ca pe un esec destul de grav cu consecinte imprevizibile. Pentru ca un asemenea esec poate, desigur, determina consecinte importante pe scena politica. Care ar fi acelea? Greu de raspuns la aceasta intrebare. Sau poate ca nu avem curajul sa raspundem la ea. Totusi, daca am sti cu adevarat cum arata antisistemul romanesc cu adevarat am putea sa schitam un raspuns. Dar nu stim cu claritate lucrul asta.

Ce observam? Se incearca o canalizare a acestui antisistem romanesc – el exista, dar nici macar nu stim, chiar aproximativ, ce numar de oameni cuprinde ci doar putem presupune ca destui sau destul de multi, dar cat? – pe partea nationalismului. Imi exprimam aici indoiala ca nationalismul ar putea avea un mare ecou in societatea romaneasca. Nationalismul e promovat de politica D-lui. Iohannis. Ecoul e slab. Dar ceea ce se incearca mi se pare o diversiune care tinde sa manipuleze acest antisistem, prezent la noi in contururi neclare, cu scopul de a-i diminua forta latenta. Exista, zic eu, o batalie pentru a capta electoratul nehotarat – USR s-a axat pe acest lucru la alegerile locale din 2016 – USB pe atunci inregistrand un scor foarte bun in Bucuresti. La nivel national, la legislative, nu stim care va fi reactia electoratului fata de nou infiintatul USR.

Marele pericol cu acest antisistem romanesc este ca nu-l cunoastem suficient de bine, nu putem sa-l definim suficient de bine, nu stim cum arata suficient de bine, dar el poate creste. Are potential de crestere care nu e blocat ci se incearca a fi valorificat de diverse partide/formatiuni politice. E o necunoscuta. Lucrurile s-au schimbat fata de trecut cand lupta se desfasura, in principal, intre PSD (indiferent de denominatiile din trecut) si Opozitia de centru-dreapta care se putea numi PNTCD, CDR, Alianta D.A., PDL. Interesant este ca in trecut aveam, totusi, o bipolaritate a scenei politice. Cu ultimul mandat al lui Traian Basescu s-a ajuns la o scena politica unipolara, cu un USL mare si dominant. Si interesant este ca de aici s-a creat o situatie in care se poate dezvolta si o alta forta pe scena politica, cu impact semnificativ, pe langa PSD si actualul PNL.

septembrie 2, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

De ce n-am criticat in termeni duri Guvernul de tehnocrati…?

Am primit un comentariu a carui idee era ca n-am fost intotdeauna critic cu guvernele „postrevolutionare”, de pilda cu actualul, cel asa-zis de tehnocrati.

Printre altele, raspunsul meu a fost ca nu trebuie sa abuzam de critica. Asta nu exclude spiritul critic sau chiar sa faci o critica viguroasa, daca ti se pare in felul asta, ca trebuie s-o faci.

N-am criticat foarte viguros Guvernul Ciolos nu pentru ca as avea o simpatie deosebita fata de acesta sau pentru ca as fi fost platit (unii cred ca sunt platit, dar se insala) sa fiu bland si sa-i mangai pe crestet, sau din vreun alt motiv ce ar tine de o afinitate fata de Dl. Ciolos sau fata de unii din actualul Guvern. Nici vorba de asa ceva.

N-am fost foarte dur in critica pentru ca mi s-a parut ca n-are rost.

Voi incerca sa ma explic.

Ca sa duc sinceritatea pana la extrem, voi spune ca am stiut ce va urma inca de cand a intrat in exercitiul functiunii acest Guvern. Dupa evenimentele tragice de la Clubul Colectiv. Lucrurile erau destul de clare inca de atunci, de la inceput.

Pe ce m-am bazat?

In primul rand acest Guvern nu e unul politic, desi a fost votat in Parlament de toata lumea. Adica niciun partid politic din Romania nu-si asuma aceasta guvernare. Oricare partid poate spune: n-am fost noi la guvernare. Asta o poate spune si pesedistii, si liberalii, si oricare alt partid. Pe de alta parte, acest guvern a fost proiectat sa conduca tara 1 an de zile, pana la alegerile legislative din care va trebui sa se iveasca un guvern politic – asumat de partide. Oamenii din Guvernul Ciolos sunt in marea lor majoritate oameni noi, adica n-au mai detinut functia de ministru ca sa aiba experienta necesara si sa cunoasca foarte bine ce inseamna un minister, sa cunoasca foarte bine ministerul pe care il vor conduce. Or, in atare situatie, cuiva ii trebuie in jur de 2 ani de zile sa se puna la punct. Cu atat mai putin, in astfel de conditii, se pot petrece schimbari spectaculoase, innoirea unor echipe intr-un minister etc. Intr-un an de zile nu poti decat sa gestionezi treburile curente intr-un minister. N-ai cum sa vii cu o anumita viziune sau altele de genul asta. Apoi 1 an de zile e un timp destul de scurt ca sa poti face ceva cu adevarat, spre exemplu sa aduci imbunatatiri substantiale activitatii ministeriale sau sa-ti pui in practica o viziune pe care ministerul respectiv s-o urmeze si sa dea si remarcabile rezultate pozitive.

Putem specula pe tema ca niciunul din partidele politice, cu precadere cele mari – PSD sau PNL, n-au dorit sa-si asume guvernarea dupa momentul tragic de la Clubul Colectiv. Cert e ca n-au facut-o. Poate pentru ca asta ar fi fost solutia cea mai comoda, in loc de a pune osul la treaba. Poate ca au preferat sa controleze Guvernul Ciolos din Parlament, putand oricand sa-l dea jos printr-o motiune de cenzura.

In asemenea conditii Guvernul de tehnocrati n-avea cum sa poata face mare lucru.

Poate ca mai interesante sunt consecintele – iata ce scrie profesorul Cristian Preda:

Ziare.com

De ce e altfel Romania politica din 2016

In alegerile pentru noul Parlament, primul loc si-l vor disputa PSD si PNL. Asta e sigur. Alte patru formatiuni – ALDE, PMP, UDMR si Uniunea Salvati Romania – si-au propus sa treaca pragul electoral, dar n-as paria ca vor reusi chiar toate.

Citeste toate textele scrise de Cristian Preda pentru Ziare.com

Configuratia politica este, in orice caz, foarte diferita de cea de la ultimele alegeri. Si nu doar pentru ca organizatorul scrutinului din decembrie e un guvern format din independenti.

Sa ne amintim ca, in urma cu 4 ani, castigatoare detasata – cu circa 60% – era USL, acronim care acoperea alianta dintre pesedisti si penelisti, cuplati cu cate un „satelit”, respectiv UNPR si PC, azi disparute.

Pe locul al doilea venea, la mare distanta, o alta coalitie – Alianta Romania Dreapta – care strangea 16%, desi sperase sa ia de doua ori mai mult. Era formata din PDL, Forta Civica (partide „topite” ulterior in PNL) si taranisti, interesati acum de o colaborare cu noul partid al lui Marian Munteanu.

Pe locul trei, cu 14 procente, se situa o formatiune anti-sistem, disparuta dupa trimiterea in inchisoare a liderului sau: Partidul Poporului – Dan Diaconescu. Pe patru – UDMR, cu putin peste prag.

Specific pentru alegerile din 2012 e si faptul ca au fost primele, dupa 1992, in care organizatorul ramanea la putere.

Intr-adevar, USL se afla la Guvern dupa ce-l doborase, prin motiune de cenzura, pe MRU, inainte de locale.

In 2016, nu mai avem aliante pre-electorale. Avem doua partide mari si cateva, nu stim exact cate, foarte mici. Scenariul cel mai probabil este, de aceea, acapararea a peste 3/4 din fotoliile parlamentare de catre PNL si PSD.

La locale, ele au fost separate de cinci procente, iar sondajele nu anunta o diferenta mai mare acum. E putin probabil ca vreunul sa obtina peste 50 de procente.

In aceste conditii, am putea avea o coalitie guvernamentala in jurul oricaruia dintre cei doi actori cu vocatie majoritara. Negocierea cu partenerii potentiali va avea loc, insa, dupa scrutin, fiindca fiecare partid va astepta sa-si numere alesii.

Nu trebuie uitat ca se revine la o distribuire proportionala a mandatelor, asa incat va disparea si posibilitatea competitiilor lipsite de fair play intre candidatii aceluiasi partid si posibilitatea unei expandari a Parlamentului, asa cum s-a intamplat in 2012.

PSD-ALDE si PNL-UDMR sunt variantele cele mai la indemana pentru a forma un guvern, dar nu singurele.

In acest moment, PMP pare sa fie ignorat in calculele imaginate de ambii actori majori, iar USR cere sa fie exclus din orice combinatie, anuntand ca vrea sa faca din Parlament o tribuna, nu un loc al negocierii puterii.

Un scor foarte bun al PMP sau al USR ar complica alcatuirea unei majoritati parlamentare, facand din nou absolut necesar sprijinul grupului minoritatilor etnice, pentru investirea unui executiv.

Exista si o varianta de blocaj, dar mai bine n-o pomenesc, ca sa nu le dau idei aventurierilor politici.

Pe de alta parte, am putea avea o „prima” consistenta de mandate pentru partidul care va ocupa locul intai, daca una dintre cele patru formatiuni care au emotii in privinta pragului ramane in afara Parlamentului. Cel mai mult risca USR, dar nici UDMR nu se simte prea bine. Eu le urez succes tuturor…

In fine, trebuie tinut seama de raportarea sefului statului la alegeri. Nu mai avem nici alegeri simultane pentru Parlament si Cotroceni, nu mai avem nici presedinte-jucator.

Altfel zis, Iohannis nu va fi artizanul majoritatii. Partidele stiu deja asta. Asa ca, mari sau mici, sunt mai arogante decat in trecutul recent.

Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Cu alte cuvinte, consecinta care ar fi? Alegerile legislative vor impune pe scena politica doua partide mari: PSD si PNL. Va fi o diferenta (procentual vorbind, desigur) relativ mica intre ele. Foarte putin probabil ca unul din partide sa obtina peste 50%. Foarte probabil, va fi o coalitie de guvernare. Insa interesant este ca, din analiza D-lui. Preda, ar rezulta ca scade roul partidelor mici. Daca PNL si PSD, impreuna, vor avea peste 50% – si foarte probabil asa se va intampla – atunci vor avea arhisuficienta sustinere in Parlament ca sa formeze impreuna guvernul. Fara a mai avea nevoie de partidele mici, care vor ocupa un rol de decor in Parlament. Daca, totusi, eventuale aliante, de exemplu PSD+ALDE sau PNL+UDMR vor reusi sa obtina o majoritate peste 50%, lucrurile s-ar mai putea schimba si am putea avea un Guvern tinut intr-o majoritate fragila.

Greu de spus daca PMP sau USR ar putea obtine un scor bun la alegeri… In aceasta situatie lucrurile s-ar putea complica, dar vom vedea mai jos ca ele nu sunt nici asa prea simple… PSD si PNL vor trage suficient de tare ca sa obtina cele mai mari procente posibile. Dupa cat se pare asta a fost strategia pentru care cele doua au sustinut actualul Guvern de tehnocrati: dupa evenimentele tragice de la Clubul Colectiv care au generat o enorma emotie publica, lucrurile trebuiau sa se linisteasca si, in felul acesta, sa nu fie afectat capitalul electoral al celor doua mari partide. Aparitia USR si nici PMP nu le afecteaza prea tare capitalul electoral la nivel national, deci nu deranjeaza prea mult.

„In 2016, nu mai avem aliante pre-electorale. Avem doua partide mari si cateva, nu stim exact cate, foarte mici. Scenariul cel mai probabil este, de aceea, acapararea a peste 3/4 din fotoliile parlamentare de catre PNL si PSD.

La locale, ele au fost separate de cinci procente, iar sondajele nu anunta o diferenta mai mare acum. E putin probabil ca vreunul sa obtina peste 50 de procente.

In aceste conditii, am putea avea o coalitie guvernamentala in jurul oricaruia dintre cei doi actori cu vocatie majoritara. Negocierea cu partenerii potentiali va avea loc, insa, dupa scrutin, fiindca fiecare partid va astepta sa-si numere alesii. […]

In fine, trebuie tinut seama de raportarea sefului statului la alegeri. Nu mai avem nici alegeri simultane pentru Parlament si Cotroceni, nu mai avem nici presedinte-jucator.

Altfel zis, Iohannis nu va fi artizanul majoritatii. Partidele stiu deja asta. Asa ca, mari sau mici, sunt mai arogante decat in trecutul recent.”

Lucrul asta te conduce la ideea unui guvern de tipul celui din 2009, format din PSD si PDL.

Totusi, in aceasta realitate politica ce te imbie la cascat si in care te ia somnul, avem o chestiune interesanta. Va accepta PNL sa guverneze alaturi de PSD? Pentru ca aritmetica alegerilor e una, iar daca PNL va accepta sa fie alaturi de PSD la guvernare e altceva!! Sa nu uitam unul-doua aspecte: PNL pare mai apropiat Guvernului de tehnocrati decat PSD – Dl. Ciolos nu provine din familia social-democrata din cate am inteles eu… Iar al doilea aspect politic ar fi ca PNL se situeaza pe o pozitie constant critica fata de PSD si ALDE. In asemenea conditii un guvern PSD-PNL ar putea fi privit cu suspiciune, cu neincredere de catre electoratul PNL. Pentru ca PNL face opozitie PSD-ului. Pentru armata disciplinata de votanti a PSD un guvern alaturi de PNL n-ar fi ceva care sa scada increderea in PSD. Daca Liviu Dragnea va spune ca trebuie sa faca un guvern alaturi de PSD, electoratul PSD nu prea va schita un gest de impotrivire si nici nu va stramba prea tare din nas. Pentru ca asa trebuie daca Liviu Dragnea spune asa. In schimb, la PNL, lucrurile se schimba destul de mult fata de cum stau ele la PSD. Iar aritmetica electorala nu e un argument hotarator pentru electoratul PNL.

Pe de alta parte, un nou Guvern Ciolos, de tehnocrati, nu-l vad posibil. Pentru ca o astfel de „solutie” ar intra in contradictie cu alegerile democratice: de ce mai facem atunci alegeri? Ca sa vina un nou guvern de tehnocrati?

Dar daca Presedintele, totusi, va interveni? Daca va interveni ca sa avem o coalitie guvernamentala PSD+PNL, electoratul PNL va stramba din nas si inca destul de tare! Auzi D-ta! Dupa ce „Coruptia ucide” a adus la Putere tehnocratii, acum PNL face coalitie cu PSD la guvernare! Dupa ce l-au criticat din rasputeri pe Ponta si pe Dragnea! Dupa ce au criticat PSD in legatura cu organizarea alegerilor in diaspora! Profesorul Preda spune intr-un comentariu pe pagina sa de Facebook:

Cred că va fi un guvern alcătuit din politicieni, fiindcă PNL și PSD nu vor accepta să meargă în alegeri, să ia 80 la sută din mandate, pentru ca apoi să voteze un guvern format din neafiliați.

Da, dar din care politicieni? De asemenea, mai spune: „Altfel zis, Iohannis nu va fi artizanul majoritatii”… Atunci cum vor proceda Alina Gorghiu si Vasile Blaga? De asemenea, mai trebuie spus ca PSD, nu doar PMP prin Traian Basescu (partid mic si care, cel putin pentru moment, ar avea sanse minime sa spere sa intre la guvernare), a fost critic la adresa lui Iohannis. Intr-un fel e si normal. Deci pe Iohannis nu l-ar avantaja un partid condus de PSD. L-ar deranja…? Asa cum l-a deranjat si Guvernul Ponta, daca ar fi sa presupunem lucrul asta?

Cel putin pana acum, Alina Gorghiu nu s-a constituit intr-o locomotiva a PNL capabila sa adune un numar de voturi pentru partid care sa-l propulseze in frunte la o distanta mare de PSD, asa incat sa aiba nevoie de alianta cu un partid mai mic ca sa formeze o majoritate si sa dea guvernarea.

Ar putea totusi sa primeze aritmetica electorala si cele doua mari partide sa formeze o coalitie de guvernamant… In aceasta situatie in ce masura se vor face reforme bazate pe investitii in economie, pe atragerea de investii straine, diminuarea rolului statului in economie, privatizari? Am putea presupune ca PSD va fi mai putin dispus sa efectueze reforme… Continuarea reformelor si dezvoltarea sectorului privat sunt necesare pentru Romania. Pentru ca acestea au fost nejustificat stopate, din motive populiste si consecintele se vad ca nu sunt bune. De asemenea s-ar putea ca 2017 sa fie un an mult mai complicat din punct de vedere economic decat 2016. In asemenea conditii guvernarea ar presupune un risc prin luarea de masuri nepopulare. Ar functiona un guvern minoritar, dar sustinut totusi in Parlament, capabil sa continue reformele necesare si sa ia, eventual, masuri nepopulare cum ar fi masive disponibilizari din sectorul de stat, cu pierderi? Pe de alta parte, aceste masuri ar putea fi compensate prin investitii in economie, in infrastructura si crearea de noi locuri de munca. Eventual crearea de conditii pentru o creditare mai usoara in scopul dezvoltarii sectorului privat, a stimularii initiativei private. Apoi imbunatatirea mediului de afaceri, iar lupta anticoruptie ar trebui sa joace un rol important in acest sens.

Deocamdata nu e clar ce va fi. Bineinteles, conteaza si aspectul extern. Ma gandesc la alegerile din SUA, desigur. La cum se vor modifica relatiile cu Rusia, daca se va intampla lucrul asta.

Insa eventualitatea unui Guvern PSD+PNL ne duce cu gandul la Guvernul Boc din 2009: PSD+PDL. O varianta ar fi, intotdeauna exista o astfel de varianta, un Guvern de uniune nationala. Insa astfel de variante nu s-au dovedit fezabile decat pe termen scurt si nici consecintele nu au fost prea bune…

O guvernare PSD+PNL ar semana leit cu USL, dar in care sa fie inglobat si PDL-ul.

august 22, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 12 comentarii

Raspunsuri catre cititorii blogului

Un cititor al blogului pune urmatoarea problema:

„Ce-ar face Obama, de ex. dacă acest puci ar fi avut loc în SUA ?
Dar, m-aş mira ca pentru Obama să iasă populaţia în stradă pentru a-şi apăra preşedintele, cum au făcut într-un număr impresionant, turcii !”

In primul rand as preciza ca incalcarea drepturilor si libertatilor omului trebuie sanctionate oriunde apar astfel de derapaje, trebuie luat atitudine impotriva lor.

In analiza acestei probleme trebuie sa luam in considerare diferentele constitutionale majore dintre SUA si Turcia. Pe de alta parte, nu a fost (cel putin pana acum) o lovitura de stat in SUA ca sa putem sa facem o comparatie. Insa doi Presedinti americani au murit ucisi. Sa luam cazul din sec. XX, mai aproape de zilele noastre, desi el s-a petrecut demult: cazul asasinarii Presedintelui Kennedy. Nu cred ca se poate spune ca a fost o lovitura de stat veritabila, dar sa ne gandim: a fost asasinat Presedintele Americii… Un fapt grav, fara indoiala. Imediat dupa asasinat, Presedintele Lyndon B. Johnson a preluat, conform Constitutiei, functia ramasa vacanta. A fost o comisie de ancheta asupra asasinatului. Totusi, NU S-A INTAMPLAT CEEA CE SE PETRECE ACUM IN TURCIA: ZECI DE MII DE ARESTARI, ZECI DE MII DE EPURARI, PESTE 100 DE GENERALI ARESTATI… Unde s-a intamplat atunci in SUA ca sa fie dati afara profesori, sa fie concediati arbitrii de fotbal? In Turcia de azi populatia civila are de suferit, asta ca sa nu spun ca intreaga Turcie. Unde s-a intamplat pe atunci in SUA o asemenea represiune, asemenea epurari ce amintesc de cele staliniste? Nu s-a auzit de asa ceva si nici nu s-a intamplat asa ceva. Pentru ca in SUA drepturile si libertatile cetatenilor sunt respectate, iar Constitutia SUA stabileste, asigura si garanteaza aceste drepturi si libertati. In SUA nu exista ca Armata sa apere laicitatea, precum in Turcia, ca sa dau un exemplu.

Cine crede ca Donald Trump, in cazul in care va ajunge Presedinte, poate sa faca ce vrea se insala. Spre exemplu, sa luam celebra lui formula electorala: „ban muslims”. El, daca ar ajunge Presedinte, nu poate sa impuna interzicerea musulmanilor cu de la sine Putere. El, la nivel federal, e limitat de Congres. Pe de alta parte, fiecare stat din SUA are legi si chiar Constitutie proprie. De aceea Donald Trump n-are cum sa fie tizul lui Putin sau Erdogan, pentru ca sunt tari si tari, constitutii si constitutii, presedinti si presedinti… Si nu toti presedintii, desi toti poarta acest titlu, hai sa-i zic asa, sunt la fel.

Democratia puternica din SUA se reflecta si in faptul ca acolo un Presedinte nu e si nici nu trebuie sa fie acceptat de toata lumea. Unii il accepta, altii nu. Puterea lui e limitata. Si nici Partidul Republican si republicanii nu sunt identici cu Partidul Democrat si democratii. In SUA nu exista consensuri totalitarizante!

As mai spune aici ca nu prea l-am inteles pe Dl. Iulian Chifu cand raspundea interviului luat de Rares Bogdan… Domnia sa facea urmatoarea remarca: asa cum pentru noi (UE, SUA, Rusia chiar, de ce nu si alte state din lume) Al-Qaeda e o organziatie terorista, pentru Turcia si nu stiu ce Comitet al tarilor musulmane (daca am inteles bine era vorba de un Comitet sau o organizatie de genul acesta), organizatia lui Fethullah Gulen e o organizatie terorista. Bine domnule Chifu, dumneavoastra spuneti, daca am inteles bine, ca trebuie sa avem intelegere s.a.m.d. Eu inteleg si nu prea inteleg… Inteleg ca setul nostru de valori e altul decat al lor. Numai ca Al-Qaeda si ISIS nu sunt numite pe degeaba organizatii teroriste. Acestea sunt numite asa pentru ca omoara oameni, multimi de oameni, nu cred ca trebuie sa insist, am scris si pe blog. Pe cand organizatia lui Fethullah Gulen n-am auzit ca ar fi omorat pe cineva, iar regimul de la Ankara nu a adus nici pana acum dovezi ca Gulen ar fi fost in spatele loviturii de stat. Cel putin n-am auzit sa fi adus dovezile necesare, pentru ca SUA a cerut acest lucru si pe buna dreptate, nu mai insist.

Guvernul Ciolos e guvernul PSD si nu al lui Iohannis!

Va socheaza subtitlul, nu-i asa? 🙂 Un alt cititor a adus problema tehnocratilor pe tapet. Am remarcat si eu ca s-a incercat si se incearca in zona stangii de la noi ca Guvernul Ciolos sa fie asimilat ca fiind al Presedintelui. Expresia „Guvernul Meu” a ajuns celebra. Dar nu despre abilitatile in materie de comunicare ale Presedintelui Iohannis doresc sa vorbesc acum.

Guvernul Ciolos, dupa plecarea lasa a lui Ponta de la conducerea Executivului in urma evenimentelor tragice de la Clubul Colectiv, a fost votat de toata lumea. Guvernul Ciolos n-ar fi existat, n-ar fi putut exista fara sprijinul parlamentar al PSD. Este inca neclar de ce, in urma demisiei lui Ponta, PSD nu a preluat, totusi, guvernarea cu altcineva pentru functia de premier, un om fara probleme in Justitie, fara dosare penale. Puteau s-o faca intrucat aveau si au majoritatea in Parlament. PNL de asemenea s-a dat la fund. Asa a rezultat Guvernul de tehnocrati.

Foarte recent s-a jucat o comedie ce s-a vrut un imbold pentru viitoarea campanie electorala: audierea ministrului Ghinea. Intr-o atmosfera care s-a dorit acuzatoare la adresa ministrului Fondurilor Europene, Ana Birchall (PSD) fiind secondata de Sebi Ghita (PSD), desi, din cate am inteles, acesta nici nu prea avea ce cauta acolo… Reprosurile pentru abia numitul ministru erau facute de catre PSD ca si cum ei ar fi excelat in atragerea fondurilor europene, ca si cum ar fi inregistrat niste performante uluitoare, cu toate ca vreme indelungata au mers pe vechile proiecte ale PDL, apoi nici Guvernul Ponta nu s-a dovedit ca da pe dinafara de performant ce-i. Cu alte cuvinte, „rade ciob de oala sparta”, vorba proverbului. Dar de ce PSD nu a initiat o motiune de cenzura ca sa tranteasca Guvernul Ciolos? Ar fi putut s-o faca. Dar nu a facut-o…

De asemenea mai trebuie spus ca Guvernul Ciolos, ca-i place sau nu, trebuie sa aplice legile pesediste, pentru ca PSD a avut tot timpul majoritatea in Parlament…

Si atunci al cui e Guvernul Ciolos? Al lui Iohannis?

Un comentariu despre Iohannis si Ciolos

Iata ce spune un alt cititor:

Prietene , daca in locul tehnocratilor astia d e doi bani , Johannis ar fi solicitat formarea unui guvern care sa fi adunat dintre cei mai buni specialisti in domeniu adusi d e prin Germania eventual , PE CEI MAI BUNI IN DOMENIILE LOR , te rog s a ma crezi pe cuvant de onoare ca , n-aveam nimic de spus impotriva lor , asa cum nici macar bulgarii n-au prea avut nimic in contra acelor specialisti germani ce i-au condus o anumityta perioada d e timp si d e care cred ca-ti amintesti , specialisti care au scos Bulgaria din prapastia unde-o dusesera guvernarile dupa ureche ale socialistilor de la ei . ” Clasicul atac la a dresa tehnocratilor si-a lui Johannis ” …. fie-mi permis , pe ce te bazezi caci eu , desii asa cum am mai marturisit sunt doar un mamaligar din Berceni , am suficiente contraargumente in sprijinul ” atacurilor ” mele ???? Lasa-l dracului pe Erdogan…chiar crezi ca ceea ce s -a intamplat acolo a fost facut asa …aiurea-n tramvai ??? Fi serios omule !!! Da , parerea mea sincera este ca de ceva vreme , in dreptul lui Erdogan sta scris : Mane , Mane , Teckel , Upfarsin . Cine a scris asta , daca-i va traduce cineva lui Erdogan ce inseamna chiar nu ma intereseaza , important este ca , ESTE SCRIS !!!!!!!!!!” (subl. mea)

Dar trebuie adusi specialisti din Germania? Interesant, ideea nu e noua. E mult mai veche decat credem indeobste, dar nu insist… Problema este: trebuie sa aducem specialisti din Germania? Noi chiar nu-i avem?

Eu cred ca trebuie, in analiza acestei probleme, sa dam cuvantul specialistilor nostri sa vedem ce parere au si ei. Iata ce spune, de exemplu, Dl. Florin Citu si-l rog pe cel care a facut acest comentariu sa citeasca cu multa atentie acest articol:

Nu este nevoie de o strategie de tara, avem nevoie de transparenta si responsabilitate (inclusiv la BNR)

De foarte multe ori vad lucrurile evoluand in economie diferit de cum le vede BNR. Mai ales cand vorbim de efectele unor decizii de politica monetara sau fiscala. De cele mai multe ori realitate mi-a dat dreptate. 

Mi- a dat dreptate cand in 2007 estimam cresterea cursului valutar pana la 4 lei pentru un euro pana la sfarsitul lui 2008. Mi-a dat dreptate cand spuneam ca intararile in piata cu bocancii in 2008 vor arunca economia in cea mai urata perioada de recesiune (am spus-o domnului prim-ministru de atunci cu reprezentati BNR de fata si am spus-o si la BNR cu viceguvernator de fata, nu mai vorbesc de aparitiile publice). De fapt ultima mea aparitie publica atunci a fost la Robert Turecescu 100% cand am avertizat foarte clar ca interventiile in piata vor arunca economia in criza. Mi-a dat dreptate cand spuneam ca este nevoie de reducerea taxelor inca din 2010. Mi-a dat dreptate cand estimam ca aplicarea noului cod civil nu v-a insemna falimentul sistemului bancar. Mi-a dat dreptate cand spuneam ca darea in plata nu va insemna sfarsitul creditarii. Si mi-a dat dreptate cand spuneam ca reducerea de taxe nu va duce la inflatie galopanta mai ales daca politica monetara este independenta.

In toate aceste cazuri, si multe altele, banca centrala a luat public pozitia diametral opusa si a fost contrazisa de realitate. Ce se intampla? Sunt eu chiar asa de bun si BNR chiar asa de slab pregatita. NU. Nici pe departe. BNR are foarte multi oameni foarte bine pregatiti. Oameni care pot sa faca multe lucruri daca sunt lasati. Da, am o intelegere mai buna a cum functioneaza o economie, chiar si a Romaniei, decat multi dintre cei care iau decizii in BNR (sau cei care ii consiliaza). Dar nici aceasta nu este explicatia. Explicatia este una banala- eu sunt independent. Indepdentent in adevratul sens al cuvantului (asa eram si cand lucram in sistem desi nu era optim pentru mine).

Eu spun ce vad in economie si sufar, de multe ori financiar, consecintele- skin in the game. Conducerea BNR, cei care iau decizii nu sunt independenti si mai ales nu au nimic de pierdut daca “gresesc”. De fapt, este mai corect sa spun ca nu-si permit sa fie independenti pentru ca au o mare constrangere- urmatorul mandat. Fiecare decizie pe care o iau acestia este analizata prin probabilitatea de a mai fi numit un mandat sau nu. Daca o decizie reduce aceasta probabilitate atunci acestia accepta mai bine sa umileasca institutia decat sa nu fie ei in urmatorul CPM/Board. Astfel, acestia au fortat institutia sa vina public cu unele analize jenante pentru orice student din anul I , chiar si la ASE.

BNR reprezinta o imagine a intregii economii. De aceea am ales-o ca exemplu. Daca intelegem de ce BNR “greseste” este foarte usor sa intelegem si ce se intampla in restul economiei.

Economia Romaniei este cea mai saraca din UE nu pentru ca cineva afara ne uraste Nu este nicio conspiratie mondiala. Suntem aici pentru ca oamenii care au crezut si cred in sistemul socialist bazat pe interventii si au facut parte din sistemul socialist (-l-au promovat si sustinut) au fost lasati sa construiasca si sistemul economic de astazi. Iar dovada ca peste tot in economie s-a actionat politic este prezenta la “butoane” a acelarasi oameni in ultimii 26 de ani. Mai schimba din cand in cand institutiile (normal, ei se pricep la toate, omul multilateral dezvoltat) dar sunt aceeasi mereu. Niciunul dintre acestia nu a incercat vreodata sa faca ceva din functia in care a fost numit pentru economie. Interesul personal, sa raman cat mai mult aici, a fost mereu primul.

Ne raman doua lucruri de facut cu sistemul actual. In primul rand trebuie sa cerem transparenta maxima sistemului. In al doilea rand trebuie sa ne asiguram ca cei numiti politic au obiective clara si consecinte clare pentru ratarea obiectivelor. Nu va asteptati sa numim alti oameni in sistemul actual si lucrurile sa se schimbe. Ne trebuie- transparenta si responsabilitate. Ah, si inca un lucru, ar trebui sa incercam si cu oameni care nu sunt toata ziua cu “interventia este buna” in gura. Asa, sa vedem, poate ne place.” (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului editorial al D-lui. Citu.

Si, desigur, il rog pe cititorul care a facut comentariul sa-si spuna parerea. Dar sa citeasca tot articolul cu atentie si sa ia aminte la ce am subliniat eu.

Trebuie sa aducem germani? Cand avem o economie in care inca se face rotatia ceausista a cadrelor?

Insa l-as intreba si pe Dl Citu ceva… 🙂 Ce parere are despre articolul Andreei Paul, caci blogul e facut pentru dialog:

Ce au ungurii în plus față de noi de importăm cu peste 2 miliarde de euro mai mult decât exportăm?

„Cu Ungaria avem un deficit comercial apropiat de cel cu China, de peste 2 miliarde de euro în ultimul an. Noi importăm mai mult decât exportăm în Ungaria, o țară cu mai puțin de jumătate din populația țării noastre. La fel ca și polonezii, ungurii au pus accentul pe producție și export, pe cercetare, pe competitivitate, iar noi pe consum. Deficitul comercial pe care-l avem cu Ungaria îl depășește chiar și pe cel pe care îl înregistrăm cu Germania.

Primele cinci grupe de produse care generează deficit comercial României în operaţiunile de comerţ exterior în anul 2015 cu Ungaria sunt:

–  Medicamente – 355,46 milioane de euro;
–  Aparate de emisie şi recepţie pentru radiodifuziune şi televiziune, aparate de radiodetecţie, radiosondaj, radionavigaţie şi radiotelecomandă, monitoare şi proiectoare – 233,61 milioane de euro
–  Porumb – 148,03 milioane de euro
–  Uleiuri din petrol/minerale bituminoase (excl. brute) – 127,07 milioane de euro
–  Aparate telefonice – 110,36 milioane de euro.

Pe primele zece locuri în topul partenerilor comerciali cu care înregistrăm deficit comercial regăsim: China, Ungaria, Germania, Polonia, Olanda, Austria, Federaţia Rusă, Kazahstan, Slovacia şi Belgia, iar excedent comercial în anul 2015 înregistrăm cu: Marea Britanie, Egipt, Norvegia, Algeria, SUA, Arabia Saudită, Liban,  Republica Moldova, Maroc şi Iordania (vezi detalii în Tabelul nr. 1 şi  Tabelul nr. 2).

Cum poate o naţiune cu mai puţin de jumătate din populaţia României să exporte produse în valoare de 72,3 miliarde de euro în interiorul Uniunii Europene şi 16,5 miliarde de euro în exteriorul Uniunii?  România exportă produse în valoare de 40,2 miliarde de euro în interiorul Uniunii Europene şi doar 14,3 miliarde de euro în exteriorul Uniunii, potrivit ultimelor date disponibile pentru anul 2015, la Eurostat.

Ce ne desparte de Ungaria?

Ungaria are în plus față de România:

 peste 100 de mii de firme active în economie

În Ungaria funcționează peste 528 de mii de firme, comparativ cu România unde numărul firmelor este de 425 de mii, potrivit ultimelor date oficiale disponibile la  Eurostat. Analizând comparativ structura întreprinderilor active în funcție de mărimea lor am observat că numărul microîntrepinderilor din Ungaria este mai mare cu aproximativ 127 de mii faţă de România.

peste 10 mii de cercetători

Ungaria are cu peste 10 mii de cercetători mai mulți în mediul privat decât România, iar ponderea cheltuielilor totale de cercetare – dezvoltare în anul 2014 era:

– 1,37% din PIB în Ungaria (din care 0,98% în sectorul privat), față de

– 0,38% din PIB în România (din care 0,16% în privat).

Numărul cercetătorilor şi ponderea cheltuielilor pe sectoare de performanţă se regăsesc detaliate în Tabelul nr. 3 şi Tabelul nr. 4.

aproape o mie de kilometri de autostradă în plus

Ungaria are peste 1.600 de kilometri de autostradă, iar România doar 644 de kilometri de autostradă, potrivit ultimelor date furnizate de Eurostat.

2 milioane de turişti străini în plus anual

Numărul turiştilor străini înregistraţi în structurile de primire turistică din Ungaria este de aproximativ 4,6 milioane, cu peste 2 milioane de turişti străini în plus faţă de România.

74 de euro în plus la salariul minim pe economie

România are un salariu minim de 276,34 euro, iar Ungaria de 350,09 euro, potrivit ultimelor date oficiale disponibile la Eurostat pentru al doilea semestru al anului 2016.

Unde stă România mai bine decât Ungaria?

Culmea, că noi stăm mai bine la raportări…România se așează pe locul 37 la nivel mondial, puţin mai bine decât Ungaria – locul 42,  în ceea ce priveşte raportările noastre legate de uşurinţa de a face afaceri, potrivit Raportului Doing Business pentru anul 2016. Ceva nu miroase a bine în aceste raportări rupte de realitatea și evidențele economice: ori raportările noastre sunt eronate, ori e mai ușor să faci afaceri la noi, dar nu le facem.

Pentru a reclădi forța economică inteligentă a României vă reamintim cele 10 propuneri concrete publicate recent în Ziarul Financiar: http://www.zf.ro/opinii/forta-economica-inteligenta-a-romaniei-10-propuneri-15547163

 

Tabel nr. 1. Deficitul comercial al României în funcţie de ţările partenere, în anul 2015

 Nr.crt. Stat Deficit comercial(milioane euro) Ponderea în total deficit
1. China 2.361,7 28,2%
2. Ungaria 2.068,5 24,7%
3. Germania 1.699,7 20,3%
4. Polonia 1.587,2 18,9%
5. Olanda 1.140,5 13,6%
6. Austria 1.057,6 12,6%
7. Federaţia Rusă 997,6 11,9%
8. Kazahstan 967,2 11,5%
9. Slovacia 464,2 5,5%
10. Belgia 460,4 5,5%

Sursa: INSSE, august 2016

Tabel nr. 2. Excedentul comercial al României în funcţie de ţările partenere, în anul 2015

 Nr.crt. Stat Excedent comercial (milioane euro) Ponderea în total deficit
 1. Marea Britanie 814,94 -9,7%
2. Egipt 635,25 -7,6%
3. Norvegia 423,98 -5,1%
4. Algeria 410,66 -4,9%
5. SUA 373,12 -4,5%
6. Arabia Saudită 363,91 -4,3%
7. Liban 341,42 -4,1%
8. Republica Moldova 259,36 -3,1%
9. Maroc 252,83 -3,0%
10. Iordania 248,38 -2,9%

Sursa: INSSE, august 2016

Tabel nr. 3. Numărul cercetătorilor pe sectoare de performanţă în anul 2013

Sector de performanţă România Ungaria
Sectorul mediu de afaceri 5.738 16.010
Sectorul guvernamental 6.859 5.770
Sectorul învăţământ superior 14.884 16.023
Sectorul privat non-profit 119
TOTAL 27.600 37.803

Sursa: Eurostat, august 2016

Tabel nr. 4. Ponderea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare pe sectoare de performanţă în PIB, în anul 2014

Sector de performanţă România Ungaria
Sectorul mediu de afaceri 0,16% 0,98%
Sectorul guvernamental 0,16% 0,19%
Sectorul învăţământ superior 0,06% 0,19%
Sectorul privat non-profit
TOTAL 0,38% 1,37%

Sursa: Eurostat, august 2016″

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Lasand la o parte faptul ca Ungaria rostogoleste o datorie publica foarte mare (ca priocent din PIB) si nu se pomeneste nimic de datoria publica a Ungariei, ceea ce ma frapeaza pe mine este ca judeca economia unei tari doar prin prisma unui singur parametru: exporturile. Si ma intreb de ce oare? Eu cred ca, macroeconomic vorbind, e mult mai potrivit sa judeci daca economia unei tari e in echilibru, daca balantele sunt in echilibru. Spre exemplu, egalitatea exporturilor cu importurile sau daca diferenta dintre economii si investitii este egala cu soldul dintre export si import.

Ceea ce ma intristeaza pe mine e faptul ca inca n-am depasit nivelul ceausist de gandire. Legat de un alt comentariu de la mine de pe blog, care vorbea de „marele patriot Nicolae Ceausescu”:

„Erdogan e la fel de urât şi criticat ca şi Ceauşescu pentru că îndrăzneşte să se manifeste ca un patriot adevărat, ce ţine la Ţara şi poporul său!”

Numai ca unii uita cum „adevaratul patriot Ceausescu” a infometat o tara intreaga dand totul la export, ca sa-si plateasca datoriile, adica datoria publica a tarii. Ungaria si acum rostogoleste o mare datorie publica. A facut-o ani si ani la rand. Probabil ca de aici provine acest fel, aceasta maniera de a gandi ca daca volumul exporturilor este mare atunci si economia functioneaza foarte bine. Fara sa se precizeze ceva despre importuri si necesitatea lor. Despre alti parametri, facandu-se o comparatie justa. Totul, in aceasta formula de gandire se reduce doar la exporturi, care ar trebui sa fie cat mai mari si balanta comerciala supraexcedentara, daca pot sa ma exprim astfel.

Nu vad o analiza a eficientei comertului exterior exprimata prin cursul de revenire (brut) la export si cursul de revenire (brut) la import.

Pe de alta parte, referitor la capitolul „Ce ne desparte de Ungaria, eu i-as reaminti D-nei. Andreea Paul ca la guvernare a fost si PDL cu Emil Boc… Insa problema n-ar fi asta… Ci conceptia bazata in exclusivitate pe export – la fel ca in vremea lui Ceausescu – si faptul ca se tinde ca Guvernul Viktor Orban sa fie privit de catre unii drept model pentru Romania. Totusi, fiecare tara are problemele ei si specificul ei. Nu vad sa se sublinieze necesitatea acestor importuri, pentru ca Romania are nevoie de capital si e o tara in care privatizarile s-au ratat in proportie de peste 80% (N. Vacaroiu). Totusi, daca ne uitam pe datele pe care ni le ofera FMI, comparativ Romania si Ungaria, vom observa ca Ungaria inca are o datorie guvernamentala foarte mare (ca procent din PIB). PIB-ul Ungariei per capita exprimat in US$ e ceva mai mare decat al nostru, nu cu mult. Deflatorul PIB are valori mai mari pentru Ungaria decat cele referitoare la Romania. Insa uitati-va la datoria guvernamentala bruta a Ungariei care a fost in crestere incepand din 2007, estimata in jurul lui 75% din PIB, fata de cea a Romaniei estimata la sub 40% din PIB. La noi era in 2007 in valoare de 12,652% din PIB, in Ungaria de 65,616% din PIB!!! Noi am avut mai tot timpul o datorie guvernamentala redusa. Ceausescu si-a platit toata datoria estimata pe-atunci la vreo 11,7 miliarde US$. Ungurii au facut asa? N-as crede… Sa ne uitam si la indexul deflatorului – in 2016, in Ungaria, estimat la 142.371 fata de Romania, acelasi an: 120.583 – ceea ce inseamna crearea unei cereri mari pe piata in Ungaria, mai mare decat in Romania si la un PIB per capita mai mare… De asemenea, daca nu ma insel, cursul forintului este sub cel al leului – ceea ce favorizeaza exporturile in Ungaria, fata de Romania.

Cred ca e important de subliniat si faptul ca in Ungaria comunismul nu a avut accente atat de dure precum in Romania, daca ar fi sa analizam si pe termen ceva mai lung.

Asa ca Ungaria o duce ceva mai bine decat Romania, dar nu cu mult mai bine. In rest eu i-as aminti D-nei. Andreea Paul cum, in campanie, PDL se lauda ca va realiza 800 de km. de autostrada daca va fi la guvernare… Si de realizat, s-a realizat aproape nimic… Iar Elena Udrea, in plin simbolism,  propunea frunza drept logoul turistic al Romaniei… Nu mai vorbesc de taierea salariilor si pensiilor… Nu mai vorbesc cum pe vremea Crizei si ulterior au disparut cu zecile de mii firme in Romania… Iar acum, brusc, observam performantele Ungariei…

august 6, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 20 comentarii

Anticoruptie, anticoruptie, dar nici chiar asa…

Va propun sa privim o cladire frumoasa:

Catedrala din Catania

M-am gandit la ceva care sa va incante privirea, Catedrala din Catania, in stilul barocului sicilian. Fatada, cu influente arhitecturale spaniole, e opera marelui arhitect Giovanni Battista Vaccarini. Sa ne gandim ce face frumoasa o asemenea cladire. Bineinteles ca raporturile dintre elementele sale constitutive, cu alte cuvinte proportiile. Sa ne gandim ce ar fi fost daca proportiile ar fi fost luate aiurea. Evident ar fi iesit ceva disproportionat, care n-ar fi putut sa provoace si acum, dupa mai bine de trei secole, admiratia celui care o priveste.  Dar nu despre arhitectura doream sa va vorbesc…

Spuneam in postarea anterioara: „Mie mi se pare ca ne ocupam disproportionat de mult de coruptie si combaterea acesteia fata de cum sa procedam ca sa sporim eficienta acestor ministere.”. Trebuie, cred eu, vorbit putin, pentru ca avem de a face cu un lucru tulburator… Bun, eu inteleg combaterea coruptiei, dar v-ati intrebat vreodata cum de s-a ajuns ca Romaniei sa i se puna eticheta de tara corupta? Lucrul asta ma deranjeaza, cu atat mai mult cu cat altii s-au folosit de el pentru ca tara noastra sa nu intre in Spatiul Schengen, desi are acest drept. Iar daca stau si ma gandesc bine cine a realizat cu foarte mult sarg aceasta eticheta si a lipit-o de tara noastra, parca noi, chiar noi am fi aceia… In zelul nostru justitiar, demn de o cauza mai buna, desigur, am lipit de tara noastra eticheta de „tara corupta”, iar toata lumea a ajuns sa ne stie in felul asta. De la integrarea in UE, Romania nu a mai inregistrat vreun succes de politica externa. Ar fi trebuit sa fie Schengen, dar, cum usor se poate constata, nu e…

Tot in zelul nostru justitiar de mai bine – „drumul spre iad e pavat cu bune intentii”, spunea un clasic – s-a ajuns cu aceasta lupta impotriva coruptiei la un blocaj cvasitotal in institutiile statului. Nimeni nu mai semneaza nimic, nimeni nu mai vrea sa-si asume vreo raspundere, vreo initiativa. De eficienta nu se mai ocupa nimeni, totul fiind canalizat spre anticoruptie. Numai ca, in felul acesta, nu se vede niciun plus, nici de eficienta, nici de calitate. Nu se vad nici cresteri economice substantiale si durabile, capabile sa micsoreze decalajul dintre tara noastra si tarile dezvoltate. S-a ajuns la un scurtcircuit intre sectorul privat si stat. S-a ajuns, spre exemplu, sa nu se mai faca investitii publice si vad ca moda aceasta se perpetueaza in continuare. Si atunci stau si eu si ma intreb: noi ce cladim, ce construim de fapt? Cu atat mai mult cu cat in urma acestei lupte anticoruptie nu prea se vede ca s-ar fi imbunatatit Romania…

Realitatea a ajuns sa fie una urata. Institutiile de forta au ajuns sa creasca in Putere. Am ajuns sa ne invrajbim unii impotriva altora. Or, de aici se vede ca proportiile acestei constructii nu sunt cele potrivite. Nu avem, sa zic asa, prin simetrie o crestere a eficientei, a calitatii in ministere, in activitatea economica, o crestere a competitivitatii. In schimb s-a ajuns sa avem un DNA omniprezent, ce aminteste de fosta Securitate. In sectorul privat falimentele s-au tinut si se tin lant. Ca sectorul productiv sufera se vede si din faptul ca atingem posibilitatea depasirii tintei de 3% pentru deficitul bugetar. Si de aici se vede ca proportiile acestei constructii sociale, politice si economice a Romaniei de azi nu sunt prea fericit alese. Dimpotriva! Nici in invatamant, ca sa iau un alt domeniu de activitate, nu se vede vreun reviriment, elevii nu se mai simt, nu mai sunt stimulati sa invete… In politica externa s-a ajuns la niste disproportii izbitoare… Totusi, e umilitor ca un ambasador sa dea recomandari Romaniei sau cetateanului roman, cum sa voteze. Dar lucrurile acestea se petrec din vina noastra… E ca si cum am fi construit o cladire nu doar abnorma, dar si prost functionala.

Nu mai vorbesc de arestarile pe banda rulanta, cozile de la usa DNA – evident, te intrebi: ce facem noi aici? Ce anume construim, ce facem? Pentru ca se vede ca o astfel de constructie nu prea e in regula. Pe de alta parte, ce aud pe la televizor, o Romanie in care inca mai avem tortionari prin inchisori… Eu vreau sa cred ca Romania a evoluat catre tarile civilizate… In loc sa construim un sistem modern, in concordanta cu ceea ce au dorit oamenii la Revolutia din 1989 – iar oamenii au strigat din rasputeri: Libertate! Libertate! – noi parca dorim sa ne intoarcem la un sistem ce a colapsat intr-o mizerie materiala si morala ingrozitoare? Cu intreprinderi neperformante care s-au dovedit a fi adevarate bombe sociale? De vreo 12 ani nu s-au mai facut reforme, nu s-au mai luat masuri de eficientizare a economiei in sensul economiei de piata – lucru care a constituit in Decembrie ’89 un proiect de tara. Si ma intreb de ce oare? Nici in continuare nu prea se doreste continuarea reformelor, iar situatia economica si sociala se deterioreaza. Se deterioreaza pana si situatia in sport.

Vom ajunge in felul acesta nu doar o tara saraca, slab performanta, dar si mereu cu eticheta de tara corupta.

De care nu vom scapa.

Iar altii isi vor freca mainile de bucurie.

iulie 6, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Un lucru pe care eu il inteleg mai greu… Un lucru trist…

Interesant este ca noi, romanii, indiferent din ce tabere politice provenim, din ce culturi organizationale provenim, din ce medii sociale provenim, convergem pana la urma spre cam aceleasi concluzii…

Mi s-au parut interesante si relevante in acest sens doua postari. Voi incepe cu cea a D-lui. Nastase:

Despre vize si tratamente asimetrice

„In urma cu ceva timp, Vasile Puscas a scris un comentariu interesant pentru Q Magazine. Era vorba despre vizele romanilor, despre posibilitatea de a calatori in Europa. Ceea ce s-a obtinut in cursul anului 2001. E adevarat, in tara partenerului strategic, SUA, dupa aproape 20 de ani de parteneriat, romanii inca nu pot calatori fara vize. Nici in Canada. Probabil ca, pe viitor,  le vor trebui vize si pentru a calatori in Marea Britanie. Posibil ca, din nou, vom accepta tratamente „asimetrice”. La fel ca si in cazul accesului la Spatiul Shengen.

 

„Q Magazine | Publicat la 11:51 | 23.05.2016 | 0 comentarii

EXCLUSIV. Despre vizele românilor. Atunci și acum

de Prof. Dr. Vasile Pușcaș

 

„Este incredibil că ați reușit!”

La sfârșitul anului 2000, românii au primit iarăși o veste proastă: nici de data aceasta nu s-a acceptat ca românii să circule fără viză în statele Uniunii Europene.Deja bulgarii se bucurau de acest drept,ca și cetățenii celorlalte state candidate.România primea încă o dată eticheta de „oaia neagră” a Europei! Despre acest fapt știam când desemnatul prim-ministru Adrian Năstase mi-a propus să fiu negociatorul-șef al României pentru aderarea la Uniunea Europeană.Ceea ce nu știusem,în acel moment,era ca șansa ca România să obțină o decizie pozitivă,la sfârșitul anului următor,depindea de conținutul unui chestionar care trebuia să ajungă la Comisia Europeană până în 15 ianuarie 2001.Despre astfel de cerință am aflat doar cu câteva zile înainte de Crăciunul anului 2000,când noul Guvern Năstase nici nu era  aprobat oficial. Conștientizând faptul că se contura o situație de criză, l-am informat pe primul-ministru desemnat. Reacția acestuia a fost una rațională:„Domnule profesor, mă tem că va trebui să tot rezolvăm situații de criză.Te rog fă ceva, românii sunt deja frustrați de aceste refuzuri repetate de eliminare a vizelor, iar cetățeanul de rând va percepe Europa mai realist dacă va avea dreptul să circule neîngrădit în Uniunea Europeană”. Așa era. Și eu  simțisem că românii erau de-a dreptul jigniți de un astfel de tratament „european”. Așadar am pornit să fac ce am crezut de cuviință.

În primul rând am căutat la Externe și la Interne respectivul chestionar pentru a vedea despre ce era vorba.La ambele ministere m-am izbit de răspunsul „nu știm” și „nu avem”. Repet, eu eram doar desemnat ca negociator șef al României, nu proveneam din sistemul administrației centrale și nici nu relaționasem cu fostul Executiv de la București. Deci,eram într-o postură dezavantajoasă și, probabil, nu puteam obține ușor încredere din partea unor oameni care aparțineau unei anumite culturi organizaționale, fără să spun că ar fi avut interese diferite. Am reușit să obțin respectivul document de la Bruxelles doar cu o zi înainte de formalizarea noului Guvern(28 dec.2000).Când am văzut chestionarul,un adevărat volum masiv, și am realizat ce trebuia făcut până în 15 ianuarie 2001,am văzut negru în fața ochilor. Dealtfel, mi s-a și spus că atunci când am depus jurământul ca ministru eram livid și cu gândurile în altă parte. Se prea poate, nu aveam în gând decât imensitatea muncii care trebuia depusă în plină perioadă de Sărbători cu niște instituții și oameni care nu se arătau deloc cooperanți, să nu spun solidari cu obiectivul meu-trimiterea chestionarului la Bruxelles până în 15 ianuarie 2001.

Hotărât să petrec Sărbătorile prin muncă (deh!proveneam din „lumea veche”) și având deja experiența din Washington, D.C. de a opera „cu marfa clientului”, deci cu resursele care-mi erau desemnate, am constituit rapid un grup de lucru interministerial și pe lângă coordonarea echipei m-am concentrat pe evaluarea „din mers” a răspunsurilor și documentelor argumentative, așa încât sa obtin un timp cât mai bun. Principala piedică cu care m-am întâlnit pe toată durata a fost atitudinea și mentalitatea celor cu care lucram. Le ceream rezultate de calitate într-un cadru temporal programat riguros. Pe lângă faptul că uneori răspunsurile erau pe lângă subiectul întrebării, cei mai mulți colaboratori ziceau că ei nu vor lucra decât în „programul oficial de birou”, că va fi bine dacă răspunsurile la respectivul chestionar vor ajunge la Comisia Europeană și după 15 ianuarie 2001,doar să ajungă!

Până la urmă am reușit să creem un spirit de echipă și s-a lucrat responsabil zi și noapte, documentul fiind finalizat, în varianta electronică,în 15 ianuarie 2001, doar cu două ore înainte de încheierea programului de activitate la Comisia Europeană. Am apăsat pe butonul „Enter” în jurul orei 16 și am repetat operațiunea după un sfert de ceas pentru a fi sigur că textul respectiv a fost transmis. Am sunat imediat și la șeful de unitate(Comisia Europeană) care era „destinatarul” documentului pentru a-l avertiza despre transmiterea documentului României.Nu mi-a răspuns decât după aproximativ o oră:„Am primit documentul, mi-a confirmat partenerul din Bruxelles. Este incredibil că ați reușit! Să vă spun drept, noi consideram deja că România nu va mai trimite răspunsurile.Dar, probabil, a continuat el, s-a schimbat cultura politică la București!”.

Eram mulțumit că documentul a fost înregistrat la timp de Comisia Europeană și nu am răspuns decât foarte scurt:„Da,sper să se schimbe cultura politică în București”.

Așa a început negocierea obiectivului de eliminare a vizelor de călătorie pentru cetățenii români în statele Uniunii Europene, care a avut o finalitate mult-așteptată:decizia Consiliului JAI, din 7 decembrie 2001, de eliminare a vizelor pentru români,începand din 1 ianuarie 2002. A fost doar una din secvențele tematice ale negocierii aderării României la Uniunea Europeană.

Congresul e cheia, nu Casa Albă

Rememorând  acest episod nu pot omite să reamintesc faptul că și astăzi cetățenii României așteaptă o decizie favorabilă privind dreptul de a călători, fără viză, în SUA.Cum marea majoritate a cetățenilor statelor membre ale UE beneficiază deja de acest drept, este de ințeles frustrarea românilor, mai ales că zilnic oficialii din București remarcă relațiile politice excelente cu SUA și Parteneriatul strategic americano-român.Doar că decizia americană pentru acest deziderat al nostru nu depinde doar de Casa Albă, ci și de Congresul SUA.

Și nu e suficientă doar o negociere bilaterală, ci si una multilaterală(europeană). Degeaba ar face promisiuni demnitari ai Pentagonului sau Departamentului de Stat,dacă guvernanții României  nu-și corelează bine argumentele cu stările rele din țară și mai ales nu conving aleșii din Capitol Hill că este și în interesul american ca românii să aibă dreptul să meargă fără viză în SUA. Abia în ultima periodă de timp am observat că Ambasada României în SUA face drumuri mai frecvente spre Congresul american, dar mai trebuie ca și Bucureștii să aducă un sprijin consistent,iar cetățenii români au nevoie de o explicare clară a ceea ce înseamnă drepturi și îndatoriri, atât în țarî cât și înafara ei.Iar liderii și diplomații români ar putea conștientiza și operaționaliza mai eficient statutul României de membru al UE, nu doar al NATO, în negocierile care urmăresc finalitatea eliminarii de către SUA a vizelor pentru cetățenii români care sunt și cetățeni europeni. Din păcate, până recent, percepția era că Bucureștii au frecventat insuficient calea europeană, după cum au fost evitate și alte resurse care ar fi putut crește capacitatea României de negociere,pentru atingerea obiectivului amintit. Așa că rămânem, pe mai departe, cu speranța că negociatorii români vor adopta o strategie și formulele care să ducă și la decizia eliminării vizelor pentru cetățenii europeni cu pașaport de România care intenționează să călătorească în SUA. Efortul negocierilor cu UE pentru eliminarea vizei pentru cetățenii români care călătoreau în statele europene,derulat în urma cu un deceniu și jumătate, demonstrează că s-ar putea obține un rezultat favorabil și la Washington,D.C.”” (subl. mea)

Vedeti, se tot vorbeste despre un proiect de tara. Inclusiv Presedintele vorbeste despre asta, ca si-ar dori un proiect de tara. Dar v-as ruga sa va opriti putin la fraza pe care am subliniat-o:

„În primul rând am căutat la Externe și la Interne respectivul chestionar pentru a vedea despre ce era vorba.La ambele ministere m-am izbit de răspunsul „nu știm” și „nu avem”.”

Mie, cel putin mie, imi e foarte greu sa inteleg cum e posibil sa lucrezi intr-un minister al patriei si sa dai astfel de raspunsuri… Cum sa nu stii? Si sa ne gandim cui anume i s-a raspuns in acest mod impertinent: „negociatorului-șef al României pentru aderarea la Uniunea Europeană”. Atunci, daca dai astfel de raspunsuri: „nu stim”, „nu avem”, eu stau si ma intreb ce faci la locul de munca? Lasand la o parte impertinenta cu care i s-a raspuns negociatorului-sef al Romaniei, raspunsurile acestea vadesc incompetenta! Exemplifica incompetenta prezenta din belsug in stufoasele noastre ministere! Lucru foarte trist! Cu alte cuvinte „nu s-a acceptat ca românii să circule fără viză în statele Uniunii Europene” din cauza incompetentei prezenta in ministerele noastre.

Iata si al doilea articol semnat de profesorul Cristian Preda, pentru Ziare.com:

Atacati in numele coruptiei

In urma cu cateva zile, ministrul A. Curaj a fost intrebat daca-i va retrage titlul de doctor lui V. Ponta. Nu era prima data cand i se solicita asta. Acum, intrebarea a venit dupa ce o comisie cu nume imposibil de pronuntat (CNATDCU) decisese ca fostul premier si-a plagiat doctoratul, sub indrumarea altui prim-ministru, A. Nastase.

Citeste toate textele scrise de Cristian Preda pentru Ziare.com

Verdictul pica la patru ani dupa ce probele fusesera prezentate public. Orice elev de gimnaziu putea constata cum copiase dottore. Nu e nevoie sa fii savant ca sa recunosti identitatea unor pagini.In fine… Dupa o lunga perioada in care partidul lui V. Ponta a folosit zeci de tertipuri, ca sa faca din alb negru, o institutie recunoaste si ea evidenta. Ei bine, ce a raspuns ministrul Curaj la intrebarea care-i fusese adresata? Cititi, va rog, cu atentie: „La incheierea procedurii, ministrul are rol decorativ”.Multi vor fi tentati sa speculeze in privinta atitudinii titularului de la Educatie. Unii ar putea zice, de pilda, ca fiind el insusi un membru al unei Academii suspecte, A. Curaj nu vrea sa se puna rau cu reteaua impostorilor si se declara strivit de lege. E o chestiune secundara ce calcule face onor. dl. ministru.Sa-l lasam sa fie o bucata de decor. Mai important mi se pare ca el ne-a livrat, probabil fara sa vrea, o definitie a tehnocratului, larg acceptata: un ministru fara afiliere politica nu se angajeaza in vreun fel, el tace, fiindca legea dicteaza.Acesta e, intr-adevar, profilul mai multor componenti ai Cabinetului Ciolos. Tehnocratii, in majoritatea lor, vorbesc mai rar ca presedintele, care nu e nici el prea vorbaret.

Un secretar de stat la Munca, V. Nicolae, are o parere diferita. Pentru el, tehnocratii sunt cei „cativa care au curajul sau tacaneala de a expune un sistem care este disfunctional si care furnizeaza o finantare nesimtita si profund corupta unor smecheri care sunt un soi de dumnezei ai partidelor”. Recunosc ca prefer atitudinea vocala – ferma, dar destinsa – a unui V. Nicolae.

Mai ales ca, asa cum spune tot el, tehnocratul „e injurat de oricine are chef”. Si el, si C. Ghinea, ministrul Fondurilor Europene, nu s-au dat in laturi de la confruntari frontale cu adversari ai Guvernului din categoria Ghita-Birchall-Teodorovici-Ponta.

Toti acestia au contraatacat, in stilul cu care ne-au obisnuit si caruia i-as zice socialismul badaran. Dottore, de pilda, a anuntat ca vrea sa faca o teza despre „Fabuloasa Guvernare Tehnocrata si maretele sale realizari pentru poporul roman”. Asociatii sai au rostit, la randul lor, vorbe de ocara.

Dar culmea a fost atinsa odata cu intrarea in arena a senatorului Gabi Cretu. Cand era deputat european, s-a remarcat prin apologia facuta dictatorului venezuelean Chavez.

Revenita in Romania, G. Cretu s-a specializat in apararea coruptilor pentru care se cere ridicarea imunitatii. In vremurile din urma, pesedista s-a suparat pe tehnocrati, iar ca sa-i faca de rusine, s-a lansat in tirade in care ne spune ca „nu parlamentarii fura, ca nu au cum!” si ca, de fapt, „Executivul este in risc”. Aleasa neamului pare sa ignore faptul ca zeci de parlamentari au fost condamnati definitiv.

Mai mult, sarind – chipurile! – in apararea principiului reprezentativitatii, amenintat de numirea unui guvern tehnocrat, ea afirma pur si simplu ca „orice Executiv politic a fost mai bun, mai eficient si mai adaptat interesului public” decat echipa lui Ciolos. Daca nu vor sa aiba doar rol decorativ, tehnocratii sunt atacati in numele coruptiei…

Cam asa e construita dezbaterea publica in vremea din urma: unii slavesc democratia ca sa apere coruptia, iar altii, suporteri ai tehnocratiei, dispretuiesc angajarea publica. Impreuna, cele doua tabere fac o majoritate consistenta. Sunt, in schimb, foarte putini amicii democratiei care vor ca demnitatile publice sa fie ocupate de persoane cultivate, oneste si harnice.

Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).” (subl. mea)

In primul rand as dori sa-l felicit pentru titlu, care pare a fi al unui film de actiune de mare succes. Insa uitati-va la fraza de final pe care am subliniat-o, mai exact la:

„Sunt, in schimb, foarte putini amicii democratiei care vor ca demnitatile publice sa fie ocupate de persoane cultivate, oneste si harnice.”

Insa eu as fi adaugat, pe langa „cultivate, oneste si harnice”, „si competente”. Daca stau sa ma gandesc la ce am subliniat din primul articol si la ce am subliniat in al doilea, cam tot pe acolo ajungem.

Daca stam si meditam la sistemul din Romania, faptul ca „Sunt, in schimb, foarte putini amicii democratiei care vor ca demnitatile publice sa fie ocupate de persoane cultivate, oneste si harnice.”, genereaza oameni care ajung sa ocupe chiar functii importante prin ministerele noastre si care dau, atunci cand sunt intrebati, raspunsuri de genul asta: „nu stim”, nu avem”, de ajungi sa te intrebi: atunci ce fac acolo, ce muncesc oamenii aceia acolo?

Cred ca nimeni nu-i cere unui umil slujbas public sa rezolve el o problema importanta, de exemplu cum era cea legata de calatoria fara vize a cetatenilor romani in UE. Dar mi se pare inadmisibil sa nu stii care sunt formele care trebuie facute, ce formulare trebuie completate, unde se pot gasi aceste formulare, care e procedura s.a.m.d. Este inadmisibil sa dai niste raspunsuri impertinente si pline de incompetenta unei persoane cu asemenea raspundere precum negociatorul-sef al Romaniei pentru ca lucrul asta e congruent cu subminarea intereselor tarii.

Si atunci eu va intreb: cum se poate rezolva o astfel de problema daca nu printr-o restructurare drastica a aparatului de stat? O restructurare care se presupuna si o selectie pe baza de merite si competente a personalului. Or, in Romania ce s-a intamplat in trecutul recent? In perioada 2004-2009 s-a angajat masiv la stat 500.000 de oameni, numarul acestora crescand de la 900.000 de functionari publici (adica atat cat e sustenabil pentru Statul Roman) la 1.400.000 de functionari publici si asta sub guvernarea liberala a D-lui. Tariceanu. Adica sa fie multi… Si asta in scopuri electorale, desigur. Insa oamenii acestia vor si salarii mai mari, vor tot felul de facilitati, sporind considerabil cheltuielile pe care le face statul, care si asa nu prea are de unde… Nu mai vorbesc de tinerea in brate a companiilor de stat neperformante, cu pierderi uriase… Dar s-a ajuns ca acum sa avem, la stat, mai multi angajati decat in 1989. Citeam undeva ceva mai demult ca atunci erau 800.000 de functionari publici… Si atunci ma intreb si eu unde vrem sa ajungem…

Pentru ca un astfel de sistem genereaza si coruptie. Observati cum masurile anticoruptie conduc la un blocaj total sau aproape total la toate institutiile statului. Se vrea acum ca fiecare minister sa aiba un fel de directie, daca am inteles bine, care sa se ocupe de coruptia din ograda proprie. Mie mi se pare ca ne ocupam disproportionat de mult de coruptie si combaterea acesteia fata de cum sa procedam ca sa sporim eficienta acestor ministere. Pentru ca s-a vazut, spre exemplu, de-a lungul timpului, o foarte slaba eficienta in atragerea fondurilor europene si acest lucru se constata si in zilele noastre. Mie mi se pare – poate ca gresesc – o contradictie in text, cum se spune: adica vrei sa combati coruptia dar sistemul genereaza in continuare coruptie, in schimb nu te gandesti sa schimbi sistemul asta foarte mare si stufos ca sa poti intr-adevar sa imbunatatesti lucrurile. Pe de alta parte, asa cum stau lucrurile acum, nici n-ai cum sa le imbunatatesti. Nu doar ca nu poti mari salariile celor care intr-adevar merita, iar nivelul salariilor de la noi ramane in continuare, comparativ cu tarile din Vest, foarte scazut, dar mentinerea situatiei te conduce automat la taieri drastice de la investiile publice – lucru ce s-a constatat inclusiv pe vremea guvernarii Ponta. Si atunci se pune problema: fara investitii publice cum ai putea sa faci ca lucrurile sa mearga mai bine, cum ai putea sa deblochezi situatia? Pe de alta parte, se tot critica privatizarile care s-au facut in trecut. E foarte bine! Doar ca din 2004 incoace nu s-a mai facut niciuna, vaduvind tara de un important capital privat ce ar fi putut sa vina si sa lucreze in folosul economiei si al bunastarii cetatenilor!! Practic, la noi nu merg nici investitiile straine si nici cele publice. Deflatie avem in continuare, care loveste sectorul privat si-i franeaza dezvoltarea. De asemenea deficitul bugetar de 3% din PIB ajunge sa fie cu greu respectat…

Poate un astfel de sistem sa conduca spre dezvoltare, spre cresterea competitivitatii si performantei? Se vede destul de limpede de ceva vreme incoace ca nu prea…

Una din marile probleme ale sistemului nostru ministerial este ca acesta e clientelar in loc de a fi unul meritocratic, in care sa prevaleze competenta. Lucrul acesta conduce spre o scadere a calitatii actului ministerial si atunci sa nu ne miram daca nu se iau cele mai bune decizii, sa nu ne miram prea tare daca lucrurile merg prost. Si dupa cum putem cu usurinta constata, avem o problema in acest sens, nu neaparat la un minister anume, ci o problema care tinde sa se generalizeze periculos in tot sistemul ministerial de stat. Si nu e vorba doar de coruptie. Coruptia apare drept o consecinta a sistemului si a starii de fapt. Iar consensul partidelor pe anumite probleme suplineste doar in parte defectele sistemului. Asta inseamna ca pot exista mai multe consensuri, pe diverse probleme, dar lucrul asta nu va conduce neaparat la faptul ca treburile vor merge bine, la evolutii neaparat pozitive. Si in felul acesta vor fi intotdeauna oameni care vor specula tot felul de nemultumiri si frustrari ale populatiei, ar putea ajunge chiar la Putere, dar fara sa reuseasca sa schimbe ceva, sa schimbe in bine ceva, sistemul putandu-se perpetua, creand, pe masura ce se perpetueaza, vulnerabilitati noi Romaniei, sau sa le adanceasca pe cele vechi. Se vede, de pilda, cum coruptia, existenta in perioada fostei guvernari Nastase, s-a agravat dupa 2004, cu precadere dupa 2009 cand PDL a fost la guvernare. Or, toata aceasta coruptie a fost legata de stat. De asemenea observam ca nu prea se mai construiesc, nu prea se mai modernizeaza drumuri/autostrazi in Romania, o scadere evidenta in acest domeniu dupa 2009 si se mentine si acum. In general vorbind, constatam multe scaderi, comparativ cu perioada anterioara, situatie ce poate evolua in acest fel spre punctul sau critic, putand da nastere dezvoltarii unui populism periculos, mai ales in conditiile in care avem un stat mare, dar cu multe slabiciuni, inca puternic implicat in economie…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 5, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 97 comentarii

Un punct de vedere corect care exemplifica ceea ce aratam si eu cu ceva vreme in urma…

Apreciez drept pozitiva pozitia profesorului Cristian Preda in cateva chestiuni ce par a fi fost trecute cu vederea:

Ziare.com

Ce faceau PSD si PNL chiar inainte de Brexit

Pe 23 iunie, britanicii au decis sa plece din UE. A doua zi, PSD si PNL au adoptat un ton solemn si au explicat ca-s de acord sa intarim Europa. Cele doua partide au fost pe pozitii identice si-n zilele care au precedat nefericitul referendum. Ce-i drept, materia era alta…

Citeste toate textele scrise de Cristian Preda pentru Ziare.com

Exemplul cel mai socant l-au oferit in Parlament, unde penelisti si pesedisti au votat cot la cot dezincriminarea angajarii rudelor in cabinetele deputatilor. Miza era dubla: pe de o parte, stergerea culpei pentru 32 de alesi, aflati in conflict de interese, conform ANI, in perioada 2003-2013, iar pe de alta, crearea posibilitatii ca-n viitor soti, copii etc. sa devina colaboratori ai alesilor neamului.

„Cine n-ar face asa?”, intreaba cinicii de serviciu, adaugand ca increderea in rude merita valorificata politic. Asta e o gogomanie. Selectia functionarilor trebuie sa aiba la baza meritul, orice alta consideratie fiind neavenita. PSD si PNL nu cred asta.

Cele doua formatiuni au afisat optiuni similare si-n privinta unei cooperari politice cu UNPR. Partidul format de G. Oprea e curtat si de L. Dragnea, si de cuplul Gorghiu-Blaga. S-au evocat diverse variante – fuziune, liste comune, alianta post-electorala -, semn ca negocierile abia au inceput.

E cumva straniu ca si pesedistii, si penelistii tin asa mult la „partidul generalilor”. Daca s-ar uita cu atentie la datele de la Biroul Electoral Central, ar putea fi mai precauti. Intr-adevar, la scrutinul de la inceputul lunii, UNPR a obtinut, cand a avut candidati proprii, doar 2,67%. Acolo unde s-a aliat cu PSD, scorul a urcat la 4,6%. In aceste conditii, e evident ca, daca s-ar prezenta in alegeri fara vreun aliat, uneperistii ar pieri la urne.

De ce ai vrea sa salvezi un asemenea partid? Intrebarea asta n-are valoare pentru formatiunile care domina peisajul nostru politic. Ele se comporta ca si cum ar dori sa nu se diferentieze prea tare.

O alta apropiere PSD-PNL priveste adoptarea unei legi referitoare la Casa Regala. Dupa ce L. Dragnea a anuntat sustinerea sa, A. Gorghiu a declarat ca PNL va vota, alaturi de pesedisti, o lege care sa-i sprijine cu bani de la buget pe mostenitorii Regelui Mihai. Cu ce scop? Acela de a reprezenta Romania in exterior. Casa Regala, ni se spune, ar ameliora imaginea tarii in afara ei.

Sunt doua probleme aici. Una tine de logica reprezentarii. De ce am vrea sa ne reprezinte o institutie din trecut? Cine mai face asa ceva? Ce monarhie abolita e invitata la tribuna in spatiul international, pentru a sprijini o republica? Ce si de ce ar vorbi fiica fostului Rege sau Radu Duda in numele romanilor?

Trebuie sa marturisesc ca, desi sunt un republican convins, am un respect deosebit pentru Mihai I. Viata lui ilustreaza toate tragediile politice ale secolului trecut. Am fost furios cand a fost batjocorit de Iliescu si aliatii sai. Ma vad obligat, tocmai de aceea, sa spun ca ideea de a-i transforma pe fiica si pe ginerele fostului monarh in ambasadori ai republicii e lipsita de logica.

A doua problema e mai grava: o lege care sa sustina reprezentarea Romaniei de catre Casa Regala e impotriva Constitutiei. Sunt convins ca ar pica la CCR. Regele Mihai se bucura de acelasi tratament ca si fostii presedinti, in baza unei legi referitoare la sefii de stat. E un act de dreptate. Fiica lui nu e in aceeasi situatie. Ea nu poate capata o demnitate in statul roman ca odrasla a fostului Rege. Motivul e usor de explicat: in republica, demnitatile publice sunt obtinute prin alegeri sau prin numire. Nu si prin mostenire. Nici copiii fostilor presedinti nu sunt tratati ca parintii lor. Pretentia de a ocupa o pozitie oficiala fiindca mostenesti sefia unei institutii care contrazice ordinea republicana e, de fapt, de doua ori ilegitima.

Intrucat consensul PSD-PNL domneste suveran peste treburile noastre politice, nu sunt deloc convins ca va contesta cineva legea prin care republica se ofera sa cazeze descendentii fostei Case Regale. Ar fi poate util un referendum? Parca-i vad pe Dragnea si Gorghiu zicand ca, dupa Brexit, nu mai e oportun sa consulti poporul…

Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).”

Intr-adevar, aceasta apropiere intre PNL si PSD, lucru ce l-am remarat si eu mai demult, induce o pernicioasa lipsa de diferentiere pe scena noastra politica. Nu e pentru prima data in trecutul recent cand PNL voteaza la unison cu PSD, ca si cum ar fi tot un fel de PSD… Insa profesorul Preda are dreptate: ceea ce s-a intamplat acum e intr-adevar socant: promovarea pe fata, fara nicio jena de pardon, a NEPOTISMULUI. Iar „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii” (Constitutia Romaniei, art. 61, al.1). Cu alte cuvinte, lucrul asta arata ca asa e la romani: nu conteaza MERITUL ci mai degraba NEPOTISMUL, legaturile de rudenie. Iar Dl. Preda puncteaza foarte bine aspectul acesta: „„Cine n-ar face asa?”, intreaba cinicii de serviciu, adaugand ca increderea in rude merita valorificata politic.”. Or, daca asa e la romani de ce ne mai miram, de exemplu, ca Romania nu atrage fonduri europene… ? D-na. Birchall l-a luat tare de Dl. Ghinea in aceasta privinta, de parca PSD s-ar fi incununat cu lauri atragand fondurile europene… Parca D-na. Birchall promova meritocratia – sunt tare curios cum a votat (dansa este deputat PSD)

Sa vedem ce mai fac cele doua partide, Dl. Preda spune: „E cumva straniu ca si pesedistii, si penelistii tin asa mult la „partidul generalilor”.”. Si nu e asa? Uitati-va cum atat PNL cat si PSD nu mai pot de grija UNPR! Se vede destul de limpede nostalgia celor doua mari partide pentru USL si mimarea democratiei…

Adica avem asa: mimam meritocratia, dar o clamam; mimam democratia, dar de asemenea o clamam!

„Bun” asa, mergem mai departe! In schimb observam un fenomen politic (si social, cred ca putem sa-i spunem asa) foarte interesant: atat PSD cat si PNL sunt fascinate de Rege si Casa Regala. La PNL as mai putea intelege, dar PSD, in trecut si sub alta denumire, parca nu l-a lasat pe Rege sa vina in tara… Reprezentarea Romaniei de catre Casa Regala e neconstitutionala. Insa e o alta subtilitate aici, citez din ce spune DL. Preda:

” Regele Mihai se bucura de acelasi tratament ca si fostii presedinti, in baza unei legi referitoare la sefii de stat. E un act de dreptate. Fiica lui nu e in aceeasi situatie. Ea nu poate capata o demnitate in statul roman ca odrasla a fostului Rege. Motivul e usor de explicat: in republica, demnitatile publice sunt obtinute prin alegeri sau prin numire. Nu si prin mostenire. Nici copiii fostilor presedinti nu sunt tratati ca parintii lor. Pretentia de a ocupa o pozitie oficiala fiindca mostenesti sefia unei institutii care contrazice ordinea republicana e, de fapt, de doua ori ilegitima.”

Insa se vede si aici tentatia nepotismului la cele doua mari partide: fiica Regelui, ca fiica de rege, poate mosteni demnitatea tatalui numai pe baza legaturii de rudenie, asa cum parlamentarul isi poate angaja rudele la propriul sau cabinet si sa le plateasca din bani publici tot pe baza legaturii de rudenie.

Mimam monarhia, dar o clamam! 😆

Un alt lucru demn de remarcat, Dl. Preda spune pe Facebook:

„Mâine, înaintea ședinței Consiliului European, liderii PPE se reunesc la Bruxelles, pentru a-și coordona acțiunea. Din România nu participă nimeni, deși Klaus Iohannis a fost susținut în alegeri de PPE, iar Dacian Cioloș a fost afiliat la aceeași familie politică, în perioada în care era comisar. Nu e confirmat nimeni din România. E incredibil ce se petrece. Cum vrem să influențăm decizia, dacă ne auto-izolăm?”

Nu e confirmat nimeni din Romania? Stati putin, stati putin, cum adica nu e confirmat nimeni din Romania? Nimeni? V-as ruga sa cititi si comentariile la postarea D-lui. Preda… Iata ce spune pe saitul PPE:

Tomorrow: EPP leaders to meet for Summit in Brussels ahead of European Council – list of participants

„EU heads of state and government as well as opposition leaders of the European People’s Party (EPP), along with the Presidents of the European Council and the European Commission
– Donald TUSK and Jean-Claude JUNCKER – will participate at the upcoming EPP Summit, which will take place in Brussels on 28 June. On the agenda will be the preparation of the European Council meeting of 28 and 29 June.

EPP President Joseph DAUL will host the Summit. The Chairman of the EPP Group in the European Parliament, Manfred WEBER, EPP Secretary General Antonio LÓPEZ-ISTÚRIZ and the members of the EPP Presidency will be present.

Angela MERKEL (Germany), Boyko BORISSOV (Bulgaria), Enda KENNY (Ireland),
Viktor ORBÁN (Hungary), and Mariano RAJOY (Spain) will participate at the Summit. Prime Minister of Norway Erna SOLBERG will also attend the meeting.

Deputy Prime Minister Arvils AŠERADENS (Latvia),
Vice Chancellor Reinhold MITTERLEHNER (Austria), Deputy Prime Minister
Kris PEETERS (Belgium), Minister of Interior Angelino ALFANO (Italy), Minister of Finance
Petteri ORPO (Finland), Minister of Social Protection Margus TSAHKNA (Estonia) and opposition leaders Nicolas SARKOZY (France), Janez JANŠA (Slovenia),
Pedro PASSOS COELHO (Portugal), Simon BUSUTTIL (Malta),
Kyriakos MITSOTAKIS (Greece), Søren PAPE POULSEN (Denmark),
Grzegorz SCHETYNA (Poland), Marc SPAUTZ (Luxembourg) and
Sybrand VAN HAERSMA BUMA (The Netherlands) will attend the EPP Summit.

EPP Summit:
Date: 28 June from 13:00 until 16:00
Venue: Académie Royale de Belgique, Rue Ducale 1 (close to Metro Trône)

Press registration:
Please register by Monday, 27 June by using the following e-form: epp.org/1UNhsDv

Note to the Press:
The press area will open at 11:30.

The EPP will be offering live info and photo feeds from the EPP Summit through its official Twitter, Facebook and Flickr accounts. Follow us live and get an insight on how our leaders prepare the European Council:

Twitter: http://twitter.epp.eu
Facebook: https://www.facebook.com/epp.eu
Flickr: http://www.flickr.epp.eu

Recorded broadcast quality footage will be available on 28 June from 15:00 GMT until 15:20 GMT via satellite:

EUTELSAT 3B (3º E)
XP B3 CH.B+ UL 14350.5000V / DL 11050.5000
SR 7.200
FEC 3/4

Modulation: DVB-S2/8PSK
Aspect Ratio: 16:9
Encoding: MPEG4 4:2:0
Standard: PAL

For security reasons, please ensure that you bring a valid form of identification: journalists and cameramen will be given access to the venue upon presentation of their accreditation badges issued by the European Council, or their national press ID cards. Journalists without one of these documents must contact Karine Milheiro (e-mail: km@epp.eu).  

Demain: sommet du PPE, précédant le Conseil européen – liste des participants; dernier jour pour l’accréditation de la presse

Les chefs d’Etat et de gouvernement de l’Union européenne et les chefs de l’opposition appartenant au Parti populaire européen (PPE) ainsi que les Présidents du Conseil européen et de la Commission européenne – Donald TUSK et Jean-Claude JUNCKER – participeront au prochain sommet du parti, qui se tiendra le 28 juin à Bruxelles. La préparation du Conseil européen, qui se déroulera les 28 et 29 juin, est à l’ordre du jour.

Ils seront reçus par Joseph DAUL, Président du PPE. Le Président du groupe PPE au Parlement européen Manfred WEBER, le Secrétaire général du PPE Antonio LÓPEZ-ISTÚRIZ et les membres de la Présidence du PPE seront également présents.

Angela MERKEL (Allemagne), Boyko BORISSOV (Bulgarie), Enda KENNY (Irlande),
Viktor ORBÁN (Hongrie) et Mariano RAJOY (Espagne) participeront au Sommet. La Première ministre Erna SOLBERG (Norvège) assistera également à la réunion.

De plus, le Vice-Premier ministre Arvils AŠERADENS (Lettonie),
le Vice Chancelier Reinhold MITTERLEHNER (Autriche), le Vice-Premier ministre
Kris PEETERS (Belgique), le Ministre de l’Intérieur Angelino ALFANO (Italie), le Ministre des Finances Petteri ORPO (Finlande), Ministre de la Protection sociale Margus TSAHKNA (Estonie) ainsi que les leaders de l’opposition Nicolas SARKOZY (France), Janez JANŠA (Slovénie),
Pedro PASSOS COELHO (Portugal), Simon BUSUTTIL (Malte), Kyriakos MITSOTAKIS (Grèce), Søren PAPE POULSEN (Danemark), Grzegorz SCHETYNA (Pologne), Marc SPAUTZ (Luxembourg) et Sybrand VAN HAERSMA BUMA (Pays-Bas) y assisteront également.

Sommet PPE:
Date: le 28 juin 2016, de 13h00 à 16h00
Lieu: Académie Royale de Belgique, Rue Ducale 1 (près du métro Trône)

Accréditation presse:
Veuillez vous accréditer via ce formulaire électronique jusqu’au lundi 27 juin: epp.org/1UNhsDv

Note à la presse:
L’espace presse sera ouvert à partir de 11h30.

Des informations en direct et des photographies du sommet PPE seront disponibles sur les comptes Twitter, Facebook et Flickr du PPE. Suivez-nous en direct et découvrez comment nos leaders préparent le Conseil européen:

Twitter: http://twitter.epp.eu
Facebook: https://www.facebook.com/epp.eu
Flickr: http://www.flickr.epp.eu

Les séquences video de haute définition seront disponibles le 28 juin de 15h00 à 15h20 GMT via satellite:

EUTELSAT 3B (3º E)
XP B3 CH.B+ UL 14350.5000V / DL 11050.5000
SR 7.200
FEC 3/4

Modulation: DVB-S2/8PSK
Aspect Ratio: 16:9
Encoding: MPEG4 4:2:0
Standard: PAL

Pour des raisons de sécurité, veuillez vous munir de documents d’identification en cours de validité. L’accès sera autorisé aux journalistes et aux cameramen sous présentation de leur badge d’accréditation délivré par le Conseil européen ou de leur carte nationale de presse. Les journalistes ne possédant aucun de ces documents sont priés de contacter Karine Milheiro (e-mail: km@epp.eu).”

Dl. Preda spune ca invitatia i-a fost trimisa lui Iohannis… Totusi, chiar nimeni din Romania, doar noi sa lipsim…?

Mie mi-e teama ca mimam chiar si apartenenta la UE, dar o clamam!

Cu asa o clasa politica…

Apropo de meritocratie, de citit neaparat…

Circ in Parlament, la audierea lui Cristian Ghinea: Ghita si Teodorovici au facut scandal, desi nici nu aveau ce cauta in comisie

A fost scandal luni intre ministrul Fondurilor Europene si deputatii din comisia de specialitate. Parlamentarii l-au chemat la audieri pe Ghinea in Comisia pentru afaceri europene din Camera Deputatilor, asta dupa ce acesta a facut publica o scrisoare deschisa, in care lansa un atac la adresa fostului premier Victor Ponta.

Sedinta a debutat cu un schimb de replici dure intre presedintele comisiei pentru afaceri europene a Camerei Deputatilor, Ana Birchall, si ministrul Fondurilor Europene, Cristian Ghinea.

Ana Birchall i-a cerut ministrului lamuriri referitoare la o postare de pe Facebook in care Ghinea spunea ca Birchall s-a pripit cu declaratii de presa.

„M-am referit la comunicatul dumneavoastra de ieri in care spuneati ca va asteptati ca eu sa explic de ce gradul de absorbtie al fondurilor europene pe anul 2016 este zero. De asemenea, mai spuneati, comisia noastra va aduce in discutie masurile MFE in ceea ce priveste planul Juncker.

Eu am fost elegant cand am spus ca e o declaratie prematura, pentru ca nu am vrut sa spun ca e minciuna. Aveti aici scrisoarea trimisa in 14 iunie de catre Comisia Europeana catre Consiliul Uniunii Europene si catre Parlament prin care sunt informati in legatura cu platile pe exercitiul bugetar 2014-2020, unde se spune asa: Bulgaria – 4 milioane, Cipru – 2 milioane, Cehia – 87 de milioane, Romania – 57 de milioane de euro. 57 de milioane de euro este mai mult decat zero, deci nu avem cum sa avem absorbtie zero”, a declarat Cristian Ghinea in debutul audierilor.

Ghita, la audieri, chiar daca nu face parte din comisie

In timp ce ministrul Fondurilor Europene se adresa comisiei, fostul ministru al Finantelor Publice, Eugen Teodorovici, a venit si el la audieri, asta desi nu face parte din Comisia Afacerilor Europene.

La aceste audieri si-a facut aparitia si deputatul Sebastian Ghita, care nici el nu face parte din comisie, dar a spus ca venit sa inlocuiasca un alt membru. Sebastian Ghita a fost vizat in mod direct de Cristian Ghinea in scrisoarea pe care acesta i-a adresat-o lui Victor Ponta, saptamana trecuta, si in care il acuza pe fostul premier ca i-a dat cele mai mari contracte de IT lui Sebastian Ghita.

Dupa un schimb de replici intre Ghinea si Ghita, audierile au continuat tot cu scandal: Birchall si mai multi membri ai comisiei l-au atacat pe Ghinea si l-au intrerupt cand incerca sa raspunda la intrebari. Scandalul a fost alimentat si de Teodorovici, care a luat de mai multe ori cuvantul, desi nu avea dreptul. La fel a procedat si Sebastian Ghita.

Urmariti video cu audierile ministrului Fondurilor Europene, Cristian Ghinea, in comisia parlamentara

Teodorovici a vrut la un moment dat sa plece de la audierea ministrului, insa la rugamintea lui Birchall acesta a ramas pana la final, dar a continuat sa intrerupa audierile prin diverse remarci, scrie News.ro.

In disputa cu Teodorovici a intrat si deputatul PNL Alexandru Nazare, membru al Comisiei, care s-a aratat deranjat de intreruperea contiuna a audierilor si ulterior a parasit sala. In cele din urma, Nazare a parasit sedinta. Acelasi lucru l-a facut si deputatul PNL Roberta Anastase care a acuzat-o pe Ana Birchall ca a vorbit o ora si jumatate si nu l-a lasat pe ministrul Ghinea sa raspunda.

Peste cateva minute si Sebastian Ghita a parasit sala in care era audiat Ghinea, deranjat de afirmatiile acestuia, care il acuza ca fraudeaza achizitiile publice prin firmele pe care le controleaza.” (subl. mea)

Sunt curios cum raspunde D-na. Ana Birchall la reprosurile care i se aduc si daca inca mai sustine meritocratia, si cum a votat in legatura cu deputatii si rubedeniile…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iunie 28, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

Unii britanici vor sa iasa din UE, noi dorim sa facem reformele cerute de UE… ?

Stau si ma intreb. Se discuta foarte mult asupra Brexitului. Nu stiu ce se va intampla. Eu cred ca Marea Britanie va ramane, totusi, in cadrul UE. Dar asta e un prilej, asa mi se pare, de a evita o discutie serioasa asupra unor probleme care ne privesc direct.

Pe vremea lui Traian Basescu, Parlamentul a adoptat Tratatul de Guvernanta Fiscala, dar fara sa se fi facut mai intai vreo reforma. Culmea este ca a trecut ceva vreme de atunci si tot nu vedem vreo reforma. Ma refer, desigur, la Raportul de Convergenta al Bancii Central Europene din iunie 2016. Eu v-as ruga sa dati un clic si sa cititi, apoi sa dati un find pe Romania si sa vedeti ce scrie. Ceea ce s-a realizat practic a fost mentinerea deficitului bugetar in criteriile Tratatului de la Maastricht. Insa daca veti citi cu atentie veti vedea ca ar trebui facute mult mai multe reforme. Noi ne-am marginit doar la reducerea deficitului bugetar si consideram ca am facut suficient. Dar lucrurile nu stau chiar asa. Ar trebui facute, de pilda, reforme structurale – lucru de care nu se mai vorbeste la noi de vreo 12 ani. Ar trebui facuta o reforma prin care Banca Nationala sa inceapa sa indeplineasca cerintele de independenta. Si legat de acest subiect s-a asternut la noi o tacere totala. Toata lumea vorbeste despre Brexit numai despre lucrurile astea, care ne privesc direct, nu. Ar trebui dezvoltata „piata de capital, mult mai redusa decat media din Zona Euro si inca nedezvoltata”.

Eu nu spun ca trebuie sa ne apucam acum intr-un mod heirupist ca sa efectuam reformele, nici intr-un mod pompieristic sa vrem sa intram maine in Zona Euro. In schimb aceste reforme sunt necesare pentru modernizarea tarii, pentru a nu mai avea in continuare sistemul comunist si securistic inca prezent la noi si pentru ca Lumea merge inainte, in schimb noi cam stagnam sau cam dam inapoi… De aceea trebuie sa le si facem. Insa ceea ce se intampla e dezamagitor pentru ca s-ar putea sa nu respectam nici tinta de deficit structural si sa iesim din Criteriul de la Maastricht. Trebuie, cred, afirmat clar si spus cu tarie ca Romania nu e o colonie si nici nu va ajunge o colonie daca legile se respecta si reformele vor fi bine conduse. Romania e o tara membra a Uniunii Europene si e bine sa fie asa! Asta nu inseamna ca e o colonie, cum poate ca percep unii lucrurile! O Romanie izolata de Uniunea Europeana – ca sa nu mai fim chipurile o colonie – ar insemna un dezastru major pentru tara noastra. Iar drumul pe care a pasit Romania prin integrarea in NATO si UE este unul ireversibil. Atunci ce mai asteptam? De ce amanam efectuarea acestor reforme fara de care integrarea noastra in UE nu poate fi deplina? Consider ca e o mare greseala, care ne costa destul de mult si scump. Pentru ca ramanerea in urma are un pret destul de mare pe care il vor plati cetatenii si generatiile viitoare.

Inainte de a ne intreba cum ne afecteaza Brexitul, ar trebui sa ne intrebam cum ne afecteaza nerealizarea reformelor cerute pentru integrarea noastra deplina in UE. Sa nu uitam ca nu suntem inca nici membri in Spatiul Schengen si nici in Zona Euro. Or, noi ne intrebam cum ne-ar afecta un eventual Brexit, ignorand total efectuarea reformelor… O atitudine paguboasa pentru ca nu vedem inca bine interesul acestei tari. Iar mentinerea sistemului actual – un hibrid intre cel comunist si cel bazat pe economia de piata – se vede ca nu poate sa conduca catre performanta, sa intareasca initiativa privata si initiativa omului, in general vorbind, consecintele fiind mai degraba negative.

Deocamdata nu s-au vazut abordari curajoase in ceea ce priveste reforma economica.

iunie 23, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

O manipulare electorala: „cat de performanta a fost guvernarea Ponta!!”

Este evident ca o asemenea manipulare nu poate sa ajute decat PSD-ului, care mai intotdeauna s-a mandrit cu oameni „competenti”, bagand sub pres gunoiul: o clientela parazitara si rapace.

Insa cu o astfel de propaganda, parerea mea este ca PSD ar trebui s-o lase mai moale. Fara sa mai amintesc cortegiul de ministri penali dintr-o guvernare Ponta timpurie – lucru care a adus un grav prejudiciu Romaniei, si fara sa mai amintesc de afisarile cu Vladimir Putin, simpatia dusa pana la cult fata de Partdul Comunist Chinez si rezolvarea unor trebusoare de sanatate in Turcia, intr-o clinica de lux a lui Erdogan, nu ca tot romanul de rand, pe care chipurile zice ca-l „reprezinta” (cu ghilimelele de rigoare, fireste), la un spital din tara, cred ca trebuie spus un lucru: Guvernul Ponta a lasat o situatie economica foarte grea Guvernului Ciolos! Iar PSD pare a fi pus cu burta pe blocat orice tentativa de reforma in tara asta, putand sa scoata oricand in strada, profitand de naivitatea unor oameni cumsecade, pe lucratorii de la Posta, pe profesori sau agricultori si cine stie cate alte categorii socio-profesionale.

Sfatul meu ar fi ca PSD s-o lase mai moale… Pentru ca „performanta” (tot cu ghilimelele de rigoare) Guvernare Ponta, prin masurile pe care le-a luat, a condus tara in situatia actuala in care deficitul bugetar pare sa se caste din ce in ce mai mult si tara sa ajunga inglodata in datorii pana peste cap. Ca Ponta a vrut s-o stearga cat mai repede de la guvernare – sunt convins. Ca stia ce greseli face si le-a facut in mod deliberat, situatia cam asa apare. Dar Ponta a gasit, imediat dupa tragedia de la Clubul Colectiv, momentul oportun pentru a-si da demisia. Ponta ar fi demisionat demult, insa nu gasise un prilej satisfacator si convingator, pentru ca sa nu para ridicol. Situatia de la CNADNR nu impunea demisia unui intreg Guvern, desi televiziunile de stiri ridicasera problema. Nici problemele penale nu puteau fi un motiv, atata vreme cat nu exista o sentinta judecatoreasca, desi onoarea l-ar fi obligat la demsie. Insa o guvernare care are tara pe crestere economica nu poate pleca in felul asta. Tragedia de la Clubul Colectiv a fost, in schimb, momentul ideal pentru demisie. Si Ponta a cautat sa plece rapid, intr-un moment prielnic, predand stafeta altui guvern si punand la adapost PSD-ul intr-un important an electoral. Deoarece Ponta stia de consecintele guvernarii sale…

Unii, mult superficiali, ar putea spune ca daca am avut crestere economica si s-a ieftinit painea, Guvernarea Ponta a fost hiperperformanta. Lucrurile nu stau deloc asa si sa nu uitam ca acea mult laudata crestere economica a fost una mica in jurul lui 3,3%. Iar daca au existat totusi si mariri de salarii, ele s-au produs in sectorul bugetar, preponderent acolo, din banii contribuabililor asasinati economic de nivelul si numarul mare de taxe si impozite pe care le-a impus Guvernul Ponta. Lucrul asta constituie o prima mare greseala a acestei guvernari. Si se vede inca din numarul inca mare de firme private care au falimentat in continuare – lucru ce dovedeste precaritatea climatului economic din Romania, unde cei din sectorul bugetar, ca sa parafrazez un comentariu pe care l-am primit pe blog, mananca cozonac si cei care lucreaza in sectorul privat mananca paine. Ponta, repet, stia de aceste lucruri si nu cred ca a fost convins vreodata de justetea guvernarii sale de aceea a dorit sa aiba un prilej favorabil ca sa fuga. Si l-a gasit.

Dar cea mai mare problema cu Guvernarea Ponta, in special de cand a intrat in Guvern D-na. Ioana „Usturoi” Petrescu nu e atat cresterea masiva a taxelor si impozitelor… Taxa pe stalp a fost un abuz, dar nici aceea nu a fost o greseala decisiva. Ci cu totul altceva trebuie remarcat: aceasta guvernare a avut din punct de vedere bugetar un excedent pe care l-a tot mentinut – iar acest lucru inseamna un dezechilibru economic. Marea greseala a fost ca nu a investit prin investitii publice, in special in infrastructura unde Romania are atata nevoie, aceste economii pentru ca sa asigure echilibrul economic al tarii si sa poata exista conditii de creare a locurilor de munca. In schimb, alocarile bugetare masive au fost catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale – deci catre protectie sociala, iar pe de alta parte s-a axat pe acordarea de subventii – cu consecinte de nedorit. Ponta isi dadea seama ca o astfel de politica nu poate sa mearga la nesfarsit. Problema ar fi: de ce n-a stopat-o la timp…? Pentru ca aceasta guvernare, in loc sa inmulteasca banii tarii, i-a risipit pur si simplu, ajungandu-se intr-un moment critic: cand toata lumea de la stat cere mariri si mai mari de salarii – daca cer, de pilda, medicii o anumita marire, vin profesorii si cer si mai mult – intr-un moment in care guvernul actual, condus de Dl. Ciolos, nu are de unde sa scoata acesti bani: ori se imprumuta, marind deficitul bugetar si inglodand tara in datorii, ori vom avea parte de o inflatie, care in orice moment poate ajunge galopanta. Dl. Ponta a bagat tara in rapa si a fugit repede, fara sa raspunda legat de guvernarea sa. Insa e adevarat: acum Guvernul Ciolos pare drept slab performant – de consecintele provocate de fosta guvernare nu mai vorbeste nimeni.

