Ca urmare, s-a strârnit o întreagă dezbatere asupra canonicităţii Sinodului, cu argumente şi contraargumente istorico-teologice, greu de urmărit de către mireni.
Ceea ce e lesne de observat, oricât am împacheta realitatea în cuvinte, e schisma din sânul Bisericii Una. O dezbinare care, urmărind faliile geopolitice, dezvăluie mecanismele şi mizele luptelor pentru fratricide pentru putere.
Bisericile-surori absente la Sinodul din Creta, în cap cu Biserica Ortodoxă Rusă, fac demonstraţia penibilă că nu se pot desprinde de jocurile de interese lumeşti.
Patriarhul Ecumenic a rămas neclintit, chiar dacă, până în ultimul moment, a purtat convorbiri telefonice cu întâistătătorii celor patru Bisericii, în speranţa că duminică vor veni să coliturghisească la acelaşi altar: lucrările nu vor fi amânate.
Există patru teme pe ordinea de zi, toate fundamentale, care îşi aşteptau demult rezolvarea – misiunea Ortodoxiei în lumea contemporană, diaspora, autonomia eclezială şi modul de proclamare a acesteia, Taina Căsătoriei, Postul, relaţiile Ortodoxiei cu ansamblul creştinătăţii.
Faptul că Biserica Ortodoxă Română se află în Creta e un semnal de poziţionare important, chiar dacă acolo nu se va putea lua nici o decizie.
Din păcate, tocmai scopul principal al Sfântului şi Marelui Sinod, acela de a sublinia unitatea Bisericii Ortodoxe, a fost compromis. Chiar dacă, în tulburătoarea sa curăţenie sufletească, Mitropolitul Franţei, Înaltpreasfinţitul Emmanuel a declarat că absenţii sunt, de fapt, prezenţi. Fără îndoială, Dumnezeu a înţeles perfect ce a vrut să spună, oastea credincioşilor mă tem că nu.” (subl. mea)
Nu, schisma nu e. E vorba de altceva. E vorba de efortul de a coabita cu ticalosii!! Adica de a coabita cu oameni, precum Vladimir Putin, ce determina regimuri dictatoriale, de dura represiune impotriva a tot ce nu e pe plac vointei dictatorului!! Despre asta e vorba.
Sinodul e canonic pentru ca au fost invitate toate Bisericile Ortodoxe. E clar ca, spre exemplu, Biserica Ortodoxa Sarba a participat pentru ca Serbia doreste sa se integreze in UE. E mare lucru ca a participat, pentru ca nu a urmat comportamentului rusilor, de unde se vede ca, politic vorbind, Serbia incepe sa se schimbe incetul cu incetul in bine. Si au inteles ca e mult mai importanta unitatea in Hristos a Bisericii decat vremelnicele lupte politice sau ambitia unor dictatori vremelnici de a domina Lumea, adica de a se face robii celui Rau.
Intru totul de acord cu Lelia Munteanu:
„Bisericile-surori absente la Sinodul din Creta, în cap cu Biserica Ortodoxă Rusă, fac demonstraţia penibilă că nu se pot desprinde de jocurile de interese lumeşti.„
Intr-adevar este penibil. Iar daca, totusi, gresesc eu si Vladimir Putin n-are niciun amestec in toata povestea asta, atunci e si mai penibil! Mai ales ca e vorba de absente totalmente nejustificate!!
Ceea ce s-a intamplat indica un aspect destul de grav, si anume ca Rusia nu e departe doar de valorile europene, dar si de valorile crestin-ortodoxe. Iar aceasta realitate politica ar trebui sa primeasca o riposta pe masura din partea Bruxelles-lui si Washington-ului. Pentru ca avem de a face cu o Rusie ostila, amenintatoare, o Rusie condusa de un dictator, ce poate avea un comportament neprevazut care sa lase de dorit. Inteleg ce s-a discutat la Summitul NATO de la Varsovia: sa nu izolam Rusia, sa avem un dialog cu Rusia. Asa ar trebui. In conditii normale asa ar trebui. Dar data fiind situatia politica actuala din Rusia nu stiu – sunt numeroase semne de intrebare – daca mai e posibil asa ceva si daca nu cumva Rusia tinde sa se pozitioneze de-a dreptul intr-un adversar al Vestului, avand o atitudine concreta in acest sens. Or, un astfel de lucru trebuie sa aiba si un raspuns adecvat.
Citeam ce spune Wikipedia despre Patriarhul Chiril I al Moscovei:
„În ziua de 12 februarie 2016, Patriarhul Chiril I al Moscovei a avut o întâlnire cu Papa Francisc, în Havana, capitala Cubei[6], în urma căreia au semnat o declaraţie comună, cu 30 de paragrafe, în care, printre altele, cei doi îşi exprimă speranţa că această întâlnire va deschide calea reducerii tensiunilor între greco-catolici şi ortodocşi, intensificate de conflictul din Ucraina.[7]„
in schimb la Sinodul Pan-Ortodox nu a participat: tocmai asta mi se pare o atitudine necanonica, pentru ca lasa loc de aranjamente intre ierarhi ai Bisericii in locul canonicitatii unui Sinod. Nu atat ca s-a intalnit cu Papa – lucru care nu ma deranjeaza, cat ceea ce exprima atitudinea Patriarhului Chiril I al Moscovei – o atitudine de Patriarh jucator…