Partidul cu trei membri…
Legea partidelor politice, adoptată. De câți membrii e nevoie pentru înființarea unei formațiuni politice
Se arata ca:
„Camera Deputaţilor a adoptat, miercuri, cu 290 voturi pentru, 5 împotrivă şi 20 de abţineri, proiectul de lege privind partidele politice, care prevede posibilitatea înfiinţării unui partid cu trei membri fondatori, informează Mediafax.
Deputatul PSD Gabriela Podaşcă a spus că PSD susţine acest proiect, fiind una dintre cele „mai curajoase legi” şi va duce la o creştere a interesului oamenilor pentru politică, la o mai bună comunicare cu cetăţenii.
Citește și: Legea alegerilor locale, adoptată. Cum vor fi aleși primarii și consilierii de CJ
Deputatul UDMR Marton Arpad a arătat că Uniunea susţine acest proiect, fiind de accord cu ideile de bază ale acestei legi, dar consideră că problema este că, în corelare cu celelate legi, partidele mici vor dispărea la primele alegeri parlamentare şi locale.
Deputatul PNL Ionuţ Stroe a declarat că PNL susţine acest proiect care “reflectă realităţile sociale şi valrofică principiul constituţional al pluralismului, aduce o competiţie mai corectă şi transparentă”.
Proiectul prevede posibilitatea înfiinţării unui partid cu trei membri, astfel că lista semnăturilor de susţinere va cuprinde cel puţin trei membri fondatori, faţă de 25.000 de membri fondatori (domiciliaţi în cel puţin 18 din judeţele ţării şi municipiul Bucureşti, dar nu mai puţin de 700 de persoane pentru fiecare dintre aceste judeţe, aşa cum prevedea legea în vigoare).
Prevederile creează posibilitatea de a înfiinţa partide locale, independent de diviziunea adminstrativ-teritorială existentă, reduce numărul de semnături necesare pentru înscrierea în alegeri, pentru toate tipurile de alegeri.
Desemnarea de candidaţi, de către un partid politic, singur sau în alianţă, nu se mai raportează la două campanii electorale parlamentare succesive, ci la două campanii electorale succesive, cu excepţia celei prezidenţiale.
Printre modificările aduse de propunerea legislativă se mai află eliminarea codului numeric pesonal (CNP-ului) din lista semnăturilor de susţinere a membrilor fondatori.
Senatul a adoptat proiectul în 22 aprilie, iar Camera Deputaţilor este for decizional.”
Teoria politica spune ca intr-o democratie trebuie sa existe cinci partide corespunzatoare celor cinci doctrine politice: Stanga, Dreapta, Centru-Stanga, Centru-Dreapta si Centru. Tot ceea ce depaseste acest numar de cinci, reprezinta formatiuni extremiste. In Romania sunt destule partide, dupa cum putem vedea din aceasta lista. Nu se poate spune ca Romania duce lipsa de partide. Imediat dupa Revolutie am avut nici nu mai stiu cate, vreo 200, ma insel? Era vremea cand aveam, cum se spune, scara de bloc si partidul. Dar erau vremuri de inceput.
Acum, stau si eu si ma intreb la ce e necesar ca sa se legifereze sa se poata face (sau, cum zic unii, „sa-ti poti face”) un partid cu trei membri, de vreme ce sunt destule partide in Romania. Nu se prea poate constata ca „25.000 de membri fondatori (domiciliaţi în cel puţin 18 din judeţele ţării şi municipiul Bucureşti, dar nu mai puţin de 700 de persoane pentru fiecare dintre aceste judeţe, aşa cum prevedea legea în vigoare)” a fost o piedica in formarea de partide in Romania. Insa asa cum era vechea lege exista totusi o reprezentare la nivel national. Romania nu duce lipsa de partide, duce lipsa de valori. Legea asta mi se pare o lege tipic socialista: toata lumea isi poate trage un partid! Partidul lu’ Nașu mare, cu finu’ si cumnatu’… Pai, cam asa aduce prezenta lege ca vor merge lucrurile, nu? Dar daca cei mai corupti oameni isi vor face un partid? Sunt la noi baroni locali care au si fondurile necesare, ca saraci nu-s, si relatiile necesare, ca numai lipsiti de relatii nu poti sa zici ca sunt, si nu numai asta, dar au si simpatia populara necesara!! Chiar daca baronul e in arest preventiv sau in puscarie, are oameni p-afara, care ar putea sa-i faca un partid, sa-i apere interesele! Si daca s-ar gasi oameni, acolo, pe plan local si chiar nu numai pe plan local, care sa voteze un astfel de partid? Adica vreti sa-mi spuneti ca un partid de genul: „Partidul lui Mazare!” n-ar avea succes la Constanta si nu numai la Constanta? Un partid care sa denunte „marile abuzuri” infaptuite de catre Justitie, prin Binomul SRI-DNA, desigur, in Romania. Si daca ar aparea mai multe partide din astea regionale…? Ca la cat belsug de coruptie si lipsa de valori e, nu m-ar mira… Si atunci, dupa putina vreme, de ce sa n-o puna de-o fuziune baietii? 🙂
Mi-a atras atentia acest caz:
Senatorul Alexandru Cordoș este urmărit penal de DNA. Soția și fiica lui au și ele dosare penale
Se arata ca:
„Procurorii DNA Cluj au făcut dosare penale pentru întreaga familie a senatorului PSD Cluj, Alexandru Cordoș.
Care sunt acuzațiile:
CORDOȘ MIHAIELA LUCIA, referent în cadrul Spitalului Clinic Județean Cluj, cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată (26 acte materiale),
CORDOȘ ALEXANDRU, senator în Parlamentul României, cu privire la săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, în formă continuată (5 acte materiale).
CORDOȘ ANDREEA ALEXANDRA, cu privire la săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, în formă continuată (3 acte materiale).
În ordonanțele procurorilor se arată că, în cauză, există date și indicii din care rezultă suspiciunea rezonabilă care conturează următoarea stare de fapt:
”În intervalul noiembrie 2014 – prezent, suspecta Cordoș Mihaiela Lucia a pretins de la mai multe persoane foloase materiale necuvenite cuprinse între 1.000 – 10.000 lei, pentru ca, prin influența pe care ea și soțul său, Cordoș Alexandru, o aveau asupra persoanelor cu funcții de conducere din cadrul Spitalului Clinic Județean Cluj, Inspectoratului Școlar Județean Cluj și a altor instituții publice, să obțină cumpărătorilor de influență posturi/locuri de muncă cum ar fi cele de: profesor suplinitor, infirmier, asistent medical, juristconsult etc.
În perioada ianuarie – aprilie 2015, în activitatea sa infracțională suspecta Cordoș Mihaiela Lucia a fost sprijinită și de fiica-sa Cordoș Andreea Alexandra, care cunoștea faptul că mama sa primea foloase necuvenite pentru a-și trafica influența pe lângă diferite persoane din instituțiile mai sus amintite.
Concret, la data de 24 ianuarie 2015, la solicitarea mamei sale, suspecta Cordoș Andreea Alexandra s-a deplasat la locul de muncă al unei persoane și i-a remis acesteia subiectele pentru proba orală a unui concurs pentru ocuparea unui post de asistent medical în cadrul Spitalului Clinic Județean Cluj.
În alte două rânduri, suspecta Cordoș Andreea Alexandra a înapoiat unor persoane o parte din banii pe care mama sa îi primise pentru a-și trafica influența pe lângă membrii comisiilor de examinare din cadrul Spitalului Clinic Județean Cluj”, precizează procurorii.
Cei trei sunt audiați acum de procurorii DNA Cluj, care vor decide în cursul acestei zile dacă îi vor reține pentru 24 de ore. În cazul senatorului este, însă, nevoie de acordul Senatului pentru o eventuală reținere.
Interesant este că senatorul Alexandru Cordoș mai are un dosar penal întocmit de DNA Cluj în august 2014. Cu toate că știa că este urmărit, acesta nu s-a ferit să își continue ”activitatea” pe alte filiere.
Senatorul Alexandru Cordoș mai are un dosar penal pentru favorizarea infractorului, în dosarul lui Horea Uioreanu. Senatorul a profitat de faptul că avea un fin, ofițer la DNA Cluj, și furniza informații din dosarele aflate în lucru la Direcție. Beneficiarii informațiilor erau membri ai PSD Cluj, dar și alți oameni politici vizați de ancheta DNA.”
Soţia senatorului PSD Cluj, Alexandru Cordoş, a fost reţinută de DNA Cluj. Parlamentarul și fiica lui au fost lăsați liberi
Se arata ca:
„Mihaiela Cordoș, soţia senatorului PSD Cluj, Alexandru Cordoş, a fost reținută pentru 24 de ore de procurorii DNA Cluj.
Soția parlamentarului, referent la Spitalul Judeţean Cluj, este acuzată de trafic de influență. Aceasta lua bani de la diverse persoane și pretindea că are influența necesară pentru a-i angaja la Spitalul Clinic Județean Cluj sau la Inspectoratul Școlar Cluj.
CORDOȘ MIHAIELA LUCIA, referent în cadrul Spitalului Clinic Județean Cluj, cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată (26 acte materiale),
CORDOȘ ALEXANDRU, senator în Parlamentul României, cu privire la săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, în formă continuată (5 acte materiale).
CORDOȘ ANDREEA ALEXANDRA, cu privire la săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, în formă continuată (3 acte materiale).
”În intervalul noiembrie 2014 – prezent, suspecta Cordoș Mihaiela Lucia a pretins de la mai multe persoane foloase materiale necuvenite cuprinse între 1.000 – 10.000 lei, pentru ca, prin influența pe care ea și soțul său, Cordoș Alexandru, o aveau asupra persoanelor cu funcții de conducere din cadrul Spitalului Clinic Județean Cluj, Inspectoratului Școlar Județean Cluj și a altor instituții publice, să obțină cumpărătorilor de influență posturi/locuri de muncă cum ar fi cele de: profesor suplinitor, infirmier, asistent medical, juristconsult etc.
În perioada ianuarie – aprilie 2015, în activitatea sa infracțională suspecta Cordoș Mihaiela Lucia a fost sprijinită și de fiica-sa Cordoș Andreea Alexandra, care cunoștea faptul că mama sa primea foloase necuvenite pentru a-și trafica influența pe lângă diferite persoane din instituțiile mai sus amintite.
Concret, la data de 24 ianuarie 2015, la solicitarea mamei sale, suspecta Cordoș Andreea Alexandra s-a deplasat la locul de muncă al unei persoane și i-a remis acesteia subiectele pentru proba orală a unui concurs pentru ocuparea unui post de asistent medical în cadrul Spitalului Clinic Județean Cluj.
În alte două rânduri, suspecta Cordoș Andreea Alexandra a înapoiat unor persoane o parte din banii pe care mama sa îi primise pentru a-și trafica influența pe lângă membrii comisiilor de examinare din cadrul Spitalului Clinic Județean Cluj”, precizează procurorii.
Cei trei sunt audiați acum de procurorii DNA Cluj, care vor decide în cursul acestei zile dacă îi vor reține pentru 24 de ore. În cazul senatorului este, însă, nevoie de acordul Senatului pentru o eventuală reținere.
Interesant este că senatorul Alexandru Cordoș mai are un dosar penal întocmit de DNA Cluj în august 2014. Cu toate că știa că este urmărit, acesta nu s-a ferit să își continue ”activitatea” pe alte filiere.”
Interceptări în dosarul familiei senatorului Cordoș: Senatorul PSD Cluj se lăuda că are PILE la şeful Inspectoratului Școlar Cluj
Se arata ca:
„Soția senatorului PSD Cluj, Mihaiela Cordoş, a confirmat într-o interceptare făcută de procurorii DNA Cluj că parlamentarul a intervenit la șeful ISJ Cluj, Valentin Cuibus, pentru a angaja un profesor suplinitor.
În referatul prin care se cere arestarea Mihaielei Cordoş, procurorii DNA susţin că familia Cordoș a primit 3000 de lei pentru a angaja un profesor suplinitor.
”Referitor la Alpar Gyozo Chidean, Mihaiela Cordoş a promis acestuia, direct şi prin intermediul mătuşii acestuia, Irina Bidian, că, în schimbul unor foloase necuvenite, îi va obţine un post de profesor suplinitor la o şcoală în Cluj-Napoca. Promisiunea a survenit în condiţiile în care Mihaiela Cordoş a afirmat că soţul acesteia, senatorul Alexandru Cordoş, se bucură de influenţă asupra inspectorului şcolar general de la ISJ Cluj, Valentin Cuibus, şi că va interveni personal la acesta pentru a-i obţine locul de muncă promis. S-a stabilit că suma de bani remisă cu titlul de foloase necuvenite lui Mihaiela Cordoş de către Irina Bidian este de cel puţin 3.000 lei”, se arată în documentul citat.
În 12.01.2015, la telefon, Irina Bidian a primit confirmarea de la Mihaiela Cordoş că ”soţul său, senatorul Alexandru Cordoş, a intervenit pe lângă inspectorul şcolar general al ISJ Cluj şi că i s-a promis de către acesta din urmă că, după data de 15 ianuarie, Alpar Gyozo Chidean va fi contactat pentru rezolvarea problemei legate de postul de profesor suplinitor”.
”La exameeen? Nu mă duc să dau examen, merge naiba să dea examen! Trebuie învăţat! Nu-i când”, a spus Alpar Gyozo Chidean.
Angajarea a bătut pasul pe loc, iar mătuşa lui Alpar Gyozo Chidean i-a cerut Mihaielei Cordoş cei 3.000 de lei.
Valentin Cuibus a respins orice implicare în acest caz, încă de acum câteva zile.”
Interesant e ca toata familia are dosar la DNA, intelegeti dumneavoastra cum vine treaba? Toata familia, carevasazica, neicusorule. Toata familia, puicusorule! Si atunci as vrea sa vad si eu ce-ar mai face Binomul cand s-ar trezi cu un megapartid pe tara, bazat pe valori „estice”, alea cu hotia, coruptia s.c.l. Ce-as mai rade atunci! 😆 Ar ramane Binomul masca. As vrea sa vad ce fata ar face Monica Macovei! 🙂
Serios acuma: la ce trebuie sa poti infiinta un partid cu numai trei membri? Partidele regionale sunt, din cate stiu, caracteristice tarilor federale. Nu e cazul aici la noi. Eu chiar nu inteleg: partide avem. Destule. Avem partidele mari, bine reprezentate la nivel national. Si atunci de ce aceasta lege ca se poate si cu trei membri…?
In alta ordine de idei…
… iata ce scrie D-soara Gorghiu pe Facebook:
„Sunt alături de studenții care cer un învățământ demn de o țară europeană! Din păcate, România este țara din UE care investește cel mai puțin în educație – 3,7% din PIB în 2015, față de media europeană, de 5,4% din PIB. Guvernul nu înțelege că nu de la Educație trebuie să facă economie, pentru că subfinanțarea învățământului înseamnă sărăcie. Potrivit UNICEF, România va pierde între 12 şi 17 miliarde de euro până în 2025, dacă nu creşte investiţia în educaţie.”
si articolul la care face referire:
PROTESTE ale studenţilor: Şi-au petrecut noaptea într-un amfiteatru, din cauza slabei finanţări a educaţiei. Poziţia rectorului UVT
Se arata ca:
„Şaptezeci de studenţi de la Universitatea de Vest din Timişoara (UVT) şi-au petrecut noaptea de marţi spre miercuri într-un amfiteatru al instituţiei, în semn de protest faţă de slaba finanţare a educaţiei, iar, miercuri dimineaţă, aproximativ 50 de studenţi au protestat în faţa Prefecturii Timiş.
Studenţii şi-au adus pături, mâncare şi apă în amfiteatru şi au dezbătut toată noaptea probleme ale învăţământului.
Vicepreşedintele educaţional al Alianţei Naţionale a Organziaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR), Vlad Cherecheş a declarat, miercuri dimineaţa, corespondentului MEDIAFAX, că protestul va dura mai multe zile.
”Am fost toată noaptea în universitate. 70 de studenţi nu au închis un ochi toată noaptea. În amfiteatru o să fim mai multe zile. Trei, patru, o săptămână, cât va fi nevoie. În fiecare zi, de la 8.00 seara, o să avem dezbateri. Poate veni oricine. Sperăm să ni se alăture cât mai multe persoane pe parcurs, de aceea astăzi (n.r. – miercuri) o să mergem pe la cursuri să discutăm cu studenţii”, a spus Vlad Cherecheş.
Miercuri dimineaţă, aproximativ 50 de studenţi s-au adunat în faţa sediului Prefecturii Timiş pentru a protesta, ei având banderole negre la gură şi afişând pancarte cu mesaje precum ”Vrem 25%” , ”Azi în Timişoara, mâine în toată ţara” sau ”Vorbim doar în amf. A13 din UVT”.
Potrivit ANOSR, astfel de proteste au loc şi la Universitatea Maritimă din Constanţa, dar şi la Universitatea ”Dunărea de Jos” din Galaţi.
Lista de revendicări a studenţilor cuprinde creşterea finanţării educaţiei şi asumarea reală de către Parlament şi Guvern a alocării a 6% din PIB pentru educaţie, aşa cum prevede legea; includerea studenţilor în proporţie de 25% din electori în alegerea rectorilor, a decanilor şi includerea acestora în aceeaşi proporţie în consiliile departamentelor din facultăţi – locul în care se iau decizii cu privire la curricula şi planurile de învăţământ; creşterea investiţiilor în servicii pentru studenţi: creşterea burselor, în special a burselor sociale, investiţii în construcţii de noi cămine şi cantine şi investiţii în repararea şi modernizarea celor existente; implementarea reală a unui învăţământ centrat pe student, profesorii nemaifiind simpli oratori a unor cursuri prăfuite de timp, ci cei care creează medii de învăţare pentru studenţi pentru ca aceştia să dobândească abilităţi şi competenţe, învăţând cum să folosescă informaţiile de la curs, nu doar să le reproducă.
Pe aceeaşi listă se mai regăsesc reforma curriculară din universităţi, pentru a face programele de învăţământ relevante pentru piaţa muncii şi pentru nevoile şi interesele studenţilor de azi; implicarea studenţilor în toate procesele de asiguare a calităţii, la nivel intern şi extern, atât la evaluari ale instituţiilor de învăţământ superior, cât şi în evaluări ale programelor de studii; respectarea de către universităţi şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice a ”Statutului Studentului”, care conţine toate drepturile şi obligaţiile studenţilor, şi depunerea de eforturi pentru sancţionarea universităţilor care încalcă flagrant drepturile studenţilor; respectarea dreptului la liberă exprimare a studenţilor de către universităţi şi Ministerul Educaţiei, prin asumarea rolului de cultivator al spiritului critic în rândul noilor generaţii, în contextul în care tot mai mulţi studenţi care au curajul să spună problemele din universităţi sau mediul universitar românesc sunt sancţionaţi.
- Rectorul UVT: Susţin protestele studenţilor faţă de slaba finanţare a învăţământului
Potrivit unui comunicat transmis, miercuri, de Universitatea de Vest din Timişoara, rectorul instituţiei de învăţământ, Marilen Pirtea, îi susţine pe studenţii care au declanşat un protest faţă de proasta finanţare a educaţiei în România.
„Suntem alături de studenţii noştri, precum şi de cei din întreaga ţară, în rezolvarea unor deziderate comune. Ne dorim acel procent de 6% din PIB pentru educaţie, îl considerăm absolut necesar pentru viitorul educaţiei româneşti şi al tinerilor noştri. Am ieşit de nenumărate ori public, dar şi în întâlnirile de lucru la nivel de organisme decizionale, cu această solicitare. Nu este o problemă uşor de rezolvat, dar împreună avem mai multe şanse. Demersul studenţilor apare la momentul oportun, dat fiind că în Raportul de Convergenţă 2015-2018, al Guvernului, publicat în luna aprilie a acestui an, se face referire la o creştere extrem de lentă a procentului din PIB acordat educaţiei, care ar ajunge la 3% abia în anul 2060”, arată rectorul UVT în comunicatul citat.
Marilen Pirtea mai spune că pentru Universitatea de Vest din Timişoara studenţii reprezintă în mod permanent un partener extrem de serios şi profesional, iar creşterea aportului lor în luarea deciziilor ar fi binevenită.
„La UVT colaborăm foarte bine cu reprezentanţii studenţilor, acolo unde cadrul legislativ ne permite acest lucru. Legislaţia trebuie schimbată în sensul acordării unui aport mai mare studenţilor în activitatea administrativă a universităţilor. În fond, vorbim despre tineri bine pregătiţi, în domenii dintre cele mai diverse, capabili să ia decizii importante cu privire la propriul viitor. Avantajul major în cooptarea studenţilor în forurile decizionale constă în faptul că aceştia pot da feedback «la firul ierbii», sprijinind astfel universitatea să crească în mod constant calitatea proceselor didactice şi administrative. Pentru a obţine cât mai multe dintre revendicări, studenţii trebuie să le adreseze direct decidenţilor ce pot da curs acestora: Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice, Ministerul de Finanţe, Guvern etc”, mai spune Pirtea.
Universitatea de Vest din Timişoara respectă întru totul dreptul la liberă exprimare şi îşi asigură studenţii de sprijinul instituţiei în demersurile lor.
„Dorinţa de schimbare şi de implicare activă sunt două trăsături importante pe care le dorim în fiecare dintre noi. Tinerii cu iniţiativă, creativi, pregătiţi să contribuie activ în comunitate, sunt de lăudat. Misiunea Universităţii este de a crea cetăţeni adaptabili la o societate în continuă schimbare, nu doar absolvenţi bine pregătiţi pentru provocările pieţei muncii. Politica financiară naţională privind învăţământul trebuie să se schimbe pentru a ne permite să realizăm tot ceea ce ne-am propus, cu şi pentru studenţi. «Sărăcia» distribuită de la Guvern ne îngreunează munca. Este o povară pe umerii viitorului nostru ca ţară”, mai spune rectorul UVT.”
70 de studenti… mi se pare destul de slab in comparatie cu actiunile Ligii Studentilor de pe vremuri, din anii ’90. Chiar anemic la aceasta generatie care parca nu mai are suflu, nu mai are dorinta de libertate, nu mai are apetit protestatar… Slab…
Oricum, cuvantul cheie este: Ministerul Muncii si Protectiei Sociale…
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Traian Basescu: „De dusmani te poti apara, dar este extrem de greu sa te aperi de propriul frate”
MIRCEA BĂSESCU, REŢINUT DE DNA PENTRU TRAFIC DE INFLUENŢĂ. Cristian Tudor Popescu: Mircea Băsescu este un împărat al cretinilor, preşedintele – un interlop politic
Se arata, printre altele, ca:
„Mircea Băsescu, fratele preşedintelui Traian Băsescu, a fost reţinut de DNA în această seară pentru 24 de ore pentru trafic de influenţă, în urma plângerii penale depuse pe numele său de „rubedeniile” din clanul lui Bercea Mondial. El fusese citat în această seară, la DNA, în calitate de suspect. Mircea Băsescu a fost reclamat pentru infracţiunea de trafic de influenţă. În acelaşi dosar a fost reţinut şi Marian Căpăţână, presupusul intermediar al banilor de la Bercea Mondial. Înregistrările prezentate public de avocatul clanului Bercea par să indice că fratele preşedintelui a promis că îşi foloseşte influenţa pentru a influenţa sentinţa în dosarul în care Bercea Mondial a fost condamnat la 8 ani şi 9 luni de închisoare. Procurorii şi judecătorii vor evalua dacă Mircea Băsescu este pericol public, dacă ancheta se poate derula cu el în libertate şi dacă lăsarea lui în libertate ar induce o stare de temere în rândul populaţiei.
Mircea Băsescu, fratele preşedintelui Traian Băsescu, a fost reţinut de DNA în această seară pentru 24 de ore pentru trafic de influenţă.
Editorialistul Gândul, Cristian Tudor Popescu a susţinut la GÂNDUL LIVE că ceea ce se întâmplă astăzi în cazul fratelui preşedintelui se datorează faptului că „domnul Mircea Băsescu nu a căzut la pace cu membrii clanului Bercea”. ”Mircea Băsescu este un împărat al cretinilor”, a mai comentat Cristian Tudor Popescu.
Fratele preşedintelui fusese citat în calitate de suspect în dosarul în care Florin Anghel, fiul lui Bercea Mondial, l-a reclamat pentru trafic de influenţă. ”Eu acuma mă duc în calitate de suspect. Nu de martor, de suspect”, a spus Mircea Băsescu, la plecarea către DNA. Întrebat dacă se aşteaptă să fie reţinut de către procurorii DNA, fratele preşedintelui a răspuns: ”Nu pot să mă aştept la nimic. Nu am niciun fel de experienţă cu aşa ceva”.
Gândul vă prezintă într-un material sintetic elementele heie ale dosarului în care fratele preşedintelui riscă să îşi piardă libertate.
CITEŞTE MAI JOS:
– Profilul complet al lui Bercea Mondial
– Averea şi colecţia de doare penale ale clanului Berecea
– Cum a intrat Bercea în familia Băsescu
– Care sunt şansele ca Mircea Băsescu să fie arestat preventivCronologia cazului Bercea – Băsescu
12 iunie DNA îl pune sub urmărire penală pe Florin Anghel, fiul lui Bercea Mondial, după ce acesta a fost reclamat de Mircea Băsescu că l-ar fi şantajat. În aceeaşi cauză ginerele lui Bercea Mondial, Marius Constantin, a fost aresatat preventiv tot pentru şantajarea lui Mircea Băsescu.
Judecătorii care au dispus arestarea ginerelui lui Bercea Mondial au constat că începând cu anul 2013, ulterior încarcerării lui Sandu Anghel, membrii familiei acestuia au început să exercite presiuni asupra lui Mircea Băsescu, afirmând că Marian Căpăţână a primit de la ei importante sume de bani, ce urmau să-i fie remise fratelui preşedintelui Traian Băsescu pentru ca acesta să uzeze de relaţiile avute, cu scopul de a obţine liberarea lui Bercea Mondial.
Ameninţările au fost făcute telefonic, încă din anul 2013, de către fiul lui Sandu Anghel, Florin, discuţiile fiind înregistrate de fratele preşedintelui cu telefonul mobil, transcrierile convorbirilor aflându-se la dosar, a relatat Mediafax.
Acesta este primul dosar în care clanul Bercea l-a ameninţat pe Mircea Băsescu că va da presei informaţii compromiţătoare.
În aceeaşi dimineaţă la Antena 3 au apărut primele informaţii că familia lui Bercea Mondial i-ar fi dat 600.000 euro pentru a-i rezolva favorabil dosarele penale. Adica în sensul că Mircea Băsescu să intervină pe lângă judecători ca să obţină eliberarea lui Bercea Mondialu.17 iunie Structura centrală a DNA preia dosarul în care familia lui Bercea Mondial l-a reclamat pe Mircea Băsescu pentru trafic de influenţă şi înşelăciune. Fiul lui Bercea a depus vineri la DNA o plângere în care susţine că ar fi plătit 600.000 euro ca să scape de dosarele penale pe care le are, susţin sursele gândul.info. Bercea Mondial ar fi reclamat prin fiul său şi faptul că 250.000 de euro din această sumă au ajuns la Mircea Băsescu fratele preşedintelui Traian Băsescu. Plângerea a fost înregistrată la Constanţa, iar acum dosarul este preluat de structura centrală a DNA.
18 iunie Antena 3 publică o serie de înregistrări din care rezultă că Mircea Băsescu şi fiul lui Bercea Mondialu discutau despre dosarele penale ale acestuia. Din înregistrări reiese că Mircea Băsescu recunoaşte că suma de 250.000 euro au ajuns la el.
„La mine au ajuns 250.000…”În primul filmuleţ difuzat, fratele preşedintelui confirmă că i „s-a pus mormanul ăla de dolari în braţe” şi că la el ar fi ajuns „250.000”.
Florin Anghel: Voiam să te întreb ceva, te rog eu, tu ştii ce mi-a zis el? Prima dată, atunci când i-a luat pe ăia 350.000 de euro…Te-ai dus matale cu el în maşină şi i-aţi dus la Bucureşti? Aşa-i?
Mircea Băsescu: Nu.
F.A.: Dar ţi i-a adus.
M.B.: Măi, să ştii că mi-a dat.
F.A.: Ţi-a dat… dar o parte din ei… unde e, mă, mânca-ţi-aş?
M.B.: Dar să ştii că la mine a ajuns…
F.A.: Toţi?
M.B.: La mine au ajuns 250.000
F.A.: Atâta?
M.B.: Da
F.A.: Şi la el restul?
M.B.: Eu de aia eram curios atuncea, când mi s-a pus mormanul ăla de dolari în braţe. Deci la mine atât a ajuns, să ştii.Ce urmează să se întămple în acest caz
În dosar DNA a început audierile. Astfel că primii audiaţi au fost Bercea Mondial şi fiul său. De menţionat este că deşi plângerea a fost depusă pe 12 iunie, avocatul lui Bercea Mondial, Pavel Abraham nu a permis clientului său să fie adus la DNA până joi 19 iunie, susţin surse judiciare.
În acelaşi timp DNA a dispus încă de joi dimineaţă citarea lui Mircea Băsescu pentru a fi audiat la DNA şi pentru a-şi prezenta apărarea.
Ce şanse sunt ca în acest moment Mircea Băsescu să fie reţinut şi arestat
În acest moment în spaţiul public au apărut doar înregistrările discuţiilor dintre Mircea Băsescu şi Florin Anghel, fiul lui Bercea Mondialu. Florin Anghel l-a reclamat pe Mircea Băsescu la DNA pentru trafic de influenţă şi înselăciune.
Traficul de influenţă fiind argumentat cu înregistrăle video în care Mircea Băsescu spune că ar fi dorit ca Bercea să fie condamnat la o pedeapsă mai mică. Relevantă este următoarea stenogramă:
F.A.: Şi ia uite la cât l-au condamnat.
M.B.: Păi aşa era tot mersul făcut: să-l condamne cât a stat până acum şi gata. Era toată lumea mulţumită. Şi presa, şi politicienii.
F.A.: Păi ai văzut că şi presa a sărit şi a zis că prea mult i-a dat lu Bercea… Dar stai puţin. Matale când te duci acuma ultima oară la Traian, când pleci la Traian?
M.B.:Sper să mă duc sâmbătă, duminică.
În esenţă Mircea Băsescu a lăsat să se înţeleagă că are influenţă asupra sistemului judiciar şi că ar putea influenţa sentinţa unui judecător. Acestă situaţie este reglemntată de Codul Penal astfel:ART. 291 Traficul de influenţă
(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
În cazul nostru, din datele prezentate de denunţător, adică de fiul lui Bercea Mondial, suntem în situaţia în care Mircea Băsescu este acuzat că ar fi primit bani de la clanul Mondial şi a „lasat să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act”
În continuare, datele din denunţul lui Florin Anghel vor fi coroborate cu declaraţiile tuturor părţilor implicate adică cu declaraţia lui Bercea Mondial, Mircea Băsescu şi ale persoane care pot oferi informaţii relevante. În plus, nu este clar dacă, spre exemplu, membrii claunului Bercea erau sub monitorizare şi aveau telefoanele interceptate. Acesta ar fi un alt element de probatoriu în cauză.
După încheierea audierilor de astăzi procurorii ar putea decide şi ce măsuri vor lua în continuare. Asta înseamnă că vor analiza dacă în cazul lui Mircea Băsescu este necesară reţinerea pentru 24 de ore şi apoi prezentarea sa în faţa unui judecător cu propunerea de arestare preventivă. Anchetatorii trebuie să analizeze dacă Mircea Băsescu este un pericol public şi dacă investigaţia poate fi derulată cu el în libertate fără a exista pericolul ca el să se sustragă cercetărilor sau să influenţeze martori.
Având în vedere că principalii martori din dosar, Bercea Mondial şi fiul său, sunt încarceraţi pericolul de influenţare a lor de către Mircea Băsescu este minimal. În schimb, un factor important este acela că vorbim de un dosar cu impact mare în opinia publică. Deseori judecătorii au motivat arestarea preventivă a unui suspect tocmai invocând faptul că o lipsă de fermitate a Justiţiei în cazurile de mare corupţie ar induce o stare de temere în rândul cetăţenilor.
Cazul lui Bercea Mondial poate fi comparat cu dosarele de trafic de influenţă în care sunt implicaţi spre exemplu avocaţii. De regulă, aceştiai promit clienţilor că vor interveni pe lângă magistraţi pentru a obţine o achitare sau o eliberare condiţionată din penitenciar.
Este şi cazul avocatului Aurică Cocaină din Argeş. Acesta a pretins de la familia unui inculpat recidivist suma de 50.000 euro pentru a-l scăpa de închisoare. Avocatul a susţinut că va interveni pe lângă judecători pentru a obţine eliberarea inculpatului recidivist. În final, inculpatul a fost condamnat la 14 ani de închisoare. În acest caz avocatul a fost arestat pentru că a pretins că are influenţă asupra judecătorilor.
►Descrierea cazului pe scurt: „În prima jumătate a anului 2010, inculpatul Cocaină Aurică, avocat în cadrul Baroului Argeş i-a pretins unei persoane, direct sau prin intermediar, în repetate rânduri, suma de 50.000 euro, lăsând să se înţeleagă că va interveni pe lângă unii magistraţi judecători, astfel încât persoana respectivă, judecată în stare de arest preventiv pentru furt calificat şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni (în stare de recidivă postcondamnatorie) să fie pusă în libertate. La data de 24.10.2010, inculpatul Cocaină Aurică a primit, prin intermediul inculpatului Popescu Constantin, de la o rudă a persoanei aflate în stare de arest preventiv, suma de 50.000 euro, pentru a interveni pe lângă judecătorii din cadrul Tribunalului Argeş, în vederea punerii în libertate a persoanei respective.”(Sursa: Comunicat DNA)
Profilul lui Bercea Mondial
Sandu Anghel, cunoscut sub numele de Bercea Mondial, este şeful clanului Mondial din Olt. Presa locală şi centrală au relatat că, după Revoluţie, Bercea Mondial şi familia sa s-au ocupat de colectarea fierului vechi şi de cămătărie. La începutul anilor `90 familia lui Sandu Anghel nu era una înstărită, ci dimpotrivă, relatările cunoscuţilor preluate de presă spun că Bercea Mondialu locuia într-o casă sărăcăcioasă.
În 2012 averea lui Bercea Mondial a fost estimată la aproape 4 milioane de euro. Gândul scria în 2011 că Mondial a construit în Slatina opt palate, toate identice, dar niciunul cu autorizaţie de construcţie. Pentru patru dintre case, cu sprijinul justiţiei oltene şi al primăriei Slatina, Mondial a câştigat procesele cu municipalitatea.
100 de dosare penale
Pe numele lui Bercea Mondial presa a contabilizat peste 100 de dosare penale pentru infracţiuni de evaziune fiscală, dar şi pentru diverse altercaţii ale clanului interlop pe care îl conduce. Membri ai familiei lui Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, au fost cercetaţi de Poliţia Olt iar majoritatea anchetelor fiind constituite în urma unor plângeri făcute între ei. În 2012, erau în lucru şase dosare penale pe numele lui Bercea Mondial.
Declinul pe plan penal al lui Bercea Mondial a intervenit în februarie 2011 când a fost arestat pentru că şi-a înjunghiat propriul nepot pe Ionuţ Anghel zis Mercedes. În acest dosar au fost anchetat şi fiul său şi soţia sa. Pe 20 mai Curtea Supremă l-a condamnat pe Bercea Mondialu la 8 ani şi 9 luni de închisoare pentru tentativă de omor. Fiul său Florin Anghel a fost condamnat la cinci ani şi trei luni iar soţia sa la un an de închisoare cu executare.
Tot anul acesta Bercea Mondial a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare pentru evaziune fiscală. Ancheta a stabilit că, în perioada 2001-2005, Bercea Mondial a acordat, sub formă de avans, marfă şi împrumuturi financiare în sumă de 50.803.591.400 de lei vechi (peste 1.000.000 de euro), în condiţiile în care între societăţile administrate de acesta şi firmele beneficiare nu s-au derulat tranzacţii comerciale. Totodată, a ridicat din conturile societăţilor administrate în baza unor documente fictive suma de 1.840.000,40 lei, reprezentând salarii.
Se lăuda cu rude din spectrul politic şi Justiţie
Bercea Mondial s-a lăudat în permanenţă cu rudele sale din zona politică. Astfel că la un moment dat acesta a declarat că unul din copiii săi a fost năşit de fostul premier Teodor Stolojan. Liderul PDL a negat acest fapt şi a declarat că a fost în campanie electorală în Olt în momentul în care Bercea Mondial l-a botezat pe fiul său Patronaş. Clanul Bercea s-a mai lăudat şi cu faptul că fiul lor Judecător ar fi fost botezat de Maria Huza, judecătoare şi fostă membră în CSM. Magistratul a negat înformaţia.
Relaţia cu Mircea Băsescu
Oficial relaţia dintre Mircea Băsescu şi Bercea Mondial a început în 2010 când fratele preşedintelui i-a botezat unul dintre copii. Bercea Mondial a declarat în 2010 că l-a cunoscut pe Mircea Băsescu într-o benzinărie şi că ulterior i-ar fi cerut să îi boteze unul dintre copii. Mircea Băsescu a povestit puţin diferit episodul botezului: „Vinerea trecută (22 ianuarie – n.r) a venit, la mine la birou, la o cafea, un prieten însoţit de o persoană pe care mia prezentat-o ca Bercea Mondialu’. Am discutat diverse şi, la un moment dat, omul m-a întrebat: «Şefu’, nu vrei să-mi botezi nepoata? ». Iniţial, am ezitat puţin. Mi-a spus că probabil nu aş vrea pentru că e ţigan şi alte argumente de felul ăsta.Eu nu am nimic cu ţiganii, aşa că i-am zis: «Nicio problemă dom’le, o botez!». Şi aşa a rămas”, susţine Mircea Băsescu citat de Evenimentul Zilei.
Băsescu şi salba de aur de la clanul Mondialu
Preşedintele Traian Băsescu şi soţia acestuia, Maria Băsescu, au participat, în septembrie 2009, la Festivalul romilor de la Costeşti. Băsescu a asistat la un spectacol de dansuri şi muzică ţigănească, fiind luat la un moment dat de câţiva tineri şi dus pe scenă, unde a dansat alături de ei. Preşedintelui i-a fost reproşat ulterior faptul că s-a întâlnit, acolo cu Bercea Mondialu’, cu care, împreună cu soţia, a dansat.
Traian Băsescu despre Bercea Mondialu
În februarie 2011 când Bercea Mondialu a fost arestat preventiv preşedintele Traian Băsescu a fost chestionat despre legăturile fratelui său liderul interlop. .”Fratele meu e un om neimplicat politic. I-a botezat, dar asta nu i-a folosit lui Bercea Mondialu la nimic, după cum vedeţi. I-a folosit la ceva? Chiar dumneavoastră spuneaţi că a fost arestat 29 de zile. La ce credeţi că i-a folosit? Legea trebuie aplicată oricărui om, indiferent cine este el şi cine i-a botezat copiii. Nu cred că a avut vreun folos de pe urma botezului de anul trecut sau eu cel puţin nu-l constat, poate-l constataţi dumneavoastră”, a declarat Băsescu la acel moment
În martie 2011 la bilanţul Parchetului General, preşedintele Băsescu a declarat că destructurararea clanurilor interlope era o prioritate. În acest context s-a referit din nou la Bercea Mondialu. „Este un obiectiv pe care trebuie să-l preluăm noi toţi, toate instituţiile statului: În doi – trei ani să nu mai avem niciun … cum îl cheama pe ăsta cu frate-miu … pe cumătru (rade) … Bercea Mondialu … aşa. Să nu mai auzim de niciun cap de ăsta care le rezolvă el pe toate, care are influenţă de nu i se intamplă nimic, deşi are zeci de dosare”, a spus Băsescu.”
DOSARUL Băsescu-Mondial ne face celebri pe plan internaţional. Cum este văzută reţinerea fratelui preşedintelui în Washington Post, Deutsche Welle şi France Presse
Se arata, printre altele, ca:
„Presa internaţională, de la Reuters şi France Presse la Washington Post sau Deutsche Welle, a preluat scandalul creat de reţinerea lui Mircea Băsescu, fratele preşedintelui României, pentru acuzaţia de trafic de influenţă. Titlurile ziariştilor străini se centrează pe preşedintele Traian Băsescu, care a negat orice implicare în scandalul de corupţie a fratelui său, însă acum se confruntă cu cereri de demisie. România este prezentată însă ca printre cele mai corupte ţări din Europa, în care justiţia a început să îşi facă treaba în ultimii ani, ”într-o mişcare fără precedent”, după cum notează Reuters.
Presa internaţională a relatat despre scandalul de corupţie în care Mircea Băsescu a fost reţinut de procurorii DNA, fiind acuzat de un trafic de influenţă pentru care a primit o mită de 250.000 de euro, pentru a influenţa dosarul interlopului Sandu Anghel, zis Bercea Mondial. Jurnaliştii străini îşi centrează ştirile pe reacţia preşedintelui României, Traian Băsescu, care a negat ieri orice implicare în acest scandal şi a îndemnat justiţia să îşi facă treaba, prezentând în acelaşi timp România ca pe o ţară foarte coruptă, în care însă justiţia, monitorizată atent de la Bruxelles, a început să îşi facă treaba în ultimii ani.
Sistemul judiciar din România este prezentat ca unul care în ultimii ani a început să îşi facă treaba cu tărie, pedepsind corupţia la nivel înalt.
”Sistemul judiciar din România este atent monitorizat de Uniunea Europeană, în care ţara a intrat în 2007. Un fost prim ministru şi alţi câţiva miniştri au fost condamnaţi la închisoare pentru corupţie, în ultimii ani, într-o mişcare fără precedent în fosta ţară comunistă”, scrie France Presse.
Reuters scrie că ”România este depăşită doar de Grecia şi de Bulgaria în ce priveşte corupţia, dintre cele 28 de state membre ale UE, conform Transparency International, iar Comisia Europeană a pus sistemul de justiţie sub monitorizare specială. Mai mult de 1.000 de persoane au fost condamnate pentru corupţie anul trecut, în întreaga ţară. Cei trimişi în faţa judecătorilor au inclus şase miniştri şi parlamentari, cinci şefi de consilii judeţene, 34 de primari şi viceprimari, judecători, avocaţi şi manageri de companii de stat”.
”Fratele preşedintelui României a fost reţinut pentru acuzaţia de luare de mită”, titrează sec agenţia Reuters, în timp ce agenţia France Presse a ales să titreze ştirea cu accent pe reacţia lui Traian Băsescu: ”Preşedintele României spune că nu este implicat în cazul de trafic de influenţă al fratelui său”.
Americanii îşi titrează şi ei ştirile cu accent pe reacţia preşedintelui României, preluând ştirea agenţiei Associated Press: Washington Post scrie că ”Preşedintele României neagă implicarea în mituire”, în timp ce televiziunea Fox News arată că ”Preşedintele României îşi neagă vina după ce fratele a fost filmat în timpul unei discuţii aparent despre mită”.
Germanii de la Deutsche Welle titrează: ”Preşedintele României se confruntă cu cereri de demisie, din cauza scandalului de corupţie a fratelui său”.
Ştirile străine prezintă pe scurt acuzaţia care i se aduce lui Mircea Băsescu şi reacţia fratelui său, preşedintele României Traian Băsescu. „Preşedintele român Traian Băsescu s-a apărat joi de orice implicare într-un caz de presupus trafic de influenţă atribuit fratelui său, cerând justiţiei să facă lumină în acest caz”, scrie France Presse, citată de Mediafax.
”Preşedintele României Traian Băsescu se confruntă cu cereri de demisie în timpul acuzaţiilor aduse fratelui său, care ar fi acceptat mită de la crima organizată. Băsescu şi-a făcut din lupta anticorupţie o piesă de rezistenţă a preşedinţiei sale”, scrie Deutsche Welle.
”Preşedintele Traian Băsescu a spus că nu a interferat cu sistemul de justiţie şi a căutat să se distanţeze de fratele său, Mircea Băsescu”, notează şi Washington Post.
Mircea Băsescu a fost reţinut joi seară de procurorii DNA, fiind acuzat de trafic de influenţă, existând suspiciunea rezonabilă că a primit 250.000 de euro, prin intermediar, de la fiul interlopului Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, pentru a influenţa procesul în care acesta a fost condamnat la închisoare şi a-i obţine o pedeapsă redusă. Acest lucru nu s-a întâmplat, Bercea Mondial fiind condamnat la peste 8 ani de închisoare. Procurorii DNA cer vineri judecătorilor arestarea preventivă pentru 30 de zile a lui Mircea Băsescu. Alături de fratele preşedintelui României a mai fost reţinut şi presupusul intermediar al şpăgii, Marian Căpăţână, lider PDL local.”
MIRCEA BĂSESCU A FOST ARESTAT PREVENTIV. Dosarul complet al scandalului care îl trimite pe fratele preşedintelui DUPĂ GRATII pentru 30 de zile
Se arata, printre altele, ca:
„Mircea Băsescu a fost arestat preventiv 30 de zile în dosarul în care este acuzat că ar fi primit 250.000 de euro de la Florin Anghel pentru ca, în urma intervenţiei sale la judecători, Bercea Mondial să scape de închisoare. Decizia instanţei nu este definitivă şi a fost contestată la Curtea de Apel Bucureşti, însă ea este excutorie, astfel că Mircea Băsescu va fi încarcerat. În referatul cu propunerea de arestare procurori susţin că Mircea Băsescu s-a folosit de calitatea sa de frate al preşedintelui pentru a face trafic de influenţă.
Mircea Băsescu a fost arestat preventiv pentru 30 de zile în dosarul în care este acuzat că ar fi primit 250.000 de euro de la Florin Anghel pentru ca, în urma intervenţiei sale la judecători, Bercea Mondial să scape de închisoare. În referatul cu propunerea de arestare procurorii susţin că Mircea Băsescu s-a folosit de calitatea sa de frate al preşedintelui pentru a face trafic de influenţă. Alături de el a fos arestat şi Marian Căpăţână, cel care a intermediat transferul banilor de la clanul Mondial la Mircea Băsescu.
Acest dosar a început în urmă cu o sătămână când un membru al familiei lui Bercea Mondial a depus la DNA Constanţa o plângere prin care reclama faptul că Mircea Băsescu a luat bani pentru a interveni în Justiţie pentru a obţine eliberarea lui Anghel Sandum zis şi Bercea Mondial. DNA a început cercetările, iar dosarul a fost preluat la structura centrală. Încă de vinerea trecută se vorbea de existenţa unor înregistrări cu Mircea Băsescu.
Aceste înregistrări care au fost utilizate în acuzarea lui Mircea Băsescu au fost date publicităţii de avocatul clanului Pavel Abraham la postul de televizune Antena 3. Joi 19 iunie de dimineaţă DNA a dispus citarea lui Mircea Băsescu ca suspect în acest caz. Se contura o infracţiune de trafic de influenţă.
În aceeaşi zi preşedintele Traian Băsescu a făcut o declaraţie publică prin s-a distanţat de fratele său. „Faptul că eşti fratele preşedintelui nu te scuteşte de plata în faţa legii. Sper ca varianta spusă de fratele meu să fie cea reală, dar cea în care voi crede este cea a justiţiei. Regret că s-a implicat într-un astfel de anturaj, cu consecinţele pe care le vedem”, a declarat Băsesc
Joi seară Mircea Băsescu este reţinut de DNA pentru 24 de ore şi procurorii cer arestarea preventivă pentru infracţiunea de trafic de influenţă. Vineri la ora 14:30 Tribunalul Bucureşti a început judecarea cererii de arestare. La ora 21:50 Tribunalul a anunţat că a decis arestarea preventivă. Avocatul lui Mircea Băsescu a contestat decizia la Curtea de Apel.
Banii pentru traficul de influenţă verificaţi cu lampa
În referatul procurorilor Mircea Băsescu este acuzat de trafic de influenţă. Procurorii DNA susţin că banii care au ajuns la Mircea Băsescu au fost verificaţi iniţial de intermediarul Marian Căpăţână cu o lampă specială.
► A. F. a revenit în câteva zile la Constanţa având asupra sa suma de 250.000 de euro pe care i-a remis-o lui Căpăţînă Marian într-un apartament din Municipiul Constanţa, după ce bancnotele au fost verificate şi numărate cu ajutorul unui aparat pus la dispoziţie de o persoană cunoscută de către inculpatul Căpăţînă Marian Adrian. Ulterior, Căpăţînă Marian s-a deplasat la biroul lui Mircea Băsescu pentru a-i remite suma de 250.000 de euro, asigurându-l pe A. F. că inculpatul Băsescu Mircea a primit această sumă. (Sursa Referat DNA)
Referatul procurorilor DNA susţine că Mircea Băsescu s-a folosit de calitatea sa de frate al preşedintelui Băsescu.
►Perseverenţa inculpatului Băsescu Mircea, care, luând în calcul posibilitatea de a nu putea obţine rezultatul dorit la o instanţă care încă nu s-a pronunţat, era hotărât să obţină o soluţie favorabilă la instanţa superioară în grad, relevă un alt element de gravitate a infracţiunii pentru care este cercetat. Ambii inculpaţi s-au folosit de calitatea de membru al familiei Preşedintelui României pe care o deţine inculpatul Băsescu Mircea, pentru a da credibilitate afirmaţiilor referitoare la influenţa sau pretinsa influenţă pe care Băsescu Mircea ar putea să o aibă asupra magistraţilor şi, de asemenea, pentru a da credibilitate promisiunilor referitoare la obţinerea unor hotărâri favorabile. Inculpatul Băsescu Mircea, deşi cunoaşte obligaţiile fratelui său şi îi comunică denunţătorului într-una din discuţiile înregistrate că „el nu poate”, nu descurajează comentariile referitoare la persoana preşedintelui, ba, mai mult, le alimentează pentru a nu pierde aparenţa că ar avea influenţă asupra magistraţilor. (referatul procurorilor DNA)
Cine este judecătoare care a deliberat
Cererea de arestare a lui Mircea Băsescu este judecată de judecătoarea Brânduşa Gheorghe. Procurorul de caz de la DNA a fost Iulian Păncescu. Judecătoarea Gheorghe a decis şi arestarea lui Sorin Ovidiu Vântu, a decis şi aresstarea Andreei Marta într-un dosar de proxenetism. A mai făcut parte din completul care a decis cercetarea în libertate a lui Sorin Alexandrescu, directorul Antena Tv Group, din complet făcea parte si Elena Burlan.
CSM cere apărarea independenţei justiţiei, după atacul lui Bercea la Kovesi şi Stanciu
Consiliul Superior al Magistraturii cere Inspecţiei Judiciare să facă verificări în vederea apărării independenţei justiţiei, după ce au fost făcute declaraţii referitoare la presupuse fapte de corupţie care ar fi fost săvârşite de preşedintele ICCJ, Livia Stanciu, şi şeful DNA, Codruţa Kovesi.
Anunţul CSM vine la o zi după ce, direct din duba car îl dicea la DNA, Bercea Mondial, a susţinut că o parte din banii pe care i-ar dat pentru a scăpa de închisoare ar fi ajuns la şefa DNA, Laura Codruta Kovesi, şi la preşedintele ICCJ, Livia Stanciu.
Bercea Mondial a mai spus că nu speră să mai primească înapoi aceşti bani şi că se aşteaptă ca în acest caz să fie condamnat.
Întrebat de ce nu a făcut denunţul până acum el a spus: „Pentru ca doamna Kovesi nu mi-a restituit banii până acum prin şofer”.
De asemenea, întrebat ce i-a promis Mircea Băsescu, Bercea a răspuns: „Mi-a promis Livia Stanciu. Avem date despre Livia Stanciu”.
Fratele preşedintelui a fost reţinut joi seară de procurorii DNA pentru trafic de influenţă. Mircea Băsescu va fi prezentat astăzi instanţei cu propunerea de arestare preventivă. El fusese citat, la DNA, în calitate de suspect. Mircea Băsescu a fost reclamat pentru infracţiunea de trafic de influenţă. În acelaşi dosar a fost reţinut şi Marian Căpăţână, presupusul intermediar al banilor de la Bercea Mondial. Înregistrările prezentate public de avocatul clanului Bercea par să indice că fratele preşedintelui a promis că îşi foloseşte influenţa pentru a influenţa sentinţa în dosarul în care Bercea Mondial a fost condamnat la 8 ani şi 9 luni de închisoare. Procurorii şi judecătorii vor evalua dacă Mircea Băsescu este pericol public, dacă ancheta se poate derula cu el în libertate şi dacă lăsarea lui în libertate ar induce o stare de temere în rândul populaţiei.
Cronologia cazului Bercea – Băsescu
12 iunie DNA îl pune sub urmărire penală pe Florin Anghel, fiul lui Bercea Mondial, după ce acesta a fost reclamat de Mircea Băsescu că l-ar fi şantajat. În aceeaşi cauză ginerele lui Bercea Mondial, Marius Constantin, a fost aresatat preventiv tot pentru şantajarea lui Mircea Băsescu.
Judecătorii care au dispus arestarea ginerelui lui Bercea Mondial au constat că începând cu anul 2013, ulterior încarcerării lui Sandu Anghel, membrii familiei acestuia au început să exercite presiuni asupra lui Mircea Băsescu, afirmând că Marian Căpăţână a primit de la ei importante sume de bani, ce urmau să-i fie remise fratelui preşedintelui Traian Băsescu pentru ca acesta să uzeze de relaţiile avute, cu scopul de a obţine liberarea lui Bercea Mondial.
Ameninţările au fost făcute telefonic, încă din anul 2013, de către fiul lui Sandu Anghel, Florin, discuţiile fiind înregistrate de fratele preşedintelui cu telefonul mobil, transcrierile convorbirilor aflându-se la dosar, a relatat Mediafax.
Acesta este primul dosar în care clanul Bercea l-a ameninţat pe Mircea Băsescu că va da presei informaţii compromiţătoare.
În aceeaşi dimineaţă la Antena 3 au apărut primele informaţii că familia lui Bercea Mondial i-ar fi dat 600.000 euro pentru a-i rezolva favorabil dosarele penale. Adica în sensul că Mircea Băsescu să intervină pe lângă judecători ca să obţină eliberarea lui Bercea Mondial.
17 iunie Structura centrală a DNA preia dosarul în care familia lui Bercea Mondial l-a reclamat pe Mircea Băsescu pentru trafic de influenţă şi înşelăciune. Fiul lui Bercea a depus vineri la DNA o plângere în care susţine că ar fi plătit 600.000 euro ca să scape de dosarele penale pe care le are, susţin sursele gândul.info. Bercea Mondial ar fi reclamat prin fiul său şi faptul că 250.000 de euro din această sumă au ajuns la Mircea Băsescu fratele preşedintelui Traian Băsescu. Plângerea a fost înregistrată la Constanţa, iar acum dosarul este preluat de structura centrală a DNA.
18 iunie Antena 3 publică o serie de înregistrări din care rezultă că Mircea Băsescu şi fiul lui Bercea Mondialu discutau despre dosarele penale ale acestuia. Din înregistrări reiese că Mircea Băsescu recunoaşte că suma de 250.000 euro au ajuns la el.
„La mine au ajuns 250.000…”În primul filmuleţ difuzat, fratele preşedintelui confirmă că i „s-a pus mormanul ăla de dolari în braţe” şi că la el ar fi ajuns „250.000”.
Florin Anghel: Voiam să te întreb ceva, te rog eu, tu ştii ce mi-a zis el? Prima dată, atunci când i-a luat pe ăia 350.000 de euro…Te-ai dus matale cu el în maşină şi i-aţi dus la Bucureşti? Aşa-i?
Mircea Băsescu: Nu.
F.A.: Dar ţi i-a adus.
M.B.: Măi, să ştii că mi-a dat.
F.A.: Ţi-a dat… dar o parte din ei… unde e, mă, mânca-ţi-aş?
M.B.: Dar să ştii că la mine a ajuns…
F.A.: Toţi?
M.B.: La mine au ajuns 250.000
F.A.: Atâta?
M.B.: Da
F.A.: Şi la el restul?
M.B.: Eu de aia eram curios atuncea, când mi s-a pus mormanul ăla de dolari în braţe. Deci la mine atât a ajuns, să ştii.”
MIRCEA BĂSESCU – VIAŢA ŞI OPERA. De la comandant de navă în arestul Poliţiei Capitalei. Cristian Tudor Popescu: „Toată afacerea nu ar fi ieşit la suprafaţă dacă s-ar fi căzut la pace cu clanul Bercea”
Se arata, printre altele, ca:
„Cumetria cu familia lui Bercea Mondial l-a dus pe Mircea Băsescu direct în arestul Poliţiei Capitalei. Fratele preşedintelui a fost reţinut, joi seară, de procurorii DNA pentru trafic de influenţă, pentru a fi prezentat vineri judecătorilor cu propunerea de arestare preventivă. Cu câteva ore înainte, şeful statului s-a dezis, pentru a doua oară în viaţa sa, de fratele său, reproşându-i „anturajul” care l-a adus în această situaţie. Cu doi ani mai mic decât preşedintele, Mircea Băsescu a fost, şi el, înainte de 1989, comandantul navei „Ploieşti”. Revoluţia l-a prins, potrivit declaraţiilor sale, cu un apartament, o maşină Lada şi 600.000 de dolari. A renunţat la cariera în marină şi s-a apucat de afaceri – în armanent energie, imobiliare, creşterea puilor – în jurul cărora au izbucnit şi scandaluri. Pe Mircea Băsescu l-au deranjat, însă, momentele în care trebuia să dea şi explicaţii. În 2009, când a fost întrebat de Gândul despre acuzaţiile privind afacerile sale imobiliare, el a avut o reacţie nervoasă: „Ori îţi faci meseria, ori eşti un găozar ca alţii, cum bine v-a zis frate-miu”. Editorialistul Gândul Cristian Tudor Popescu a susţinut, la GÂNDUL LIVE, că situaţia în care a ajuns Mircea Băsescu se datorează faptului că nu s-a „căzut la pace” cu membrii clanului Bercea Mondial. „Toată afacerea nu ar fi ieşit la suprafaţă dacă s-ar fi căzut la pace între cele două părţi”, a spus el. Gândul vă prezintă mai jos un inventar al afacerilor şi scandalurilor în care a fost implicat Mircea Băsescu.
Mircea Băsescu, fratele mai mic al lui Traian Băsescu şi fost ofiţer la marina comercială, este un personaj care nu a stat departe de ochii presei, fiind implicat într-o serie de scandaluri.
După ce de multe ori l-a apărat public, Traian Băsescu s-a delimitat, joi, pentru a doua oară în viaţa lui de fratele său mai mic. „Nu mă voi transforma în avocatul fratelui meu… Singurul lucru de care-l acuz deocamdată este anturajul„, a fost prima reacţie a preşedintelui Traian Băsescu după înregistrările cu Mircea Băsescu şi fiul lui Bercea Mondial, în care se face referire la sume de bani pentru o intervenţie în cazul eliberării interlopului. De altfel, mezinul Băsescu a declarat în cursul dimineţii de joi că a vorbit cu fratele lui de când a început scandalul de şantaj cu familia lui Bercea Mondial, iar şeful statului este „ foarte supărat” şi ştia despre cazul acesta „aşa cum ştia toată ţara”.
Mircea Băsescu a fost reţinut, joi seară, de procurorii DNA pentru Trafic de influenţă. Editorialistul Gândul Cristian Tudor Popescu a susţinut, la GÂNDUL LIVE, că situaţia în care a ajuns Mircea Băsescu este o consecinţă a faptului că acesta nu a căzut la pace cu membrii clanului Bercea. „Supăraţi, ăia au venit cu înregistrările la Parchet… Nu au fost interceptări, nu au fost ofiţeri acoperiţi implicaţi”, a afirmat editorialistul, precizând că „toată afacerea nu ar fi ieşit la suprafaţă dacă s-ar fi căzut la pace între cele două părţi”.
„Să ne înţelegem, domnul Mircea Băsescu nu este un nevinovat abia intrat în viaţă care este prizonierul unui clan interlop. Domnul Mircea Băsescu este el însuşi un interlop, nu e de mirare că s-a înhăitat cu ei”, a mai spus editorialistul Gândul.
De pe navă, în afaceri
După Revoluţie, fratele mai mic al lui Traian Băsescu a renunţat la marina comercială şi a intrat în afaceri. Primele au fost cu iaurt şi îngheţată. Cum afacerile nu i-au mai mers a închis ambele fabrici în 2002. Au urmat afaceri cu pui, energie şi arme.
În februarie 2007, fostul lider PRM, Corneliu Vadim Tudor, a declarat, în Plenul Senatului, că fratele preşedintelui Traian Băsescu face afaceri cu ţigări în zona liberă a portului Constanţa, Mircea Băsescu a anunţat că îl va da în judecată. Motivul era că putea fi dat afară de la firma olandeză de procesat carne de pasăre, cu sediul în Portul Constanţa Sud – Agigea, la care era director.
O lună mai târziu, Gândul a dezvăluit că intermediarul de electricitate Energy Holding – incriminat dur de preşedintele Traian Băsescu şi folosit ca argument forte în acuzele de corupţie la adresa premierului de atunci Călin Popescu Tăriceanu – era partener de afaceri al firmei Plusfood SRL, administrată de Mircea Băsescu. Reacţia de atunci a şefului statului a fost că fratele lui nu îi raportează ce face.
Firma sa de păsări, Plusfood SRL, i-a adus lui Mircea Băsescu şi proteste din partea muncitorilor care l-au acuzat că îi plăteşte la negru.
Acuzaţii nedovedite de trafic cu arme
De la păsări, Mircea Băsescu a trecut la armament, astfel că la jumătatea anului 2009 s-a asociat cu şefii industriei de apărare într-o firmă de tehnică militară. Asociaţii săi au recunoscut atunci că aşteaptă sprijin de la Cotroceni pentru mari contracte. Cu o cotă de 30% Mircea Băsescu a devenit, în iunie 2009, acţionar al firmei Defence Security and Intelligence Co, alături de generalul (r) Ion Eftimie Sandu (5%), fost locţiitor al Departamentului Arme din Ministerul Apărării, de Maria Cazacu (5%), fiica lui Aurel Cazacu, directorul Direcţiei de Apărare din Ministerul Economiei şi Romeo Oiţă şi Grigore Geamănu, cu câteva 30 la sută. Acesta a fost şi primul moment în care Traian Băsescu s-a disociat de fratele său, căruia îi luase mereu apărarea până atunci. Două luni mai târziu, Mircea Băsescu a ieşit din afacere, după ce preşedintele ţării i-a cerut public asta
La scurt timp, Sorin Roşca Stănescu, jurnalist pe atunci, l-a acuzat pe fratele preşedintelui că ar fi fost implicat prin intermediul firmei sale, Romagro, în livrări ilegale de arme către organizaţii teroriste din Africa. Într-un intreviu dat ulterior, pentru gândul, Mircea Băsescu a declarat că nu îşi găseşte nicio vină legală sau morală legată de afacerea Romagro. Acuzaţiile aduse de Sorin Roşca Stănescu nu au putut fi dovedite.
„De duşmani te poti apăra, dar este extrem de greu să te aperi de propriul frate”, a spus, la vremea respectivă, Traian Băsescu, precizând că s-ar putea să nu mai intre în cursa pentru al doilea mandat la Cotroceni din acest motiv. „Dacă fratele meu se mai bagă într-o firmă din asta dubioasă s-ar putea să nu mai candidez”, a spus el.
De la naş, la şantaj şi mită
2010 este anul în care Mircea Băsescu s-a „înrudit” cu Bercea Mondial, după ce i-a botezat nepoata interlopului, ceremonia având loc la o biserică de cartier din Constanţa. Fratele preşedintelui Traian Băsescu a susţinut atunci că l-a întâlnit pe Anghel Sandu, cunoscut drept Bercea Mondial, cu numai opt zile înainte de a-i boteza nepoata, că nu l-a interesat faptul că acesta este „ţigan” şi că Traian Băsescu nu are de ce să se supere.
Un an mai târziu, după arestarea lui Sandu Anghel, a apărut informaţia că interlopul ar fi declarat că l-a mituit cu 300.000 de euro pe fratele preşedintelui, pentru ca acesta să intervină în dosarele sale. Informaţia a fost negată de Mircea Băsescu şi de procurorul de caz. Fostul avocat al lui Sandu Anghel, Sorin Calafus, a declarat, însă, că a decis să-l reprezinte pe Bercea Mondial la solicitarea lui Mircea Băsescu întrucât acesta era „îngrijorat de soarta finului”. Şi acest lucru a fost negat de fratele preşedintelui României.
În urmă cu două săptămâni, ginerele lui Bercea Mondial a fost arestat după ce l-ar fi şantajat pe Mircea Băsescu, căruia i-ar fi cerut 280.000 de euro, ameninţându-l că va face publice informaţii compromiţătoare. Fiica lui Bercea Mondial, Izaura Anghel, a susţinut însă că banii – 10.000 de euro, pe care i-a luat de la Mircea Băsescu şi pentru care s-a făcut flagrant, reprezintă o parte dintr-o datorie mai veche, de 600.000 de euro, pe care fratele preşedintelui Traian Băsescu i-a primit de la Sandu Anghel, pentru a-l ajuta pe acesta să scape de închisoare.
Situaţia s-a schimbat după ce, miercuri noaptea, Antena 3 a publicat o înregistrare în care Mircea Băsescu vorbeşte cu fiul interlopului, din care reiese că ar fi luat 250.000 de euro de la familia lui Bercea.
Un jurnalist Gândul, făcut găozar de Mircea Băsescu
Mircea Băsescu a ieşit în atenţie şi prin limbajul licenţios, după ce l-a făcut găozar pe un jurnalist Gândul care l-a contactat pentru a face precizări după ce Mugur Ciuvică, preşedintele Grupului de Investigaţii Politice (GIP), l-a acuzat, în 2009, că a pus pe roate la Constanţa o afacere tip Băneasa – Puiu Popoviciu. Mai precis, a fost acuzat că vrea să folosească terenuri agricole aparţinând statului pentru a dezvolta o afacere imobiliară. „Chiar dacă am fost marinar, ştiu toate şmecheriile astea. Dacă vrei, vii aicea şi te învăţ eu cum se fac. Ori îţi faci meseria, ori eşti un găozar ca alţii, cum bine v-a zis frate-miu”, a fost răspunsul fratelui preşedintelui României.
Mircea Băsescu şi prieteniile
În 2010, mezinul Băsescu a fost acuzat de o femeie că, după un incident în trafic, a pălmuit-o cu exteriorul mânii, după ce a înjurat-o, în timp ce se afla la volanul maşinii sale. Mircea Băsescu a replicat foarte scurt: „Nu e niciun adevăr în povestea asta”. În lipsă de probe, dosarul a fost închis.
Fratele mai mic al lui Traian Băsescu a ieşit în evidenţă şi prin prieteniile sale. Una dintre acestea fiind cu Iulian Teşeleanu, fostul şef al al vămii Constanţa Sud Agigea, milionar în euro, al cărui nume a apărut în dosarul celor trei traficanţi care au încercat să asigure tranzitul a 1.203,9 kilograme de cocaină, valorând 100 de milioane de euro, dinspre Brazilia, prin România. Prietenia dintre cei doi era atât de strânsă, încât au petrecut împreună, cu familiile, Revelionul 2009 – 2010 la New York, lucru recunoscut de Mircea Băsescu într-un interviu gândul.
O altă cunoştinţă de a sa este şi fostul secretar general al MAI Laurenţiu Mironescu, trimis în judecată de procurorii DNA în dosarul Portul Constanţa, alături de senatorul Mircea Banias, Eugen Bogatu, fost director al Direcţiei Domenii Portuare din cadrul Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa şi alte 36 de persoane, inspectori vamali, intermediari şi reprezentanţi ai unor firme. În dosarul Portul Constanţa, procurorii au inserat şi o stenogramă în care fratele preşedintelui Băsescu, Mircea Băsescu, vorbeşte cu fostul secretar general al MAI, Laurenţiu Mironescu. În finalul discuţiei, Laurenţiu Mironescu se plânge că în România nu se mai poate fura.”
PRIMA REACŢIE a preşedintelui Traian Băsescu după arestarea fratelui său
Se arata, printre altele, ca:
„Preşedintele Traian Băsescu susţine că nu a luat bani sau alte bunuri de la sau în numele lui Bercea Mondial pentru a interveni pentru reducerea pedepsei acestuia sau pentru graţiere. Mai mult, şeful statului nu crede că fratele său ar fi spus că i-ar fi dat bani.
La o zi de la arestarea preventivă a fratelui său, preşedintele Traian Băsescu a precizat că nu a primit bani pentru a interveni în instanţă în favoarea lui Bercea Mondial sau pentru graţiere.
„Nu cred că fratele meu ar putea să facă o astfel de afirmaţie( că i-a dat bani -n.n.) pentru că nu este adevărat. Nu am primit niciun ban şi niciun bun de la sau în numele lui Sandu Anghel, zis Bercea Mondial, nici pentru vreo intervenţie de reducere a pedepsei în instanţă şi nici pentru vreo graţiere. Întocmai cum nu am primit niciodată niciun ban şi niciun bun de la nimeni pentru a interveni în vreun fel în dosare sau pentru vreo graţiere”, a precizat Băsescu, pentru Realitatea TV.
În privinţa „înrudirii” fratelui său cu familia lui Bercea Mondial, căruia i-a botezat o nepoată, şeful statului spune că, dacă ar fi aflat dinainte, i-ar fi spus „să nu intre în acest anturaj”.
„ Am aflat din presă că fratele meu, Mircea Băsescu, a botezat o nepoată a lui Sandu Anghel, zis Bercea Mondial. Ce mai era să fac
după botez? Este major. Dacă ştiam dinainte, i-aş fi spus să nu intre în acest anturaj”, a spus preşedintele. El adaugă că, imediat ce Mircea Băsescu i-a spus că e şantajat, i-a cerut să reclame acest lucru instituţiilor statului. „Eu nu puteam să merg să fac un denunţ de şantaj în numele lui, dar, repet, i-am cerut să meargă imediat să informeze instituţiile statului”, precizează Băsescu, întrebat de ce nu a făcut el însuşi publică această situaţie atunci când a aflat de ea.Mircea Băsescu a fost arestat preventiv 30 de zile în dosarul în care este acuzat că ar fi primit 250.000 de euro de la Florin Anghel pentru ca, în urma intervenţiei sale la judecători, Bercea Mondial să scape de închisoare. Decizia instanţei luată vineri seară nu este definitivă şi a fost contestată la Curtea de Apel Bucureşti, însă ea este excutorie, astfel că Mircea Băsescu va fi încarcerat. În referatul cu propunerea de arestare procurori susţin că Mircea Băsescu s-a folosit de calitatea sa de frate al preşedintelui pentru a face trafic de influenţă.”
Gandindu-ma la „cele doua Romanii” ale lui Adrian Nastase, chiar ma intrebam daca Mircea Basescu face parte din Romania lui Traian Basescu. Ar fi demn de toata atentia sa stim daca Bercea Mondial a contribuit sau nu la campania electorala a lui Traian Basescu sau macar a PDL-lui. „Este extrem de greu sa te aperi de propriul frate”, spune Basescu. Pentru Adrian Nastase a fost „extrem de greu” sa se apere de propriul partid sau macar de unii colegi „binevoitori”. Morala acestei povestiri interesante nu e daca Traian Basescu va demisiona sau nu va demisiona, daca trebuie sau nu s-o faca. Ci e cu totul alta, si anume ca, dupa ce nu va mai fi Presedinte, Traian Basescu nu va mai avea nici imunitatea aferenta…
Eu ma intreb altceva: cum sa renunte partidele si clasa politica la „dragii” interlopi? De unde ar mai „curge” fondurile pentru campanie, „banii pentru partid”? Numai de la niste amarate de intreprinderi de stat de unde oricum se suge puternic, conform algoritmului politic, desigur, de au ramas costelive saracele? N-ar trebui sa ne mire ca „În finalul discuţiei, Laurenţiu Mironescu se plânge că în România nu se mai poate fura.”… Pentru ca altfel, din pacate, la noi nu se poate castiga serios. As dori sa redau aici raspunsul pe care i l-am dat lui Marian, la postarea precedenta:
„[…] Pe mine nu ma intereseaza o persoana, o anumita persoana, fie ea si fratele Presedintelui. Pe mine ma intereseaza fenomenul in ansamblul sau. Economic vorbind, Romania lucreaza cu mult sub capacitatile sale reale. Distrugerile din industrie si agricultura petrecute in perioada anilor ’90 (dar si dupa) au determinat acest lucru.Gandeste-te ca au fost lasati, in urma acestor distrugeri facute cu aprobare de la cel mai inalt nivel (altfel cum?), milioane de oameni pe drumuri. Multi au emigrat. Ma uitam, spre exemplu, la industria textila – noi aveam o industrie textila foarte buna, eu asa stiam – care se zbate in dificultati mari… Or, dupa parerea mea, aceasta situatie economica generala determina fenomenul coruptiei. Si n-ar trebui sa fie de prea mare mirare legaturile intregii clase politice cu lumea interlopa (MRU chiar a evidentiat acest lucru). De ce? Pentru ca sa castigi bani cinstit trebuie sa produci ceva, sa-l pui pe piata, sa vinzi si, in felul acesta sa obtii profit. Daca se reduc capacitatile de productie, fara sa creasca productivitatea muncii, e clar ca vinzi mai putin, dar si castigi mai putin. Cresterile de PIB sunt modeste la noi (asa au fost si in perioada 1990-2000, foarte modest; cresteri semnificative s-au inregistrat, prima oara, in perioada 2000-2004 si pe urma in perioada 2004-2008, dupa care a venit criza si se resimte si astazi, cu cresteri economice foarte mici, datorate mai mult, de pilda, “unui an agricol bun”, iti dai seama…). Si atunci e clar ca nevoia de bani incepe sa se simta in societate, practic esti, cum se spune in popor, strans cu usa. Daca nu obtii bani dintr-o activitate productiva, atunci de unde oare ii poti obtine? Aici e nenorocirea…
Deci este o stransa legtura intre activitatea economica si coruptie, in sensul ca slabirea activitatii economice determina cresterea coruptiei. De aceea, pentru a combate eficient coruptia, trebuie intarita activitatea economica. Lucru asta se poate proba si in cazul Greciei si Bulgariei care ne-ar depasi, dupa cum remarca presa straina, la capitolul coruptie. Cel putin in cazul Greciei e extrem de clar: o tara care a beneficiat de fluxuri mari de capital, foarte mari, din exterior, desigur, dar cu o activitate economica slaba. Cazul Bulgariei asemanator cu al nostru, dar retinem ca Bulgaria are un PIB mai scazut decat al nostru. PIB-ul Greciei e ridicat dar e bazat in exclusivitate pe consum, deoarece fluxurile de capital care au venit in Grecia n-au facut-o mai performanta, ci doar au ridicat costurile si preturile. Eu iti spun un lucru: asa, in felul asta, la felul in care merg treburile – treburile economice, desigur – nu vad cum putem scapa de coruptie, in ciuda tuturor masurilor care se iau (DNA, Parchet etc), in ciuda faptului ca americanii ne cer sa reducem fenomenul si McCain o eroizeaza pe Kovesi, in ciuda faptului ca suntem atent monitorizati de UE. Pentru ca la orice victorie, ca sa zicem asa, impotriva coruptiei, nu se vede si o victorie in ceea ce priveste realizarile economice, cresterile economice sanatoase, cresterea nivelului de trai al populatiei. Cu alte cuvinte, climatul, mediul economic, modelul economic care a generat coruptia ramane intact. Si atunci cum sa vezi “avantajele virtutii”, vorba lui Holbach? „
„Sa ne gandim: daca ar veni investitii serioase la noi in tara s-ar schimba mediul economic sau nu? Observa ca vorbesc de investitii, nu de indatorarea masiva a tarii! Ele nu “curg” (vezi ce spuneau cei trei senatori americani care au venit la Bucuresti) datorita coruptiei existente aici. Or, dupa cum se poate constata, se lupta impotriva coruptiei, sunt si succese in acest domeniu, evidentiate chiar de partenerii nostri americani, dar lucrurile nu se schimba. Asta cum se explica?Cum se poate explica daca nu prin faptul ca, de fapt, nu se schimba mediul economic, care a generat coruptia?”
In rest, toata povestea asta cu Mircea Basescu si Bercea Mondial (Clanul Mondial – auziti ce nume, cu conotatie planetara: Mondial!! 🙂 ) este istoria unei naivitati de la un capat la celalalt. Mircea Basescu a avut naivitatea (ca sa nu zic prostia) sa se „inrudeasca” cu Bercea, botezandu-i nepoata interlopului. Interesul lui Bercea era sa aiba o piesa tare in sistem, care sa-l poata ajuta la nevoie. Or, in acest caz era vorba de fratele Presedintelui. Ceea ce a si facut, de aici si acest caz. Adica sa-i dea vreo cateva sute de mii de euro ca sa-l elibereze. Or, asta e o alta naivitate, poate chiar mai mare decat cea a lui Mircea Basescu. Dar Mircea a facut marea greseala ca nu l-a trimis la plimbare pe omul care a venit cu banii!!!! El a si recunoscut ca 250.000 de euro, luati de la familia lui Bercea, ar fi la el!!
Eu stateam si ma intrebam: oamenii astia, Mircea Basescu, cei din familia Bercea implicati in acest caz, pe ce lume se afla? Cum e posibil sa nu vezi ce se intampla? Cum e posibil sa nu intelegi nimic din tot aspectul politic al chestiunii? Spre exemplu, cum e posibil sa-i dea fratelui Presedintelui bani ca sa intervina in sistem, sa influenteze Justitia?
Alt caz…
As dori sa va prezint si un alt caz, emblematic, as spune eu, pentru coruptia din Romania si pentru felul in care merg treburile aici:
Culmea culmilor la REGIA PĂDURILOR Cluj. A fost condamnat pentru mită şi s-a întors şef la REÎMPĂDURIRI
Se arata ca:
„Fostul şef al Direcţiei Silvice Cluj, inginerul silvic Traian Mariaş a fost condamnat, definitiv, în această săptămână de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la închisoare cu suspendare. Mariş a fost acuzat de luare de mită.
Traian Mariş a fost comndamnat la trei ani şi zece luni de închisoare, cu suspendare. A stat la închisoare exact o lună, mai exact primele 30 de zile după ce a fost prins în flagrant luând mită de la doi pădurari suma de 10.000 de lei, o parte din „taxa pe scaun” percepută de la fiecare angajat silvic angajat la Direcţia Silvică Cluj.
După ce a fost eliberat, Mariş a recunoscut totul şi a beneficiat de blândeţea justiţiei, fiind condamnat de Tribunalul Cluj la trei ani şi zece luni de închisoare cu suspendare. Culmea este că după ce a fost eliberat, Mariş s-a întors la serviciu, fiind angajat la Ocolul Silvic Gilău, ca şef al serviciului care se ocupă cu reîmpădurirea pădurilor defrişate legal sau ilegal.
Pedeapsa aplicată lui Mariş a rămas valabilă şi la instanţa de recurs, astfel că acesta îşi poate vedea liniştit de împăduriri la cel mai mare şi mai „bogat” ocol silvic, din judeţul Cluj.
Citeste si:
+Denunțătorii „Mafiei Pădurilor”, aruncați în stradă
+Se legalizează distrugerea pădurilor. Unde sunt eco-protestatarii?
„Taxa pe scaun” era percepută de directorul Mariş
Subordonaţii lui Mariş susţin că acesta, de la momentul în care a fost numit în funcţie, pe linie politică, a fost pus numai pe căpătuială. Cei care l-au denunţat au fost pădurarii Voicu Tomoş şi Călin Bâlc. În anul care a trecut de la scandal, cei doi denunţători au fost daţi afară de la Direcţia Silvică Cluj. Cei doi au declarat la momentul respectiv că pentru a putea plăti taxa anuală de 20.000 de euro, impusă de Mariş, au fost nevoiţi la rândul lor să lase oamenii la furat în pădure. Dezastrul ecologic din pădurile din judeţul Cluj se poate observa şi din satelit.
Prima măsură luată de Mariş, fost şef la Ocolul Silvic Gilău, a fost de a schimba organigrama, mai ales la Ocoalele Silvice Mărişel şi Beliş, unde lucrează 40 de pădurari. La aceste două ocoale jaful a fost total. Versanţi întregi, care în 2010 erau împăduriţi, au fost defrişaţi în mod barbar. „A început cu schimbarea organigramei, muta pădurarii de la un canton la altul. Manevra a fost aceea de a-i face pe oameni să înţeleagă că trebuie să cotizeze pentru a rămâne pe funcţii. Unii au cotizat, cei mai mulţi, dar trei au mers la DNA şi au reclamat ce face domnul director. Dacă taxa era mare, fiecare a început să se descurce pe cont propriu să facă rost de bani pentru a plăti taxa pe scaun, cum se spune”, a declarat unul dintre pădurarii Ocolului Silvic Beliş.
Prefectul a reclamat degeaba
Înainte ca Mariş să fie arestat, prefectul de Cluj, Gheorghe Vuşcan a reclamat faptul că la un control efectuat la Ocolul Silvic Mărişel, aflat în subordinea lui Mariş, s-a descoperit o pagubă estimată la 20 de milioane de lei, fiind lipsă 61.000 de metri cubi de lemne. „Acolo este un jaf la drumul mare. Paguba este de cinci milioane de euro. Eu i-am cerut domnului director Mariş să ia măsuri şi să scape de pădurarii care au pus umărul la această situaţie. Am un raport în care se arată că în perioada 2010-2012, s-a tăiat ilegal lemn în valoare de 20 de milioane de lei. Treaba domnului Mariş era să facă ordine”, a spus prefectul.
Între timp, niciuna dintre instituţiile abilitate să afle adevărul nu a ajuns la vreo conclkuzie şi nu a găsit niciun vinovat pentru paguba imensă.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Declin…
Trebuie sa va spun ca m-am gandit foarte mult la acest subiect si e unul din motivele pentru care nici n-am mai scris pe blog in ultimile zile… Dar sa aratam despre ce este vorba:
Cum îşi bate joc de Transilvania un scriitor din Caracal. A publicat o scrisoare instigatoare la ură
„Liviu Andrei, un scriitor din Bucureşti, originar din Caracal a publicat pe pagina sa de Facebook o scrisoare plină de ură la adresa Transilvaniei şi Clujului. Printre altele, ardelenilor le doreşte să moară în saivane, violaţi de batali.
În scrisoarea publicată pe Facebook, scriitorul Liviu Andrei scrie că s-a săturat de Transilvania despre care spune că ar vrea să o mănânce dracii şi demonii. Iată conţinutul integral al scrisorii:
“Vreau ca România să devină principat! Nu mai vreau Transilvania asta jegoasă la mine-n țară! Nu mai vreau țiganii lu’ șasăcai, bozgorimea clujeană hrănită din ieslea magazinului Sora, ardelencele urâte, bărbătoase la chip și curve-n copite și oamenii ăia ba uriași și molâi, ba salcoți la Emil Boc, de nu știe nici dreacu ce rasă sunt! Numai rău ne-a adus Transilvania asta! Ducă-se, mânca-o-ar dracii și toți demonii lui Sabin Gherman, că până ș-ala și-a făcut școala securistă la Craiova! S-o ia ungurii și le dăm și Oltenia țigănească, că doar nu-i lăsăm fără grâu! Nu mai vreau să ne hrăniți cu produsele voastre ungurești! Nu mai vreau UDMR la mine-n Principat! Duceți-vă la mare la Balaton, no hai! Transilvania are literatură proastă, scriitori de cazan din căscaturi de castel, pișat de rastel de baroni și grofoi cu scrot de tablă! Eu nu mă simt bine acolo! Nu e România! Să muriți în saivane violați de batali! Transilvănenii ne-au scris toate manuelele alternative de până acum. De la Cluj, Sibiu și Brașov s-a început modificarea istoriei și inversarea valorilor… Îmi bag p…-n Ardeal și-n istoria voastră ungurească, masonică și de altă sorginte ghiavolească! Nu vă mai vreau! Îmi e scârbă! Să vă luați Harghita și Covasna și să vi le băgați în c…! Viză, tată! Luați-vă munții scârboși că oricum vă iau ungurii pădurile și resursele! Nu mai vreau Calul Troian la mine-n țară! Să actualizăm Trianonul ca să putem respira și noi că ne-ați călcat pe cap! Vreți ungurieni? Luați-vă și alipiți-vă de ei! Oricum, toate râurile din Ardeal se varsă-n Tisza… Reflectați la asta! ROG RECENSĂMÂNT !!!!!”
Subiectul a aparut si in Ziua de Cluj:
”Nu mai vreau Transilvania asta jegoasă la mine-n țară!” Scrisoare din Caracal
„Un scriitor din Caracal a publicat pe pagina sa de Facebook o scrisoare deschisă, profund jignitoare la adresa Transilvaniei. Cere realizarea unui referendum privind dezlipirea acestei regiuni de restul României. Aflaţi ce a zis despre ardeleni.
Liviu Andrei, scriitorul care a publicat mesajul plin de venin este originar de unde ”s-a răsturnat carul cu proști”, adică din Caracal, dar s-a stabilit în Bucureşti. În scrisoarea publicată aduce grave injurii atât la adresa locuitorilor din Transilvania, cât şi legate de istoria şi cultura acestei regiuni. Principala sa doleanţă este realizarea unui referendum privind dezlipirea acestei regiuni de restul României.
”Nu mai vreau Transilvania asta jegoasă la mine-n țară! Nu mai vreau țiganii lu’ șasăcai, bozgorimea clujeană hrănită din ieslea magazinului Sora, ardelencele urâte, bărbătoase la chip și curve-n copite și oamenii ăia ba uriași și molâi, ba salcoți la Emil Boc, de nu știe nici dreacu ce rasă sunt! Numai rău ne-a adus Transilvania asta!”, scrie caracaleanul, care nu se oprește aici.
„Duceți-vă la mare la Balaton, no hai! Transilvania are literatură proastă, scriitori de cazan din căscaturi de castel, pișat de rastel de baroni și grofoi cu scrot de tablă! Eu nu mă simt bine acolo! Nu e România! Să muriți în saivane, violați de batali! Transilvănenii ne-au scris toate manualele alternative de până acum. De la Cluj, Sibiu și Brașov s-a început modificarea istoriei și inversarea valorilor… Îmi bag p…-n Ardeal și-n istoria voastră ungurească, masonică și de altă sorginte ghiavolească!„, mai scrie acesta.
Vezi aici scrisoarea.
Acesta nu ar fi primul mesaj veninos scris de Liviu Andrei. Blogul său este de altfel plin de postări jignitoare, pe diverse subiecte.
Citește și declarația făcută pentru ZIUA de CLUJ de către Liviu Andrei.„
Sigur, s-ar putea pune problema daca nu cumva e vorba de un aspect ce tine de siguranta nationala, daca nu cumva aceasta „scrisoare” are scopul de a submina, cu buna stiinta, Romania. Acest subiect a aparut si in Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan, de la Realitatea, care a si spus ca planuieste sa-l dea in judecata pe Liviu Andrei.
Eu m-as intreba insa si altfel: nu e cumva un fenomen romanesc ceea ce se intampla…? Deoarece eu cred ca e mult mai ingrijorator daca ar fi asa, mai ingrijorator decat daca ar fi mana unor servicii secrete din exteriorul tarii!! Daca niste straini incep sa faca astfel de lucruri, nu sunt decat niste straini. Mai rau e cand cineva de-al tau incepe sa gandeasca asa cu adevarat.
Desigur, s-ar putea aduce drept argument ca derapajele unui Laszlo Tokes, ca sa luam acest exemplu, n-au fost niciodata sanctionate din punct de vedere legal, decat de media independenta (trebuie sau nu sa pun ghilimelele de rigoare?), de ceea ce, generic, se numeste societatea civila si de unii politicieni. Unii ar putea spune ca fenomenul are radacini ceva mai vechi, incepand de la Sabin Gherman care se saturase, recent, de Romania. In acest caz ceea ce scrie Liviu Andrei e un fel de antiteza la ceea ce a spus Sabin Gherman. Insa mai e ceva, pe care mai toti analistii, chiar si cei de talent, chiar si cei de prestigiu, ignora sau, poate mai bine zis, nu vor sa vada… In acest sens iata ce am gasit:
Declinul României
Autor: Mihai GHEORGHIU
„România e un loc viran.
Petre Țuțea
Criza societății românești este ceva mai mult decît pare, este criza civilizației românești. Crizele politice, sociale și economice, toate prelungite pînă la a fi un mod de viață, au ca efect decăderea societății românești, înscrierea pe o orbită a statelor de mîna a doua și poziționarea României ca o colonie, ca periferie a centrului occidental. Rezultatul dramatic este acela că România nu poate ieși structural din starea de criză endemică și de deficit major în toate domeniile. Ceea ce conduce la un statut de societate a penuriei generalizate, adică o societate a sărăciei, a corupției și a subdezvoltării. Elita politică postcomunistă, aproape în întregime de extracție comunistă și securistică, a înlocuit politica de dezvoltare economică și socială cu politica de aderare la UE. Dar aceasta este chiar rețeta falimentului unei societăți și al unei țări. Occidentul a cîștigat Războiul Rece și a impus condițiile păcii pentru viitorul previzibil, asigurîndu-și o piață de desfacere importantă prin unificarea europeană. Este problema fiecărei țări din Centrul și din Estul european ce face cu sine însăși în acest proces istoric fără precedent. Statele și societățile care nu pot ieși din degringoladă nu vor putea emite nici o pretenție la suveranitate sau măcar la participarea la luarea unor decizii în concertul european. România, după douăzeci de ani de tranziție spre capitalism, dovedește că nu se poate susține, intrînd în rolul ingrat al asistatului perpetuu. Statul român nu își poate plăti funcționarii, profesorii, medicii etc. la un nivel decent, nu poate pune în practică politici de dezvoltare și de creștere economică. Societatea românească, la rîndul ei, este o societate anomică și slab dezvoltată, care preferă ea însăși să joace rolul de asistat. Mentalitatea românului mediu este refractară respectului legii, moralității personale și sociale, este extrem individualistă și totuși gregară, nu susține competiția deschisă, supusă normelor, nu susține dialogul și cooperarea, ceea ce este efectul de lungă durată al anomiei comuniste, al obișnuinței cu asimilarea falsului și al promovării minciunii sociale.
Incapacitatea de a găsi un remediu intern pentru problemele noastre
România postcomunistă este o țară a deficitelor majore, a crizelor structurale, o țară monopolizată de o elită politică ce practică continuu jaful resurselor publice în cooperare cu elitele economice și birocratice. Dezvoltarea economică a României este deosebit de fragilă, ceea ce duce la fragilitatea sporită a țării înseși, a stabilității sale economice și sociale. Orice politică de dezvoltare este aproape imposibil de urmărit, într-un mediu atît de ostil coerenței și continuității, efortului susținut pentru perioade mai lungi. Puterea economică a țării este la limita sa inferioară, la limita de subzistență, limita de la care trebuie să intervină distincția între state funcționale și state eșuate. La ora actuală, România este o colonie economică europeană, una săracă, cu o suveranitate extrem de limitată, incapabilă, chiar în aceste condiții, de a-și juca onorabil rolul de colonie, din cauza jocului politic intern, care blochează orice politică coerentă de dezvoltare pe termen mediu și lung.
Cei zece ani de creștere economică neîntreruptă ar putea fi un argument solid împotriva acestui bilanț negativ. Din păcate, creșterea economică nu s-a capitalizat decît în forme minore în dezvoltarea economică, în dezvoltarea societății și a bunurilor de utilitate publică.
Esența problemei României nu este stagnarea economică și nici măcar deriva clasei politice, ci fenomenul de declin istoric al poporului român, declin ale cărui efecte sînt vizibile și evidente. Incapacitatea patentă, în șaizeci de ani de istorie contemporană, de a găsi un singur remediu intern pentru propriile noastre probleme este o dovadă peremptorie că ceva mult mai grav se întîmplă cu comunitatea poporului român.
Ceea ce ni se întîmplă, fără să știm sau fără să vrem să știm, ceea ce deja s-a instaurat în micul nostru destin balcanic pigmentat cu iluzii bizantine sau romane este chiar declinul nostru istoric. Această lungă și teribilă neputință, această incapacitate de a evolua sau măcar de a ieși din paranteza imobilismului, din captivitatea insalubră a permanentului provizorat nu este decît evidența declinului. Declinul este o cădere, o decădere, o coborîre pe panta destinului într-o zonă în care survine ireparabilul neputinței de a te mai ridica. Ocuparea României de către armata rusă, urmată de ocuparea internă de către comuniștii locali, a însemnat instaurarea deplină și, posibil, definitivă a decadenței, a întreruperii energiilor active la nivel istoric ale poporului român. Incapacitatea majorității românilor de a se opune acestei ocupații a dus la instaurarea unei puteri comuniste locale de un primitivism și de o violență unice în context est-european. Această cădere masivă a întregii societăți sub dictatul represiv al regimului comunist a făcut ca orice opoziție, orice rezistență să fie anihilată, iar internalizarea dictatului comunist să fie masivă și profundă. Societatea românească a intrat în malaxorul bolșevic complet nepregătită. Eroica rezistență armată anticomunistă a unor grupuri rebele din munții României nu poate modifica bilanțul de ansamblu al căderii României. În luptă cu regimul comunist, poporul român a pierdut bătălia. După cincizeci de ani de inginerie socială comunistă, de represiune, de colaborare cu regimul, românii ies adînc loviți și modificați în resorturile lor umane intime. Uriașa maree de minciună și de perversitate duplicitară cotidiană a lăsat urme adînci în societatea românească. Aici bătălia este pierdută, în această intimitate a umanității noastre pervertite.
Supraviețuirea în marginea istoriei
Încremenirea noastră în neputință, în incapacitatea de a ne elibera din minoratul unei condiții de iobag fericit de ignoranța și de haosul în care trăiește devine o evidență sociologic probată. Condiția minoră a cetățeanului român este dată de instinctul aproape biologic de predare a oricărei responsabilități și a oricărei decizii unui stat, în care, de fapt, nu are încredere, pe care nu-l respectă și pe care nu-l acceptă decît din neputința de a face altcumva. Cu toate acestea, statul este învestit cu capacitatea magică de salvare și de întreținere a vieții cetățeanului român. Statul devine intermediarul unic între cetățeni, între persoane, înlocuind responsabilitatea acțiunii și a deciziei personale. Au loc aici o predare în fața impersonalului și un refuz al examenului interior al propriei responsabilități. Din această relație falsă derivă și raportul falsificat al oricărui român cu elita politică. Vidul prezenței personale în arena publică, în cauzele sociale și politice este umplut de falsul activism al unei clase politice care nu poate decît să falsifice, mimînd orice proces politic de normalizare. Oriunde îți îndrepți privirea poți vedea acest proces generalizat al vidului prezenței umane personale în orice proces public; ceea ce apare în acest loc, eliberat astfel de prezența umană a subiecților direct interesați, este gonflarea unui mecanism al minciunii generalizate. Societatea este părăsită de către actorii ei principali, cetățenii, pentru a fi ocupată de fantomele unei politici care nu poate depăși nicicum condiția unei mafii primitive. Poporul întreg dispare din interiorul societății, din sine însuși, pentru a se instaura într-un loc vid, al absenței oricărei reguli, responsabilități și decizii pentru sine. Ceea ce predomină aici, ceea ce face posibilă mereu această golire a oricărei prezențe umane responsabile este indiferența, o imensă indiferență față de celălalt, față de semen, în ultimă instanță, față se sine însuși. Mecanismul acestei indiferențe construiește cotidian neputința oricărei schimbări politice sau sociale, incapacitatea oricărui efort coordonat de a accede la o altă condiție istorică. În acest continuu derapaj, instiuțiile se consumă și mor în disprețul întregii comunități. Românul speră, în ultimă instanță, la o soluție ex nihilo, ceva care trebuie mereu să se întîmple pozitiv, din neantul absenței responsabilității sale. Nimic nu pare destul de important pentru o mobilizare interioară, nici măcar propria libertate sau propria salvare, totul poate curge în insignifiantul unei treceri anodine a unui timp înstrăinat. Acest animus agonic, al unei prezențe muribunde în istorie și pentru istorie, nu poate fi decît semnul unei decadențe deja instalate. A te lăsa permanent deposedat de libertate, de suveranitate, de independență nu poate fi decît marca unei regresiuni iremediabile.
Criza destinului național este un moment sau un eveniment tragic, o relativ scurtă durată a unei suferințe majore, a unui dezechilibru care este resimțit ca atare și pentru care sînt căutate deja remedii sau soluții. Declinul nu este o criză, nu este un dezechilibru, o debalansare, o cădere temporară, declinul este instaurarea echilibrului agonic al definitivului, al rămînerii definitive în golul căderii, al prăpastiei. Declinul este tocmai această perfectă acomodare la dezastru. În declinul instaurat nu mai ai putința întoarcerii la palierul ascensional al ființei naționale, totul se reduce acum la supraviețuirea în marginea istoriei și în epicentrul dezastrului interior al comunității istorice.
Perfecta instaurare în degringoladă, acordul fericit dat dezordinii, sute de mii de oameni care acceptă să fie cumpărați în alegeri cu un kilogram de zahăr și un litru de ulei, plăcerea abisală a exercițiului continuu al lipsei oricărei demnități, permanenta complicitate cu o clasă politică ce spoliază necontenit chiar viitorul națiunii, toate acestea demonstrează instalarea definitivă în declinul permanent.
Modernitatea sfîrşeşte în faliment
Secolul de aur al modernităţii româneşti, 1848-1948, se încheie într-un dezastru absolut, cu instaurarea comunismului, ceea ce însemna practic ştergerea realităţii politice, culturale şi etnice a statului român, care devenea o gubernie rusească, ceea ce se încercase de mai multe ori de-a lungul istoriei. În urmă cu peste o sută de ani, la 1831, tot o ocupaţie rusească încerca, pe lîngă spoliere, prin Kisseleff (care va primi indigenatul la 1842), o palidă modernizare birocratică, incipit al unui minim aggiornamento al unei feudalităţi care încetase totuşi, prin fanarioţi, să mai fie patriarhală. Fanarioţii înşişi, în fond, fuseseră agenţii unei modernizări incipiente, dar sfîrşiseră prin a fi urîţi de boieri şi de popor, soarta lor ca agenţi ai Porţii fiind pecetluită odată cu slăbirea poziţiilor Porţii şi cu intervenţia masivă a Rusiei în afacerile otomane. Plecarea fanarioţilor, domniile pămîntene, revoluţia mai apoi, constituie începutul unei mişcări de renaştere naţională, care a putut să fie spijinită de anumite puteri europene, astfel încît să devină o realitate politică odată cu Unirea şi instalarea lui Cuza. Crearea Principatelor Unite este o operaţiune de politică europeană, în care Franţa a avut un rol covîrşitor, deci însăşi crearea statului român modern este funcţie a politicii şi echilibrului europene, fără de care este foarte probabil că România nu ar fi fost o realitate politică pe harta Europei. Ulterior, elita ţării se va încrîncena în a crea realmente un stat naţional, o naţiune modernă în adevăratul sens al cuvîntului, încercînd să ofere toate instituţiile europene moderne noului stat creat la gurile Dunării. Procesul acesta dificil de aculturaţie, de preluare a habitusurilor unei civilizaţii occidentale care a construit un model societal, politic şi economic, va fi unul foarte dificil, dar nu lipsit de un relativ succes. România va reuşi totuşi să fie un stat european relativ funcţional, o societate cu deficite majore, dar cu o tendinţă continuă de dezvoltare. Falimentul României în ajunul războiului al doilea mondial, totuşi nu singular, să ne gîndim la Franţa, era mai degrabă un faliment politic, legat de procesele turbionare care se desfăşurau în întreaga Europă, decît un faliment intern legat de neputinţa de a internaliza valorile societăţii moderne europene, care prevedea respectarea unui set de valori minimale.
Secolul construcţiei României moderne, al fondării naţiunii române moderne, sfîrşeşte în falimentul democraţiei, în pierderea războiului şi în instaurarea la Bucureşti a unei puteri străine. După un veac fast totuşi, România sucombă în braţele Uniunii Sovietice. Abdicarea forţată a Regelui reprezintă începutul noului regim, marcarea ca definitivă a cuceririi politice de către elementele puterii bolşevice. Ceea ce este foarte important de remarcat aici este reacţia elitelor rămase încă libere, a armatei şi a poporului, capacitatea lor de opunere la un astfel de dictat care viza în fond însăşi existenţa fizică, viitorul lor imediat. Trebuie să recunoaştem cu sinceritate şi tărie că reacţia a fost nulă, România a intrat în dictatura comunistă fără nici o revoltă, fără nici un foc tras de nimeni pentru a apăra măcar o singură emblemă a ceea ce fusese pînă mai ieri o ţară, şi devenea acum o colonie bolşevică. Această incapacitate de opunere la servitute, această neputinţă de a apăra libertatea şi moştenirea unei stat construit de generaţii succesive de înaintaşi, demonstrează decăderea poporului român, situarea sa pe o orbită a unei crize istorice permanente. Comunismul care se va instaura la Bucureşti ia şi el chipul acesta al unui popor care merge în sclavie fără a se opune, fără a jertfi nimic, aşteptînd numai îmblînzirea de la sine a tiranului, plictisul cinic al ocupantului şi tranzacţia şmecheră cu puternicii zilei. Desigur, închisorile erau pline, munţii erau ocupaţi de noii haiduci anticomunişti, dar nimic din toate acestea nu schimbă datele majore ale tranziţiei la comunism al unei societăţii secătuite de resurse, ale unui popor obosit de independenţă şi suveranitate. Nici unul dintre comunismele lagărului bolşevic nu va arăta atăt de primitiv, de haotic, de mîrşav, de penibil. Nici unul nu va fi atît de distrugător pentru propria naţiune, nici unul nu va fi atăt de suveran în a face tabula rasa. Nicăieri societatea nu va fi atît de absentă, de lipsită de reacţie, de partizană a supunerii. Tirania lui Ceauşescu, care a fost creaţia exclusivă a Securităţii române, a desăvîrşit această supunere în mocirlă a unui întreg popor de către elementele lui cele mai mîrşave. Realitatea acestei supuneri, imensitatea ei, pasivitatea cu care a fost acceptat jugul domestic al dictaturii şi minciunii, atestă gradul de decadenţă al fiinţei naţionale, caracterul irecuperabil al disoluţiei. Un popor umilit în sclavie timp de jumătate de veac nu va putea redeveni suveran şi liber, pur şi simplu este o misiune peste putinţele sale.
Nimic nu mai pare apt să îl ajute pe drumul unei reveniri la sine însuşi, nici Biserica sa, nici cultura sa, nici politica sa internă. Totul nu este decît un joc al unei simple supravieţuiri, România, deşi mai are o existenţă nominală, nu mai are una reală. Ţara este lipsită de orice putere de susţinere autonomă a unei economii care să îi dea măcar şansa unei existenţe normale. De aici şi incapacitatea de a avea o minimă politică externă, un minim profil internaţional care să o propulseze spre un statut deasupra insignifianţei. În tot acest timp pegra internă a corupţiei domină suveran o ţară care este lipsită de minime resurse, care cheltuie puţinul pe care îl are gonflînd o clasă politică complet parazitară.
Din păcate, în acest peisaj apocaliptic al unei societăţi care a fost şi este captivă unei elite care sabotează orice efort al propriului popor de a se ridica, anul 1989 nu mai înseamnă nimic. Statul român rămîne la fel de ineficient, de incapabil să-şi protejeze cetăţenii, să creeze politici de dezvoltare, chiar dacă, desigur, nu mai este atît de represiv şi de ideologizat. Statul român este la fel de captiv unei elite politice şi economice ale cărei obiective sînt doar posesia infinită a puterii de a decide accesul la resurse al propriilor membri, autoreproducerea ca elită conducătoare şi controlul politic al statului şi al societăţii. Exodul a peste două milioane de români peste hotare pentru a munci demonstrează cu tărie succesul tranziţiei româneşti, succesul elitei politice postcomuniste de a reconstrui societatea şi economia. Nu capacitatea de a munci a poporului român este în discuţie, ci capacitatea de a fructifica aceste rezultate da către o elită politică care nu are nici o apetenţă pentru un proiect naţional. Din acest punct de vedere, poziţia cetăţeanului român este aceeaşi, şi anume, captivitatea în faţa unei oligarhii, care acum nu mai este comunistă, dar păstrează puterea de a corupe suveran toate regulile şi instituţiile societăţii în folosul propriei înavuţiri, al propriei puteri.
Între 1948 şi 2011 sînt peste şaizeci de ani de decadenţă accentuată, ani de falsificare a unei întregi istorii naţionale într-un efort continuu de disoluţie a construcţiei societale româneşti. Valorile etice şi politice atîta timp falsificate nu pot fi revigorate într-o singură generaţie; nu ne poate rămîne decît speranţa că, după cei patruzeci de ani de rătăcire în pustiu, vor mai fi cîţiva prezenţi la intrarea în pămîntul făgăduinţei, care pentru noi românii, nu poate fi decît simpla accedere la normalitate, la buna rînduială şi la buna-cuviinţă.
Monarhia constituţională
Procesul istoric în care sîntem prinşi, captivi prin slăbiciune, este acela al unei instalări în disoluţie. Avem toate mărcile instituţionale ale unui stat suveran, dar nu mai avem, cu certitudine, tensiunea şi puterea necesară de a da realitate efectivă acestori mărci instituţionale, împrumutate după revoluţie, într-un efort disperat de reconstrucţie mimetică. Efectul major al decadenţei instalate este disperarea generaţiilor tinere şi educate pentru orice înseamnă rămînerea în ţară. Orice carieră este gîndită ca o posibilitate de realizare în afara ţării. De asemenea, din ce în ce mai mulţi români îşi doresc pur şi simplu ca ţara să fie guvernată, fie de străini, fie din afara ţării, aceasta fiind singura modalitate în care jaful resurselor interne ar putea fi stopat. Nu lipsesc, de altfel, propunerile serioase din afara ţării pentru administrarea unor întregi segmente instituţionale de către funcţionari străini, ca unică garanţie a instaurării ordinii. Or, aceasta revine la a spune că statul român a eşuat în a-şi exercita funcţiile, iar poporul român a eşuat în a crea o elită capabilă să conducă decent şi eficace ţara. Aducerea lui Carol I a însemnat, la momentul respectiv, încercarea reuşită de a pune capăt crizei politice interne, de a stopa luptele intestine ale aristocraţiei româneşti şi de a conferi stabilitate şi credibilitate unui stat fragil, supus oricînd tentaţiei sau posibilităţii dezagregării. Este deci un fenomen recurent al elitelor româneşti, o boală seculară a politicii interne care se manifestă ciclic. Atunci actul revoluţionar de a aduce pe tronul României un prinţ străin, ca garant al continuităţii şi stabilităţii fragilului stat român, a avut cele mai bune rezultate. Astăzi, poate numai revenirea la monarhia constituţională ar putea să mai salveze ceva din consensul naţional şi din capacitatea de a dialoga între noi pentru a nu ne prăbuşi cu totul şi iremediabil. Modelul spaniol nu a putut fi urmat în România din cauza opoziţiei absolute a securităţii şi armatei, urmate de oligarhia comunistă, care nu putea concepe o ţară care să fie reunită în jurul unui simbol atît de puternic ca monarhia. România trebuia jefuită şi controlată total, ceea ce nu se putea face cu un monarh constituţional în fruntea statului român. Ca şi în 1947, comuniştii revoluţionari au preferat lipsirea Românei de demnitate şi de unitate pentru a putea să-şi asigure accederea la putere fără obstacole inutile. Mitul regelui trebuia boicotat pentru crearea mitului Iliescu, tătucul bun şi apropiat poporului muncitor. Dar poporul muncitor a fost spoliat, cum nici măcar comuniştii nu o făcuseră, şi a încetat să mai ducă dorul activistului cu zîmbet larg.
Poporul român suferă astăzi consecinţele dureroase ale propriului comportament duplicitar faţă de putere, ale indiferenţei absolute pe care o are faţă de morala publică, ale încurajării elementelor celor mai jalnice în a perpetua atitudini şi acţiuni publice de cea mai joasă speţă. Corneliu Coposu nu a putut reprezenta ceva pentru o majoritate a românilor decît după moarte, cînd era prea tîrziu. Declinul accentuat în care ne aflăm este dat tocmai de această incapacitate de a sparge cercul vicios al neputinţei generalizate la nivel public de a găsi puterea de a crea elite politice capabile de responsabilitate, de decenţă. Sîntem propriile noastre victime, lăsăm desfăşurarea răului pînă dincolo de limita admisibilului, după care nu mai putem opri caruselul consecinţelor dezastruoase.
Disoluţia naţională
Tranziţia României de la comunism la democraţie nu este decît realitatea crudă a disoluţiei naţionale, un proces toxic, manipulat politic şi economic de oligarhia mafiotizată a fostului partid comunist şi a securităţii. Nu există nici un singur proces de reformă structurală care să fi fost dus pînă la capăt şi care să fi produs efecte benefice la scara întregii societăţi. Totul a fost manipulat, întîrziat, deviat, pierdut. Învăţămînt, sănătate, apărare naţională, asigurări sociale, totul este în derapaj, totul este în dezordine. Nu au fost finalizate decît procesele în care condiţionările externe au fost drastice şi imperative. Or, aceasta este formula abandonului, formula în care societatea refuză reforma statului, refuză reforma clasei politice, renunţă la presiunea pentru schimbare şi pentru progres politic şi moral. Formula în care poporul renunţă la a mai forma o societate, devenind populaţie, acceptă reţeta propusă, a statului oligarhic şi autoritar, incapabil să contribuie la dezvoltarea şi bunăstarea poporului, capabil doar să susţină o birocraţie coruptă cu care trebuie permanent negociat pentru siguranţa minimă a persoanei şi a bunurilor. Dacă vom fi destul de tenace în acest abandon, vom putea culege roadele falimentului total, al deşertificării ţării, al emigraţiei masive dincolo de graniţe, şi, în ultimă instanţă, a disoluţiei politice a statului român. Jefuirea continuă şi integrală a patrimoniului public, a resurselor publice, este un proces extrem de periculos, cu consecinţe foarte grave, care devin vizibile la nivelul vieţii cotidiene pentru milioane de români. Criza economică adînceşte polarizarea socială şi face mai dramatice şi mai rapide efectele pauperizării populaţiei şi ale disoluţiei ţesutului social. Cetăţenii acestei ţări trebuie să înţeleagă că acolo unde birocraţia şi oligarhia de partid eşuează în a gestiona bunurile de utilitate publică, reacţia de opoziţie şi de condamnare activă trebuie să intervină, fiind singura şansă pentru prezervarea dreptului la viitor, chiar instalaţi într-un declin istoric, aşa cum sîntem.
Decadenţa României este un proces istoric care nu cred că poate fi negat, iar gravele sale consecinţe constituie de multe decenii substanţa însăşi a vieţii noastre de cetăţeni mereu sacrificaţi, aflaţi în permanenţă în postura de cobai ai unui experiment continuu care vizează probabil aflarea limitei de la care realitatea noastră subumană va deveni natură. Prost educat, prost hrănit, prost plătit, nerespectat, permanent umilit, mereu jefuit, cetăţeanul român rezistă tuturor acestor atacuri cu indiferenţa şi răbdarea caracteristică fiinţei naţionale. Nimic nu îl mişcă pentru o acţiune fermă de opoziţie, de spargere a cercului vicios: un popor absent, o guvernare frauduloasă. Secretăm cotidian propria noastră condiţie insalubră, invităm de decenii pe toţi faliţii să ia frîiele ţării (cu excepţiile de rigoare), să conducă pentru a jefui şi să jefuiască pentru a conduce. Şi nu ne oprim niciodată din tărguiala cu proprii noştri călăi, cu cei care ne obturează cotidian viitorul nostru şi al copiilor noştri. În loc să îi urîm şi să îi îngrădim, îi încurajăm la exerciţiul de a continua să conducă ţara pe care ne-o fură de mai bine de o jumătate de veac. Disoluţia poporului român de aici porneşte şi în acest lucru se manifestă plenar: în capacitatea de a secreta permanent o clasă de indivizi căreia i se supune pînă la anihilare, pînă la pierderea oricărei speranţe de viaţă. În comunism a existat scuza terorii pentru lipsa de opoziţie la distrugerea ţării, astăzi vedem că nu ameninţarea era marele impediment, ci incapacitatea de a regăsi resorturile interioare pentru orice opoziţie, pentru orice acţiune fermă, pentru orice încercare de reinstaurare a valorilor şi a normalităţii. Jaful pe care îl practică clasa politică nu se poate desăvîrşi în lipsa complicităţii birocraţiei, poliţiei, justiţiei, securităţii şi a noastră înşine, a cetăţeanului care devine, prin indiferenţă, complicele acestui proces. Ştim cu toţii cum în toate instituţiile bugetare există conspiraţia tăcerii cu privire la cheltuirea bugetelor, cum indiferenţa şi privirea piezişă ţin loc de orice interogaţie responsabilă. Onestitatea, dacă există, este totdeauna laşă la români.
Războiul civil între oligarhie şi populaţie
Corupţia endemică a oligarhiei româneşti, clasă parazitară prin excelenţă, dar care îşi însuşeşte programatic toate instrumentele statului de drept, pe care le anihilează pentru a putea guverna în mod fraudulos, crează o întreagă realitate politică şi socială la nivelul întregii societăţi româneşti. Această realitate înseamnă milioane de vieţi care sînt jefuite de un prezent şi de un viitor în limitele decenţei şi normalităţii. Generaţii întregi se succed supuse aceluiaşi calvar al sărăciei, haosului şi degringoladei, minciunii, mecanismelor de falsificare şi de contraselecţie a valorilor în societatea românească. Furtul este o realitate suverană în România, administraţia publică, care este destinată prin chiar natura ei servirii interesului public, este permanent lovită de anularea funcţiei sale, prin ineficienţă şi corupţie generală. În fond, în România are loc un război civil rece permanent între oligarhie şi marea masă a populaţiei, care trebuie să smulgă exercitarea normală a drepturilor sale politicii parazitare a oligarhiei politice. Sentimentul cel mai răspîndit este acela că statul este ocupat de o prezenţă străină, care aserveşte constant resursele de dezvoltare ale a majorităţii populaţiei. Cum poate rezista acest mecanism decenii la rînd, cum se poate perpetua şi rafina, devenind imbatabil, irezistibil?! Prin continua cucerire a statului de către mafie şi prin pasivitatea fără margini a poporului care este dispus să dizolve aservirea numai prin răbdare, ceea ce pare a fi un atavism din epoca în care ţara era ocupată de armatele străine, care, după jaful tuturor resurselor publice şi private, se retrăgeau într-un final, lasînd libere pămînturile ocupate. Atitudinea noastră trădează această „lege a firii“, pentru că respingem orice acţiune de opoziţie care ne-ar putea duce la conflict deschis cu spoliatorii patrimoniului public. Ştim că sîntem furaţi, spoliaţi, ştim că ni se fură viitorul, ştim că am putea trăi mai bine şi mai uşor, dacă jaful ar înceta, dar nu ne putem opune în mod ferm, nu putem ameninţa impunitatea oligarhiei care ne aserveşte continuu.
Este aici doar o pulsiune stihială a ethosului românesc sau este vorba şi de ceva exterior acestui ethos, de o forţă care atacă, presează, dizlocă? În mod cert această forţă există, se exercită, dar aceasta este însăşi istoria, devenirea istorică. Forţa unui popor este aceea de a se opune, de a contrazice impulsul forţei care tinde să-l anihileze. Se mai opune poporul român propriei sale anihilări? Nu sînt semne. De aici şi diagnosticul decadenţei sale. La ora actuală poporul român este un popor abolit, dar nu de inamicii săi, ci de propria sa abdicare de la sine însuşi. Această constatare, deşi dramatică şi dureroasă, nu trebuie să revolte pe nimeni.
Realitatea acestei absenţe a puterii de a rezista în mod activ acţiunii negative şi distructive a unei minorităţi care falsifică permanent destinul acestei ţări, realitate pe care o moştenim deja de peste o jumătate de veac, a devenit natură, s-a transformat în istorie, este istorie. Această realitate este declinul României, decadenţa poporului român care nu mai poate elimina dăunătorii. Declinul României este un proces istoric solid instaurat, şi nu putem spera decît că nu va fi ireversibil. Secolul al XVIII+lea, secolul fanarioţilor, a fost de asemenea un secol al unui declin accentuat, un veac de disoluţie şi de aservire fără precedent. A fost urmat de un secol de construcţie şi dezvoltare naţională; pentru noi ce va urma?”
Un articol foarte bine scris si, mai ales, bine gandit, as zice eu. Am dorit sa-l am pe blog! Un articol care ne indeamna spre reflectie si de la care am putea porni in explicarea fenomenelor evidentiate mai sus. Pentru ca nu e suficient sa condamnam astfel de fenomene, trebuie sa le si explicam. Am citit si un alt articol, pe aceeasi tema, dar scris intr-un alt registru, dupa cum usor se poate constata:
Declinul României
de Cristian Campeanu
„Cu 20 de ani în urmă, totul „era de făcut” în România, aşa cum spunea odinioară Andrei Pleşu. Refacerea organismului naţional – de la substanţa lui biologică, degradată de anii de pauperizare forţată, până la cea economică socială sau politică, de la ţesutul lui cultural, până la (în)toarcerea fibrei lui morale şi spirituale – era o operă care stătea întotdeauna înaintea noastră, în viitor. A venit însă timpul să gândim posibilitatea ca cele mai bune momente ale României să fie deja în urma ei, în trecut, cu toate consecinţele care decurg din acest gând.
Puţine episoade mai dezolante decât cel consumat miercuri în hemiciclul Parlamentului European de la Strasbourg, cu un prim act – lansarea proiectului federalist european -, încărcată de povara grea a semnificaţiei şi consecinţelor sale istorice şi animată de prezenţa vie şi dezbaterile aprinse adecvate momentului, aflat într-un contrastat atât de dramatic cu cel imediat următor, în care tăcerea tristă a aceluiaşi amfiteatru părăsit era spartă găunos de mojiciile europarlamentarului pesedist Cătălin Ivan adresate comisarului Viviane Reding, de stridenţele de precupeaţă ale Noricăi Nicolai, de zgomotul degradării morale în direct oferit de Renate Weber sau de discursul colcăitor al lui Graham Watson, totul asezonat cu delirul prăfuit al bufonului expirat Corneliu Vadim Tudor. Încă şi mai dezolantă, descrierea evenimentului în presa şi la televiziunile de la Bucureşti, de la care am aflat ce prestaţii odioase şi lamentabile au avut doamnele Reding şi Monica Macovei şi ce figură luminoasă au făcut Creţu şi Graham Watson (politician amoral de un oportunism perfect, detestabil şi detestat în cercuri europene dar devenit far călăuzitor la Antena 3), semn de netăgăduit al degradării dincolo de orice posibilitate de a fi reparată a calităţii profesionale şi etice a jurnalismului românesc.
Declinul ireversibl al presei noastre însoţeşte, din nefericire, declinul general şi galopant al societăţii româneşti. Faptul că spaţiul politic a fost populat cu figuri bidimensionale din punct de vedere moral, groteşti prin ignoranţă, proastă creştere şi agresivitate a golit de conţinut viaţa politică românească într-o asemenea măsură încât nu ne mai putem aştepta în mod raţional la o ieşire din această mlaştină. În 1990 era încă totul de făcut în pofida speranţelor strivite de bâtele minereşti. În 2012, Piaţa Universităţii a ajuns scena contrarevoluţiei concoctate în studiourile lui Voiculescu şi propagate de figuri sulfuroase ca Dogaru, Ciutacu, Badea sau Ciuvică. În 2000, aderarea la NATO şi Uniunea Europeană oferea încă perspective astfel că în pofida tentaculelor pe care le întindea peste ţară mafia lui Iliescu, Năstase, Stănoiu, DIP, Micky Şpagă sau Cozmâncă, încă mai erau multe, dacă nu totul de făcut. Chiar şi în 2007, imediat după aderare, întrebarea despre calea cea mai bună pe care ar trebui să apuce România era de actualitate pentru că integrarea ne oferea încă o mulţime de lucruri de făcut. În 2012, ne aflăm în deplină blazare naţională. Nimeni nu mai este capabil nici politic, nici intelectual să ofere un proiect sau o viziune cât de modestă pentru România şi nici măcar nu mai are vreun interes să o facă. În 2012, o dezbatere despre viitorul Europei nu are nicio relevanţă în spaţiul politic românesc pentru că nu mai există suficienţi oameni politici care să perceapă Europa ca parte din viitorul României. În 2012, nu mai discutăm încotro se îndreaptă România, care dintre căile alternative sunt mai eficiente, mai bune ori mai drepte pentru că nici măcar nu mai are cine purta această conversaţie. Când intelectuali şi jurnalişti care odinioară se luptau cu naţionalismul securisto-vadimist au ajuns astăzi să denunţe grotesc „Înalta Poartă” europeană de la Bruxelles şi imperialismul american care vor să ne secătuiască biata ţărişoară de bogăţii cu mâna lui Băsescu, realizezi că dezbaterea naţională nu mai poate fi recuperată. Când figuri politice altădată onorabile ca Emil Constantinescu sau Zoe Petre se comportă ca agenţi de influenţă ai lui Voiculescu, abisul moral în care a coborât România devine înspăimântător. Nici populaţia, nici actorii politici care o reprezintă, nici vocile care ar trebui să conducă dezbaterea nu mai sunt capabile să găsească resurse de speranţă pe care să le proiecteze asupra viitorului colectiv. România a devenit, dacă nu o ţară fără viitor, atunci o ţară fără orizont, semn al unui declin accelarat.
În economie, semnele declinului sunt peste tot şi nu se datorează întotdeauna crizei. Nimeni nu mai pare înclinat să investească bani şi încredere în viitorul României, în dezvoltarea şi în prosperitatea ei. Cele mai îndrăzneţe idei vehiculate în ultimul timp se învârt în jurul modalităţilor de găsi suficiente venituri la buget pentru acoperirea pensiilor şi salariilor bugetarilor şi unei asistenţe medicale mizerabile dar minimale. Pe nimeni nu mai interesează investiţiile române sau străine, infrastructura şi creşterea durabilă, de aceea se taie banii de la investiţii. Nimeni nu-şi bate serios capul cu fondurile europene pentru că o ţară în declin nu are nevoie cu adevărat să se dezvolte, ci doar să supravieţuiască. În varianta bucureşteană, dezbaterea despre Europa se reduce la cât de mult din economia românească poate fi adusă sub controlul statului şi cât de repede înainte ca blitz-ul german să lovească cu toată forţa. O ţară în care două milioane de oameni ţin în spate întreaga economie, întregul aparat administrativ şi întregul sistem social este o ţară care se stinge şi dacă singurele soluţii cu care operează experţii sunt cele centralist-etatiste, atunci suntem condamnaţi la o agonie îndelungată. Când intelectuali de prim rang sunt dispuşi să cauţioneze guvernul Ponta numai pentru că visează în secret că acesta va transforma România în paradisul redistributiv al tehnocraţilor, atunci orice speranţă în bun simţ şi raţiune a murit.
Când orizonturile culturale ale Românie sunt închise prin ordonanţe de urgenţă, când educaţia este maculată iar integritatea academică este insultată de refuzul statului de a permite celei mai prestigiose universităţi a ţării de a numi „plagiat evident” un plagiat evident, când puţinele personaje luminoase precum Monica Macovei ajung la stâlpul infamiei iar puţinele instituţii onorabile precum ICR sau DNA ajung ţinta oprobriului naţional, atunci a venit timpul să admitem că cele mai bune vremuri ale istoriei României sunt în urma noastră şi că am intrat pe panta declinului naţional.”
Sa privim lucrurile si dintr-un alt punct de vedere si vom vedea ca avem la ce medita (si inca foarte serios!!):
Părintele Arsenie Boca, cugetare tristă despre VIITORUL ROMÂNIEI
„Părintele Arsenia Boca este considerat cel mai mare duhovnic pe care l-au avut românii vreodată. Cunoaştem multe învăţături ale „Sfântului din Ardeal” dar există şi unele mărturii ale oamenilor care au stat de vorbă cu preotul şi care ne pot „lumina” în multe privinţe. Astăzi, despre viitorul României văzut de Arsenie Boca.
Din marturia Protos. Ghelasie Tepes (Sighisoara) despre Parintele Arsenie Boca:
“[…] – Despre viitor Parintele Arsenie a zis ceva?
– Despre viitor mi-a zis atunci cand m-a intrebat cata scoala am facut si i-am zis ca liceul. Mi-a zis:
“Ma, du-te la scoala si fa scoala, ca o sa vina vremea cand cu 2-3 facultati nu ai unde sa te angajezi”.
Si a mai zis:
“Vezi ca eu nu mai prind vremea aceea, dar voi o prindeti”.
Si uitati ca am prins-o! Exact cum a zis parintele: cu 2-3 facultati nu avem unde sa ne mai angajam.
Cand mergeam la dansul, mai mergeam cate 2-3 parinti de la Sambata. Stiu ca, odata, parintele Ieronim de la Sambata l-a intrebat despre comunism. Atunci comunistii persecutau credinta si au fost multi care au suferit. Greco-catolicii se lauda ca numai ei au suferit atunci. Comunistii nu se uitau ca esti Greco-catolic sau ortodox etc. Daca auzeau ca crezi in Dumnezeu, te-au persecutat si te-au batut si te-au nenorocit. Parintele Ieronim a intrebat: “Parinte, ce ne facem, ca uite, comunistii ne strica bisericile si distrug credinta, ortodoxia?” Atunci tocmai distrugeau biserica Sfanta Vineri la Bucuresti. Si a zis Parintele:
“Nu, ma, nici acestia, nici ailalti (nici cei care vin dupa ei), ci ceilalti. Atunci sa va temeti, ca va fi greu de credinta”.
Cine poate intelege ce a zis Parintele…
Alt parinte a intrebat: “Parinte, am auzit ca Romania e Gradina Maicii Domnului si o iubeste Dumnezeu…”. Parintele Arsenie statea si se uita la noi:
“O iubeste Dumnezeu? Sa se astepte la bataie, ca Dumnezeu pe cine iubeste, bate. Sa stii ca va veni bataie. Toti vor fi zguduiti si batuti, dar vai unde va ajunge pleasna”.
Este vorba despre pleasna lui Dumnezeu. Pleasna e pedeapsa cea mai puternica. Toate tarile vor fi pedepsite; uitati-va ca toate au cate o bataie, toate au cate o mustrare. Noi ne laudam ca suntem ortodocsi, dar cate avorturi avem? Suntem aproape prima tara de pe Glob cu avorturile. Mie mi-e rusine sa zic ca sunt tara ortodoxa si sunt prima cu avorturi. Sau ti-e rusine sa zici ca suntem tara ortodoxa si cand auzi cate crime si cate omoruri se fac. Ar trebui mai multa credinta ortodoxa si traire reala. Si daca suntem plini de pacate si de patimi, sa ne punem la picioarele Mantuitorului, ca El ne ridica, ne scoate. Dar pana nu ne punem sincer acolo, slaba nadejde ca Romania e Gradina Maicii Domnului.
[…] Omul nu mai stie acum nici sa ceara, nici sa multumeasca, nici sa se roage, dar multi se duc la biserica si se imbulzesc acolo ca oile. Nu asa! Ne ducem cu un scop: sa ne mantuim, de asta ne ducem la biserica, de asta credem in Dumnezeu. Daca mergi la biserica si nu ceri mantuire, nu ceri inima buna, nu ceri sa te impaci cu dusmanul tau, ce cauti acolo? Nu vedeti ca cel care vine la biserica si e dusmanit, tot asa ramane dusmanit; cel care injura, tot asa injura. Si atunci, ce transformare s-a facut acolo? E greu pana patrunzi in sufletul omului…”
(din: Parintele Arsenie Boca, Un om mai presus de oameni. Marturii, volumul 4, Editura Agaton, 2011) (subl. mea)
In ceea ce priveste comunismul, ma gandesc cateodata la Pitirim Sorokin, sociolog american de origine rusa, care a emigrat in US in anul 1923, profesor de sociologie la Universitatile din Minnesota (1924–30) si Harvard (1930–59). El considera comunismul drept „pesta omului”. Are lucrari in ceea ce privste diferentierea sociala, stratificatia sociala, conflictul social, mentalitatea culturala. Or, comunismul a urmarit eliminarea fizica a unui strat social si amestecarea claselor sociale, cu consecinte dintre cele mai nefaste pentru intreaga societate. Noi traim azi efectul a ceea ce a facut comunismul in Romania: amestecarea ceausista a acestor straturi sociale, determinata in principal de industrializarea fortata din anii ’70. In analiza trebuie tinut cont de aceasta particularitate care nu e numai a Romaniei, ci a intregii Europe de Est, fosta comunista. In comunism nu trebuia sa fie decat un singur strat social, o singura clasa sociala, cea numita generic „muncitoare” si o singura valoare, cea comunista, desigur. Legat de patriotism sa nu uitam cum dupa perioada Dej, in care aceasta valoare – patriotismul – a fost estompata voit, ca sa nu-i supere pe rusi, in perioada Ceausescu ea a fost pur si simplu confiscata de comunisti, mai ales sau mai exact spus de catre dictator care era in rand cu marile figuri istorice ale neamului: Mihai Viteazul, Mircea cel Batran, Stefan cel Mare s.a., precursori ai comunismului si ai lui Ceausescu. Asta era doctrina ceausista in ceea ce priveste patriotismul. Or, o astfel de doctrina a dus la degradarea acestei valori – patriotismul – care, din pacate, in zilele noastre a decazut mult, a ajuns desueta, mai ales in randul tinerei generatii si nici nu a mai fost cultivata cum trebuie dupa Revolutie. Si mai trebuie evidentiata diseminarea neincrederii intre oameni in intreaga societate, lucru pe care comunistii l-au facut cu ajutorul Securitatii, cu efecte sociale catastrofale si foarte greu de indreptat…
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Despre mediul academic…
Am o carte foarte veche intitulata: „Problemele fizicei moderne si energia nucleara” aparuta la Editura Agir. N-as putea sa va spun anul pentru ca nu l-am vazut scris undeva. Insa pe prima pagina, in coltul din stanga sus, e scris discret cu creionul 12.V. 1948. Cartea contine niste prelegeri stiintifice semnate de mari personalitati precum V. Valcovici, Caius Iacob, Serban Titeica, N. Teodorescu s.a. Este aici o nota istorica pe care as dori sa o supun atentiei Dvs.:
„Principiul minimei actiuni
Vom incheia expunerea noastra prin enuntarea unui alt principiu care a avut un rasunet deosebit in lumea stiintifica si a jucat un rol insemnat in dezvoltarea Mecanicei clasice si a Teoriei Relativitatii. Este vorba de principiul minimei actiuni, pe care Maupertuis l-a enuntat in 1745 in Memoriul: „Des lois du mouvment et du repos deduites d’un principe metaphysique”, publicat la Berlin. Enuntarea lui Maupertuis avea o forma metafizica cu totul nebuloasa. El arata ca in miscarea naturala a unui punct material, produsul mvs dintre masa, vitesa si arcul parcurs, numit de el cantitate de actiune, este minim in comparatie cu valoarea sa in alte miscari posibile. Din existenta unei astfel de proprietati generale de minimum in Univers, Maupertuis, voia sa sa scoata un argument hotarator pentru demonstrarea pe cale rationala a existentei lui Dumnezeu. Paternitatea si insasi generalitatea principiului au fost insa contestate de matematicianul elvetian Samuel Koenig, profesor la Haga. Koenig atribuia prioritatea acestui principiu lui Leibniz, producand si o copie a unei scrisori a lui Leibniz catre Hermann in acest sens. In acea epoca, Maupertuis, deja celebru prin expeditia in Laponia, parasise Parisul unde prin caracterul sau dificil isi facuse o atmosfera imposibila, si era presedinte al nouii Academii de Stiinte din Berlin, infiintata de Frederic cel Mare. Om de o vanitate si susceptibilitate deosebita si foarte ranchiunos, Maupertuis a sesizat Academia din Berlin cerandu-i sa ia atitudine contra injuriei aduse in persoana lui tuturor oamenilor de stiinta. Originalul scrisorii lui Leibniz neputand fi produs, Koenig a fost declarat calomniator in sedinta Academiei din 13 Aprilie 1752, asa incat a fost silit sa renunte la calitatea de membru corespondent al acestei Academii. Atunci insa el isi gasi un aliat neasteptat in persoana lui Voltaire care era mare sambelan la curtea lui Frederic. In „Diatribe du Docteur Akakia, medecin du Pape”, acesta si-a indreptat sagetile pline de ironie la adresa lui Maupertuis, foarte vulnerabil prin extravagantele lui, ridiculizand intre altele incercarea de a dovedi existenta lui Dumnezeu printr-o formula de Algebra. Se stie ca acest nou act de indisciplina al lui Voltaire a facut pe Frederic cel Mare sa coboare el insusi in arena, ca sa salveze prestigiul Academiei sale, ceea ce a fost origina rupturii dintre el si Voltaire. Brosura incriminata a lui Voltaire a fost arsa in pietele publice, dar efectul urmarit a fost atins. Amarit si acoperit de ridicol Maupertuis s’a retras pentru catva timp in tara sa natala. Nu mult mai tarziu, in 1759, el a si murit la Bâle, in mijlocul familiei lui Jean I Bernoulli, pe cand voia sa se reintoarca la Berlin. Reabilitarea lui Koenig de catre Academia din Berlin nu s’a facut decat un secol si jumatate mai tarziu, buna sa credinta fiind dovedita. Discutiile pricinuite de incidentul Koenig au facut insa pe Euler, pe atunci director al sectiei matematice a Academiei din Berlin, sa reia chestiunea in mai multe memorii si sa precizeze enuntul lui Maupertuis in cazul fortelor centrale. Lagrange si Jacobi au dat apoi principiului forma sa generala.” (subl. mea)
Din Principiile Mecanicei Clasice si Mecanica Analitica de Caius Iacob – Profesor la Facultatea de Stiinte, Cluj, prelegere aparuta in cartea de care vorbeam mai sus.
Hotarat lucru: in povestioara asta toti sunt basisti! 😆 😆 De observat ca Maupertuis nu s-a putut impaca cu ideea ca paternitatea si generalitatea principului ar fi fost de fapt ale lui Leibniz. Nu s-ar putea spune despre Koenig ca l-ar fi acuzat de plagiat, dar insasi afirmatia facuta de acesta a fost considerata de catre Maupertuis o insulta la adresa sa si a intregii lumi stiintifice. Voltaire avea un condei extraordinar, dar a si riscat destul de mult fiind sambelan la curtea lui Frederic cel Mare. Insa e remarcabil urmatorul aspect: importanta deosebita pe care a dat-o Frederic cel Mare acestei chestiuni: apararea reputatiei, onoarei Academiei era o problema de stat si printre cele mai importante! De observat masura deosebit de dura care a fost luata: brosura lui Voltaire a fost arsa in pietele publice! Si iarasi un lucru foarte important: reabilitarea lui Koenig a venit dupa un secol si jumatate, „buna sa credinta fiind dovedita”. Toate aceste lucruri spun ceva, arata ceva, nu? Si anume rigoarea deosebita din mediul academic occidental de la jumatatea sec. al XVIII-lea. Insa fara o asemenea rigoare Occidentul ar mai fi putut prospera? N-as vrea sa fiu malitios spunand ca la noi mai merge un plagiat, se mai rezolva treburile cu o spaga… Si nici nu dau retete prin care s-ar obtine fericirea generala spunand ca numai in cutare mod se poate progresa si ne-am putea dezvolta. Insa eu cred ca e de meditat putin asupra acestei povestioare. Dar interesant este sa vedem ce ne spune si Wikipedia asupra Principiului minimei actiuni, legat de aceasta controversa – Maupertuis sau Leibniz:
„Maupertuis’ priority was disputed in 1751 by the mathematician Samuel König, who claimed that it had been invented by Gottfried Leibniz in 1707. Although similar to many of Leibniz’s arguments, the principle itself has not been documented in Leibniz’s works. König himself showed a copy of a 1707 letter from Leibniz to Jacob Hermann with the principle, but the original letter has been lost. In contentious proceedings, König was accused of forgery,[5] and even the King of Prussia entered the debate, defending Maupertuis (the head of his Academy), while Voltaire defended König.
Euler, rather than claiming priority, was a staunch defender of Maupertuis, and Euler himself prosecuted König for forgery before the Berlin Academy on 13 April 1752.[5] The claims of forgery were re-examined 150 years later, and archival work by C.I. Gerhardt in 1898[6] and W. Kabitz in 1913[7] uncovered other copies of the letter, and three others cited by König, in the Bernoulli archives.”
Aici se arata ca: „Desi similar cu multe din argumentele lui Leibniz, principiul in sine nu era documentat in lucrarile sale. König insusi a aratat copia unei scrisori a lui Leibniz din 1707 catre Jacob Hermann cu acest principiu, dar originalul scrisorii nu a putut fi gasit”. In dezbatere, Regele Prusiei l-a aparat pe Maupertuis, Voltaire pe König. Euler a fost un ferm aparator a lui Maupertuis si se arata ca l-a dat in judecata pe König pentru plastografie inainte de sedinta Academiei din Berlin din 13 Aprilie 1752. Mai spune ca pretinsa plastografie a fost reexaminata 150 de ani mai tarziu, si prin munca de arhiva dusa de C.I. Gerhardt in 1898 si W. Kabitz in 1913 s-au descoperit alte copii ale scrisorii, si alte trei citate de König, in arhivele Bernoulli. Intr-un fel il inteleg pe Euler… L-a aparat pe Presedintele Academiei de Stiinte din Berlin, el fiind directorul sectiei de matematica al respectivei Academii… De remarcat curajul lui Voltaire care… s-a pus cu Regele… 🙂 .
Bechtel…
Americanii au venit, au văzut şi au învins. Ce le rămâne românilor după 10 ani de la încheierea contractului cu Bechtel
„La împlinirea a zece ani de la semnarea contractului cu firma americană Bechtel pentru Autostrada Transilvania, gândul a investigat culisele a ceea ce a devenit unul dintre cele mai mari jafuri geostrategice din istoria României. Autostrada Transilvania a ajuns o poveste fără sfârşit. Contracte, acuze, negocieri păguboase şi renegocieri bizare. Peste câteva luni, se împlineşte un deceniu de la semnarea contractului încheiat între Guvernul României şi firma americană Bechtel International Inc., privind realizarea a ceea ce s-a dovedit a fi, în ultimă instanţă, prima „autostradă fantomă” din lume.
► Şantierele autostrăzii au rămas pustii. Americanii de la Bechtel spun că nu pot munci neplătiţi şi, în consecinţă, nota de plată a guvernului de la Bucureşti creşte direct proporţional cu lungimea „pauzei de masă”. Problema este că românii nu au, nici pe departe, banii pe care americanii ar trebui să-i primească. Între timp, „oamenii de la Bechtel” au părăsit, cu tot cu o parte din utilaje, campusul principal al companiei, instalat pe raza comunei Săvădisla-Cluj, sat Vălişoara.
►Viaductul de la Suplacu de Barcău ar fi trebuit să fie vedeta Autostrăzii Transilvania, una dintre cele mai spectaculoase şi, în acelaşi timp, folositoare piese de infrastructură din estul Europei. Din viaduct a rămas, însă, doar nota de spectacol şi lipsa de utilitate – e singurul obiectiv de pe tronsonul 3C, Suplacu de Barcău – Borş, dus până la mal, la propriu şi la figurat.
►Dacă, totuşi, ne-a rămas ceva valoros de la Bechtel, atunci acesta este tronsonul 2B, Câmpia Turzii – Gilău, care străbate peste 52 de km, în zona judeţului Cluj. Atât de valoros, încât un kilometru de autostradă a ajuns să coste, până la final, peste 20 de milioane de euro. Scurt, dar frumos, 2B a depăşit pragul psihologic al miliardului de euro şi, chiar dacă reprezintă, ca lungime, doar a opta parte din Autostrada Transilvania (415 km), a atras jumătate din costul total al numitei autobenzi, preţul estimat al acesteia fiind de 2,2 miliarde de euro.” (subl. mea)
Cum a fost posibil asa ceva…? Iata ce se mai arata in articol:
„Astfel, cheltuielile în plus faţă de obiectivele puse în operă se ridică la 700 milioane euro.
În altă ordine de idei, în urma declaraţiei ministrului Şova privind încetarea contractului cu Bechtel, „indiferent de condiţii”, fostul ministru al Transporturilor, Alexandru Nazare, a precizat că „Bechtel ar putea invoca o clauză de 500 milioane de euro”. În acest caz, plăţile părţii române, generate de “clauze secrete”, s-ar putea ridica la 1,25 mld. euro.
Potrivit uneia dintre declaraţiile sale, ministrul Şova speră să finalizeze tronsonul Suplacu de Barcău – Borş, singurul unde – crede el – compania Bechtel mai lucrează, “cu suma de 250 de milioane de euro” – ceea ce pare, dat fiind stadiului real al lucrărilor, imposibil.
Dacă în viitorul apropiat ar apărea un constructor care să finalizeze C3, cu 250 milioane de euro, această sumă, împreună cu cea plătită Bechtel – în cazul în care americanii ar invoca o clauză de reziliere de 500 de milioane – adăugate celorlalte penalităţi şi costuri efective ar ajunge la un cuantum de 2,2 mld euro, exact suma negociată şi cuprinsă în contract, în 2003, pentru întreaga Autostradă Transilvania. Diferenţa e că atunci se vorbea de 415 km, iar acum doar de 117 km.”
Iata ca a fost posibil. Si ne mai intrebam de ce nu functioneaza bine treburile in Romania… Uitati-va ce spune articolul: „aproximativ 650 milioane euro au reprezentat majorări şi penalităţi plătite de statul român către Bechtel în aceşti nouă ani – cu referire la două din cele opt sectoare de autostradă”.
DE citit si…
Americanii de la Bechtel au plecat cu pâinea şi cuţitul. Cu ce au rămas românii. REPORTAJ GÂNDUL
PLANUL Guvernului de a-i scoate pe americani de pe Autostrada Transilvania. Ministrul Şova, pentru Gândul: „Contractul cu Bechtel va dispărea fie de comun acord, fie că se reziliază”
SCANDALUL UNUI JAF GEOSTRATEGIC. Negociator PSD al contractului cu americanii: “Bechtel a exploatat la maximum prostia guvernanţilor noştri. Au întins coarda până s-a rupt”
Iata ce se arata in acest articol:
„După 9 ani în care România a ajuns să plătească suma exorbitantă de 30 de milioane de euro pentru un kilometru de tronson al Autostrăzii Transilvania, prin contractul încheiat cu firma americană Bechtel în 2003, de către guvernul condus de Adrian Năstase, statul român a ajuns la stadiul în care negociază rezilierea totală a contractului. Rezultatul final: 52 de kilometri de autostradă, pe care s-au plătit aproximativ 1,6 miliarde de euro, cu tot cu penalităţi. Cauza: statul român a fost prins între ciocan şi nicovală, într-un contract păgubos. Pe de o parte, statul a ajuns în situaţia de a fi obligat să asigure finanţarea autostrăzii, lucru imposibil pentru un buget atât de firav ca al României, iar pe de altă parte să achite penalităţi şi preţuri imense pentru o mulţime de chichiţe avocăţeşti din contract.
Gândul a discutat cu unul dintre principalii negociatori ai contractului cu americanii de la Bechtel, precum şi cu ministrul care a negociat cu succes ieşirea aproape totală a României din contractul-capcană al Bechtel.
În 2003, actualul senator PSD Sorin Bota era secretar de stat în Ministerul Transporturilor, condus de Miron Mitrea. El a fost unul dintre principalii negociatori ai contractului pentru Autostrada Transilvania, fiind responsabil cu asigurarea resurselor de finanţare pentru acest proiect.
Astăzi, Sorin Bota susţine că PSD a negociat o înţelegere foarte bună cu americanii, care dacă ar fi fost respectată în condiţiile iniţiale din contract, ar fi dus la faptul ca în 2013 România să aibă 415 kilometri de autostradă Braşov-Borş la preţul iniţial, de 2,2 miliarde de euro. Principalii vinovaţi pentru situaţia actuală sunt, în opinia lui Sorin Bota: PDL şi fostul lor ministru al Transporturilor, Gheorghe Dobre, care au dat peste cap contractul, la renegocierea din 2005, şi care nu au fost în stare să continue finanţările din credite externe, găsite de PSD în 2004.
► „ Dacă Bechtel nu ar fi întins coarda atât de mult, cu siguranţă nu se rupea. E şi vina lor. Au fost prea rigizi cu exploatarea prostiei guvernanţilor noştri. Ei au exploatat la maximum prostia şi incompetenţa guvernanţilor noştri, lucru care în final i-a costat şi pe ei . Ei au crezut că ne va costa doar pe noi, dar socoteala de-acasă cu aia din târg nu s-au potrivit”, explică senatorul Sorin Bota, pentru gândul.
În 2011, senatoarea PDL Anca Boagiu era ministru al Transporturilor şi reuşea să negocieze din nou cu americanii de la Bechtel (după prima negociere din 2005, făcută de ministrul PD Gheorghe Barbu), obţinând reducerea drastică a obiectului contractului şi a pagubelor provocate de el. Bechtel mai reţine în lucru un singur tronson de autostradă din cele 7 rămase în lucru, de la Suplacu de Barcău la Borş, pe o distanţă de 60 de kilometri. Economia făcută a fost de aproximativ 6 miliarde de euro, punând la socoteală penalităţile pe care le risca România, conform Ancăi Boagiu.
Astăzi, Anca Boagiu susţine că principalii vinovaţi de gaura bugetară provocată de contractul cu Bechtel sunt negociatorii din mandatul PSD, de la ministrul Miron Mitrea la secretarul de stat Sorin Bota. Contractul a fost încheiat de PSD cu nişte clauze şi chichiţe avocăţeşti atât de împovărătoare pentru România, încât americanii ar fi putut să stea cu mâinile în sân şi şantierele închise, şi să primească milioane de euro în conturi doar din penalităţi şi indexări de preţuri.
Mai mult, spune Boagiu, PSD a inversat ecuaţia finanţării autostrăzii: de unde Bechtel trebuia să găsească finanţarea în SUA, iar statul român să ajute cu credite externe, s-a ajuns la situaţia ca România să suporte costurile proiectului majoritar din bugetul de stat. Cu un buget mereu sărac, blocajul a survenit iminent, la fel ca şi penalităţile încasate de Bechtel.
„Este un contract care a fost semnat încălcând toate înţelegerile. În primul rând, legea achiziţiilor publice, pentru că a fost încheiat prin încredinţare directă către cele două companii, Bechtel şi Enka (compania parteneră din Turcia, cu care Bechtel a lucrat autostrăzi în Europa – n.red.). În al doilea rând, înţelegerea iniţială a fost că ei vor finanţa lucrarea şi imediat după ce au semnat contractul, PSD a preluat ca sarcină a statului român asigurarea finanţării”, explică Anca Boagiu, pentru gândul.
„Show me the money”. Cum a vrut România să plătească autostrada Bechtel
Principalul motiv pentru care un kilometru de autostradă marca Bechtel a ajuns să coste în România 30 de milioane de euro a fost lipsa finanţării corespunzătoare a proiectului. Statul român nu dădea banii la timp, iar Bechtel acumula bani doar din penalităţile impuse de contract. „Show me the money” (Arătaţi-mi banii) a fost deviza Bechtel încă din 2005, când a întrerupt lucrările şi a ameninţat cu plecarea, pentru că nu încasa toţi banii prevăzuţi în contract, după cum arată o telegramă a Ambasadei SUA la Bucureşti, publicată de Wikileaks. Cum s-a ajuns la acest blocaj?
Sorin Bota, PSD, susţine că el a asigurat, în 2003-2004, finanţarea externă, din SUA, care asigura aproape jumătate din contractul total: 1 miliard de dolari.
„Eu am avut componenta asigurării resurselor financiare pentru derularea contractului pentru primii doi ani – 1 miliard de dolari, contractaţi prin EximBank-ul american. Pentru care ministerul Transporturilor şi cel al Finanţelor au plătit penalizări că nu l-au folosit, că atât a ştiut Gheorghe Dobre să facă. A dat cu piciorul la un împrumut cu 3% dobândă. Prima tranşă de vreo 140 de milioane fusese aprobată. Din doi în doi ani, se făceau contractările financiare, iar 1 miliard de dolari din partea americană fuseseră asiguraţi pe întreaga durată de 9 ani. Banii nu au fost folosiţi şi, ca la orice bancă, dacă nu tragi banii plăteşti penalităţi de neutilizare. Plus că s-a pierdut creditul”, explică Sorin Bota, pentru gândul.
Fostul secretar de stat al PSD spune că lucrurile au mers ca pe roate până în 2005, când noua guvernare a Alianţei DA (PD şi PNL) şi ministrul Transporturilor, Gheorghe Dobre (PDL) au stricat totul.
„În urma renegocierii din 2005, s-a dat peste cap tot contractul. Or, americanii fiind oameni de afaceri, abia au aşteptat. Eu cred că ei s-au bucurat când au văzut ce face Dobre. Oamenii ăia au venit să facă o lucrare, conform unui contract încheiat”, spune Sorin Bota.
Gheorghe Dobre, fostul ministru al Transporturilor, spune că lucrurile nu au stat deloc aşa cum le povesteşte Sorin Bota. „Nu este aşa. PSD nu a lăsat niciun credit. Preţul a rămas aşa cum l-au negociat ei, pentru că Bechtel nu a acceptat nimic (la renegocierea din 2005). Când au negociat, au discutat de un credit care nu a fost aprobat şi a rămas ca noi (PD) să facem rost de bani. Ei (PSD) nu au lăsat în buget niciun leu”, a declarat Gheorghe Dobre, pentru gândul. Fostul ministru al PD a refuzat să răspundă şi altor întrebări despre contractul cu Bechtel.
Marea „măgărie”: schimbarea surselor de finanţare
Anca Boagiu, fostul ministru PDL al Transporturilor, contrazice şi ea varianta PSD şi spune că marea „măgărie” care a pus contractul pe butuci a fost schimbarea surselor de finanţare, punând aproape totul în cârca statului român.
„Ei (PSD) aveau deja întârzieri, deja nu avuseseră bani (în 2004). Şi oricum, cea mai mare măgărie a fost că se stabilise ca autostrada să fie finanţată din banii americanilor şi ai turcilor. De ce ai preluat-o la bugetul de stat? Ai îmbrăcat-o frumos şi apoi ai trecut-o prin Parlament? Măgăria a fost făcută în momentul în care au schimbat toată înţelegerea iniţială. Americanii nu au mai dat banii, încredinţarea a fost făcută direct, contractul a fost aprobat prin Parlament”, spune Anca Boagiu, pentru gândul.
Contractul cu Bechtel a fost într-adevăr trecut prin Parlament, care a aprobat în 2004 ordonanţa de urgenţă a guvernului Adrian Năstase, din 2003, care încredinţa direct Autostrada Braşov-Borş asociaţiei Bechtel-Enka, cu derogare de la legea achiziţiilor publice.
„Ca să se protejeze, când a apărut problema cu legea achiziţiilor publice, au trecut ordonanţa prin Parlament. Miron Mitrea a fost înţelept, ca să nu spun altfel, ei s-au asigurat că acest contract a trecut prin Parlament. Asta a însemnat că, de-a lungul anilor, nu am avut bani, pentru că era foarte costisitor, iar Bechtel a profitat de clauzele pe care le-a avut în contract, cerând penalităţi, care au fost şi acceptate”, mai explică Anca Boagiu.
Această inversare prin care România a ajuns principal finanţator al contractului Bechtel s-a suprapus cu reticenţa oricărei instituţii financiare de a credita acest contract, din cauza clauzelor care dădeau putere maximă firmei Bechtel şi a faptului că nu respecta legea achiziţiilor publice, fiind încredinţat direct.
Curtea de Conturi: finanţarea autostrăzii Bechtel – „o situaţie paradoxală”
Raportul Curţii de Conturi a României arată, în 2012, că Sorin Bota spune adevărul doar pe jumătate în privinţa finanţării obţinute pentru autostradă şi dă dreptate PDL în privinţa inversării surselor de finanţare. În 2012, la guvernare se afla PDL, iar Curtea de Conturi era condusă, ca şi în prezent, de fostul premier şi senator PSD Nicolae Văcăroiu.
„O situaţie paradoxală este şi aceea că, în condiţiile în care prin HG 1362/2003 se aprobase contractarea de către MTI a unor credite externe de 2,8 miliarde euro pentru asigurarea surselor de finanţare (la valoarea estimată a investiţiei aprobată de Guvern), în final nu numai că fondurile alocate au fost cu puţin peste 50% din valoarea investiţiei, dar s-a inversat, fără a se modifica HG 1363/2003, chiar modalitatea şi sursele de finanţare aprobate şi rămase în vigoare, în sensul că finanţarea s-a făcut de la bugetul de stat (5,1 mld lei, adică peste 80%) şi doar în completare din credite externe”, arată raportul Curţii de Conturi.
Inspectorii Curţii de Conturi au stabilit că în 2004 guvernarea PSD a contractat 4 credite externe în valoare de numai 300 de milioane de euro. Cel de la Eximbank USA, despre care vorbeşte Sorin Bota, era în valoare de doar 147,7 milioane de euro (200 de milioane de dolari). Un alt credit, de la banca germană Depfa, a fost încheiat în 2004 în condiţii „neclare”, pentru care inspectorii Curţii nu au găsit documentele aferente la Ministerul Transporturilor.
Chichiţele avocăţeşti care au hrănit Bechtel: „Au creat un contract cu o serie întreagă de clauze ascunse”
Penalităţile pe care statul român le-a plătit către Bechtel, pentru că nu a fost în stare să asigure finanţarea autostrăzii Transilvania aşa cum era stabilită în contract constituie o mare parte din gaura provocată la buget de acest contract păgubos. Sorin Bota, PSD, susţine că ele sunt normale şi că statul român, prin guvernanţii PDL, sunt de vină că nu au fost în stare să respecte contractul.
„Dumneavoastră semnaţi un contract prin care să cumpăraţi ceva fără să aveţi garanţii, din partea ambelor părţi? Nu ştiu dacă acele penalităţi erau în defavoarea României, nu pot să spun asta. Sigur, dacă nu te ţii de contract, totul pare în defavoarea ta. Noi încă nu am învăţat să gândim şi din perspectiva celui care cheltuieşte bani. Noi gândim: haideţi, faceţi-ne şi noi vă plătim când vrem. Americanii nu au venit pe filozofia noastră. Aici e tot scurtcircuitul. Părerea generală a publicului, că numai americanii au avut de câştigat, este consecinţa modului în care reprezentanţii statului român au ştiut să gestioneze un contract”, explică Sorin Bota, pentru gândul.
Anca Boagiu explică însă că era imposibil ca statul român să respecte contractul, aşa cum fusese încheiat de PSD, pentru că preţurile pe care bugetul de stat ar fi trebuit să le suporte erau „aberante”. Costurile cu Bechtel mâncau 40% din bugetul anual al Companiei Naţionale de Autostrăzi (CNADNR), şi tot nu erau de ajuns pentru derularea contractului.
„Au creat un contract cu o serie întreagă de clauze ascunse, care au condus la situaţii în care un kilometru de autostradă a costat şi 25 de milioane de euro. La renegociere (în 2011), în draftul pe care ni l-au propus, făcuseră aceleaşi şmecherii, puseseră costurile în alte clauze. Avocatul nostru le-a găsit. Am avut un avocat foarte bun, care a ştiut unde să scotocească şi care s-a prins unde sunt clauzele şmecherite. Penalităţile erau de mai multe tipuri: costuri de mobilizare, costuri cu personalul, erau o grămadă de clauze care îi favorizau. Când se apucau să le adune, că nu i-ai plătit, se strângeau foarte mulţi bani”, povesteşte Anca Boagiu, pentru gândul.
Preţurile-minune ale Bechtel: „Aţi trecut prin munţi, pe sub pământ?”
Aparent, Bechtel avea dreptate. Există un contract pe care statul român nu l-a respectat, deci a trebuit să plătească. De ce nu a respectat România contractul şi nu a dat banii pe autostradă, la Bechtel?
„Nu erau plătiţi pentru că ajungeai la nişte costuri de execuţie de cădeai din picioare, de 25 de milioane de euro pe kilometru. Le-am zis ce aţi făcut, aţi trecut prin munţi, pe sub pământ, aţi dat de munţi pe sub pământ?”, spune Anca Boagiu.
Sorin Bota îşi aminteşte că negocierea cu americanii a fost foarte complicată tocmai din cauza preţurilor, însă el susţine că acestea nu erau enorme, aşa cum s-a ajuns până la urmă să fie: „Contractul în sine a fost foarte greu de negociat, pentru că a fost atipic faţă de alte contracte. Bechtel nu avea o listă de preţuri unitare, cât costă metrul cub de beton, tona de fier-beton, metrul liniar de nu ştiu ce. Ei aveau preţ pe pod, pe viaduct, pe şanţ. Preţul lor era la cheie, nu defalcat pe articole de deviz, cum e la noi. Ei spuneau aveţi 10 podeţe, metrul de podeţ costă atât. Punct. Ce intră în podeţul ăla şi în preţ era bucătăria lor internă”.
Anca Boagiu spune că tocmai aici a fost problema şi nu aceea că, aşa cum zice Bota, renegocierea lui Gheorghe Dobre din 2005 care ar fi dat peste cap acest sistem şi a introdus în contract preţuri calculate defalcat. Bechtel îşi lăsase în contract posibilitatea de a stabili ulterior preţurile de construcţie, după bunul plac.
„Erau toate preţuri estimative, iniţial cred că ei au pus la 4,5 milioane de euro pe kilometru. Dar ei nu aveau articol cu articol, cum faci în mod normal cu o lucrare, unde scrii cât costă şi ultimul cui. Ei aveau vreo 64 de preţuri într-o anexă la contract, pe care le-au prezentat, restul urmând să fie calculate ulterior. Şi-au lăsat portiţa de a băga orice cost vor ei. Ei nu au avut nici măcar un studiu de fezabilitate, au avut doar o estimare de costuri pe câţiva kilometri. Au luat un tronson experimental şi au spus că pe ăla atât ar putea să coste”, explică Anca Boagiu.
Anexa 1 a contractului cu Bechtel, în care sunt detaliate costurile, a fost secretizată încă din 2003, de guvernarea PSD, ca de altfel întreg contractul. În 2011, cea mai mare parte a contractului a fost desecretizat, însă Bechtel nu a fost de acord cu desecretizarea Anexei 1.
După renegocierea din 2011, Anca Boagiu susţine că Bechtel a renunţat la foarte multe dintre clauzele cu penalităţi din care storcea bani până atunci: costurile de mobilizare a utilajelor, pe care ei nu le foloseau, dar statul era obligat să le plătească, interdicţia timp de 2 ani de a scoate la licitaţie tronsoanele rămase din autostradă, dacă Bechtel nu îşi primea banii pe ele şi erau construite cu altă firmă.
„I-am adus în standardul de cost, adică 6,9 milioane pe km, au renunţat la toate acele clauze care duceau la creşterile acelea aberante de preţuri. O dată renegociat şi dispărând subiectul încredinţării directe, cei de la Bruxelles au acceptat ca Autostrada Transilvania să intre în reţeaua TEN-T (reţeaua trans-europeană de transport, finanţată din bani europeni – n.red.), ceea ce pentru noi înseamnă foarte mult, pentru că la un moment dat, nu în 2013, vom putea să folosim fonduri europene. Aici era o mare problemă, noi nu puteam folosi bani europeni, pentru că acest contract nu respecta procedurile de achiziţie publică”, spune Anca Boagiu.
Trocul cu Bechtel: Autostradă contra NATO
Dintotdeauna s-a speculat că semnarea contractului cu Bechtel a fost o condiţie geopolitică, pentru ca România să fie acceptată în NATO, în 2004. Fostul ministru al Transporturilor, Radu Berceanu (PDL), nu s-a sfiit chiar să spună public acest lucru, într-un interviu din 2010 pentru TVR.
Sorin Bota spune însă că în 2003, la negocieri, nu s-a pus niciodată această problemă. El neagă de asemenea că negocierile au fost făcute pe ascuns.
„Negocierile au durat cam jumătate de an. Am intrat în NATO, am făcut contractul cu Bechtel, putem spune că o fi, că o păţi. Nu a venit nimeni să spună – vă băgăm în NATO, semnaţi contractul ăsta. Acest dialog nu a existat, nimeni nu ne-a transmis aşa ceva„, spune Sorin Bota.
Anca Boagiu nu vrea să facă nici ea această legătură, însă crede că acest contract pare să fi răsplătit nişte interese ascunse.
„După părerea mea, este o înţelegere în spate, au fost alte lucruri care trebuiau să fie răsplătite, având în vedere că au încredinţat direct contractul şi că l-au trecut pe finanţare de stat”, spune Anca Boagiu.”
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Alegeri locale
Sa vedem cu se reflecta scrutinul de azi:
Victor Ponta: Nu mă mai bucur la exit poll-uri, avem noi o experienţă
Antonescu: USL rămâne unită indiferent de rezultatul alegerilor de la locale
Se arata ca:
„Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a declarat duminică, cu privire la rezultatul alegerilor locale, că indiferent de rezultatul pe care îl va obţine USL, Uniunea va rămâne unită, chiar dacă fiecare partid îşi va contabiliza numărul de aleşi locali, potrivit Mediafax.
Antonescu a fost întrebat cum vede faptul că Mircea Geoană a estimat că la alegerile locale rezultatele vor fi numărate bob cu bob în contul fiecărei formaţiuni în parte, din cadrul USL.
„Bineînţeles că fiecare partid va totaliza câţi primari are ca partid, câţi preşedinţi de Consiliu Judeţean. Nu mai ştim câte voturi a luat fiecare, dar vom şti câţi consilieri avem fiecare (…) cert este că rezultatul aşa cum va fi el va fi un rezultat sau un bun comun al USL. Sper ca USL să fie câştigătoarea acestor alegeri şi nu va revendica fiecare partid în parte acest lucru, şi în orice caz dacă acolo bateţi, indiferent care va fi rezultatul acestor alegeri locale, USL rămâne unită şi merge înainte către celelalte alegeri care ne aşteaptă”, a declarat Antonescu.
Preşedintele Comisiei de politică externă din Senat, Mircea Geoană, a votat, duminică, la locale, afirmând ulterior că la finalul zilei, chiar dacă se candidează sub sigla USL, rezultatele se vor număra separat pentru fiecare formaţiune.
Geoană a venit la vot la secţia de la liceul Jean Monnet, alături de soţia sa Mihaela, şi a făcut un apel către alegători să se prezinte la urne. Pe holul liceului el s-a întâlnit cu preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, cu care a dat mâna.
„Este prima oară când PSD candidează sub o siglă combinată, este o premieră, cred că agregat este un avantaj pentru a crea majorităţi cât mai confortabile în cât mai multe locuri din ţară, dar fără îndoială, la sfârşitul zilei se numără bob separat, bob PSD, bob PNL, bob PC, aşa cum este firesc până la urmă, fiecare rămâne cu zestrea proprie”, a apreciat Geoană.”
Băsescu: Viitorul primar general să continue sistematizarea traficului, să rezolve problema câinilor
ALGERI LOCALE. BEC: Votarea nu se prelungeşte nici măcar un minut după ora 21.00
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Breaking News – Oprescu il depaseste categoric pe Prigoana. Boc pierde la Cluj, Olguta Vasilescu castiga la Craiova!! Ce spun exit-poll-urile?
English: Mayor of Bucharest, Sorin Oprescu, in 2009 Română: Sorin Oprescu la gala celor mai buni profesori 2009 (Photo credit: Wikipedia)
REZULTATE EXIT-POLL ALEGERI LOCALE 2012: Sorin Oprescu, reales primar al Capitalei. PSD câştigă primării în oraşe fiefuri PDL
Se arata ca:
„Sorin Oprescu a obţinut un nou mandat de primar al Bucureştiului, câştigând detaşat alegerile, iar USL a obţinut noi mandate de primar în mari oraşe şi sectoare ale Capitalei considerate fiefuri ale PDL, potrivit rezultatelor exit-poll-urilor difuzate de posturile de televiziune.
- Exit-poll CURS – Oprescu rămâne primarul Capitalei; USL câştigă 5 sectoare; Onţanu continuă la Sectorul 2
Sorin Oprescu a obţinut al doilea mandat de primar general al municipiului Bucureşti, cu 64,11%, iar candidaţii USL au câştigat cinci sectoare ale Capitalei, în timp ce Neculai Onţanu (UNPR) rămâne primarul Sectorului 2, potrivit exit-poll-ului CURS, difuzat de Realitatea TV.
Potrivit sondajului realizat la ieşirea de la urne de CURS şi difuzat de Realitatea TV în baza datelor colectate până la ora 19.00, Silviu Prigoană, candidatul PDL, a obţinut 17,58 la sută, în timp ce independentul Nicuşor Dan a obţinut 7,41 la sută.
Primăria sectorului 1 a fost câştigată de liberalul Andrei Chiliman cu 74, 52 la sută, Primăria sectorului de către Neculai Onţanu (UNPR) cu 49,01 la sută, iar Primăria sectorul 3 de către Robert Negoiţă (PSD), cu 58,51 la sută.
Conform sondajului, la Primăria sectorului 4, Cristian Popescu Piedone a câştigat detaşat cu 80,08 la sută, iar la Primăria Sectorului 5 câştigător este Marian Vanghelie, cu 56,02 la sută.
Sectorul 6 al Capitalei a fost câştigat de Rareş Mănescu, care a obţinut 50,61 la sută.
- Exit-poll CCSB – Oprescu rămâne primarul Capitalei cu 65,8%, Prigoană – 15.7%. Emil Boc pierde alegerile la Cluj cu 40,3%, iar Marius Nicoară a obţinut 43,1%
De asemenea, primarul municipiului Iaşi, Gheorghe Nichita (PSD), obţine un nou mandat, cu 65,8%, fiind urmat de Daniel Oajdea (PP-DD) cu 11%.
La Bacău, primarul PNL Romeo Stavarache rămâne în funcţie, cu 62%, în timp ce contracandidatul său, Cristinel Manolache, are 12,3%.
la Oradea, primarul Ilie Bolojan (PNL) a obţinut 72,5%, fiind urmat de Cseke Attila cu 15,9%.
- Exit-poll IRES – Oprescu a obţinut al doilea mandat de primar general al Capitalei, cu 64,6 %. Emil Boc pierde la Cluj, Olguţa Vasilescu câştigă la Craiova
Preşedintele PDL, Emil Boc, a pierdut cursa pentru Primăria Cluj-Napoca în faţa lui Marius Nicoară, candidatul USL, care a primit 43,9% dintre opţiuni, iar Lia Olguţa Vasilescu (USL) a câştigat Primăria Craiovei, cu 52,4%, potrivit exit-poll-ului IRES
Datele sondajului arată că Emil Boc a fost votat de 36,9 la sută dintre alegătorii clujeni.
La Iaşi rămâne primar rămâne Gheorghe Nichita, candidat din partea USL pentru un nou mandat. Acesta a obţinut 63,5 la sută din sufragii, potrivit aceluiaşi exit-poll.
Primăria Timişoarei a revenit candidatului USL Nicolae Robu, care a fost votat de 51,6 la sută dintre timişorenii care au mers la vot, arată acelaşi sondaj.
În Bucureşti, USL a obţinut majoritatea în Consiliul General, precum şi primăriile sectoarelor 3 şi 6, unde candidaţii Uniunii, Robert Negoiţă şi Rareş Mănescu, au strâns mai multe voturi decât cei ai PDL.
MEDIAFAX prezintă cele mai importante sondaje realizate după ieşirea de la urnele ALEGERILOR LOCALE 2012. Rămâi pe mediafax.ro pentru a urmări REZULTATELE ALEGERILOR LOCALE 2012.
Prezenţa la urne, la nivel naţional, pentru alegerile locale era, la ora 17.00, de 39,01% din cetăţenii cu drept de vot, iar în Capitală era de 28,99% la ora 17.00, cei mai mulţi alegători care s-au prezentat la urne fiind în Sectorul 1, iar cei mai puţini în Sectorul 3, a anunţat, duminică, Biroul Electoral Central (BEC).
– Un număr de 41 de mandate de preşedinte de consiliu judeţean, 1.338 de mandate de consilier judeţean, 3.187 mandate de primar şi 40.311 mandate de consilier local urmează să fie atribuite în urma scrutinului de duminică.”
REZULTATE EXIT-POLL LOCALE 2012 – CURS: Boc şi Nicoară, la egalitate, cu 41%. Vasilescu, avans consistent faţă de Solomon la Craiova
REZULTATE EXIT-POLL ALEGERI LOCALE 2012 – CCSB: Emil Boc pierde alegerile la Cluj cu 40,3%, iar Marius Nicoară a obţinut 43,1%
English: Sorin Oprescu, the Mayor of Bucharest, after awarding actress Tamara Buciuceanu a star on the Romanian Walk of Fame. (Photo credit: Wikipedia)
REZULTATE EXIT-POLL ALEGERI LOCALE 2012 – CURS: Oprescu rămâne primarul Capitalei. USL câştigă 5 sectoare. Onţanu continuă la Sectorul 2
Se arata ca:
„Sorin Oprescu a obţinut al doilea mandat de primar general al municipiului Bucureşti, cu 64,11%, iar candidaţii USL au câştigat cinci sectoare ale Capitalei, în timp ce Neculai Onţanu (UNPR) rămâne primarul Sectorului 2, potrivit exit-poll-ului CURS, difuzat de Realitatea TV.
Potrivit sondajului realizat la ieşirea de la urne de CURS şi difuzat de Realitatea TV în baza datelor colectate până la ora 19.00, Silviu Prigoană, candidatul PDL, a obţinut 17,58 la sută, în timp ce independentul Nicuşor Dan a obţinut 7,41 la sută la alegerile locale.
Primăria sectorului 1 a fost câştigată de liberalul Andrei Chiliman cu 74, 52 la sută, Primăria sectorului de către Neculai Onţanu (UNPR) cu 49,01 la sută, iar Primăria sectorul 3 de către Robert Negoiţă (PSD), cu 58,51 la sută.
Conform sondajului, la Primăria sectorului 4, Cristian Popescu Piedone a câştigat detaşat cu 80,08 la sută, iar la Primăria Sectorului 5 câştigător este Marian Vanghelie, cu 56,02 la sută.
Sectorul 6 al Capitalei a fost câştigat de Rareş Mănescu, care a obţinut 50,61 la sută.”
Recomand, desigur, citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
DE citit si…
BEC: Prezenţa la vot în Capitală a fost de 44,26% la ora 21.00
Dan Diaconescu: Am „eliberat” 500 de localităţi
Boureanu: PDL merge mai departe, nu e momentul concluziilor privind responsabilitatea liderilor
Dragnea estimează că USL va finaliza numărătoarea paralelă la locale după miezul nopţii
Influenta proverbiala a Grupului de la Cluj
Ion Iliescu atacă: „Nu mă încântă numirea lui Rus la Interne. Răspunderea pentru această numire o va purta Ponta”. EXCLUSIV
Português: O presidente da Romênia Ion Iliescu. (Photo credit: Wikipedia)
„Fostul preşedinte social-democrat, Ion Iliescu, şi-a exprimat, astăzi, insatisfacţia vizavi de numirea vechiului său „inamic”, Ioan Rus, la comanda Ministerului de Interne. „Eu unul nu aş fi ales o astfel de soluţie”, a declarat Iliescu pentru gândul.
Preşedintele de onoare al PSD, care, de altfel, nu a participat astăzi la şedinţa CExN al PSD – având încă de marţi un schimb de părerei cu Victor Ponta, pe tema componenţei guvernului – a căzut victimă, în 2005, unui joc de culise, „instrumentat” de grupul de la Cluj în favoarea lui Mircea Geoană; în fruntea disidenţei s-a aflat atunci chiar Rus.
„Personal n-aş fi optat pentru această soluţie. Nu mă încântă numirea lui Rus la Interne. Dar Ponta l-a susţinut, iar răspunderea pentru această numire o va purta tot el” a mai spus Iliescu.
Liderul PSD nu este primul care a criticat numirea clujeanului la conducerea MAI. Radu Mazăre spunea înaintea şedinţei că Rus este „o dambla” a lui Ponta. „Victor Ponta şi l-a asumat la pachet. A spus «E al meu, e damblaua mea». Poţi să accepţi un om ca dambla a unui prim-ministru. Dambla în ghilimele; probabil că are alte resorturi, care l-au determinat. Îl acceptăm, ce să facem… „, a mai spus Mazăre.”
Dar va propun sa cititi si acest articol semnat Vasile Dancu:
Cinci pagini din adevarata agendă a lui lui Victor Ponta
Iata ce arata, printre altele, Dl. Dancu:
„2. Libertate pentru comunități si eficientizarea statului.
UK prime minister Tony Blair in Osnabruck, Germany (Photo credit: Wikipedia)
Discursul politic din ultimele guvernări a reusit să submineze statul, Ponta are însă o misiunea mai grea, trebuie să-l reformeze, rapid și dur. Totul din perspective constructiei normalității, dar fără a cădea in capcana unei austerități descrisă contabil. Statul roman nu este nu este cel din nefericita sintagma cu ”grasul si slabul”, nici din discursurile minimaliste ale lui Dinu Patriciu. Reforma statului va însemna eficiența mai mare, nu costurile cele mai mici. Instituțiile statului trebuie sa faca prestații sociale de cea mai bună calitate, nu trebuie gandite prin filosofia taierilor cu orice preț. A pune statul in concurența reală cu setorul privat a fost cheia de boltă a reformei facute de Tony Blair. Aceasta poate fi cheia relansării unor energii suplimentare, a unui suflu nou. Statul nostru nu mai are resurse de redistribuit, dar poate oferi ceea ce cer ardelenii in focus-grupurile electorale, adică mai multe libertăți. Nu inseamnă să dăm comunitățile pe mâna baronilor locali, cum am facut prin legea uninominalului de Consiliile judetene, ci să construiască prin legi mecanisme locale de control si proceduri de auditare centrale necrutătoare. Blair a renuntat la teoria statului social încă de la inceput si a realizat un social- liberalism care a permis recuperarea sau stabilizarea unor reforme pe care dreapta le făcuse înainte si care erau necesare.A reformat insă statul după principiile firmelor private si a pus instituțiile si serviciile in concurenta si parteneriate cu cele private.” (subl.mea)
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Un maghiar care vrea sa se reintoarca in Romania
The Guardian a găsit UN MAGHIAR care vrea să se reîntoarcă în România din cauza crizei de la Budapesta
Iata ce arata, printre altele, articolul:
„Forintul a scăzut dramatic săptămâna trecută, iar criza ar putea conduce la demisia ministrului Economiei, Gyorgy Matolcsy, sau chiar a premierului Viktor Orban.
Guvernul ungar a venit la putere în 2010, cu promisiunea de a crea un milion de locuri de muncă în viitorii zece ani, însă şomajul continuă să fie o problemă gravă în Ungaria. În plus, cuantumul TVA a fost majorat la 27%, cel mai ridicat nivel din spaţiul UE.
În acest context, numeroşi unguri reuşesc cu greu să îşi achite ratele la bănci.
Janos Toth, un etnic maghiar de origine română, are un credit imobiliar contractat în franci elveţieni în 2008. Rata iniţială era de 150 de forinţi, în contextul raportării la valoarea de atunci a francului, însă acum, din cauza devalorizării, rata a ajuns la echivalentul 250 de forinţi. Toth lucrează ca electrician, 14 ore pe zi, şase zile pe săptămână.
Toth s-a mutat cu soţia la Budapesta în 1998, însă acum ei se gândesc să revină în România. „La început ne gândeam că vom munci, iar copiii noştri vor moşteni averea, dar acum ne temem că vor moşteni doar datoriile„, explică soţia sa.” (subl.mea)
Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.
Ce sa mai zicem..?
Le Figaro: „Delincvenţa română” este tot mai agresivă în Franţa, iar în marile oraşe „a explodat„
Se arata ca:
„De la Paris la Marsilia, „delicvenţa română” dă bătăi de cap autorităţilor franceze, un raport al poliţiei arătând că în capitala Franţei numărul cetăţenilor români a crescut, în primele şase luni ale acestui an, cu peste 70 la sută faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, relatează Le Figaro.
Raportul poliţiei arată că numărul cetăţenilor români a crescut la Paris cu 72 la sută în prima jumătate a acestui an, faţă de perioada similară a anului trecut, ajungând la 5.860, faţă de 3.294 în primele şase luni din 2010.”
In alta ordine de idei, tot cautand cu Google, am dat peste un articol mai vechi din HotNews, care citeaza tot Le Figaro, dar interesant…:
Le Figaro: Romania, noul eden al studentilor la medicina
-
Recent
- In interesul superior al copilului!!
- Cand incepem sa intelegem cat de mult valoreaza Constitutia si cat de mult valoreaza libertatea!!
- S-a aprobat reabilitarea podetului din comuna Cutare. In Consiliul Suprem de Aparare a Tarii!!
- 112 nu inseamna Big Brother!
- Precizie de cativa metri…
- Halucinant…
- Va fi razboi?
- „Noi suntem social-democrati”…
- „In Romania, limba oficiala este limba romana” – Art. 13 din Constitutia Romaniei
- Despre candidatul PSD la alegerile prezidentiale
- Un banc!!
- Simbolistica totalitarismului
-
Legături
- WordPress.com
- WordPress.org
- Voxpublica
- Riddickro
- Cristian Patrasconiu
- Geopolitikon – Adrian Cioroianu
- Lumiss22
- Adrian Nastase
- Cristian Preda
- Desculta prin Timisoara
- Mazilu Raluca
- Theodora – Hai ca se poate!!
- Vladimir Tismaneanu
- Adriana Dutulescu
- Brussels Blog
- Corina Cretu
- Alina Gorghiu
- Bibliotecarul
- Ana Birchall
- Miron Mitrea
- Maria Grapini
- Ion Iliescu
- Vasile Dancu
- Stirea press
- Agentia de rating politic
- Gabriela Savitsky
- Keops – mister, perfectiune, frumusete
- Sever Voinescu
- Mihai Gotiu
- Elena Udrea
- Dreapta.net
- Satmareanca
- Traian Razvan Ungureanu – TRU
- Daniel Funeriu
- Lavinia Stan
- Blogosfera Portocalie
- Adrian Paunescu
- Dilema Veche
- Revista 22
- Calin Popescu Tariceanu
- Traian Basescu
- Motanul_Filozof
- Codrin Scutaru
- The Beginning Of The End
- Civitas'99
- Hanul Povestilor
- Maria Diminet
- Victor Ponta
- Anca Bundaru
- Sonya
- Lilick
- Loredana
- Gabriela Elena
- Club 2020
- Roxana Iordache
- Andreea Paul
- Cristina
- Trading Economics
- Adevarul nostru
- Desculta prin Timisoara – WordPress
- Florin Citu
- Lucian Isar
- Gabriela Elena (II)
- Moshe Mordechai
- goodreads
- Opinii BNR
Stiri Romania Libera- Ruse și Kostyuk, calificate în optimi la Roland Garros
- Elon Musk are probleme. Este acuzat de manipularea criptomonedei Dogecoin
- Rusaliile. Superstiții, tradiții și obiceiuri
- Cutremur în România! Seismul a avut loc la o adâncime de 15 kilometri
- Klaus Iohannis consideră că România îndeplineşte pe deplin criteriile pentru integrarea în spaţiul Schengen
- Mai multe școli din SUA interzic Biblia. Motivul: Conține vulgaritate și violență
- Legea salarizării intră în vigoare abia la 1 ianuarie 2024. Abia atunci profesorii ar primi salarii cât salariul mediu pe economie
- VIDEO: SUA invită Rusia să respecte pactul nuclear
- Investigație The Telegraph Marea Britanie: În timpul crizei Covid a existat o unitate guvernamentală secretă de combatere a reacțiilor negative la politicile de izolare
- VIDEO: Jill Biden vizitează Piramidele din Egipt
- Stiri Mediafax
- Rusaliile 2023 - momentul marcant când Sfinţii Apostoli şi-au început misiunea de a răspândi învăţăturile lui Hristos
- Războiul din Ucraina, ziua 101, Anul 2. Rusia atacă Ucraina cu rachete de Rusalii
- David Popovici, victorie la 100 de metri liber, în Cupa României
- Urs văzut pe o stradă din Buşteni. A fost emis mesaj Ro-Alert
- Grenadă defensivă, găsită într-o pubelă de gunoi din Drobeta-Turnu Severin
- Tesla plănuieşte să prezinte noul Model 3 în Shanghai
- PSG anunţă că Messi va părăsi clubul la finalului sezonului
- Războiul din Golf (1990 - 1991) - coaliţia naţiunilor unite împotriva unui dictator care a invadat o ţară suverană
- Grecia: Cocaină de 3,2 milioane de euro găsită în containere încărcate cu banane
- Manchester City a câştigat Cupa Angliei
- Stiri Evz
- A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
Motanul Incaltat 