Cu toate acestea, trebuie sa observam ceva: dupa demsia Guvernului Ponta, nicio forta politica nu a dorit sa-si asume actul de guvernare. Cum se explica lucrul asta? Se explica, deoarece stiau, atat PSD, care a fost la guvernare, cat si PNL, de ce anume va urma si n-au dorit sa-si asume raspunderea. Normal ar fi fost sa si-o asume PSD si sa-si duca mandatul pana la capat, adica pana la alegerile legislative de anul asta: nu au dorit lucrul asta! Iar solutia tehnocratilor a fost acceptata de toata lumea, atat de PSD cat si de PNL.

Pentru ca le convenea lucrul asta. In special PSD-ului. Care acum face un circ demn de o cauza mai buna, despre cat de neperformanti sunt tehnocratii, incercand sa castige capital electoral din acesta.

Pe scurt, cam aceasta ar fi povestea „performantei” guvernari Ponta: o guvernare care a dus tara de rapa, fara ca cineva sa plateasca pentru asta, Ponta stergand-o repede, gasind un nesperat moment oportun.

PSD ar trebui sa se gandeasca foarte bine, cred eu: bazandu-se pe un populism vast si prostia multora ei ar putea sa castige alegerile. Ponta a dus tara in rapa, n-a rasturnat masina. Masina inca nu e rasturnata.

Ar trebui sa aiba grija sa nu rastoarne masina…

iunie 11, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 18 comentarii

Respecta Dl. Hans Klemm Constitutia SUA?

Iata ce scrie maestrul Cristoiu in ultimul sau editorial de pe blog:

Hans Klemm dezvăluie fără să vrea mecanismul prin care România s-a transformat în colonia de babuini a Ambasadei americane la București

„Duminică, 5 iunie 2016, românii vor merge la vot pentru a alege primarii, consilierii locali și județeni, într-un cuvînt cei care vor administra soarta localităților de acum încolo patru ani.
Românii fac asta – aleg administrațiile locale, de 24 de ani.
Primul scrutin local s-a petrecut în 9 și 23 februarie 1992, dat fiind c-au fost două tururi.
Românii abia ieșiseră din comunism.
Cu toate acestea, au dovedit la acest exercițiu de pluralism că știu cum și cu cine să voteze.
Mult mai important nici un ambasador străin n-a ieșit în spațiul public pentru a le spune românilor cum și cu cine să voteze.
Participarea a fost de 65%.
Opoziția n-avea forța celei de acum.
Cu toate acestea, CDR a obținut un procentaj uimitor de bun, iar la București a cîștigat postul de primar, prin Crin Halaicu.

Jurnalist activ și la vremea respectivă, interesat în cultivarea unei Opoziții în stare să facă față cu brio Puterii întruchipate de Mamutul FSN-ist, am scris și publicat în Expres magazin din 19 februarie 1992 comentariul semnificativ intitulat Victoria Revoluției din decembrie. Semn al entuziasmului meu față de rezultatul scrutinului, concluzionam:
„Alegerile din 9 februarie 1992 au infirmat, o dată pentru totdeauna, această prejudecată de popor incapabil să se desprindă de trecutul comunist şi să meargă pe drumul democraţiei şi al economiei de piaţă.”

Au trecut de atunci 24 de ani.
Românii au votat de cinci ori pînă acum administrațiile locale.
Cu aceeași maturitate dovedită încă din februarie 1992.
Și evident, fără ca vreun ambasador străin să le spună cum și cu cine să voteze.
Anul acesta lucrurile s-au schimbat radical.
Ambasadorul american la București, Hans Klemm, a găsit de cuviință să încalce din nou grav minimele reguli diplomatice și minimele reguli de bun simț și să le spună românilor cum și cu cine să voteze:
„Eu încurajez partidele politice să selecteze candidaţi care nu sunt acuzaţi de acte de corupţie şi, de asemenea, încurajez românii să nu voteze candidaţi care au fost acuzaţi de corupţie. Dar, aşa cum aţi spus, şi în SUA există prezumţia de nevinovăţie până la proba contrarie. Corupţia politică există şi în Statele Unite, sunt foarte mulţi politicieni care au fost găsiţi vinovaţi de corupţie doar în ultimele luni. Au existat şi membri ai Congresului care au fost găsiţi vinovaţi de corupţie. Acestea sunt probleme cu care se confruntă orice ţară din lume. În SUA, până când cineva este condamnat, nu există o interdicţie în a candida, dar partidele evită orice asociere cu cineva acuzat de fapte de corupţie.”

Repet, timp de 24 de ani, nici un ambasador străin nu și-a îngăduit să spună românilor cum și cu cine să voteze.
Nici un ambasador străin, inclusiv cel american de la vremea respective, n-a socotit, chiar în februarie 1992, că românii sînt niște babuini căruia trebuie să-i spui cum și cu cine să voteze, pentru că ei, babuini fiind, sînt în stare să voteze cu cine-i lasă să se masturbeze la ivirea vizitatorilor dincolo de gratiile cuștii.

Ambasadorul american e la a nu știu cîta intervenție brutală, de bădăran care s-a văzut Stăpîn, în viața politică a României, altfel țară presupus independent, fie și pentru că e membră a ONU.
De ce-și permite ambasadorul american astfel de exerciții de ghiorțan care se urinează direct în farfuria gazdei care l-a invitat la cină, după care îi ciupește nevasta de fund, grohăind porcește?
Pentru că politicienii români, de la preşedinte pînă la liderul Opoziției, umblă în spatele ambasadorului american pentru a-i culege pîrţurile, a le ţine în plamă ca pe nişte cupe şi a le mirosi strigînd:
Vai ce pîrţuri dulci aveţi! Sînt mult mai dulci ca pîrţurile ambasadorului sovietic de pe vremuri!
În acest context, nu m-ar mira dacă ar ieşi în public şi consoarta ambasadorului să spună româncelor cum să se spele înainte şi după, mai ales acum, cînd România găzduiește scutul de la Deveselu.

Să admitem că ambasadorul american a fost rugat de ziariștii care l-au intervievat la Constanța să spună ceva românilor înaintea alegerilor locale.
Las la o parte că un ins de minim bun simț ar fi răspuns că românii sunt suficient de maturi ca să voteze și fără să le spună cineva cum s-o facă.
Dacă tot ținea să spună ceva se putea rezuma la formulările diplomatice de rigoare, folosite de ambasadorii străini într-o țară, pentru a evita imaginea de vîrîre cu ciubotele în viața politică internă a țării respective.
Ambasadorul american le spune românilor să nu-i voteze pe cei acuzați de corupție.
Ce înțelege prin asta Hans Klemm?
Că e vorba de cei condamnați pentru corupție printr-o sentință definitivă, cum se întîmplă la el, în America?
Nu.
Prin cei acuzați de corupție, ambasadorul american înțelege persoanele împotriva cărora DNA a deschis dosar penal.
Așa cum el însuși o recunoaște, prezumția de nevinovăție funcționează la popoarele alcătuite din oameni.
La popoarele alcătuite din babuini, precum poporul român, prezumția de nevinovăție nu funcționează.

Mulți dintre americani sunt faimoși pentru analfabetismul lor funciar cînd e vorba despre o altă lume decît cea de popcorn și fotbal american.
Se petrece același lucru și în cazul americanului trimis de Administrația Obama la București?
Firește că nu.
Aşa cum am mai spus, demult în România Noua Securitate nu mai respectă aparenţele. Prin urmare, în această perioadă de campanie sîntem martorii unei scremeri fără precedent a DNA de a înlocui, în ceea ce se numeşte democraţie, buletinul de vot cu cătuşele. Nu e prea greu de desluşit rolul DNA în Diversiunea în care joacă şi Ambasada Americană la Bucureşti. DNA înhaţă lideri PSD: de la Titus Corlăţean pînă la Olguţa Vasilescu. O dată deschisă hăituirea liderilor PSD, Partidul devine automat, în propaganda Diviziei Presă a Binomului, un Partid cu lideri acuzaţi de corupţie.

Recitiţi îndemnul lui Klemm din finalul campaniei electorale, asemănător celui lansat de Klaus Iohannis în debutul campaniei electorale. Veţi sesiza imediat mecanismul Biela-Manivelă prin care România a devenit o colonie nu a SUA, ci a Ambasadei SUA la București.
Ambasadorul american cere românilor să nu-i voteze pe cei acuzaţi de corupţie de către DNA.
Atenţie, aşa cum ambasadorul se dă de gol, nu cei condamnaţi de judecător, singurul în lumea civilizată, cu excepţia republicii babuinilor îndreptăţit să declare un cetăţean corupt sau nu, ci cei cărora DNA le-a deschis dosar.

A deschide dosar cuiva în România babuinizată nu e cine ştie ce mare chestie. Se ia un procuror imbecil sau cu pete, i se ordonă să deschidă dosar şi respectivul îl pune pe cel indicat sub acuzare.
Din acel moment devine automat corupt.
O dată pusă eticheta în genul celor însemnaţi cu o cruce din tibisir la alegerile interbelice şi alea zise democratice, se pune în mişcare maşinăria de propagandă:
Nu-i votaţi pe corupţi!
Şi cum DNA pune eticheta de corupt pe cine e considerat duşman al Poporului, altfel zis, al Ambasadei americane, prin intermediul DNA, se înlocuieşte voinţa populară exprimată prin vot cu voința arbitrară a ambasadorului american la București, cel care se crede, prin incredibila slugărniciei a clasei politice de la noi, nu un simplu diplomat, ci ditamai Îngrijitorul Cuștii cu babuini.”

Eu cred ca aici problema este alta. Nu atat faptul ca „Romania s-a transformat in colonia de babuini a Ambasadei americane la Bucuresti”. Si nici politicienii romani nu cred ca sunt problema. Chestiunea in cauza este alta si anume daca ambasadorul SUA la Bucuresti, Dl. Klemm, respecta Constitutia Statelor Unite, adica e vorba despre Constitutia propriei sale tari.

Unde scrie in Constitutia SUA ca printre drepturile de care se bucura un diplomat american, ar fi si acela de a se amesteca in campania electorala dintr-o alta tara? Unde scrie in Constitutia SUA ca un ambasador american ar avea printre drepturi si acela de a incuraja locuitorii dintr-o alta tara sa voteze intr-un anumit fel?

Sa presupunem ca suntem cu totii americani. Sa presupunem ca Romania ar fi un stat din cadrul SUA. Si ar avea dreptul sa dea si Presedintele SUA caci oricare cetatean roman nascut in Romania s-ar fi nascut in SUA… Deci daca Guvernul american incalca Constitutia SUA, ii incalca de fapt oricarui cetatean american drepturile. Si daca un singur cetatean american ar avea drepturile sale constitutionale incalcate de catre Guvern, drepturile constitutionale ale oricarui alt cetatean american sunt puse in pericol deoarece pot fi incalcate oricand.

Dl Klemm spune:

Dar, aşa cum aţi spus, şi în SUA există prezumţia de nevinovăţie până la proba contrarie. Corupţia politică există şi în Statele Unite, sunt foarte mulţi politicieni care au fost găsiţi vinovaţi de corupţie doar în ultimele luni. Au existat şi membri ai Congresului care au fost găsiţi vinovaţi de corupţie. Acestea sunt probleme cu care se confruntă orice ţară din lume. În SUA, până când cineva este condamnat, nu există o interdicţie în a candida, dar partidele evită orice asociere cu cineva acuzat de fapte de corupţie.

Asta inseamna ca, de fapt, Guvernul SUA da indicatii oricarui cetatean american cum trebuie sa voteze. Este oare constitutional sau in spiritul Constitutiei SUA acest lucru? Pentru ca daca Guvernul SUA da indicatii oricarui cetatean american despre cum trebuie sa voteze, inseamna ca poate sa-i dea si alte indicatii, de pilda cum sa faca afaceri si unde sa faca afaceri, cu cine sa se asocieze si cu cine nu, ce trebuie sa vorbeasca si ce nu trebuie sa vorbeasca, ce trebuie sa manance si ce nu trebuie sa manance, daca trebuie sa fumeze sau nu trebuie sa fumeze, ce capac de WC trebuie sa foloseasca si ce capac de WC nu trebuie sa foloseasca  etc. Este acest lucru conform sau in spiritul Constitutiei SUA?

Orwell – „1984”?

Dl. Cristoiu spune: „Repet, timp de 24 de ani, nici un ambasador străin nu și-a îngăduit să spună românilor cum și cu cine să voteze.” – sa inteleg ca timp de 24 de ani s-a mai respectat (cat de cat macar) Constitutia SUA, nu? Interesant este ca Dl. Klaus Iohannis nu da astfel de indicatii, ambasadorul SUA le da! Dl. Iohannis respecta, deci, Constitutia SUA… Foarte interesant!

Remarca D-lui. Cristoiu nu e chiar absurda: „În acest context, nu m-ar mira dacă ar ieşi în public şi consoarta ambasadorului să spună româncelor cum să se spele înainte şi după, mai ales acum, cînd România găzduiește scutul de la Deveselu.”. Ce ati zice daca Guvernul american ar spune cum trebuie sa fie femeia americana! Ca trebuie sa fie asa si nu asa, ca trebuie sa faca aia si nu alelalte. Ce ati zice daca ar da-o drept exemplu chiar pe Huma Abedin despre care Hillary spune ca ii e ca o fiica? 🙂

Huma Abedin, noul Star al politicii SUA!! 🙂

Caci Guvernul nostru drag „stie el ce face”, vorba unui clasic! 🙂

Recomand citirea integrala si in original a intregului editorial si a tuturor articolelor.

iunie 2, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 41 comentarii