Tarom…

Greu de inteles de ce nu se privatizeaza Tarom… Pe mine nu m-au convins argumentele prezentate in spatiul piblic.

In primul rand, compania asta de stat are pierderi, din ce am inteles eu, de vreo 8 ani cel putin. Nu acum s-au inregistrat pierderile cele mai mari. Iar o solutie viabila pentru compania asta nu s-a gasit. Evident, e vorba de managementul prost exercitat sau asigurat de stat. Numai vorbesc de faptul ca, din cate am inteles, e un rai al nepotismelor si al capitalismului de cumetrie p- acolo.

Erau in platoul de televiziune invitati care sustineau ca Tarom ar fi o problema de siguranta nationala. Atunci de ce statul roman nu si-a dat seama de asta si nu a pus pe picioare compania asta? Ba chiar si mai mult, nici nu i-a pasat!! Dl. Prof. Mircea Cosea a avansat ipoteza ca se urmareste vanzarea intrepronderii, nu privatizarea ei. Ar trebui sa facem precizarea ca Tarom nu e un caz izolat.

Totusi nimeni nu se intreaba asupra capacitatii statului roman de a avea astfel de intreprinderi si de a le gestiona. Pentru ca se presupune doar ca aceasta capacitate ar fi una mare, cand de fapt lucrurile s-ar putea sa stea cu totul altfel. Numai ganditi-va cum a cazut Guvernul Grindeanu, prin motiunea de cenzura initiata si votata de propriul partid. Un astfel de stat nu-mi da increderea ca ar avea o astfel de capcitate. Era o discutie ca de ce o companie de acelasi profil, privata, prospera in schimb Tarom merge in jos, ca sa zic asa. Mie mi se pare ca asta exemplifica sintagma ca „statul e un prost manager”. Doar ca in zilele noastre unii nu vor sa recunoasca lucrul asta.

Si atunci de ce nu s-ar face o privatizare reusita? Prin care s-ar putea salva si brandul si compania asta!!

Bineinteles, s-ar pune problema daca statul nostru are capacitatea de a face o privatizare reusita… Dar trebuie sa ne gandim ca au fost cazuri cand statul a putut sa faca si privatizari reusite!

In Guvernul actual, in coalitia PSD-ALDE nu putem avea incredere ca ar putea face un lucru bun. Insa totusi cineva ar trebui sa se gandeasca mai bine pentru ca sa poata asigura un viitor acestei intreprinderi. Ramanand in continuare de stat, problemele se vor acutiza. Asa cum s-a intamplat la Oltchim si la CFR Marfa. De ce in loc sa rezolvam elegant si profitabil, alegem solutia etatista, care se dovedeste paguboasa? E greu de inteles de ce unii refuza ab initio solutia privatizarii, unica viabila, si graviteaza in jurul unei sau unor solutii cel putin indoielnice sau evident proaste.

Eu nu spun s-o vindem. Eu spun s-o privatizam. Inteleg, cred, ce a vrut sa spuna Dl. Prof. Mircea Cosea: o simpla vanzare nu inseamna privatizare; privatizarea, in schimb, presupune si vanzarea. Se pot gasi solutii cu o preluare romaneasca sau cu firme straine din UE. Nu inteleg de ce, cand vine vorba de asa ceva, unii se gandesc la Est – Rusia, Turcia, Pen. Arabica…? Romania e tara membra a UE si NATO. Deci privatizarile trebuie sa se realizeze cu firme din UE sau NATO, pentru ca noi, cu totii, state membre ale respectivelor aliante, trebuie sa tindem catre o integrare cat mai eficace.

Solutii s-ar putea gasi.

Factorii de decizie ar trebui sa se gandeasca la faptul ca mentinerea continuitatii starii actuale, nu poate avea decat efecte deloc benefice, e un lucru nesustenabil, conduce in cele din urma spre distrugerea companiilor de stat, provocand Romaniei prejudicii foarte mari. In niciun caz nu e in intetesul strategic si de securitate nationala al Romaniei un asemenea deznodamant, dar cam asta se va intampla prelungindu-se continuu solutia etatista, in loc sa se caute o privatizare reusita si in interesul Romaniei.

Pe de alta parte nu se poate respinge ab initio solutia privatizarii, fara s-o analizezi macar… Respingerea pe baza starii situatiei internationale nu ma multumeste. Romania poate ramane cu aviatia militara daca ar fi nevoie de un anumit transport. In schimb agravarea situatiei acestor companii nu are cum sa fie benefica pentru stat. Dar a apara etatismul invocand „situatia internationala” mi se pare totalmente neonorabil. Si e un lucru prin care se rateaza dezvoltarea Romaniei. Se pare ca unii chiar asta vor.

Hai sa-l radem pe Stoica!!

Asta se intampla ziele acestea: Stoica este mult-hulitul, infractorul primejdios „pentru ordinea publica”, pentru ca are o „mentalitate infractionala”, nu-i asa, pentru ca „manifesta lipsa de scrupule”.

Stiti de ce se spune asa despre Gruia Stoica? Stiti de ce i se pregateste lui Stoica puscaria? Pentru ca este om de afaceri!! Asta e, de fapt, explicatia a ceea ce se intampla! Niciodata statul roman nu va recunoaste ceea ce este, si anume ca e un prost manager. Niciodata nu va recunoaste ca trebuie sa se dea la o parte si ca prezenta sa in economie si nu numai trebuie sa se restranga. Iar echivalentul acestui niciodata este ca mereu romanii vor trai in mizerie si saracie. Daca s-ar fi privatizat CFR Marfa si ar fi fost preluata de Grupul Grampet, al lui Gruia Stoica, sunt convins ca treburile acolo, la CFR Marfa, ar fi mers mult mai bine, s-ar fi pastrat si locurile de munca si cred ca societatea ar fi fost, in cele din urma, pusa pe profit!! Parerea mea este urmatoarea: nu s-a vrut, statul roman nu a vrut asa ceva, nu a dorit privatizarea, chiar daca ar fi avut efecte economice benefice. Noi intotdeauna (observati, folosesc acelasi cuvant care arata vesnicia)  am dat vina pe FMI pentru greselile noastre. FMI ne-a indemnat intotdeauna sa privatizam pentru ca sa putem moderniza economia tarii. Lucru pe care noi mereu nu l-am facut decat ori deloc ori, in mod voit (si asta e parerea mea!!), foarte defectuos! Pentru ca de fiecare data statul asta nenorocit nu a dorit sa faca asta, nu a dorit sa privatizeze!! A luptat cu o ardoare demna de mentalitatea comunista (lucru pentru care nimeni nu a fost arestat si declarat pericol public) pentru o mentinere cat mai mare a prezentei sale in economie. Si trebuie inteles ca mai ales in acest fel s-a mentinut dupa ’89 ceea ce se cheama mentalitatea comunista, in cardasie cu sindicatele (cureaua de transmisie a guvernului, n-asa?) care intotdeauna au aparat etatismul, exceptiile confirmand regula. Gruia Stoica e de vina, tovarasi! Oamenii de afaceri, mama lor de capitalisti, sunt vinovatii, ca ne exploateaza si vor sa ne distruga tara, dragi tovarasi! Nu, statul nu, statul asta in care a domnit mereu o mentalitate comunista, daca nu comunista atunci socialista, daca nu socialista atunci etatista, acest stat atat de frumos, mai bine zis Welfare State, nu e niciodata de vina! Asadar sa-l radem pe Stoica, dragi tovarasi. Care a gresit grav fata de statul nostru brav si fata de societate!! Si sa lasam statul nostru in pace sa se amestece in continuare in economie, in societate, in viata personala a fiecaruia, eventual sa fie de fata si cand cineva isi fute iubita, nu care cumva sa faca un act infractional!!!

Gandul

UPDATE: Gruia Stoica, arestat preventiv. STENOGRAME. „Eu vă dau 3 milioane . Dar nu le ceri deodată. Ţi le dau anual: 1 milion – 1 milion”

Reacţia parlamentarilor croaţi după ce presa străină a scris despre reţinerea lui Gruia Stoica, „rumunjski tajkun”

Se arata ca:

„Presa croată a preluat ştirea privind reţinerea de către procurorii DNA a patronului Grampet, Gruia Stoica – pe care îl numesc rumunjski tajkun (mogulul român n.n.) -, unele site-uri preluând şi înregistrarea video difuzată de televiziunile de ştiri din România cu momentul în care Gruia Stoica era adus, miercuri seara, în cătuşe, la DNA.

Reţinerea patronului Grampet a stârnit reacţii şi în parlamentul croat care şi-a întrerupt sesiunea parlamentară pentru 10 minute pentru a anunţa informaţia reţinerii lui Gruia Stoica. Mai mult, parlamentari croaţi au cerut demisia ministrului croat al Transporturilor, Hajdas Doncic, pentru eşuarea privatizării operatorului operatorului de stat de transport feroviar de marfă din Croaţia, HZ Cargo.

„Gruia Stoica a fost reţinut pentru o mită de 3 milioane de euro”, a anunţat parlamentarul Boro Grubisic, membru al partidului HDSSB, fiind susţinut de laburistul Mladen Novak, citat de 24sata.hr.

Patronul Grampet anunţase în vara anului trecut că a fost desemnat câştigătorul licitaţiei pentru preluarea operatorului de stat de transport feroviar de marfă din Croaţia, însă privatizarea a eşuat, Stoica motivând recent, pentru Mediafax, prin deteriorarea situaţiei financiare a operatorului feroviar croat de transport.

Parlamentarii îi cer ministrului croat al Transporturilor să explice public cum a fost posibil să fie desemnat câştigător al licitaţiei de privatizare Grupul Grampet, cu care au fost purtate negocieri până de curând pentru preluarea pachetului de 75% din acţiunile HZ Cargo.

Ei au atras atenţia că, dacă privatizarea nu ar fi eşuat, soarta a 3.500 de angajaţi ai HZ Cargo ar fi ajuns în mâinile patronului Grampet, dar şi viitorul portului Rijeka şi calea ferată dintre Rijeka şi Budapesta.

Presa croată a scris, citând declaraţii ale ministrului croat al Transporturilor, că HZ Cargo riscă falimentul dacă nu va recurge cât mai repede la disponibilizarea a 1.000 de angajaţi.

La jumătatea lunii ianuarie a.c. GFR infirma informaţiile potrivit cărora privatizarea din Croaţia a eşuat, precizînd că „nici măcar nu a ajuns la faza depunerii garanţiilor.  „Procedura continuă, după cum declară chiar Ministrul Transporturilor croat. Declaraţiile croate au fost preluate greşit”, anunţa GFR, într-.un comunicat pe 15 ianuarie.

„În realitate, privatizarea HZ Cargo este în plină desfăşurare, iar Grampet Group, împreună cu autorităţile guvernamentale croate, reprezentate de Ministerul Transporturilor, continuă negocierile pentru privatizarea a 75% din HZ Cargo, operatorul feroviar de transporturi de marfă, aflat în present în proprietatea statului croat”, se preciza într-un comunicat al Grampet din 15 ianuarie.

În iunie 2013 GFR, firmă aparţinând Grrupului Grampet, a fost declarată câştigătoare în procesul de privatizare a CFR Marfă, oferind un preţ de 202 milioane euro pentru 51% din acţiuni.

Tranzacţia nu a fost finalizată însă până la termenul limită, 14 octombrie, pentru că unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea acţionariatului, iar Consiliul Concurenţei nu a avut timpul necesar pentru a se pronunţa asupra operaţiunii.

GFR este implicat şi în procedura de privatizare a companiei feroviare TRAINOSE din Grecia, operează pe piaţa din Ungaria şi a anunţat că doreşte să se extindă în Germania, Austria, Republica Moldova şi Serbia.

Gruia Stoica, proprietarul Grup Feroviar Român (GFR), este urmărit penal pentru cumpărare de influenţă, după ce i-ar fi dat avocatului Doru Boştină trei milioane de euro pentru a afla preţul cerut de CFR Marfă la o licitaţie pentru transportarea cărbunelui, organizată de Complexul Energetic Oltenia (CEO), la care participa şi GFR.

Gruia Stoica a fost arestat joi pentru 29 de zile.

Gruia Stoica a fost reţinut, miercuri seară, de procurorii anticorupţie şi va fi prezentat joi Curţii de Apel Bucureşti, cu propunere de arestare preventivă, iar avocatul Doru Boştină a primit interdicţie de a părăsi ţara, acesta fiind acuzat de trafic de influenţă.

Totodată, procurorii susţin că Gruia Stoica, care controlează SC Grup Feroviar Român SA Bucureşti, membră a grupului Grampet, a încercat să denatureze mediului concurenţial, prin încercarea de a obţine informaţii nedestinate publicităţii de la o societate de stat, pentru a-şi putea adapta oferta, astfel încât să nu există riscul necâştigării licitaţiei de către societatea controlată de acesta.

Anchetatorii notează şi că Gruia Stoica, prin grupul de firme pe care le controlează, a participat la procesul de privatizare a CFR Marfă, fiind chiar declarat câştigător al procedurii organizate de Ministerul Transporturilor.

Totodată, procurorii susţin că lăsarea în libertate a lui Gruia Stoica ar putea crea o percepţie negativă potenţialilor investitori şi ar putea fi interpretată ca o încurajare a unor astfel de „practici infracţionale”.

Procurorii au mai arătat că Gruia Stoica a dat dovadă de „lipsă de scrupule, evidenţiată de presiunea constantă generată asupra funcţionarilor CFR Marfă şi nu numai, în scopul adjudecării în mod ilegal a unor contracte care să asigure supravieţuire.”

Uitati-va cum reusim noi, romanii, sa ne dam cu stangul in dreptul. Deja in Croatia Stoica este „rumunjski tajkun„. O sa incerc sa traduc… Asta nu inseamna neaparat „mogulul roman”, ci inseamna ceva rau legat de Romania. Pentru ca un om de afaceri, care are o companie mare si care mai merge si bine, e de la sine inteles ca e si bogat. A, e rau sa fii bogat…? Asta ce ideologie o mai fi oare…? Ghici, ghicitoarea mea! 😉 Si, dupa cum lesne se poate observa, e inca un prilej ca sa ni se puna eticheta de tara corupta! Pur si simplu nu avem nevoie de oameni bogati, de investitori romani, care sa mai investeasca si in alte tari, nu numai in Romania. Va dati seama? Trebuie sa-i radem, sa-i distrugem… Multa lume vorbeste de „privilegiile comuniste” ale unora din societatea noastra dar nu sesizeaza ca, de fapt, comunismul se regaseste in mentalul nostru prin astfel de lucruri: vrem o prezenta chiar totalitara a statului in economie, vrem numai si numai dreptate, justitie, mai abitir ca in anii ’50, nu vrem oameni bogati, nu vrem oameni de afaceri, vrem ca statul sa fie in tot si toate si sa ne organizeze viata. Si ce e cel mai trist este ca in loc sa ne privim critic, imbratisam cu drag toate aceste lucruri cu o inconstienta demna de o cauza mai buna! Dar eu pun urmatoarea problema: toate aceste lucruri, care sunt induse de anumite forte datorita mentalitatii noastre de sluga, nu de stapan (politica in genunchi pe care o practica Romania fata de Bruxelles si Washington demonstreaza aceste lucruri, optica, psihologie venita din vremuri foarte indepartate), vor distruge aceasta tara. Cine va raspunde?

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Paradigma romaneasca…

Eu cred ca orice tara (si cateodata chiar grupuri de tari) are un anumit sistem sau model dupa care se desfasoara lucrurile acolo. Spre exemplu, putem vorbi despre modelul scandinav sau despre cel american. Spun model pentru ca am nevoie de un model dupa care sa-mi coordonez actiunile. Poate fi vorba de un model social, de un model economic, politic etc. Putem spune, foarte bine, in loc de model, sistem. Sistemul acesta – adica modelul dupa care se desfasoara lucrurile intr-o tara – are legatura cu etosul poporului respectiv, al acelei tari sau, de ce nu, al unui grup de tari. Daca presupunem ca el ar fi determinat de acest etos atunci de ce nu am admite ca, la randul sau, sistemul ii influenteaza pe oameni si determina un anumit tip de om, cu intreaga tipologie aferenta.

Gandul

CADOUL USL pentru clienţii politici din COMPANIILE DE STAT. Lista oamenilor de partid ale căror salarii vor creşte şi de 25 de ori

Se arata ca:

„În avanpremiera unor runde electorale importante în 2014, Guvernul le-a făcut oamenilor de încredere ai partidelor aflate la guvernare un cadou pe seama bugetului de stat. O ordonanţă, care a trecut fără piedici prin Parlament şi mai aşteaptă, până cel târziu pe 22 noiembrie, doar semnătura preşedintelui Traian Băsescu pentru a fi bătută în cuie, face culoar pentru majorarea salariilor directorilor generali din companiile de stat neperfomante şi le permite reprezentanţilor în Adunările Generale ale Acţionarilor să-şi mărească indemnizaţiile de şedinţă de la 47 de lei, cât iau în prezent, până la 25% din cât primeşte şeful companiei.

În AGA, ca şi în CA-urile companiilor de stat, sunt numiţi, aşa cum se poate vedea mai jos, fie apropiaţi ai liderilor de partid, fie marionete ale acestora, de cele mai multe ori secretare sau consilieri de miniştri indiferent de experienţă, sponsori ai partidelor şi, rareori, specialişti.

Aceştia îşi vor putea fixa, în noile condiţii, indemnizaţii de şedinţă şi de 3.000-4.000 de euro. Neoficial, politicienii admit că înainte ca indemnizaţiile să fie reduse drastic, cei numiţi în astfel de poziţii împărţeau profitului cu partidul, fie prin cotizaţii, fie prin sponsorizări, pentru finanţarea campaniilor electorale.

Din 2010 şi până acum, membrii AGA au fost remuneraţi cu 47 de lei pe şedinţă, 1% din indemnizaţia directorilor generali ai companiilor fixată uniform la 4700 de lei cât câştigă şi un secretar de stat în Guvern. Excepţie făceau doar managerii profesionişti, care îşi negociau salariul la numire, completânu-l prin bonusuri. Din 2013, limitarea pentru directori nu a mai fost prelungită. Prin acest act normativ şefii companiilor neperformanete pot câştigat tot atât cât managerii privaţi, iar membrii AGA, 25% din aceste salarii care ajung şi în unele cazuri depăşesc10.000 de euro lunar.

Prevalându-se de o formulare ambiguă a noului text de lege, Guvernul susţine însă că nu a majorat, ci a „limitat” indemnizaţiile la 25% din salariul fix al directorului general. „Limitarea aceasta previne situaţii de abuz. Economia în ansamblu, statul nu-şi permite să plătească indemnizaţii foarte mari”, a explicat pentru gândul ministrul pentru Buget, Liviu Voinea, evitând să menţioneze însă în câte cazuri scad şi în câte situaţii indemnizaţiile pot creşte, după OG 26/2013.

Fostul ministru al Finanţelor, PDL-istul Gheorghe Ialomiţianu îl contrazice. Cu toate acestea, Opoziţia nu a făcut niciun demers în Parlament pentru a modifica textul. “Am văzut prea târziu”, se justifică el.

Directorii numiţi politic vor fi plătiţi cât managerii privaţi

Modificarea remuneraţiilor în toate companiile la care statul este acţionar – de la cele mai cunoscute ca Electrica, Hidroelectrica, Transgaz, Romgaz, Transelectrica, Metrorex, CFR, TAROM, Nuclearelectrica, CNADNR, Rompetrol Rafinare, Loteria Română, Poşta Română, până la cele de care se vorbeşte mai puţin, dar în care se câştigă mult, ca CN Uraniu, Electrocentrale, Conversmin, ROMATSA – s-au făcut în august după ce în luna mai Guvernul introducea o altă “limitare inspirată de modelul din Polonia”, a salariilor directorilor generali la şase salarii medii din ramura respectivă. Regula nu garanta că toate salariile vor merge însă în jos. “Sigur, pentru unii e o scădere, pentru alţii o creştere”, confirma ministrul pentru buget Liviu Voinea, după şedinţa de Guvern din 29 mai, lăsând în continuaare deschisă posibilitratea bonusării în funcţie de performanţă.

În august, în timpul vacanţei parlamentare, Guvernul a venit cu o nouă ordonanţă, simplă, prin care face două modificări esenţiale, prin articolul 14, alineatele (1) şi (2). Reglementările sunt “pierdute” la finalul unui text de lege care se referă, în cea mai mare parte, la disciplina bugetară. Mai întâi, Guvernul a ridicat companiile cu pierderi şi cu şefi numiţi politic prin ordin de ministru la rang de companii cu management corporatist şi criterii de performanţă.

Echivalarea priveşte însă strict nivelul la care sunt plătiţi directorii, membrii CA şi ai consiliilor de supraveghere. “Nivelul remuneraţiilor membrilor CA, consiliilor de supraveghere şi directorilor care nu au fost numiţi în condiţiile OUG 109/2011 (selecţia aşa-numitului management privat, n.red.) se stabileşte prin asimilare cu cele prevăzute de aceasta”, cu condiţia să existe bani în bugetul aprobat, se arată în textul ordonanţei.

În prezent, există 157 de companii de stat doar la nivel naţional, fără a le pune la socoteală pe cele locale. Chiar dacă managementul privat a fost instalat la o parte dintre acestea – Transgaz, CFR etc – un singur director general  era total străin de relaţii politice,  cel de la TAROM.

Liberalul Orban traduce: “De fapt vor să-i plătească mai bine şi pe cei numiţi politic”

În traducerea foştilor miniştri Gheorghe Ialomiţianu (PDL) şi Ludovic Orban (PNL), prevederea înseamnă un singur lucru: directorii numiţi politic vor fi plătiţi mai bine, în funcţie de cum negociază cu statul.

“Până acum, erau companii care intrau pe ordonanţa privind guvernanţa corporatistă unde s-a implementat managementul profesionist, în baza unei selecţii, cu indicatori de performanţă, în funcţie de care primesc salariile şi aveam şi celelalte companii, care nu intră în prevederile acestei legi. Aici, pe sub mână, au introdus posibilitatea majorării salariilor şi pentru directorii din celelalte companii fără să spună exact ce se preia din OUG 109/2011. Vor avea aceleaşi salarii indiferent de performanţa lor şi vor fi numiţi direct de către miniştri, de către primari, preşedinţi de CJ, că avem şi companiile de la nivel local”, spune Ialomiţianu, pentru gândul.

În opinia lui Orban, „limitarea” din lege „e o gargară”. „De fapt vor să-i plătească mai bine şi pe cei numiţi politic. Dar să nu ne facem acum iluzii că acolo unde au fost selectaţi pe OUG 109 au venit manageri străini. A venit la TAROM şi, pentru câteva luni, a fost un grec la CFR. În celelalte companii din Transporturi şi de la Ministerul Economiei toţi au fost numiţi pe relaţii politice”, explică fostul ministru PNL al Transporturilor, singurul parlamentar al USL care a votat împotriva ordonanţei în Camera Deputaţilor.

Cum să câştigi la stat un sfert din salariul de director mergând la o şedinţă

De salariile directorilor din companii, Guvernul i-a agăţat şi pe reprezentanţii în adunările generale ale acţionarilor, consilii în care se iau decizii administrative precum numirea şefilor companiilor, selectarea managerilopr privaţi dintr-o listă propusă de consultanţi independenţi, sau majorările de capital, nu şi de gestionare efectivă a contractelor sau de strategie. Practic, membrii AGA desemnaţi de stat, numiţi prin pixul ministrului, stabilesc salariul directorului general ca apoi să primească până la 25% din această sumă pentru o şedinţă la care participă în timpul orelor de program, pentru care îşi primesc oricum salariul.

“Operatorii economici nu pot acorda membrilor AGA remuneraţii mai mari de 25% din indemnizaţia fixă lunară a directorilor generali, pe şedinţă”, se arată în ordonanţa adoptată în Parlament. Până acum, aceştia primeau 1%, printr-o regulă stabilită pentru 2010 şi 2011 de Guvernul Boc şi păstrată în 2012 şi 2013, prin memorandumuri, de Guvernul Ponta. Mai mult, salariul şefilor companiilor era limitat la acea data la o indemnizaţie de secretar de stat, adică 4700 de lei. Excepţie au făcut doar instituţiile bancare ale statului (CEC Bank şi Exim Bank), cele de asigurări şi Fondul Proprietatea.

„Pentru membrii AGA, avem o creştere a indemnizaţiilor de la 1% la 25% din indemnizaţia fixă a directorilor. Practic, avem o creştere de două ori: o dată, salariile directorilor pot să fie 4.000 de euro, 10.000. 20.000 de euro, depinde cât negociază; a doua oară, creşte procentul de la 1% la 25%”, explică Gheorghe Ialomiţianu.

Indemnizaţia de 47 de lei avea şi ea hibele sale, crede Ludovic Orban, contactat de gândul. Prima era demotivarea de a mai merge la şedinţe. “Era absurd. Nu trecea nimeni pe acolo. Nu te duci până la Portul Constanţa să iei 47 de lei”, justifică liberalul nemulţumirea celor plătiţi modic. În opinia sa, „reprezentanţii AGA trebuie să fie plătiţi proporţional cu dividendele încasate. N-ai profit, nu iei bani”. Fostul ministru al Transporturilor confirmă că „ministrul hotărăşte ce remuneraţie primesc membrii AGA”, dar şi că „în cele mai multe cazuri, reprezentanţii statului sunt numiţi politic”.

Zgonea: „Poate plecăm şi noi acolo, că la ce salarii avem…”

În ciuda acestor detalii, la votul decisiv din Camera Deputaţilor s-au opus doar 66 de parlamentari din 339: PDL, liberalul Ludovic Orban şi Kereskenyi Gabor de la UDMR. La Senat, textul a trecut ca uns, votat la unison de toate partidele. Cauza Guvernului a fost susţinută în plenul Parlamentului de secretarul de stat de la Economie, Dan Manolescu, membru în AGA la EximBank. În acest moment, legea este la promulgare cu termen 22 noiembrie.

La debateri, preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, a admis deschis majorarea indemnizaţiilor, ca şi numirile politice. “Dacă veniţi la guvernare n-o să mai ia nimeni de la PDL 47 de lei, o să ia 2.000 de euro. Poate plecăm şi noi acolo, că la ce salarii avem…”, le-a replicat Zgonea PDL-iştilor, potrivit stenogramei şedinţei.

Ministrul pentru Buget, Liviu Voinea, cel care a iniţiat în vară textul ordonanţei, susţine însă că indemnizaţiile AGA şi salariile directorilor nu cresc, ci se limitează. „A existat o interdicţie care a expirat la 31 decembrie 2012. Ordonanţa respectivă s-a dat în contextul în care nu aveam procedura de management privat. Acum toate companiile de stat, cu foarte mici excepţii, din domeniul siguranţă naţională, au trecut sau vor trece la management privat. În cadrul managementului privat nu exista o regulă privind sumele care puteau fi stabilite prin contractul de mandat.  Şi atunci am introdus această limitare. Limitarea aceasta previne situaţii de abuz. Economia în ansamblu, statul nu-şi permite să plătească indemnizaţii foarte mari”, a precizat Voinea, pentru gândul.

Tinerele speranţe din AGA: consiliere de 23 de ani şi profesoare de desen la CNADNR, sponsori ai partidelor la Loterie, tatăl Dracula Park la TAROM

În urma noilor reglementări, gândul a făcut lista reprezentanţilor în AGA şi în Consiliile de Administraţie ale celor mai importante companii de stat, cei mai mulţi numiţi pe filieră politică, chiar dacă oficial au existat şi selecţii pentru management privat. Printre aceştia figurează nume cu notorietate, ca Remus Vulpescu şi Iulian Butnaru, consilierii vicepremierului Daniel Chiţoiu. Contactat de gândul, Vulpescu spune că este plătit cu 47 de lei lunar şi nu îşi va majora indemnizaţia, însă admite că legea are ambuguităţi care dau această posibilitate. “La Transgaz şi Transelectrica, aflate în coordonarea Ministerului Finanţelor Publice, remuneraţia reprezentanţilor statului în AGA (inclusiv eu) este de 47 lei per sedinţă şi nu va creşte”, spune Vulpescu.

AGA Companiei Naţionale de Autostrăzi este dominată de consilierii ministrului Dan Şova, în ciuda lipsei de experienţă în domeniu a multora dintre aceştia. Şova a numit aici o profesoară de desen autoare de manual, un referent care a lucrat la grupul parlamentar PSD, o tânără de 23 de ani salariată a unei fundaţii a lui Dan Voiculescu şi pe fiul unei controversate foste şefe a Consiliului de Supraveghere a Asigurărilor. În CA pe de altă parte apar doi foşti secretari de stat la Departamentul Marilor Proiecte, Simona Maya Teodoroiu şi Alexandru Năstase, ambii susţinuţi de PSD, alături de preşedintele PSD Corabia, de un fost partener la casa de avocatură Şova & Asociaţii, un consilier al premierului Victor Ponta – Costin Mihalache – şi un fost director controversat din CNADNR.

Numirea în proporţie covârşitoare a consilierilor fără experienţă sau apropiaţilor de partid într-o companie este menită „să îi asigure ministrului un control, asupra companiei, a Consiliului de Administraţie şi, implicit, a directorului general”, explică Ludovic Orban.

În unele cazuri, relaţiile sponsor-partid sunt evidente în listele publicate anual în Monitorul Oficial. Un exemplu este Adrian Ştefan Bădescu, promovat în conducerea Loteriei. Dacă în 2011 apare în lista sponsorilor PSD cu o sumă de 3-4 ori mai mare decât cea cu care au contribuit la partid lideri ca Ilie Sârbu, Viorel Hrebenciuc sau Titus Corlăţean, în 2012, la vârsta de 27 de ani, este promovat consilier la Cancelaria Prim-Ministrului şi membru CA la Loteria Română.

Numele lui Adrian Ştefan Bădescu apare în lista sponsorilor PSD. Sursa: Monitorul Oficial

La CFR SA, în AGA, 2 din cei 5 reprezentanţi ai statului sunt consilieri la partidele aflate la putere, iar un al treilea director de cabinet în Minister, cu experienţă strict în organizarea agendei demnitarilor pentru care a lucrat. În linii, mari, aceeaşi situaţie apare şi la CFR Marfă, companie cu mari probleme financiare a cărei privatizare s-a ratat recent şi aflată în atenţia FMI.

Un secretar de stat de la Justiţie – Ovidiu Puţura, susţinut de PNL – , este în CA al Metrorex. Cristina Petrescu, o fostă sindicalistă CFR, acum consilier la cabinetul secretarului de stat PSD din Ministerul Dezvoltării, Iulian Matache, a  fost numită în CA la Compania Naţională de Investiţii. Sorin Marica, fostul şef al companiei Dracula Park, înfiinţată pentru un proiect care nu s-a materializat niciodată, a fost cooptat în virtutea relaţiei bune cu PSD, consilier la Ministerul Transporturilor, de unde a ajuns în AGA TAROM. Marius Nica, secretarul general de la Ministerul Mediului, fost director de cabinet, a ajuns preşedintele CA la Loteria Română. Ion Moraru, Secretarul General al Guvernului are un loc asigurat permanent într-un consiliu interministerial special pe lângă EximBank, fiind astfel remunerat cu încă 18.000 de lei lunar.

Printre cei mai bine plătiţi se numără şi Cosmin Marinescu, secretar de stat la Ministerul Finanţelor încasează ca reprezentant în AGA a CEC Bank, la care statul este unic acţionar, 4000 de euro pe lună.

Cea mai recentă declaraţie de interese a secretarului de stat Cosmin Marinescu arată că în AGA CEC Bank remuneraţia este de 4.000 de euro pe lună. Dacă noua ordonanţă se va aplica în toate companiile, CEC nu va mai fi excepţia, ci regula. Sursa: ANI

Printre demnitarii cu cei mai mulţi apropiaţi în aceste consilii se numără ministrul Finanţelor, Daniel Chiţoiu, ministrul pentru proiecte de infastructură, Dan Şova, ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu, foştii miniştri liberali Varujan Vosganian şi Relu Fenechiu, ministrul pentru Energie Constantin Niţă, dar şi premierul Victor Ponta.

LISTA CELOR MAI BINE PLASAŢI REPREZENTANŢI AI STATULUI ÎN COMPANII

TRANSGAZ

Salariul fix actual al directorului general: 27.500 de lei lunar. O propunere recentă a AGA este majorarea la 10.000 de euro lunar

ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE

ROMGAZ

Salariul fix actual al directorului general: 11.000 de lei

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE

ELECTRICA

Salariul fix actual al directorului general: 50.000 de lei lunar

ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE

CNADNR

Salariul fix al directorului general: 10.000 de lei lunar

ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE

Costin MIHALACHE	Preşedintele CA. Din ianuarie este numit consilier de stat al premierului Victor Ponta. Vine de la compania Plastidrum din Teleorman şi nu a menţionat în declaraţia de interese rolul în CNADNR. Soţia sa, Andreea Mihalache, este membru în CA la Poşta Română.
Simona Maya TEODOROIU	Secretar de stat la Ministerul Justiţiei, susţinută de PSD. Pentru o scurtă perioadă în 2013 a fost secretar de stat la Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură condus de Dan Şova.  Nu a menţionat în declaraţia de interese rolul în CNADNR.
Mircea POP	Fost director general adjunct la CNADNR, destituit de CA. A fost consilier în Guvernul Adrian Năstase.
Alexandru NĂSTASE	Consilier de stat la Cancelaria Prim-Ministrului. Până pe 8 noiembrie a fost secretar de stat la Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură condus de Dan Şova, unde a venit dintr-o firmă de publicitate pe care o deţine împreună cu soţia.
Monica TRUŢER	Reprezentant al Ministerului de Finanţe. Era şi în timpul guvernării Boc, director adjunct în Ministerul de Finanţe. Este de asemenea membru în CA al CFR Călători.
Toma-Longin COCOCI	Preşedinte PSD Corbia, vicepreşedinte PSD Olt şi consilier la cabinetul ministrului Dan Şova, nu a menţionat în declaraţia de interese rolul în CNADNR.
Radu-Ştefan CERNOV	Avocat, fost membru asociat în Societatea Civilă de Avocaţi Şova şi Asociaţii. Numele său a apărut în scandalul legat de contractele de consultanţă juridică pe care casa de avocatură le-ar fi încheiat cu CE Turceni şi CE Rovinari. Este numit administrator la Metrorex şi până recent a fost membru în CA Transgaz, poziţie din care a demisionat.

LOTERIA ROMÂNĂ

Salariul fix al directorului general: 20.354 de lei lunar

ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR

Brigita ORZAN	Director de cabinet al ministrului pentru Buget, Liviu Voinea. A venit la Ministerul Finanţelor în iunie 2012, ca director la cabinetul secretarului de stat la acea vreme Liviu Voinea, renunţând la postul de la compania de consultanţă Voinea Business Development, unde câştiga 9.500 de lei lunar. Deţine Rowel Soft SRL împreună cu Roland Orzan. Pentru participarea în AGA este remunerată, în prezent, cu 94 de lei lunar.
Tudor SIMOTA	Consilierul ministrului pentru Buget, Liviu Voinea. A venit la Guvern de la Fundaţia Culturală DELTA Este din Arad şi fugurează ca unic acţionar la Adeserv Company SRL şi preşedinte al Asociaţiei Casa româno-chineză.
Ioan RĂCEU	Director în Ministerul Finanţelor, membru CA la Monitorul Oficial în AGA la Loteria Română şi în comisia de privatizare a Nuclarelectrica.

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE

Marius NICA	Preşedinte CA. Este secretar general la Ministerul Mediului, poziţie în care a fost promovat în februarie de la cea de director de cabinet al ministrului Rovana Plumb.
Adrian Mişu MANOLACHE	Directorul Loteriei Române. Fost director regional la BCR şi director execuitiv al sucursalei din Prahova. Are 35 de ani şi e licenţiat în Relaţii Internaţionale la Universitatea Româno-Americană din Bucureşti.
Adrian Nicusor NICA	Este consultant fiscal şi a lucrat la ANAF. Apare şi ca membru în AGA de la Transelectrica.
Adrian Ştefan BĂDESCU	Dacă în 2011 apare în lista sponsorilor PSD cu o sumă de 3-4 ori mai mare decât cea cu care au contribuit la partid lideri ca Ilie Sârbu, Viorel Hrebenciuc sau Titus Corlăţean, în 2012, la vârsta de 27 de ani, este promovat consilier la Cancelaria Prim-Ministrului şi membru CA la Loteria Română. Figurează de asemenea ca membru în Consiliul Naţional al PSD şi a fost consilier remunerat la partid.
Daniel DIACONESCU	Vine din ANAF. Este şi memebru AGA la Transelectrica.

TAROM

Salariul fix al directorului general: Confidenţial

ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR

Liliana MUŞAT	Reprezentant al Ministerului Finanţelor. Este consilier superior la Direcţia de Programare Bugetară, transferată de la Ministerul Transporturilor anul acesta. Numită şi în AGA APDM Galaţi. În 2012, era membru CA la Aeroporturi Bucureşti, ROMATRSA, CFR MARFĂ, CNADNR, PLASIDRUM şi reprezentant al statului în AGA TAROM.
Sorin MARICA	Din acest an, consilier la Ministerul Transporturilor, la cabinetul secretarului de stat Nicuşor Buică, unde a venit de la conducerea companiei Dracula Park SA, înfiinţată pentru un proiect care nu s-a materializat niciodată. Apropiat al PSD, postură în care în 2002 a fost consilier la Ministerul Turismului în timpul mandatului lui Dan Mathei Agathon.
Daniela Alina MARIN	Consilier al ministrului Ramona Mănescu. Este vicepreşedinte TNL, membru PNL sector 1, calitate în care a fost delegată la Congresul PNL de la începutul anului, înscrisă în 2008 pe lista PNL pentru Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Gabriel DUMITRESCU	Director la  ROMATSA şi fost director general Tarom.
Gabriel STROE	Director de achiziţii al aeroportului Otopeni.
Marius ILIE	Reprezentantul SIF MUNTENIA.

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE

Dante STEIN	Este consilier onorific al premierului Victor Ponta şi fiul fostului proprietar al companiei AutoItalia, Herbert Stein. Este cetăţean austriac, a fost vicepreşedinte executiv la AutoItalia. Familia Stein face afaceri în România în leasing şi asigurări auto.
Manuel DONESCU	Numit în februarie secretar de stat în Ministerul Trasporturilor, cu sprijinul PNL, fost consilier al lui Daniel Chiţoiu. A lucrat în MAE, fiind trimis la Ambasada din Beijing, unde a fost consilier diplomatic, şi la cea din Tokio, ca secretar I.
Răzvan FILIPESCU	Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Turism, numit cu susţinerea PSD. A fost director general la Prod Transports Cereal SA din Agigea şi administrator în turism. Între 2003 şi 2004, în timpul guvernării Năstase, a lucrat la Corpul de Control al Prim-Ministrului.
Florin LUCA	Consultant strategie bancară.
Bogdan SPETEANU	Director general BCR Leasing.

CEC Bank SA

Salariul fix al directorului general: Confidenţial

ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR

Cosmin MARINESCU

Consilierul lui Daniel Chiţoiu la Ministerul Finanţelor este conferenţiar universitar la Academia de Studii Economice. Este numit politic membru în AGA CEC Bank SA (de unde câştigă lunar 4000 euro) şi în AGA Formenerg SA (47 lei de lei pe lună). Anul  trecut, a fost colaborator la Ministerul Economiei,  în timpul lui Chiţoiu, fiind numit în această calitate în Consiliul de Administraţiei al EON Energie şi în comisia de privatizare a NuclearElectrica.

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE

Radu Graţian GHEŢEA	Preşedintele CEC Bank. Numit în 2007, pe filieră PNL.
Andrei Liviu STAMAŢIAN	Prim-vicepreşedintele CEC Bank.
Mihaela Lucica POPA	Vicepreşedinte CEC Bank
Gheorghe CARABAŞAN	A intrat în CEC Bank în 2007, ca vicepreşedinte. Fost director al Alpha Bank, are 39 de ani în activitatea bancară, iar între 1973 şi 1994 a lucrat în Banca Română de Comerţ Exterior.
Ciprian BADEA	Secretar general în Ministerul Finanţelor, promovat în timpul guvernării USL pe filiera PNL, din poziţia de director al Direcţiei Juridice pe care o deţinea de mai mulţi ani. Este membru neremunerat în AGA EximBank şi a Fondului Proprietatea şi plătit în AGA Imprimeriei Naţionale, în care reprezintă statul din timpul guvernării Tăriceanu. De la CEC Bank, unde a intrat tot în timpul primei guvernări PNL, a încasat, în 2012, 292.040 de lei.
Mirela SITOIU	Este director de resurse umane în Ministerul Finanţelor. A intrat în AGA CEC Bank în 2012, după schimbarea de putere din Guvern.
Constantin MIHAIL	Vicepreşedinte ANAF, un mai vechi colaborator al ministrului Finanţelor, Daniel Chiţoiu, cu care a lucrat la ANAF în timpul Guvernului Tăriceanu. La acea vreme, Constantin Mihail era director la Direcţia Generală pentru Remormă şi Cooperare Internaţională, dar şi şef de cabinet al vicepreşedintelui ANAF.
Valentin MAVRODIN	Fost secretar de stat la Ministerul Finanţelor în timpuil mandatului lui Varujan Vosganian, în Guvernul Tăriceanu. În prezent, este director general în Minister, poziţie din care a fost numit în AGA Formenerg, dar şi în comisia de privatizare de la Hidroelectrica.  În timpul Guvernului Boc a fost susţinut în CA al ROMATSA, dar şi în AGA CEC Bank unde a răms o perioadă şi după instalarea USL la putere.
Florin TUNARU	Este inspector fiscal la Teleorman din ’90. În 2010, i-a devenit consilier personal liderului PSD, Liviu Dragnea, la Consiliul Judeţean, iar în mai 2012, imediat după instalarea Guvernului Ponta, a fost avansat vicepreşedinte al ANAF şi numit în CA al CEC Bank.
Gelu Ştefan DIACONU	Preşedintele ANAF, fost şef al vămilor, fost secretar de stat la Economiei şi apoi la Finanţe în timpul mandatelor lui Daniel Chiţoiu. A obţinut 105.000 de euro numai dintr-un litigiu în care a cerut compensaţii la încetarea mandatului său la EximBank.

EXIMBANK

Salariul fix al directorului general: Confidenţial

ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR

Dan MANOLESCU	Secretar de stat în Ministerul Finanţelor, promovat de PNL. Este vicepreşedintele Consiliului Superior al Camerei Consultanţilor Fiscali, condusă de Daniel Chiţoiu şi vine dintr-o compania Soter & Partners, unde a coordonat departamentul de consultanţă fiscală.
Adrian Mişu MANOLACHE	Directorul Loteriei Române. Fost director regional la BCR şi director execuitiv al sucursalei din Prahova. Are 35 de ani şi e licenţiat în Relaţii Internaţionale la Universitatea Româno-Americană din Bucureşti.
Ciprian BADEA	Secretar general în Ministerul Finanţelor, promovat în timpul guvernării USL pe filiera PNL, din poziţia de director al Direcţiei Juridice pe care o deţinea de mai mulţi ani. Este membru neremunerat în AGA EximBank şi a Fondului Proprietatea şi plătit în AGA Imprimeriei Naţionale, în care reprezintă statul din timpul guvernării Tăriceanu. De la CEC Bank, unde a intrat tot în timpul primei guvernări PNL, a încasat, în 2012, 292.040 de lei.

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE

Traian HALALAI	Preşedintele executiv al băncii din noiembrie 2012, numit cu sprijinul lui Victor Ponta în locul lui Ionuţ Costea, cumnatul lui Mircea Geoană.
Paul ICHIM	Vicepreşedinte al EximBank din martie 2009. Anterior, a lucrat în sectorul bancar şi în Ministerul Finanţelor unde a fost, între 2000 şi 2005, secretar de stat şi consilier al ministrului.
Vasile SECAREŞ	Profesor universitar, specialist în relaţii internaţionale. A fost consilier prezidential al lui Ion Iliescu pe probleme de analiză politică. Se numără printre fondatorii FSN şi a fost, până în 1997 vicepreşedinte EximBank.
Emilian BĂDICĂ	Membru în CA din partea celor cinci societăţi de investiţii financiare (SIF). A fost membru în Consiliu şi în mandatul precedent.
George CĂLIN

În Eximbank funcţionează şi o structură care aprobă regimul de acordare a dife­ri­telor facilităţi din portofoliul băncii, aşa-numitul Comitet Interministerial de Finanţări, Garanţii şi Asigurări (CIFGA),  în care şi-au găsit loc 11 oameni din Guvern remunerate cu 18.000 de lei lunar. Printre ei: doi secretari de stat de la Finanţe (Enache Jiru şi Gheorghe Gherghina), secretarul General la Guvernului, Ion Moraru, un secretar de stat de le Economie, unul de la Interne, unul de la Dezvoltare, şi reprezentanţi ai Transporturilor şi Agriculturii.

TRANSELECTRICA

Salariul fix al directorului general: 19.500 de lei lunar

ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR

Aurora NEGRUŢ

Preşedinte al CA, desemnat din poziţia de Şef Serviciu la Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie. A lucrat în Ministerul Economiei la OPSPI şi AVAS. În prezent, este numită reprezentant al statului în DFEE Electrica SA, CE Oltenia, Cuprumin, Hidroelectrica şi Nuclearelectrica.

Dumitru Remus VULPESCU

Reprezentant al statului, directorul de cabinet al ministrului Finanţelor, Daniel Chiţoiu, fostul şef al OPSPI devenit cunoscut în timpul privatizării controversate a combinatului Oltchim Râmnicu Vâlcea. Membru în AGA TRANSGAZ şi TRANSELECTRICA (ultima calitate de reprezentare nefiind menţionată în declaraţia de interese). A fost în ultimul an membru AGA Electrica, CNI Coresi, şi al CA în Rompetrol Rafinare până în iunie, când a fost înlocuit de Gabriel Dumitraşcu, şeful Departamentului pentru privatizări în energie.

METROREX

Salariul fix al directorului general: 15.750 de lei

ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR

Gheorghe HUŢANU	Reprezintă Ministerul Tranporturilor. A fost şeful corpului de control în vremea ministrului Ovidiu Silaghi, promovat din postul de consilier la cabinetul unui secretar de stat în care a fost instalat în 2012. Anterior, a fost consilierul personal al lui Radu Stroe la Secretariatul General al Guvernului, tras o vreme pe linie moartă cât timp a fost implicat într-un proces penal. Fost comisar şef al Gărzii Financiare Mureş, a fost arestat în 2007 pentru luare de mită, timp de patru luni, condamnat ulterior la 4 ani şi 8 luni d eînchisoare, dar achitat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Petru MARCULEŢ	Este director în Ministerul Transporturilor, în care lucrează din 1989. De-a lungul timpului, a fost reprezentantul statului în adunările generale ale acţionarilor şi în consiliile de administraţie ale mai multor companii, între care CNADNR, TAROM, ARR şi Metrorex. De la compania care operează transportul subteran în Bucureşti lua în 2008, ca reprezentant în AGA, peste 19.000 de lei pe an. Ulterior, indemnizaţia s-a redus la 42 de lei pe şedinţă până la această ordonanţă care permite din nou creşterea.
Ion Laurenţiu VOICU	Conduce Direcţia de Comunicare a Ministerului Transporturilor, poziţie din care a fost numit de toate guvernările să reprezinte statul la vârful companiilor din Transporturi. În 2009, de exemplu, figura în CA la CFR Călători, în AGA la Metrorex şi în AGA la Aeroport Otopeni.
Emil UNGUREANU	Director la Direcţia pentru Fonduri Externe din Ministerul Transporturilor. Soţia sa, Angela Ungureanu, a fost angajată la Metrorex în perioada în care Emil Ungureanu figura ca membru al AGA în aceeaşi companie. Anterior, a reprezentat statul în CA a TAROM.
Mărioara NIŢU	Reprezentantul Ministerului Finanţelor, în care este director general adjunct. Este numită politic reprezentatul statului  în CA CFR Marfă, CN APDM SA Galaţi, CN CAN SA Constanţa, în AGA Metrorex, dar şi CA al uneia dintre cele mai vânate companii, ROMATSA, ca şi în comisiile de privatizare pentru Poştei Române şi Nuclearelectrica. Este membră şi în comisia de tragere LOTO la Loteria Naţională de unde a încasat 4200 de lei anul trecut.

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE

Dragoş-AlexandruDRAGHICI	Desemnat şef al CFR Marfă în urma selecţiei managementului privat
Florin-Mihai ALEXANDRESCU	Fost consilier personal al lui Relu Fenechiu la Ministerul Transporturilor. Membru în AGA Administraţiei Porturilor Dunării Fluviale. Este absolvent al Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti.
Ovidiu PUŢURA	Secretar de stat la Ministerul Justiţiei, propulsat de PNL, încă din Guvernul Ponta 1. Este judecător şi a fost detaşat la MJ de la Tribunalul Bistriţa-Năsăud. În cazul său, participarea ca reprezentant al statului în diverse companii s-a dovedit profitabilă: ia 3000 de lei lunar din CA GDF Suez Energy Romania şi 18.000 de lei pe lună din CIFGA Eximbank. Anterior, a fost membru în CA Electrica, CA GDF Suez Energzy România, CA Romgaz, administrator special Romaero, administrator Romsilva şi EximBank.
Petru-Bogdan MIHOC	Consultant financiar la compania Prospecţiuni.

ROMATSA

Salariul fix al directorului general: 42.315 lei lunar

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE

Cristian GHIBU	Preşedintele CA. Este secretar de stat Ministerul Transporturilor, instalat în mandatul lui Relu Fenechiu al cărui apropiat este şi degrevat de responsabilităţi de către Ramona Mănescu. A fost preşedintele comisiei pentru privatizarea CFR Marfă, eşuată recent.
Aleodor FRÂNCU	Director General al ROMATSA, susţinut de PNL. A fost şef al Cancelariei prim-ministrului Călin Popescu Tăriceanu, demis după ce CNSAS a susţinut că a colaborat cu Securitatea înainte de 1989. După plecarea din Guvern, a renunţat la calitatea de membru PNL.
Bogdan COSTAŞ	Fost director de investiţii în Ministerul Justiţiei şi director economic la Administraţia Penitenciarelor.
Carmen RADU	Fostul preşedinte al EximBank, a fost propusă de liberali în 2013 pentru funcţia de vicepreşedinte al băncii, însă a decis să renunţe la acest post.
Valentin CIMPUIERU	Director General Adjunct Tehnic şi Dezvoltare Romatsa
Elena DOBRAN	Consilier juridic la Auroritatea Aeronautică
Mărioara NIŢU	Reprezentantul Ministerului Finanţelor în care este director general adjunct. Este numită politic reprezentatul statului  în CA CFR Marfă, CN APDM SA Galaţi, CN CAN SA Constanţa, în AGA Metrorex, dar şi CA al uneia dintre cele mai vânate companii, ROMATSA, ca şi în comisiile de privatizare pentru Poştei Române şi Nuclearelectrica. Este membră şi în comisia de tragere LOTO la Loteria Naţională de unde a încasat 4200 de lei anul trecut.

CFR SA

Salariul fix al directorului general: 66.642 de lei

ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR

Cristian MihaiMARINESCU	Secretar general adjunct în Ministerul Transporturilor; om de afaceri, membru al PSD Ilfov după ce a fost exclus din PSD Sibiu, anterior consilier al lui Victor Ponta.
ConstantinZAHARIA	Consilierul personal al ministrului PNL al Transporturilor, Ramona Mănescu, fost director în minister, tras pe linie moartă în timpul lui Relu Fenechiu după ce, în mandatului ministrului Ovidiu Silaghi ar fi încercat să transfere, ca director general al CFR Marfă, gratis, peste 1000 de vagoane către GFR, firma lui Gruia Stoica.
Gherasim PUI	Expert la Direcţia Generală Strategie, Management şi Afaceri Externe din Ministerul Transporturilor. Numit politic în AGA Telecomunicaţii CFR în Consiliul de Administraţie la Reparaţii Locomotive Braşov şi în cel al Metrorex.
Maria Mirela VOICA	Este directorul de cabinet al secretarului de stat Nicuşor Buică, având în spate o experienţă exclusiv în posturi în care a fost numită politic la cabinetul demnitarului. A venit la Transporturi în martie dintr-o poziţie de consilier la Ministerul Mediului, în care a lucrat şi Buică, fiind anterior angajată ca şefă de cabinet a secretarului de stat responsabil de Păduri, Cristian Apostol, membru PDL Prahova şi fost director Romsilva.
Tudor STOIAN	Reprezentant al Ministerului Finanţelor, consilier la Direcţia de Reglementare în domeniul Activelor Statului. Numit, de mai mulţi ani, în AGA la Administraţia Porturilor Dunării Fluviale, CFR SA, Radionav SA Constanţa şi în Consiliul de Administraţie la Romavia, Ro-army security, Societatea de Administrare Active Feroviare “SAAF” SA şi la Administraţia Zonei Libere Galaţi.

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE

Florian Raimund KUBINSCHI	A fost promovat preşedintele CA după venirea Ramonei Mănescu la Ministerul Transporturilor din membru al CA desemnat în timpul mandatului lui Relu Fenechiu. Vicepreşedinte Volksbank, a fost vicepreşedinte executiv MKB Romexterra Bank şi CFO la Banca Ţiriac, devenită ulterior HVB Ţiriac.
George MICU	Unul dintre oemenii de încredere ai liberalului Relu Fenechiu, numit în aprilie manager la CFR SA şi demis de Ramona Mănescu.  A fost director general adjunct al CFR Marfă, dar şi membru în Consiliul de Administraţie de la CFR Călători. Într-un raport al Corpului de Control al fostului prim-ministru Emil Boc, se menţionează că a semnat ilegal, în 2011, 5 hotărâri ale Consiliului de Administraţie, în perioada în care era numit interimar la conducerea CFR Marfă de către fostul ministru PDL, Anca Boagiu.
Sebastian Gabriel TCACIUC	Economist, vine din mediul privat. Este director de investiţii la Advent International, fost CFA la Ceramica SA, analist la Alpha Bank şi la ING.
Enache JIRU	Fost şef al Trezoreriei, a avansat la conducerea CEC şi în cea a Minsiterului de Finanţe, unde este secretar de stat, cu sprijinul PSD, fiind un mai vechi colaborator al lui Mihai Tănăsescu. Până în 2000, a lucrat la Banca Naţională, după 2005 numărându-se printre consultanţii companiei Energy Holding. În perioada 2009-2010, a fost preşedinte al Comisiei de Selecţie a Administratorului pentru Fondul Proprietatea. În prezent, este membru în consiliul de supraveghere a AAAS, în CA la CN CFR SA, în comisia de privatizare Hidroelectrica şi CIFGA Eximbank.

CFR Călători

Salariul fix al directorului general: 41.175 de lei

ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR

Mihaela SIMION	Este şef serviciu la Directia Economică din Ministerul Transporturilor, numită cenzor, CA, comisii de privatizare, AGA în numeroase companii de-a lungul timpului. Soţul, Gheorghe Simion, este angajat la Grup Feroviar Român, ca şef serviciu.
George ŞERBAN	A fost consilier personal al secretarului de stat de la Transporturi, Lucian Iliescu.
Marin STANCU	Şef serviciu în Ministerul Transporturilor,fost director în minister în perioada Guvernării Tăriceanu A fost numit în trecut în CA Metrorex şi în conducerea AFER.
Mihail VOICU	Este consilier superior în Ministerul Transporturilor
Ovidiu Valentin NĂSTASE	Adjunct al şefului Finanţelor Publice sector 4.

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE

Corina Alexandrina GĂTEJ	Preşedintele CA a fost consiliera preşedintelui Traian Băsescu pe probleme legate de mediul de afaceri în perioada 2009-2010. La Cotroceni a venit din poziţia de CEO Unilever South Central Europe.
Valentin DOROBANŢU	Selectat manager privat la CFR Călători în timpul mandatului lui Relu Fenechiu. A ocupat de-a lungul timpului mai multe posturi de conducere în cadrul CFR Intrastructură, în Autoritatea Feroviară Română şi la CFR Călători. Potrivit declaraţiei de interese, este şi membru al AGA la CFR Gevaro
Claudiu Octavian DUMITRESCU	Susţinut de PNL, este director în Ministerul Transporturilor, fost director în CFR pe vremea lui Radu Berceanu, în Guvernul Tăriceanu. Numit politic în AGA la CFR Marfă, CFR SA, CFR Călători SA, în CC – AFER şi UP. În trecut, reprezentantul statului în AGA la Metrorex şi SFT CFR.
Dana Rachila GALBEN	Este adjunct în Direcţia Strategie şi Afaceri Externe în Ministerul Transporturilor. Fost membru AGA şi CA la CFR Călători, CNADNR, Plastidrum, CFR SA.
Alexandru PETRESCU

CFR Marfă

Salariul fix al directorului general: 42.750 de lei

ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR

Anca BOŢOC	Directorul de cabinet al fostului ministru al Transporturilor, Relu Fenechiu, este fost consilier la Camera Deputaţilor. În  timpul guvernării PDL, a fost şefa de cabinet a a ministrului Gabriel Sandu la Comunicaţii.
Mariana VLAD	Consilier al ministrului Transporturilor, Ramona Mănescu. A venit de la Exim Bank unde a fost expert la Relaţii Publice.
Dana Rachila GALBEN	Este adjunct în Direcţia Strategie şi Afaceri Externe în Ministerul Transporturilor. Fost membru AGA şi CA la CFR Călători, CNADNR, Plastidrum, CFR SA.
Claudiu Octavian DUMITRESCU	Susţinut de PNL, este director în Ministerul Transporturilor, fost director în CFR pe vremea lui Radu Berceanu, în Guvernul Tăriceanu. Numit politic în AGA la CFR Marfă, CFR SA, CFR Călători SA, în CC – AFER şi UP. În trecut, reprezentantul statului în AGA la Metrorex şi SFT CFR.
Maria POPESCU	Reprezentanta Ministerului Finanţelor este şef serviciu la Direcţia de Programare Bugetară în Sectorul Securiotate Naţională şi Administraţie, membru CA la Romtehnica, RA RAR şi al AGA în CFR Marfă.

* Salariile directorilor generali provin dintr-o informare furnizată de Guvern în mai 2013. După aplicarea ordonanţei acestea vor putea fi renegociate.”

Articolul din Gandul arata o fateta a ceea ce as numi paradigma romaneasca. Dar acest aspect este cat se poate de graitor pentru ca sa-ti dai seama in ce consta modelul romanesc… La noi se maresc taxele si impozitele pe care trebuie sa le plateasca firmele private, se mai adauga si taxe si impozite noi, bineinteles in ideea ca nu sunt bani, nu sunt venituri bugetare suficiente. In schimb, se maresc ( pardon, se „limiteaza”) salariile directorimii si indemnizatiile celor din AGA. De la intreprinderile de stat. Cu pierderi. Dar cu pierderi foarte mari… Pe de alta parte, as remarca „vasta experienta”, cu ghilimelele de rigoare, fireste, a celor din  AGA, de exemplu Edit Gyenge, consiliera ministrului Dan Sova si reprezentant al statului in AGA la CNADNR. Are 23 de ani, a terminat liceul de Arte Plastice, scrie poezii…

Si trebuie specificat un lucru: foarte multi din cei care lucreaza in mediul privat, cu putine exceptii, au salariile atat de mari, la nivelul celor de la stat, chiar daca lucreaza intr-o functie de conducere…

Guvernul le măreşte salariile şefilor autorităţilor de management. Teodorovici: „Le uniformizăm în sus”

Se arata ca:

„Toţi cei şapte şefi ai autorităţilor de management (AM) pentru proiectele cu fonduri europene vor deveni, până la sfârşitul anului, printre cei mai bine plătiţi bugetari din România. Ei ar urma să câştige peste 10.000 de euro brut lunar, primind în continuare şi bonusul de 75% de la Comisia Europeană, mult peste indemnizaţia de 6.148 de lei a prim-ministrului.

Ministrul Fondurilor Europene, Eugen Teodorovici, susţine că a primit acordul premierului Victor Ponta pentru a le egaliza salariile cu cel mai mare din sistem, chiar dacă performanţa lor a fost diferită.

„O veste foarte bună este că încercăm acum şi sper până la final de an, deja premierul acceptat acestă abordare, să uniformizăm salariile la autorităţile de management. Ştim că sunt diferenţe. Sunt două ministere care merg mai bine acum, ca salarizare, Dezvoltarea şi ministerul nostru, iar Mediu, Transport, Competitivitate, Muncă şi PODCA (Programul de Dezvoltare a Capacităţii Administrative) au salarii mai mici pentru că bazele sunt diferite şi a fost acceptul primului-ministru de a uniformiza această bază salarială peste care se face top-up-ul de 75% de la Comisia Europeană”, a explicat ministrul.

Potrivit lui Teodorovici, uniformizarea se va face „în sus”, justificarea fiind motivarea şefilor AM pentru absorbţia mai bună a banilor europeni. „Se duc în sus. Ne aşteaptă un efort esenţial pentru atragerea de fonduri europene şi automat trebuie să porneşti cu nişte oameni care să fie bine salarizaţi”, a spus acesta.

Din estimările lui Eugen Teodorovici, şeful AM cel mai bine plătit „are brut undeva peste 10.000 de lei”. „Se uniformizează baza peste care o să dăm acest top-up de 75%”, a adăugat el.” (subl. mea)

Dar eu stau si ma intreb: chiar asa de mici, nemotivante au fost pana acum salariile sefilor AM pentru proiecte cu fonduri europene? Eu nu prea vad performante la capitolul asta, atragerea de fonduri europene, si „uniformizarea se va face „in sus””? La o firma privata poti sa fii si performant dar daca ceri o marire de salariu te poti trezi, netam-nesam, dat afara, chiar daca cererea ta este justificata…

Si acum ne apropiem de punctul culminant al postarii, si anume de intrebarea: ce tip de om creeaza aceasta paradigma romaneasca descrisa de catre cele doua articole de mai sus?

Agerpres

DNA: Directori CEC Bank Braşov, trimişi în judecată

Se arata ca:

„Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciului Teritorial Braşov au dispus trimiterea în judecată a inculpatei Florentina Tăvălică, director al CEC Bank – Sucursala Braşov la data faptelor, pentru luare de mită şi abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată privind acordarea ilegală de credite.

Potrivit unui comunicat al DNA transmis luni AGERPRES, în acelaşi dosar, pentru fapte similare, au mai fost deferiţi justiţiei Afrodita Nicoleta Renţea, director operaţiuni la CEC Bank – Sucursala Braşov (până la data de 5 ianuarie 2009 şi, în continuare, şef serviciu credite până la 21 martie 2013), şi Mugur Babciuc, administrator al SC ”On Astor” SRL Braşov.

Florentina Tăvălică, în calitate de director al CEC Bank Braşov (octombrie 2005 – 21 martie 2013), în perioada premergătoare sărbătorilor de iarnă ale anului 2008, a condiţionat acordarea unor credite bancare societăţii SC ”On Astor” de efectuarea unor lucrări de amenajare a unui imobil, lucrări evaluate la suma de peste 6.800 lei, pe care le-a pretins de la administratorului firmei.

„Acesta din urmă a acceptat cererea şi a dispus efectuarea lucrărilor. După acest moment, inculpatele Tăvălică şi Renţea au oferit inculpatului Babciuc varianta de obţinere de bani de la CEC Bank Braşov, prin intermediul altor firme (care să nu aibă datorii la bugetul de stat şi care să obţină credite succesive până la pragul maxim de 600.000 lei) şi garantarea lor doar formală, prin facturi care să ateste existenţa unui stoc de marfă nereal”, susţin anchetatorii.

Sursa citată precizează că, în perioada aprilie 2008 – februarie 2009, inculpatele Tăvălică şi Renţea, în calitatea lor de director, respectiv director operaţiuni (până la data de 5 ianuarie 2009 şi, în continuare, şef serviciu credite), cu ştiinţă şi-au îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu aprobând şi acordând, cu încălcarea normelor bancare, un număr de 12 credite, în favoarea a 12 societăţi comerciale deţinute de cunoscuţi ori de angajaţi ai lui Mugur Babciuc ori de persoane care deţineau firme fără activitate.

„Ca urmare, s-a produs o pagubă totală patrimoniului CEC Bank SA în sumă de peste 7 milioane lei şi s-a obţinut de către SC ‘On Astor’ un avantaj patrimonial echivalent cu valoarea creditelor. Inculpatul Babciuc, care a pus la dispoziţie acte necorespunzătoare realităţii, le-a ajutat pe cele două inculpate să aprobe şi să acorde, în mod nelegal, un număr de 9 credite în favoarea unor societăţi comerciale. Totodată, inculpatul Mugur Babciuc, în calitate de administrator, a emis şi semnat la rubrica furnizor mai multe facturi fiscale, prin care a atestat nereal vânzarea unor materiale de construcţie în favoarea unor societăţi comerciale, documente ce au fost depuse la CEC Bank Braşov, ca garanţie fictivă a creditelor acordate în favoarea acestora”, precizează DNA.

Procurorii au dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor aparţinând inculpatei Tăvălică până la concurenţa sumei de peste 7 milioane lei (compusă din prejudiciului cauzat din acordarea ilegală a creditelor şi contravaloarea lucrărilor de construcţie primite ca mită), precum şi asupra bunurilor aparţinând inculpatei Renţea până la concurenţa sumei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin acordarea ilegală a creditelor.

Dosarul a fost trimis spre judecare la Tribunalul Braşov. AGERPRES/(AS – autor: Mădălina Cochinescu, editor: Georgiana Tănăsescu)”

Sigur, ramane de vazut daca acuzatiile ce i se aduc Florentinei Tavalica, de catre anchetatorii DNA, sunt justificate si numai Justitia poate stabili lucrul acesta. Pana atunci, desigur, exista prezumtia de nevinovatie. Dar mie, citind acest articol, mi-a venit o alta intrebare in minte, presupunand ca e adevarata acuzatia – „luare de mită şi abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată privind acordarea ilegală de credite„: cum e posibil sa se preteze la astfel de lucruri un director al unei sucursale CEC Bank din tara noastra? Deci un om care nu se poate spune ca are un salariu modest, ca traieste in conditii proaste, cu alte cuvinte un om amarat… Ci ditamai directoarea de filiala CEC dintr-un oras important al tarii… Ca pe unul amarat, care, saracul de el, e vai de capul lui si fura pot sa-l inteleg. Dar aici e vorba de oameni care nu numai ca au mijloace materiale cu mult peste media din Romania dar care sunt si in functii importante. Eu nu cred ca un director de sucursala CEC are un salariu modest, nemotivant, ca sa se preteze la mita. Pentru ca pe acela care are un salariu mic si nemotivant il inteleg… Si sunt multi astfel de oameni care sunt expusi la mita datorita salariului mic. Dar un director al CEC Bank…? Adica iti risti functia, linistea, cariera in conditiile in care ai un salariu foarte bun, primind mita? E foarte greu de inteles…

Cate ceva despre meci…

Mediafax

ROMÂNIA – GRECIA, scor 1-1 în returul barajului. „Tricolorii” au ratat calificarea la Cupa Mondială din Brazilia – FOTO

Se arata, printre altele, ca:

„Reprezentativa României a ratat calificarea la Cupa Mondială din Brazilia, după ce a încheiat la egalitate, marţi seară, pe Arena Naţională, scor 1-1, cu selecţionata similară a Greciei, în manşa retur a barajului de accedere la turneul din 2014.

România a înscris prin Torosidis ’55 (autogol), iar pentru Grecia a punctat Mitroglou ’23.

În tur, vineri, la Pireu, Grecia s-a impus cu scorul de 3-1.

0-1: În minutul 23, Kostas Mitroglou a deschis scorul după o pasă de la Karagounis şi a înscruis cu un şut plasat de la 13 metri în dreapta lui Tătăruşanu.

1-1: Torosidis a încercat să degajeze o minge de la 14 metri, însă a şutat în vinclu în dreapta lui Karnezis.

România: Tătăruşanu – Măţel, Goian, Chiricheş, Raţ (Latovlevici ’26) – Hoban – Torje (Niculae ’56), Stancu (Grozav ’86), Tănase, Maxim – Marica. Selecţioner: Victor Piţurcă

Grecia: Karnezis – Torosidis (Vyntra ’72), Papastathopoulos, Siovas (Manolas ’80), Holebas – Maniatis, Karagounis (Samaris ’73), Tziolis – Salpingidis, Mitroglou, Samaras. Selecţioner: Fernando Santos

Cartonaşe galbene: Mitroglou ’24, Holebas ’57, Tziolis ’89

Meciul a fost arbitrat de o brigadă din Serbia, cu Milorad Mazici la centru. El a fost ajutat de asistenţii Milovan Ristici şi Dalibor Djurdjevici, şi de rezerva Bosko Jovanetici. Cei patru arbitri au fost supervizaţi de italianul Alfredo Trentalange (observator pentru arbitri), iar observator de joc din partea FIFA a fost danezul Steen Michael Dahrup.

Pe tabela electronică a Arenei Naţionale au fost afişate versurile „Deşteaptă-te, române”, în timpul intonării imnului. Fanii români au susţinut echipa naţională şi fluturând steguleţe tricolore, aflate pe scaunele de pe Arena Naţională. La începutul meciului, suporterii români au afişat un imens drapel tricolor care a acoperit întreaga peluză şi au afişat un banner: „Luptaţi pentru neam, credinţă şi ţară”. […]”

Nu stiu cum se face dar noi intotdeauna „luptam pentru neam, credinta si tara” dar rezultatele sunt mediocre sau submediocre. Ca echipa noastra a jucat prost, asta a putut-o constata oricine e de buna-credinta. Toata lumea a fost dezamagita de jocul slab al Nationalei… Insa pe mine m-a frapat faptul ca ai nostri au jucat fara convingere, fara determinare… Uitati-va cum a jucat Franta, ce s-a aflat intr-o situatie mai grea decat a noastra dupa ce Ucraina castigase cu 2-0 in tur. In min. 34 scorul era deja 2-0 pentru Franta!! S-a vazut vointa, hotararea de a invinge! S-a vazut seriozitatea cu care au pregatit meciul. La noi lucrurile stau exact invers: nu s-a vazut seriozitatea in tratarea partidei, nici in tur si nici in partida retur, cand aveam sanse bunicele sa ne calificam. Le-am ratat prea usor. Nu mai vorbesc de faptul ca apararea noastra a avut carente grave atat in primul cat si in cel de-al doilea meci. Or, de lucrul acesta e responsabil, dupa parerea mea, antrenorul. Daca lucrurile ar fi fost tratate asa cum trebuie, in  primul meci ar fi trebuit ca apararea noastra sa straluceasca, sa inchida culoarele de atac ale adversarilor, marcaj strict, atentie maxima pentru a putea scoate un 0-0 sau 1-1. Aceleasi carente in aparare, daca nu si mai grave, s-au vazut si acum – primul gol pe care l-am primit  sta marturie… Chiar daca nivelul valoric al echipei noastre e unul mai slab, cu o aparare darza, atenta, inchizand imediat orice atac al adversarului, muncind cu tenacitate pe teren, si efectuand contraatacuri rapide prinzand pe picior gresit adversarul, eu cred ca am fi reusit sa scoatem un rezultat mult mai bun si chiar sa ne calificam. Nu mi se pare ca era ceva imposibil. Sunt si din cei care vor demiterea lui Piturca… Dar cine ar dori sa vina la Nationala? Eu cred ca Puiu Iordanescu ar fi cel mai nimerit. A avut rezultate frumoase la echipa Nationala. Ar dori sa preia Nationala? Poate ar fi o problema varsta, 63 de ani… Poate ca nu… Ar trebui sa ne gandim si la oameni mai tineri capabili si dornici sa antreneze Nationala…

Ceea ce m-a mahnit pe mine, in afara de rezultat si de faptul ca nu ne-am calificat, a fost ca am vazut o Nationala ce parea compusa din amatori. Chestia asta cu amatorismul in fotbal era buna pe vremea lui Ceausescu, desi pe vremea aceea fotbalul romanesc a avut si rezultate remarcabile. Nu mai vorbesc de faptul ca pe vremea aceea au fost jucatori mari, fabulosi, legendari precum un Ilie Balaci sau Dobrin, un Dudu Georgescu, Stefanescu. Sunt numai cateva exemple dar lista nu s-a epuizat. Insa atunci nu se putea vorbi de un fotbal profesionist. Acum, da! Ei, echipa parca nu a inteles lucrul asta, ca s-a dat un upgrade fotbalului nostru si de la un fotbal amator s-a trecut la unul profesionist. Nu s-a vazut, in general vorbind, profesionismul jucatorului nostru. Poti sa nu ai in echipa jucatori exceptionali precum Hagi, dar asta nu inseamna ca nu te poti califica la un campionat mondial. Cu atat mai mult cu cat fotbalul este un sport de echipa. Echipa noastra, asa mi-a lasat impresia, nu a pornit cu convingerea in victorie nici in tur si nici acum, in retur. Pe de alta parte nu au stralucit nici din punct de vedere tehnic. Suturi imprecise, centrare si mingea trimisa exact la adversar (mai bine zis in adversar), cand coechipierii erau lateral vreo 2-3 m, deci centrari nu numai imprecise dar si prost executate… Am batut atatea cornere si nu am reusit sa punem vreo problema serioasa adversarului. Sigur, Piturca a facut echipa, in calitate de antrenor…  In orice caz, este deprimant ceea ce s-a intamplat, jocul echipei, rezultatul. Supararea suporterilor, pe deplin justificata. Federatia ar trebui sa se gandeasca serios si sa incerce sa dea un nou suflu Nationalei…

DE citit si…

Ce echipe s-au calificat la Cupa Mondială din 2014

Se arata, printre altele, ca:

„În urma meciurilor disputate marţi, s-au calificat Ghana, Algeria, Croaţia, Portugalia, Franţa şi Grecia.

Cele 30 de naţiuni calificate sunt:

Din Europa – Olanda, Italia, Belgia, Elveţia, Germania, Spania, Anglia, Rusia, Bosnia-Herţegovina, Croaţia, Portugalia, Franţa, Grecia.

Din zona Asia – Japonia, Australia, Iran, Coreea de Sud.

Din America de Sud – Argentina, Columbia, Chile, Ecuador, Brazilia.

Din zona CONCACAF – SUA, Costa Rica, Honduras.

Din Africa – Nigeria, Coasta de Fildeş, Camerun, Ghana, Algeria.

Mai sunt de disputat întâlnirile retur din barajele intercontinentale: Uruguay – Iordania (în tur 5-0, miercuri dimineaţă ora 08.00) şi Mexic – Noua Zeelandă (în tur 5-1, în noaptea de miercuri spre joi ora 01.00).

Tragerea la sorţi a grupelor turneului final al Cupei Mondiale din 2014 va avea loc la 6 decembrie, de la ora 18.00, la Costa do Sauipe. Cele 32 de formaţii calificate vor fi împărţite în patru urne valorice în funcţie de locul ocupat în clasamentul FIFA publicat în data de 17 octombrie.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Cateva ganduri pe tema esecului privatizarii CFR Marfa

Iata ca dupa Oltchim si Posta Romana, CFR Marfa este un al treilea esec la Guvernului Ponta in materie de privatizari. Cam prea multe esecuri sau, daca doriti, „succesuri”… Interesant este ca la noi 80% din privatizarile derulate in decursul anilor au fost un esec, dar fara sa se intrevada o situatie economica mai buna a tarii. Eu am impresia ca lucrul asta nu prea da de gandit celor care ii alegem si ne conduc. Companii cu datorii foarte mari raman din nou in custodia statului, ca si cum statul nostru ar avea bani cu duiumul si si-ar permite sa tina companii dovedit neperformante. Daca asa stau lucrurile atunci de ce ne tot plangem? Eu nu am vazut in toti anii scursi de la Revolutia din ’89 incoace ca statul roman ar avea capacitatea de a administra in mod performant intreprinderi. Nu ne putem sa ne laudam cu asa ceva. In alte parti or fi intreprinderi de stat performante si bine conduse. In niciun caz in Romania. Iar pierderile acestor intreprinderi de stat sunt enorme. Se tot vorbeste despre coruptia de la stat si este prezentata drept principala cauza pentru faptul ca lucrurile nu merg bine. Sigur, se pot face analize laborioase in acest sens. Un lucru este cert: incapacitatea statului roman de a administra performant intreprinderile sale este cronica. Nu cred ca doar coruptia din sistem este cauza. Mi se pare ca e vorba si de nestiinta a ceea ce inseamna un management performant. Din pacate, si trebuie, cred, s-o recunoastem statul nostru nu are oameni competenti care sa poata pune pe profit aceste companii de stat. De aceea, judecand inductiv, faptul ca raman la stat nu va aduce nimic bun tarii. Se vor amplifica pierderile. Cu greu pot sa-mi imaginez ca am putea iesi dintr-o astfel de paradigma. Din aceasta cauza privatizarea CFR Marfa (si nu numai) reprezinta, dupa parerea mea, o necesitate economica, datorita faptului ca statul nici nu are banii necesari ca sa suporte pierderi din ce in ce mai mari. Pentru ca in loc sa faca bogate investitii publice trebuie cumva sa suporte aceste pierderi uriase provocate de intreprinderile de stat neperformante, care nici nu contribuie la bugetul de stat.

Gandul

Privatizarea CFR Marfă a eşuat. Patronul GFR nu a adus banii până la expirarea termenului, invocând neîndeplinirea condiţiilor contractuale

Se arata ca:

„Privatizarea CFR Marfă a eşuat, iar contractul încetează pe deplin drept, potrivit unor surse din Ministerul Transporturilor. Reprezentanţii Ministerului Transporturilor susţin că sunt condiţii din contract „neîndeplinite independent de voinţa părţilor”, în timp ce GFR acuză comisia de privatizare că nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi reveneau.

„Sunt condiţii suspensive neîndeplinite independent de voinţa părţilor. Acuzaţiile domnului Gruia Stoica sunt nefondate că vina ar aparţine Ministerului Transporturilor. Ca atare, conform condiţiilor contractuale, contractul încetează pe deplin drept. În acest moment, dificultatea este la GFR să îşi asume şi să accepte nefinalizarea (contractului n. n.), ei neavând bani să plătească şi bazându-se pe prelungirea care nu a fost acordată”, au declarat pentru gândul surse din Ministerul Transporturilor.

Gruia Stoica: Unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea acţionariatului

Pe de cealaltă parte, Gruia Stoica a declarat, într-un comunicat remis gândul luni seara, că „am fost chemaţi să ni se comunice că nu este posibil să facem plata şi să finalizăm pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile suspensive”.

“Am fost astăzi chemaţi la Ministerul Transporturilor pentru a fi informaţi de către Comisia de Privatizare că nu putem fi invitaţi să plătim restul de bani pentru pachetul de 51% din CFR Marfă,pentru că nu au fost îndeplinite condiţiile suspensive ale contractului de privatizare.
Unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea structurii acţionariatului, iar Consiliul Concurenţei nu avea timpul necesar pentru a-şi da avizul. În aceste condiţii, am fost convocaţi să luăm la cunoştinţă imposibilitatea finalizării privatizării”, a declarat Gruia Stoica.

Stoica susţine că „dacă ministerul va fi de acord să renunţe la clauza de confidenţialitate, veţi vedea că există o ordine clar stabilită a paşilor care trebuie făcuţi până să se poată ajunge la plata preţului. Plata pe care trebuia să o facă GFR era doar ultimul dintre aceşti paşi”.

În comunicatul de la GFR se mai arată că, în plus faţă de condiţiile suspensive, nici structura capitalului social nu a fost definitivată, respectiv numărul de acţiuni corespunzător cotei de 51% care urmează să se transfere. În acest sens, nu a fost efectuată diminuarea capitalului social cu valoarea activelor care urmează să se transfere de la CFR Marfă către alte societăţi deţinute de stat, arată GFR.

„Îmi pare rău că lucrurile s-au încheiat aşa”

“Îmi pare rău că lucrurile s-au încheiat aşa, noi ne-am îndeplinit întotdeauna obligaţiile la termen şi în mod complet. Nu este treaba mea să emit judecăţi despre cine este de vină, dar pot să vă spun cât de dezamăgit sunt de modul în care s-au desfăşurat lucrurile. Îmi pare rău nu doar pentru impactul asupra Grup Feroviar Român şi a mea, ci şi pentru cei 11.000 de angajaţi ai CFR Marfă, pentru că nu avem acum o privatizare de success cu o companie românească şi pentru cum se va vedea asta în afara ţării”, a mai declarat Gruia Stoica.

„Privatizarea a avut condiţii suspensive  – fără de care nu se poate finaliza –  şi obligativităţi. Îndeplinirea condiţiilor nu ţin de vânzător sau cumpărător. De exemplu conversia datoriilor în actiuni, care s-a realizat, dar nu depindea de cele două părţi. Avizul băncilor, au fost notificate, aceasta era obligaţie. Nu s-a obţinut de la toate. După îndeplinirea condiţiilor se putea face plata”, au explicat pentru gândul surse guvernamentale.”

Mănescu: Cumpărătorul ar fi putut plăti pentru CFR Marfă; privatizarea va fi reluată

Se arata ca:

English: Ramona Nicole Mănescu is a Romanian lawyer and politician. (Photo credit: Wikipedia)

„Ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu, a declarat luni seara că Grup Feroviar Român (GFR) ar fi putut plăti pentru acţiunile CFR Marfă, că ministerul a îndeplinit toate condiţiile pentru transferul de proprietate şi că procesul de privatizare va fi reluat.

„Cumpărătorul ar fi putut plăti astăzi, renunţând la condiţiile suspensive din contract. Au fost trei astfel de condiţii la care s-a făcut referire: finalizarea de către vânzător a conversiei creanţelor deţinute de stat asupra societăţii la data semnării contractului, condiţie îndeplinită de vânzător, o altă condiţie suspensivă se referea la avizul favorabil al Consiliului Concurenţei, aceasta fiind exclusiv în sarcina cumpărătorului, care ar fi putut face notificare imediat după ce a câştigat licitaţia (în luna iunie – n. r.), însă a făcut acest lucru la 22 de zile de la semnarea contractului (începutul lunii septembrie – n.r.), şi aceasta doar după ce a fost notificat de comisia de privatizare”, a afirmat Mănescu.

Privatizarea CFR Marfă a eşuat pentru că unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea acţionariatului, iar Consiliul Concurenţei nu a avut timpul necesar pentru a se pronunţa asupra tranzacţiei, potrivit GFR.

În plus faţă de condiţiile suspensive, nici structura capitalului social nu a fost definitivată, respectiv numărul de acţiuni corespunzător cotei de 51% care urmează să se transfere. În acest sens, nu a fost efectuată diminuarea capitalului social cu valoarea activelor care urmează să se transfere de la CFR Marfă către alte societăţi deţinute de stat”, potrivit GFR.

Comisia de privatizare şi consultanul analizează oportunitatea reţinerii garanţiei de 10 milioane de euro depusă de GFR, a mai spus Mănescu.

Omul de afaceri Gruia Stoica, proprietarul Grup Feroviar Român, a declarat că va participa la o nouă încercare de privatizare a CFR Marfă dacă procesul va fi reluat.

Guvernul s-a angajat faţă de FMI ca, în cazul în care tranzacţia nu este finalizată, să vândă pachetul majoritar de la CFR Marfă unui alt investitor strategic.

Potrivit hotărârii de Guvern privind privatizarea CFR Marfă, termenul pentru finalizarea procesului a expirat luni, nefiind prelungit de către Guvern.

Anexa actului normativ pentru privatizarea CFR Marfă prevede că transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de 51% din acţiuni se realizează la data îndeplinirii cumulative a cinci condiţii: emiterea unei decizii din partea autorităţilor de concurenţă; finalizarea de către vânzător a conversiei creanţelor deţinute de stat asupra companiei la data semnării contractului şi definitivarea structurii capitalului social al societăţii în urma operaţiunii; obţinerea de către vânzător de la finanţatorii interni şi externi ai societăţii a unui acord cu privire la modificarea structurii acţionariatului societăţii, ca efect al încheierii contractului; creditarea contului vânzătorului cu toate sumele datorate de cumpărător şi semnarea declaraţiei privind transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acţiuni în registrul acţionarilor şi de acţiuni al societăţii.

Consiliul Concurenţei nu poate da avizul până luni, termenul limită pentru finalizarea privatizării CFR Marfă.

Finalizarea vânzării-cumpărării pachetului de acţiuni, constând în plata preţului de cumpărare şi în transferul titlului de proprietate, va avea loc sub condiţia semnării unui contract de escrow unde cumpărătorul să depoziteze o sumă reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei, precum şi a realizării condiţiilor suspensive prevăzute anterior.

Până în prezent, GFR a plătit o garanţie de 10 milioane de euro şi un avans de 20 milioane de euro, reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei. Pentru finalizarea privatizării GFR ar fi trebuit să mai achite 170 milioane de euro.

În luna iunie, GFR a fost declarat câştigător în procesul de privatizare a CFR Marfă, oferind un preţ de 202 milioane euro pentru 51% din acţiuni” (subl. mea)

Stoica spune că va participa din nou la privatizarea CFR Marfă, dacă procesul va fi reluat

Se arata ca:

„Omul de afaceri Gruia Stoica, proprietarul Grup Feroviar Român, a declarat că va participa la un nouă încercare de privatizare a CFR Marfă dacă procesul va fi reluat, după ce transferul pachetului majoritar de acţiuni a eşuat pentru că nu au fost îndeplinite toate condiţiile solicitate.

„Voi participa de o sută de ori dacă CFR Marfă va fi scoasă la privatizare de o sută de ori”, a declarat Stoica.

Guvernul s-a angajat faţă de FMI ca, în cazul în care tranzacţia nu este finalizată, să vândă pachetul majoritar de la CFR Marfă unui alt investitor strategic.

Privatizarea CFR Marfă a eşuat pentru că unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea acţionariatului, iar Consiliul Concurenţei nu a avut timpul necesar pentru a se pronunţa asupra tranzacţiei, potrivit GFR.

Potrivit hotărârii de Guvern privind privatizarea CFR Marfă, termenul pentru finalizarea procesului a expirat luni, nefiind prelungit de către Guvern.

Anexa actului normativ pentru privatizarea CFR Marfă prevede că transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de 51% din acţiuni se realizează la data îndeplinirii cumulative a cinci condiţii: emiterea unei decizii din partea autorităţilor de concurenţă; finalizarea de către vânzător a conversiei creanţelor deţinute de stat asupra companiei la data semnării contractului şi definitivarea structurii capitalului social al societăţii în urma operaţiunii; obţinerea de către vânzător de la finanţatorii interni şi externi ai societăţii a unui acord cu privire la modificarea structurii acţionariatului societăţii, ca efect al încheierii contractului; creditarea contului vânzătorului cu toate sumele datorate de cumpărător şi semnarea declaraţiei privind transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acţiuni în registrul acţionarilor şi de acţiuni al societăţii.

Consiliul Concurenţei nu poate da avizul până luni, termenul limită pentru finalizarea privatizării CFR Marfă.

Finalizarea vânzării-cumpărării pachetului de acţiuni, constând în plata preţului de cumpărare şi în transferul titlului de proprietate, va avea loc sub condiţia semnării unui contract de escrow unde cumpărătorul să depoziteze o sumă reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei, precum şi a realizării condiţiilor suspensive prevăzute anterior.

Până în prezent, GFR a plătit o garanţie de 10 milioane de euro şi un avans de 20 milioane de euro, reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei. Pentru finalizarea privatizării GFR ar fi trebuit să mai achite 170 milioane de euro.

În luna iunie, GFR a fost declarat câştigător în procesul de privatizare a CFR Marfă, oferind un preţ de 202 milioane euro pentru 51% din acţiuni”

Romania Libera

Fenechiu, despre privatizarea CFR Marfă: România e o ţară de nebuni. Contractul ar fi trebuit prelungit

Se arata ca:

„Fostul ministru al Transporturilor, Relu Fenechiu, a declarat, marţi seară, în cadrul unei emisiuni la B1 TV, că în licitaţia pentru privatizarea CFR Marfă au intrat 12 companii, printre care şi investitori ruşi şi chinezi, dar prioritate au avut investitorii români.

”Mi-s dragii străinii care vor să investească în ţara noastră, dar nu îi putem da pe investitorii români la coş”, a declarat Fenechiu.

Fostul ministru al Transporturilor a spus că nu crede că investitorii din China ar fi venit în România să dezvolte sistemul de transport feroviar.

”E o ţară de nebuni, toată lumea îşi dă cu părerea despre orice, analiştii politici se cred experţi în orice”, a mai spus Fenechiu, întrebat ce părere ar putea avea cetăţenii şi investitorii despre subiectul privatizării CFR Marfă.

„Dacă nu anunţam câştigătorul pe 20 iunie, nu aveam acum acord cu FMI„, a declarat Relu Fenechiu.

Fostul ministru al Transporturilor a declarat că a oprit furturile şi găurile din companii.

„Chiar dacă CFR Marfă nu s-a privatizat, este o companie pe care şi-o doresc mulţi, pentru că a arătat că este o companie profitabilă. Am venit la minister şi am făcut-o profitabilă şi am arătat că am oprit furturile şi găurile din companii„, a declarat Fenechiu.

„M-am consultat cu juriştii şi înclină spre ideea că acest contract ar fi trebuit prelungit„, a spus Fenechiu, care a adăugat că „este făcut foarte bine, contractul nu permite nici un fel de interpretări” şi că „nu e o vină a cumpărătorului, fără răspunsul Consiliului Concurenţei”.

Despre Gruia Stoica, fostul ministru al Transporturilor a declarat că este „un om de afaceri foarte abil şi dificil„.

Referitor la dosarul „Transformatorul”, Relu Fenechiu a declarat că a făcut „treabă bună în ţara asta” şi a adăugat că e bucuros atunci când lumea îl încurajează şi când îi apreciază munca: „mă vede lumea pe stradă şi îmi spune mult succes, o să treacă şi treaba asta cu dosarul”.”

STRATEGII OBSCURE. Transporturile şi-ar fi dorit ca Gruia Stoica să fie mai înţelegător
Privatizarea CFR Marfă a intrat în faza justificărilor post-eşec

Se arata ca:

„Statului nu i-a fost suficient un an pentru a obţine avizul creditorilor CFR Marfă privind vânzarea a 51% din acţiuni. Alte două luni şi jumătate i-au fost necesare pentru semnarea contractului ulterior desemnării câştigătorului. Consecinţa acestor bâlbâieli este ratarea privatizării.

La un an de la demararea privatizării CFR Marfă, Ministerul Transporturilor nu a reuşit să obţină acordul creditorilor companiei de stat privind trecerea pachetului de 51% din acţiuni din mâinile statului în cele ale unui investitor privat. Acesta a fost unul dintre angajamentele luate de stat faţă de investitorul GFR în procedura de privatizare. Incălcarea obligaţiei a fost una dintre principalele cauze ce au dus la eşuarea privatizării zilele trecute. Neobţinerea avizului Consiliului Concurenţei (CC) a fost o a doua cauză.

Ce paşi prevede legea?

Potrivit HG 526/2013, semnată în vara acestui an privind privatizarea CFR Marfă, plata pachetului de acţiuni trebuia să respecte o anumită procedură. Acţiunile se achitau printr-o plată integrală care are loc la data finalizării. ”Modalitatea de plată a preţului de cumpărare a pachetului de acţiuni ce face obiectul vânzării-cumpărării este plata integrală, la data finalizării”, spune hotărârea. ”Finalizarea vânzării-cumpărării pachetului de acţiuni (…) va avea loc sub condiţia (…) realizării condiţiilor suspensive prevăzute”. Una dintre aceste condiţii suspensive este ”obţinerea de către vânzător, după caz, de la finanţatorii interni şi externi ai societăţii, a acordului acestora cu privire la modificarea structurii acţionariatului societăţii, ca efect al încheierii prezentului contract”. Tocmai acesta este punctul care a dus la blocajul privatizării.

Mănescu are conştiinţa împăcată

Deşi nu a reuşit nici ea şi nici predecesorii săi să obţină acordul creditorilor CFR Marfă privind modificarea structurii acţionariatului, ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu susţine că statul şi-a îndeplinit obligaţiile. „Vă spun cu toată responsabilitatea că Ministerul Transporturilor şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale” a declarat ea luni într-o conferinţă de presă susţinută după eşec. Cu toate acestea, ministrul şi-ar fi dorit ca Gruia Stoica să verse şi diferenţa de bani renunţând la condiţiile suspensive din contract, mai precis la drepturile pe care acesta i le conferă. ”Cumpărătorul ar fi putut plăti astăzi, renunţând la condiţiile suspensive din contract (…)”, a spus ea. Ministrul recunoaşte însă că statul nu a obţinut acordul băncilor. ”Notificările au fost trimise de către Comisia de Privatizare la timp. Nu toate băncile au avizat favorabil”, a spus ea. Potrivit unor oficiali ai GFR, lista creditorilor CFR Marfă conţine nu mai puţin de 10 nume de bănci.

Informarea CC, imposibilă fără un contract semnat

Voalat, Mănescu a ţinut să acuze GFR că nu ar fi trimis la timp informaţiile către Consiliul Concurenţei, în vederea obţinerii avizului la timp. ”O altă condiţie suspensivă se referea la avizul favorabil al Consiliului Concurenţei, aceasta fiind exclusiv în sarcina cumpărătorului, care ar fi putut face notificare imediat după ce a câştigat licitaţia, însă a făcut acest lucru la 22 de zile de la semnarea contractului (începutul lunii septembrie – n.r.), şi aceasta doar după ce a fost notificat de comisia de privatizare”, a spus ea. Potrivit însă Consiliul Concurenţei, contractul de privatizare (semnat de abia în data de 2 septembrie deşi Gruia Stoica fusese desemnat câştigător cu două luni şi jumătate înainte, în data de 20 iunie) juca un rol esenţial în orice decizie a instituţiei. ”O decizie poate fi luată în primul rând pe baza contractului şi apoi a datelor despre piaţă”, au explicat ieri reprezentanţi ai Consiliului Concurenţei.

Disputa politică şi-a spus cuvântul

Contractul nu a fost semnat imediat după desemnarea câştigătorului sau cel puţin după adoptarea hotărârii aferente de Guvern din august din cauza războiului purtat de Guvern cu Preşedinţia pe parcursul întregii veri. Iniţial Guvernul a trimis spre avizare Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), prezidat de Traian Băsescu, hotărârea de guvern privind aprobarea privatizării. Emiterea unui aviz a fost refuzată însă de CSAT căci, au explicat reprezentanţii acestuia, CSAT nu răspunde de forma concretă în care strategia de privatizare, aprobată anterior de către Consiliu, e pusă în aplicare.

Acum privatizarea se găseşte în faza în care părţile se acuză reciproc şi se gândesc dacă să ceară daune celorlalţi. Comisia de privatizare şi consultanul analizează oportunitatea reţinerii garanţiei de 10 milioane de euro depusă de GFR, a spus luni Ramona Mănescu. Pe de altă parte oficiali ai GFR au declarat marţi după amiază că grupul nu a luat încă o decizie privind o posibilă acţionare în judecată a Ministerului Transporturilor.” (subl. mea)

Privatizarea CFR Marfă a eşuat. Ce au declarat Gruia Stoica şi Ramona Mănescu

Se arata ca:

„UPDATE: Ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu, a declarat, luni seara, că GFR ar fi putut plăti pentru acţiunile CFR Marfă, că ministerul a îndeplinit toate condiţiile pentru transferul de proprietate şi că procesul de privatizare va fi reluat, transmite Mediafax.

„Cumpărătorul ar fi putut plăti astăzi, renunţând la condiţiile suspensive din contract. Au fost trei astfel de condiţii la care s-a făcut referire: finalizarea de către vânzător a conversiei creanţelor deţinute de stat asupra societăţii la data semnării contractului, condiţie îndeplinită de vânzător, o altă condiţie suspensivă se referea la avizul favorabil al Consiliului Concurenţei, aceasta fiind exclusiv în sarcina cumpărătorului, care ar fi putut face notificare imediat după ce a câştigat licitaţia (în luna iunie – n.r.), însă a făcut acest lucru la 22 de zile de la semnarea contractului (începutul lunii septembrie – n.r.), şi aceasta doar după ce a fost notificat de comisia de privatizare”, a afirmat Mănescu.

În ceea ce priveşte a treia condiţie, respectiv obţinerea de către vânzător de la finanţatorii interni şi externi ai CFR Marfă a acordului de modificare a structurii acţionariatului companiei, Ramona Mănescu a declarat că notificările au fost transmise de comisia de privatizare la timp, însă nu toate băncile au avizat favorabil până acum.

Ministrul Transporturilor a arătat că, în aceste condiţii, s-a aplicat prevederea din contract care spune că dacă în termen de 60 de zile nu sunt îndeplinite condiţiile acordul se desfiinţează.

Comisia de privatizare şi consultanul analizează oportunitatea reţinerii garanţiei de 10 milioane de euro depusă de GFR, a mai spus Mănescu.

Citeşte şi: Când va merge Guvernul Ponta la Oracolul Dealurilor şi Peşterilor?

_ _ _ _ _

UPDATE: Omul de afaceri Gruia Stoica, proprietarul GFR, a declarat că va participa la o nouă încercare de privatizare a CFR Marfă dacă procesul va fi reluat, după ce transferul pachetului majoritar de acţiuni a eşuat pentru că nu au fost îndeplinite toate condiţiile solicitate, transmite Mediafax.

„Voi participa de o sută de ori dacă CFR Marfă va fi scoasă la privatizare de o sută de ori”, a declarat Stoica.

Reprezentanţii GFR au menţionat că nu a fost semnat procesul verbal de încetare a contractului de vânzare-cumpărare, deoarece nu s-a ajuns la o concluzie comună privind conţinutul documentului, pe care cumpărătorul l-a considerat vag. Ei au adăugat că în forma propusă se prevedea că nu au fost îndeplinite condiţiile, la modul general, fără să fie menţionat şi din responsabilitatea cui.

„Am stat şase ore şi jumătate ca să ne convingă să dăm declaraţii că nu ne vom îndrepta împtriva comisiei de privatizare”, a afirmat Gruia Stoica.

Guvernul s-a angajat faţă de FMI că va vinde pachetul majoritar de la CFR Marfă unui alt investitor strategic.

_ _ _ _ _

UPDATE: Comisia de privatizare a comunicat Grupului Feroviar Român că privatizarea nu poate fi încheiată pentru că unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea acţionariatului, iar Consiliul Concurenţei nu a avut timpul necesar pentru a se pronunţa asupra tranzacţiei, potrivit GFR, transmite Mediafax.

Prin urmare, ontractul se desfiinţează de drept la finalul zilei, iar GFR nu are bază legală să achite diferenţa de preţ, menţionează GFR.

„Am fost astăzi chemaţi la Ministerul Transporturilor pentru a fi informaţi de către Comisia de Privatizare că nu putem fi invitaţi să plătim restul de bani pentru pachetul de 51% din CFR Marfă, pentru că nu au fost îndeplinite condiţiile suspensive ale contractului de privatizare. Unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea structurii acţionariatului, iar Consiliul Concurenţei nu avea timpul necesar pentru a-şi da avizul. În aceste condiţii, am fost convocaţi să luăm la cunoştinţă imposibilitatea finalizării privatizării. Dacă ministerul va fi de acord să renunţe la clauza de confidenţialitate, veţi vedea că există o ordine clar stabilită a paşilor care trebuie făcuţi până să se poată ajunge la plata preţului. Plata pe care trebuia să o facă GFR era doar ultimul dintre aceşti paşi”, a declarat Gruia Stoica, proprietarul GFR, într-un comunicat de presă.

În plus faţă de condiţiile suspensive, nici structura capitalului social nu a fost definitivată, respectiv numărul de acţiuni corespunzător cotei de 51% care urmează să se transfere. În acest sens, nu a fost efectuată diminuarea capitalului social cu valoarea activelor care urmează să se transfere de la CFR Marfă către alte societăţi deţinute de stat”, potrivit GFR.

“Nu este treaba mea să emit judecăţi despre cine este de vină, dar pot să vă spun cât de dezamăgit sunt de modul în care s-au desfăşurat lucrurile. Îmi pare rău nu doar pentru impactul asupra Grup Feroviar Român şi a mea, ci şi pentru cei 11.000 de angajaţi ai CFR Marfă, pentru că nu avem acum o privatizare de succes cu o companie românească şi pentru cum se va vedea asta în afara ţării”, a mai afirmat Gruia Stoica.

Grup Feroviar Român consideră că membrii comisiei de privatizare nu au depus efortul necesar pentru identificarea soluţiilor din timp, în vederea definitivării cu succes a privatizării.

_ _ _ _ _

UPDATE: Procesul de privatizare a CFR Marfă a eşuat, dupa ce comisia de privatizare şi Grup Feroviar Român (GFR) nu au ajuns la un rezultat pentru încheierea transferului de acţiuni în proprietate privată, au declarat surse apropiate discuţiilor, citate de Mediafax.

Comisia de privatizare a arătat că tranzacţia nu poate fi încheiată pentru că nu au fost îndeplinite condiţiile suspensive din hotărârea de Guvern privind transferul de acţiuni, au menţionat sursele.

Proprietarul Grup Feroviar Român, Gruia Stoica, nu a adus banii în termenul limită stabilit de Ministerul Transporturilor. Omul de afaceri acuză însă autorităţile că nu şi-au îndeplinit obligaţiile.

Potrivit hotărârii de Guvern privind privatizarea CFR Marfă, termenul pentru finalizarea procesului expira luni, iar Guvernul a refuzat prelungirea acestuia. GFR a cerut, duminică, Ministerului Transporturilor să desecretizeze contractul, precum şi implicarea directă a ministrului de resort, Ramona Mănescu, pentru a se evita un eşec al privatizării.

Ramona Mănescu a cerut secretarului de stat Cristian Ghibu, preşedinte al comisiei de privatizare, şi consultanţilor Deloitte şi Muşat şi Asociaţii să transmită un punct de vedere privind evoluţia, momentul şi paşii următori în această privatizare.

Anexa actului normativ pentru privatizarea CFR Marfă prevede că transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de 51% din acţiuni se realizează la data îndeplinirii cumulative a cinci condiţii:

– emiterea unei decizii din partea autorităţilor de concurenţă;

– finalizarea de către vânzător a conversiei creanţelor deţinute de stat asupra companiei la data semnării contractului şi definitivarea structurii capitalului social al societăţii în urma operaţiunii;

– obţinerea de către vânzător de la finanţatorii interni şi externi ai societăţii a unui acord cu privire la modificarea structurii acţionariatului societăţii, ca efect al încheierii contractului;

– creditarea contului vânzătorului cu toate sumele datorate de cumpărător;

– semnarea declaraţiei privind transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acţiuni în registrul acţionarilor şi de acţiuni al societăţii.

Consiliul Concurenţei nu a dat avizul până luni. Finalizarea tranzacţiei cu pachetul de acţiuni, constând în plata preţului de cumpărare şi transferul titlului de proprietate, va avea loc doar cu  condiţia semnării unui contract de escrow prin care cumpărătorul să depoziteze o sumă reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei, precum şi a realizării condiţiilor suspensive prevăzute anterior.

Până în prezent, GFR a plătit o garanţie de 10 milioane de euro şi un avans de 20 milioane de euro, reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei.

GFR a fost declarat câştigător, în iunie, în procesul de privatizare a CFR Marfă, preţul pentru cele 51% din acţiuni fiind de 202 milioane de euro.

––

Luni, 14 octombrie, este ultima zi în care Gruia Stoica, proprietarul Grup Feroviar Român (GFR), firma care a câştigat licitaţia pentru pachetul de 51% din compania CFR Marfă, poate depune suma de 170 de milioane de euro pentru preluarea transportatorului de stat. Unii politicieni cred însă că privatizarea CFR Marfă va fi un eşec.

Citeşte şi: Ce are în spate şi de ce nu s-a terminat povestea CFR Marfă

Fostul premier Emil Boc consideră că privatizarea CFR Marfă va fi un eşec, spunând că, potrivit Legii lui Murphy, „ce începe prost se termină şi mai prost”.

„Cred că marca acestui Guvern este marca eşecului, nu văd de ce CFR Marfă ar face o excepţie, pentru că toate auspiciile conduc spre eşec, aşa cum a fost cu Oltchim şi cu celelalte proiecte începute, că e vorba de regionalizare, de revizuirea Constituţiei, la fel, şi privatizarea CFR Marfă va fi sortită eşecului. Legea lui Murphy se aplică şi aici: orice începe prost se termină şi mai prost. Nu văd de ce ar fi o excepţie de la Legea lui Murphy”, a spus Boc, citat de Mediafax.

Potrivit acestuia, soluţia în cazul CFR Marfă ar fi „o privatizare corectă, în interes public, nu în interesul politicienilor”.

CITEŞTE ŞI: Scandal Ponta-Băsescu pe tema posibilului eşec al privatizării CFR Marfă

Hotărârea de Guvern privind privatizarea CFR Marfă a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 14 august 2013. Potrivit acestui act normativ, termenul de finalizare a transferului de proprietate a fost stabilit la 60 de zile calendaristice. Proprietarul GFR, Gruia Stoica, susţine că el va respecta toate dispoziţiile contractului.

Compania GFR a anunţat însă duminică, 13 octombrie, că privatizarea CFR Marfă s-ar putea să nu se realizeze luni.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat însă, în urmă cu aproximativ o săptămână, că privatizarea societăţii de stat CFR Marfă ar putea face în viitor obiectul cercetărilor penale ca urmare a numeroaselor nereguli înregistrate în cursul procedurii, a declarat luni preşedintele Traian Băsescu.

CITEŞTE ŞI: Cele cinci nereguli de la CFR Marfă

„Nu mai continuaţi modificarea condiţiilor în care să se facă plata la CFR, pentru că nu există nici o justificare, în raport cu ce va spune Consiliul Concurenţei (…) Nu aş vrea să ni se spună, peste vreo doi-trei ani, că ori eu am lăsat de pe acum, prin testament prezidenţial: «Luaţi-i pe cei care au condus privatizarea CFR Marfă!», sau să dea vina pe viitorul preşedinte, că «Uite, din cauza viitorului preşedinte ne-a luat DNA». Nu, băieţi, dacă o să vă ia, o să vă ia exact pe ce aţi făcut până acum în procesul de privatizare”, a spus şeful statului.

În replică, premierul Ponta a declarat, duminică, referindu-se la CFR Marfă, că, „după ce preşedintele a dat ordin să fie luaţi toţi de DNA”, funcţionarii sunt „temători”, în replică Preşedinţia transmiţând că, dacă vreun funcţionar, ministru sau premierul au încălcat legea, „atunci au toate motivele să fie temători”.

Ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu, a cerut secretarului de stat Cristian Ghibu, preşedintele comisiei de privatizare a CFR Marfă, şi consultanţilor Deloitte şi Muşat şi Asociaţii să transmită luni un punct de vedere privind evoluţia, momentul şi paşii următori în această privatizare.

Grup Feroviar Român (GFR) a cerut duminică Ministerului Transporturilor să facă public contractul de pentru vânzarea pachetului majoritar de acţiuni la CFR Marfă, solicitând totodată implicarea directă a ministrului de resort, Ramona Mănescu, în vederea evitării unui eşec al privatizării.

Banii pentru CFR Marfă provin de la bănci din America

Gruia Stoica a precizat, săptămâna trecută, că GFR deţine banii pentru cumpărarea CFR Marfă, aceştia fiind obţinuţi de la instituţii financiare foarte importante, „care nu vin din partea de est”, adugând că majoritatea banilor sunt „din America”, de la bănci.

CITEŞTE ŞI: Gruia Stoica: Plătim fără avizul de la Consiliul Concurenţei

El a mai spus că nu ştie dacă Ministerul Transporturilor şi-a îndeplinit în acest moment toate obligaţiile, dar vineri va avea loc o întâlnire cu reprezentanţii instituţiei.” (subl. mea)

In principal putem identifica doua cauze ale esecului:

1. „Ministerul Transporturilor nu a reuşit să obţină acordul creditorilor companiei de stat privind trecerea pachetului de 51% din acţiuni din mâinile statului în cele ale unui investitor privat. Acesta a fost unul dintre angajamentele luate de stat faţă de investitorul GFR în procedura de privatizare”

2.”Neobţinerea avizului Consiliului Concurenţei (CC) a fost o a doua cauză”

La care se adauga cele scrise in rapoartele serviciilor secrete, desigur. Dupa parerea mea, scandalul dintre Palate este componenta politica a acestei privatizari: Basescu doreste sa loveasca in USL si in Ponta pentru ca sa dea posibilitatea Miscarii Populare sa se afirme. Ponta doreste sa loveasca in Presedinte pentru a-i zadarnici planurile politice. Insa eu cred ca adevarul e altul: nu s-a dorit, nici de catre Basescu si nici de catre Ponta. sa se realizeze aceasta privatizare. Cauzele reale raman, ce-i drept obscure, ascunse marelui public.  Gruia Stoica a facut precizarea ca banii provin din America, nu din Rusia, cum lasa sa se inteleaga Presedintele si anume ca s-ar fi dus „prin Rusia” sa obtina bani, scotand in evidenta astfel si o componenta geopolitica a acestei privatizari…

Acuma stiti cum e? Nici nu are importanta din ce cauza s-a ratat aceasta privatizare din moment ce 80% din privatizari au fost ratate de-a lungul vremii. Noi ne-am priceput sa le ratam si am ajuns intr-o situatie economica dezastruoasa: una din cele mai sarace tari din UE!! Eu am atras aici atentia asupra unui pericol ce ar putea sa pandeasca economia romaneasca in 2014: intrarea in recesiune.

DE citit si editorialul Leliei Munteanu din Gandul:

Ultima speranţă: noul DNA

Se arata ca:

„Mi-e din ce în ce mai limpede, văzând eşecul de succes al privatizării CFR Marfă, că România are nevoie urgentă de un nou DNA – Direcţia Naţională Antiprostie.

Unde se sfârşeşte corupţia şi de unde începe prostia euforică în chestiunea privatizării CFR Marfă? Nu trebuie să fii poet, ca fostul ministru al Economiei, ca să înţelegi operaţiunea. Compania care a căpuşat CFR Marfă o câştigă la licitaţie, după ce Comisia de privatizare are grijă ca fericita câştigătoare să rămână singură în competiţie. Crin Antonescu îl felicită pe Relu, ministrul de atunci, pentru că a găsit ”investitorul strategic” cerut de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Îl felicită şi primul ministru, după care însă, precaut, se retrage la Miami Beach.

Strategia iscusitului investitor era cunoscută şi de acari: a adus CFR în pragul falimentului, folosind pe post de căpuşă o clonă cu nume echivoc: GFR. Faptul că n-a reuşit să cumpere CFR Marfă nu e nici o pagubă. O va căpuşa în continuare. Nici nu cred c-a vrut vreodată să cumpere. Şi-a ajutat binefăcătorii din Ministerul Transporturilor să păcălească FMI. Dacă, finalmente, va scoate şi nişte bani de la Stat – în afara celor 30 de milioane pe care i-a băgat demonstrativ – cu atât mai bine pentru toţi actorii acestui vodevil economic.

Opinia publică, în dulcea ei naivitate, obişnuită cu reality-showurile guvernamentale, l-a aşteptat pe investitor să apară cu pungile de euro, ca Domnu Dan, la Oltchim (succesul anterior). Dacă i-ar fi avut, i-ar fi virat într-un depozit bancar escrow – atenţie la ultima consoană! – de care nu s-ar fi atins nimeni, până la finalizarea tranzacţiei.

Vrăjeala cu clauzele suspensive neîndeplinite de Stat, între care şi avizul Consiliului Concurenţei (se aştepta cineva să constate că nu e monopol?), dar şi explicaţiile confuze, la ceas de noapte, ale noii ministrese, sunt ultimul praf în ochi, inaintea victoriei celebrate astăzi prin felicitări reciproce.

Departe de mine gândul de a-i bănui de corupţie pe cei mai locvace susţinători ai acestei privatizări – Ponta şi Antonescu. Cred mai degrabă că ar trebui cercetaţi serios de Direcţia Naţională Antiprostie, pentru guvernare în formă continuată.”

Pe teme financiare. Cum crediteaza bancile?

Un articol foarte interesant din Romania Libera:

Băncile nu se uită deloc la firme

Se arata ca:

„Firmele se împrumută în România la cele mai mari dobânzi din Europa, însă acest lucru nu este deloc întâmplător având în vedere recordurile negative în ceea ce priveşte insolvenţele şi restanţele.

Băncile continuă să facă ceea ce au făcut cel mai bine şi în perioada de boom economic şi anume să se concentreze mai ales pe creditarea populaţiei (în măsura în care există cerere) în detrimentul finanţării firmelor însă au motive mai mult decât serioase să adopte această politică având în vedere riscul imens pe care îl implică creditarea unei firme din România. Potrivit unui studiu al Raiffeisen, băncile din România practică unele dintre cele mai mici costuri la creditele în lei pentru populaţie însă au dobânzi cu mult mai mari decât media europeană atunci când vine vorba de finanţarea companiilor. Studiul, realizat de economistul şef al băncii austriece, Ionuţ Dumitru, arată că, potrivit datelor Băncii Centrale Europene şi Eurostat, dobânda anuală efectivă la creditele de consum în lei se situa în luna iulie, pe medie, la 14,83%, în timp ce la împrumuturile similare în zloţi costul era de 20,41%, la cele în forinţi de 22,59%, iar în coroane ceheşti de 15,02%. Mai mult chiar, în Slovacia, ţară care a adoptat euro, dobânzile la creditele de consum se plasează la 16,13%.

Ipotecar European

În România creditele în lei pentru locuinţe au o dobânda anuală efectivă de 7,36%, sub nivelul împrumuturilor similare în monede locale din Bulgaria (7,69%) şi Ungaria (9,5%), dar peste Cehia (3,46%) şi Polonia (5,52%). Calculul marjelor arată însă că băncile din România practică marje comparabile cu cele aplicate în statele din zona euro şi semnificativ sub marjele utilizate de băncile din statele vecine care nu au adoptat euro, costul înalt fiind dat exclusiv de dobânda de politică monetară şi, implicit, ratele înalte de pe piaţa interbancară.Astfel, incluzând şi costul rezervei minime obligatorii, băncile româneşti aplică pe medie la creditele imobiliare în lei o marjă de 2,6 puncte procentuale, în linie cu Germania sau Austria la creditele în euro, 2,56 puncte procentuale, respectiv 2,58 puncte procentuale şi cu mult sub instituţiile de credit din alte state din Europa Centrală şi de Est.

Probleme mari la firme

Cu totul invers stau însă lucrurile în cazul creditelor acordate firmelor. Costurile totale ale împrumuturilor sunt cele mai mari din regiune însă poate este important de precizat că niciodată, din 2007 până în prezent, nu au fost altfel. Astfel, potrivit studiului Raiffeisen, costurile unui credit pentru companii în lei ajungeau la 8,76% în luna iulie a acestui an în timp ce creditele în forinţi aveau o dobândă de 7,1% iar cele în zloţi doar 4,94%.

În zona euro dobânda medie este la 3,81% în timp ce ţările baltice (cu excepţia Lituaniei care a adoptat deja euro oferă cele mai mici dobânzi la creditele pentru firme în monedă proprie. Comparabilă este situaţia din Austria unde firmele pot lua credite la o dobândă de 2,52%, asemănătoare cu cea din Letonia şi Estonia unde costul împrumuturilor este de 2,49%. Există însă şi un motiv serios pentru care băncile din România au dobânzi atât de mari la credite pentru firme. Este vorba despre riscul important pe care îl implică creditarea firmelor în România.

Rata insolvenţelor este, în România, de 5,67%, de cel puţin două ori mai mare decât în orice altă ţară din Europa şi de 20 de ori mai mare decât în ţări comparabile cu România cum ar fi Polonia, Bulgaria sau Cehia. Doar Ungaria mai are o rată a insolvenţelor care ar putea fi comparabilă, adică 3,84%. Cu 23.665 de firme aflate în insolvenţă la nivelul anului 2012, România conduce clasamentul şi din perspectiva cifrelor absolute. În Polonia, de exemplu, doar 877 de firme sunt insolvente.

Ba mai mult, rata de recuperare a creanţelor în cazul firmelor intrate în insolvenţă este cea mai mică din regiune. „ În România, o insolvenţă durează până la 3,3 ani, printre cele mai lungi perioade din regiune iar după aceşti 3,3 ani creditorii reuşesc să recupereze doar 29,2% din creanţe adică cel mai puţin din regiune”, spune economistul şef al Raiffeisen România. Ca o consecinţă firească, băncile de la noi înregistrează un nivel record al neperformanţei pe zona creditelor. “ Rata neperformanţei este mai mare pentru companii decât pentru persoane fizice şi ajunge la 25%, comparabil doar cu Bulgaria şi Slovenia. Firmele din România au mai multe particularităţi care le fac nebancabile. Majoritatea sunt de dimensiuni mici şi foarte mici, au capital negativ şi depind foarte mult de o singură persoană care este şi acţionar majoritar”, explică Ionuţ Dumitru.

Băncile nu au ce face cu banii

Pe acest fond vin declaraţiile guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, prin care aproape că somează băncile să reducă mai mult dobânzile şi să reia procesul de creditare, de această dată exclusiv în monedă locală. „După părerea mea, aşa mai neaoş, este că n-au încotro. Ce-o să facă cu atâţia bani? Vin la facilitatea de depozit a Băncii Naţionale, aceasta a ajuns lar la 1,25%, se va reduce şi mai mult în perioada următoare. Chiar din punctul lor de vedere, ceea ce am sugerat de fiecare dată şi sugerez şi acum, interesul băncilor comerciale este să ieftinească semnificativ costul creditării în lei”, a spus guvernatorul.

Firmele se împrumută în România la cele mai mari dobânzi din Europa, însă acest lucru nu este deloc întâmplător având în vedere recordurile negative în ceea ce priveşte insolvenţele şi restanţele.

Cel mai recent, Isărescu s-a adresat bancherilor cu ocazia conferinţei care a urmat ultimei reduceri de dobândă. El a afirmat că ieftinirea creditelor în lei este insuficientă şi că maniera în care politica monetară se răsfrânge asupra politicii de împrumut a băncilor s-a reflectat cu întârziere şi moderat, comparativ cu transmisia mult mai rapidă către piaţa interbancară şi către dobânzile la titlurile de stat.

Astfel, băncile au un „câmp mare” în continuare pentru a ieftini creditul în monedă naţională.

„Consider că reducerea nivelului dobânzilor la creditele în monedă naţională este categoric insuficientă şi nu reflectă nici politica monetară, nici condiţiile de piaţă. Politica monetară, acolo de unde băncile îşi alimentează cu lichiditate nevoile, dobânzile sunt de cinci-şase ori mai mici decât dobânzile la credite, nu văd nici o justificare din punct de vedere economic, au justificările lor legate de încredere, de calitatea clienţilor, de riscurile pe care le percep, de faptul că şi discuţia cu clauzele abuzive determină o stare de incertitudine, de neîncredere, dar n-au motive economice şi financiare pentru a nu reduce dobânzile la credite”, a explicat Isărescu.

Dobânzile scad în continuare

Ieftinirea creditului în lei va continua, urmând tendinţa de scădere a dobânzii de politică monetară a BNR, iar creditul în lei pentru achiziţionarea de locuinţe s-ar putea dinamiza, cu costuri apropiate de cele ale creditului în valută, apreciază analiştii Băncii Comerciale Române (BCR). Tendinţa susţinută de scădere a dobânzii de politică monetară se va vedea în dobânzile interbancare, iar cotaţia indicelui ROBOR la 3 luni se va consolida sub nivelul de 4 la sută, estimează analiştii BCR. „Relaxarea politicii monetare va continua în 2014, iar dacă adăugăm posibila restrângere a stimulilor monetari generoşi furnizaţi pieţei de către băncile centrale, vedem că viitorul creditării este în moneda naţională. Ieftinirea creditului în lei va continua şi am putea vedea dobânzi sub nivelul de 6 la sută pentru creditele cu risc scăzut, foarte apropiate de cele în euro. Estimăm că într-un orizont de unu-doi ani ponderea creditelor în lei va depăşi 50 la sută din totalul creditului neguvernamental“, explică Eugen Sinca, analist-şef BCR, într-un comunicat.BCR a luat decizia creditării preponderent în moneda naţională, atât pentru creditele pentru investiţii imobiliare standard, cât şi pentru creditele „Prima Casă“, de aproape un an, urmând recomandările BNR prin alinierea la cadrul de reglementare pentru protejarea clienţilor de riscul valutar. „Decizia de a credita numai în lei s-a dovedit a fi una vizionară şi benefică, pe termen lung, pentru clienţi. Numărul solicitărilor de credite pentru investiţii imobiliare în lei este în creştere, pentru că tot mai mulţi clienţi optează pentru protecţie maximă împotriva fluctuaţiilor cursului de schimb“, arată Andrew Gerber, director de management al produselor retail în cadrul BCR. Specialiştii BCR au identificat o serie de comportamente pe care le recomandă clienţilor, în cazul deciziei de contractare a unui credit ipotecar sau imobiliar. Potrivit analiştilor BCR, cumpărătorul ar trebui să negocieze cu vânzătorul preţul imobilului în lei, clienţii pot opta, prin soluţii oferite de BCR, în cazul dosarelor la creditul Prima Casă, pentru trecerea de la împrumutul în euro la cel în lei, pot solicita aprobarea financiară a creditului pentru o mai mare siguranţă înainte de găsirea locuinţei sau pot fi ajutaţi de bancă să se încadreze în suma creditului, prin garanţii din partea a până la trei coplătitori. De asemenea, clienţii care primesc salariul pe carduri BCR pot beneficia de o dobândă de 6,82 la sută pe an, formată din ROBOR la 3 luni plus o marjă redusă de 2,3 la sută pe an.”

Si eu cred ca reducerea nivelului dobanzii la credite in lei este o necesitate. Altminteri spectrul unei recesiuni, anul viitor, devine foarte real.

In alta ordine de idei…

Ochiul din cer al NATO

Gandul

Cum a ajuns România printre cele 8 ţări din lume care finanţează BIG BROTHER-ul NATO. Canadienii s-au retras din club, pentru că nu-şi mai permit

Se arata, printre altele, ca:

„Ştiaţi că România face parte dintr-un grup select de opt ţări ale lumii contributoare simultan la două programe care formează cel mai amplu sistem comun de monitorizare radar şi de culegere de informaţii din istorie? Monitorizăm aerul de la o altitudine de până la 20 de kilometri cu nişte radare uriaşe pentru avertizare timpurie. Construim acum un sistem cu drone americane Black Hawk pentru supraveghere terestră. Totul, în cadrul NATO.

Cele două programe sunt NATO Airborne Early Warning & Control Force (cunoscut şi sub numele de Componenta E-3A –AWACS) şi Alliance Ground Surveillance (AGS). Pentru primul dintre ele am alocat, în 2013, un total de 6 milioane de euro, conform datelor oferite gândul de Ministerul Apărării Naţionale. În cazul celui de-al doilea, România s-a angajat cu o contribuţie de peste 30 de milioane de euro. Canadienii, spre exemplu, au anunţat că se retrag din AWACS pentru că nu îşi mai permit şi, de asemenea, au spus „pas” participării la AGS.

România nu este o putere economică, militară ori internaţională mai mare decât Canada, spre exemplu, şi totuşi face parte din acest super-sistem de monitorizare şi culegere de informaţii. De ce? În cazul AWACS, ne-am asumat participarea în procesul de aderare la NATO – a fost una dintre promisiunile pe care le-am făcut pentru a fi primiţi în Alianţă.

Principalul motiv pentru care ţările contribuie la unul sau ambele programe este acela că niciuna nu îşi permite pe cont propriu astfel de capabilităţi. De asemenea, există principiile participării şi beneficiilor industriale, conform cărora, cel puţin în teorie, banii investiţi ar trebui să se întoarcă în fiecare ţară participantă, sub formă de contracte pentru firmele din acel stat participant. Al treilea beneficiu este că ţările care fac parte din aceste programe primesc şi posturi pentru militarii şi experţii lor în cadrul structurilor şi, mai ales, al conducerii.

Teoria nu se confirmă până la capăt cu realitatea participării României la cele două programe, însă. Spre exemplu, din cele cinci posturi alocate României în cadrul componentei AWACS E-3A, am ocupat doar trei. Oficiali NATO au explicat pentru gândul că această neocupare a locurilor disponibile nu ţine de Alianţă, ci de Ministerul Apărării din România (MApN), care nu a trimis oameni. Mai mult, România nu are nicio poziţie în organigrama structurii, rămânând, în lipsa unui lobby dinspre Bucureşti, doar cu putere de execuţie.”

Despre situatia din SUA…

Gandul

PE MARGINEA PRĂPASTIEI. Statele Unite ar putea intra joi în incapacitate de plată pentru PRIMA DATĂ în 200 de ani. Warren Buffett: „Ar fi o bombă nucleară”

Se arata, peintre altele, ca:

„De două săptămâni, Statele Unite au intrat într-o criză guvernamentală al cărei final încă nu se zăreşte la orizont. Guvernul continuă să fie parţial închis, la fel şi multe dintre agenţiile guvernamentale, fondurile de rezervă sunt tot mai puţine, bursele sunt deja afectate şi congresmenii par să poarte un dialog al surzilor, în care toată lumea spune că vrea să negocieze, dar nu are cu cine. Singura rază de speranţă a venit luni noapte, când senatorii au părut să facă progrese în negocieri pentru prima dată în ultimele săptămâni.

Oricât de ruşinoasă ar fi situaţia în care a ajuns, pentru a 18-a oară, cea mai mare putere a lumii, care, în absenţa unui buget adoptat de Congres, s-a trezit în dimineaţa de 1 octombrie în şomaj tehnic parţial (patru din cei cinci laureaţi de Nobel care lucrează pentru guvernul federal au fost trimişi în şomaj tehnic), mai sunt două zile până la adevărata catastrofă. Cronometrul pus pentru a anunţa un dezastru economic fără precedent se opreşte, conform estimărilor Trezoreriei, în data de 17 octombrie. Până atunci, foşti oficiali americani, economişti şi analişti fac uz de cele mai dure epitete pentru a convinge cel de-al 113-lea congres american să redeschidă guvernul, dar, mai important decât orice, să extindă plafonul datoriei publice.

Potrivit estimărilor Trezoreriei americane, autoritatea de împrumut a statului va fi epuizată în 17 octombrie, când Jack Lew, secretarul Trezoreriei, va mai avea în vistierie lichidităţi de 30 de miliarde de dolari, la care se adaugă veniturile de la buget. Dacă – şi există temeri mari că se va ajunge în acest punct – republicanii şi democraţii din Congresul SUA nu vor ajunge la un acord, Statele Unite nu îşi vor mai putea plăti obligaţiunile şi ar putea intra, pentru prima dată în istorie, în incapacitate de plată (default), un scenariu asemănat de Warren Buffett cu „o bombă nucleară”.  Mai mult, Statele Unite ar deveni, conform acestui scenariu, primul stat occidental care intră în default după Germania nazistă, în 1933.Vezi AICI o comparaţie între scenariul cel mai sumbru pe care SUA îl au în faţă şi Republica de la Weimar.

Primul default din istorie?

În vremurile moderne, cea mai aproape situaţie de default a fost în 1979, în mandatul preşedintelui democrat Jimmy Carter, când, după negocieri în ultimul moment pe tema extinderii plafonului datoriei şi din cauză că nu au fost tipărite cecurile la timp (autorităţile de la acea vreme au invocat probleme tehnice), au fost întârziate mai multe plăţi. Alţi economişti consideră că şi în 1812 SUA au ajuns în ceea ce azi am numi default. Totuşi, curentul de opinie general este că Statele Unite, ţară care are datoria trecută în Constituţie (Articolul al 14-lea), nu au intrat niciodată în incapacitate de plată.

În cazului unui default, problema americană devine problema întregii lumi, deoarece economiştii prognozează o nouă recesiune şi consecinţe foarte puternice pentru economia mondială. Cum SUA sunt cea mai puternică economie a lumii, un default ar arunca în haos bursele internaţionale, ar creşte costurile de împrumut şi ar scădea rolul dolarului ca monedă de rezervă a lumii.

Îngrijorător este că în Washington se joacă acum un joc foarte periculos, pe care l-am văzut evoluând de la criza similară din 2011, în care nimeni nu vrea să renunţe, comentează Harvard Business Review. Congresul s-a jucat de multe ori cu ameninţări pe această temă, dar jocul a trecut la un alt nivel în 2011, în timpul crizei datoriei, iar republicanii au văzut că funcţionează, mai scrie HBR.

China, apel la „dez-americanizarea” lumii

Din acest joc, nu câştigă nimeni şi, după cum au arătat-o recent şi experţii de la Council on Foreign Relations (CFR), unul dintre cele mai respectate think tank-uri americane, blocajul închiderii guvernului a dus deja la o criză serioasă de imagine a Statelor Unite în plan extern. După ce le-au transmis americanilor să nu joace jocuri politice cu datoria lor, China, care este cel mai mare creditor al Statelor Unite cu obligaţiuni emise de Trezoreria SUA în valoare de 1.280 de miliarde de dolari, a trecut la o nouă abordare şi a îndemnat lumea să se „dez-americanizeze”: „Poate acesta este un moment bun pentru ca lumea să înceapă să ia în calcul clădirea unei lumi dez-americanizate”, se arată într-un comentariu al agenţiei de presă chineze Xinhua, preluat de The Telegraph.

gândul vă prezintă o analiză a crizei datoriei publice din SUA. Pentru problema închiderii guvernului, găsiţi o analiză gândul AICI

Ce este plafonul datoriei SUA

Plafonul datoriei este limita până la care Trezoreria americană se poate împrumuta pentru a plăti angajamentele asumate deja de Congres şi de Casa Albă. Această limită a fost instituită prin lege în 1917, prin ceea ce se numea Second Liberty Bond Act. De atunci, Trezoreria a trebuit să împrumute mii şi mii de miliarde de dolari. Numai în ultimul deceniu, spre exemplu, cu o criză economică şi două războaie foarte costisitoare, nevoia de astfel de bani a fost tot mai mare. Tot legea americană spune că, atunci când SUA ating acest plafon, Trezoreria nu are voie să mai împrumute bani, ci trebuie să obţină extinderea autorităţii de împrumut în Congres, se arată într-o analiză a Council on Foreign Relations.

Practic, aceasta este doar o formalitate şi de aici derivă însuşi jocul politic din acest moment. Deşi mulţi politicieni americani sugerează acest lucru, extinderea plafonului datoriei nu înseamnă că se măreşte datoria publică a Statelor Unite, pentru că, în momentul în care Trezoreria cere această creştere, ea nu face decât să solicite pârghia de care are nevoie pentru a plăti angajamentele deja asumate şi votate de Congres, după cum a explicat Barack Obama săptămâna trecută, într-o conferinţă de presă. Datoria există, deci, dar nu există banii pentru a o acoperi. „Pentru că i se spune ‘creşterea datoriei publice’, mulţi americani cred că înseamnă creşterea datoriei. Nu asta înseamnă. Nu adaugă o centimă datoriei noastre. Înseamnă că plăteşti cheltuielile pe care Congresul le-a autorizat deja”, a subliniat preşedintele american.

Din 1962 şi până acum, Congresul SUA a crescut de peste 70 de ori această limită, potrivit CFR.

De ce trebuie extinsă limita de îndatorare

Atât timp cât vor avea deficit bugetar, SUA vor avea nevoie să continue să se împrumute şi, cum Congresul aprobă diverse plăţi şi angajamente financiare, trebuie să ofere Trezoreriei autoritatea de împrumut de care are nevoie pentru a face aceste plăţi deja aprobate. Dacă efectuarea plăţilor înseamnă atingerea limitei de îndatorare fixate tot de Congres, acelaşi legislativ trebuie să o şi extindă.

Plafonul datoriei a fost atins în 31 decembrie 2012. Pe urmă, la începutul lunii februarie, a intrat în vigoare o lege numită „No Budget, No Pay Act of 2013”, care suspenda plafonul până în 19 mai. Din 19 mai, când limita datoriei a fost extinsă cu încă 305 miliarde, ea a ajuns la 16.700 de miliarde de dolari, conform unui raport pregătit pentru Congres şi datat din 25 septembrie 2013. Cele 305 miliarde de dolari adăugate vechiului plafon au ajuns o singură zi şi, din 20 mai şi până acum, Trezoreria a luat ceea ce numeşte „măsuri extraordinare” pentru a putea plăti facturile guvernului fără a atinge limita de îndatorare.

Totuşi, aceste opţiuni de rezervă nu pot fi luate la infinit şi, conform ultimelor estimări ale Secretarului Trezoreriei, Jack Lew, instituţia pe care o conduce va rămâne fără bani în 17 octombrie, astfel că trebuie extins din nou plafonul. „Nu au mai rămas opţiuni prudente şi legale pentru a extinde puterea de împrumutare a acestei ţări”, le scria Lew congresmenilor în 1 octombrie, îndemnându-i să evite „consecinţele catastrofice” ale lipsei unei extinderi a puterii de îndatorare în timp util.

Creşterea limitei de îndatorare // Whitehouse.gov/BBC News

Pro şi contra. Ce spun politicienii despre intrarea SUA în incapacitate de plată

„Oricât de iresponsabilă ar fi închiderea parţială a guvernului, blocajul economic pe care l-ar crea intrarea Statelor Unite în incapacitate de plată ar fi mult mai grav”, a avertizat Barack Obama în conferinţa de presă de săptămâna trecută (vezi video mai sus).

Senatorul, economistul şi fostul candidat la prezidenţiale Ron Paul (republican) nu vede în epuizarea autorităţii de împrumut a statului un drum către un default, după cum a explicat într-o intervenţie televizată la Fox News. Paul, care a argumentat că ţara sa trăieşte din bani pe care nu îi are şi pe o piaţă foarte fragilă, consideră că data de 17 octombrie este doar o zi pe care democraţii o folosesc pentru a-i forţa pe republicani „să se predea” necondiţionat, cum a fost formularea preşedintelui Camerei Reprezentanţilor, John Boehner.

Aceste două puncte de vedere opuse, al preşedintelui Barack Obama şi al senatorului Ron Paul, se înscriu în linia ideologică: democraţii văd în default un dezastru, republicanii spun că pericolele economice nu sunt chiar atât de mari precum ameninţă rivalii lor politici.

Experţii prevăd o catastrofă economică

Preşedinta Fondului Monetar Internaţional (FMI), Christine Lagarde, a transmis Congresului SUA că trebuie să găsească o soluţie la actuala criză. „Restul lumii are nevoie de siguranţă. Contabilitatea creativă nu este o soluţie, iar pieţele ştiu asta. Restul lumii are nevoie de siguranţă. Trebuie să îţi onorezi numele”, a spus Lagarde pentru NBC, făcând referire la un scenariu de rezervă care este invocat tot mai des, respectiv un default parţial.

Mohammed El-Erian (CEO al PIMCO) a avertizat că defaultul ar fi „o tragedie pentru America”, în timp ce Warren Buffett a asemănat acest scenariu cu „o bombă nucleară”.

De asemenea, Jen Weidmann, preşedintele Bundesbank, exclude posibilitatea intrării SUA în incapacitate de plată. „Nu cred că este un scenariu realist. Cred că putem avea încredere că, la fel ca în trecut, adversarii politici vor reuşi să găsească o soluţie”, a spus Weidman, citat de The Guardian.

De altfel, ultima criză de acest fel, cea din 2011, a fost evitată cu câteva ore înainte de epuizarea autorităţii de împrumut a statului.”

Cum se vede de la Bucureşti scenariul intrării SUA în incapacitate de plată: Efectele sunt incalculabile. Ar fi cea mai gravă criză de până acum

Se arata ca:

„Un „default” al Statelor Unite, mai exact intrarea celei mai mari economii din lume în incapacitate de plată pentru prima dată în 200 de ani, ar paraliza pieţele financiare internaţionale şi ar avea repercusiuni şi asupra României, chiar dacă „unda de şoc” s-ar propaga mai lent, sunt de părere economiştii români. Un astfel de scenariu este văzut drept improbabil având în vedere faptul că SUA s-au aflat de mai multe ori în situaţii similare. Politicienii, presaţi de filosofia „too big to fail” (în traducere liberă „prea mare pentru a eşua” n. r.), au reuşit de fiecare să ajungă, chiar şi în cel de-al 12-lea ceas, la un compormis.

Oficialii Băncii Naţionale a României (BNR) admit că situaţia de peste Ocean este foarte serioasă, dar sunt de părere că este prea devreme pentru a emite scenarii privind impactul resimţit de România în eventualitatea unui default al Statelor Unite.

„La Banca Naţională este un obicei, cred eu foarte sănătos, să nu ne agăţăm de drobul de sare. Toată lumea este cu ochii pe situaţia din Statele Unite, care este una foarte serioasă. Dacă nu vor rezolva, vom vedea în funcţie de situaţia creată care sunt efectele care ne vor afecta şi care nu ne vor afecta”, a declarat pentru gândul Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului Mugur Isăreascu.

Întrebat despre planurile de urgenţă discutate de guvernatorii băncilor centrale din Europa pentru a păstra pieţele financiare funcţionale în situaţia în care SUA nu va mai putea să-şi achite datoriile ajunse la scadenţă, Vasilescu a apreciat că „este normal să discute despre aşa ceva, dar a discuta este una şi a speria publicul cu scenarii este alta”.

Aceeaşi părere am găsit-o şi în mediul privat: „Un astfel de eveniment (intrarea în incapacitate de plată, n.red.), dacă se va întâmpla, are puterea să tensioneze pieţele financiare internaţionale. Mă aştept, însă, ca lucrurile să se aşeze. În America, de fiecare dată când s-a ajuns la o situaţie limită s-a luat până la urmă o decizie. Eu nu cred că ar trebui să emitem astfel de scenarii”, a declarat pentru gândul Ionuţ Dumitru, economist-şef al Raiffeisen Bank şi preşedintele Consiliului Fiscal.

GĂSIŢI AICI O ANALIZĂ GÂNDUL PE TEMA RISCULUI INTRĂRII SUA ÎN INCAPACITATE DE PLATĂ

Dochia, analist: Efectele unui default sunt incalculabile. Ar fi cea mai gravă criză de până acum

Statele Unite se confruntă, de 15 zile, cu un blocaj guvernamental care a trimis în şomaj tehnic circa 800.000 de funcţionari publici după ce Congresul american nu a reuşit să ajungă la o înţelegere privind majorarea plafonului de îndatorare. Acest plafon, instituit prin lege, limitează plăţile pe care le poate face Trezoreria la un anumit prag. În situaţia în care această limită nu este majorată, intră automat în vigoare o serie de majorări de taxe şi impozite pentru a „rotunji” veniturile bugetului federal, precum şi o serie de reduceri de cheltuieli.

Plăţile efectuate de Trezorerie includ atât cheltuielile curente, cum sunt, spre exemplu, cheltuielile cu salariile sau cheltuielile aferente funcţionării agenţiilor guvernamentale, cât şi serviciul datoriei publice, respectiv restituirea împrumuturilor ajunse la scadenţă.

„Efectele (intrării în incapacitate de plată n.r.) sunt incalculabile. Nimeni nu poate să spună care vor fi consecinţele. Ar fi cea mai gravă criză de până acum chiar dacă în România nu se va resimţi chiar din prima fază. Durează până când valul care se formează, tsunami-ul ajunge la noi. Întotodeauna ţările mai mici şi mai slabe, chiar dacă nu sunt cu nimic implicate în joc, au de suferit”, este de părere analistul financiar Aurelian Dochia.

În opinia sa, un default al SUA ar declanţa „o panică” pe pieţele financiare internaţionale şi „le-ar îngheţa”, un efect similar având loc în 2008, după căderea Lehman Brothers.

GĂSIŢI AICI O ANALIZĂ GÂNDUL PE TEMA ÎNCHIDERII PARŢIALE A GUVERNULUI AMERICAN

„Dacă SUA nu poate restitui datoriile, cine mai poate?”

Statele se împrumută de pe pieţele financiare. „Bond-urile”, aşa-numitele obligaţiuni sau titluri de stat, sunt bonuri pe care statele le emit în momentul în care se împrumută pe o anumită perioadă de timp.

Din 19 mai, când limita datoriei a fost extinsă cu încă 305 miliarde, ea a ajuns la 16.700 de miliarde de dolari, conform unui raport pregătit pentru Congres şi datat din 25 septembrie 2013.

Dacă s-ar ajunge în situaţia în care SUA nu şi-ar mai achita datoriile ajunse la scadenţă, pieţele financiare internaţionale ar avea mari reţineri în a credita pe viitor atât SUA cât şi alte state.

„Lichidităţile de pe piaţă ar dispărea. Va fi foarte greu să te împrumuţi pentru că, dacă SUA nu poate restitui datoriile, cine mai poate?”, a declarat pentru gândul Dochia.

Într-un astfel de scenariu, băncile centrale ar fi nevoite să intervină. Întrebat ce instituţii din România ar trebui să pregătească scenarii de risc pentru o eventuală intrare în default a celei mai mari economii din lume, Dochia a apreciat că „Banca Naţională în primul rând, dar şi Ministerul Finanţelor Publice pentru că în ultima perioadă am început să ne împrumutăm pe pieţele externe. Chiar şi acum MFP are planificate emisiuni de obligaţiuni. Ar fi afectat în foarte mare măsură. Principalul furnizor în această situaţie ar fi Banca Naţională”.

Pieţele se bazează pe rezolvarea situaţiei

Cu toate acestea, economistul se aşteaptă ca politicienii americani să ajungă la un compormis.

„S-a mai întâmplat ca politicienii americani să se războiască până în ultimul moment, dar până la ora 12 noaptea să ajungă la o înţelegere, un compromis. Pieţele s-au bazat pe asta”, a apreciat el.

Laurian Lungu, managing partner la Macroanalitica, este de părere că default-ul este exclus. „Eu cred că nu va fi niciun default. Astăzi (marţi n.r.), semnalele erau pozitive. Cele două partide politice au spus că au făcut progrese. Nu cred că se va ajunge în situaţia în care plafonul datoriei să nu fie majorat”, a declarat Lungu pentru gândul.

Evoluţia CDS-urilor americane, aşa-numite „prime de risc”. Valoarea acestor prime creşte în situaţia în care investitorii nu au încredere în „calitatea” obligaţiunilor, respectiv în capacitatea unui stat de a-şi plăti datoriile

Foto: S&P DOW JONES INDICES

Chiar şi dacă nu se va ajunge la un compromis privind majorarea plafonului de îndatorare, intrarea SUA în default este puţin probabilă în opinia sa.

„Prin absurd, dacă s-ar ajunge în situaţia în care cele două părţi nu ar ajunge la o înţelegere, nu cred că SUA nu-şi vor plăti obligaţiile. Sigur, nu se vor mai putea împrumuta, dar vor reduce cheltuielile curente. Situaţia este departe de a fi atât de critică”, a arătat el.

Creşterea economică a SUA are de suferit din cauza blocajului guvernamental

Cu toate acestea, economistul avertizează că prelungirea situaţiei actuale are deja efecte asupra economiei americane. Şomajul tehnic ar putea costa SUA 0,1%-0,2% din PIB în termeni de creştere economică, în contextul în care presiunile companiilor şi a oamenilor de afaceri asupra politicienilor pe care i-au sponsorizat în campanii electorale sunt mari.

„Se împuşcă în picior singuri. Situaţia este mult mai complicată”, a apreciat Lungu.

Soluţia politică ce se află acum în cărţi şi pe marginea căreia Senatul controlat de democraţi a negociat luni noapte este doar pe termen scurt şi prevede extinderea autorităţii de împrumut a statului până în 7 februarie, redeschiderea guvernului şi finanţarea agenţiilor federale până în 15 ianuarie.

În timpul pe care l-ar câştiga, Congresul trebuie să rezolve o nouă problemă presantă legată de bugetul SUA, pentru a împiedica activarea automată a unei combinaţii toxice de creşteri de impozite şi reduceri de cheltuieli –  aşa-numita „sechestrare” fiscală. Punctul de plecare al problemei este modalitatea de a extinde tăierile de taxe din primul mandat al lui Bush.

La 1 octombrie, Statele Unite au fost nevoite să închidă parţial guvernul, în absenţa unui acord în Congres privind un buget. Este cea de-a 18-a criză de acest fel. Mai grav, însă, potrivit estimărilor Trezoreriei americane, autoritatea de împrumut a statului va fi epuizată în 17 octombrie, când Jack Lew, secretarul Trezoreriei, va mai avea în vistierie lichidităţi de 30 de miliarde de dolari, la care se adaugă veniturile de la buget. Dacă – şi există temeri mari că se va ajunge în acest punct – republicanii şi democraţii din Congresul SUA nu vor ajunge la un acord, Statele Unite nu îşi vor mai putea plăti obligaţiunile şi ar putea intra, pentru prima dată în istorie, în incapacitate de plată (default), un scenariu asemănat de Warren Buffett cu „o bombă nucleară”.  Mai mult, Statele Unite ar deveni, conform acestui scenariu, primul stat occidental care intră în default după Germania nazistă, în 1933.”

Mircea Geoană, pentru Gândul, despre criza din SUA şi riscul unui default: „Nu e nimic exagerat când se spune că efectele ar putea fi catastrofale şi se vor răsfrânge şi asupra României”

Se arata ca:

„Senatorul PSD Mircea Geoană se declară convins că blocajul politic din Statele Unite va putea fi evitat în ultimul moment, dar avertizează, totuşi, că, în cazul fatidicului default după data de 17 octombrie, „pieţele vor reacţiona extrem de violent” şi „consecinţele vor fi catastrofale”, urmând să afecteze serios şi România.

„Sunt deja semne că în discuţiile dintre administraţia şi Senatul  democrat şi Congresul Republican se degajă deja un început de compromis, ceea ce ar fi bine şi pentru America, şi pentru cele două partide, în special pentru republicani, dar şi pentru economia mondială pentru că riscul unui default la nivelul economiei şi datoriei americane ar produce efecte extrem de severe la nivelul economiei mondiale, nu doar americane”, a declarat Geoană marţi pentru gândul.

GĂSIŢI AICI O ANALIZĂ GÂNDUL PE TEMA RISCULUI INTRĂRII SUA ÎN INCAPACITATE DE PLATĂ

„Efect în lanţ”

„În mod evident, pieţele vor reacţiona extrem de brutal şi este primul semn de nervozitate care va conduce la un efect în lanţ, din punct de vedere al investiţiilor, al mutării sumelor colosale de bani de pe datoria americană pe alte titluri de stat, de mutare de pe moneda de rezervă globală pe alte monede. Asta reprezintă un şoc care riscă să conducă, aşa cum spunea şi Christine Lagarde, la o nouă criză economică mondială. Nu e nimic exagerat când se spune că efectele ar putea fi catastrofale”, a adăugat senatorul, care avertizează că întreaga planetă ar trebui să fie îngrijorată de un astfel de scenariu.

În vremea ultimei închideri parţiale a guvernului SUA, în 1995-1996, timp de trei săptămâni, Geoană era ambasaor în Statele Unite şi aminteşte că efectele economice „nu au fost atât de masive”. Termenii discuţiei se schimbă, însă, când vine vorba de intrarea Statelor Unite în incapacitate de plată, pentru prima dată în 200 de ani. „Un default de datorie americană este un lucru de magnitudine uriaşă şi orice om lucid, fie că este lider, fie că este cetăţean obişnuit, ar trebui să fie îngrijorat”, ne-a spus pesedistul.

„Economia europeană, per ansamblu, ar reprimi un şoc”

Nici România nu ar trebui să stea în aceste zile liniştite, pentru că un eventual default american ne-ar afecta grav şi pe noi. „În mod evident (consecinţele, n.red.) se vor răsfrânge şi asupra României. Fragila noastră revenire economică depinde foarte mult de export, de pieţele externe, economia europeană, per ansamblu, ar reprimi un şoc”, a mai comentat Geoană pentru gândul, subliniind că suntem dependenţi de economia americană, care de multe ori tractează economia europeană.

„Şi noi am putea fi afectaţi în mod direct. Şansele de a se ajunge la o soluţie atât de dramatică au scăzut foarte mult, republicanii sunt într-o situaţie în care nu mai pot să continue cu aceste pretenţii, considerate inacceptabile de către preşedintele Obama şi de către Administraţie, şi cred că se va ajunge la o formula de amânare, atât pe ceea ce înseamnă închiderea parţială a guvernului federal, cât şi pe problema plafonului de deficit, care trebuiesă fie ridicat de către Congres. Deci este vorba despre o discuţie în doi paşi, o amânare cu două-trei luni, până când cele două părţi vor putea să negocieze un buget pentru 2014, pentru America, dar şi o soluţie puţin mai amplă, cu privire la modul în care viitoarele creşteri de plafon de îndatorare vor putea fi făcute între cele două părţi aflate astăzi în conflict”, a mai declarat Geoană.

GĂSIŢI AICI O ANALIZĂ GÂNDUL PE TEMA ÎNCHIDERII PARŢIALE A GUVERNULUI AMERICAN

De altfel, acesta este şi scenariul cel mai plauzibil în acest moment, respectiv o soluţie pe termen scurt atât pentru problema deschiderii guvernului, cât şi a plafonului deficitului. După două săptămâni de impas al discuţiilor politice, senatorii americani au progresat, luni noapte, cu negocierile şi ar fi aproape de o înţelegere care ar rezolva această criză, a anunţat Washington Post. Harry Reid, liderul majorităţii democrate din Senat, a comentat că s-a înregistrat un „progres uriaş” şi i-a îndemnat pe colegii săi, dar şi pe americani să aibă răbdare.

Astfel, soluţia politică ce se află acum în cărţi este doar pe termen scurt şi, peste numai câteva luni, dezbaterea va fi reluată şi SUA riscă un nou blocaj de acest fel. Senatorii ar vrea extinderea autorităţii de împrumut a statului până în 7 februarie, redeschiderea guvernului şi finanţarea agenţiilor federale până în 15 ianuarie.

În timpul pe care l-ar câştiga, legiuitorii americani trebuie să rezolve o nouă problemă presantă legată de bugetul SUA, pentru a împiedica activarea automată a unei combinaţii toxice de creşteri de impozite şi reduceri de cheltuieli –  aşa-numita „sechestrare” fiscală. Punctul de plecare al problemei este modalitatea de a extinde tăierile de taxe din primul mandat al lui Bush. O analiză gândul pe acest subiect găsiţi AICI

La 1 octombrie, Statele Unite au fost nevoite să închidă parţial guvernul, în absenţa unui acord în Congres privind un buget. Este cea de-a 18-a criză de acest fel. Mai grav, însă, potrivit estimărilor Trezoreriei americane, autoritatea de împrumut a statului va fi epuizată în 17 octombrie, când Jack Lew, secretarul Trezoreriei, va mai avea în vistierie lichidităţi de 30 de miliarde de dolari, la care se adaugă veniturile de la buget. Dacă – şi există temeri mari că se va ajunge în acest punct – republicanii şi democraţii din Congresul SUA nu vor ajunge la un acord, Statele Unite nu îşi vor mai putea plăti obligaţiunile şi ar putea intra, pentru prima dată în istorie, în incapacitate de plată (default), un scenariu asemănat de Warren Buffett cu „o bombă nucleară”.  Mai mult, Statele Unite ar deveni, conform acestui scenariu, primul stat occidental care intră în default după Germania nazistă, în 1933.Vezi AICI o comparaţie între scenariul cel mai sumbru pe care SUA îl au în faţă şi Republica de la Weimar.”

Atrageam atentia inca de la sfarsitul anului 2012 despre pericolul grecizarii SUA – aici si aici. Iata ce ne spune si FMI  – aici. Spuneam inca din noiembrie 2012 asa:

„Parerea mea este urmatoarea si o voi expune cat pot de clar: daca SUA nu va reusi sa reduca in continuare somajul atunci se grecizeaza!! Norocul americanilor este ca PIB-ul are tendinta de crestere si ca au reusit sa reduca somajul. Este adevarat ca nu e o scadere spectaculoasa a somajului, dar este, totusi, o scadere.  N-are nicio importanta cum este redus acest somaj, important este sa-l reduca in continuare daca vor sa mentina cresterea economica. Ca este redus cu ajutorul implicarii active a statului in economie sau nu, ci prin firme private, prin Obamacare, n-are nicio importanta!! Important este sa-l reduca daca vor sa evite o catastrofa! O reintrare a SUA in recesiune ar avea consecinte foarte rele pentru Europa, lucrurile cred ca sunt clare.  Dupa parerea mea, cresterea somajului in SUA este sinonima cu reintrarea acestei mari tari in recesiune. O politica de austeritate, gen FMI, aplicata in SUA ar genera intrarea in recesiune, inclusiv cresterea datoriei publice la cote foarte mari. SUA este nevoita sa renunte la neoliberalism.”

Este adevarat ca somajul, conform estimarilor FMI pentru 2013, a scazut fata de anul trecut el situandu-se la 7,595% din intreaga forta de munca. Lucrul acesta e imbucurator. Totusi, este departe de valoarea pe care o avea in 2006, si anume de 4,608%!! Ca n-ar trebui sa se intample in SUA ceea ce s-a intamplat in Grecia, si asta e adevarat. Acum ramane de vazut si sa speram ca se va rezolva pozitiv problema.

Update

Gandul

Senatul american a ajuns la un acord pentru redeschiderea guvernului şi evitarea unui default. Camera Reprezentanţilor promite un vot pentru. LIVE

Se arata, printre altele, ca:

„Senatul american a ajuns miercuri la un acord pentru redeschiderea guvernului şi evitarea unui default, au anunţat liderii camerei superioare a Congresului. Casa Albă a salutat imediat acordul din Senat, care prevede extinderea autorităţii de împrumut a statului până în 7 februarie, redeschiderea guvernului şi finanţarea agenţiilor federale până în 15 ianuarie şi constituirea unui grup de lucru pentru a căuta soluţii pe termen lung, care să împiedică aceste crize din ce în ce mai frecvente şi serioase. Camera Reprezentanţilor ar fi şi ea pregătită de un vot afirmativ, potrivit liderului său, republicanului John Boehner.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

CFR Marfa si.. coabitarea

Observ ca a inceput sa se discute pe bloguri despre coabitare, spre ex: aici, aici si aici…

Eu il inteleg pe Ponta ca a cerut convocarea CSAT in chestiunea privatizarii CFR Marfa. Este adevarat, CSAT nu are competente in ceea ce priveste privatizarile. Privite lucrurile din acest punct de vedere, Basescu pare sa aiba dreptate: nu e treaba CSAT si nu CSAT da avize in legatura cu privatizarea unei societati comerciale. Totusi, CFR Marfa e o companie strategica. Din cate am citit in presa si pe bloguri n-am vazut luandu-se in considerare un lucru important: Comunitatea Nationala de Informatii (CNI):

„În noiembrie2005, în interiorul CSAT a fost constituită Comunitatea Națională de Informații (CNI), structură coordonată de consilierul de stat pentru siguranța națională din cadrul Administrației Prezidențiale^[2]. Potrivit hotărârii de înființare a CNI, organizarea și coordonarea unitară a activităților de informații care privesc securitatea națională se realizează de către CSAT prin Comitetul coordonator pentru CNI^[3]. Comitetul are urmatoarea componență: Consilierul prezidențial pentru securitate națională, directorii SRI și SIE, miniștrii de interne, de externe, al apărării și al justiției și consilierul primului-ministru pentru probleme de securitate^[3].” (sursa: Wikiepdia)

De observat ca CNI este:

– o „structură coordonată de consilierul de stat pentru siguranța națională din cadrul Administrației Prezidențiale” si

– „organizarea și coordonarea unitară a activităților de informații care privesc securitatea națională se realizează de către CSAT prin Comitetul coordonator pentru CNI”

Si aici Ponta are dreptate pentru ca e vorba de „organizarea și coordonarea unitară a activităților de informații care privesc securitatea națională”, care e treaba CNI. Si dat fiind caracterul strategic al CFR Marfa, CNI, care activeaza in interiorul CSAT, trebuie sa-si spuna cuvantul asupra impactului acestei privatizari in ceea ce priveste securitatea nationala. In aceasta privinta Ponta nu-si mai poate asuma responsabilitatea, chiar daca primeste informarile necesare. Iata ce spune un articol mai vechi (2005) din Romania Libera:

Comunitate de Informatii in interiorul CSAT

Se arata ca:

„CSAT a aprobat la finalul unei sedinte care a durat sapte ore constituirea in interiorul propriei structuri a Comunitatii Nationale de Informatii. In Comitet va fi inclus consilierul prezidential pentru Securitate Nationala, care nu este inca nominalizat de seful statului. Printre numele vehiculate sunt cele ale lui Vasile Blaga (care a parasit postul la inceputul mandatului prezidential) sau actualul consilier Claudiu Saftoiu.
Comitetul mai este format din directorii SRI si SIE, ministrul Apararii Nationale, ministrul Afacerilor Externe, ministrul Administratiei si Internelor, ministrul Justitiei si consilierul primului ministru pentru probleme de securitate. Comitetul asigura coerenta actiunilor necesare pentru aplicarea unitara a strategiei de Securitate Nationala in domeniul activitatilor de informatii, contrainformatii si securitate; avizeaza si propune proiectul planului national de prioritati informative elaborat de Consiliul operativ, pe care il supune adoptarii CSAT si sefului statului; stabileste masurile necesare implementarii directiilor de actiune ale comunitatii nationale de informatii, in conformitate cu orientarile strategice fixate de CSAT; supune aprobarii CSAT propunerile pentru cheltuielile si dotarile de utilitate si interes comune, pentru toate componentele CNI; analizeaza si solutioneaza problemele ce privesc cooperarea si colaborarea dintre componentele CNI; asigura armonizarea si complementaritatea actiunilor sau operatiunilor de informatii in tara sau strainatate, precum si dezvoltarea cooperarii cu serviciile statelor membre NATO si UE, precum si cu alti parteneri externi. Cooperarea si colaborarea intre componentele CNI se asigura de catre Consiliul Operativ al Comunitatii Nationale de Informatii.
Consiliul Operativ asigura indeplinirea prevederilor din documentele de planificare informativa, coordonare operativa si cooperare asumate prin strategiile, programele si planurile de actiune nationale pentru prevenirea si combaterea terorismului, proliferarii armelor de distrugere in masa, criminalitatii organizate, coruptiei si altor amenintari transfrontaliere, planul prioritatilor nationale de informatii, protocolul general de cooperare privind activitatea de informatii, pentru securitatea nationala, protocolul general de cooperare pentru prevenirea si combaterea terorismului. Planificarea si evaluarea unitara a informatiilor necesare sustinerii strategiilor si politicilor nationale de securitate se realizeaza de catre Oficiul de Informatii Integrate, structura care planifica nevoile de informatii pentru securitatea nationala si elaboreaza buletinul informatiilor nationale de securitate si alte produse analitice integrate destinate membrilor CSAT si altor utilizatori ai informatiilor de securitate.
Oficiul este condus de catre consilierul de stat din cadrul Departamentului de Securitate Nationala al Administratiei Prezidentiale, ajutat de doi adjuncti desemnati de directorii SIE si SRI cu avizul CSAT. Pe langa Comi-tetul Coordonator functioneaza Consiliul Consultativ al CNI, care se compune din presedinti ai comisiilor parlamentare, reprezentanti ai ministerelor si serviciilor cu atributii in domeniu si care nu sunt reprezentate in CSAT, ai agentiilor guvernamentale si ai altor autoritati care pot sprijini realizarea securitatii nationale.

Presedintele Traian Basescu a declarat aseara, dupa sedinta CSAT, ca CNI va fi „strict o structura de analiza”. „Aceasta structura primeste informatii pe probleme care vizeaza securitatea nationala, le analizeaza si face prognoze de evolutie”, a explicat Traian Basescu, in direct la un post de televiziune. Seful statului a precizat ca CNI va fi coordonata de consilierul de stat pentru siguranta nationala din cadrul Administratiei Prezidentiale, spunand ca este vorba despre „eficientizarea suplimentara a informatiei”. Basescu a mai explicat si modalitatea de operare a alimentarii autoritatilor cu informatii de catre CNI: „La ora 10 dimineata este obligatoriu sa se faca un briefing de informare. Ultima datare a informatiilor se face la ora doua noaptea, presedintele si premierul primesc o nota cu opt-noua informatii dimineata, cand ajung la birou, dar la ora 10 se face obligatoriu briefing-ul in-formativ„.” (subl. mea)

Or, Ponta nu are cum sa faca abstractie de analizele si prognozele CNI, de asta a si solicitat convocarea CSAT, in cadrul caruia activeaza CNI. Basescu, din punctul sau de vedere, trebuie sa ia in consideratie faptul ca aceasta structura – CNI – este „coordonată de consilierul de stat pentru siguranța națională din cadrul Administrației Prezidențiale”. Si daca CNI isi spune cuvantul cu privire la privatizarea CFR Marfa, lucrul acesta ar implica Administratia Prezidentiala in chestiunea privatizarii acestei companii. Or, Basescu nu doreste sa se implice intr-o astfel de problema. De aici aceste relatii de tip Tom si Jerry intre Basescu si Ponta, din ultima perioada. Interesant este ca daca n-ar fi existat CNI raspunderea pentru aceasta privatizare i-ar fi revenit in totalitate premierului.

A doua chestiune care se pune este vointa politica de a se face aceasta privatizare sau de a se mentine coabitarea in continuare. Dupa parerea mea, cam lipseste vointa politica de a se face privatizarea. Sigur, vom vedea. Este necesar ca aceasta privatizare sa se efectueze cu grija si asa cum trebuie. Insa privatizarea ar putea insemna disponibilizari masive intr-un moment economic dificil. Astfel de disponibilizari ar putea genera o revolta, lucru pe care atat Presedintele cat si Premierul doresc sa-l evite. Pe de alta parte, disponibilizarile ar eroda foarte mult USL si la anul sunt alegeri. De aceea aceasta joaca de-a soarecele si pisica convine atat premierului cat si Presedintelui. Solutia ‘B’, dupa cum a si afirmat Ponta, este managementul privat la CFR Marfa, adica asta insemna, dupa parerea mea, un fel de „sa se revizuiasca primesc, dar sa nu se schimbe nimica” (Caragiale). Or, aceasta ‘solutie’ convine atat lui Ponta, dar si lui Basescu: primul nu doreste o erodare puternica in prag de alegeri, respectiv al doilea nu prea doreste privatizari (lucru ce se vede si din faptul ca atat in primul sau mandat cat si in al doilea, pana acum, nu s-a facut nicio privatizare).

In legatura cu sedinta CSAT, iata ce spune ziare.com:

CSAT: Discutia despre CFR a fost „constructiva”. Nu s-a emis o decizie

Presedintia: CSAT, convocat la presiunea Guvernului. Sa fie mai responsabil!

In ceea ce priveste coabitarea, aceasta e legata de chestiuni constitutionale: Basescu poate fi suspendat numai daca incalca grav Constitutia. Sigur, se poate specula pe tema daca aceasta coabitare este impusa din exterior sau nu. Insa mai e ceva, si anume ca atat Ponta, cat si Basescu, ca doi iscusiti oameni de afaceri, vor sa traga maximum de profit din aceasta coabitare, citeste competitie (politica). Pentru ca devine din ce in ce mai clar ca aceasta coabitare nu e altceva decat o competitie politica. Da, competitie, dar in ce mod? Pentru Ponta este esential sa mentina USL la cote procentuale ridicate in sondaje. In caz contrar fisurile din teritoriu, dintre PSD si PNL, s-ar putea sa se adanceasca. Un USL care manifesta o tendinta de scadere in sondaje se primejduieste pe sine. In ceea ce-l priveste pe Basescu, acesta are un alt plan. Este la ultimul mandat, deci pentru el, personal, jocul n-ar avea o miza. Dar doreste sa lanseze Partidul Miscarea Populara. Or, acest lucru nu se poate indeplini decat prin actiuni viguroase de critica la adresa USL si a actualului Guvern (care reprezinta USL in planul guvernarii). De aici atacurile pline de venin si foarte vocale la adresa lui Ponta si a Guvernului. Pentru ca Basescu are experienta necesara si stie ca altminteri PMP este un proiect mort inca din starea embrionara. Deci din aceasta coabitare, atat Basescu cat si Ponta cauta sa obtina avantaje politice si electorale. Din acest punct de vedere coabitarea este necesara. Iar daca tinem cont de contextul economic foarte dificil, si mai necesara, daca se poate spune asa, pentru ca poporului trebuie sa-i oferi doza necesara de circ, in astfel de situatii.

Si, cel putin pana acum, situatia se prezinta in felul urmator: Opozitia, pana acum, repet, nu are un candidat pentru alegerile prezidentiale. De ce se intampla un astfel de lucru e o enigma. Totusi, s-ar putea ca Blaga sa considere ca situatia PDL, dupa infrangerea dura suferita anul trecut la alegerile legislative, nu s-a stabilizat: s-ar putea sa mai aiba loc plecari din partid catre PMP sau PNL. Partidul Miscarea Populara este in formare si e greu de presupus ca vor avea un candidat, dar nu e exclus. Insa putem presupune ca acest candidat nu va avea succes, dat fiind faptul ca PMP e inca in formare, spre exemplu trebuie sa-si organizeze filialele din teritoriu, ceea ce nu e putin lucru. Basescu a si afirmat ca tinta PMP este reprezentata de alegerile legislative din 2016. Opozitia, la ora actuala, e foarte slaba si locul ei a fost luat, ca sa zic asa, de Basescu, tot mai vocal in ultima vreme. Daca lucrurile vor continua tot asa, USL nu va avea adversar la anul. Dupa cum mentioneaza si Cristian Preda, PDL nu are nici macar ‘Guvernul din umbra’, pe care ar fi trebuit sa-l aiba deja, conform statutului, daca am inteles bine. Or, lucrul asta ar putea indica faptul ca PDL nici nu doreste sa revina la Putere. Or, asta inseamna ca pericolul unei motiuni de cenzura la adresa actualului Guvern e foarte indepartat. Daca avem o competitie politica intre Ponta (reprezentant al USL) si Basescu, nu avem o competitie politica intre actuala Putere si Opozitie, cea din urma dand dovada ca e prea slaba pentru asa ceva…

Din cate am citit, Elena Udrea e singurul om politic ce vine cu o idee referitoare la unitatea Dreptei. Iata ce arata ziare.com:

Udrea: Vreau o dreapta unita, pana si cu PNL, dupa ce va fi dat afara de la guvernare

Se arata ca:

„Deputatul PDL Elena Udrea, a vorbit, vineri, despre idealurile sale de a se infiinta o alianta de dreapta, formata din mai multe partide politice, inclusiv PNL, dupa ce formatiunea va fi data afara din Uniunea Social Liberala.

Udrea a declarat ca, in Romania, este nevoie de o Opozitie puternica, adaugand ca este de parere caPDL, Miscarea Populara, Forta Civica si alte partide de dreapta ar trebui sa aiba un proiect comun, cu scopul de a castiga prezidentialele din 2014.

Referitor la afirmatia vicepresedintelui PDL Cezar Preda, potrivit careia colega sa de partid ar trebui sa aleaga intre PDL si Miscarea Populara, Udrea a spus ca nu se gandeste sa plece din partid, ci militeaza pentru o unitate a dreptei.

Cezar Preda: Udrea sa iasa din duplicitate. E „si-n caruta si-n teleguta”

„Vreau o dreapta unita, pana si cu PNL, dupa ce va fi dat afara de la guvernare. Cred ca este necesar sa ne luptam cu PSD in 2013 si ca PDL, Miscarea Populara, Forta Civica si PNTCD sa creeze un proiect unic opozant la USL. Sper ca Blaga si Preda au aceeasi viziune despre ce inseamna o dreapta puternica. In loc sa existe mai multe formatiuni politice de centru dreapta care sa obtina 1- 5 %, cred ca ar fi mai bine sa se mearga intr-un proiect comun”, a declarat Udrea, la Realitatea TV.

Intrebata daca este de parere ca Blaga si Antonescu ar putea ajunge la un acord, deputatul PDL a raspuns ca nu stie, dar ca mai este timp si spera sa se ajunga la aceste discutii, motivand ca „in politica faci ce iti cere electoratul daca ai viziune”.

Udrea: Nu incurajez dizidenta interna. O apropiere de Miscarea Populara e utila

„Azi, electoratul isi doreste unitatea dreptei, adica un candidat comun cu sanse reale de a castiga, cu perspectiva guvernarii impreuna cu alte partide. Dar nu ma gandesc deloc ca Antonescu ar putea fi acest candidat. Nu se poate face o alianta cu PNL, cu Crin Antonescu presedinte, el nu va mai ramane lider al partidului cand va fi dat afara”, a mai afirmat Udrea.

Important este sa mergi cu acel lider care este in stare sa aduca voturi, important e sa ai in spate o formatiune politica puternica, trebuie sa fie cineva care sa se bata cu PSD”, a conchis aceasta. „

Insa trebuie spus de la bun inceput ca Udrea nu e deloc originala, ci reia o idee mai veche: CDR. De asemenea declaratii de genul: „Nu se poate face o alianta cu PNL, cu Crin Antonescu presedinte, el nu va mai ramane lider al partidului cand va fi dat afara” sau „PNL va fi dat afara din USL”, nu pot fi socotite drept realiste. Asa cum e greu de crezut ca PNL s-ar putea uni cu partide gen PDL, Forta Civica sau PMP, dupa esecul Aliantei DA… Iar aceasta idee de unitate a Dreptei, pe care o propune Udrea, e una populista pentru ca pune accent doar pe „liderul in stare sa aduca voturi” cu „o formatiune politica puternica in spate”, care nu ar fi, in fapt, decat o ciorba alcatuita din mai multe partide… Ciorba reincalzita a CDR…

Asa stand lucrurile, coabitarea va functiona in continuare, in absenta unei Opozitii veritabile.

Ca in final, cum spunea marele Caragiale: „Pupat toți piața endependenți”

🙂

Update – De citit si…

Gandul

Răspunsul lui Gruia Stoica, pentru Gândul, la întrebarea dacă a găsit cele 202 milioane de euro pentru CFR Marfă

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Incheierea acordului cu FMI. Unde vin investitiile straine?

Iata doua articole interesante:

Gandul

Ponta anunţă scăderea TVA la pâine şi creşterea accizelor la alcool, aur, ceasuri şi maşini de lux. „Am încheiat negocierile pentru un nou acord cu FMI”

Se arata ca:

„După negocierile cu FMI, premierul Victor Ponta a anunţat că reducerea TVA la pâine, făină şi cereale până la 9% de la 1 septembrie a fost agreată cu reprezentanţii Fondului. Pentru a acoperi gaura bugetară care va fi produsă ca urmare a reducerii încasărilor la finalul anului, Guvernul va adopta mâine, prin ordonanţă, o majorare a accizelor la alcool şi va introduce impozite pentru produsele de lux.

„Accizele la alcool cresc de la 750 de euro pe hectolitru la 1000 de euro pe hectolitru”, a anunţat ministrul Finanţelor, Daniel Chiţoiu, arătând că măsura nu va fi una temporară. Vicepremierul a dat şi exemple privind noua impozitare pentru produsele de lux: „la aur, ceasuri, obiecte de lux, maşini cupeste 3000 de cm cubi, yahturi, la armament utilizat de persoane fizice”, estimând că „impactul bugetar va fi de 300 de miliaone de lei” până la finalul anului.

În ceea ce priveşte rectificarea bugetară care va fi oficializată mâine, Guvernul a decis tăierea din banii alocaţi la începutul anului pentru Transporturi şi suplimentarea la Ministerul Dezvoltării, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Justiţiei.

Cu aceste date, a anunţat Ponta, negocierile cu FMI pentru un nou acd tip preventiv s-au încheiat. „Am încheiat practic şi negocierile pentru un nou acord”, a spus premierul fără a da, până miercuri, detalii în această privinţă.

„Opinia FMI a fost că nu vom avea o reducere a evaziunii fiscale”

Deşi acceptată de FMI, reducerea TVA la pâine este privită în continuare de reprezentanţii FMI cu mari rezerve. Este şi motivul pentru care deocamdată măsura este una temporară urmând să fie reevaluată la începutul anului viitor.

„Mâine vom adopta o ordonanţă prin care TVA pe tot lanţul la pâine va fi redus la 9%. Reducerea va fi din septembrie. Opinia FMI a fost că nu vom avea o reducere a evaziunii fiscale. Îmi doresc să se dovedească că am avut noi dreptate. Acum evaziunea e, conform unor studii, de 80%”, a spus Ponta la finalul discuţiilor cu reprezentanţii FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană.

Premierul a admis însă că există un impact negativ semnificativ: 100 de milioane de lei pe un singur trimestru, acoperit, pentru moment, „din alte surse bugetare”. „Eventualul impact negativ este compensat de o creştere convenită la alcool şi la bunuri de lux”, a arătat Ponta.

Din explicaţiile ministrului pentru Buget, Liviu Voinea, „măsura de compensare – creşterea accizelor la alcool şi introducerea unor impozite la bunuri de lux – are exact acelaşi impact în buget ca şi reducerea TVA la pâine. Ambele măsuri vor fi analizate în cursul anului 2014 cu privire la eficienţa lor şi se va lua o decizie în consecinţă”.

Mai explicit s-a vrut a fi ministrul Finanţelor, Daniel Chiţoiu: „O brăţară de aur va fi mai scumpă. Depinde de cantitatea de aur pe care o cumpăraţi. Şi lănţicul şi inelul are o componentă”, a încercat el o estimare a evoluţiei pieţei produselor de lux.

Cine pierde, cine câştigă din rectificarea bugetară

Luată mai în amănunt, rectificarea bugetară de la finalul acestei luni va însemna o suplimentare a veniturilor pentru modernizarea unor şcoli, construcţii de săli de sport şi demararea proiectelor unor amternităţi prin tăierea unor sume de bani de la Transporturi „inclusiv de la proiecte”, a precizat Voinea.

„La Ministerul Sănătăţii vom avea o bugetare suplimenhtară de 1 miliard de lei. La Ministerul Educaţiei pentru refacerea şcolilor – 40 de milioane de lei. Pentru Justiţie – 20 de milioane pentru refacerea unor instanţe. 70 de milioane de lei avem pentru bunuri şi servicii la Ministerul Administraţiei şi la Interne. Ministerul Justiţiei va primi aproape 100 de milioane de lei pentru funcţionarea Administraţiei Penitenciarelor. 40 de milioane de lei pentru săli de sport şi pentru ANL din profitul Loteriei Naţionale. Va fi şi o alocare pentru începerea programului de avione multirol şi pentru sistemul de protecţie a frontierelor pentru ca tehnic să fim perfect pregătiţi pentru o eventuală decizie de intreare în spaţiul Schengen. Avem prevăzută şi posibilitatea împrumuturilor pentru continuarea proiectelor pe fonduri europene”, a dat Ponta exemplele de suplimentări.

Între ministerele care vor ieşi „pe plus” din şedinţa de Guvern de mâine se numără şi cel al lui Liviu Dragnea. La Dezvoltare suplimentarea ar fi de 900 de milioane de lei.

Sarcina explicaţiilor pentru tăieri i-a revenit lui Voinea. „S-a tăiat de peste tot şi s-a pus la loc în unele părţi. Pe zona de cheltuieli principala măsură o reprezintă eliminarea blocajului de 10%, rezerva care se păstrează la începutul fiecărui an. S-a tăiat în special de la Ministerul Transporturilor – 900 de milioane de lei şi SGG – 500 de milioane, în funcţie de execuţie. S-au tăiat de la poziţiile unde nu s-a realizat. Inclusiv de la proiecte”, a spus Voinea.

Potrivit ministrului pentru Buget, nici programele pentru fonduri europene nu au neapărat asigurată confinanţarea din start. „Finanţarea la proiectele europene este asigurată pentru programele care pot să tragă. Pentru cele care nu pot să tragă, nu are rost să ţii buffer în buget”, a  susţinut acesta.

Cât despre corecţiile pe care Guvernul şi le-a asumat după cheltuirea deficitară a banilor europeni, acestea vor ajunge până la finalul anului la 1 miliard şi se vor reflecta în deficit. „Corecţiile ar fi fost de 800 de milioane de euro dacă absorbţia totală ar depăşi 37 de miliarde de lei în acest an. Este destul de impobabil. Corecţiile pe al doilea semestru sunt de 716 milioane de lei. Adunat sunt de 1 miliard pe tot anul. Sunt luaţi pe deficit”, a precizat Voinea.

Cum stă Guvernul cu cifrele

În noua proiecţie bugetară, creşterea economică a fost revizuită de la la 1,9% de la 1,6%, bazându-se pe exporturi. Deficitul bugetar pe de altă parte creşte cu încă 1,2 miliarde de lei după rectificare. „Per total, rectificarea înseamnă 1,9 miliarde venituri mai puţin şi cu 700 de milioane cheltuieli mai puţin. Creşte deficitul bugetar cu 1,2 miliarde de lei, dar acest lucru era deja prevăzut în precedentele scrisori de intenţie. Deficitul pe cash creşte de la 2,1 la 2,2 deficitul pe ESA rămâne nemodicicat: 2,4”, a spus Voinea.

Potrivit ministrului pentru Buget, Guvernul şi-a pregătit rezerve şi pentru situaţia în care vor fi disponibilizări în companiile de stat. „Există sume în buget dacă se ia decizia de disponibilizare în anumite companii. Dacă va fi cazul bani sunt în buget, chiar suficienţi. Dar, personal, consider că disponoibilizarea nu este neapărat prima opţiune pentru reorganizarea companiilor”, susţine el.

Până la sfârşitul anului se estimează însă şi a doua rectificare, FMI dându-şi acordul pentru luna octombrie.

Cu aceste date, a susţinut Ponta, Guvernul a ajuns la o înţelegere cu FMI pentru un nou acord ale cărui linii principale vor fi anunţate însă miercuri. Negocierea a inclus şi stabilirea unui plan clar pentru CFR Marfă din care Ponta nu a sugerat decât că nu va fi cel aşteptat de preşedintele Traian Băsescu – adică reluarea privatizării.  „Este o prevedere foarte bună (în acord n. red.). Foarte bună pentru România şi foarte proastă pentru unii. Pentru cei care se bucură la lucriuri mici”, a spus el, adăugând că Guvernul nu a renunţat la ideea trecerii privatizării prin CSAT.”

Accentul cade pe Ministerul Sanatatii si mai putin pe Ministerul Transporturilor…

Romania Libera

Judeţul Alba, magnet pentru marile companii auto europene

Se arata ca:

„În ultimele două luni au fost inaugurate trei noi unităţi de producţie în judeţul ardelean, cu o valoare totală de aproape 400 de milioane de euro.

Numărul românilor care au ajuns să lucreze pentru celebrele companii auto din Germania cunoaşte o înmulţire aproape permanentă în ultima perioadă. Spre deosebire de anii precedenţi, însă, aceştia nu mai sunt nevoiţi să meargă în ţara din centrul Europei ci, mai cu seamă, în judeţul Alba, acolo unde, doar în 2013, vor fi create peste 700 de locuri de muncă. Luna care se încheie mâine a fost, de departe, cea mai profitabilă pentru economia judeţului din centrul ţării în ultimii ani. Investiţii de peste 300 de milioane de euro au pornit la drum cu speranţa că, în viitorul deloc îndepărtat, alte unităţi de producţie vor fi construite pentru românii dornici să îşi ofere serviciile, indirect, unor companii ca Mercedes sau Volkswagen, dar şi DAF sau chiar Ford.

“Prezenţa, în judeţul Alba, a unor firme de înalt nivel european este o carte de vizită pentru judeţul nostru cu care ne mândrim. Ştim ce doresc oamenii de afaceri, ştim ce îşi doresc toţi cei care investesc în judeţul Alba şi ne vom strădui să fim cât mai prietenoşi. Atunci când o firmă de importanţă mondială alege să investească într-o localitate din judeţul nostru se răspândeşte seriozitatea oamenilor de aici şi, automat, atrage alte companii. De pildă, logo-ul celor de la Bosch a funcţionat ca un magnet pentru firme mai mari sau mai mici care au investit în oraşele din Alba”, a spus preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrel.

Daimler, cea mai puternică

Vedeta investiţiilor a fost, în acest an, compania germană Daimler, proprietarul Mercedes-Benz Cars, care a inaugurat în urmă cu două săptămâni, la Sebeş, o unitate de producţie pentru care a promis o investiţie de 300 de milioane de euro. Prin filiala sa din România, Star Transmission, compania germană a creat 250 de locuri noi de muncă, iar aici vor fi montate cutiile de viteze automate pentru celebrele maşini germane Mercedes.

Împreună cu fabrica existentă la Cugir, acolo unde lucrează deja aproximativ 1.000 de persoane, Daimler a devenit unul dintre cei mai importanţi investitori în piaţa de componente auto din România. La mică distanţă în acest clasament urmează compania Bosch, care la începutul verii a deschis producţia în cea de-a treia unitate din oraşul Blaj. Germanii au investit 45 de milioane de euro în fabrica din localitatea în care trăiesc aproximativ 20.000 de oameni, iar 1.700 dintre aceştia ar urma să lucreze pentru Bosch până în 2016.

Acel an va fi unul de referinţă al companiei germane, ce ar trebui să însemne construirea unei a patra unităţi de producţie în oraşul ardelean. Ultima firmă interesată de investiţii în domeniul componentelor auto este VCST Automotive, cu sediul principal în Belgia. Printr-un efort financiar de 30 de milioane de euro, unitatea de producţie din Alba Iulia a devenit prima din România pentru compania belgiană, specializată în producţia de roţi dinţate. Până în 2014 aici vor lucra 200 de persoane şi, la fel ca şi cei de la Bosch, oficialii VCST au anunţat că au în plan deschiderea unei alte unităţi de producţie în vecinătatea celei existente, pe un teren pe care deja îl au în proprietate de la Primăria Alba Iulia.

COMPANIE

Michelin de Sălaj

Una dintre cele mai durabile investiţii în industria auto din România este reprezentată de compania franceză de anvelope Michelin, care a început producţia la Zalău încă din 2001. În prezent, aproape 3.000 de angajaţi lucrează la cele două fabrici din judeţul Sălaj, precum şi la o a treia unitate din România, situată în localitatea prahoveană Floreşti. De altfel, ambasadorul Franţei în România, Phillipe Gustin, este aşteptat chiar astăzi în vizită la cele două uzine de la Zalău.

Daimler a creat, recent, 250 de locuri de muncă.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Ponta: „Acum lucrurile stau altfel”

Romania Libera

Interviu cu preşedintele României, Traian Băsescu: În afacerea Hayssam, Ponta are nişte schelete în dulap

Se arata, printre altele, ca:

„Preşedintele României spune că aducerea lui Hayssam în ţară ar fi „un catalizator“ pentru o nouă suspendare, fiindcă „sunt prea mulţi cei îngrijoraţi“, inclusiv Victor Ponta. „Şi el are nişte schelete în dulap“, avertizează Traian Băsescu, „fiindcă, pe vremea în care prospera Omar Hayssam, el era şeful Corpului de Control al premierului Năstase.

Avea în atribuţii inclusiv verificarea privatizărilor“. Preşedintele o laudă din nou pe Elena Udrea, dar crede că mai pregătită pentru o eventuală cursă prezidenţială ar fi Monica Macovei, adăugându-i, însă, imediat şi pe Emil Boc şi succesorul acestuia la guvernare, Mihai Răzvan Ungureanu. Pe de altă parte, Traian Băsescu îl îndeamnă pe Victor Ponta la „precauţie“ în privatizarea CFR Marfă, precizând că ar exista „nişte interese“ ca firma lui Gruia Stoica să preia această companie strategică. La solicitarea premierului de a trece contractul de privatizare al CFR Marfă prin CSAT, Traian Băsescu răspunde întrebând „de ce tandemul Fenechiu-Ponta are nevoie de o acoperire?“ şi de ce cei doi „acceptă să acopere prin hotărâre de guvern responsabilitatea comisiei de licitaţie a privatizării CFR Marfă“.
– Victor Ponta a declarat că doar după ce se va pronunţa CSAT se va definitiva contractul de privatizare al CFR Marfă. Există motive ca premierului să-i fie frică să gireze acest contract?

T.B.: De ce să-i fie frică? Am văzut că a lăudat foarte mult atât activitatea fostului ministru al Transporturilor, Relu Fenechiu, cât şi modul în care a decurs privatizarea, deci premierul ştie foarte bine că este vorba despre o privatizare de succes. Eu cred însă că lucrurile trebuie privite cu prudenţă: nu doar în ceea ce priveşte încheierea formalităţilor pentru semnarea contractului, cât mai ales în ceea ce priveşte viitorul CFR Marfă. Sunt două lucruri esenţiale: în primul rând, să se găsească cele 202 milioane de euro pentru plata celor 51 la sută din acţiunile companiei şi, în al doilea rând, dezvoltarea şi modernizarea companiei. Cum şi cine poate duce la bun sfârşit acest proiect? În aprobarea dată de CSAT se vorbeşte despre un investitor strategic.

– Gruia Stoica, prin companiile lui, nu este un investitor strategic?

T.B.: Aş defini investitorul strategic ca fiind cel care poate să cumpere, chiar cu bani împrumutaţi, fiindcă nu spune nimeni că trebuie să aibă banii la saltea, şi care apoi poate moderniza compania: achiziţii de locomotive noi, de vagoane noi, într-un cuvânt capacitatea de a aduce tehnologii noi.

– De unde vine suspiciunea dvs. în ceea ce-l priveşte pe Gruia Stoica, fiindcă aţi spus deja că vă îndoiţi că poate veni cu banii pentru care a licitat?

T.B.: Are, în momentul de faţă, probleme în piaţă; poate că le rezolvă, poate că nu. Eu doar am atras atenţia, nu este aşa cum a spus Victor Ponta, că ar fi vorba despre ceva ce doar eu ştiu, iar ceilalţi nu: ştim amândoi aceleaşi lucruri, dle prim-ministru. Poate că eu, fiind mai experimentat, îmi dau seama de anumite evoluţii. Dacă va avea timp, voi putea discuta cu dumnealui, în special chestiunea modernizării companiei.

– Aţi primit avertismente sau aveţi indicii legate de incapacitatea companiilor deţinute de Gruia Stoica de a moderniza CFR Marfă?

T.B.: Ştiu şi eu exact ce ştie toată lumea din ziare, dar pot vedea dincolo de ceea ce se scrie şi încerc să fiu prudent.

– Prim-ministrul a declarat, după ce Guvernul a adoptat hotărârea de privatizare a CFR Marfă, că nu intră în atribuţiile preşedintelui „să controleze ce fac firmele din România“ şi v-a acuzat că „v-aţi băgat nasul în conturile lui Gruia Stoica“. E adevărat?

T.B.: Habar nu am care sunt conturile lui Gruia Stoica şi nici nu mă interesează. Dată fiind importanţa CFR Marfă, pe mine mă interesează ca acest om să plătească 51 la sută din acţiuni şi să aibă suficienţi bani pentru dezvoltarea şi modernizarea companiei.

– Preşedinţia a declarat că nu poate aviza o hotărâre de guvern. De ce nu?

T.B.: CSAT a avizat privatizarea, ceea ce înseamnă că şi eu, şi întreg CSAT suntem de acord cu privatizarea CFR Marfă cu un investitor strategic. Şi eu, şi CSAT am solicitat asumarea, după privatizare, a obiectivelor strategice pe care le are compania: transporturi militare, transporturi în situaţii de urgenţă sau de necesitate, transporturi în situaţii de calamităţi, în caz de război sau în funcţie de nevoile NATO. Aceste lucruri nu sunt scrise în legea CSAT, ci în cea a CFR Marfă. Rolul CSAT este să ceară companiei să asigure componenta strategică, indiferent cine este acţionarul majoritar, în rest este problema Guvernului. Niciodată până acum CSAT nu a aprobat un contract comercial sau câştigătorul unei licitaţii. Din momentul în care CSAT a dat aviz, este treaba Guvernului şi a comisiei de privatizare să urmărească dacă exigenţele CSAT sunt respectate. Cel mult, ministrul Transporturilor poate fi chemat la şedinţa CSAT din septembrie pentru a face o informare în legătură cu felul în care au fost respectate componentele de siguranţă naţională în desfăşurarea privatizării.

– Se poate ajunge la un blocaj în cazul acestei privatizări, de vreme ce Victor Ponta a spus că nu va semna contractul de privatizare fără avizul CSAT, iar dvs. declaraţi că CSAT nu va aproba un contract comercial cum este şi cel privind CFR Marfă?

T.B.: Nu poţi să ceri CSAT să facă ceva ilegal. Victor Ponta pare a fi un premier fără respect pentru lege. El pur şi simplu vrea ceva ilegal. Este ilegal ca CSAT să valideze contracte de privatizare sau să aprobe câştigători de licitaţii. Nici măcar nu există un precedent în acest sens.

– Dar nu este stipulată în lege această interdicţie.

T.B.: Nu, dar este clar definit de lege ceea ce poate face CSAT. Pentru validarea proceselor de licitaţie sunt precizări clare în legea privatizării, iar pentru dl Victor Ponta ar putea fi utilă şi citirea art. 1 al. 2 şi al. 5 litera c chiar din Legea nr. 90/2001, privind organizarea şi funcţionarea Guvernului. Trebuie înţeles că nici un acord de cooperare preşedinte-premier nu poate funcţiona în afara Constituţiei şi a legilor ţării.

– Americanii de la Omnitrax au cerut anularea licitaţiei. Sunt semne că au existat nereguli în administrarea acestei licitaţii?

T.B.: Greu de spus. Nu ştiu, nu am urmărit procesul, dar dacă există anumite suspiciuni, ele sunt legate de relaxarea procesului de privatizare. La al doilea tur al licitaţiei, în care nu-mi dau seama ce competiţie a fost, fiindcă GFR a rămas singurul ofertant şi, pe de altă parte, tocmai atunci Guvernul a transformat datoriile în acţiuni ale statului. Acest lucru trebuia făcut înainte de începerea licitaţiei. Pe mine m-a surprins şi timpul scurt în care s-a desfăşurat privatizarea. Din mai anul trecut şi până acum, Victor Ponta ar fi avut timp să facă o documentaţie despre companie şi apoi să fi pus pe picioare un tur de prezentare a CFR Marfă în marile capitale europene şi chiar dincolo de ocean. Dacă anunţi privatizarea de pe o zi pe alta şi dai termen 30 de zile, e foarte greu să presupui că vei avea un investitor strategic.

– Această grabă este urmarea nepriceperii sau a unor interese de grup?

T.B.: Nepriceperea a jucat şi ea un rol, dar par să existe şi nişte interese ca GFR să preia compania.

– Aveţi informaţii în acest sens?

T.B.: Nu, dar asta nu înseamnă că m-am născut ieri şi nu înţeleg ce se poate întâmpla.

– Vă aşteptaţi la un blocaj?

T.B.: De la Victor Ponta te poţi aştepta oricând la lucruri ilegale sau la situaţii în care nu are curajul asumării responsabilităţii funcţiei. Oriunde în această lume, inclusiv în România, un prim-ministru nu se poate limita doar la rolul de starletă de televiziune. Uneori trebuie să ia şi decizii importante. Dacă eram în locul domniei sale sau dacă CSAT ar fi avut atribuţiuni legale în materie, acceleram procesele şi spuneam de mult „da“ sau „nu“ acestei privatizări. Tergiversarea deciziei nu este decât în detrimentul companiei, al salariaţilor şi al credibilităţii statului român.

– Dacă Victor Ponta anulează licitaţia, veţi plăti şi dvs. pentru acest eşec, pe care într-un fel sau altul va trebui să-l asumaţi.

T.B.: Pe mine nu mă poate învinui nimeni pentru nerespectarea legii sau a Constituţiei. Sigur că propagandistic este posibil orice. Premierul a acoperit ţara cu minciuni, începând cu cele 10 miliarde euro care pretinde că vor fi investite anul acesta, până la povestea cu kazahii de la Rompetrol, pe care spune că a rezolvat-o, dar România a pierdut 400 milioane de dolari, sau chestiunea plagiatului soluţionat atât de penibil prin intermediul fostului ministru al Educaţiei.

– Vă asumaţi un blocaj?

T.B.: Legal vorbind, eu nu am cum să blochez o privatizare. Ce ar trebui să fac? Să încalc legea pentru a-i face pe plac premierului? Să-mi pun semnătura pe câştigătorul pe care-l vrea tandemul Fenechiu-Ponta? Or avea ei 70% în Parlament, dar nici cu 120% – ca la referendum – n-ar putea obţine de la mine o semnătură ilegală.

– Victor Ponta spunea recent că aţi încălcat pactul de coabitare.

T.B.: Dacă Victor Ponta şi USL cred că preşedintele asistă tăcut şi semnează tot ce primeşte de la Guvern sau de la majoritatea parlamentară, de dragul coabitării, se înşală. Eu le-a trimis înapoi legea prin care pur şi simplu Guvernul văduveşte statul român de 400 milioane de dolari din privatizarea Rompetrol şi le-am trimis înapoi ordonanţe de urgenţă pe care ar fi trebuit să le atace Avocatul Poporului. A devenit clar că Avocatul Poporului este doar un observator: din 92 de ordonanţe de urgenţă emise de Guvernul Ponta, dintre care foarte multe abuzive, nu a atacat nici una la Curtea Constituţională, deşi este singurul care poate face acest demers. Nu poate miza nimeni că acordul de coabitare m-ar face să nu respect art. 80 din Constituţie, care spune că preşedintele veghează la buna funcţionare a instituţiilor statului. Instituţii printre care se numără şi Guvernul.” (subl. mea)

Interviul este citat si de catre Evenimentul Zilei:

Traian Băsescu pentru „România liberă”: Nu mai pot tolera felul în care guvernează Victor Ponta

Dar iata ce aflam tot din Evenimentul Zilei:

Ponta: Am reparat pagubele suspendării. Rănile s-au vindecat, cicatricile au rămas

Se arata ca:

„Premierul Victor Ponta a declarat, la Romnia TV, că guvernarea sa a „reparat pagubele suspendării” lui Traian Băsescu care au fost receptate la nivel extern şi că preşedintele PNL, Crin Antonescu nu îl va mai ataca pe şeful statului. Premierul consideră că toate temele lansate de preşedinte au în substrat de fapt intenţia lui de a face campanie electorală pentru Elena Udrea.

„Anumite lucruri pe care le-am făcut în 2012 le-aş face probabil astăzi”, a spus Victor Ponta.

„Cel care a căutat conflictul a fost Traian Băsescu, cei care au greşit şi n-au înţeles – domnul Antonescu şi cu mine, noi suntem cei doi vinovaţi că n-am înţeles că nu e suficient votul oamenilor. Noi trăiam într-o perioadă romantică, în care credeam că democraţie înseamnă votul oamenilor. Am crezut că dacă câştigi la un vot democratic cu 90%, se întâmplă. Nu s-a întâmplat”, a afirmat Victor Ponta, la România TV, întrebat cine a greşit în criza politică din vara trecută.

El a spus că „nu a căutat suspendarea”, dar Traian Băsescu l-a convins să recurgă la această măsură „prin ceea ce a făcut”.

„A fost problema cu reprezentarea la Consiliul European, au fost atacurile la CCR împotriva tuturor măsurilor Guvernului, au fost o serie de acţiuni din care ne-a fost foarte clar că Traian Băsescu va face tot ce poate ca să împiedice activitatea noastră până în decembrie. Gândirea domniei sale era legată de alegeri. Faptul că a fost pus la punct nu de mine şi de Crin Antonescu, ci de 7,4 milioane de români este cea mai clară înfrângere a lui Traian Băsescu şi este înfrângerea decisivă. De atunci, din punctul meu de vedere, s-a încheiat povestea omului politic Traian Băsescu”, a afirmat Ponta.

Rănile s-au vindecat, cicatricile au rămas

El a mărturisit că a rămas cu anumite „cicatrici”, chiar dacă „rănile s-au vindecat”, după disputele politice cu Traian Băsescu.

În privinţa susţinerii candidaturii lui Crin Antonescu, Victor Ponta a spus că

„Eu personal ăl voi vota”, a punctat premierul.

Băsescu nu respectă nimic din acord

„Nimic nu întăreşte mai mult USL, decât reapariţia duşmanului comun”, a explicat Ponta referindu-se la divergenţele apărute în alianţă. El a adăugat că „Băsescu nu respectă nimic” din acordul de coabitate pe care l-au semnat.

Băsescu să îşi ţină gura în cazul CFR

În legătură cu asumarea eşecului sau succesului privatiţării CFR Marfă, premierul a adăugat că privatizarea CFR Marfă a fost discutată de trei ori în CSAT. Prima dată pe vremea guvernului Ungureanu, a doua oară în octombrie, la alegeri şi acum.

„Acum lucrurile stau altfel”, a tinut să adauge Ponta.

El a atras atenţia că şi el a primit informaţii de serviciile secrete şi că nu s-au găsit probleme în cazul privatizării CFR Marfă.

„Băsescu să îşi ţină gura în cazul CFR”, a spus Ponta.

Am vorbit cu Băsescu despre aducerea lui Hayssam

Premierul a ţinut să atragă atenţia că „exprimarea nefericită” a preşedintelui în legătură cu operaţiunea „neautorizată” de aducere în ţară a lui Omar Hayssam, „poate ar fi trebuit să explice” a adăugat el, a creat impresia că a fost vorba despre o acţiune ilegală, dar nu a fost vorba de aşa ceva.

„Tot ce pot spune spune este că toţi cei care au acţionat, au făcut-o pe baza unor acţini autorizate”, a mai spus Ponta.

„Am vorbit cu Traian Băsescu despre aducerea lui Hayssam”, a punctat Ponta.

Cred că preşedintele, în 2005 ne-a minţit”, a zis premierul.

„A deturnat toată povestea cu ziariştii răpiţi în scop electoral”, a mai zis Ponta, care a afirmat că poate acum se vor da nişte răspunsuri legate de condiţiile în care au fost răpiţi.

Despre liderii Mişcării Populare: Nişte looseri de profesie, o oaste de strânsură

„N-am văzut vreun om nou acolo. Am văzut foştii ţuţeri care se închină de nouă ani la icoana preşedintelui, nişte looseri de profesie care au fost şi pe la noi, şi pe la PNL. O oaste de strânsură”, a declarat Victor Ponta.

El consideră Partidul Mişcarea Populară drept „partidul doamnei Udrea”. „Ea a anunţat formarea partidului. Eu n-aş anunţa formarea unui partid care nu-i al meu”, a comentat Ponta.

Acesta a apreciat că recentele atacuri ale preşedintelui la adresa Guvernului sunt motivate tocmai de constituirea Partidului Mişcării Populare şi de obţinerea de capital politic pentru acesta.

„Pagubele pe care le produce Traian Băsescu a legătură cu noul său partid”, a spus Ponta.

Nu agreauă o nouă suspendare a preşedintelui 

Ponta a dăugat că nu poate fi de acord cu cei care ar dori o nouă suspendare a preşedintelui, preferând să aştepte ca mandatul de preşedinte al lui Traian Băsescu să se încheie peste un an.

„Probabil că sunt destui alţii care gândesc ca Sorin Frunzăverde, dar o să spun şi o să le explic, ca prim-ministru şi preşedinte al PSD, că avem nevoie în această perioadă de concentrare pe ceea ce înseamnă guvernare (…) Sigur, trebuie ripostat câmnd este vorba de minciuni evidente. Eu o să mă extrag, pe cât pot, din logica de luptă politică”, a mai spus Ponta.

Despre criticile legate de fondurile UE

Victor Ponta a precizat că nu ştie din ce raport a citat preşedintele când a emis critici la adresa guvernării sale legate de fondurile europene, deoarece nimeni de la Bruxelles nu a emis oficial un astfel de raport şi că există posibilitatea ca şeful statului să fi citat dintr-un raport al unui funcţionar european care se afla în dialog cu un funcţionar de la noi.

„Preşedintele vorbeşte de ceva ce n-a fost asumat de nimeni, ce se află în negociere”, a spus Ponta, iar „acest lucru este în defavoarea României, a punctat el”.

„În februarie a făcut un deal (nr. afacere) prost pentru noi, iar acum, când vrem să negociem să obţinem cât mai mulţi bani, vine şi ne sabotează”, a explicat şeful Executivului.” (subl. mea)

Stimati cititori, care e parerea Dvs.? 🙂 Ca sa fixam ideile reiau aici ce a spus Traian Basescu in interviu si ce a declarat Victor Ponta:

„T.B.:CSAT a avizat privatizarea, ceea ce înseamnă că şi eu, şi întreg CSAT suntem de acord cu privatizarea CFR Marfă cu un investitor strategic. Şi eu, şi CSAT am solicitat asumarea, după privatizare, a obiectivelor strategice pe care le are compania: transporturi militare, transporturi în situaţii de urgenţă sau de necesitate, transporturi în situaţii de calamităţi, în caz de război sau în funcţie de nevoile NATO. Aceste lucruri nu sunt scrise în legea CSAT, ci în cea a CFR Marfă. Rolul CSAT este să ceară companiei să asigure componenta strategică, indiferent cine este acţionarul majoritar, în rest este problema Guvernului. Niciodată până acum CSAT nu a aprobat un contract comercial sau câştigătorul unei licitaţii. Din momentul în care CSAT a dat aviz, este treaba Guvernului şi a comisiei de privatizare să urmărească dacă exigenţele CSAT sunt respectate. Cel mult, ministrul Transporturilor poate fi chemat la şedinţa CSAT din septembrie pentru a face o informare în legătură cu felul în care au fost respectate componentele de siguranţă naţională în desfăşurarea privatizării.[…]

T.B.: De la Victor Ponta te poţi aştepta oricând la lucruri ilegale sau la situaţii în care nu are curajul asumării responsabilităţii funcţiei. Oriunde în această lume, inclusiv în România, un prim-ministru nu se poate limita doar la rolul de starletă de televiziune. Uneori trebuie să ia şi decizii importante. Dacă eram în locul domniei sale sau dacă CSAT ar fi avut atribuţiuni legale în materie, acceleram procesele şi spuneam de mult „da“ sau „nu“ acestei privatizări. Tergiversarea deciziei nu este decât în detrimentul companiei, al salariaţilor şi al credibilităţii statului român.

si acum Victor Ponta:

„În legătură cu asumarea eşecului sau succesului privatiţării CFR Marfă, premierul a adăugat că privatizarea CFR Marfă a fost discutată de trei ori în CSAT. Prima dată pe vremea guvernului Ungureanu, a doua oară în octombrie, la alegeri şi acum.

„Acum lucrurile stau altfel”, a tinut să adauge Ponta.

El a atras atenţia că şi el a primit informaţii de serviciile secrete şi că nu s-au găsit probleme în cazul privatizării CFR Marfă.

„Băsescu să îşi ţină gura în cazul CFR”, a spus Ponta.”

Deci…

Pozitia Guvernului

Mediafax

Guvern: Neformularea unei poziţii a CSAT va bloca privatizarea CFR Marfă

Se arata ca:

„Neformularea unei poziţii a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) în cazul contractului de privatizare a CFR Marfă se va finaliza prin blocarea privatizării, instituirea unui management privat şi restructurarea companiei, anunţă Guvernul.

Prin intermediul unui comunicat, purtătorul de cuvânt al Guvernului, Andrei Zaharescu, arată totodată că, până în prezent, CSAT a avizat de trei ori privatizarea CFR Marfă.

„Cu sau fără competenţe, CSAT a avizat de trei ori până acum privatizarea CFR Marfă. In 2011, 2012 si 2013 s-au dat avize ale CSAT în legatură cu această privatizare. Guvernul aşteaptă în continuare convocarea CSAT de către preşedintele României şi formularea unei poziţii cu privire la finalizarea negocierilor pentru privatizarea CFR Marfă”, afirmă purtătorul de cuvânt.

Guvernul mai transmite că nu poate considera că această poziţie a fost exprimată vineri, prin intermediul comunicatului transmis de Administraţia Prezidenţială, sub semnătura lui Bogdan Oprea  şi reia recomandarea ca purtătorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale să nu comunice în numele CSAT, precum şi de a trata „cu seriozitate şi responsabilitate” acest subiect, care trebuie abordat în interes public.

Premierul Victor Ponta a declarat, joi, la Sibiu, că „dacă CSAT nu avizează privatizarea CFR Marfă” aceasta nu va fi făcută, afirmând însă, că anterior, CSAT a avizat trei privatizări, ceea ce înseamnă că a „acţionat ilegal”.

Şeful Guvernului a mai spus că preşedintele Băsescu, dacă nu are vreo atribuţie în acest domeniu, ar trebui „să tacă din gură”.

CSAT nu a avizat niciodată un contract de privatizare după încheierea licitaţiei, precizează purtătorul de cuvânt al şefului statului, anunţând că preşedintele Băsescu îl invită pe Victor Ponta să nominalizeze cele 3 contracte de privatizare care, potrivit premierului, au primit avizul Consiliului.

Potrivit acestuia, Băsescu îl roagă pe Ponta „să depună toate eforturile necesare pentru ca această privatizare să nu se tranforme într-un nou eşec de tip «Oltchim» care ar afecta grav şi salariaţii şi compania Oltchim şi economia naţională”.

„De asemenea, ministrul interimar al Transporturilor şi prim-ministru al Guvernului României, domnul Victor-Viorel Ponta, este invitat să-şi asume responsabilitatea care decurge din funcţiile pe care le îndeplineşte în derularea privatizării companiei CFR Marfă SA. Având în vedere că domnul prim-ministru Victor-Viorel Ponta consideră că procesul de privatizare a CFR Marfă SA desfăşurat până în prezent este un succes, domnul preşedinte Traian Băsescu îl roagă pe domnul prim-ministru Victor-Viorel Ponta să depună toate eforturile necesare pentru ca această privatizare să nu se tranforme într-un nou eşec de tip «Oltchim» care ar afecta grav şi salariaţii şi compania Oltchim şi economia naţională”, precizează Oprea.” (subl. mea)

DE citit si…

Romania Libera

Victor Ponta: ” Poate prin aducerea lui Hayssam vom afla şi cum au fost răpiţi jurnaliştii. Băsescu a minţit”

Se arata, printre altele, ca:

„Aducerea în ţară a lui Omar Hayssam ar putea clarifica inclusiv modul în care cei trei jurnalişti români au fost răpiţi în 2005, deoarece preşedintele Traian Băsescu a minţit în legătură cu toată afacerea, a afirmat premierul Victor Ponta, potrivit Mediafax.

„Poate vom afla cum a plecat în 2006, în vremea preşedintelui Băsescu, poate aflăm şi cum au fost răpiţi jurnaliştii în 2005. Atunci, sigur, dincolo de marele câştig politic pentru preşedinte, nu am aflat nimic altceva, cum au fost aduşi, cine i-a eliberat, cine i-a răpit de fapt”, a spus Ponta la RTV.

El a adăugat că prin această afirmaţie sugerează că preşedintele Băsescu a minţit.

„Sugerez că atunci domnul preşedinte Băsescu ne-a minţit în legătură cu toată afacerea, şi cu plecarea lui Hayssam. Ştie multe alte lucruri, şi domnia sa, şi alţii”, a adăugat premierul.” (subl. mea)

Traian Băsescu: Eu nu văd incompatibilităţi fundamentale între PDL şi Mişcarea Populară

Se arata, printre altele, ca:

„– Eugen Tomac, şeful interimar al noului partid Mişcarea Populară, vorbea despre o filială a formaţiunii în Republica Moldova. Vedeţi posibile, în viitor, alianţe ale dreptei în jurul acestui partid şi dincolo de Prut?

T.B.: Având în vedere numărul mare de cetăţeni români din Republica Moldova, văd posibilă o filială acolo, mai ales că Eugen Tomac este foarte credibil pe această abordare. Deocamdată, simbolistica mi se pare foarte importantă.

– O dată cu lansarea partidului Mişcarea Populară, dreapta românească arată şi mai fărâmiţată. Cum sau cine ar putea comasa partidele din această zonă?

T.B.: Nevoia. Vă asigur că după europarlamentarele de anul viitor veţi vedea cum se vor strânge ca ghioceii într-un buchet, fiindcă ghiocel cu ghiocel s-ar putea să nu meargă.

– Deci PDL şi Mişcarea Populară se vor întâlni din nou?

T.B.: Eu nu văd incompatibilităţi fundamentale între PDL şi Mişcarea Populară. Avem acum o fundaţie civică şi un partid, important este ce fel de politicieni intră aici.

– Par să intre tot cei de la PDL.

T.B.: Poate vor intra şi de la PDL, poate vor intra şi din altă parte… Eu nu am stimulat nici un PDL-ist să vină spre Mişcarea Populară.

– E posibil să apară o tendinţă de aspiraţie a filialelor PDL de către Mişcarea Populară?

T.B.: E posibilă, dar nu trebuie încurajată această mişcare. Pe de altă parte, afirmarea partidului Mişcarea Populară, ca formaţiune care continuă ideile lansate în timpul mandatului meu, s-ar putea să-l facă atractiv pentru unele filiale PDL, pentru unii parlamentari PDL şi în egală măsură să facă din Mişcarea Populară un adversar al PDL. Chiar votul din ultima Convenţie a PDL a fost semnalul respingerii de către aproape 50% din PDL a modului în care au fost tratate criza economică, dar şi independenţa justiţiei. Mi-aş dori ca PMP să fie un partid foarte modern şi să funcţioneze intern altfel decât actualul PDL, care tinde să se clasicizeze în peisajul politic în loc să-şi păstreze prospeţimea şi dinamismul care l-au consacrat.

– Ce şanse are Mişcarea Populară fără filialele teritoriale ale PDL?

T.B.: Să muncească să şi le constituie. E o chestiune de timp. Lucrurile se mişcă oricum foarte repede, fiindcă eu am gândit Fundaţia Mişcarea Populară în perspectiva alegerilor generale din 2016, nu pentru prezidenţialele de anul viitor. Nu aştept performanţe de la Partidul Mişcarea Populară acum, deşi e posibil să avem surprize la europarlamentare.

– E un partid în care veţi intra după ce veţi termina mandatul?

T.B.: Greu de spus, dar cu certitudine voi lucra la Fundaţie.

– Sunt oameni în PDL de care aţi fost apropiat şi după care vă pare rău că v-au abandonat?

T.B.: De toţi am fost apropiat. Mie acest partid mi-a dat tot ce am aşteptat de la el până la ultimul congres; la rându-mi, i-am dat tot ce am putut, tot până atunci.”

Traian Basescu pare dispus sa polarizeze din nou scena politica: USL pe de o parte, Partidul Miscarea Populara si PDL (eventual o coalitie!?) de cealalta parte.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

CFR Marfa…

Se vorbeste foarte mult zilele acestea despre CFR Marfa si despre lupta politica intre Basescu si Guvern. Insa n-am prea auzit vorbindu-se de cifre. Dat fiind faptul ca e vorba de o privatizare, si inca una importanta, m-am intrebat imediat care a fost evolutia transportului de marfa pe calea ferata din 1990 si pana spre zilele noastre. Am cautat pe internet si am gasit trei pdf-uri interesante, cred eu… : aici (pag 20-21), aici (pag. 21) si aici – ma voi referi la acestea in ordinea expusa aici, pentru ca sa fie mai usor de urmarit, deci va fi respectiv primul, al doilea si al treilea sau ultimul pdf. Despre aceste lucruri nu se prea vorbeste insa e interesant ce putem constata, si anume: in 1990 se transportau pe calea ferata 218,8 mil. tone, in 1995 a scazut la 105,1 mil. tone ca in 2011 sa ajunga la doar 60,723 mil. tone. Scaderea este drastica, iar criza economica globala a afectat, cum se poate vedea din ultimul pdf, destul de serios volumul transporturilor de marfuri pe calea ferata. Insa ar mai fi ceva: CRF Marfa, companie infiintata in 1998, nu a putut sa faca concurentei – transportul de marfa in sistem rutier. Se poate constata acest lucru din ultimul pdf. Pe de alta parte putem constata si o scadere dramatica, datorata crizei economice actuale, si a volumului de marfuri transportate rutier: de la 361,805 mil. tone in 2008 la 183,629 mil. tone in 2011. Si de aici ne putem da seama cat de puternic a lovit criza economica globala Romania. Dupa parerea mea, lucrurile nu pot sa functioneze in felul acesta… Aceasta diminuare drastica a transporturilor de marfuri arata, in opinia mea, contractia economica teribila pe care a suferit-o tara noastra. Daca nu mai este miscare, nu mai este energie si economia sufera puternic…

Dar revin la CFR Marfa – identificam, deci, doua chestiuni:

1. scaderea drastica a volumului de marfuri transportate pe calea ferata (de observat ca in 1995 era la aprox. 50% fata de 1990!!); din ultimul pdf se observa urmatorul fenomen: scaderea puternica a volumului de marfuri transportate in sistem rutier in perioada 2008-2010 nu a insemnat o crestere a volumului de marfuri transportate in sistem feroviar;

2. CFR Marfa nu a putut face fata cu bine concurentei reprezentate de transportul de marfa in sistem rutier. Aici trebuie spus ca transportul in sistem rutier s-a dezvoltat puternic in Romania prin operatori de transport privati, lucru ce se vede din cota de piata ridicata. In primul pdf, ce reprezinta o versiune draft din 2006, se specifica un lucru interesant referitor la transportul rutier: „aproximativ 83% din operatorii de transport marfă şi pasageri înregistraţi provin din mediul privat.” (pag. 16; subl. mea). Or, CFR Marfa a ramas o companie de stat… Asta inseamna: competitivitatea in privinta transportului este mai ridicata in sistem rutier, unde operatorii sunt din mediul privat. Cresterea de competitivitate este spre mediul privat. Dupa cum se vede din ultimul pdf, CFR Marfa propunea cresterea tarifelor in vederea cresterii rentabilitatii, dar nu se vorbeste de restructurarea companiei sau de privatizarea ei. De acord, „calitatea costa”, cum se si arata acolo, dar nu e deloc limpede ca o crestere a preturilor ar fi marit competitivitatea companiei: efectele adverse ale unei asemenea masuri puteau fi devastatoare indreptand mai multi clienti si potentiali clienti spre transportul rutier, privat. Insa, intr-adevar, e si problema costurilor de exploatare, care trebuie sa fie acoperite prin pret.

Totusi, ce putem spune? Eu cred ca privatizarea CFR Marfa trebuia avuta in vedere de mai demult, inca din 1998 sau 2000. Injumatatirea volumului de marfuri transportate feroviar in 1995 fata de 1990 era un semnal serios. In 2000 se ajunsese la 71,5 mil. tone, cu mult sub 1995!! Fenomenul asta trebuie sa-l consideram unul obiectiv, ca nu avem ce face… In asemenea conditii compania nu putea sa fie rentabila si in asemenea conditii, desigur, nu putea produce decat pierderi. Pe de alta parte compania avea si are foarte multi angajati, iar numarul lor mare nu se mai justifica. Ce vreau sa spun? In conditiile aratate la punctele 1 si 2 nu poti mentine compania asa cum era aceasta in 1990. Restructurarea se impunea ca o necesitate pentru ca aceasta companie sa ajunga sa fie competitiva. Tergiversarea privatizarii CFR Marfa atata vreme nu cred ca a fost un lucru bun. Totusi, tinand cont ca suntem de acum celebri de nereusitele noatre in domeniul privatizarilor… Insa trebuie spus ca la noi lucrurile s-au desfasurat, in general vorbind, foarte greoi, la privatizari ma refer. Daca privatizarile ar fi fost reusite (putine au reusit) Romania ar fi fost departe, ar fi fost o poveste de succes. Insa s-a preferat:

α. sa se faca o protectie sociala mascata prin aceste companii de stat, in mare parte falimentare si

β. companiile fiind de stat, aspectul politic e dominant, inclusiv prin numirile sefilor, ca mai toate aceste numiri au coloratura politica, si salariile grase (sau, cum se zice acuma, nesimtite) ale acestora, cu toata cohorta reprezentata de clientela politica.

Rezulta ca statul nu a reusit sa gestioneze cum trebuie aceste companii, nici sa le faca performante. Si spun lucrul asta cu o anumita tristete… Noi nu am fost capabili de un capitalism de stat… Se poate spune ca la noi a fost si este ceea ce as numi un crony capitalism nefunctional. Poate parea ciudata expresia asta, dar cam asa stau lucrurile, macar de ar fi fost functional… Se poate vedea ca asa au stat lucrurile si dupa 1998, cand in urma reorganizarii Cailor Ferate Romane a aparut CFR Marfa. Slab, slab de tot…

Nu stiu daca privatizarea CFR Marfa va fi o poveste de succes. Sa speram ca da! Totusi e meritul acestui Guvern ca a luat „taurul de coarne”, cum se spune. Trebuie incercat. Traim vremuri de criza economica si situatia globala poate sa se agraveze.

Sa vedem ce spune presa:

Mediafax

Predoiu: Ponta să semneze privatizarea CFR Marfă dacă o consideră oportună şi corectă

Se arata, printre altele, ca:

„”Dacă premierul Ponta consideră privatizarea CFR Marfă oportună şi corectă atunci să semneze contractul, dacă nu, să spună de ce l-a ţinut în Guvern pe domnul ministrul Fenechiu şi să-şi mai asume încă un eşec”, a scris, marţi, pe Facebook, Cătălin Predoiu.

Preşedintele Traian Băsescu a afirmat, luni, că premierul Victor Ponta trebuie să îşi asume, în calitate de ministru interimar la Transporturi, responsabilitatea politică pentru privatizarea CFR Marfă, având în vedere aprecierile pozitive făcute de acesta la modul cum s-a derulat privatizarea.

Băsescu a mai spus că firma care a câştigat licitaţia pentru a cumpăra CFR Marfă nu are banii necesari pentru a plăti suma convenită şi caută bani „pe la bănci”, el întrebând de unde va mai avea compania bani de investiţii pentru modernizare.„

Ponta: Nimic în neregulă cu CFR Marfă, dar nu e exclus dosar pentru câştigător dacă Băsescu e supărat

Se arata, printre altele, ca:

„”Preşedintele să îşi vadă de treaba lui, nu cred că intră în atribuţiile preşedintelui României să controleze ce fac firmele din România. faptul că are o gândire antiromânească, că spune tot timpul că nu vrea să câştige o companie din România, ci una din străinătate….de ce Băsescu îşi bagă nasul prin conturile firmelor ? Ca să apară la televizor, are legătură cu partidul ăla politic de doi bani pe care îl face la Cotroceni”, a spus Ponta la RTV.

El a susţinut că, potrivit datelor de până în prezent, nu este nimic în neregulă cu privatizarea CFR Marfă, lucru confirmat de consultanţi şi parteneri internaţionali.

„Nu m-ar mira însă, în buna tradiţie a activităţii lui Băsescu, să se trezească firma sau proprietarul firmei cu ceva dosare penale, că cine în supără pe Băsescu, i se face câte un dosar penal. Ne-am obişnuit să avem dosare penale făcute la sugetia televizată a preşedintelui”, a adăugat Ponta.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, luni, că firma care a câştigat licitaţia pentru a cumpăra CFR Marfă nu are banii necesari pentru a plăti suma convenită şi caută bani „pe la bănci”, el întrebând de unde va mai avea compania bani de investiţii pentru modernizarea CFR Marfă.”

HotNews

Gruia Stoica: Ne mentinem angajamentele in privatizarea CFR Marfa. Ne exprimam speranta ca declaratiile politice sa nu afecteze procesul de privatizare si discutiile cu finantatorii

Se arata ca:

„Grup Feroviar Roman/Grampet isi mentine angajamentul de a plati suma ofertata in privatizarea CFR Marfa si isi exprima speranta ca declaratiile politice „sa nu afecteze nici procesul de privatizare, nici discutiile (…) cu finantatorii”, la o zi dupa ce presedintele Traian Basescu a ridicat o serie de semne de intrebare legate de privatizarea CFR Marfa.

Luni, seful statului a afirmat ca Gruia Stoica, care a castigat procesul de privatizare al CFR Marfa, pentru care s-a angajat sa plateasca 202 milioane euro, „cauta cu oarecare disperare bani la banci” pentru a-si onora angajamentele.

Intr-un comunicat difuzat marti si semnat de Gruia Stoica, in calitate de presedinte Grampet Group, se precizeaza ca „orice companie serioasa din lume face achizitii de companii de asemenea anvergura cu credite bancare, in completarea fondurilor proprii”.

„GFR/Grampet este o societate bancabila, solida financiar, fara datorii la stat, un important angajator roman si un important contributor la buget, care isi mentine angajamentul de a plati suma ofertata in cadrul licitatiei”, se precizeaza in acest comunicat.

Grupul afirma ca a depus deja garantia de 10 milioane de euro, „suma importanta pentru o piata precum cea din Romania” si negociaza in prezent „cu institutii financiare din top 5 mondial”, avand „certitudinea” ca va plati suma angajata „conform conditiilor stabilite”.

„Ne exprimam in acelasi timp speranta ca evolutiile si declaratiile politice sa nu afecteze nici procesul de privatizare, nici discutiile noastre cu finantatorii. Nu dorim sa comentam alte declaratii politice, obiectivele nostru fiind strict comercial, de eficientizare a CFR Marfa si mentinere a cat mai multor locuri de munca si de consolidare a unui grup romanesc de anvergura internationala”, se mai arata in acest comunicat.”

Realitatea

Marinescu: Indiferent cine va fi numit la Transporturi, privatizarea CFR Marfă va rămâne un dezastru

Se arata, printre altele, ca:

„Europarlamentarul Marian Jean Marinescu, vicepreşedinte al PDL, a declarat luni că indiferent cine va fi numit la Ministerul Transporturilor privatizarea CFR Marfă va rămâne un „dezastru”, întrebat despre posibilitatea numirii la MT a lui Ovidiu Silaghi.

„Vom vedea care va fi decizia până la urmă, însă, după părerea mea, indiferent cine va fi ministru la Transporturi, subiectul CFR Marfă va rămâne acelaşi. Modalitatea de licitaţie de la CFR Marfă, un nou Oltchim. Nu cred că această licitaţie se va încheia aşa cum ar fi trebuit să se încheie. A fost organizată prost. Nu îndeplineşte, după părerea mea, condiţiile Uniunii Europene. Nu poţi să converteşti datorii în acţiuni după ce s-au depus ofertele. Deci, indiferent cine va fi ministru, după părerea mea acea procedură va rămâne un dezastru”, a declarat Marian Jean Marinescu într-o conferinţă de presă la finalul BPN.

Propunerea privind numirea liberalului Ovidiu Silaghi în funcţia de ministru al Transporturilor a ajuns luni la Palatul Cotroceni, a confirmat, pentru AGERPRES, purtătorul de cuvânt al preşedintelui, Bogdan Oprea.

Premierul Victor Ponta a semnat propunerea înainte de plecarea, duminică, în vizita de lucru în Spania.”

Si tot Mediafax:

Guvernul aşteaptă o decizie a CSAT pentru CFR Marfă. Oprea nu are drept legal să se exprime

Se arata, printre altele, ca:

„Argumentul Executivului este că CFR Marfă reprezintă o companie strategică şi se înscrie astfel în atribuţiile CSAT.

Declaraţia purtătorului de cuvânt al Guvernului a fost transmisă printr-un comunicat, după ce purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei s-a pronunţat pe această temă.

În comunicatul transmis miercuri seara, Andrei Zaharescu confirmă că Guvernul va transmite CSAT rezultatul finalizării negocierilor privind privatizarea companiei CFR Marfă şi susţine că decizia Guvernului este consecventă cu procedura pe care a aprobat-o CSAT în ceea ce priveşte strategia de privatizare a CFR Marfă.

„Considerăm că, dacă CSAT s-a pronunţat în legătură cu această privatizare înainte de derularea sa, trebuie să se pronunţe şi cu privire la rezultatele negocierii. Guvernul aşteaptă o decizie în prima şedinţă a CSAT, purtătorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale neavând dreptul legal să exprime poziţii în numele CSAT (din a cărui componenţă nu face parte)”, se afirmă în comunicat.

Potrivit aceleiaşi surse, din punctul de vedere al mai multor ministere, precum Ministerul Apărării sau Ministerul Justiţiei, în baza legii, această companie este una strategică şi face obiectul atribuţiilor CSAT, iar Guvernul va transmite toate documentele necesare în acest sens.

„Din partea CSAT, Guvernul aşteaptă discuţii şi decizii responsabile referitoare la privatizarea unei companii strategice; polemicile şi declaraţiile politicianiste ale reprezentanţilor Administraţiei Prezidenţiale sunt contrare interesului public şi bunei funcţionări a instituţiilor statului, precum şi îndeplinirii angajamentelor pe care România şi le-a asumat de-a lungul timpului în faţa partenerilor noştri internaţionali – Comisia Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială. Solicităm din partea Administraţiei Prezidenţiale tratarea cu responsabilitate a acestor subiecte, populismul şi demagogia prezente în ultimele zile fiind contraproductive”, se mai afirmă în comunicat.

Purtătorul de cuvânt al şefului statului, Bogdan Oprea, a declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX, că CSAT nu poate aviza contracte de privatizare, iar premierul Victor Ponta nu cunoaşte obiectul de activitate al Consiliului şi încearcă să fugă de responsabilitate în privinţa privatizării CFR Marfă.„

Oprea: CSAT NU AVIZEAZĂ contracte de privatizare. Ponta încearcă să fugă de responsabilitate

Se arata ca:

„Purtătorul de cuvânt al şefului statului, Bogdan Oprea, a declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX, că CSAT nu poate aviza contracte de privatizare, iar premierul Victor Ponta nu cunoaşte obiectul de activitate al Consiliului şi încearcă să fugă de responsabilitate în privinţa privatizării CFR Marfă.

„Domnul prim-ministru Victor Ponta, deşi ocupă funcţia de vicepreşedinte al Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, nu cunoaşte obiectul de activitate al Consiliului. De aceea, îi recomandăm să citească Legea 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, disponibilă şi pe website-ul Administraţiei Prezidenţiale, www.precidency.ro, din care va afla că CSAT are atribuţii strict privind securitatea naţională, şi nu are nicio atribuţie financiar-economică în baza căreia să poată aviza contracte comerciale sau contracte de privatizare”, afirmă Oprea.

Potrivit acestuia, obligaţia legală privind contractul de privatizare a unui pachet de acţiuni al companiei CFR Marfă SA revine exclusiv Guvernului României şi Comitetului de Privatizare a CFR Marfă din cadrul Ministerului Transporturilor.

„Domnul prim-ministru Victor Ponta, aşa cum ne-a obişnuit, încearcă să fugă, din nou, de responsabilitate. Ar fi o ilegalitate ca CSAT să se pronunţe pe acest contract de privatizare. Aşa că îl rugăm respectuos pe domnul prim-ministru Victor Ponta să nu aştepte avizul CSAT după derularea procesului de privatizare pentru că domnul preşedinte Traian Băsescu nu va accepta să încalce legea. Singurii care poate decide asupra acestui contract sunt ministrul interimar al Transporturilor, domnul Victor Ponta, prim-ministrul Guvernului României, domnul Victor Ponta, şi Guvernul Victor Ponta. Altfel, recomandabil, în numele consecvenţei, ca domnul prim-ministru Victor Ponta să-şi asume răspunderea privatizării pentru care, în data de 20 iunie, îl felicita atât de călduros pe domnul ministru Relu Fenechiu. Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, speră ca domnul prim-ministru Victor Ponta să nu genereze un nou episod tip «Oltchim» cu ocazia privatizării CFR Marfă”, mai susţine Oprea.

Contractul de vânzare a companiei CFR Marfă va fi semnat doar după şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), probabil în luna septembrie, iar procedura de privatizare va fi finalizată în termen de 60 zile, a declarat premierul Victor Ponta.„

Dupa cum se vede cu usurinta, la Bucuresti este o lupta politica intensa in legatura cu privatizarea CFR Marfa. Pentru a intelege aceasta lupta politica trebuie spuse doua lucruri

a) in timpul Guvernarii Basescu, aa, stati putin, pardon, am vrut sa spun in timpul Guvernarii Boc 🙂 , nu s-a facut nicio privatizare. PDL nu a facut nicio privatizare cat a fost la Putere, acum ii critica pe altii!

b) Traian Basescu vrea sa arate ca e mai bun premier decat Victor Ponta, dupa cum de altfel a si declarat. In acest sens Basescu se chinuie sa demonstreze ca e prost Ponta, ca e imatur, ca nu stie ce face si ca incearca sa fuga de raspundere! Care este argumentul forte al Presedintelui? Argumentul forte al Presedintelui este ca Ponta nu a adus Caile Ferate Americane, Caile Ferate Franceze, Caile Ferate Germane sau alte Cai Ferate de Prestigiu pe plan mondial – aceia sunt investitorii strategici in viziunea prezidentiala – ci i l-a adus pe Gruia pe cap!! 😆 Daca nu poti sa aduci astfel de investitori strategici atunci nu faci privatizarea ci restructurezi, asta vrea sa spuna Basescu. De unde se vede ca, cel putin pentru Basescu, problema nu e ca ar tine de CSAT. Problema este ca Ponta nu a adus astfel de investitori strategici. Insa Basescu nu ne spune nimic de interesul unor astfel de investitori strategici fata de CFR Marfa. Toata aceasta argumentare pe care o face Presedintele are un singur scop: sa arate ca Ponta e un premier prost, ca avem un guvern incompetent, plin de corupti si de penali. Diiscreditarea acestui Guvern si a lui Victor Ponta are un scop precis, unul electoral: lansarea Partidului Miscarea Populara. In forta.

„Un atentat la democratie”…

In alta ordine de idei va propun sa cititi si:

Romania Libera

Isărescu: De-acum, contăm mai mult pe forţa de muncă, terenurile agricole şi economisirea internă

Se arata ca:

„Utilizarea preponderentă a resurselor interne va fi, în opinia guvernatorului, caracteristica “noii perioade de tranziţie”, post-criză, în care intră România. În premieră, Isărescu consideră cura de austeritate aplicată la începutul crizei, în condiţiile unui dezechilibru economic major, un “atentat la democraţie”.

Conferinţa “Mugur Isărescu şi invitaţii săi” găzduită ieri de BNR a fost pretextul nime­rit pentru executarea a unei fotografii la minut a economiei româneşti şi propunerea unei foi de parcurs pentru guvernanţi. Am aflat care ar trebui să fie priorităţile şi ce resurse pot fi mobilizate în acest sens. Guvernatorul a început, previzibil, cu un apel la stabilitate.

Nu era însă vorba de stabilitatea preţurilor care cade în sarcina BNR, ci de stabilitate economică, cu accent pe stabilitatea politicii fiscale (cota unică bătută deci în cuie). Stabilitatea e cerută de investitori iar în lipsa ei nu poţi avea nici creştere economică a subliniat Isărescu. Referitor la creşterea economică, Guvernatorul a insistat pe ideea sustenabilităţii sale (este oricum greu de văzut în viitorul apropiat o nouă bulă a creditului care să dinamizeze PIB-ul) şi pe evitarea stimulentelor electorale-“dacă accelerăm creşterea economică mai ales în perioade electorale, nu facem decât să accentuam declinul post-electoral”.

Creşterea economică trebuie să creeze deci locuri de muncă, numărul de contribuabili trebuie să se majoreze, aproape tot deficitul bugetar vine acum de la bugetul de pensii. Observaţia guvernatorului este justificată dacă ne uităm la numărul locurilor de muncă în firmele cu mai mult de 4 angajaţi în primăvara lui 2008 (4,82 milioane) şi în prezent (4,36 milioane); în ciuda unei reveniri economice şi refacerii salariilor bugetarilor fapt ce a realimentat cererea, economia n-a putut să recupereze locurile de muncă pierdute în criză iar generaţia decreţeilor, cea mai numeroasă, se apropie încet-încet de pensionare.

Dincolo de stabilitatea fiscală şi apariţia unor noi locuri de muncă, Isărescu consideră prioritară şi terminarea infrastructurii (“nu doar din transport, ci şi din sănătate şi resurse umane”).

Bun venit în tranziţie!

„Tranziţia în sensul creării economiei de piaţă s-a încheiat, o alta s-a născut în faţa noastră” începea spectaculos Guvernatorul. Noutatea noii tranziţii ar fi apelarea preponderent la resursele interne, după ce băncile îşi reduc treptat expunerea pe România iar investiţiile străine directe au scăzut spectaculos.

Isărescu are în vedere resursele interne de bani (“economisirea internă s-a refăcut”), de forţă de muncă şi de pământ agricol care “nu este introdus încă cum trebuie în circuitul fiscal”, nu este clară încă situaţia titlurilor de proprietate pentru toate terenurile agricole.

Suntem absolut de acord cu Mugur Isărescu privind focalizarea pe resursele interne şi utilizarea lor eficientă cu câteva menţiuni. Cu o fiscalitate excesivă a muncii e greu de crescut numărul de contribuabili iar în ceea ce priveşte economisirea internă, poate ar fi cazul ca Guvernul să se împrumute şi de la populaţie, reluând emisiunile de certificate de trezorerie, piaţa titlurilor de stat fiind monopolizată cu brio de bănci.

Iar în ceea ce priveşte terenurile agricole, o dată cu 2014 este posibil să asistâm la o clarificare accelerată a regimului de proprietate, având în vedere că străinii vor avea dreptul să cumpere fără restricţii din acel moment.” (subl. mea)

Update

Gandul

Ponta poate convoca CSAT pentru CFR Marfă, dar nu o va face. „Să-l convoace preşedintele, nu vreau să-i uzurp atribuţiile”

Se arata ca:

„După mutarea politică prin care a pasat ultimul cuvânt în prtivatizarea CFR Marfă de la Guvern în mâinile CSAT, adică la Palatul Cotroceni, premierul Victor Ponta a anunţat astăzi că nu va lua iniţiativa convocării Consiliului, cu toate că legea i-o permite.

Premierul s-a justificat azi, la Sibiu, susţinând că evită „uzurparea vreuneia dintre atribuţiile preşedintelui”. Legea CSAT prevede însă că acesta poate fi convocat nu doar de preşedinte, ci şi de o treime dintre membri. În condiţiile în care la masa CSAT 7 din cei 13 membri sunt miniştri – Victor Ponta, Varujan Vosganian, Daniel Chiţoiu, Titus Corlăţean, Robert Cazanciuc, Radu Stroe şi Mircea Duşa -, şedinţa pentru avizarea privatizării CFR Marfă pe care premierul o cere poate fi convocată cu uşurinţă la iniţiativa sa.

Întrebat dacă are această intenţie, Victor Ponta a negat însă. „O să-l convoace preşedintele. Nu vreau să uzurp vreuna din atribuţiile domniei sale”, a spus prim-ministrul.

Ce pârghii are Ponta în CSAT

În articolul 6, legea CSAT clarifică cine poate avea iniţiativa convocării Consiliului. Chiar dacă în practică nu s-a întâmplat lucrul acesta, CSAT poate funcţiona şi în absenţa şefului statului care este preşedintele Consiliului, şedinţele fiind conduse de vicepreşedinte, adică de premier.” Potrivit articolului 6, există două variante: „(1) Consiliul Suprem de Apărare a Ţării se convoacă de preşedintele acestuia, trimestrial sau ori de câte ori este necesar. (2) Consiliul Suprem de Apărare a Ţării poate fi convocat şi la iniţiativa a cel puţin o treime din numărul membrilor săi”.

În oricare dintre situaţii, „Consiliul Suprem de Apărare a Ţării lucrează în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi şi adoptă hotărâri prin consens”, se arată în aceeaşi lege. Altfel spus, oricare 5 miniştri pot convoca CSAT, însă mai au nevoie, pe lângă cei 7 membri ai Guvernului, ca la şedinţă să fie prezenţi încă doi membri. Trei din cei 13 vin din Palatul Cotroceni: preşedintele Traian Băsescu, consilierul prezidenţial Iulian Fota şi secretarul CSAT, Ion Oprişor. Ceilalţi trei sunt directorul SRI, George Maior, directorul SIE, Teodor Meleşcanu, şi şeful Statului Major General, Ştefan Dănilă. Pentru a se întruni CSAT, la masă trebuie să fie 9 din cei 13. Deciziile se iau însă prin consens, oricare din cei 13 membri având această pârghie de a bloca o anume poziţie.

Ordinea de zi, arată însă legea CSAT, este strict atributul preşedintelui: „Ordinea de zi se stabileşte de preşedinte, cu consultarea vicepreşedintelui. Propunerile ministerelor trebuie avizate de primul-ministru pentru a fi înscrise pe ordinea de zi”.

Ceea ce a rămas încă neclarificat de către Guvern este baza legală care va fi invocată pentru a introduce pe ordinea de zi avizarea contractului de privatizare a CFR Marfă, în condiţiile în care CSAT are printre atribuţii doar avizarea proiectelor de acte normative şi nu actele normative deja adoptate. O posibilă explicaţie a dat-o pentru gândul secretarul de stat Cristian Ghibu, care gestionează Ministerul Transporturilor în timpul interimatului şi care a înaintat actul normativ pe masa Guvernului: „avizul este condiţie de semnare” şi a fost cuprins astfel în textul HG.

Eşecul privatizării înseamnă „management privat şi restructurarea companiei”

La rândul său, prim-ministrul a fost evaziv, întrebat fiind despre atribuţiile CSAT care nu includ avizarea hotărârilor de Guvern. „Am şi eu lipsurile mele. Dacă nu are competenţă (CSAT – n.r), de ce a avut de trei ori până acum? Dacă nu are competenţă CSAT-ul, dacă a avizat de trei ori până acum, înseamnă că de trei ori a acţionat ilegal. Dacă chiar nu are preşedintele nicio atribuţie despre CFR atunci, aşa pe româneşte, să tacă din gură. Dacă are şi dacă ştie ceva, e cel mai bun cadru, cadrul oficial, instituţional să ne spună, să nu ne lase să facem vreo greşeală, Doamne fereşte”, a spus Victor Ponta

Cât despre situaţia în care până pe 23 septembrie CSAT nu va da acest aviz, premierul a sugerat renunţarea definitivă la privatizare. „Planul B este management privat, restructurarea companiei şi încercarea de a o aduce acolo unde era în 2008, adică pe profit, înainte să fie fraudată de PDL”, a adăugat Ponta.

Privatizarea CFR Marfă a fost asumată în angajamentele luate faţă de FMI, oficialii Fondului punând semnarea contractului cu un investitor strategic drept condiţie pentru încheierea unui nou acord cu România. „FMI a cerut la ultima întâlnire cu colegii din minister semnarea în cel mai scurt timp a contractului„, a admis pentru gândul fostul ministru Relu Fenechiu imediat după ce premierul Victor Ponta a anunţat aprobarea în şedinţa de Guvern de miercuri a condiţiilor de vânzare sub rezerva avizării de CSAT până pe 23 septembrie.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.