Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Grecia si Zona Euro

Iata doua articole din Gandul care merita sa fie citite:

Cât de departe e România de Grecia. Povestea unui faliment

si

Fond de urgenţă pentru a scoate euro dintr-un pericol mortal

Update 1:

Iata un alt articol, de mare interes, care, din nou, merita citit – Evenimentul Zilei titreaza:

Angajamentele secrete ale guvernului Boc

Interesant mi s-a parut si un alt articol, tot din Evenimentul Zilei, in care ni se prezinta pozitia lui Traian Basescu. Ceea ce mi se pare mie interesant este ca, pe langa „vinovatii traditionali” ai Presedintelui, ca sa zic asa, adica mogulii, opozitia, Seful Statului critica deosebit de dur PDL-ul. Articolul aici:

Băsescu îi face temele lui Boc: „Intervin pentru că voi aţi eşuat”

Presedintele a apreciat ca:

„Dacă veţi fi cei care vor scoate România din criză, veţi culege beneficiile în 2012, dacă nu şi dacă veţi continua acţiunile clientelare, vă veţi compromite politic pentru totdeauna”,

a declarat Presedintele, conform articolului citat. Articolul ne spune ca premierul Emil Boc a tacut. Cred ca pentru prima data Presedintele este atat de transant in declaratii cu privire la PDL, partidul de guvernamant, partidul din care a provenit. Aici Basescu a vorbit de parca ar fi facut parte din opozitie, ba chiar mai transant. Sentinta pronuntata de Seful Statului prin acel „pentru totdeauna”, seamana, pur si simplu, cu o „lovitura de ciocan”.

Pe de alta parte eu stau si ma intreb daca masurile acestea anticriza care se anunta vor depasi sau nu pragul de suportabilitate al populatiei. Este si acesta un aspect destul de important, cred eu, pentru ca aceste masuri anticriza sa aiba sanse de reusita. Pentru ca ele ar trebui sustinute de populatie. Este adevarat ce spune si opozitia, si anume ca aceste masuri nu garanteaza rezolvarea problemelor – Corina Cretu. Sunt de acord cu D-na Cretu deoarece nici eu nu vad un plan limpede, din partea Guvernului, pentru relansarea economica. Lucrul acesta – relansarea economica este cel mai important. Si cred ca ar trebui gandita o relansare economica cel putin pe termen mediu, in care sa se ia in calcul  si aceste conditii de criza economica si financiara. Este de remarcat si ideea impozitarii diferentiate, in vederea de a atrage mai multi bani la bugetul de stat. Totusi, in toata Europa se vorbeste de scaderea drastica a cheltuielilor bugetare, ca prioritate pentru toate tarile cu deficite si cheltuieli mari… Iata un editorial din Gandul care vorbeste despre acest lucru – aici.

Problema cred ca este alta, si anume ca sunt inca contradictii in UE. Una din contradictiile cele mai importante este ca exista, ca sa ma exprim in stil Adrian Nastase, doua Europe – una puternic industrializata, in general vorbind cu o economie foarte bine pusa la punct, spre exemplu tari precum: Germania, Franta, Marea Britanie, Benelux-ul si Tarile Scandinave, s.a si o alta Europa, cu tari care aspira la nivelul celor mai sus mentionate. Aceasta contradictie se manifesta si in Italia – Nordul si Sudul Italiei. Un Nord bine industrializat si un Sud marcat de saracie si Mafie. Este una din contradictiile care cred ca a generat, in Europa, aceasta criza. Si acuma ne unim cu totii, cu mic cu mare ca sa salvam euro. Problema fundamentala este reducerea decalajului dintre cele doua Europe. Dupa parerea mea, nu s-a instituit un sistem economic, in UE, care sa faca posibil lucrul acesta. Pentru ca daca s-ar fi intamplat ca un astfel de sistem economic, de care pomeneam mai sus, sa existe si sa fie functional atunci Grecia – tara membra a UE si a Zonei Euro – nu ar fi ajuns in situatia de acum, si nu e vorba numai de Grecia. Ma gandesc si la tarile din grupul PIIGS, si nu numai! Pentru ca o tara daca nu are profit, are datorii mari, pe care e greu sa le plateasca. Insa este surprinzator pentru mine ca si tarile dezvoltate au datorii mari. Nu pot sa nu ma gandesc la cuvintele lui Helmut Schmidt, fost Cancelar al RFG, care spunea ca „profiturile de astazi sunt investitile de maine si locurile de munca de poimaine” (subl. mea). Or, aceasta contradictie, de care pomeneam mai sus, genereaza alte contradictii, cum ar fi, spre exemplu, capacitatea de a absorbi fondurile europene – tari care absorb intr-o proportie majoritara si altele care… Deci ceva, ceva nu functioneaza bine… Pentru ca intr-o Europa Unita eforturile de dezvoltare trebuie privite impreuna, si, deci, trebuie tratate si impreuna. Nu se poate ca sa fim impreuna numai cand da criza peste noi. Si cand spun impreuna ma gandesc si la faptul ca aspiratiilor de dezvoltare ale tarilor mai putin industrializate si dezvoltate trebuie sa li se raspunda pozitiv din partea statelor dezvoltate. Evident, acest impreuna nu exclude efortul fiecarui stat in parte! Dar o dezvoltare sanatoasa, bazata pe profit, nu pe consum. Pe crearea de capacitati de productie performante. O Europa puternica, unita inseamna, cred, eliminarea acestei contradictii, de care vorbeam mai sus. Nu stiu cat este de matura Europa, astazi, pentru a face acest lucru. Poate ca nu. Poate ca aceasta criza o va maturiza mai mult si ar fi unul din aspectele, iata, pozitive ale acestei crize! Insa Europa ar trebui sa fie constienta ca slabiciunile (majore) se pot intoarce impotriva sa. Ca exemplu pot sa dau situatia in care se gaseste acum moneda unica… Dar poate ca aceasta situatie nu este inca una  extrem de grava. Sper. Iata, sper…

Update 2:

Mediafax ne spune:

Trichet: Moneda euro nu este atacată, este nevoie de un „salt cuantic” în supravegherea deficitelor

Update 3:

Iata alte doua articole din Gandul cu privire la criza economica:

România, în menghina crizelor

si

Greii PD-L îl îndeamnă pe Boc să-şi asume răspunderea

Din primul articol – editorial pe chestiuni de ordin economic semnat de Dl. Gheorghe Cercelescu – aflam ca in perioada 2004-2010 cheltuielile publice cu personalul au sporit de la 4,6 la 9,5% din PIB.

Dl. Cercelescu spune in editorialul sau:

Apoi mai trebuie avut în vedere că, dacă în sprijinul Greciei au sărit celelalte ţări din zona euro, FMI şi chiar state europene care nu au adoptat încă moneda unică, pentru România nu va întinde nimeni o mână de ajutor.” (sublinierea imi apartine)

Din al doilea articol aflam ca, potrivit declaratiilor facute de Ministrul Finantelor Publice, Dl. Sebastian Vladescu, sectorul privat s-a diminuat cu 20%, aratand ca incasarile la buget se diminueaza proportional, iar diferenta nu are de unde sa fie acoperita!

Conform sursei citate, cel de-al doilea articol, Dl. Sebastian Vladescu a declarat:

„De unde să plătesc aceşti 20%? Dacă mâine ar fi un cataclism, iar toate pieţele s-ar prăbuşi şi n-ar mai funcţiona nimic, încasările s-ar reduce brusc cu 30-40%, ar trebui să păstrăm salariile la nivelul de dinainte?”

Sa vedem cum stam, in asemenea conditii, si la capitolul investitii straine.

Romania Libera ne informeaza ca:

Investiţiile străine în România s-au înjumătăţit în trim. I

Pe aceeasi tema titreaza si Adevarul:

Investiţiile străine directe s-au înjumătăţit în primul trimestru, la 754 milioane euro

Deci stam foarte „frumos”…!!

Nu pot sa raman indiferent la declaratia lui Ion Cristoiu.

Iata ce spune Adevarul:

Cristoiu: „Din câte ştiu eu, Boc şi-a depus demisia acum două săptămâni”

Aici aceeasi informatie dintr-o alta sursa.

Gandul ne mai informeaza despre:

Război între euro şi dolar. Cum îl vor simţi românii la rate şi preţuri. Plus: câteva cifre îngrijorătoare pentru cei care au credite în franci elveţieni

si

Războiul euro-dolar face prima victimă în România. Cu cât se scumpeşte benzina

Iata si doua fraze, din articolul de mai sus, care mi-au atras atentia:

„Pentru că nu au încredere în planul de 750 de miliarde de euro al UE pentru a salva statele cu probleme din zonă, investitorii au prăbuşit euro faţă de dolar la minimul istoric din ultimii patru ani, de 1,2243 dolari pe unitate. Iniţial, după lansarea acestui ajutor financiar, atât bursele europene cât şi euro au crescut. Zvonurile privind existenţa unor probleme similare cu ale Greciei în Spania şi Portugalia însă, precum şi declaraţiile deloc optimiste ale înalţilor oficiali europeni au transformat rapid optimismul investitorilor în neîncredere.

Într-un discurs ţinut duminică la Berlin în faţa unor sindicalişti, cancelarul german Angela Merkel a subliniat că acest plan nu înseamnă nimic altceva decât că s-a cumpărat timp pentru a se lua măsurile care să rezolve problemele care stau la baza crizei.”

Deci se pare ca dolarul revine tare din urma.. Nu stiu de ce, dar ma asteptam la asta. Foarte interesant este ca francul elvetian se apreciaza continuu. Iarasi nu stiu de ce, dar nici asta nu ma mira…

Tinta de deficit bugetar pentru acest an este de 6,8%.

Adaug in final un alt articol care mi s-a parut interesant, tot din Gandul:

FMI transmite Guvernului că în “nu mai mult de şase săptămâni” trebuie să taie salariile şi pensiile. Altfel, delegaţia fondului se va întoarce pentru a discuta creşterea taxelor



mai 10, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Revolutia informationala…

Ideile imi sunt inspirate de cartea profesorului Ghita Ionescu – „Investigarea comparativa a politicii comuniste”, din care voi cita.

Ghita Ionescu este un faimos politolog britanic de origine romana, profesor la Universitatea din Manchester. Profesorul Ionescu a publicat, in 1968, impreuna cu Isabel de Madariaga, cartea intitulata Opposition, in care studiaza opozitia ca institutie caracteristica unei democratii constitutionale. In 1965 a intemeiat revista de studii politice Government and Opposition, creindu-se o adevarata scoala de gandire politologica, axata pe ideea ca trasatura distinctiva dintre regimurile politice constitutional-pluraliste si cele autoritar-dictatoriale este furnizata de prezenta si rolul opozitiei politice. Este autorul a numeroase analize consacrate fenomenului comunismului: Communism in Romania (Londra, Oxford University Press 1964), care prezinta istoria miscarii comuniste in Romania. O lucrare foarte importanta prin viziunea ei si prin sesizarea corecta a destinului final al statelor coumniste din Europa de Est este The Politics of the European Communist States (Londra, Weidenfeld&Nicolson, 1967). Cartea la care am facut eu referire in paragraful de inceput a fost publicata in tarile occidentale (inclusiv Japonia) incepand din 1972. La noi a aparut la Humanitas in 1992 cu o prefata a autorului pentru editia in limba romana si tine seama de schimbarile survenite in lume.

Cartea este de dimensiuni reduse dar contine o imensa bogatie de idei. Este interesanta, pentru ca multi discuta despre prabusirea comunismului doar sub aspectul a „ceea ce au facut Bush si Gorbaciov”, adica sub aspectul relatiei dintre cele 2 superputeri mondiale SUA si URSS, reprezentate prin liderii lor de atunci. Insa putina lume se gandeste la cauzele profunde care au dus la prabusirea comunismului. Adevarul este ca viata merge inainte, cum se spune, si societatea evolueaza in felul ei propriu. Este clar ca inceputul revolutiei industriale  a marcat o era noua in istoria omenirii, producand schimbari in ceea ce priveste gandirea oamenilor. Profesorul Ionescu remarca in lucrarea sa cele 4 faze ale revolutiei industriale. Prima faza: „cea a carbunelui, a otelului si a cailor ferate (cand s-a deschis era transporturilor si comunicatiilor); cea de a doua faza, cea a petrolului si electricitatii (care a facut posibila patrunderea in era microelectronicii); cea a aviatiei, materiilor plastice si a energiei nucleare (care a deschis era nucleara); si cea de a patra, faza revolutiei informationale”. Ilustreaza apoi felul in care s-a schimbat conceptia si gandirea oamenilor, bineinteles si din punct de vedere idelogic, deoarece „capitalismul, ca sistem de productie, n-a luat startul decat o data cu industrializarea, in cadrul careia capitalul era legat intr-o conexiune dialectica indisolubila cu munca – parghia ideologica a marxismului. Capitalul a evoluat si el, fructificand mijloacele date la iveala de industrializare, de la capital national la capital international, si, o data cu interdependenta globala generata de revolutia informationala (sublinierea imi apartine), la capitalul transnational, care pluteste pe deasupra tuturor granitelor si restrictiilor oficiale nationale”. Interesant este ceea ce spune mai incolo despre revolutia informationala, si anume: „Revolutia informatioanala este in curs de desfasurare si are un ritm atat de accelerat („accelerarea istoriei” de care vorbea Daniel Halevy), incat nu se poate ghici ce noi consecinte va avea (sublinierea mea). Ea se deosebeste de celelalte trei faze ale revolutiei industriale prin trasaturi de ordin stiintific, geopolitic, consecinte in plan politic si aparaitia unor noi viziuni filozofice.” Sublinirea imi apartine pentru ca am gasit foarte interesanat ideea. Sigur trebuie sa fie o diferenta intre „societatea motorului cu aburi” si „societatea chip-ului (circuit integrat miniaturizat)”.  Vreau sa spun ca aceste schimbari au avut consecinte foarte clare in ceea ce priveste viata oamenilor, deci si in ceea ce priveste gandirea lor si conceptiile lor, aspiratiile lor. Sa ne gandim numai la urmatorul lucru: cine, in Romania, acum 30 de ani, avea calculator si blog personal?. Profesorul Ionescu spune ca descoperirea chip-ului ( deci in plan stiintific) ” a introdus o mare discrepanta fata de trecut si a inaugurat o noua faza a industrializarii, invaluind nu numai globul pamantesc dar si distantele cosmice. Deci chip-ul a facut posibila trasatura cea mai importanta din punct de vedere geopolitic, si anume: „globalizarea interdependentelor aparute intre „toate statele”, de la mari „puteri”, ca Statele Unite, la state mici la Luxemburg, Albania sau Nicaragua.”. „Din punct de vedere al politicii ca atare, globalizarea interdependentelor a dat nastere unor fenomene purtatoare de noi intelesuri, precum „subsidiaritatea” si „regionalizarea”. Regionalizarea este gruparea statelor vecine si cu o cultura asemanatoare. Asa sunt gruparile realizate in cadrul Comunitatii Europene sau, mai mult sau mai putin formal, Asia de Sud-Est sau „America” sau asocierea Canadei si Mexicului cu Statele Unite. Aceste „regiuni” se organizeaza nu atat pentru a rivaliza cu celelalte regiuni – cum se proceda inainte – , cat pentru a putea „colabora” mai bine. Rezultatul geopolitic, politic si idelogic cel mai evident al interdependentei il constituie capitularea fortata a bastionului ideologic al „blocului sovietic”, a statului sovietic insusi.” Mi se pare foarte importanta aceasta precizare pe care am subliniat-o deoarece reflecta imposibilitatea sistemului comunist de a se adapta si participa la aceasta revolutie informationala. Autorul spune: ” Societatea „globala” accepta participarea tuturora – pana si a fostei Rusii comuniste care pana acum denunta piata mondiala drept o unealta a capitalismului”. ” Din punct de vedere filozofic consecinta principala a revolutiei informationale este prioritatea evidenta pe care ea o confera cunoasterii (sublinierea autorului!). Un om modern trebuie sa posede „cunoastere” in doua sensuri. Este vorba, pe de o parte, de cunosterea specializata, proprie meseriei sale, de medic, de pilot, de economist, de electrician sau de inginer. Omul modern trebuie sa fie la curent mult mai profund, mai analitic si fara intarziere cu ceea ce se impune in virtutea stiintei in practica (sublinierea autorului!) meseriei sale. In al doilea sens, omul modern este, fie ca vrea fie ca nu vrea, informat la zi cu tot ce se petrece in lume. Mijloacele de transmisie imediata a informatiei, radioul, televiziunea ( si intr-un mod mai personalizat, telefonul si faxul) il intampina cu imaginile si vocile lor acasa, pe strada si la locul de munca. In acest fel cunoasterea moderna inunda viata zilnica a cetatenilor lumii  si ii face sa participe (sublinirea autorului!) personal la evolutia evenimentelor mondiale. Benjamin Barber, un politolog modern american, vorbeste in cartea sa Strong Democracy despre teledemocratie – ca o noua forma de participare, cu conditia desigur ca televiziunea si mediile de informare in general sa nu fie controlate de catre stat. „Glasnost”, eliberarea mediilor de informare, a dus, in cateva saptamani, la prabusirea imperiului sovetic”. Este foarte intersant ce intelege autorul prin societate civila informatizata. Acesta spune: ” As folosi insa o expresie foarte condensata, „societatea civila informatizata”, pentru a denumi societatea care nu poate fi controlata de catre stat. Expresia aceasta condensata rezuma, de fapt, urmatoarea idee: societatea civila informatizata este societatea industriala avansata care a trecut prin cele patru faze ale revolutiei industriale, ultima fiind cea a revolutiei informationale (de aici derivand si numele de societate „informatizata”)”. Profesorul Ionescu spune ca ratiunea umana a traversat criza cea mai grava  in suta de ani cuprinsa intre 1880 si 1980, interval in care doua determinisme, cel marxist si ce freudist, i-au negat independenta si puritatea. Mentionand irationalismul  nietzscheean care, pe de alta parte, si-a relevat consecintele in cel de-al doilea razboi mondial – domnia sa spune: ” Sa nu uitam ca acest razboi fusese precedat de ascensiunea statelor totalitare bolsevic si nazist si fusese pricinuit de catre acestea. Pactul sovieto-nazist confirmase identitatile dintre aceste state si a fost cauza ultima a declansarii razboiului”, ajunge la existentialism si conceptul propus de acesta: „absurd” care „exprima cele doua sentimente majore ale noii generatii: unul era starnit de privirea aruncata asupra trecutului recent si intruchipa revolta impotriva absurditatii razboiului si a continuarii lui „la rece”; iar celalalt sentiment era provocat de examinarea prezentului si viitorului, de incapacitatea de a „intelege” deodata toata transformarea cunoasterii prin noua revolutie stiintifica. Noile instrumente de cunoastere mecanica (subl. autorului), cunostere mai puternica decat cea umana, agravau dintr-o data vechiul sentiment uman ca toata existenta este absurda. Revolutia studentilor americani, francezi si, mai apoi, a colegilor lor din toata lumea libera a fost o manifestare zguduitoare a acestui sentiment al absurdului. Nu trebuie sa uitam ca in multe universitati studentii spargeau calculatoarele si le aruncau pe fereastra”. Se refera apoi al Foucault si Derrida, apoi la Sartre. ” O generatie intreaga de intelectuali, in lumea occidentala, pasea tot mai mult in fundatura constituita de o viziune din ce in ce mai negativa, hedonista si regresiva – in directia potrivnica progresului. Evazionismul in viciu, droguri si revolta era noua atitudine adoptata. Este adevarat, totusi, ca, intre timp, stiinta, indeosebi noua fizica si biologie, desi conducea cunoasterea spre noi culmi tehnice, prometeice, isi recunostea neputina ultima de a explica misterul nasterii si al mortii omului. De aici si reintoarcerea la credinta (sublinierea autorului!), chiar daca nu intotdeauna la religia adevarata. Noua cunoastere stiintifica s-a resemnat si a acceptat ca nu poate descoperi misterul creatiei singurei lumi din univers in care exista viata (intre timp explorarile pe alte planete aratasera ca sunt toate moarte, precum prevazuse Eminescu: „regina noptii moarta”). Cunoasterea stiintifica se indreapta spre pragmatism (subl. autorului) (pragmatismul fiind prin natura lui potrivnic gandirii ideologice) si spre obiectivitate (subl. autorului) stiintifica (opusa subiectivismului individual). La randul lui, pragmatismul care caracterizeaza gandirea politica moderna a adus in viata politica o potolire a „pasiunilor” (cum ar spune Albert Hirschman) si a ambitiilor asa-zis „revolutionare”. Combinat cu colaborarea impusa de relatiile de interdependenta efectul este unul de impaciuire sociala si nationala”. Interesant este faptul ca autorul releva ca: ” Societatea isi afirma astfel suprematia asupra statelor si Statului in general, reducand-ul la ceea ce se numeste in noul vocabular politic subsidiaritate. Statele constitutional-pluraliste, menite prin chiar propria lor definitie sa ajute la flexibilitatea si expansiunea societatii in plan national si transnational, se adapteaza la noul val de „subsidiaritate” cu evidenta disciplina si succes. Cu mult mai grea, cu adevarat improbabila (subl. mea), era adaptarea la cerintele neinduplecate ale revolutiei informationale a fostelor fortarete statale marxist-leninist-staliniste”.

Urmeaza o viziune interesanta asupra a ceea ce autorul numeste „statul marxist-leninist-stalinist” pus fata in fata cu revolutia informationala. Aceasta revolutie informationala – cauzata de progresul societatii – a fost cea mai mare provocare pentru statul de tip comunist, caruia acesta nu a putut sa-i faca fata. Iata ce spune profesorul Ionescu: ” Cititorul va gasi in analiza facuta in carte defectelor originare, congenitale ale statului marxist-leninist- stalinist explicatia diagnosticului final al cartii. Statul marxist-leninist- stalinist trebuia sa se prabuseasca; el s-a prabusit sub presiunea revolutiei informationale. Acest stat se baza de la inceput pe atatea contradictii intre anormalitatea (subl. autorului) pretentiilor sale programatice, pe de o parte, si normalitatea (subl. autorului) politica necesara in functionarea unui stat, incat un asemenea stat anormal (subl. autorului), nefiresc in structura sa, in orice caz nu ar fi putut dura. Revolutia informationala, accelerand istoria, a grabit sfasierea generata de contradictiile structurale. Principalele contradictii erau:

  • contradictia dintre realitatea statului celui mai centralizat din istoria lumii si pretentia de a fi un stat de republici „autonome”, din punct de vedere federal. Din punct de vedere constitutional si administrativ, statul insusi ar fi trebuit sa fie intemeiat pe comune (soviete): statul sovietic;
  • contradictia dintre functionarea normala si deci cu totul libera a societatii si pretentia statului de a forma, manipula si controla total (subl. autorului) acea societate;
  • contradictia dintre un stat-aparat (adica un stat dominat de unul din aparatele oricarui stat: partid, armata, politie, etc) si administratia complexa a unui stat modern in care in mod firesc aceste aparate sunt numai organe executive sau organizatii secundare politice ale societatii in functiune;
  • contradictia dintre conceptul de partid (ca parte, dupa cum ne-o dovedeste si etimologia acestui cuvant: partid vine de la „pars”) si un partid unic (subl. autorului), cu adevarat monolitic. O „parte” nu este parte decat daca exista si alte parti. Logica partidelor politice cere existenta unei pluralitati: mai multe partide care isi disputa favoarea alegatorilor;
  • contradictia dintre „comunism” si capitalismul de stat;
  • contradictia dintre o societate civila libera si un stat „fara opozitie”.

Punctele de vedere sunt, fara indoiala, deosebit de interesante, dar eu stau si ma intreb cum se vor adapta (cum se vor conecta) la revolutia informationala statele care au iesit din comunism. Pentru ca post-comunismul este, trebuie s-o recunostem, o problema destul de mare, as zice eu. Pe de alta parte este clar ca trebuie cumva sa ne adaptam la aceasta revolutie industriala in desfasurare, care se desfasoara foarte rapid. Eu am vazut o imagine, la televizor, socanta: la tara, la noi, se ara cu plugul!! Tranzitia nu este numai o contradictie, dar si o perioada in care contrastele sunt deosebit de accentuate. Pe de o parte beneficiem de televiziune digitala, pe de alta parte se ara cu plugul. Asa cum releva autorul, revolutia informationala a fost cauza de progesul tehnic in principal. De asemenea a fost o evolutie a revolutiei industriale, care a ajuns la faza de revolutie informationala. Pe cand la noi se remarca un regres industrial evident, lucru care ingreuneaza adaptarea la revolutia informationala pentru ca a te adapta la aceasta nu inseamna numai sa fi beneficiarul unor descoperiri stiintifice facute de altii. Iar „colaborarea” de care pomenea profesorul Ionescu se poate oare face intre tari care manifesta regres din punct de vedere economic (si industrial) si tari dezvoltate care, dimpotriva, manifesta un progres evident? Nu ma refer la criza economica actuala, deoarece un astfel de fenomen a fost si in trecut si, totusi, nu a blocat dezvoltarea Vestului. Este adevarat, se resimt efectele grele ale crizei, dar, cu toate acestea, nu se poate spune, spre exemplu, ca Marea Depresiune din 1929-1933 a blocat dezvoltarea SUA. Si acum SUA ramane o tara dezvoltata economic, in ciuda crizei economice. Pe cand regresul economic al Romaniei s-a desfasurat in toti acesti 20 de ani de post-comunism, destul de accelerat. De aceea problema conectarii Romaniei la revolutia informationala, care are loc si acum, pe timp de criza, mi se pare destul de dificila, date fiind realitatile de aici, situatia noastra economica. Si totusi este important sa fim conectati la aceasta revolutie informationala care, dupa cat se pare, este unica noastra sansa de dezvoltare.

aprilie 16, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , | 4 comentarii