Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Asupra responsabilitatii pe care o au partidele noastre

Mi-a atras atentia un editorial semnat de Cristian Tudor Popescu de pe saitul Republica:

Ignoranți și imbecili, votați de ignoranți și imbecili

„Încă o toamnă în care elevii sunt bătaia de joc a guvernanților. Cum poți să le mai ceri copiilor să învețe bine când nu le dai nici măcar manuale?

Spre deosebire de predecesorii lui în materie de minciună, dispreț și neputință față de Educație, lacheul cu ochii ca două bălți stătute al PSD, Liviu Pop, zis și Genunche, potrivit limbii române pe care o vorbește, a „indentificat” o soluție: compendiul.

Ca și „genunchi”, bietul cuvânt „compendiu” n-are nicio vină. În el, Pop a băgat de-a valma tot ce n-avea manual pentru elevii de clasa a V-a. Sunt îndesate acolo Româna, Matematica, Religia, ortodoxă și penticostală, Educația Muzicală, Istoria, Biologia, Omul și Societatea… În total, 15 domenii. Oare cum se simt 15 oameni siliți să trăiască la un loc, într-o singură cameră?

E o cumplită lipsă de respect pentru fiecare dintre disciplinele deportate în zisul compendiu. Și pentru acest cuvânt, căci compendiu înseamnă o expunere sintetică, reunind aspectele cele mai semnificative în ce privește un domeniu, un concept, o lucrare. De pildă, Compendiu de Fizică. Sau Compendiu de Anatomie. Nicidecum ghiveciul popesc al lui Pop, care discreditează materiile și produce confuzie în mintea elevului.

Ca să nu mai vorbim de greșelile de exprimare și improprietățile de limbaj din acest ceaslov făcut pe colțul mesei.

În fața noii-vechi corcituri de prostie cu ticăloșie, cred că fiecare dintre noi, stimați Republicani, își pune întrebarea: cum e posibil ca, de ani în șir, învățământul românesc să meargă din rău în mai rău și nimeni să nu facă nimic?

Răspunsul mi se pare, pe cât de limpede, pe atât de sumbru: pentru că majoritatea politicienilor care au condus și conduc România sunt niște rebuturi ale sistemului de Educație din zisa Românie.

Sunt foști elevi chiulangii, leneși, mediocri sau sub, care s-au târât prin școală pentru a absolvi apoi o facultate particulară, adică o fabrică de impostori pe bani. După care, să-și dea doctoratul și apoi plagiatul, vine de la sine.

În funcțiile înalte în care se află au ajuns pe bază de lins și împins, nicicum pe bază de cultură și competență. Niște teste simple, la nivel de liceu, sau chiar mai jos, aplicate acestor ipochimeni, ar produce un măcel…

Iată de ce politicienii noștri nu dau, de fapt, doi bani pe Educație, cu excepția ocaziilor în care le poate aduce niște voturi în plus.

Căci toate acestea își au rădăcina rea într-o lege electorală care nu prevede niciun fel de examen prin care să treacă cetățeanul ca să aibă dreptul de a vota.

Astfel, ignoranți și imbecili aleg la nesfârșit alți ignoranți, aroganți și imbecili…”

Omeneste vorbind, eu il inteleg pe Cristian Tudor Popescu. Insa solutia nu poate fi – asa cum ar sugera finalul textului – democratia limitata sau, Doamne fereste!, absenta democratiei. Pentru ca nici atunci nu stii unde te va duce. Chiar daca ar fi, de exemplu, o democratie limitata nu e o garantie ca lucrurile vor mege mai bine. Iar ignoranti si imbecili sunt peste tot in lume. Si eu cred ca sunt in proportii asemanatoare cu cele din tara noastra.

Din aceste cauze, cred, problema este alta. Ea nu consta in faptul ca sunt multi ignoranti si imbecili. In treacat fie spus, acesti „ignoranti si imbecili” au votat si CDR-ul, facand posibila alternanta la Putere, au votat si Alianta DA. Si trebuie spus ca victoria PSD, dupa o jumatate de generatie, ca sa zic asa, in care n-au putut castiga cel putin convingator alegerile pentru a fi la Putere, trebuia sa vina. Si a venit la alegerile din 2016. Ar trebui sa ne bucuram pentru ca democratia e functionala in Romania, iar greselile PSD-ului vor fi taxate de electorat asa cum se cuvine.

Chestiunea este insa alta, dupa cum spuneam mai sus, si anume: cum functioneaza partidele noastre. Aici e marea problema dupa parerea mea. Fenomene precum pesederizare, cederizare, pedelizare, adica pe langa atragerea cu ajutorul amenintarilor intr-un partid dar punerea pe primul plan, in primul rand, intr-o ierarhie valorica a cantitatii in detrimentul calitatii – cu alte cuvinte, sa fie bizoni multi – prosti, dar multi, vorba adagiului-, cireada mare, multa, adica forta data de numar – arata o disfunctionalitate a partidelor noastre cand ajung la Putere.

Pe de alta parte trebuie sa facem o deosebire neta intre cel care voteaza, care poate fi ignorant sau imbecil, si un partid politic. Nu poti sa-i reprosezi unuia care voteaza ca de ce a votat asa si nu asa, adica dupa cum ti-ar fi convenit tie. Trebuie spus ca omul voteaza oferta politica – buna, rea asta e. E ca si cum cineva s-ar duce in Galaxy unde sunt mai multe magazine, mai multe produse iar ceea ce ar putea cumpara este din oferta expusa acolo, produsele pe care le gaseste acolo. El are doua posibilitati: fie sa cumpere ceva din ceea ce i se ofera, fie sa nu cumpere. Fie sa mearga la vot, fie sa nu mearga in cazul in care oferta politica nu-i satisface asteptarile. Produsele pe care le gasesti intr-un astfel de supermarket sunt fie de buna calitate, fie de proasta calitate (pentru ca se poate intampla). Daca ai cumparat un produs, pana nu-l testezi, n-ai de unde sa stii daca e de buna sau de proasta calitate. Daca nu ai votat un partid, de unde poti sa stii daca e de buna sau de proasta calitate?

Ceea ce vreau sa spun este ca daca vrem sa avem o democratie de calitate buna, partidele noastre trebuie sa-si imbunatateasca activitatea si sa-si sporeasca responsabilitatea.

Te poti, spre exemplu, intreba ce cauta unul care a terminat Filozofia la Economie, la Transporturi sau la Aparare – adica un fel de baiat bun la toate. Cum poate ajunge cineva ministru al Educatiei, dar care sa nu stie sa scrie, sa nu stie cand se pune articolul hotarat, sa nu stie sa se exprime, de exemplu sa spuna genunche in loc de genunchi.

Tranzactionarile de functii (pe bani, ca sa fim bine intelesi), PCR-ul, adica Pile, Cunostinte, Relatii, nepotismele, lipsa de respect fata de competenta sunt numai cateva cauze.

Am mai scris si pe blog- sa luam, de exemplu, PSD. Faptul ca au un presedinte de partid condamnat penal cu suspendare exprima limpede lipsa de respect fata de statul de drept. Comportamentul violent la adresa altora din alte partide, exprima lipsa de respect fata de democratie. Punerea in functii a unor oameni indoielnici exprima lipsa de respect fata de competenta. A anunta constituirea a 19 firme de stat in subordinea Primariei exprima lipsa de respect fata de economia de piata. Statul de drept, democratia, economia de piata sunt valori constitutionale. Se observa cu maxima claritate ca PSD nutreste, de fapt, un dispret profund fata de Constitutie!! Iar lipsa de respect fata de competenta respectivei persoane arata o neintelegere profunda a ceea ce inseamna un partid politic.

Noi avem o Constitutie democratica. Aceasta permite atat Stangii cat si Dreptei sa se manifeste politic in societate. De aceea atat Stanga cat si Dreapta trebuie sa graviteze, sa fie unite in jurul valorilor constitutionale. Eu chiar as spune ca aceasta clasa politica este defazata fata de societate in sensul ca societatea doreste democratie, libertate, prosperitate, economie de piata, dar clasa politica inca se mai impotmoleste in mrejele comunsmului sau, poate mai bine spus, ale unei epoci totalitare, bineinteles revolute! A trecut, iata, o generatie de la Revolutie si inca avem oameni care deformeaza lucrurile, valorile… Fenomenul e prezent si in Ungaria sau Polonia unde se observa derive autoritariste pe seama faptului ca valorile democratiei nu sunt bine consolidate.

De aceea responsabilitatea pe care o are un partid conteaza foarte mult. Politica de atragere de cadre si de promovare in functii de conducere in partid si apoi, cand ajunge la Putere, in Stat, este de maxima importanta. O sa dau un exemplu din UE.

O tara europeana unde lucrurile sunt foarte bine puse la punct ar fi Germania. Acolo sunt doua forte politice majore: crestin-democratii si social-democratii. Dupa cum vedeti, fac cu randul, cum se spune. Insa acolo, dupa parerea mea, mai e si altceva. De ce Angela Merkel e de atata vreme premier? Pentru ca social-democratii (SPD) deocamdata nu au oameni suficienti de bine pregatiti. Politica e un lucru serios. A forma un om in politica necesita timp, peste 10 ani, pentru ca sa ai certitudinea ca stie materia, ca e stapan pe sine. Sunt perioade cand un partid s-ar putea sa nu mai aiba oameni inca suficient de bine formati si e nevoie de timp suficient de lung pentru a-i forma si ca sa vezi daca acestia confirma asteptarile. In Germania au fost perioade cand social-democratii au condus multa vreme, iar vioara a doua erau crestin-democratii (CDU). Insa ambele partide sunt unite in jurul acelorasi valori constitutionale, desi au ideologii diferite. Spre exemplu, statul de drept. Ati vazut ce replica usturatoare i-a livrat Martin Schulz lui Liviu Dragnea cand i-a zis in fata ca si el ar fi participat la proteste atunci cu Ordonanta 13! Ati auzit in Germania ceva in genul unui referendum pentru demiterea Presedintelui? Sau de ciocniri violente intre cele doua partide sau intre reprezentantii acestora? Mai mult decat atat, referitor la reticenta D-nei. Merkel in alocarea a 2% din PIB pentru Aparare, ati vazut vreo reactie critica din partea SPD? Cineva l-a intrebat pe Martin Schulz despre aceasta problema si raspunsul a fost ceva de genul: „Nu cred ca v-ar bucura daca Germania va aloca 2% din PIB pentru cheltuieli militare!” si chiar a explicat faptul ca nu crede ca ar placea cuiva aparitia unui colos militarizat (cu tehnica ultramoderna, de ultima generatie, desigur) pe harta Europei, tinand cont si de ceea ce s-a intamplat cu ascensiunea lui Hitler la Putere si apoi Al Doilea Razboi Mondial provocat de Germania, o mare Putere hipermilitarizata pe atunci. In Germania, cea de azi, se observa cel mai bine responsabilitatea politica pe care trebuie sa o aiba partidele. Si, desigur, NIMENI nu doreste derive periculoase in Germania. Pentru asta si trebuie responsabilitate.

Cred ca din aceste puncte de vedere Germania e tara cea mai bine pusa la punct, la ora actuala, desigur, din Europa.

La noi, pe langa o mentalitate invechita, pe care clasa politica inca o poseda, ce nu prea mai are ceva in comun cu valorile constitutionale, functionarea defectuoasa a partidelor rezulta si din tratarea cu prea mare lejeritate a chestiunii responsabilitatii. De aceea partidele noastre nici nu atrag oameni bine pregatiti, nici nu incearca sa-i formeze si te trezesti in functii importante in stat, in administratia locala etc cu oameni care n-au ce cauta acolo. Iar lucrul acesta fragilizeaza statul roman si provoaca neincredere in institutiile statului. Intr-un partid chestiunea factorului uman este de prim rang. Scaderea calitatii factorului uman – lucru ce se observa actualmente la PSD – se simte imediat si are repercursiuni asupra partidului, evident. Care pot fi foarte grave!! Pentru ca daca PSD nu confirma acum, atunci e foarte probabil sa stea multa vreme pe tusa. Atata vreme cat oamenii cu adevarat valorosi din partid nu sunt sprijiniti, iar conducerea este a celor de proasta calitate nu prea ai sanse sa te mentii la Putere prea multa vreme.

Evident, problema responsabilitatii se pune in egala masura si pentru partea dreapta a esicherului politic. La fel.

La noi responsabilitatea partidelor e destul de diluata, iar Albert Pike avea dreptate: „Cetatenii iau ca model statul”. Or, aceste cadre de partid vor ajunge sa aiba functii in stat. De aceea responsabilitatea pe care trebuie s-o aiba un partid este extrem de importanta si asigura, daca nu chiar si garanteaza, bunul mers al democratiei, o democratie de calitate. Pentru ca o degradare a democratiei conduce spre totalitarism, cu efecte perverse. Or, daca partidele pun in functii de conducere, intr-un mod iresponsabil, oameni care s-o degradeze, imping intr-un mod iresponsabil societatea catre inflexiuni totalitare. In detrimentul societatii, in detrimentul cetatenilor…

Mai trebuie spus ca atunci cand se constata faulturi grave intre principalele (doua) partide politice dintr-o tara, ceva nu e in regula. De observat ca un lucru de genul acesta se intampla si in SUA si conduce la divizarea societatii. Acolo unde toleranta nu mai functioneaza sau nu mai poate functiona intrucat este impiedicata de diverse cauze rezulta, in democratie, un astfel de fenomen. Fara indoiala ca si la noi societatea este divizata. Si nu se poate sa nu te intrebi daca nu cumva se doreste intr-un mod deliberat acest lucru. Fenomenul va mai continua. Insa cauzele, atat in Romania cat si in SUA, sunt aceleasi: principalele (doua) partide nu mai graviteaza in jurul valorilor constitutionale sau se manifesta indepartari de pe orbita constitutionala si de aici dezvoltarea unor extreme cu aparitia de tensiuni in societate. Este de ajuns ca unul din cele doua partide sa se indeparteze. Deci in momentul in care intr-o tara se manifesta fenomenul de indepartare de pe orbita constitutionala, ale unei Constitutii democrate, a cel putin unuia din cele doua principale partide, fenomenul divizarii societatii e cel mai mic rau posibil. Dar lucrurile trebuie indreptate in viitor cat mai repede. Sunt cazuri in care socuri puternice, cum a fost Marea Criza din perioada 1929-1933 sa zguduie profund societatea si atunci chiar nu se mai graviteaza in jurul valorilor constitutionale, distrugandu-se democratia si aparand partide totalitare, cu efecte funeste.

In Romania, de-o vreme incoace, ceva nu e in regula. In Romania NU exista, de exemplu, un consens politic si societal asupra statului de drept. PSD se opune statului de drept, libertatii individului si democratiei, care sunt valori constitutionale. Impotriva libertatii s-a situat si PDL cu Traian Basescu atunci cand au criticat vehement art.1, al.3 din Constitutie care vorbeste despre „spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989” si garanteaza astfel de valori. La Revolutie s-a strigat pe langa „Jos Comunismul!!” si „Libertate, te iubim/Ori invingem, ori murim!!”. Deci Libertatea este o valoare constitutionala si pe cale de consecinta libertatea individuala e o valoare constitutionala insa oamenii politici de la noi vor s-o ignore. Spre exemplu, faptul ca Liviu Dragnea nu doreste sa renunte la infama lege antifumat dovedeste ca doreste sa calce in picioare libertatea individuala! La fel si infiintarea Fondului Suveran de Dezvoltare si Investitii, la fel si infiintarea a 19 firme de stat in subordinea Primariei Capitalei, la fel si referendumul privind casatoria intre homosexuali si exemplele ar putea continua! Nu doar Traian Basescu si PDL-ul au vrut si au cautat sa sunteze Constitutia. PSD face acelasi lucru si chiar mai rau!! Partidele noastre se comporta ca si cum nu ar dori aceasta Constitutie democratica si europeana, ca si cum ar cauta exercitarea Puterii intr-un mod unilateral, dictatorial. Faptul ca principalele doua mari partide cauta sa sunteze Constitutia este resposanbil pentru fenomenul nostalgiei pentru epoca trecuta, comunista. Pentru ca partidele franeaza accesul societatii catre alte valori: cele ale democratiei, libertatii, drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, intr-un cuvant valorile Lumii Libere pentru care, la Revolutie, oamenii si-au dat viata!

Evident ca asemenea comportament din partea partidelor noastre produce tensiuni in societate. In momentul in care PSD calca in picioare statul de drept, intr-un dispret total fata de Constitutie, evident ca zeci sau chiar sute de mii de oameni ies in strada, fenomen nemaivazut pe vremea lui Basescu. Asemenea demonstratii de amploare atat de mare regimul Basescu nu le-a cunoscut. Aparitia penalilor in partide si faptul ca intr-un partid mare precum PSD se face zid in jurul lor, mai ajung si la conducerea partidului si fac totul ca sa scape basma curata este unul din aspectele ce nu sunt in regula, reprezinta o indepartare de spiritul si litera Constitutiei, pentru ca unora nu le mai convine! Iata care e unul din motivele ce au condus la situatia actuala. De fapt, insasi aparitia acestor penali in partide, cu functii de conducere in partide si in stat Nu trebuie considerat un lucru democratic. Ba, dimpotriva! Ei nu au cautat acceptarea societatii ci impunerea aceste stari de fapt intregii societati. Fara indoiala, un lucru cat se poate de negativ. Cetatenii trebuie sa inteleaga faptul ca o clasa politica corupta a incercat SA IMPUNA intregii societati, peste vointa cetatenilor, oligarhizarea si o putere deplina. Faptul ca nu le pasa de societate, de cetateni se vede limpede din ce numiri se fac in functii importante, de faptul ca au  creat si creeaza conditii ca multi cetateni (multi dintre ei tineri) sa plece la lucru in strainatate. Avem o populatie in proportii majoritare nemultumita de Invatamant, de Sanatate care, la noi, sunt atribute ale statului. Se poate observa aspectul distructiv, nu constructiv, in care se actioneaza iar lucrul asta indica cu precadere interese oneroase la nivelul clasei politice. Clasa politica nu doreste sa-si respecte contractul social, ci sa-si procure avantaje personale…

De aceea lucrurile trebuie reglate iar fenomenele negative, expuse pe scurt mai sus, trebuie atenuate pana la anihilare. Si cred ca unul din obiectivele imediate care ar trebui urmarite este asigurarea unei democratii fara dereglari functionale la noi in tara.

septembrie 20, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Doua articole din Gandul…

… care mi-au retinut atentia:

WHO’S WHO. LISTA COMPLETĂ a averilor directorilor de la companiile de stat despre care BĂSESCU spune că sunt BOIERII ECONOMIEI. Ei „gestionează” o gaură de 12,75 miliarde de euro. EXCLUSIV

Iata ce arata articolul:

„Cele 119 societăţi subordonate ministerelor Economiei şi Transporturilor (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) au produs o gaură în economia României de 12,75 miliarde de euro. Calculul gândul a rezultat prin scăderea creanţelor (sume de recuperat) din totalul datoriilor istorice, ambii indicatori reprezentând date oficiale. Această sumă creşte, anual, cu circa 500 de milioane de euro, sumă obţinută prin scăderea profiturilor obţinute de unele dintre companii din pierderile suferite de celelalte.

În aceste condiţii, firmele continuă să fie conduse politic. Majoritatea „managerilor” sunt membri PDL, foarte puţini fiind apolitici. Mulţi dintre directorii care conduc aceste societăţi falimentare (sau profitabile, dar cu un profit mult mai redus prin comparaţie cu ce s-ar putea obţine printr-un management eficient) au averi fabuloase, dobândite, în bună parte, în ultimii ani.”

Al doilea este un interviu, luat de Gandul, Elenei Udrea:

INTERVIU CU ELENA UDREA. Cum răspunde atunci când e întrebată ce are BOC şi nu are BLAGA pentru a fi şeful PDL. PLUS: Candidează Elena Udrea la Primăria Capitalei? EXCLUSIV

Mi s-au parut interesante aceste intrebari si raspunsuri:

Dacă Emil Boc pierde alegerile în partid, ar trebui să-şi dea demisia din Guvern?

Elena Udrea: Nu cred că se pune problema ca Emil Boc să piardă preşedinţia partidului.

Reformulez întrebarea. După alegerile din PDL, în opinia dvs, ar fi oportun ca Emil Boc să renunţe la conducerea Guvernului pentru a lăsa loc, aşa cum dvs spuneţi, unei „echipe mai puţin asociate măsurilor nepopulare luate până acum la Palatul Victoria şi deci mai credibilă”?

Elena Udrea: Acţiunile politice majore se decid în funcţie de obiectivele pe care un partid le urmăreşte şi de contextul în care se găseşte la o anumită etapă. Ceea ce la un anume moment putea fi potrivit scopului propus poate fi ulterior depăşit, inutil. Şi invers. Deci, orice decizie vom lua pe viitor, va fi ca urmare a unei analize obiective pe care o vom face atunci.”

si:

Aţi mai face un Guvern alături de PNL sau PSD?

Elena Udrea: PDL a crescut foarte mult în ultimii ani, s-a consolidat. Ba chiar s-a maturizat. Cred că ne îndreptăm spre un sistem politic bipartidic. Un partid de dreapta puternic şi reformist, iar acesta este PDL-ul. Şi un partid de stânga iresponsabil şi populist, iar acesta este USL-ul. PSD şi PNL nu cred că mai pot fi tratate ca entităţi separate, ceea ce face ca o alianţă a PDL cu stânga nereformată să fie şi greşită, şi improbabilă.”

Apropo de raspunsul la cea de a doua intrebare pe care am citat-o aici, este de observat ca nu mai seamana deloc cu cel de la prima intrebare citata, desi punctul de vedere exprimat de D-na Udrea la prima intrebare s-ar putea aplica si la cea de a doua, cu un minim de bunavointa. De ce spun asta? Pentru ca punctul de vedere al Elenei Udrea de la intrebarea a doua, citata de mine, cred ca reprezinta o greseala. In primul rand pentru faptul ca, in general vorbind, orice reforma trebuie sa fie caracterizata  prin continuitate. Daca USL va castiga alegerile si va renunta la reformele pe care le initiaza PDL-ul acum? Din aceasta cauza sunt necesare dialogul si colaborarea, dar stau si ma intreb daca acestea mai sunt posibile in conditiile in care D-na Udrea afirma, despre adversarii politici ai PDL, urmatoarele: „Şi un partid de stânga iresponsabil şi populist, iar acesta este USL-ul. PSD şi PNL nu cred că mai pot fi tratate ca entităţi separate, ceea ce face ca o alianţă a PDL cu stânga nereformată să fie şi greşită, şi improbabilă”? In loc sa fi raspuns ca prima data: „Acţiunile politice majore se decid în funcţie de obiectivele pe care un partid le urmăreşte şi de contextul în care se găseşte la o anumită etapă. Ceea ce la un anume moment putea fi potrivit scopului propus poate fi ulterior depăşit, inutil. Şi invers. Deci, orice decizie vom lua pe viitor, va fi ca urmare a unei analize obiective pe care o vom face atunci.”, un raspuns care mi se pare mult mai potrivit, desigur. Insa se observa o dorinta acerba de castigare a alegerilor din 2012, si acesta este si motivul pentru care Elena Udrea a raspuns intr-un mod agresiv si brutal la adresa USL. Dar teza aceasta nu trebuie sa se transforme intr-o regula sau „scoala de gandire” in PDL. Pentru ca nu poti sa ignori faptul ca USL cuprinde, la randul sau, doua partide mari, care au multi sustinatori, carora trebuie sa le apere interesele. Pentru ca stanga romaneasca, desi nereformata, nu poate fi, totusi, catalogata exhaustiv drept „iresponsabila si populista” (in ipoteza ca si PNL ar fi de stanga, ceea ce, dupa parerea mea, nu este adevarat). Stanga, in Romania, este puternica si poate sa influenteze cursul politicii in tara, inclusiv al reformelor pedeliste. Nu trebuie subestimata. Subestimarea stangii reprezinta o mare greseala. Iar din dorinta de a fi convingatoare, Elena Udrea face aceasta greseala. Important ar fi sa nu o faca si PDL. Dupa parerea mea, lucrurile nu pot merge bine in tara, si nici pentru cetatenii obisnuiti, daca o confruntare politica normala intre stanga si dreapta politica se transforma intr-un razboi politic intre cele doua tabere. Maturizarea, de care vorbea Elena Udrea, ar trebui sa insemne, dupa mine, constientizarea acestui lucru. Or, din pacate, acum ne aflam intr-un plin razboi intre stanga si dreapta politica, cu declaratii care mai de care mai taioase de ambele parti. Nu e bine. Pentru ca o reforma nu poate fi impusa, ci trebuie sa fie acceptata, iar pentru asta ea trebuie sa fie bine explicata oamenilor (capitol la care PDL a fost foarte deficitar). In felul asta, explicand si motivand oamenii, poti sa faci reforme democratice cu adevarat, pe de o parte, si pe de alta parte poti vedea care este calea potrivita ce trebuie sa fie urmata, lucru fara de care nicio reforma nu poate sa aiba succes, sa stea in picioare, cum se spune.  Nu este intelept si nici democratic sa-ti discreditezi de o asa maniera adversarul. Moderatia si echilibrul in atitudini sunt de preferat. Mai ales ca in Romania sunt si multe probleme sociale, legate de discrepantele mari intre cei bogati – a se vedea primul articol – si cei saraci, oameni carora Revolutia din ’89 nu le-a prea dat sanse. Nu trebuie uitat lucrul acesta! Pentru ca problema este reala. Basescu vorbeste despre „boierii economiei” si spune bine. Dar cei saraci…? Iar solutii pentru eradicarea saraciei trebuie cautate. Acesta este si motivul principal pentru care sustinatorii USL, marea majoritate a lor, isi pun speranta in aceasta formatiune politica, lucru ce ar trebui sa responsabilizeze la maximum cele doua partide – PSD si PNL, in care, repet, oamenii obisnuiti, fara averi si care au dus greul tranzitiei si al crizei, isi pun nadejdea, ca dovada si procentele ridicate obtinute de USL in sondaje. Iata de ce nu se poate trata cu atata usurinta, asa cum face Elena Udrea, si chiar dintr-un punct de vedere de dreapta, problema unei cooperari viitoare sau macar al unui dialog cu stanga politica. Pentru ca altmineri prelungirea acestui razboi devine o absurditate pana la urma. O rupere periculoasa a unui echilibru normal ce trebuie sa existe in societate. Si o eludare a problemelor reale cu care se confrunta societatea.

Ceea ce prezinta primul articol este, din pacate, simbolul luptei politice intre stanga si dreapta: cascavalul, banii, puterea, satisfacerea clientelei politice. De fapt asta e laitmotivul si corolarul politicii romanesti de dupa ’89, un corolar pe care l-am invatat in toti acesti ani. Eu unul imi fac din ce in ce mai putine iluzii. Pentru ca este clar ca toti vor la cascaval. Din aceasta cauza si confruntarile acerbe, inevitabile in aceasta situatie, fiecare vrand sa profite de cea mai mica slabiciune a adversarului. Dupa parerea mea, este clar ca poporul este pe locul 2, ca sa zic asa, pentru aceasta clasa politica, in ansamblul ei, interesata in primul rand de satisfacerea propriilor ei interese, cu o clientela lacoma si dornica de inavutire rapida si fara prea multa munca. Dupa asta vine si poporul. Iar reactiile vehemente ale unor politicieni se rezuma tot la acest lucru. Aspectul asta reprezinta o foarte mare slabiciune a clasei noastre politice, lucru ce se vede din prezentele din ce in ce mai reduse la vot din partea cetatenilor. Si, pana la urma, din neincrederea acestora fata de democratie. Caci e vorba de o problema de incredere in primul rand. Eu stau si ma intreb daca aceasta eroare perpetuata de catre clasa politica in toti acesti mai bine de 20 de ani va putea fi corectata in viitor si daca vom avea o clasa politica responsabila fata de cetatean, capabila sa-si recastige increderea in fata cetateanului. Asta ar fi aspectul cel mai important care ar trebui sa preocupe atat stanga cat si dreapta politica de la noi, pentru ca le vizeaza viitorul. O societate democratica se bazeaza in primul rand pe cetateni. Ei sunt cei care voteaza si ei sunt cei care decid in problemele fundamentale. Si un aspect pozitiv cred ca este maturizarea electoratului, fata de anii ’90.  Pentru ca eu cred ca electoratul a dobandit in toti acesti 21 de ani o experienta considerabila si a vazut multe. Actualele posibilitati de informare sunt mult mai largi fata de cele din trecut, lucru ce mareste orizontul omului. Multi au facut experienta emigrarii si au vazut cum functioneaza o societate democratica in tari dezvoltate economic si capabile de performante economice. Si eu cred ca acest electorat a inceput sa fie mult mai atent la ce declara oamenii politici de la noi si din lumea larga. Lucru, iarasi, important. Din aceasta cauza cetatenii isi vor spune in viitor cuvantul si acest cuvant al lor va conta mult mai mult, va fi mult mai greu fata de ceea ce e acum si ce era in trecut. Pentru ca democratia si dezvoltarea economica (nu ma refer numai la cea de la noi! spre exemplu, computerul nu a aparut in Romania, dar iata ca se foloseste in Romania, desi tara noastra nu are performante economice ridicate. Acelasi lucru se poate spune, ca sa dauinca un exemplu, si despre telefonia mobila) deschide astfel de posibilitati oamenilor. Cu atat mai mult cu cat romanii fac parte din Uniunea Europeana si devin din ce in ce mai constienti de acest lucru. Iata de ce un foarte mare pericol pentru clasa politica romaneasca, in totalitatea ei, il reprezinta oligarhizarea. Dar o oligarhizare generala si nu una restransa la cativa moguli pe care Presedintele nu poate sa-i sufere. Adica, altfel spus, crearea unei oligarhii putrede si corupte care sa fie pecetea intregii clase politice, fata de o populatie saraca, fenomen dublat de o crestere economica slaba, incapabila sa multumeasca, sa satisfaca populatia pe fondul sporirii inegalitatilor, in special cele de ordin material, marcat si de defectiuni, dereglari in functionarea Statului. Iar acest aspect foarte negativ trebuie evitat. O asemenea „evolutie” ar trebui, desigur, corectata. Si aici intervine maturitatea clasei politice, daca intr-adevar a ajuns la maturitate, pentru ca trebuie sa gaseasca solutii in acest sens, care sa conduca tara noastra catre prosperitate generala si progres general, catre o adevarata dezvoltare economica, capabile sa multumeasca si sa satisfaca populatia, care ii acorda increderea prin vot si in felul acesta decide.

Ceea ce arata ca o asemenea oligarhizare este posibila sunt tocmai acesti „boieri ai economiei”, sau baronii locali, capitalismul de cumetrie, care inca nu a disparut, pe fondul unor foarte slabe performate economice, deci a accentuarii inegalitatilor de care vorbeam mai sus.  Toate aceste fenomene iata ca persista in societate si se pot agrava, mai ales daca lupta politica se acutizeaza, apropo de raspunsul Elenei Udrea, la care am facut cateva comentarii. Caci o  asemenea acutizare a luptei politice poate sa conduca in mod direct la o oligarhizare generala a clasei politice, fara efecte benefice pentru cetateanul obisnuit si nici pentru societate. Un alt aspect care poate conduce la ideea unei asemenea oligarhizari sunt „izarile” – despre PDSR s-a spus ca s-a cederizat, despre PDL se spune, si chiar de catre populari marcanti cum ar fi Monica Macovei, ca s-a pesedizat; se mai foloseste termenul pesederizat. Pai pana la urma nici nu mai conteaza, toti sunt la fel, adica o oligarhie generala (vreau sa cred ca inca nu am ajuns la un asemenea stadiu!).  O oligarhie generala cu diverse confruntari pentru putere in sanul ei. Dar a ajunge la un asemenea stadiu nu mi se mai pare a fi improbabil acum. Si asta fara sa se vada si sa se simta o crestere a nivelului de trai, o diminuare a saraciei in randul oamenilor obisnuiti (criza economica fiind un factor agravant in acest sens).

Dar sa fim, totusi, optimisti…!

mai 14, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii