Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Propunere pentru acordarea Ordinului National „Steaua Romaniei” in grad de Colan

Poate ca va parea ciudata interventia mea… Desi nu cred ca este deloc ciudat ce va voi spune in continuare. Nu sunt membru al Ordinului National „Steaua Romaniei”, nu imi arog dreptul sa fac propuneri pentru acordarea acestuia… Totusi, va rog sa-mi permiteti o sugestie… Eu cred ca trebuie sa-i cinstim in mod deosebit pe cei care au iubit si au facut bine acestei tari, chiar daca nu au fost romani. Iata ca au existat si oameni care nu au fost romani ca nationalitate, dar cu toate acestea eu consider ca au fost mai romani, daca se poate spune asa, decat romanii!!! Si au fost asa prin dragostea pe care au avut-o pentru poporul roman si pentru aceasta tara a noastra.

De aceea va rog sa-mi ingaduiti sa fac si eu o propunere la care nu cred ca s-a gandit cineva pana acum.

Propun acordarea post-mortem a Ordinului National „Steaua Romaniei” in grad de Colan Sfantului si Marelui Ierarh Antim Ivireanul.

Pentru marele bine pe care l-a facut acestei tari, pentru propasirea culturala si indreptarea morala a poporului roman. Pentru patriotismul sau si atasamentul sau profund fata de patria noastra.

Mare om a fost Sfantul Antim Ivireanu! Desi georgian la origine – s-a nascut pe la 1650 – si adus in Tara Romaneasca de catre binecredinciosul voievod Constantin Brancoveanu la recomandarea Patriarhului Ierusalimului Dositei Notara pe la anul 1690, a avut o uriasa contributie la dezvoltarea culturala a tarii prin intemeierea unei vestite scoli tipografice la Snagov (1694), apoi la Ramnicu Valcea si Targoviste, si infiintarea primei biblioteci publice in Bucuresti. A tiparit carti intr-o frumoasa limba romaneasca, limpede si curgatoare, lucru pe care il putem constata si in predicile sale cuprinse in Didahii.

„In total, Sfantul Antim a tiparit 63 de carti liturgice si de folos duhivnicesc, 39 cu mana sa, 21 in limba romana, iar 4 fiind scrise de el insusi. Multe carti sunt ilustrate cu miniaturi gravate chiar de el, de o maiestrie si frumusete deosebite. Intre cartile tiparite de el si puse la indemana credinciosilor amintim: Antologhionul (1697), Marturisirea Ortodoxa (1699), Carte sau lumina (1699), Invataturile crestinesti (1700), floarea darurilor (1701), Liturghierul greco-arab (1701) – prima carte cu caractere arabe pentru folosul credinciosilor din Antiohia, Ceaslovul greco-arab (1702), Noul Testament (1703), Didahiile (28 de predici ale sale), Invatatura pe scurt pentru taina pocaintei (1705), Chipurile vechiului si Noului Testament (1709), Psaltirea (1710), Invatatura bisericeasca la cele mai trebuincioase si mai de folos pentru invatatura preotilor (1710), Octoihul (1712), Liturghierul (1713), Evhologhionul (1713), Pilde filozofesti (1713), Catavasierul (1715), Ceaslovul (1715).” (cf. Didahii – Editura Basilica a Patriarhiei Romane, Bucuresti 2010)

Observati ce frumos titlu: Carte sau lumina. Si prin aceasta exprimare simpla si concisa a spus tot ce trebuia spus. Sau Pilde filozofesti, de unde se vede inclinatia sa spre filozofie si profilul sau de mare intelectual.

Iar in Sfaturile crestino-politice catre Preacredinciosul si Preainaltatul Domnitor si Voievod al toata Ungro-Vlahia, Domnul Ioan Stefan Cantacuzino, marele Antim Ivireanu spunea:

„Imparatii si domnitorii sunt nefericiti, iar supusii se prabusesc impreuna cu conducatorii lor atunci cand cei corupti se bucura de cinstire, iar cei virtuosi sunt dispretuiti”

„O, fiul meu, daca te vei pazi de trei fiare, sa stii ca veo gasi vindecare sufleteasca. Fugi de iubirea banilor ca de o fiara, de manie ca de un animal salbatic si de patima.

Datoria medicilor este sa dea medicamente bolnavilor si sa vindece. Tot asa, domnitorii cei buni si cei ce sunt laudati se intristeaza mult atunci cand cei saraci sunt nedreptatiti. Domnitorii inlatura nedreptatea si ii elibereaza pe saraci; aceia trimit pe boierii drepti, care ii scapa pe saraci”

Sa pretuiesti pe supusii tai, alunga pe cei ce fac rau. Sa supraveghezi pe cei din functiile publice cu atentie, fiindca, in ceea ce gresesc oamenii tai, dusmanii vor arunca intreaga raspundere asupra ta” (subl. mea)

„Omul sa nu fie nesatul, ci sa fie multumit cu ceea ce a dobandit e cale legala si sa nu se arate nerecunoscator. Sa indure cu buna cuviinta cele ce vin de la Dumnezeu si zilnic sa-I multumeasca pentru ce are in prezent.

O buna guvernare, dupa ceea ce spun filosofii, iese in evidenta inaintea oamenilor prin trei lucruri: daca se gaseste paine din belsug peste tot; daca exista dreptate puternica pentru toti oamenii; daca oamenii circula fara frica si osteneala”

„In tarile necredinciosilor cei necajiti sunt arsi de multele impozite, de greutati si de munci. Priveste-i cum se chinuie si sa iti para rau de ei, ca unul ce le esti tata. Fii bland cu acestia, indurate spre acesti fii ai tai”

De asemenea Marele Antim a dat invataturi si pentru mirenii obisnuiti, nu numai pentru conducatorii politici. El spunea ca 10 porunci sunt scrise in lege si nici una nu tinem, aratand ce pacate mari facem ca sa ne inteleptim… Spre exemplu:

„Porunca cea dintaiu zice sa nu avem alt Dumnezeu inaintea lui, iara noi avem pre mamonul nedreptatii[…]

A patra porunca zice sa cinstim pre parintii nostri, iar noi ii ocaram si-i si batem

A cincea porunca zice sa nu ucidem, iara noi, de nu putem ucide cu batul, sau cu sabiia, ucidem cu limba si, de nu putem ucide pre altii, ne ucidem si ne omoram insine pre noi, cu faptele cele rele

A sasea porunca zice sa nu preacurvim, iara noi facem altele mai rele si mai spurcate, care nu le poci grai.

A saptea porunca zice sa nu furam, iara noi luoam de fata, cu sila.

A opta porunca zice sa nu marturisim stramb, iara noi juram cu mainile pre sfanta Evanghelie, ca sa nu piiardem cinstea si piiardem pre Dumnezeu.

A noua porunca zice sa nu pohtim muierea vecinului nostru, iara noi mijlocim ca sa stie si el de acel lucru, iara sa nu zica nimic, ca apoi nu e bine de el.

A zecea porunca zice sa nu pohtim verice lucru strein, iara noi luom tot, sa nu aiba cu ce sa hrani”

Si iata, dara, ca nici una din cele zece porunci nu tinem, nici facem. Iar de va socoti cineva din noi cum ca vorbele acestia nu sint adevarat, ii las in seama cugetului sau si de nu-l va bate cugetul in sine, atunce poate ca acel om va fi au prea sfant si drept inaintea lui Dumnezeu, au iaste nesimtitoriu. (subl. mea)

(Sfantul ierarh Antim Ivieanul – Pentru pocainta in scurt si invatatura de folos, Biserica Sfantul Nifon Patriarh al Tarigradului)

Moartea sa martirica a fost pentru dreapta credinta impletita cu dragostea fata de Tara Romaneasca, pentru ca Sfantul Antim Ivireanul a dorit eliberarea tarii de sub stapanirea otomana. Din aceasta cauza s-a opus domnitorului fanariot Nicolae Mavrocordat. Este cu totul remarcabil faptul ca Sfantul Antim, care nu era roman, a dorit o conducere romaneasca a tarii. Ca sa intelegem ce a insemnat domnia fanariota voi cita din lucrarea Antim Ivireanul – carturar umanist scrisa de Fanny Djindjihasvili (Editura Junimea, Iasi, 1982):

„Nicolae Mavrocordat a desfiintat Divanul Tarii Romanesti, alungandu-i de la curte pe aproape toti boierii valahi si inlocuindu-i cu oamenii care venisera cu el de la Constantinopol. Darile si impozitele cresteau. Oamenii paraseau locurile de bastina, se ascundeau in paduri ori luau calea pribegiei. In academia greceasca infiintata de Nicolae Mavrocordat, profesorii erau exclusiv greci, ajutor banesc primeau numai bisericile si manastirile unde se aflau prelati greci. Ca urmare a politicii fanariote, poporul a suportat un jug dublu: stapanirii turcesti i s-a adaugat si cea fanariota.”

Desi ar fi putut sa-si salveze pielea, Marele Antim a preferat sa-si riste viata pentru a impiedica domniile fanariote. A murit in 1716, ucis de soldatii turci langa Adrianopol si se pare din ordinul lui Nicolae Mavrocordat (Fanny Djindjihasvili).

Este emotionant faptul ca acest om – Antim Ivireanul -, un georgian, a luptat pur si simplu pentru tara noastra, pentru „Creșterea limbii românești / Ș-a patriei cinstire”, cum va spune Ienachita Vacarescu. Prin aceste fapte Antim Ivireanul a fost cu adevarat o Stea a Romaniei, de a carei stralucire ne bucuram si acum, si ne vom bucura intotdeauna.

Antim Ivireanul

septembrie 28, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Apropo de educatie…

… iata un interesant articol de pe site-ul Historia.ro:

Ce li se cerea copiilor în clasa a opta din 1912 este o provocare astăzi pentru adulţi! Iată testul

Se arata ca:

Copia unui examen din 1912 pentru absolvenţii ciclului gimnazial din Statele Unite ale Americii ar putea fi o adevărată provocare în ziua de astăzi pentru elevii care termină clasa a opta, unele subiecte având un grad impresionant de dificultate.

Muzeul de Istorie din Bullitt, Shepherdsville, Kentucky, a primit o copie a unui examen de sfârşit de clasa a opta din 1912. În urmă cu 100 de ani, şcolile din ţinutul rural Bullitt erau foarte puţine şi aflate la mare distanţă una de alta, potrivit site-ului muzeului, scrie huffingtonpost.com.

Elevii se adunau o dată sau de două ori pe an pentru acest examen. Testul era foarte important, iar copiilor li se atrăgea atenţia să fie cât mai bine pregătiţi. Câţiva dintre cei care treceau examenul primeau burse şi continuau studiile la liceu.

Publicat pe site-ul muzeului, examenul a suscitat un interes deosebit, motivul fiind dificultatea subiectelor. Cerinţele erau grupate pe domenii, examenul având întrebări din limba engleză (citit, scris şi gramatică), aritmetică, geografie, istorie, fiziologie şi politică.

La secţiunea de geografie, de exemplu, primul subiect cere definirea latitudinii şi a longitudinii. În continuare, elevilor li se cere să localizeze ţările Turcia, Grecia, Serbia, Muntenegru şi România, precum şi oraşele Mobile, Quebec, Buenos Aires, Liverpool şi Honolulu.

Subiectele de politică presupuneau cunoaşterea îndatoririlor preşedintelui, a procedeelor de alegere a acestuia şi a vicepreşedintelui, precum şi definiţia noţiunilor de democraţie, monarhie limitată, monarhie absolută şi republică.

Partea de gramatică include întrebări despre gradele de comparaţie ale adjectivelor, precum şi definiţia substantivului comun şi a celui propriu.

„Pentru noi este amuzant”, a spus David Strange, director executiv al muzeului. „Suntem doar un judeţ de la ţară. Site-ul nostru primeşte de obicei două sute de accesări, dar recent am făcut 200.000.”

„Este un test destul de solicitant”, a mai spus Strange. „Chiar încerc să le amintesc tuturor că este un test din 1912 şi că trebuie să te transpui în mentalitatea de atunci. Îmi amintesc că am avut o întrebare similară la un test când eram la şcoală. Nu aş vrea să îl dau din nou”.

Acesta a adăugat că ştie multe persoane care au încercat să dea testul pentru amuzament dar nu le cunoaşte rezultatele finale, deşi „cei mai mulţi au spus că nu l-ar fi trecut”.” (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a articolului. Veti vedea acolo si testul!

Foarte interesante sunt intrebarile despre Civil Government – Guvernul civil. Si eu cred ca este necesar ca elevii nostri sa cunoasca astfel de lucruri. Spre exemplu, iata o cerinta din testul respectiv: „Definiti urmatoarele forme de guvernamant: Democratia, Monarhia Limitata, Monarhia Absolutista, Republica. Dati exemple din fiecare.” Sau: „Dati trei indatoriri ale Presedintelui. Ce se intelege prin puterea de veto?”, „Numiti trei drepturi date Congresului de catre Constitutie si doua  drepturi care sunt negate Congresului”, „Ce este un copyright? Dar un patent right (drept de patent)?”. Am dat cateva exemple, dar sunt lucruri importante! In Romania, la ora actuala, se vorbeste despre monarhie, dar cati adulti ar putea defini corect aceasta forma de guvernamant? Cati dintre adultii de la noi ar putea sa spuna trei indatoriri ale Presedintelui? Intr-o societate democratica eu cred ca este absolut necesar sa se faca in scoli o educatie elevilor prin care ei sa inteleaga societatea in care traiesc si cum este aceasta guvernata. La noi se vorbeste despre faptul ca se plagiaza, se dau si exemple prin presa, dar cati dintre copiii de clasa a VIII-a stiu ce e acela un copyright si cum se definesc drepturile legale de autor? Sau ce e acela un drept de patent? Lucrurile de baza trebuie cunoscute inca din scoala primara. Altminteri nu putem avea un electorat educat, lucru ce face ca democratia sa fie greoaie. Un electorat needucat este deseori o masa de manevra care sa poata fi manipulata oricand si oricum: mai ‘cu un mic si cu o bere/noi ajungem la Putere’, mai cu un ‘Sa traiti bineeeeeeeee!!!’. Aceasta democratie de tip lozincard, daca imi este ingaduit s-o numesc asa, combinata cu tot felul de „cadouri” date electoratului chiar atunci, in ziua alegerilor, arata o educatie precara din punct de vedere politic. Si nu ma refer aici la indoctrinare, ci la cunoasterea unor notiuni, a unor lucruri importante pe care un cetatean trebuie sa le cunoasca. Nu mai vorbesc de faptul ca putini stiu si le pasa despre legislatia europeana, Comisia Europeana, valori, principii ale UE etc. Ca dovada ca si absorbim cu greutate fondurile europene…

Reiau ce spuneam aici, si anume cuvintele lui Mirabeau B. Lamar:

„The cultivated mind is the guardian genius of democracy and, while guided and controlled by virtue, the noblest attribute of man. It is the only dictator that freemen acknowledge and the only security that freemen desire.”

incerc sa traduc:

Mintea cultivata este gardianul de geniu al democratiei si,  daca este ghidata si controlata de virtute, cel mai nobil atribut la omului. Este singurul dictator pe care un om liber il recunoaste si singura protectie pe care un om liber o doreste.” (subl. mea)

Interesant mi s-a parut si la Istorie, iata un subiect: „Descrieti batalia de la Quebec”. Observati, spune descrieti batalia…

august 23, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 363 comentarii

Adormirea Maicii Domnului

„Din curatul tau trup,

Luat-a trup Iisus,

Si pe cei ce-au flamanzit

I-a hranit pe toti

Ramanand nemiluiti doar

Cei bogati”

(din Prohodul Adormirii Maicii Domnului, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2006)

Trebuie spus cate ceva despre Prohodul Adormirii Maicii Domnului. Dupa cum aflam din ceea ce ne arata Prefata la editia din 2006 a Prohodului, citata mai sus, semnata de Preot Prof. Univ. Dr. Nicu Moldoveanu si Dr. in Stiinte Nicolae Ionescu-Palas, acesta este „creatia imnografica mai tarzie a lui Manuil (Emanoil, Manole) Corinteanul (din Corint), „profesor la Scoala patriarhala din Constantinopol si Mare ritor (orator sau predicator) al Patriarhiei ecumenice, a carui activitate s-a desfasurat intre anii 1480 si 1530, cand trece la cele vesnice – este cu sapte sute de ani mai nou decat Prohodul Mantuitorului, compus de fericitul imnograf Theodor Studitul (759-826) si care a folosit lui Manuil drept model. Ambele prohoade au fost traduse pentru prima data in romaneste de catre protopsaltul de la Seminarul din Socola (Iasi), Ioan (Ionita) Pralea Moldoveanul (1769-1847), la 10 august 1810, in Manastirea Slatina din Moldova, tiparindu-le in ambele limbi, la iasi sau la Brasov, in anul 1820, sub titlul schimonosit: „Urmari pe mormintiri geamnân limbi. Prohoadele au fost corectate si tiparite de multe ori, dar editia din 1869 ne-a atras atentia in mod deosebit. […]”

Si este interesant ce arata printre altele Ioan Petru Culianu (in Interferente intre iconografia Adormirii Maicii Domnului si unele credinte populare) despre icoana Adormirii Maicii Domnului:

„[…] Totusi, scena arhanghelului care taie mainile arhierelui primeste – dupa cum a observat I.D. Stefanescu – un accent special in zona balcanica. Dar care este de fapt motivul pentru care aceasta scena lipseste frecvent din alte zone ale iconografiei bizantine, aproape niciodata insa din icoanele romanesti?

Raspunsul este departe de a fi simplu. Manualele de iconografie nu uita sa mentioneze scena:

O casa – citim la Dionisie din Furna. In centru, Sfanta Fecioara zacand pe o nasalie… In fata nasaliei: un jid ale carui antebrate au ramas lipite de nasalie, iar langa el un arhanghel cu sabia ridicata

Insa in majoritatea reprezentarilor Adormirii dinafara ariei balcanice  aceasta scena poate lipsi cu desavarsire.

Frecventa aparitiei scenei in Romania se datoreaza interferentei dintre povestea de mai sus si credinta populara ca Fecioara Maria are puterea de a reconstitui bratele amputate.

Credinta nu se limiteaza la zona balcanica, dar marturia romaneasca arata ca aici ea primeste un accent special.

Legendele romanesti referitoare la Sfanta Fecioara, se pot clasa in doua categorii principale:

1) legende care deriva din evlavia crestina (Nasterea, Zamislirea, Adormirea);

2) legende a caror origine nu este crestina. In aceasta rubrica, un grup important, constituit din doua legende (Sfanta Fecioara si paianjenul si Cautarea Domnului nostru Iisus Cristos) prezinta analogii foarte profunde cu mitologia zeitei grecesti Demeter si cu alte mituri ale Greciei antice. In acest caz, se poate spune cu certitudine ca substratul legendelor deriva din aria balcanica.

Legendele de care ne ocupam in articolul de fata apartin aceleiasi grupe, dar ele nu au o versiune corespondenta in mitologia greaca. Ele deriva probabil din suprapunerea unui vechi motiv din povestile populare europene („fata cu mainile taiate”) peste mitologia crestina a Fecioarei:

Cand Maria si Iosif au ajuns la Betleem, fiind atat de saraci, n-au gasit nici o locuinta in care sa-si petreaca noaptea. Au fost adapostiti doar intr-un staul, de nevasta unui bogatas nemilos pe nume Craciun. Circumstantele materiale si psihologice ale povestii sunt destul de incalcite: nevasta lui Craciun, numita Craciuneasa sau Iova (nume popular pentru Eva, femeia lui Adam), se temea foarte tare de barbatul ei. Ea era totodata si moasa, iar sotul ii interzisese explicit sa-si mai exercite vreodata profesia, sub amenintarea ca altminteri ii va reteza mainile. Dar pusa in fata situatiei de urgenta a nasterii copilului Mariei, fosta moasa nu s-a putut abtine si i-a ajutat sarmanei femei sa nasca.

In limba romana, Craciun este numele sarbatorii nasterii lui Cristos (Christmas). De obicei el este reprezentat ca un batran si i se spune Mos Craciun, i.e. Father Christmas. Moasa nu este altceva decat femininul popular pentru mos („batran, unchias”), dar intamplarea face ca, in limba romana, cuvantul inseamna „midwife” (nu „femeie batrana sau matusa”). Iata de ce nevasta lui Craciun este o moasa si iata de ce, probabil, femeia care sta sa nasca gaseste adapost tocmai la Craciun. Daca ipoteza noastra este corecta, intreaga legenda deriva din acest calambur (i.e. din femininul moasa ca sotie a lui Mos Craciun).

Cat despre cuvantul Craciun, nici una dintre incercarile de a-i descoperi etimologia nu a fost incununata pana acum de un succes deplin. C. Poghirc crede ca el deriva din cuvantul iliro-trac cu sensul de „trunchi, butuc” (cf. alb. kerkuni, let. karka, rom. craca, cracana, creanga). El crede de asemenea ca, dupa toate probabilitatile, cuvinte ca bulg. krakon, rus. korocunu, rut. k(e)recun, g(e)recun, magh. karacson(y) deriva, in toate aceste limbi, din romanescul craciun. Iar lipsa de orice mila a bogatasului Craciun, cel plin de nepasare si iute la manie, s-ar putea sa aiba legatura cu credinta astrologica potrivit careia, la nasterea lui Isus Cristos, semnul Capricornului era dominat de batranul si imprevizibilul Saturn.

Afland ca sotia sa calcase interdictia, Craciun ii reteaza ambele (ante)brate, dar Sfanta Fecioara face o minune si membrele amputate ale femeii se lipesc la loc de trup. Ele sunt insa acum cu totul de aur sau macar aurii si „mai bune decat inainte”.

Credinta ca Fecioara Maria este in stare sa faca sa creasca la loc membrele amputate deriva, cel mai probabil, din istoria convertirii arhiereului Iafonias, din legenda Adormirii. Ea a fost contaminata curand de un vechi motiv din folclorul european, i.e. de povestea unei fete care refuza sa comita incestul cu tatal ei. Acesta o pedepseste, de obicei, retezandu-i antebratele sau mainile.

Intr-o maniera oarecum enigmatica, istoria este deja mentionata la Herodot. La sfarsitul Evului Mediu ea capatase o mare popularitate prin Le roman de Manekine, al poetului francez Philippe de Beaumanoir (1246-1296), transpus si intr-un raspandit „mister” al secolului al XIII-lea francez. Probabil sub influenta acestuia, a XI-a dintre Minunile medievale ale Sfintei Fecioare punea pe seama Mariei redobandirea, de catre regina Frantei, a mainilor ei amputate. O legenda similara era mentionata de un breviar romanesc tiparit in 1832 de staretul manastirilor Neamt si Secul din muntii de la nordul Moldovei, cu deosebirea ca aici personajul ale carui maini fusesera retezate era un sfant.

Circulatia in Romania a legendelor referitoare la acest tip de minuni facute de Maria furnizeaza o explicatie foarte buna pentru persistenta temei iconografice a arhiereului ale carui membre superioare sunt retezate de un inger. Pe de alta parte, este foarte plauzibil ca insasi credinta referitoare la puterea Mariei de a face sa creasca la loc sau de a reintregi membrele retezate sa derive, pe de-a-ntregul, din aceeasi legenda a marelui preot.”

(Ioan Petru Culianu – Studii romanesti II, Soarele si Luna, Otravurile admiratiei – Editura Polirom, 2009)

O carte foarte interesanta pe care o recomand. In ‘Nota asupra editiei’, semnata de Tereza Culianu-Petrescu, aflam ca „in buna masura, textele cuprinse in prima parte a volumului de fata, intitulata Soarele si Luna, sunt dedicate unor – prudente – „reconstituiri in domeniul mitologiei romanesti”, pe care Ioan Petru Culianu o considera un adevarat „puzzle cu piese disparate”, deschis cercetarilor […]. Din partea a doua a cartii – Otravurile admiratei -, o suma de articole se refera tot la „dualismul popular sud-est european”, altele la mari figuri ale exilului romanesc (Mircea Eliade, E.M. Cioran, Monica Lovinescu) sau ale culturii romane din tara (Constantin Noica, Nina Façon, Adrian Marino, Mihai Ursachi)”.

In final, urez ‘La multi Ani’ tuturor celor care poarta numele Sfintei Fecioare Maria.

august 15, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 330 comentarii

Cultura si civilizatie

Va recomand sa cititi monumentala lucrare a lui Neagu DjuvaraCivilizatii si tipare istorice. Un studiu comparat al civilizatiilor (Editura Humanitas, 2012, Bucuresti), o lucrare cu adevarat remarcabila. Pe mine ma impresioneaza capacitatea de analiza si vastele cunostinte ale D-lui. Djuvara in materie de Istorie, cu adevarat impresionante!

Se fac multe confuzii, iar zona noastra culturala, cea a Balcanilor, precum si civilizatia Orientului sunt putin cunoscute in Occident sau SUA. De aici si confuziile de care pomeneam. Voi pune aici un fragment din ceea ce Dl. Djuvara spune despre Civilizatia bizantina:

„[…] Desigur, intre lumea araba si lumea bizantina exista o anumita inrudire in moravuri, explicabila printr-o filiatie comuna; dar nu ne e ingaduit sa grupam intr-un ansamblu cultural unic doua state teocratice a caror evolutie religioasa a fost total divergenta si intre care razboiul n-a incetat practic niciodata. Apoi apartenenta la aceeasi civilizatie implica o circulatie continua de bunuri, de persoane si de idei intre indivizii si statele care o compun. In afara de miscarea pelerinilor si de contactele dintre negustori, foarte putine relatii au existat intre lumea musulmana si Bizant inainte de cucerirea turca. Nu numai religia, dar si gandirea si artele au evoluat diferit in fiecare dintre cele doua sfere de influenta. Diferenta sare in ochi chiar in arhitectura (unde s-ar putea gasi cele mai multe puncte comune), a fortiori in pictura, muzica, literatura. Tendinta autorilor de a nu distinge cele doua civilizatii provine in primul rand din profunda necunoastere a Bizantului in Occident si de asemenea din faptul ca lunga dominatie otomana asupra unei parti a crestinatatii ortodoxe a nivelat efectiv unele trasaturi culturale. Ni se pare totusi dificil sa-l urmam pe Bagby cand, printre argumentele pe care le prezinta in favoarea tezei sale, afirma ca „bucataria grecilor si armenilor are in mod izbitor acelasi gust cu bucataria turceasca si syriana”(1) si mai departe ca „locuitorii tarilor aflate pe malurile Mediteranei rasaritene, fie ei musulmani, greci, evrei sau copti au fost indeobste clasificati impreuna ca levantini. Ministerele de Externe ale Marii Britanii si Statelor Unite continua sa considere Grecia ca pe o parte a Orientului Mijlociu sau Apropiat, si nu a Europei„! Pe de o parte, afirmatia lui Toynbee conform careia Imperiul otoman este „imperiul universal” al civilizatiei crestin-ortodoxe provine, cred, dintr-o dubla confuzie: in primul rand, statul unitar al unei civilizatii reprezinta faza sa finala – sau mai exact aspectul politic al fazei finale a acestei civilizatii; el este fructul unei lungi maturizari in interiorul unei societati multinationale; el nu poate fi impus decat de unul dintre membri acestei societati, de acela care isi asuma trasaturile culturale cele mai marcante ale civilizatiei si care, eventual, le fixeaza. Daca natiunea care impune statul unitar este intotdeauna unul dintre statele cele mai periferice dintre „competitori” (Contending States), ea n-ar putea sa fie straina de aceasta civilizatie, ca turcii care erau straini de civilizatia crestin-ortodoxa. In al doilea rand, Imperiul otoman, desi si-a stabilit capitala in prestigioasa cetate a Constantinopolului , a depasit in foarte mare masura vechile granite al Bizantului – el fiind de fapt imperiul universal al lumii arabe – si nu ocupa decat o fractiune din aceasta lume ortodoxa, vechiul domeniu al Imperiului bizantin, in vreme ce cealalta fractiune, Rusia, era tocmai pe cale sa devina o putere susceptibila sa aspire la imperiul universal al lumii crestin-ortodoxe. […]” (subl. mea)

(1) E cam spuerficial sa inglobezi Grecia si Syria in aceeasi civilizatie numai pentru ca si intr-un loc, si in celalalt se mananca vinete umplute si iaurt!

E foarte interesant si ce spune despre Rusia ceva mai incolo. Indemnul meu e sa cititi cartea, cred ca merita!!

Dar iata un alt lucru la care ma gandeam: Adrian Nastase, fost prim-ministru al Romaniei, arata in cartea sa Lumea, americanii si noi (Tiparg, 2012), o carte pe care de asemenea o recomand, un lucru la care ma tot gandesc:

Grupul de la Visegrad si Blocul proamerican din Europa de Est

Din memoriile celor doi (G. Bush si B. Scowcroft) rezulta ca, la momentul 1989, Statele Unite ale Americii faceau o diferenta neta intre doua grupuri de tari din Tratatul de l aVarsovia, in functie de criteriul enuntat de Scowcroft – cel al vointei de a promova reforme. Primul cuprindea Ungaria, Cehoslovacia si Polonia, care vor fi sustinute viguros la inceputul anilor ’90, inclusiv prin intermediul programelor PHARE, celalat curpindea Germania de Est, Bulgaria si Romania.

Cei doi se temeau ca nu cumva la conducerea tuturor celor sase tari sa ajunga, dupa expresia aceluiasi Scowcroft, „mici Gorbaciovi”, prea putin dispusi sa promoveze reformele radicale pe care le astepta Washingtonul, in ideea de-ai indeparta pe sovietici din Est.[…] „

Sa corelam ceea ce spune Dl. Nastase cu ceea ce observa Dl. Djuvara la Bagby: „Ministerele de Externe ale Marii Britanii si Statelor Unite continua sa considere Grecia ca pe o parte a Orientului Mijlociu sau Apropiat, si nu a Europei„.

Si atunci nu e oare clar ca americanii nu au vazut Romania si Bulgaria ca apartinand, cultural vorbind, lumii occidentale? Si poate ca din cauza acestei perceptii, ca nu ne impartasim din mostenirea culturala a Occidentului, suntem si acum cam ultimii in Europa din punct de vedere economic, ni se refuza dreptul nostru – aderarea la Spatiul Schengen. Iar Grecia a ajuns intr-o stare de ruina din punct de vedere economic, punand probleme grave subzistentei Zonei Euro. N-a fost oare o delimitare pe criterii religioase – pe de o parte Catolicismul si Protestantismul, pe de alta parte tot Crestinismul Ortodox?

iunie 14, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 44 comentarii

Mozart

Va propun sa lasam putin la o parte evenimentele politice si sa ascultam ceva frumos: Concertul pentru pian nr. 19 in Fa major de Wolfgang Amadeus Mozart, KV 459, in intepretarea magica a Filarmonicii din Viena, dirijor – Karl Böhm, la pian – Maurizio Pollini:

Auditie placuta! 🙂

aprilie 6, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

O comparatie si o alegere…

Va supun atentiei Dvs. urmatoarele randuri:

Despre cei mari

Daca fac o comparatie intre cele doua clase ale oamenilor celor mai opusi, vreau sa spun intre cei mari si popor, gasesc ca poporul imi pare multumit cu strictul necesar, iar cei mari se simt ingrijorati si saraci cu ce le prisoseste. Un om din popor n-ar fi in stare sa faca nici un rau; un nobil nu vrea sa faca nici un bine si e capabil de mari rele. Unul nu se pregateste decat pentru lucruri folositoare si nu se indeletniceste decat cu asemenea lucruri; celalalt le mai adauga si pe cele daunatoare. In omul din popor se arata cu naivitate grosolania si sinceritatea; in omul care se ascunde o seva primejdioasa sub scoarta politetii. Poporului ii lipseste mintea, iar celor mari sufletul; omul din popor are un fond bun, dar nu are un invelis atragator; cei mari n-au decat invelisul, si atata tot. Trebuie sa aleg oare? Nu stau in cumpana, vreau sa fiu om din popor.”

Jean de La Bruyère

(Clasicismul, vol. II, Ed. Tineretului, 1968)

Cele de mai sus au fost scrise prin 1688… Si cred ca trebuie sa luam aminte si azi la ceea ce a spus La Bruyère in urma cu atatia si atatia ani …

martie 21, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Despre Eminescu…

Citeam pe blogul D-nei. Birchall aceasta postare:

Eminescu

In care D-na. Birchall ne destanuie ca: „Pentru mine Eminescu  a fost si ramane poetul copilariei mele. Pentru voi?”

Imi amintesc de faptul ca Nichita Stanescu zicea (citez din memorie): „Cand am vazut „Pieta” de Michelangelo, am devenit om cult„.

Ce as putea spune despre Eminescu…? As spune, parafrazandu-l pe Nichita, ca „citindu-l pe Eminescu, am devenit matur„.

Eminescu este poetul maturitatii mele.

ianuarie 16, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 26 comentarii

Piano concerto…

Sa ascultam si muzica! Mozart! 🙂

Un fragment din Concertul pentru pian nr.21 in Do major, KV. 467:

si un fragment din Concertul pentru pian nr. 17 in Sol major, KV. 453:

🙂

noiembrie 24, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O toamna de aur…

Gabriela Savitsky ne invita sa admiram un frumos peisaj de toamna, intitulat Octombrie si pictat de Isaac Levitan. Avem o toamna superba si va invit sa admiram impreuna un peisaj de toamna, pictat de acelasi autor, ce se aseamana cu aceste zile ce par, mai degraba, de vara:

octombrie 3, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O stire interesanta…

care a trecut probabil neobservata…

Mediafax

Haşotti nu este de acord cu prelevarea de ADN de la voievozii dinastiei Basarabilor

Se arata, printre altele, ca:

„Mormântul lui Vlaicu Vodă, aflat la Biserica Domnească din Curtea de Argeş, a fost deschis joi, după aproape 700 de ani, evenimentul făcând parte dintr-un proiect iniţiat de Ministerul Culturii ce are ca scop prelevarea de ADN în vederea stabilirii originii controversate a familiei Basarabilor.

Puiu Haşotti menţionează că autorizaţia obţinută de cercetătorii care au efectuat deshumarea nu prevede prelevarea de ADN. […]

„Poate că pentru ştiinţă ar fi importantă prelevarea de ADN, dar, din respect pentru ceea ce au reprezentat domnitorii Ţării Româneşti, nu pot fi de acord cu prelevarea de ADN. Este important că aceşti domnitori au marcat istoria naţională şi prea puţin important dacă au avut sau nu o ascendenţă cumană. În calitate de ministru, am dat dispoziţiile necesare pentru a se opri prelevarea de ADN şi pentru a verifica cercetarea ştiinţifică în ansamblul ei”, a adăugat acesta.

„Din punctul meu de vedere, important este ce au realizat aceşti domnitori pentru România. Important este că s-au simţit români, iar prelevarea ADN-ului, care presupune deshumarea voievozilor, este neînsemnată comparativ cu amprenta pe care aceşti domnitori o au asupra poporului român şi istoriei acestuia”, a încheiat ministrul. […]

La deshumarea osemintelor lui Vladislav I, cunoscut ca Vlaicu Vodă, au participat specialişti, parte într-un proiect iniţiat de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Mondial (MCPN) în colaborare cu mai multe instituţii ştiinţifice din România.

Potrivit iniţiatorului demersului, scopul urmărit este obţinerea ADN-ului unor reprezentanţi ai primei dinastii feudale din Ţara Românească, cea a Basarabilor, pentru a se realiza o cercetare ştiinţifică asupra originii lor, scutită de subiectivism, care să pună adevărul istoric în drepturile sale legitime, urmând a se stabili originea Basarabilor, despre care s-a spus că ar fi slavă, cumană sau valahă, românească.

„Proiectul este amplu şi vizează toţi domnitorii români din ultimii 1500 – 2000 de ani. Primul dintre ei este Vladislav I, cunoscut ca Vlaicu Vodă, din familia Basarabilor, care prin tradiţie îşi are originea în Ţara Românească, potrivit istoricilor, de la Radu Negru. Unii cercetători însă au început să-i atribuie o probabilă origine cumană, un popor originar din Asia. Vrem să punem adevărul istoric în drepturile sale legitime”, a declarat Alexandru Simion, cercetător la Academia Română.

Specialiştii au deschis primul mormânt al unui domnitor, urmând să se preleveze probe ADN şi din mormântul aflat în incinta Mănăstirii de la Curtea de Argeş.

Ulterior, arheologii se vor muta la Mănăstirea Cozia, situată pe Valea Oltului, la mormântul lui Mircea cel Bătrân, şi la Mănăstirea Dealu, de lânga Târgovişte, unde se află capul domnitorului Mihai Viteazul.

Din mormântul lui Vlaicu Vodă au fost prelevate o falangă a mâinii stângi, un molar şi un metatarsian drept , probe care în urma analizelor vor fi compromise total, şi s-au găsit umarul drept al cămăşii, cel stâng al tunicii, un fragment din cureaua de piele, mai mulţi nasturi ai tunicii şi 20 de mărgeluţe ale unei diademe.

Materialele prelevate vor fi studiate în mai multe locuri din România şi din alte ţări. Probele de la Curtea de Argeş vor fi transportate la Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca şi, ulterior, la universităţi din Olanda, Anglia şi Spania.

„Lucrările se efectuează în baza avizului cu nr. 142/2012, care permite efectuarea unor săpături şi cercetări arheologice în situl Biserica Sf. Nicolae Domnesc de la Curtea de Argeş, operatiunea este aprobată de Ministerul Culturii şi se realizează prin Academia Română şi Asociaţia Patrimonium Transsylvanicum”, a declarat directorul Muzeului Municipal din Curtea de Argeş, arhitect Florin Scărlătescu.

Proiectul prevede săpături la Biserica Domnească din Curtea de Argeş, probabil cel mai important loc din ţară pentru epoca medievală timpurie, dar şi în alte situri istorice, precum cele de la mănăstirile de la Cozia, unde este înmormântat Mircea cel Bătrân, care a domnit în perioada 1386 – 1418, Arnota, unde se află rămăşiţele lui Matei Basarab (1632 – 1654), Mănăstirea Dealu de lângă Târgovişte, unde a fost îngropat capul lui Mihai Viteazul (1593 – 1601) şi mănăstirea Curtea de Argeş, unde este înmormântat Radu de la Afumaţi.

Beneficiarul operaţiunii este Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti.

Deosebit de interesant!!

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

iunie 28, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu