Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Cand pacea se coboara in sufletele noastre…

Vedeti, de fiecare data de Craciun se intampla o minune! Oricat de tulburati am fi, praduiti de ispite, chiar daca traversam o perioada tulbure marcata de puternice mitinguri, de lupte politice, de tensiuni in plan social care, desigur, ne tensioneaza si pe noi, chiar daca suntem nemultumiti de ceva sau puternic nemultumiti, pacea se coboara in sufletele noastre. Simtim in suflet acel Ceva care cauta, tinde sa potoleasca orice tensiune, care indeparteaza orice tulburare, care, intr-un cuvant spus, tamaduieste sufletul, oricat de chinuit ar fi el.

Simtim puterea mantuitoare a Nasterii dupa trup a Domnului nostru Iisus Hristos. Simtim cum se coboara harul strain de noi peste sufletele noastre potolind nelinistile si ingrijorarile noastre.

As dori sa va citez ce spunea arhim. Justin Popovici intr-un comentariu la Epistola Intaia catre Tesaloniceni a Sf. Ap. Pavel:

„O, omule! unde o sa te duci fara Hristos, ce o sa ajungi fara El? O, ia aminte! Ia aminte! Ia aminte! Fara El o sa te prabusesti in nenumarate deziluzii, in morti infinite, in grozavii nenumarate, in iaduri fara de numar. Insa, chiar daca s-ar intampla asta cu tine, trebuie sa stii ca iarasi El si numai El iti da o mana de ajutor in toate dezamagirile tale, in toate mortile, in toate iadurile, in toate chinurile tale. Dar este neaparat necesar sa-i aduci si tu sinele tau, ceea ce depinde de tine, sa aduci un strigat puternic, tare, de pocainta: Doamne miluieste! Si El se va milostivi de tine si te va scoate din toate dezamagirile, te va invia din toate mortile, te va smulge din toate iadurile. Pentru ca este in chip nemasurat Milostiv si Indurat si Milosard cum nu s-a mai intalnit, a venit sa umble printre noi ca sa-i mantuiasca pe toti cei care sunt pierduti in adevaratul sens la cuvantului, pierduti in pacate, in morti, in chinuri si in dezamagiri.

El intotdeauna cu grija deosebita cauta oaia cea pierduta. Si care suflet omenesc nu e pierdut in padurea neumblata a pacatelor personale si comune, a ratacirilor necunoscute si a nenumaratelor morti? Iar El, cu adevarat Singurul Iubitor de Oameni, cu intelepciune si blandete, cheama pe fiecare si pe toti langa El. Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima, si veti gasi odihna sufletelor voastre (Mt. 11, 28-29).

Asa te cheama Acesta iar tu ii raspunzi. Ii raspunzi prin credinta si te izbavesti de toate mortile, de toate chinurile, din toate iadurile, din toate grozaviile! Acesta este lucrul cel mai sigur in lumea noastra pamanteasca. Pentru ca nimeni nu iubeste atat pe oameni cat ii iubeste El. Cu adevarat El este Singurul Iubitor de Oameni in neamul omenesc! De ce? Pentru ca El si numai El ii mantuieste pe oameni de moarte si de iad si le da viata vesnica si raiul cel preadulce! Pentru ca numai El singur are si, prin iubire, da oamenilor binele vesnic, adevarul vesnic, dreptatea vesnica, bucuria vesnica! Si cine altul poate sa dea aceasta neamului omenesc? Nimeni dintre oameni, nici unul dintre dumnezeii mincinosi si care se numesc singuri dumnezei! Pentru ca Hristos Dumnezeul-Om, intr-adevar este Singurul Iubitor de oameni!”

(Arhim. Justin Popovici – Comentariu la Epistola I Tesaloniceni a Sfantului Apostol Pavel, Editura Bizantina, 2005)

El ne daruieste noua, pacatosilor, aceasta pace si ne invata si ne indeamna sa iertam celor ce ne gresesc, din tot sufletul si din toate inimile noastre!

Citeam ce spunea Sf. Ioan Gura de Aur si parca aceste cuvinte au fost scrise ieri!! Si asta ca sa ne arate cum suntem noi de fapt. In ce mocirla traim!! Ascultati:

Despre ipocrizie

„Vremurile sunt rele << pentru ca fratele amageste si prietenul umbla cu viclesug>> (Ieremia 9, 4). Nu mai este prieten sincer, nu mai este frate de nadejde. A pierit din lume frumusetea dragostei. Totul este curpins de un razboi intre om si om! Intre om si om, dar nu pe fata, pe ascuns. Pretutindeni, mii si mii de masti. Multe sunt pieile oilor si pretutindeni nenumarati lupi ascunsi. Mai la adapost ai fi de-ai trai intre dusmani decat intre cei ce par a-ti fi prieteni. Cei ce te slujeau ieri, cei care te linguseau, cei care-ti sarutau mana s-au aratat acum dusmani dintr-o data, si-au aruncat mastie si au ajuns acuzatori mai aspri decat toti. Te acuza si barfesc de acelea pentru care ieri iti multumeau.”

„Dupa cum chipurile frumoase ale curtezanelor alcatuite din incondeierea ochilor si din sulimanuri, sunt lipsite de frumusete, dar prin ele curtezanele fac sa para, in ochii barbatilor inselati, frumoase si placute chipurile lor urate si dezgustatoare, tot asa si bogatia se sileste sa prezinte linguseala drept cinste. Nu-mi spune mie de temenelele ce ti se fac in vazul lumii de frica sau interes! Acestea sunt vopseli si sulimanuri. Nu, ci intra in constiinta fiecaruia din cei care te lingusesc, si vei vedea inlauntrul ei mii si mii de acuzatori care striga impotriva ta, vei vedea ca acestia te dusmanesc si te urasc mai mult decat vrajmasii. Iar daca vreodata schimbarea lucrurilor ar smulge de pe chipul linguselilor masca aceasta facuta din frica si l-ar arata asa cum soarele arata fetele cand straluceste mai puternic, atunci vei vedea bine ca tot timpul nu te-ai bucurat de niciun fel de cinste de la cei ce te linguseau, iar tu socoteai ca te cinsteau tocmai aceia care te urau, care te acopereau in inima lor cu nemarginite ocari si doreau sa te vada cazut in neagra mizerie. Nimic nu aduce omului atata cinste ca virtutea! Aduce o cinste nesilita, nefatarnica, cinste care nu-i acoperita de o masca inselatoare; cinste adevarata si curata, nebiruita de schimbarile lucrurilor.”

(Sfantul Ioan Gura de Aur – Despre patimi si virtuti, Editura Cuvantul Vietii a Mitropoliei Munteniei si Dobrogei, Bucuresti, 2017)

” Totul este curpins de un razboi intre om si om! Intre om si om, dar nu pe fata, pe ascuns.” – si iata ca Nasterea Domnului parca ne pune problema: ce noima are un astfel de razboi, ce bine ne aduce acesta? Sf. Intaiul Mucenic si Arhidiacon Stefan s-a rugat pentru criminalii care il omorau cu pietre, pentru ca Dumnezeu sa nu le puna lor pacatul acesta!! Sa ne gandim ca Dumnezeu S-a facut om si a venit la noi, in aceasta lume, pe care o descrie Sf. Ioan Gura de Aur. Eu as zice ca nu doar ca S-a smerit pe Sine, ci a venit in aceasta mizerie, in aceasta societate infecta, ca sa ne scoata pe noi din mizeria asta!! Ca sa ne daruiasca pacea Sa si sa mantuiasca sufletele noastre chinuite de patimi si imboldite de tot soiul de ispite! Ca noi, neputinciosii si nevrednicii, n-am fi reusit singuri niciodata sa iesim dintr-o astfel de mizerie, cautand tot timpul fericiri iluzorii, aducatoare mai apoi de grave deziluzii, de netamaduite deceptii!! Dumnezeu ne iubeste atat de tare incat S-a smerit pe Sine si a venit in aceasta mocirla. Ca sa ne scoata de acolo. Ca sa ne intinda mana Sa cea sfanta.

„Nimic nu aduce omului atata cinste ca virtutea!” – nu avem o astfel de cinste. Si pentru ca nu o avem, Dumnezeu S-a facut om! Si a rastignit El pacatul! Nu vom putea niciodata sa-I multumim lui Dumnezeu asa cum se cuvine pentru marea Sa milostivire fata de neamul omenesc, cazut in pacat. Pentru marea Sa dragoste fata de noi, pacatosii!

Craciun fericit tuturor si numai bine!

Reclame

decembrie 25, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Neprihana cereasca

De Nasterea Domnului as dori sa reflectam impreuna la ceea ce spunea Sfantul Grigorie Teologul in finalul Cuvantului la Nastarea Mantuitorului Iisus Hristos, unde vom afla o foarte mare bogatie duhovniceasca, cu atat mai mult necesara in vremurile noastre complicate:

„Un singur lucru sa urasti din cele ce sunt relatate despre Nasterea lui Hristos, si anume omorarea pruncilor de catre Irod, sau, mai bine spus, cinsteste si aceasta jertfa ca una care se aduce lui Hristos, mai inainte de Jertfa cea noua a Lui Insusi pentru noi.

Iar daca acum va fugi in Egipt, sa fii si tu impreuna-instrainat cu El; caci daca El este urmarit acolo, sa fii si tu impreuna cu El prigonit; iar daca in Egipt zaboveste, cheama-L pe El de acolo inchinandu-i-te; treci impreuna cu El prin toate varstele cresterii Lui, ca un ucenic credincios lui Hristos. Curateste-te si taie-te imprejur duhovniceste, da la o parte si leapada valul pe care il ai asupra ta de la zidire; invata si tu apoi in templu, alunga si tu, precum a facut-o El, pe cei ce negustoresc casa lui Dumnezeu, lasa-i sa te loveasca cu pietre, daca va trebui sa treci si prin aceasta; dar tu vei scapa, o stiu asta prea bine, si vei trece printre ei asa cum a trecut Dumnezeu. Si aceasta deoarece Cuvantul (Logosul) nu Se lasa lovit cu pietre. Si Chiar daca vei fi dus in fata lui Irod, sa nu-i dai nici un raspuns, caci va fi respectata mai mult tacarea ta decat multa vorbarie a celorlalti. Iar daca te vor lovi cu biciul, sa ceri sa implineasca si celelalte ale pedepsei. Sa ai grija sa gusti si tu fiere cu otet; cauta si tu scuipari, lovituri si palmuiri, chiar cununa de spini, dupa asprimea vietii celei cuvioase; imbracate si tu in hlamida mohorata, primeste batul de trestie in dreapta si bataia de joc a celor care vor rade de tine si vor nesocoti adevarul. Apoi, impreuna rastigneste-te cu El, fii gata sa mori si sa te ingropi si tu impreuna cu El, pentru ca impreuna cu El sa inviezi si tu, ca apoi impreuna cu El sa fii slavit si sa imparatesti si tu cu El. Si asa, vazandu-L pe El, atat cat ne este cu putinta a-L vedea, sa-L cinstim pe Cel in Treime inchinat si slavit, si Care, fie sa ni Se arate si noua, celor tinuti inca de legaturile acestui trup, in Hristos Iisus, Domnul nostru, Caruia fie slava in veci. Amin!”

Sfantul Grigorie TeologulCuvant la Nasterea dupa Trup a Mantuitorului Hristos, Cuvant la Sfintele Pasti, Panegiric (Cuvant de lauda) la Sfantul Vasile cel Mare – Editura Institutului Biblic si de Misiune Ortodoxa, Bucuresti, 2009.

Si drept cinstind Nasterea dupa Trup a Celui ce este mai sfant decat toti sfintii sa ne bucuram de cereasca lumina a inomenirii Sale.

Numai bine, multa sanatate si multe bucurii va doresc de Craciun! 🙂

Nasterea Domnului

Nasterea Domnului

decembrie 24, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Sus, la Poarta Raiului…

Probabil ca daca eram in Norvegia, pentru aceste colinde pe care le-am postat pe blog, statul norvegian mi-ar fi luat copiii deoarece practic un „crestinism radical”.

Noi, romanii, care am suferit fara voia noastra aproape o jumatate de veac dictatura comunista, una din cele mai dure din Europa de Est, stim sa apreciem cum se cuvine aceasta valoare numita Libertate – in acest caz libertatea de expresie si de constiinta. Interesant este ca tari care n-au suferit ce inseamna o dictatura care sa le incalce drepturile si libertatile, nu apreciaza o asemenea valoare, probabil in numele unei laicitati desuete si pacatoase! Iar oamenii acestia accepta sa li se incalce drepturile, pentru ca nu au cunoscut opresiunea unei dictaturi! Ciudat este cum o tara dezvoltata precum Norvegia, care ar trebui sa ne fie un exemplu, nu ne poate fi decat un exemplu negativ, cel putin din acest punct de vedere!

Vedeti dumneavoastra, se apropie Craciunul. Ar trebui sa ne intrebam cati dintre noi – si nu ma refer doar la romani, ci la intreaga umanitate – are in astfel de momente inima acolo sus, la Poarta Raiului. Se povesteste ca Parintele Cleopa, pe oricine care il vizita, il intampina cu cuvintele: „Manca-v-ar Raiul!” 🙂 . Frumoase cuvinte! Iar voua eu va doresc acelasi lucru: sa va manance Raiul!! 🙂 . Deci cati dintre noi avem sus inimile? Cati suim acel urcus duhovnicesc, multumind lui Dumnezeu si pentru bune si pentru rele, ca sa avem inimile sus, la Poarta Raiului? Si se vede cum caderea de la Ortodoxie a Europei Vestice, a secularizat-o, dar nu oricum, ci intr-un mod periculos! Intr-un mod prin care se ajunge sa ti se incalce drepturile si libertatile, intr-un mod in care actiunea voita si fireasca de a face bine se transforma in ceva rau, intr-un lucru rau. Si ar trebui sa avem in vedere si ca necredinta noastra i-a facut pe norvegieni asa… La asta nimeni nu pare sa se gandeasca, ci doar la ceea ce au facut norvegienii… De aceea am vrut sa aduc aceasta unda de spiritualitate ortodoxa prin aceste frumoase colinde, cantate superb de catre Andra si Stefan Hrusca, intr-o Uniune Europeana care se indeparteaza, dupa cat bag eu sama, de spiritul si bucuria pe care trebuie sa ne-o trezeasca Craciunul si care ar trebui sa ne stranga mai mult laolalta, nu sa ne dezbine.

Poate ca e chiar o unda de normalitate.

decembrie 24, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 191 comentarii

Craciun fericit!

Si gandul meu se indreapta mai ales spre cei saraci, spre cei singuri, spre cei care simt un gol sufletesc sau o durere in suflet. Spre cei neputinciosi. Spre cei mahniti. Spre cei bolnavi.

Fie ca sfanta lumina a acestei mari Sarbatori sa vindece pamantul!

Este ziua cand Domnul nostru Iisus Hristos, din marea dragoste pe care ne-o poarta, S-a facut om pentru noi pacatosii si pentru a noastra mantuire! De aceea, cu nevrednicie, ii multumim! Pentru ca nu vom fi niciodata vrednici indeajuns ca sa-I multumim si niciodata nu-I vom multumi asa cum trebuie.

As vrea sa va spun ceva… Mi-e teama ca va parea deplasat… Scriam si-n posarea precedenta aratand cum unii vorbesc despre sfinti, ca „nu ne lasa sa ne alegem sfintii”, lucruri de genul asta… Vorbim prea usor despre sfintenie… Ma gandeam la ce am citit mai demult in cartile care descriu faptele de demult ale Parintilor despre un diacon, daca nu ma insel, care nu se considera vrednic de numele de crestin. Iar noi ce facem pentru cei saraci, pentru cei goi, pentru cei indurerati, pentru cei bolnavi…? Ce facem pentru cei neputinciosi, pentru cei mahniti…?

Totusi, n-as vrea sa inchei intr-o nota pesimista… Si nici nu trebuie sa fim pesimisti, chiar daca suntem pacatosi. Nadejdea noastra e Hristos, adevaratul Dumnezeul nostru!

De aceea, numai bine va doresc! Craciun fericit cu pace!

(Si distractie frumoasa! 🙂 )

decembrie 24, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 12 comentarii

Soarele dreptatii

„Slava Tie, Soarele dreptatii, ca prin nasterea Ta toate le-ai luminat.”
Acatistul Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos

Nasterea Domnului

„Nasterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostintei, ca intru dansa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au invatat sa se inchine Tie, Soarelui dreptatii si sa Te cunoasca pe tine, Rasaritul cel de sus, Doamne, Slava Tie!”

Troparul Nasterii Domnului

Numai bine si Craciun fericit tuturor! 🙂

Nasterea Mantuitorului ne vorbeste despre dragostea Sa fata de intreaga umanitate si ne-a daruit noua speranta. Cu aceasta nadejde sa privim si incercarile grele prin care trecem si sa ne rugam Domnului ca sa ne dea intelepciunea de a le depasi. Citeam ca fostul premier britanic, Gordon Brown, afirma ca economia mondiala se indrepta inevitabil catre o noua criza. Si trebuie spus ca nu libertatea este de vina pentru astfel de lucruri, ci lipsa noastra de pricepere in a folosi cum trebuie aceasta libertate. Astfel de lucruri se mai intampla si tin minte ca Alexandru Paleologu spunea ca nu putem fi tot timpul destepti. Cam asa e, trebuie s-o recunoastem… 🙂 . Ce sa facem, nu suntem desavarsiti! Insa asta nu inseamna ca nu exista solutii bune pentru iesirea din criza. Si de aceea sa nadajduim ca Nasterea Domnului ne va lumina si noua, nevrednicilor, mintile si inimile spre a putea vedea drumul cel drept si bun.

Numai bine si multa sanatate! 🙂

decembrie 24, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

Colinde!

Craciun fericit! 🙂

 

decembrie 24, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Nenorocirea omorului…

Motto:

„Tatal tau dintai a pacatuit si urmasii tai si-au batut joc de Mine” (Isaia 43,27)

Iata o stire cumplita in aceasta zi sfanta de Craciun:

Romania Libera

Un bătrân a fost omorât în bătaie de fiul său vitreg

Iata ce se arata printre altele:

„”Băiatul bătrânului, care nu este la primul scandal, a ameninţat că incendiază apartamentul şi face moarte de om, iar la un moment dat a spart uşa locuinţei şi a întrerupt curentul electric. Am sunat la Serviciul Unic de Urgenţă 112, iar medicii de la Ambulanţă l-au condus la spital, dar poliţiştii nu s-au interesat ce s-a întâmplat în locuinţă. Le-am zis să se uite în apartament, că el obişnuieşte să-şi bată părinţii, ei spun că au intrat şi au verificat, dar nu au intrat, pentru că dacă îl găseau atunci după ce a fost bătut poate îl salvau. Ulterior, eu l-am găsit întins pe pat şi mi-am dat seama că murise, Era vânat şi cu gura deschisă şi am sunat din nou la 112, era cam la o oră după ce îl luase pe fiul lui cu ambulanţa”, a declarat Constantin Ciliban, locatar în bloc.”

Stirea apare si in Gandul:

CRIMĂ LA PITEŞTI. Bătrân găsit mort în locuinţa sa cu lovituri pe tot corpul. Suspectul este fiul său vitreg

Se mai arata ca:

„”Pe corp sunt multiple semne de violenţă provocate cu siguranţă de o altă persoană. Sunt suspiciuni de moarte violentă, acesta este rezultatul exemenului extern al cadavrului. Se va efectua autopsia şi se va stabili cauza morţii. Cert este faptul că sunt leziuni traumatice la faţă, ochi, buze, torace şi membre”, a declarat Dan Manu, şef al Serviciului de Medicină Legală Argeş.

Suspectul, cunoscut pentru manifestările sale violente, a fost internat la Secţia de Psihiatrie a Spitalului Judeţean de Urgenţă din Piteşti.

După expertizarea medicală a acestuia şi rezultatele finale ale necropsiei, anchetatorii vor decide măsurile legale care se impun în acest caz.”

Dar iata si un alt articol din Romania Libera:

Papa a denunţat dorinţa omului de a se substitui lui Dumnezeu

Se arata, printre altele, ca:

„Iisus Hristos, a declarat el de la balconul Bazilicii Sf. Petru în faţa a zeci de mii de credincioşi, a fost trimis pe Pământ ”pentru a ne salva mai ales de răul profund, înrădăcinat în om şi istorie”, care este ”separarea de Dumnezeu, orgoliul şi infatuarea de a acţiona prin sine însuşi”, a declarat Suveranul Pontif.

Acest rău constă ”în a intra în concurenţă cu Dumnezeu şi de a te substitui Lui, de a decide ceea ce este bine şi ceea ce este rău, şi de a fi stăpânul vieţii şi al morţii. Acesta este marele rău, marele păcat”, a spus Papa.” (subl.mea)

Totusi omul a mancat din pomul cunostintei binelui si raului (Facerea Cap. 3), incalcand porunca data de Dumnezeu si, in felul acesta, cazand de la credinta. De observat ca Papa vorbea de „răul profund, înrădăcinat în om şi istorie” dar apropo de „a decide ceea ce este bine şi ceea ce este rău„, problema e nu atat ca omul nu ar avea dreptul de a decide acest lucru sau ca nu ar putea sa decida el insusi, ci de cum decide ceea ce este bine si ceea ce este rau. Pentru ca din felul in care omul decide ceea ce este bine si ceea ce este rau se vede daca pacatuieste sau nu. De aceea si Sfantul Prooroc Isaia spune foarte bine:

„Vai de cei ce zic raului bine si binelui rau; care numesc lumina intuneric si intunericul lumina; care socotesc amarul dulce si dulcele amar!” (Isaia 5,20)

Si acum sa ne gandim la ce a decis (si cum a decis) cel care l-a omorat pe batran… Observati ca se arata in articolele citate ca: „Băiatul bătrânului, care nu este la primul scandal, a ameninţat că incendiază apartamentul şi face moarte de om, iar la un moment dat a spart uşa locuinţei şi a întrerupt curentul electric „. Si eu stau si ma intreb: a amenintat in felul acesta, a spart usa locuintei, a intrerupt curentul electric, dupa cum se arata, crezand ca face bine? Luand lumina drept intuneric si intunericul drept lumina? Calcand in picioare si batandu-si joc de sfanta zi de Craciun! Dar trebuie remarcat faptul ca astfel de stiri apar des in presa noastra, si cea scrisa si cea audio-vizuala. De aceea ar trebui sa ne intrebam despre starea actuala a societatii noastre, care parca nu-si gaseste fagasul, locul asa cum trebuie. Parca n-am stii ce sa facem, iar lucrul acesta ma duce cu gandul ca, de fapt, la noi exista, pe langa deficitul bugetar, si altfel de deficite: deficitul de credinta, deficitul de intelepciune (vorbesc de noi toti, de intreaga societate). Iar despre deficitul de intelepciune Solomon spunea:

„Fiindca s-a departat de ea, maniindu-se, cel nedrept a pierit in nebunia sa ucigasa de frate” (Intelepciunea lui Solomon 10,3)

Si tot Solomon spunea:

„Ci cunoscand ca nu voi putea altfel sa am intelepciune, de nu-mi va da Dumnezeu […]” (Intelepciunea lui Solomon 8,21)

Interesant este ca in rugaciunea sa catre Dumnezeu pentru dobandirea intelepciunii, Solomon marturiseste:

„Caci robul Tau sunt eu si fiul roabei Tale, om slab si cu viata scurta si putin destoinic sa inteleg judecata si legile” (Intel. 9,6) (subl.mea)

Iar de abia dupa ce marturiseste lucrul acesta, spune:

„Caci, chiar cand ar fi cineva desavarsit intre fiii oamenilor, de-i va lipsi intelepciunea cea de la Tine, ca nimica toata se va socoti” (Intel. 9,6) (subl.mea)

Iar daca cineva e putin destoinic sa inteleaga judecata si legile, atunci cum ar putea sa decida asa cum trebuie ceea ce ste bine si ceea ce este rau… Interesant este ca in al doilea verset, Solomon face afirmatia ca insasi desavarsirea este netrebnica (si trebuie considerata asa) daca omul nu este de Dumnezeu inteleptit!!! Deoarece el, Solomon, s-a rugat lui Dumnezeu sa-i dea intelepciune „cu toate ca si aceasta era intelepciune: sa stiu de la cine vine darul” (Intel. 8,21), dupa care adauga „m-am smerit inaintea Lui” (desi si aceasta era intelepciune) si apoi s-a rugat! Trebuie remarcat ca Solomon nu se socotea un om lipsit de intelepciune (nu a uitat sa se smereasca si cred ca a facut-o din toata inima) dar socotea acea intelepciune ca fiind una netrebnica, inutila, nefolositoare sau, mai bine zis, o socotea „ca nimica toata”, dupa cum si afirma, pentru ca, desi era un om destept si nu putea sa nu fie constient de acest lucru, nu avea acea intelepciune – cea de la Dumnezeu! De aceea s-a si rugat! Pentru acea intelepciune! Care trebuie socotita adevarata intelepciune, intrucat o altfel de intelepciune, adica cea lumeasca, este si trebuie socotita „ca nimica toata”. De aceea si cere:

Da-mi mie intelepciunea care sta aproape de scaunul Tau si nu ma lepada dintre slujitorii Tai” (Intel. 9,4) (subl.mea)

Pentru ca:

„16. Cu greu ne dam seama despre cele ce sunt pe pamant si cu osteneala gasim cele ce sunt chiar in mana noastra; atunci, cine a putut sa patrunda cele ce sunt in ceruri?

17. Cine a cunoscut vointa Ta, daca Tu nu i-ai dat intelepciune si daca nu i-ai trimis de sus Duhul Tau cel Sfant?

18. Astfel s-au facut drepte cararile celor de pe pamant si oamenii au invatat ceea ce este placut inaintea Ta, si prin intelepciune au cunoscut mantuirea” (Intel. Cap.9, 16-18)” (subl.mea)

Solomon ne spune si ce se intampla daca nu e intelepciune – iata niste versete extraordinare:

„22. Apoi n-a fost destul ca au ratacit intru cunoasterea lui Dumnezeu, ci, vietuind – din intunericul mintii lorin razboi necurmat, au numit pace atatea rele.

23. Ei faceau slujbe in care ucideau chiar pe copiii lor, sau savarseau taine ascunse sau betii nebunesti, dupa barbare obiceiuri.

24. Si nici viata, nici casatoriile nu le mai pazeau curate, ci unul pe altul ucidea prin viclenie sau il batjocorea prin desfranare.

25. Toate se invalmasesc in sange si ucidere, in furtisag si viclesug, in stricaciune si necredinta in razvratire si juramant stramb,

26. In prigonirea celor buni si uitarea binefacerilor primite, in pangarirea sufletelor si rasturnarea trupestilor nevoi, in tulburarea casatoriilor si desfranare si dezmat sub ochii tuturor.

27. Caci inchinarea la idolii cei deserti, care nici n-ar trebui pomeniti, este inceputul, pricina si sfarsitul a tot raul” (Intel. 14, 22-27) (subl.mea)

Deci iata cum, neavand intelepciune si dreapta socoteala, omul poate fi usor inselat si cum manipularea aceasta se poate raspandi destul de repede: cum ca asa e bine, cand, de fapt, e rau. Insa este de observat ca Solomon s-a rugat lui Dumnezeu pentru ca sa dobandeasca intelepciune, iar Isus fiul lui Sirah afirma:

„Toata intelepciunea este la Domnul si cu El este in veac” (Sir. 1,1)

Si aici intelepciunea este legata de frica de Dumnezeu – inceputul intelepciunii –  insa: „Temerea de Domnul este dar de la Dumnezeu si indreapta pe om pe caile iubirii” (Sir. 1,12). Si „Iubirea de Dumnezeu este intelepciune slavita si cui voieste El, aceluia o imparte dupa chibzuinta Sa” (Sir. 1,13), intelepciunea fiind legata de tinerea poruncilor: „Poftesti intelepciune? Tine poruncile, si Domnul iti va da-o tie” (Sir. 1,25). Insa este de remarcat faptul ca atat din ce ne spune Solomon, dar si din ce ne spune Isus fiul lui Sirah, nu este usor pentru om sa ajunga sa dobandeasca intelepciune. Mai ales ca nu depinde de el, pentru ca nu poate sa depinda de el, de om, decat intr-o oarecare masura – „pofta cea adevarata de invatatura”, dupa cum spune Solomon si, bineinteles, rugaciunea pentru dobandirea ei. Iar Solomon marturiseste:

„Cu adevarat Dumnezeu nimic nu iubeste fara numai pe cel ce petrece intru intelepciune” (Intel. 7,28)

Si continua spunand:

„29. Ea este mai frumoasa decat soarele si decat toata oranduirea stelelor; daca o pui alaturi cu lumina, intelepciunea o intrece.

30. Fiindca dupa lumina urmeaza noaptea, pe cand intelepciunea ramane nebiruita in fata rautatii” (Intel. 7, 29-30)

Si as cita si acest verset din Isaia:

Vai de cei care sunt intelepti in ochii lor si priceputi dupa gandurile lor!” (Is. 5,21)

decembrie 26, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Craciun fericit!

Numai bine si multa sanatate sa va dea Dumnezeu de Craciun!

Sa ascultam si un colind foarte frumos:

Inca odata numai bine tuturor si sa dea Dumnezeu ca anul 2012 sa fie mai bun decat 2011 pentru toata lumea, pentru toti romanii!

decembrie 25, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

Craciun fericit!!!

Va urez tuturor un Craciun fericit!!

Numai bine si toate cele bune sa dea Dumnezeu tuturor! Multa sanatate!

Fie ca marea Sarbatoare a Craciunului sa ne lumineze inimile si mintile!

Totusi, cred ca trebuie sa privim si la ce se intampla prin lume…

Va recomand sa cititi acest editorial din Romania Libera, semnat Cristian Campeanu:

Război împotriva Crăciunului?

decembrie 24, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii