Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Sugestie pentru cei ce studiaza psihologia sociala…

As dori sa fac o sugestie celor care studiaza psihologia sociala… Vedeti dumneavoastra, unii (si cred ca nu putini) se intreaba ce vrea, de fapt, romanul: capitalism, comunism…? E o intrebare interesanta, fara indoiala…

Dar, ca sa nu o mai lungesc mult, sa spun care ar fi sugestia.

Sunt convins ca avem specialisti buni in psihologie sociala si ar fi foarte interesant sa mearga „pe teren”, cum se spune, de exemplu la Taxe Locale si sa studieze privirea celor care lucreaza acolo… Ar putea fi o tema de cercetare interesanta. Privirea unui om spune multe. Ce am putut eu constata? Pe langa o privire obosita – lucru ce nu ar fi neaparat de dezaprobat pentru ca un om sau mai multi pot fi si obositi -, e vorba de o privire ca si cum s-ar uita la tine, platitor de taxe si impozite, si tu n-ai fi nimic sau, mai bine zis, ai fi o insecta pe care o privesti cu plictis si o oarecare scarba. Daca intrebi ceva, tu esti de vina ca nu stii, ca si cum ar fi trebuit sa fii de specialitate. Nu mai vorbesc de tonul cu care ti se raspunde, un ton monoton de parca ar zice: „ce tot intrebi atata, aia e si dute si plateste!”. Eu stau si ma intreb daca oamenii acestia, care lucreaza acolo, au constiinta faptului ca platitorul de taxe si impozite ce vine acolo e mai mult decat un client: le plateste, din banii lui, salariile si ei, cei care lucraza acolo, sunt in ultima instanta in slujba cetateanului. Nu cetateanul e in slujba lor, ci ei sunt in slujba cetateanului. Unde mai pui ca Guvernul doreste sa le mareasca salariile… Lipsa de respect cu care esti tratat te frapeaza. Inclusiv privirea lipsita de respect care iti este adresata. Nu mai vorbesc de comentarii la adresa actelor pe care le prezinti pe care nu au dreptul nici pertinenta profesionala ca sa le faca. Pe de alta parte constati o unda de tristete… Avem oameni tristi care lucreaza la stat… Asta e un lucru interesant pe care specialistii ar trebui sa-l studieze si sa-l explice. Exista, dupa parerea mea, in aceasta privire o neimplinire, nu numai profesionala, dar o neimplinire in viata…

Te duci sa intrebi ceva si te privesc cu suspiciune. Am fost si am intrebat in urma cu cateva zile un lucru, un lucru marunt. In calitate de platitor de taxe si impozite cred ca am acest drept. M-au privit cu o suspiciune de parca as fi fost suspect. Ma si gandeam dupa aceea: n-am intrat cu un pistol, n-am amenintat pe nimeni, am vorbit cat se poate de politicos. Dupa ce am iesit, dupa cateva minute, m-am simtit terorist, zau asa! 😆 De fapt, nu e de ras. Din privirile lor se vedea ca nu sunt tratat ca un cetatean. Cu drepturi, obligatii si libertati. Nu aratam nici ca ultimul golan, eram barbierit fresh. Imbracat normal. Si atunci imi pun si acum intrebarea: de ce? Stau si ma intreb ce ar fi trebuit sa fac pentru ca sa le castig condescendenta necesara: sa dau spaga sau sa vin imbracat intr-o eleganta tipatoare, cu un ceas de mii de euro pe mana si sa cobor dintr-o masina de peste 100.000 de euro?

Trebuie sa ne dea de gandit ca, la noi, aspectele materiale sunt covarsitor convingatoare. Daca ai bani, esti convingator. Daca arati bine, pari a avea bani, deci plusezi la capitolul convingere. Lucrurile acestea indica o decadere spirituala a poporului nostru. Parca nimeni nu se mai intreaba ca sub aceasta spoiala se poate ascunde prostie, hotie. Nu, bani sa ai, sa arati bine, doar „haina il face pe om”, vorba proverbului…

Sigur, aceste impresii sunt subiective. De aceea ma adresez specialistilor. Ce nu e in regula? In sectorul privat sunt salarii mai mici decat la stat. Insa acolo stii ca cel pe care il ai in fata e un client si trebuie sa-l tratezi ca pe un client de pe urma caruia iti iei salariul.

Pana la urma e vorba de incredere. Or, la noi oamenii nu au incredere in institutiile statului. Vad un primar corupt, precum Oprescu, vad ca trebuie sa platesc mai mult statului, dar nu vad nimic din partea statului, din acel spor, adica acel gradient pe care si statul ar trebui sa mi-l intoarca, sa simt de ce am dat mai mult.

Un politist, din cei care merg pe motocicleta inaintea masinii unui demnitar, a murit cazand intr-o groapa pe carosabil pe cand il escorta pe Gabriel Oprea. Sunt de acord cu parerea exprimata de Ion Tiriac in Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan: pentru ce nu era semnalizata corespunzator acea groapa de pe carosabil? Stiti ca mie si Dvs., stimati cititori, ni se cere sa platim taxe pentru ca o groapa in carosabil sa fie corespunzator semnalizata? Si atunci de ce nu e corespunzator semnalizata? Cum poti sa mai ai incredere in stat – ca de asta e vorba, nu de reactiile emotionale ale oamenilor, care, desigur, sunt firesti – cand tu platesti si vezi groapa nesemnalizata corespunzator, lucru cauzator de accident mortal?

Eu nu doresc neaparat sa acuz pe cineva. Lucrul asta ar fi foarte simplu. Ci intreb: ce se intampla cu noi? De mai multa vreme Romania se afla parca intr-o stare de prostratie, in loc sa apucam taurul de coarne, cum se spune, si sa facem din tara asta una in care sa ne placa sa traim. Milioane de romani au plecat, dezamagiti, prin tari straine, spre zari mai bune. Dar lucrul asta pare sa nu dea de gandit la cineva… Cum poti sa ai incredere intr-un stat care de ani de zile tine in brate intreprinderi neperformante, care produc pierderi imense, pe care le suportam din greu tot noi, dar fara a face ceva, fara a misca macar un deget pentru a le pune pe picioare, pentru a le face performante? Cum poti sa ai incredere intr-un stat in care se da in circulatie, cu surle si trambite, un tronson de autostrada si nu trece anul ca el trebuie inchis pentru ca, de fapt, nu se poate circula pe el?

Si atunci cum poate un astfel de stat sa-i pretinda cetateanului incredere?

Constitutia noastra, Capitolul III – Indatoriri fundamentale, la Art. 54 – Fidelitatea fata de tara, spune asa:

„(1) Fidelitatea fata de tara este sacra.

(2) Cetatenii carora le sunt incredintate functii publice, precum si militarii, raspund de indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin si, in acest scop, vor depune juramantul cerut de lege.”

Or, Romania, la ora actuala, e marcata de o criza de incredere la adresa institutiilor statului. Cred ca trebuie sa recunoastem lucrul asta si sa vedem ce ar trebui facut. Romania nu are, la ora actuala, o conceptie clara despre ce inseamna un cetatean. Cetatenii Romaniei nu sunt respectati de catre propriul lor stat, care nu da doi bani pe ei. Dispretul si aroganta statului fata de cetatean este una din problemele esentiale la noi in tara.

Trist este ca si eu ma simt cugetand in felul urmator: fidelitatea fata de tara este sacra? De ce oare? Ca n-a depins de mine sa ma nasc aici! Oamenilor li se cere fidelitate fata de tara, fara ca la noi sa fie clar ce inseamna a fi cetatean. Fara ca statul sa dea dovada de respect fata de cetatenii sai. Fara ca sa vedem din partea statului ca se imbunatateste ceva. Va dati seama ce ar fi insemnat ca milioanele de romani care au plecat la munca in strainatate sa nu fi avut aceasta posibilitate? La cat s-ar fi cifrat somajul? Ce au vazut romanii din partea statului lor ca sa aiba incredere in el si sa-i datoreze respect? Pe vremea lui Ceausescu au vazut o dictatura care, in final, nu le-a facut viata mai buna, dimpotriva! Iar dupa…? Dupa, ce au vazut? Uitati-va ce au vazut: o coruptie generalizata, inchideri masive de intreprinderi, milioane de locuri de munca pierdute, inrautatirea nivelului de trai… Au vazut Mineriade, ura fata de intelectuali propagata de stat.

Eu cred ca ar trebui sa ne dea de gandit aceste lucruri. Daca le vom intelege, vom intelege si de ce oamenii sunt asa cum sunt, de ce Romania ramane totusi una din cele mai sarace tari din UE. Insa ar trebui sa ne gandim ca astfel de lucruri reprezinta vulnerabilitati, iar parcursul nostru este de acum unul european si nord-atlantic. Lucrul asta ne obliga pentru ca nu se poate sa ramanem intr-o asemenea stare. Sper ca cei care trebuie sa inteleaga aceste lucruri.

Voi face in final o recomandare – iata ce scrie D-na. prof. Lavinia Stan:

Interview with Razvan Chiruta for Suplimentul de Cultura

Se arata ca:

„Interviuri cu cele doua coordonatoare ale colectiei „Studii romanesti“ de la Polirom Romania – eterna tara a deficitului democratic

Razvan Chiruta

Editura Polirom a lansat in aceasta vara colectia „Studii romanesti“, care doreste sa reuneasca, printre altele, volume scrise de profesori si specialisti din strainatate pasionati de cultura romaneasca. Majoritatea lucrarilor, traduceri ale unor carti publicate la edituri din afara tarii, dar si volume redactate direct in limba romana, vor fi furnizate de membrii Societatii de Studii Romanesti (SRS), o organizatie cu patru decenii de existenta in Occident. Coordonatoarele colectiei sunt Lavinia Stan (sefa Departamentului de Stiinte politice al Universitatii „St. Francis Xavier“ din Canada si presedintele SRS) si Irina Livezeanu (profesor de istorie in cadrul Universitatii Pittsburgh din SUA).

Lavinia Stan: Romania pare desprinsa din cartea privind „familismul amoral“

CV-ul dumneavoastra este impresionant, sunteti implicata in foarte multe activitati. Cum de ati acceptat sa coordonati colectia „Studii Romanesti“ de la Polirom?

Colectia reprezinta unul dintre programele prioritare ale Societatii de Studii Romanesti, a carei presedinta sunt. Societatea a fost infiintata in anul 1973 de un grup de profesori si studenti americani pentru care Romania prezenta un interes deosebit – printre ei numarandu-se Jim Augerot, dar si Mircea Eliade. De la inceput, deci, Societatea a reunit atat romani refugiati in strainatate, cat si occidentali atrasi de exotismul acestei tari aflate la portile Occidentului. Editura Polirom este partenera a Societatii de Studii Romanesti in lansarea acestei colectii extrem de oportune. Este o onoare pentru mine sa fiu implicata in acest proiect care sper sa aduca o serie de volume de inalta tinuta intelectuala si rigurozitate metodologica in atentia publicului romanesc, in special a celui universitar. Desfasor multe alte activitati in parteneriat cu alte edituri din afara Romaniei, insa colaborarea la aceasta colectie cu Editura Polirom si istoricul Irina Livezeanu imi da o satisfactie deosebita!

Cat de mare mai este in Occident interesul pentru cultura din Romania?

Colectia a fost constituita intr-un moment foarte oportun, cand Societatea noastra a castigat un numar impresionant de noi membri ce studiaza si predau in numeroase universitati din Romania, Moldova si strainatate. Speram ca in timp sa atragem si mai multi profesori si studenti pasionati de diferite aspecte ale culturii romanesti. Interesul pentru acest gen de studii ramane ridicat, nu numai pentru ca aceasta tara continua sa reprezinte un caz aparte in regiune, dar si pentru ca o noua generatie de analisti s-a ridicat recent. In primul rand, este de notorietate faptul ca Romania inca ocupa o pozitie unica, de neinvidiat, in ceea ce priveste ineficienta guvernamentala, clientelismul si nepotismul politic, polarizarea si fragmentarea excesive, discrepantele sociale, deficientele din sistemul de sanatate, apatia electorala sau partizanatul inutil, ca sa amintim doar unele aspecte. In multe privinte, Romania pare a fi desprinsa din cartea lui Edward Banfield privind „familismul amoral“ si lipsa acuta de capital social, identificate de el in anii ’50 in comunitatile italiene de langa Bari, in Puglia. In Romania, toate aceste tare tin primele pagini ale ziarelor aproape in fiecare zi, indicand un serios deficit democratic local. De ce procesele politice raman atat de contorsionate si risipitoare de energii, care este contributia factorilor de decizie politica si a electoratului larg la aceasta stare de fapt, care sunt efectele de lunga durata si care ar putea fi eventualele remedii – toate aceste intrebari transforma Romania intr-un caz interesant de analiza politica, sociologica, economica si culturala. Numarul de carti, studii si articole publicate pe aceste teme dovedeste tocmai acest interes constant. In al doilea rand, in ultimii ani s-a ridicat o noua generatie, formata din profesori universitari si specialisti guvernamentali care si-au inceput carierele in ultimii zece ani in Romania sau in afara ei. Analizele care ating probleme relevante studiilor romanesti s-au multiplicat, iar multe dintre aceste contributii sunt semnate de membri ai noii generatii. Colectia lansata de Societatea noastra, in colaborare cu Editura Polirom, incearca sa faca disponibile publicului romanesc unele dintre aceste studii, cele care consideram ca se remarca prin excelenta.

Colectia foloseste ca „metoda de evaluare blind peer review pentru a selecta manuscrise de cea mai inalta calitate, redactate intr-un stil accesibil“, dupa cum se precizeaza in prezentarea acesteia. Ce inseamna concret respectiva metoda de evaluare, in termeni pe intelesul cititorului nespecialist?

Calitatea manuscriselor selectate este evaluata printr-un proces foarte similar – as putea spune chiar identic – celui folosit de colectiile propuse de edituri de circulatie internationala din strainatate. Autorii pun la dispozitia editorilor colectiei fie manuscrisul complet, fie un capitol in forma finala insotit de o propunere detaliata care prezinta argumentul principal al volumului, contributia sa la literatura deja existenta, avantajele fata de alte studii similare publicate recent, alaturi de o explicatie privind audienta careia i se adreseaza. Sa nu uitam ca, in cele mai multe cazuri, manuscrisele pe care colectia noastra le are in vedere sunt traduceri in limba romana ale unor volume deja publicate de edituri de prestigiu international. De aceea, dosarul inaintat de autori catre editorii colectiei deseori include si recenzii (sau extrase din acestea) publicate in reviste de specialitate. Ambitia noastra este sa aducem in fata publicului romanesc titluri apreciate de o comunitate academica mai larga decat cea strict din Romania. In multe privinte, aceasta comunitate internationala este mai exigenta – asta pentru ca, de exemplu, universitarii romani considera normal sa discute cazul Romaniei, insa acest lucru nu se intampla in strainatate, unde selectarea Romaniei trebuie sa fie „vanduta“ drept o operatiune interesanta teoretic si riguroasa metodologic. Acest argument nu este usor de construit atunci cand Romania este cantarita in comparatie cu alte tari, unde accesul la informatie poate este mai lesnicios, limba mai accesibila si analizele deja existente mai bogate. Aceasta perspectiva te obliga sa pui sub semnul intrebarii locurile comune si afirmatiile larg acceptate si uneori sa le recunosti ca nefondate.

De ce ati ales, pentru primul volum publicat in cadrul colectiei, cartea lui Roland Clark Sfanta tinerete legionara. Activismul fascist in Romania interbelica?

Desi oarecum intamplatoare, selectia s-a dovedit de bun augur. Colectia a fost lansata anul acesta cu doua titluri publicate aproape simultan. Traducerea cartii lui Roland Clark a fost trimisa prima la tipar, de aceea a aparut inaintea cartii celuilalt istoric, Vladimir Solonari. Ne bucuram ca studiul semnat de tanarul istoric Clark, o analiza de mare rigoare si finete, a lansat colectia noastra pe piata romaneasca. Speram ca titlurile publicate in viitor se vor ridica la aceeasi inaltime si vor oferi publicului romanesc exemple de analiza de prima mana, fondata pe perspective si teorii considerate a fi de ultima ora pe plan international.

Colectia „se adreseaza specialistilor, dar si publicului larg interesat de istoria si cultura romana“. Care este linia de echilibru pentru a ajunge la cele doua categorii de public? Va intreb pornind de la prejudecata ca ceea ce ii atrage pe specialisti poate sa nu fie suficient de atractiv pentru publicul larg.

Volumul lui Clark exemplifica poate cel mai stralucit modul in care vrem sa echilibram aceste doua deziderate. Colectia ramane pana la urma academica, dar ea se adreseaza unui public mai larg decat cel format strict din specialistii domeniului in care titlurile s-ar incadra formal ca modalitate de abordare teoretica. Nu vom publica nuvele, volume vulgarizatoare sau manuale, dar nici teze de doctorat pedante sau texte scrise intr-un jargon impenetrabil, ale caror argumente pot fi doar ghicite, niciodata evaluate cu adevarat. Volumul cu care colectia a debutat anul acesta demonstreaza cu claritate faptul ca o cale de mijloc poate fi gasita, fara a periclita in vreun fel integritatea si acuitatea argumentului. In multe privinte, diferenta dintre publicul larg si cel academic tine intr-adevar de prejudecata mai mult decat de realitate. Granitele dintre cele doua grupuri sunt mult mai fluide decat se sugereaza deseori. Si dumneavoastra, si eu facem parte din publicul larg, atunci cand rasfoim o carte de sociologie, spre exemplu. Autorul trebuie sa-si prezinte mesajul, argumentul intr-un stil clar si inteligibil si pentru cei mai putin familiarizati cu cadrele teoretice folosite in acel domeniu. Altfel nu il vom intelege. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa scrie pentru roboti sau pentru un public neversat si sa prezinte un argument ce ignora nevoia de rigurozitate in organizare, structura, interpretare si metodologie. Daca ne pierdem in publicul larg atunci cand citim carti scrise de alti specialisti, suntem experti in domeniile noastre. Personal, nu stiu nici un politolog care doreste sa se adreseze numai unui public limitat – cele mai bune carti in domeniul meu sunt scrise intr-un limbaj accesibil, dar nu simplificator. Fondul si forma merg mana in mana, din punctul meu de vedere, amandoua fiind importante.

Read all at: http://www.suplimentuldecultura.ro/index.php/continutArticolNrIdent/Interviu/10769 „

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol si o rog pe aceasta cale pe D-na. prof. Lavinia Stan sa vina cu articole mai ample pe blog, acest minunat mod de comunicare al ideilor! Multumesc anticipat!

octombrie 28, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 25 comentarii

„Calmul” englezesc

Englezii au reputatia de a fi niste oameni cu un calm proverbial. Si cu toate acestea un articol din Gandul ne spune ca….:

LUPTE DE STRADĂ LA LONDRA. Anarhiştii se bat cu poliţiştii. În capitala Angliei are loc un protest la care participă 400.000 de oamenii

In finalul articolului iata ce se arata:

„”Sunt aici pentru că Guvernul ne face să plătim pentru a repara ce au făcut bancherii„, a declarat Gillian Siddons, un pensionar în vârstă de 60 de ani.

„Vrem să arătăm Guvernului ce credem despre politica sa”, a afirmat la rândul său Jim Waters, în vârstă de 62 de ani.

Guvernul a decis să impună o cură de rigoare fără precedent în Marea Britanie, cu reduceri bugetare de peste 90 de miliarde de euro până în 2015.” (subl.mea)

Trebuie citit tot articolul pentru a ne da seama ce proportii uriase a avut mitingul de la Londra si de violentele care s-au intamplat in cadrul acestuia. Deci las articolul sa vorbeasca.

Interesant este ca cele doua puncte de vedere, pe care le-am evidentiat mai sus, apartin unor pensionari!! Oameni in jur de 60 de ani.

„”Nu distrugeţi Marea Britanie!„, „Să ne apărăm serviciile publice!”, proclamau pancartele manifestanţilor. Mulţi au venit în familie, cu cărucioare de copii şi vuvuzele.” (subl.mea)

Calm englezesc, calm englezesc… dar si cand explodeaza!! Pur si simplu sunt uimit si, de ce sa nu recunosc, fascinat de o asemenea explozie sociala in Marea Britanie. In articol se spune ca:

Deşi organizatorii aşteptau în jur de 100.000 de participanţi, numărul acestora a trecut de 400.000, aceasta reprezentând cea mai mare manifestaţie din 2003, când peste un milion de oameni au ieşit pe străzi pentru a protesta împotriva războiului din Irak.” (subl. mea)

Ma uluieste un lucru: nu neg ca la noi n-ar fi o nemultumire mare, dar ce nemultumire mare e acolo, in Marea Britanie, o tara cu mult mai dezvoltata decat Romania!! Foarte mare!! Sa ne gandim numai la faptul ca la miting au participat de 4 ori mai multi oameni decat se estimase. Nu mai vorbesc de pensionari, lucru extrem de important! De unde se vede ca problema crizei economice e cu mult mai complexa decat s-ar crede la prima vedere, deoarece a generat o nemultumire de proportii uriase in toata Europa. Nemultumirile au rabufnit, iata, din nou, in Marea Britanie, daca stau sa ma gandesc si la mitingul studentilor. Si sa ne gandim ca, la ora actuala, nu se mai poate vorbi de comunism in Europa, care sa influenteze opinia publica din Vest si sa genereze astfel de proteste. Important de subliniat este faptul ca articolul precizeaza ca in 2003 au fost 1 milion de oameni care au protestat impotriva razboiului din Irak. De unde se vede ca decizia politica a invadarii Irak-ului a fost contestata vehement. Starea de nemultumire crescanda mi se pare ca dateaza de atunci. Si este o nemultumire impotriva actualei ordini politice si economice din lume. Se vede foarte clar ca aceasta ordine actuala, marcata de ideologia neoliberala, de la Reagan si Thatcher citire, este potrivnica intereselor cetatenilor. Al celor care merg la vot! Iar cetatenii reactioneaza cu vehementa, cum era si de asteptat. Cred ca la niciun miting de pana acum, din calma Anglie, nu s-a strigat: „Nu distrugeti Marea Britanie!”. De unde rezulta cu claritate ca perceptia populatiei asta este: ca se distruge Marea Britanie, tara lor. Cred ca este cel mai grav avertisment pe care l-am auzit pana acum, scandat cu voce tare de sute de mii de manifestanti pe strazile londoneze. Aproape nu mi-a venit sa cred cand am citit aceasta clamare: „Nu distrugeti Marea Britanie!!”.  Iar din ceea ce au spus cei doi pensionari rezulta ca Marea Britanie ar ajunge sa fie distrusa de guvernul actual si de bancheri, care strica, iar populatia trebuie sa plateasca cu varf si indesat ce strica ei. Dar exprima si faptul, dupa parerea mea, ca actiunea aceasta de distrugere a tarii ar fi premeditata, facuta cu o anumita intentie ascunsa. Iar acest lucru a inflamat foarte tare spiritele. Adica, spus cu alte cuvinte, la mijloc este o ticalosie. Si inca una la nivel inalt, pe spinarea poporului, care trebuie s-o suporte. Acest miting s-ar putea sa fie inceputul unui val de proteste care sa se intinda in toata Europa. Pentru ca Uniunea Europeana nu a putut gasi o cale de iesire din criza, sau o cale care sa afecteze cat mai putin viata oamenilor. In Portugalia premierul Socrates a demisionat. Si tot datorita politicilor de austeritate, Parlamentul portughez respingand planul de austeritate propus de guvern. De unde se intrezareste esecul politicilor de austeritate, din ce in ce mai insuportabile pentru cetateni. Asemenea politici sunt respinse de intreaga societate si pot genera turbulente sociale majore in Europa. Carora niciun guvern nu le poate face fata. Insa mie mi se pare ca renuntarea la neoliberalism ar avea, in plan politic, o consecinta cu adevarat istorica si uluitoare: decuplarea politica a Europei de SUA. Practic, criza actuala, care e consecinta acestui ultra-liberalism, a provenit din SUA. Dar aceasta criza, dupa cum se vede, se pare ca nu a atins deloc China, tara ce devine pe zi ce trece mai puternica din punct de vedere economic si nu numai, cu excedent bugetar. A atins, in schimb, foarte puternic si grav, Europa. Sa nu uitam ca si Marea Depresiune din ’29-’33 tot din SUA a venit, si, la fel ca acum, a izbit Europa foarte puternic, si cu consecinte politice dintre cele mai nefaste. Debuseul crizelor economice si financiare americane este, dupa cum se vede, Europa. O decuplare politica a Europei, prin Uniunea Europeana, de SUA, ca o consecinta istorica a sfarsitului razboiului rece si caderii Cortinei de Fier in Europa, ar insemna izolarea Statelor Unite. Recentul refuz al Germaniei de a participa (chiar si in cadrul NATO!!) la operatiunile din Libia parca vor sa spuna acest lucru. Iar Germania, lucru stiut, este cea mai mare si mai puternica economie din UE. Acest semnal dat de Germania partenerilor de peste Ocean cred ca trebuie luat serios in considerare. Cu alte cuvinte, Germania nu mai este dispusa sa se alinieze politicilor americane, ceea ce arata ca este suficient de puternica pentru ca sa faca treaba asta. Iar daca se aliniaza, totusi nu in orice conditii. Sau, altfel spus, Germania nu mai doreste sa fie debuseul erorilor facute peste Ocean. Cum si obisnuieste sa se exprime deseori D-na Cancelar Merkel, in diverse circumstante si ocazii, Germania nu are nevoie de asa ceva. Este primul semnal, care te duce cu gandul la o ruptura. Nu grava, deocamdata.  Iar decuplarea de care vorbeam ar insemna nu atat o politica contrara Statelor Unite, cat una diferita. Ar exista, deci, in acest caz, diferente de optica si de abordare a problemelor intre UE si SUA. Lucru ce nu ar trebui sa ne mire prea mult.

Europa vestica a fost legata de SUA, pe vremea razboiului rece, printr-un pericol comun, care le ameninta pe amandoua: comunismul, extins de Uniunea Sovietica, dupa razboi, in toata Europa de Est. Lucrul acesta e adeverit si de cele doua pacte militare: NATO si Tratatul de la Varsovia. Or, acum, acest pericol nu mai exista. Pe vreme aceea insa, Statele Unite jucau un rol de lider pentru tot Occidentul European, neunit ca astazi in Uniunea Europeana. Starea aceasta s-a perpetuat si dupa caderea comunismului.  Pentru ca Uniunea Europeana nu finalizase procesul de extindere spre Est, in fostul spatiu comunist, dar poate ca si dintr-o oarecare comoditate, adica in virtutea inertiei. Pe de alta parte, o alta cauza ar fi faptul ca SUA ramasese singura superputere mondiala. Insa la 21 de ani de la evenimente, Uniunea Europeana, care a adoptat intre timp si o moneda unica, prinde un contur din ce in ce mai clar. In contextul actual, diferit de cel din trecut, nu mai merg vechile abordari si politici. Uniunea Europeana definindu-se din ce in ce mai bine, ar trebui sa inceapa sa-si contureze o politica si o viziune proprie. Deja se vorbeste de instituirea Mecanismului European de Stabilitate, cu incepere de la 1 ianuarie 2013, tocmai pentru prevenirea crizelor economice care ar putea sa apara in Europa. Despre acest subiect foarte important – aici si aici. Care va fi impactul unor asemenea masuri, luate de Europa, asupra relatiilor cu SUA? Pana acum nu s-a vorbit despre un astfel de Mecanism European de Stabilitate. Totusi, aceasta criza a facut ca sa se puna serios problema. Iar acest lucru nu cred ca va ramane fara consecinte asupra abordarilor politice si economice in relatiile dintre UE si SUA. Odata ce UE incepe sa se contureze din ce in ce mai clar, dupa cum spuneam si mai sus, ca o putere economica si militara, rolul SUA ca lider al Occidentului s-ar putea sa fie pus sub semnul indoielii. Tocmai pentru ca acest rol de lider a fost ca urmare a unei situatii istorice date, in trecut, de consecintele celui de-al doilea razboi mondial, cand Europa nu era unita, ci divizata politic – Estul comunist si Vestul democratic. Insist asupra acestui lucru, pentru ca din moment ce a disparut aceasta situatie, si s-a creat o situatie cu totul noua, abordarile politice si economice trebuie sa se innoiasca, la randul lor, si ele. Altminteri ar exista si ar persista o contradictie intre o situatie geopolitica noua si abordari politice si economice vechi pe continentul european.  Iar astfel de contradictii nu pot conduce, in plan social, decat la ceea ce s-a petrecut la Londra, pe strada Oxford… De remarcat este si faptul ca in anii ’30, cand au avut loc acele consecinte politice grave in Europa, de care am amintit mai sus, starea Europei nu era de unitate. Europa nu era, pe vremea aceea, o Europa unita. Unita intr-un cadru democratic, evident, comun. Liga Natiunilor nu a putut, dupa parerea mea, sa compenseze acest lucru si nu a putut impiedica venirea extremei drepte la putere, adica a fascismului si a nazismului. Pentru ca nu erau mecanisme democratice care sa se aplice intr-o Europa comunitara, unita. Nu era nici moneda unica europeana la acea vreme. Deci contextul actual este cu totul diferit fata de ceea ce a existat in trecut in Europa, cu totul nou. Dupa parerea mea, o Europa unita nu poate fi pe placul nici al Rusiei si nici al SUA. Aparitia unei astfel de structuri, statale pana la urma – o uniune de state, puternica din punct de vedere economic si militar, care ar putea sa izoleze SUA, nu cred ca poate fi pe placul SUA. Insa realitatea este ca Uniunea Europeana rezista, ca sa zic asa. Mai sunt inca multe de facut, este adevarat, dar UE prinde din ce in ce mai clar contur, si nu ma refer numai la aspectul geografic, dar si la cel politic si economic. Spun din ce in ce mai clar, pentru ca inca nu e foarte clar, dupa parerea mea. Adica ce nu mi se pare clar? Nu mi se pare clara capacitatea Europei de a ramane in unitate, desi vointa exista pentru acest lucru. Unitatea nu poate fi legata numai de interese, ci si de solidaritate. De asemenea ar trebui sa dispara ambitiile, orgoliile legate de suprematie si putere intre puterile europene. Pentru ca asemenea lucruri genereaza, in mod firesc, disensiuni si resentimente. Dar, de asemenea, dupa parerea mea, UE ar trebui sa-si contureze o ideologie care sa nu permita derapaje de la democratie, deci de ordin politic, dar nici derapaje de ordin economic si social, cum e aceasta criza economica grava, care afecteaza grav viata oamenilor si impinge state mai putin dezvoltate spre subdezvoltare si le condamna la saracie cronica. Este deosebit de important, pe plan european, sa stim ce fel de societate dorim. Or, cred ca e de bun simt ca nu dorim o societate marcata de grave inegalitati (cred ca sunt in asentimentul tuturor daca spun ca este inadmisibil ca, spre exemplu, intr-un mare oras sa existe o viata sociala buna si prospera in zonele centrale si mizerie, si violenta in suburbii)  si crize de tot felul: sociale, economice, politice, etc, care sa genereze explozii sociale in strada, cum a fost cea din Londra. Din aceasta cauza trebuie cautata, dupa parerea mea, o ideologie optima, daca ma pot exprima astfel. Care sa fie in folosul cetatenilor. Si care sa conduca spre pace si prosperitate in toate tarile Europei Unite, pentru toti cetatenii ei, si care sa garanteze aceste lucruri, adica cu adevarat o stare de normalitate pentru toata lumea. E posibil, oare, acest lucru…?

martie 27, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

O problema foarte serioasa: pensiile!!

Iata doua editoriale din Gandul:

Fiţi patrioţi! Muriţi în câmpul muncii!

de Marius NIŢU

si

Premierul Boc nu are dreptul la o pensie decentă

de Victor ROTARIU

Iata ce spune, printre altele, primul articol:

Mulţi dintre cei care s-au ocupat de sistemul de pensii din România ar trebui să fie la închisoare. Pe scurt, acum nu mai sunt bani pentru pensii, pentru că toată lumea a furat din sistem care cum a putut. Cei cu influenţă, precum magistraţii, parlamentarii, diplomaţii etc, au gripat sistemul cu legi speciale, care n-au nicio legătură cu principiul contributivităţii. Cei mici, care n-au sărit peste bariera legii cu o altă lege, au trecut pe sub lege cu diverse adeverinţe medicale. Acum, România are de vreo trei ori mai mulţi pensionaţi pe caz de boală, ca pe vremea lui Ceauşescu. La grupele de muncă, altă veselie. Aici s-a trecut la categoria „muncă grea” de-a valma şi minerul, şi secretara directorului exploatării miniere şi magazionerul. Efectul cumulat e uluitor: doar o jumătate dintre pensionarii care se plâng de pensia mică „după o viaţă de muncă” au vechimea completă în muncă. La fel, un milion de oameni care au muncit cam trei ani toată viaţa primesc pensia socială minimă de 3,5 milioane de lei vechi. Pensia asta, votată cu entuziasm de toate partidele, e orice, ajutor social, pomană, numai pensie nu e. Pensia reprezintă returnarea unei contribuţii cumulate în timp, ceea ce, aici, nu e cazul.” (subl. mea)

„Pensia reprezintă returnarea unei contribuţii cumulate în timp, ceea ce, aici, nu e cazul.”. Pai atunci stau si eu si ma intreb: cum sa ai bani de pensii, la bugetul de pensii, daca numarul de contributori a scazut, fata de perioada comunista? Foarte multi au plecat sa lucreze in strainatate. Pe salarii mai mari. Pe de alta parte s-au desfiintat multe unitati economice, atat agricole cat si industriale. Nu mai vorbesc de sporul negativ al populatiei. In asemenea conditii economice si sociale cum se mai poate aplica principiul contributivitatii? Si aici e vorba de viitor:

Prezentul e trist, dar viitorul e sumbru. Viitorii pensionari au toate şansele să aibă o soartă şi mai grea ca cei de azi. Sistemul şi-a epuizat aproape toate resursele. Contribuţiile pentru pensie sunt, procentual, cu o treime mai mari decât în Germania, iar vârsta de pensionare pentru bărbaţi a ajuns la 65 de ani. Probabil, ca să ne echilibrăm bugetul asigurărilor sociale pe actuala structură de salariaţi, trebuie să interzicem pe viitor pensionarea şi să stabilim, prin lege, că în România se moare în câmpul muncii. Şi, pentru asta, chiar avem nevoie de un ministru precum Botiş.” (subl. mea)

Pe de alta parte investiile straine sunt mici in Romania, o parte insemnata au si plecat din Romania cu criza asta economica, multe firme au dat faliment, nu reusim sa absorbim decat sub 9% din fondurile europene destinate dezvoltarii. In conditiile astea eu nu vad cum sa ai bani la bugetul de pensii. Ar trebui create urgent locuri de munca, ceea ce iarasi nu prea se vede, in ciuda „optimismului moderat” al D-lui Boc. Iata ce spune al doilea articol:

Guvernul Boc nu numai că nu a creat noi locuri de muncă, ci le-a şi redus prin măsurile pe care le-a luat (impozitul minim şi majorarea TVA fiind vârfurile de lance). Cu toate acestea, guvernul Boc, posesorul unui buget de pensii care ajunge doar pentru nouă luni, diferenţa de trei fiind asigurată prin împrumuturi de la bancheri, promite că va micşora contribuţiile sociale anul acesta. Măsura este una foarte bună şi singura care a mai rămas pentru a revigora piaţa forţei de muncă însă deosebit de periculoasă în momentul în care 25% dintre pensii sunt deja plătite pe datorie.

Calculele guvernului sunt de neînţeles: deplânge sistemul de pensii, dar încurajează şomajul, spune că nu sunt bani, dar măreşte pensiile şi promite noi majorări aproape simultan cu reducerea contribuţiilor sociale. Ce să înţeleagă din asta actualii angajaţi şi pensionari? Ce să înţeleagă investitorii? Ce să înţeleagă bancherii şi agenţiile de rating?

Boc a sabotat deja, cu sârg, propria pensie, dar şi pe cea a milioanelor de actuali angajaţi care vor deveni, în câţiva ani, pensionari.

În continuare însă, spre nesurprinderea multora, premierul se mulţumeşte să constate, să arate cu degetul şi să promită. Iar dacă ia, totuşi, dintr-un motiv sau altul, o decizie bună, simte nevoia imediată de a o contracara printr-una care să îi anuleze efectul. Premierul Boc nu şi-a câştigat încă, prin munca depusă, dreptul de a avea o pensie decentă. Problema este că de munca lui actuală depind alte milioane de pensii, pe care respectivele persoane şi le-au câştigat cu vârf şi îndesat.”

Eu stau si ma intreb daca o astfel de situatie nu ar putea crea mari convulsii sociale in viitor, in Romania. Practic, toata aceasta stare de lucruri mi se pare a fi terenul fertil pe care va exploda disperarea oamenilor. Nu stiu cand. Dar mi-e teama ca este doar o chestiune de timp. Mai mult sau mai putin indelungat. Adevarul este ca de la Revolutie incoace, in Romania, obraznicul a mancat praznicul cam intotdeauna. Iar starea economica in care a ajuns tara, inclusiv cea demografica, este si rezultatul acestui fenomen. Practic, nu am asistat numai la dezindustrializarea Romaniei, dar, as zice mai raspicat, la falimentarea Romaniei. Lucru inadmisibil! Si asta in toti acesti ani scursi de la Revolutie incoace. Practic, situatia de astazi, daca nu va fi remediata, pune in pericol generatii intregi de acum inainte. Nu numai generatia lui Boc, a oamenilor in jur de 40 de ani, dar si generatia tanara de astazi, care are acum 20 de ani.  Daca generatia celor de 40 de ani vor avea probleme majore cu pensiile, nu vad cum o va duce mai bine generatia ce are acum 20 de ani si atunci va avea 40 de ani. In conditiile in care nu se vede o relansare a cresterii economice, in conditiile in care nu se prea vede nimic. Asa cum 20 de ani nu s-a vazut decat distrugeri de intreprinderi, apoi cresterea economica bazata pe consum, care ne-a aruncat intr-un faliment de toata frumusetea astazi. Care sunt premisele de la care trebuie sa plec, ca sa am un optimism justificat? Ca Romania este in Uniunea Europeana? Dar lucrul asta nu a facut altceva decat sa sporeasca numarul de emigranti, nu se vede o imbunatatire a absorbitei fondurilor europene la 4 ani de la integrare. De ce anume trebuie sa ma leg pentru a putea fi optimist pentru viitor? Lumea isi pune sperante in partidele de Opozitie, pentru ca oamenii cred ca acestea vor reusi sa rezolve macar o parte din probleme. Opozitia ar trebui sa fie constienta ca aceste probleme nu sunt deloc usoare. Si nici nu se vede o viziune si un plan foarte concret din partea Opozitiei pentru rezolvarea acestor probleme. Poate ca sunt prea pesimist la ora asta. Poate ca lucrurile se vor redresa pana la urma. Ar trebui sa treaca si criza asta economica, e adevarat. Dar, totusi, nu se poate sa nu te intrebi: pana la urma spre ce, in ce directie mergem? Cam in toate sondajele de opinie, chiar si cele mai vechi, marea majoritate a celor ce au raspuns spun ca Romania merge intr-o directie gresita. Ar fi foarte interesant ce cred oamenii, care ar fi parerea lor, despre directia cea buna. Care ar fi aceea? Daca acum mi se spune ca: „Viitorii pensionari au toate şansele să aibă o soartă şi mai grea ca cei de azi. Sistemul şi-a epuizat aproape toate resursele.” Atunci nu se poate sa nu te intrebi: care este, pana la urma, directia buna? Pentru ca, pana la urma, daca lucrurile vor merge tot asa, bugetul va secatui tot mai mult. Hai sa spun ca scaderea contributiilor ar merge daca ar fi crestere economica, dar nu e. Dar nici nu poate fi fara o politica economica ce sa traseze foarte clar dezvoltarea tarii, fara combaterea somajului, care e, din cate se poate observa, cronicizat pana la asistenta sociala in Romania, fara salarii care sa asigure un trai cel putin decent, pe termen lung, cetatenilor, iar, in final, o pensie onorabila, din care sa se poata trai. Eu stau si ma intreb in ce masura constientizeaza clasa politica aceste lucruri, care, daca vor mai sta tot asa, vor agrava si mai mult situatia. Si apoi nu se poate sa nu te intrebi: care este politica cea mai potrivita pentru Romania si pentru oamenii acestei tari? Adica acea politica in stare sa conduca spre o dezvoltare durabila si spre bunasterea si fericirea oamenilor.

 

martie 5, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu