Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Apropo de privatizari…

Iata un interesant articol al Andreei Paul:

Câți bani a încasat statul român din privatizări?

„Am privatizat mult, dar am încasat puțin.

Ministerul Finanțelor Publice ne spune că au fost virate 21,6 miliarde de lei, în perioada 2000 – iulie 2016, în contul deschis la Trezoreria Statului pentru sumele rezultate din vânzarea pachetelor de acțiuni deținute de stat.

Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, succesoarea din anul 2012 a fostei Autorități pentru Valorificarea Activelor Statului, ne-a transmis că a încasat 14,4 miliarde lei din contractele de privatizare pe care le-a derulat.

Departamentul pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului (DPAPS), instituția succesoare din anul 2014 a Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, ne-a transmis în răspunsul său că statul român a încasat peste 4,7 miliarde lei din privatizări, din anul 2003 până în prezent, din contractele monitorizate de către acest Departament.

Aceste răspunsuri le-am primit la interpelarea parlamentară „Sumele încasate la bugetul României din privatizări”, pe care am trimis-o în data de 23 august 2016, către principalele 5 entități ale statului care au competențe în domeniul privatizărilor. E vorba despre Ministerul Finanţelor Publice (MFP), Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) și Curtea de Conturi a României.

Având în vedere că situația încasărilor la bugetul de stat din privatizări în ultimul sfert de veac e departe de a fi clarificată, Curtea de Conturi mi-a răspuns că a demarat ieri un audit cu privire la managementul activelor statului și sumele încasate în urma privatizării lor (vezi răspunsul integral aici).

Să detaliem totuși răspunsurile primite:

  • Cele mai mari încasări în contul Trezoreriei au fost înregistrate în anul 2006,urmat de anul 2004 și respectiv 2013, potrivit răspunsului furnizat de către Ministerul Finanțelor (vezi Tabelul nr.1). Cele mai mici venituri obținute și încasate efectiv din privatizări au fost înregistrate în perioada 2014-2015, când statul român a încasat efectiv 3 milioane de lei din privatizări, potrivit răspunsului MFP. (vezi răspunsul integral aici).
  • Statul român a încasat peste 1 miliard de euro din privatizări, din anul 2003 până în prezent, din contractele monitorizate de către Departamentul pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului din cadrul Ministerului Economiei (vezi Tabelul nr. 2). Cea mai mare sumă încasată a fost obținută la vânzarea Petrom către OMV, din anul 2004, când România a obținut 707,87 milioane euro. Statul român a mai încasat, în anul 2004, peste 250 de milioane de euro prin privatizarea Distrigaz Sud și Distrigaz Nord (vezi răspunsul integral aici). De altfel, suma obținută din cele 3 privatizări reprezintă aproape 90% din totalul veniturilor încasate din privatizările Ministerului Economiei, potrivit răspunsului transmis de către DPAPS.
  • Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a obținut, în anul 2006, 7,96 miliarde lei din privatizări, mai mult de jumătate din veniturile totale încasate în ultimii 25 de ani, de 14,42 miliarde lei (vezi Tabel nr. 3). AAAS a derulat în perioada 1992-2016, peste 11 mii de contracte, dintre care cele mai multe (75%) au fost semnate în perioada 1996-2000 (vezi răspunsul integral aici).

 

Tabel nr. 1. Sume virate în contul distinct deschis la Trezoreria Statului de către instituțiile publice implicate în privatizare

Anul Lei(milioane) Euro(milioane) Dolari(milioane) Total (milioane lei*)
2000 359 0 5 378.9
2001 280 1 52 491.2
2002 513 1 68 787.8
2003 346 2 34 490.1
2004 1 302 560 19 3 876.6
2005 168 300 8 1 538.6
2006 990 2 250 4 11 047
2007 147 0 3 159
2008 107 46 1 316.2
2009 8 0 0    8
2010 33 0 0   33
2011 9 0 0    9
2012 297 0 0  297
2013 1399 0 186 2 138.4
2014 2 0 0    2
2015 1 0 0   1
31.07.2016 0 0 0   0
Total 5960 3159 380 21 573,8

*Estimările iau în considerare cursul de schimb BNR din data de 6 octombrie 2016.

Sursa: Răspunsul Ministerului de Finanțe la întrebarea parlamentară „Sumele încasate la bugetul României din privatizări”, din data de 23 august 2016

Tabel nr. 2. Lista activelor statului privatizate și a sumelor încasate din privatizare

Nr. Crt Nr. Contract de vânzare cumpărare Denumire societate vândută Pachet de acțiuni vândut (%) Suma încasată, inclusiv dobânzi și penalități, după caz Cumpărătorul acțiunilor vândute
1. 1/2003 MFA Mizil S.A 100 1.262.699 lei Asoc. Salariaților MFA Mizil S.A
2. 2/2003 ELPROF S.A 88,42 861.640 lei Consortiul IAROM&AEROSTAR Bacău
3. 3/2003 Uzina Mecanică Râmnicu Vâlcea S.A 33,07 1.473.887 lei INDUSTRIAL PRESTAGENT S.R.L
4. 1/2004 ROMPIRO S.A 100 560.219 lei TIMCO S.A
5. 2/2004 Uzina Mecanică Mârșa S.A 100 410.825 lei Asoc Salariaților UM Mârșa
6. 3/2004 Uzina Mecanică Băbeni S.A 100 479.377 lei Asoc. Salariaților UM Băbeni
7. 4/2004 Uzina Mecanică Drăgășani S.A 100 1.373.368 lei Asoc. Salariaților UM Drăgășani și George Becali
8. 5/2004 PETROM S.A 33,34 707.870.419 EURO OMV
9. 6/2004 DISTRIGAZ SUD S.A 30 127.800.066 EURO Gaz de France
10. 7/2004 DISTRIGAZ NORD S.A 30 124.772.726 EURO E. ON Ruhrgas AG
11. 7bis/2004 Uzina Mecanică Poiana Ruscă S.A 100 343.393 lei (confirmarea încasării ultimei rate în valoare de 126.064 lei, cu scadență la 30.11.2017, se va face de către A.A.A.S) Cristian Bitoană
12. 1/2006 Uzina Mecanică Filiași S.A 100 339.879 lei RETROM S.A
Total 2003-2006   7.105.287 lei + 960.443.211 EURO
13. 85/2007 ICPE S.A 62,13 4.242.897 LEI (contractul a fost încheiat de AVAS, care a încasat avansul și primele două rate; suma preciazată este aferentă următoarelor patru rate încasate de OPSPI în perioada 2009-2011) Asociația salariaților ICPE S.A
14. Ofertă publică secundară derulată pe piața de capital CNTCEE Transelectrica S.A 15 164.723.166 lei
15. 1/2012 ISCIR CERT S.A 100 2.634.074 lei RINA SIMTEX ORGANISMUL DE CERTIFICARE S.R.L
16. Ofertă publică secundară derulată pe piața de capital SNTGN TRANSGAZ S.A 15 315.084.845 lei
Total 2009-până în prezent   486.684.982 lei
TOTAL GENERAL   493.790.269 lei + 960.443.211 EURO 

Sursa: Răspunsul Departamentului pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului din cadrul Ministerului Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri, la întrebarea parlamentară „Sumele încasate la bugetul României din privatizări”, din data de 23 august 2016

 

Tabel nr. 3. Numărul contractelor şi veniturile din privatizare în perioada 1992-2016 înregistrate de AAAS

An Număr contracte Venituri din privatizare(mii lei)
1992 1 49
1993 269 2.664
1994 627 21.361
1995 759 68.663
1996 1.641 146.619
1997 1.493 548.306
1998 1.694 772.973
1999 2.046 895.145
2000 1.491 546.960
2001 204 378.594
2002 295 410.590
2003 291 313.303
2004 121 1.212.420
2005 19 106.102
2006 84 7.965.364
2007 84 188.192
2008 29 486.112
2009 4 44.098
2010 6 40.119
2011 16 15.038
2012 4 239.100
2013 7 4.294
2014 8 8.146
2015 3 1.956
01.01. -31.07.2016 2 569
Total 11.198 14.416.688

Sursa: Răspunsul AAAS la întrebarea parlamentară „Sumele încasate la bugetul României din privatizări”, din data de 23 august”

Sa comentam acest articol foarte interesant.

In primul rand, ar trebui sa ne punem problema daca e corect sa evaluam privatizarile dupa cati bani a incasat statul din ele.

Si da, si nu.

Inca din 1990, privatizarile au fost vazute drept un mijloc nu doar de trecere spre economia de piata libera, dar si de crestere a eficientei economiei romanesti. Cred ca trebuie spus ca beneficiul statului a fost mult mai mare intrucat a scapat, prin privatizari, de intreprinderi neperformante care inregistrau pierderi foarte mari, suportate cu greu de la bugetul de stat. Deci ar trebui sa ne intrebam daca ele au fost reusite. Dl. Nicolae Vacaroiu spunea ca „peste 80% din privatizari au fost ratate”. Depinde si ce inseamna „ratate” si de ce au fost „ratate”. Pentru ca de aici rezulta o incapacitate a statului in domeniu. Totusi, PIB-ul Romaniei a crescut simtitor cand s-au facut privatizari reusite si s-a atras capital strain serios. Reforma presupunea si desfiintarea intreprinderilor nerentabile care aduc pierderi mari economiei. Pe de alta parte, presupunea si restructurarea si retehnologizarea intreprinderilor si a ramurilor si subramurilor economiei nationale in vederea integrarii competitive a tarii noastre in structurile economiei UE. In acest sens investitiile de capital strain in economie jucau un rol esential.

Pe de alta parte, daca ne uitam la tabelul nr. 2, stau si ma intreb: „Asociatia Salariatilor” care a cumparat intreprinderea cat poate investi in acea intreprindere?

Ar trebui sa masuram privatizarile facute si prin eficacitatea lor, nu doar prin sumele incasate de stat in urma privatizarilor.

Din 2004 se observa o scadere a numarului contractelor de privatizare.

Totusi, n-ar trebui sa ne mire faptul ca s-a incasat putin de catre stat. Intreprinderile de stat supuse porcesului de privatizare datau din perioada comunista. Sa nu uitam ca cel putin 10 ani – ma refer la anii ’80 – statul roman, sub conducerea PCR de atunci, nu a mai facut investitii in economie decat foarte putin, ratand modernizarea acestor intreprinderi. Strategia a fost axata pe politici extrem de dure de austeritate si pe plata datoriei externe. In anii ’90, de asemenea, nu prea s-a investit. Nici bani nu erau. De asemenea, la sfarsitul regimului comunist, foarte multe, daca nu toate, din aceste intreprinderi erau falimentare. Poti sa vinzi in asemenea conditii la un pret ridicat? Nu cred… Pentru ca o parte insemnata a acestui capital, uzandu-se moral si fizic, s-a si depreciat in timp. De asemenea, sa nu uitam si managementul foarte slab, politizat 100%, al intreprinderilor de stat care nu avea cum sa adauge un plus de valoare intreprinderii respective.

Legat de aceste aspecte, stau si ma intreb daca statul – caci vorbim despre intreprinderi de stat supuse procesului de privatizare – a luat in considerare si alte aspecte, de pilda: daca au incercat sa stabileasca profilul de risc al investitorului sau stilul sau investitional!  🙂

Iata un articol foarte interesant care l-am citit pe saitul TradeVille:

Cum afectează managementul companiei preţul acţiunilor

Data: 12/05/2014

Diferența majoră dintre companiile românești și companiile multinaționale listate pe piețele de capital ale țărilor lor de origine este interacțiunea total diferită dintre investitori și managementul companiilor respective. Modul în care această relaţie se reflectă în preţ a fost evidenţiată recent de evoluţia acţiunilor Microsoft şi Twitter în 2014.

Satya Nadella a fost investit ca CEO al Microsoft în data de 4 februarie 2014. La momentul respectiv, acțiunea Microsoft se tranzacționa la un preț de 36$/acțiune. Ca reper, Microsoft a avut prețul de 36$/acțiune în numai două momente ale istoriei sale de tranzacționare pe bursă: în vârful bulei dot-com în 2001 și în vârful bulei imobiliare din 2007. În ambele situaţii, momentul a fost scurt și cotaţia s-a întors repede spre nivelul prețului median ale perioadei, sub 30$/acțiune. Prețul Microsoft a stat sub 30$/acțiune 90% din perioada de după 2000. La zece luni după investirea noului CEO, Microsoft se tranzacționează la un preț de 48$/acțiune, cu peste 30% mai mult.

Microsoft are in acționariat numeroși investitori instituționali. În general, nu doar în cazul Microsoft, aceștia îşi desemnează reprezentanți în consiliul de administrație pentru a veghea non-stop statusul investiției efectuate. Investitorii aceştia aleg drept CEO al companiei pe cel care își va vinde cel mai bine proiectul de creștere a valorii societăţii, lider cu experiență suficientă și cu viziunea necesară de a conduce.

Reprezentanţii investitorilor instituţionali vor veghea lună de lună, trimestru de trimestru, an de an la îndeplinirea indicatorilor de performanţă (Key Performance Indicators – KPIs) propuși, enumerați și explicați de către CEO. Abaterea de la plan va fi sancționată prin sistarea investițiilor, urmată de scăderea prețului acțiunii în piață. Iar scăderea prețului acțiunii este lucrul cel mai important pentru un CEO pentru că îl lovește direct. Partea covârșitoare a renumerației CEO-ului este legată de performanța acțiunii în piață. În practică, reacția managementului la scăderile de preț ale acțiunii sunt prompte.

De exemplu, când reţeaua de socializare Twitter a raportat rezultatele financiare trimestriale, în data de 28 octombrie 2014, a dezamăgit, publicând KPIs cu abatere de la plan. Reacția prețului a fost aproape instantanee, în scădere. La doua săptămâni și o zi, pe 12 noiembrie, managementul Twitter a susținut un eveniment dedicat investitorilor în care toți membrii de conducere excutivi si-au prezentat viziunea pentru următorul an și au răspuns direct la întrebările puse de public. De la acel moment, acțiunile Twitter au un parcurs orizontal. Acest fapt nu înseamnă că rezultatele vor fi pozitive, dar, ca investitor, în acest moment, poţi avea o idee extrem de clară a potențialului Twitter și a riscului investiției în această companie.

Înțelegerea modului în care investitorii instituționali pun presiune asupra managementului si, implicit asupra companiei, pentru a obține rezultate pozitive poate constitui un criteriu pentru alegerea unei investiţii în acţiunile unei companii globale.”

Iar noi ne punem intrebarea de ce companii de stat, falimentare sau aproape, cu un management slab (poate mai bine zis invechit incompatibil cu vremurile moderne, comunist poate si mai bine zis) nu le-am putut vinde cu un pret mai mare. Observati din articol ce presiune pun investitorii insitutionali pe managementul companiei si reiau din articol:

„Reprezentanţii investitorilor instituţionali vor veghea lună de lună, trimestru de trimestru, an de an la îndeplinirea indicatorilor de performanţă (Key Performance Indicators – KPIs) propuși, enumerați și explicați de către CEO. Abaterea de la plan va fi sancționată prin sistarea investițiilor, urmată de scăderea prețului acțiunii în piață. Iar scăderea prețului acțiunii este lucrul cel mai important pentru un CEO pentru că îl lovește direct. Partea covârșitoare a renumerației CEO-ului este legată de performanța acțiunii în piață. În practică, reacția managementului la scăderile de preț ale acțiunii sunt prompte.”

Stau si ma intreb daca la intreprinderile pe care le-am privatizat sau, in general vorbind, la intreprinderile private de la noi – mai exact la cate dintre ele – lucrurile se desfasoara in acest mod, prin stabilirea unor indicatori de performanta care trebuie respectati. De observat ca daca nu sunt atinsi, piata reactioneaza imediat. De asemenea, de observat ca „partea covârșitoare a renumerației CEO-ului este legată de performanța acțiunii în piață”!!! De aceea: „În practică, reacția managementului la scăderile de preț ale acțiunii sunt prompte”!!

Romania, in marea majoritate a cazurilor, nu a experimentat privatizarea unor companii de stat performante pentru ca astfel sa le adauge un plus si mai mare de performanta. Partea proasta a fost ca, in 1990, companiile romanesti numite impropriu intreprinderi, erau toate de stat. Investitiile nu vin oricum. Foarte interesant urmatorul articol de pe TradeVille:

Cum selectam o actiune pe piata de capital romaneasca?

„Inainte de investirea intr-o societate este necesara informarea cu privire la domeniul in care activeaza, luand in calcul factorii care tin de sectorul respectiv si de cadrul macroeconomic. In continuare prezentam cateva criterii de selectie pentru actiuni, ponderea acordata fiecarui criteriu apartinand in cele din urma investitorului, in functie obiectivele sale si de orizontul de timp pe care se face investitia:

1. Domeniul

Trebuie avute in vedere 5 aspecte referitoare la modul in care societatea analizata se plaseaza in sectorul respectiv:

  • competitia: cota de piata detinuta, gradul de concentrare al pietei, perspectivele de crestere ale industriei; compania analizata detine sau nu un avantaj competitiv care sa-i permita marje superioare celorlalti concurenti;
  • forta furnizorilor in negocierea cu societatea vizata: concentrarea furnizorilor pe piata situata in amonte, gradul de dependenta al societatii de un singur furnizor, perspectiva cumpararii de catre furnizori a unui competitor al societatii in scopul integrarii in lantul de productie si desfacere;
  • forta clientilor in raport cu societatea: gradul de concentrare al pietei situate in aval, dependenta societatii analizate de un singur client, perspectiva cumpararii de catre un client a unei societati concurente, in scopul integrarii productiei;
  • amenintarea bunurilor produse de catre societate de catre alte bunuri substituibile;
  • existenta unor bariere la intrarea pe piata sau pe segmentul de piata in care activeaza societatea, acestea permitand mentinerea avantajelor fata de concurenti pe o perioada mai lunga de timp.

(referinte bibliografice: Michael E.Porter – „Competitive Strategy”)

2. Structura actionariatului

Sunt de preferat societatile cu un actionariat dispersat, cu un procent semnificativ din actiuni tranzactionate la bursa (free-float); trebuie identificata preocuparea managementului pentru investitii in interesul societatii si pentru transparenta.

3. Performantele financiare

Se recomanda urmarirea indicatorilor de crestere a activitatii si de eficienta pe un interval istoric relevant (3-5 ani), atat ai societatii respective, cat si ai concurentilor. De asemenea, prezinta importanta ratele de lichiditate, de rotatie a diferitelor elemente de activ si pasiv, situatia fluxurilor de lichiditati, gradul de indatorare, acestia dand unele indicii privind riscul activitatii respective.

  • se construiesc pe cat posibil scenarii privind perspectiva societatii pe 1-2 ani inainte, pornind de la informatii comunicate de management (BVC anual, cote de piata tinta pe termen mediu etc) si de la analiza sectorului in ansamblul sau ; este esential sa se determine cu o acuratete cat mai buna rata de crestere pe termen mediu (2-5 ani) a afacerii/profiturilor/activelor.

4. Cum evalueaza piata societatea respectiva

Pentru a concluziona cu privire la modul in care o societate este evaluata de catre piata se utilizeaza in principal urmatorii indicatori:

  • raportul pret/castig net pe actiune (PER)Mod de calcul : PER = pret/castig net pe actiune sau Capitalizare totala/ Profit net contabil

    are ca interpretare teoretica numarul de ani in care pretul platit este recuperat pe seama profiturilor nete. Procentul obtinut prin inversarea PER capata semnificatia randamentului obtinut in primul an prin profitul net pe actiune obtinut de societate. Desigur, de acel profit net nu beneficiaza imediat si in totalitate un investitor care, spre exemplu, detine actiunea doar in scopul dividendului din anul urmator, dar raportul pret/castig isi pastreaza totusi relevanta, in comparatii cu alte societati din sector, cu alte sectoare, sau cu media pietei.

    La BVB, media indicatorului PER a fost in anii 2006-2007 in general in intervalul 17 – 20.

    Pentru fiecare emitent insa, raportul PER trebuie corelat cu perspectiva de crestere a profiturilor (earnings per share sau EPS growth); in masura in care exista estimari privind rata medie de crestere estimate pe urmatorii cativa ani, este utila compararea cifrei PER cu acea rata de crestere. Astfel, se ajunge la indicatorul PEG (Price vs. Earnings Growth);

    Mod de calcul : PEG = PER/rata de crestere

    la numitor se foloseste rata de crestere exprimata neprocentual (ex. pt o rata de crestere de 15%, la numitor apare doar 15) ; Orientativ, se considera ca un indicator PEG < 0,8 ar sugera o posibila subevaluare, in timp ce un indicator >1,2 arata semne de supraevaluare. Altfel spus, pentru o companie cu un PER de 30, ar trebui ca profiturile sa aiba un potential de a creste cu circa 30% anual pe termen mediu, astfel incat societatea sa nu fie considerata scumpa.

  • Pret/Valoare contabila (Price/Book Value)Mod de calcul: P/B = Capitalizare de piata/Capitaluri proprii,

    arata care este multiplul fata de valoarea patrimoniului net pe care investitorii sunt dispusi sa-l plateasca. Acest raport depinde in general de eficienta companiei respective (de regula societatile cu o eficienta ridicata sunt cotate la un P/BV superior), de domeniul in care activeaza si in unele cazuri de orizontul investitional al majoritatii participantilor. Asadar simpla comparare a pretului cu valoarea contabila nu este suficienta pentru a stabili modul in care este evaluata o societate de catre piata. Indicatorul P/BV este foarte eterogen la BVB, de la <1 la >5, asa incat nu se poate stabili un reper general valabil.

    Media indicatorul P/B la Bursa de la Bucuresti a fost in anii 2006 – 2007 cuprinsa in intervalul 2,5 – 3.

  • Randamentul dividendului (Dividend yield )valabil in cazul societatilor care distribuie actionarilor o parte din profit. Considerand dividendul asteptat, se poate determina un prag sub care pretul de pe piata nu ar fi rational sa scada, motiv pentru care astfel de societati care distribuie dividende raman ca variante de plasament si in perioade de declin prelungit al unei piete bursiere.

    Toti acesti indicatori pot fi utilizati si in comparatii cu societati similare cotate pe alte piete, tinandu-se cont insa de diferentele intre variabilele macroeconomice care caracterizeaza respectivele piete (diferentialul de dobanzi, de inflatie, perspectivele de crestere economica sau de recesiune).

    De asemenea, informatiile contabile pot sa exprime mai mult sau mai putin fidel situatia reala a companiei, motiv pentru care se pot folosi si alti indicatori considerati mai relevanti (ex. Pret/Rezultat de exploatare pe actiune, Pret/Cifra de afaceri pe actiune)

5. Alte criterii

  • existenta unor active nereevaluate, care ar duce la un anumit moment la majorarea capitalurilor proprii. O astfel de situatie afecteaza relevanta raportului Pret/Valoare Contabila;

  • existenta unor rezerve din profituri anterioare, a unor prime de capital, care pot fi inglobate in capitalul social; pe piata romaneasca, in astfel de cazuri, distribuirea de actiuni cu titlu gratuit a dus la cresterea nejustificata a capitalizarii;

  • perspective de schimbare a structurii actionariatului;

  • modificari legislative”

Practic, noi am pornit in 1990 cu un handicap major, BVB (v. si aici) a fost redeschisa de abia in 1995. Conditii in care nu se putea realiza in mod profesionist si performant atragerea de investitii. Insa sa citim bine paragraful „1. Domeniul” si vom observa cativa parametri precum: competitia, forta furnizorilor in negocierea cu societatea vizata,  forta clientilor in raport cu societatea, amenintarea bunurilor produse de catre societate de catre alte bunuri substituibile, existenta unor bariere la intrarea pe piata sau pe segmentul de piata in care activeaza societatea, acestea permitand mentinerea avantajelor fata de concurenti pe o perioada mai lunga de timp. Cu alte cuvinte, investitiile serioase sunt atrase in companii serioase, competitive, care inregistreaza profituri substantiale. Observati ca e importanta si structura actionariatului cat si „situatia reala a companiei”. Nimeni nu investeste oricum, adica pentru ca sa piarda bani. Ci pentru ca sa castige bani! Tot ceea ce spune acest articol poate parea foarte complicat multora. De aici rezulta cat de complicata e decizia de a investi intr-o companie. Si poate mai ales cat sa investesti. De asemenea, legat de management iata ce spune: „trebuie identificata preocuparea managementului pentru investitii in interesul societatii si pentru transparenta” – ceea ce nu a fost cazul la intreprinderile de stat de la noi in anii ’90…

Andreea Paul spune ca statul a incasat putin din privatizari. Dar de ce nu ne punem problema ca am incercat sa vindem prea scump? Iata ce spune: „Altfel spus, pentru o companie cu un PER de 30, ar trebui ca profiturile sa aiba un potential de a creste cu circa 30% anual pe termen mediu, astfel incat societatea sa nu fie considerata scumpa„. Iar noi vorbim de intreprinderi de stat cu pierderi uriase!! Iata ce spune: „este esential sa se determine cu o acuratete cat mai buna rata de crestere pe termen mediu (2-5 ani) a afacerii/profiturilor/activelor„. Din pacate, anul 1990 a insemnat o prabusire a PIB-ului Romaniei, situatia extrem de dificila, inclusiv datorita turbulentelor de ordin politic, continuand in anii urmatori. Nu doar Mineriadele, dar starea de instabilitate din anii 1990-1991, lipsa de vointa politica (cred ca tineti minte: „Nu ne vindem tara!” si „IMGB face ordine!”) a influentat negativ peisajul economic de la noi din tara, inclusiv investitiile straine cel putin pe termen mediu. Evident, in asemenea conditii capitalul acesta s-a depreciat. Masuri ar fi trebuit luate imediat, n-a fost sa fie asa…

Era loc si de mai bine.

Ar fi trebuit mult mai multa vointa politica si concentrarea pe o politica activa de atragere de investitii, un marketing profesionist si chiar agresiv, realizat cu mult mai multa mobilitate, pe care Guvernul ar fi trebuit sa-l aiba in vedere concomitent cu diminuarea semnficativa a fenomenului coruptiei, pentru ca sa poti sa atragi investitii straine de buna calitate. Orientarea politica pro Vest ar fi trebuit sa fie extrem de clara pentru a racorda imediat economia Romaniei la economia Vestica. Pentru ca economia noastra avea totusi potential de crestere. Noi n-am stiut sa promovam prea bine economia noastra si sa-i aratam potentialul de crestere si de aici avantajele unor investitii solide, avantaje de ambele parti – atat de partea investitorilor cat si de partea tarii noastre. Din pacate, inflatia si somajul ridicat, multi romani plecand in strainatate pentru a putea avea o viata mai buna, au diminuat destul de mult acest potential in timp. Totusi, el exista si astazi si ar trebui sa-l valorificam asa cum trebuie invatand din lectiile trecutului.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Reclame

octombrie 8, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 14 comentarii

Teoria romanului tolerant la incalcarea legii…

S-a intamplat la emisiunea moderata de Octavian Hoandra, la Realitatea. Ca sa exemplifice faptul ca suntem un popor tolerant la incalcarea legii s-a dat exemplul mersului fara bilet in mijloacele de transport in comun. Deci cum e turcu e si pistolul, vorba proverbului – adica asa cum toleram abaterile de la lege, asa si votam: de aici parlamentari penali. Ideea era ca mersul fara bilet este, in Romania, un sport national.

Insa eu as dori sa va spun ceva. Am vazut si eu oameni prinsi fara bilet in mijloacele de transport in comun. Am patit-o si eu. Ultima data in urma cu doi sau trei ani, nu mai tin bine minte, pentru ca, pur si simplu, am uitat ca mi-a expirat abonamentul. Controlorii au fost politicosi cu mine. Si eu cu ei. Am platit amenda, fara probleme. Va dati seama ca nu mi-a picat bine, dar am platit-o. Totusi, oameni buni, eu nu am vazut in asemenea situatii ca toti oamenii din tramvai ar circula fara bilet. Bun, sunt prinsi unul sau doi, ceea ce se mai intampla. Dar nu se poate spune ca sunt prinsi 10, 15 fara bilet. Si atunci de unde ideea asta nastrusnica, ciudata ca mersul fara bilet ar fi sport national? Ca eu chiar nu inteleg. Pentru ca eu vad ca omul apropie cardul acela de aparat, si vad multi oameni care fac asta. Unii au abonament. Am fost si in provincie si imi amintesc faptul ca au venit controlorii. Totusi nu imi amintesc – si cred ca ar fi ramas oricui in minte – ca un autobuz intreg circula fara bilet. Eu nu spun ca nu ar exista concetateni care sa circule fara bilet. Dar de aici si pana la a trage concluzia ca e un sport national, eu cred ca e o cale lunga.

Legat de ideea D-lui. Cristian Diaconescu si anume ca ar fi responsabilitatea comunitatii pe cine trimite in Parlament – se discuta cazul lui Bogdan Olteanu. Dar de unde sa stie alegatorul din colegiul respectiv despre ce afaceri invarteste Dl. Olteanu? Cu atat mai mult cu cat ridicarea sa de catre DNA a fost o BOMBA nu doar de presa, ca sa zic asa – adica, vreau sa spun, un lucru care a lasat pe toata lumea cu gura cascata. Pentru ca eu nu cred ca pe un alegator il intereseaza despre candidat ca acesta a traversat, in calitate de pieton, pe culoarea rosie a semaforului sau ca a mers fara bilet in tramvai. Insa de unde poate sa stie un alegator, dintr-un colegiu oarecare, ca respectivul candidat a luat o mita de 1 milion de euro de la un important om de afaceri intr-un anumit scop?

Vedeti Dvs., clasa  politica daca arata asa cum arata, daca are hibele ei, nu se datoreaza comunitatii sau, altfel spus, celor care aleg. Problema e alta.

Comunismul a adus tara intr-un dezastru material si moral foarte mare. Insa aceasta clasa politica nu se trage, nu-si are obarsia in PCR, cum poate cred multi. Ci in FSN!! Orice partid politic isi are o anumita ideologie si de aici un anumit set de valori: politice, morale etc. Liberalii au liberalismul cu setul sau de valori, conservatorii, conservatorismul, social-democratii, social democratia, crestin-democratii, crestin democratia etc. FSN nu era un partid politic, de aici si denumirea de Front. Pe cale de consecinta, imediat dupa prabusirea comunismului, cand inca nu erau constituite partidele politice si deci nu se cristalizasera inca seturile respective de valori, FSN era doar o formatiune politica sau, mai bine zis, a fost transformat intr-o formatiune politica, participand la alegerile libere din 20 mai 1990 – lucru criticat de unii. De aceea FSN nu a avut valori, dar a castigat stralucit alegerile de atunci. Asa s-ar explica si de ce a luat amploare in anii ce au urmat migratia politica de la un partid la altul, fenomen ce a durat timp destul de indelungat. Pentru ca valorile politice nu se pot cristaliza in societate cu una, cu doua, peste noapte.

FSN a castigat atunci alegerile pentru ca a fost perceput de covarsitoarea majoritate a electoratului drept o formatiune politica de stanga. Probabil si datorita lui Ion Iliescu, cel care conducea FSN-ul. Lucru asta a fost posibil datorita a ceea ce aratam mai sus: dezastrului material si moral in care comunismul adusese tara. Si care a creat un teren propice pentru ideile de stanga, intrucat oamenii, oamenii obisnuiti, incepusera sa se simta amenintati economic si social datorita mizeriei in care se gasea societatea, economia tarii. In astfel de conditii prind usor ideile de stanga si o stanga politica bine condusa poate castiga alegerile cu o majoritate de chiar peste 50%. Asta era situatia de la inceputul anului 1990, cand, de fapt, a inceput sa se formeze clasa politica. Oamenilor le-a fost teama sa voteze cu PNL sau PNTCD – partide de centru-dreapta – iar teama principala a fost legata de pierderea masiva a locurilor de munca, dat fiind si faptul ca pe atunci economia inca apartinea de stat. Oamenii, majoritatea lor, n-au dorit reforme si privatizari din aceasta cauza si, pe cale de consecinta, au preferat ca situatia sa fie tratata cu ceaiuri, ca sa reiau o formula de atunci a D-lui. Florin Georgescu (PSD pe atunci).

Situatia de atunci a partidelor istorice, ce abia se constituiau, PNL, PNTCD, Partidul Social-Democrat al D-lui. Sergiu Cunescu nu era nici ea mai grozava. Noi atunci nu aveam cu adevarat liberali sau crestin-democrati, nici macar social-democrati. Pentru ca nu era cum sa avem astfel de oameni, decat foarte putini. Iar lucrul asta se simte chiar si pana astazi.

De aceea, intr-un astfel de creuzet social si politic, in care valorile existente in democratiile consolidate de multa vreme la noi inca pluteau intr-o mare nebuloasa, s-a nascut o clasa politica, ce-i drept reformatoare – ceea ce e mare lucru! -, dar cu multe hibe. Iar consecintele au fost pe termen lung. Si se mai simt si astazi si inca se vor mai simti in societatea noastra.

Eu cred ca ar trebui sa intelegem corect evolutia noastra postdecembrista. Noi, in schimb, din cate constat, ne uitam doar la ceea ce numim comunitate si la cetatean. Ar mai trebui sa punctam faptul ca o comunitate e foarte diversa din foarte multe puncte de vedere iar justitiarismul nu e necesar sa fie o caracteristica a unei comunitati, oricare ar fi aceasta. Spre exemplu, cei care o vor vota pe D-na. Clinton, o vor vota chiar daca dansa are probleme in Justitie, chiar daca a fost „extrem de neglijenta”. Sper sa nu se inteleaga faptul ca eu ii fac acum campanie D-nei. Clinton. Eu caut sa explic un lucru. Si anume ca un cetatean oarecare, dintr-o oarecare comunitate mai mare sau mai mica, nu e necesar sa aiba drept axa axiologica atunci cand isi da votul justitiarismul, ci poate avea in vedere si alte valori.

In legatura cu Justitiarismul, eu cred ca trebuie sa fim precauti. Noi dorim o societate libera.  A existat in Argentina, ca sa dau un exemplu, un Partid Justitialist (exista si acuma), bazat pe Peronism, doctrina fostului Presedinte Juan Peron. Peronismul respingea capitalismul si comunismul. Se baza pe justitie sociala, independenta economica si suveranitate politica. De asemenea pe corporatism, dar si pe populism. Dar trebuie sa atragem atentia ca Peron a fost deseori comparat cu dictatorii fascisti si acuzat de demagogie si populism. El a ordonat nationalizari in masa ale serviciilor publice si industriilor strategice, s-au dat legi ale muncii progresiviste si s-a bazat pe reforme sociale. S-au accelerat investitiile in lucrarile publice (ceea ce la noi nu se mai face deloc sau aproape deloc). Or, in cazul Romaniei asta ar fi o evolutie nedorita, iar cei care promoveaza astfel de idei ar trebui sa se gandeasca, totusi, ca Romania nu a scapat de un regim comunist pentru ca sa intre intr-unul fascist. De aceea drepturile si libertatile cetatenilor trebuie respectate.

Colonie sau „Colonie”

As mai dori sa adaug ceva, pentru ca vad ca se promoveaza din pacate aceasta idee, cum ca Romania ar fi o colonie. Pentru ca iata ce scrie intr-un comentariu recent pe care l-am primit:

„Intr-o epoca moderna cum este cea de azi , un stat , o tara chiar avand si-o Constitutie si mai ales LEGI , poate fi ingenunchiata si vasalizata { adica…colonizata , chiar daca te deranjaza termenul } ECONOMIC iar dumneata sti foarte bine chestia asta caci altminteri …. degeaba l-ai studiat pe Freedman no offence !!!”

Atata vreme cat se respecta legile tarii si Constitutia tarii, nu se poate spune despre o tara ca ar fi o colonie. O colonie ar deveni daca legile sunt impotriva intereselor tarii respective, facute anume pentru promovarea unor interese economice straine (ce pot fi si private) sau daca legile – presupunand ca ele nu sunt impotriva intereselor tarii respective – nu se respecta. Capitalul strain nu e prezent doar in Romania, ci si in tari puternic dezvoltate. Si chiar daca, prin comparatie, capitalul romanesc e inferior, procentual vorbind, celui strain, tot nu se poate vorbi de o colonie, nici macar in termeni economici pentru ca economia de piata libera si respectarea legilor nu permite acest lucru. Sa nu confundam termenul si situatia de colonie cu erorile ce se fac de catre decidentii nostri in plan economic, monetar etc. Pentru ca nu suntem obligati de nimeni sa facem contracte proaste sau privatizari proaste. Nu ne obliga nimeni sa ducem o politica in genunchi. Nu ne obliga nimeni sa maltratam capitalul autohton si sa mangaiem pe crestet pe cel strain. Dar coruptia masiva la nivel inalt poate sa ne impinga spre o situatie asemanatoare unei colonii. Este, spre exemplu, cazul tarilor slab dezvoltate sau in curs de dezvoltare cu guverne extrem de corupte. Romania poate fi „un stat independent, stapan pe destinele sale”, cum spunea Ceausescu, si fara „binefacerile” unei dictaturi, eventual corupte si chiar extrem de corupte. Iar autarhia, cam ceea ce dorea Ceausescu, nu poate fi o solutie pentru tara noastra. De fapt este utopia care conduce spre cea mai mare mizerie – ceea ce s-a si intamplat.

Insa chestia asta cu colonia prinde pentru ca e foarte usor, mai usor, sa dai vina pe altii in loc sa-ti vezi propriile greseli si sa cauti sa te indrepti. E chestia clasica: altii sunt de vina. Totusi, lucrurile nu stau chiar asa. Si reiau din nou ideea ca trebuie sa ne intelegem evolutia si sa vedem unde am gresit si de ce.

Nicolae Vacaroiu spunea ca la noi peste 80% din privatizari au fost ratate. S-a intamplat astfel pentru ca noi nu aveam pe atunci, in anii 1990-2000 o piata de capital dezvoltata si conectata la cea vestica. Nici nu puteam sa avem, dar am fi putut s-o cream si s-o dezvoltam, ceea ce nu s-a intamplat. Felul in care au fost gandite la noi lucrurile, prin crearea FPS si FPP, nu s-a dovedit a fi eficace si, chiar mai mult, a fost generator de coruptie. Va amintiti cand FPS devenise stat in stat si cand unii cumparau actiuni cu geamantanul la preturi de nimic, ca sa vedeti cat de rudimentar se actiona la noi, fata de tarile dezvoltate din Vest. Cum nu aveam nici un sistem bancar solid, independent de stat, lucru ce iarasi nu s-a dovedit a fi benefic, deoarece aceasta situatie a permis devalizarea multor banci in diverse scopuri. Aratam mai demult ca la noi s-au dezvoltat IMM-uri pe orizontala… Eu incercam sa arat importanta Bursei in ceea ce priveste puterea economica a unei tari pentru ca de la Adam Smith incoace avutia unei natiuni consta in relatiile comerciale pe care le are tara respectiva, nu neaparat in bogatiile sale naturale. Unde suntem noi acum si de ce n-am dezvoltat o puternica piata de capital in Romania? In schimb am promovat oameni precum Sorin Ovidiu Vantu… Si atunci despre ce colonie vorbim? Ar trebui sa meditam si despre cum s-a tratat privatizarea Oltchim si vom constata cu usurinta cat de primitiv actionam. De unde rezulta ca suntem inca mult in urma unor state dezvoltate de la care ar trebui sa invatam cum sa procedam pentru a putea imbunatati in mod eficace, cu succes lucrurile la noi in tara. Pentru ca noi ne-am oprit la celebrele SIF-uri, societati de investitii financiare. N-am reusit sa evoluam mai mult, ceea ce, desigur, nu prea e bine. Iar capitalizarea de piata a Bursei de Valori Bucuresti ramane inca foarte redusa…

Despre ce colonie vorbim cand aproape 70% dintre actionarii BVB sunt entitati legale romanesti?

Actionarii straini reprezinta doar 15,47%. De aceea atunci cand vorbim despre o colonie ar trebui sa avem proprietatea termenilor. La fel si cand vorbim ca tarisoara „poate fi ingenunchiata si vasalizata { adica…colonizata , chiar daca te deranjaza termenul } ECONOMIC”.

Noi nu ne aflam in situatia de colonie ci in situatia de economie rudimentara de piata libera. Mi se pare ca asta ar fi problema principala, nu o asa zisa colonizare care de fapt nu exista. Iar cei care cred ca daca prin cumpararea terenurilor de catre straini are loc un proces de colonizare, ii rog sa citeasca mai intai Constitutia tarii!

iulie 30, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

Bursa si aspectele culturale. Viziunea Isarescu

Iata ce putem citi in Gandul:

Isărescu: „Dacă vom continua cu un sistem fiscal care îţi scoate ochii din cap şi-ţi dă o singură şansă, să faci evaziune fiscală, nu putem spera la dezvoltarea bursei din România”

Articolul arata urmatoarele:

„Modelul antreprenorului român, care vrea să fie şi patron şi manager, dar şi sistemul fiscal conceput astfel încât să forţeze managerii să facă evaziune fiscală, sunt piedici în dezvoltarea pieţei de capital din România, afirmă guvernatorul BNR Mugur Isărescu.

„Transparenţa este iarăşi o problemă, o chestiune culturală. Vii la bursă, cam spui ce ai în ogradă. Mulţi se feresc. «Lasă mă, că ştiu eu cum e», spun antreprenorii. E adevărat că dacă vom continua cu un sistem fiscal care te împovărează, îţi scoate ochii din cap, şi-ţi dă o singură şansă, să faci evaziune fiscală, nu putem spera la dezvoltarea bursei din România”, a spus Isărescu, la conferinţa „Finanţarea prin bursă”, organizată de BVB şi Depozitarul Central în partneriat cu Ziarul Financiar.

El a punctat că s-au făcut paşi în direcţia bună, a simplificării şi stabilităţii sistemului fiscal, dar încă insuficienţi, iar o îmbunătăţire a acestuia ar putea crea un cerc virtuos, care ar ajuta pieţele, inclusiv piaţa de capital.

„Iar mă vor cita jurnaliştii că m-am luat de sistemul fiscal, se mai enervează şi ministrul Finanţelor… noroc că e tânăr (ministrul Finanţelor, Bogdan Drăgoi -n.r.) şi n-are curaj să-mi zică: «Băi, iar te bagi în ograda mea»…. Dar chiar e vorba de crearea unui cerc virtuos”, a continuat Isărescu.

Guvernatorul BNR a arătat că Bursa de Valori va avea rolul să deschidă un subiect sensibil, acela al modelului antreprenorului român din ultimii 20 de ani, care este şi patron şi manager şi refuză să împartă responsabilităţile, inclusiv dacă este vorba de copii sau soţie.

„Antreprenorii români trebuie să iasă din cultura paternalistă, care nu este neapărat tipic românească (…) Vrea să conducă tot, să stea de dimineaţă până seara (…) divorţul acesta între investitor şi management este o chestiune culturală. Nu zic că trebuie o ruptură, nu folosesc acest cuvânt, pentru că cel care a pus bani acolo vrea să conducă, să fie acolo. Face parte din evoluţia culturală, din noul capitalism românesc. Dar la un moment dat trebuie să depăşim, pentru că altfel nu vine nimeni la bursă, că se fereşte de parteneri”, a mai spus Isărescu.” (subl.mea)

Ce parere aveti de remarcile D-lui Isarescu?

Apropo de ceea ce am subliniat, are sau n-are dreptate Dl. Isarescu? Parerea mea este ca ideea dansului e corecta. El a aprehendat o problema reala din mediul nostru de afaceri si societatea romaneasca in general. Are dreptate numai ca la noi predomina un aspect pe care domnia sa nu l-a semnalat: neincrederea! A te inconjura de rude, a promova prieteni, chiar daca acestia nu sunt capabili nu e rezultatul numai al unei mentalitati paternaliste, ci si al neincrederii in altul, chiar daca acest altul ar fi un om bine pregatit profesional si cu bune intenti. Mie chiar mi-a povestit patronul unei firme cum a fost inselat de catre cel in care isi pusese toata increderea, de asa maniera incat l-a pus in functia de manager general (sau administrator), cu o suma mare de bani. Altul mi-a povestit cum a fost inselat de un contabil escroc. Sigur, poti sa dai sau nu crezare unor asemenea povestiri. Dar ele exprima starea de neincredere care exista intre oameni si a fost evidentiata si de sondajele de opinie. Vasile Dancu spunea undeva ca suntem o societate cu incredere limitata. Si e unul din motivele pentru care un patron se inconjoara de rude, prieteni apropiati, cunostinte. Pentru ca se simte mai in siguranta in felul acesta, are mai multa incredere in acestia. Intr-un strain, chiar daca e bine pregatit, n-are incredere. Aceasta situatie, dupa parerea mea, este caracteristica societatilor mici (IMM-urilor), care, la noi, sunt mai mult  afaceri familiale, in general de mica anvergura si sunt axate preponderent pe sectorul serviciilor. Afacerile mari sunt cu totul altfel pentru ca necesita un numar mai mare de angajati si oameni cu competenta in domeniu pentru ca si aspectele sunt mult mai complexe, sumele de bani sunt cu mult mai mari si atunci nu-ti mai permiti sa practici nepotismul – treaba e mult mai serioasa, desi nu se poate spune ca nepotismul a disparut complet! Mai ales daca, spre exemplu, se pune problema sa dai produse la export si mai trebuie sa respecti si anumite standarde de calitate impuse prin contract produsului respectiv. Or, la noi, la afaceri mici – tranzactii bursiere mici. In felul asta nu se poate dezvolta o Bursa. Va ramane o Bursa de mici dimensiuni, nesemnificativa, ceea ce si este. Lucrul exprima puterea economica a Romaniei relativ la alte state mult mai dezvoltate: una nesemnificativa. Pe cand o Bursa mare si puternica, unde tranzactiile au valori foarte mari, exprima o putere economica cu mult mai mare si importanta intr-un context regional sau, de ce nu, mondial.

Ca sa intelegem ce inseamna o Bursa puternica sa privim putin la ce se intampla in lume si sa luam un exemplu: Bursa din New York.

New York Stock Exchange

Citez:

English: New York City - Stock Exchange (NYSE)...

Image via Wikipedia

„The New York Stock Exchange, commonly referred to as NYSE is a stock exchange located at 11 Wall Street, Lower Manhattan, New York City, New York, United States. It is by far the world’s largest stock exchange by market capitalization of its listed companies at US$13.39 trillion as of Dec 2010.[4] Average daily trading value was approximately US$153 billion in 2008.” (subl.mea)

Eu i-as intreba pe cei care spun ca americanii nu au bani: cum e? Au sau n-au bani americanii? 😆

Sa ne uitam bine: media zilnica a tranzactiilor la Bursa din New York a fost de 153 miliarde de dolari, in 2008!! Observati capitalizarea care s-a ridicat la formidabila suma de 13,39 trilioane de dolari, in decembrie 2010!!

Asta inseamna sa fi o putere economica mondiala!!

Dar sa vedem cum sta treaba pe maluri dambovitene:

Bucharest Stock Exchange

Citez:

„The Bucharest Stock Exchange (Romanian: Bursa de Valori Bucureşti) is a stock exchange in Bucharest, capital of Romania. On December 1, 2005, Bucharest’s electronic over-the-counter stock market, Rasdaq, was merged with the Bucharest Stock Exchange.

The total capitalisation of the Bucharest Stock Exchange is around 29 bn $ and the capitalisation of Rasdaq is around 4 bn$ (5 May 2010).

The exchange has pre-market sessions from 09:30am to 10:00am and normal trading sessions from 10:00am to 4:30pm on all days of the week except Saturdays, Sundays and holidays declared by the Exchange in advance.[1]

Capitalizarea totala e de 29 miliarde de dolari, 4 miliarde dolari pe Rasdaq. Exact ce spuneam: afaceri mici –  Bursa mica. Adica un mediu de afaceri slab, nedezvoltat la randul lui, slab performant… Si asta datorita afacerilor de mica anvergura, datorita unei dezvoltari economice slabe a tarii.

De aceea o cadere, Doamne fereste, a Bursei din New York inseamna un dezastru financiar global. La noi nici nu se simte ca avem bursa…

Deci New York e pe primul loc. Sa vedem cum sta… locul 4 – Londra:

London Stock Exchange

Citez:

„The London Stock Exchange is a stock exchange located in the City of London in the United Kingdom. As of June 2011, the Exchange had a market capitalisation of US$3.7495 trillion, making it the fourth-largest stock exchange in the world by this measurement (and the largest in Europe).[2] The Exchange was founded in 1801 and its current premises are situated in Paternoster Square close to St Paul’s Cathedral in the City of London. The Exchange is part of the London Stock Exchange Group.”

3,75 trilioane de dolari… Ei, asa mai merge! 😀

La noi s-au dezvoltat IMM-uri. Pe orizontala. 😛

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

februarie 24, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

Scaderi mari la bursa

Minus mare la Frankfurt. Scaderi mari la Londra si Paris. La noi, aflam din Evenimentul Zilei:

Horror pe BVB: Doar 4 companii au terminat pe plus!

„Film de groază pe Bursa de București, doar patru companii terminând pe verde, dintre care două cu creșteri de sub 1%.

ORA 17.20: BVB a terminat prost ziua. BET-C a avut o scădere de 3,52%, BET de 3,49% iar BET-FI de 4,62%.

Bursele europene înregistrează rezultate chiar mai proaste. Parisul este la -5,54%, Londra la -4,8% iar Frankfurt la -5,92%.

Piețele de acțiuni americane au deschis ziua pe roșu. Dow Jones este la -3,7%, S&P 500 la -4,11% iar Nasdaq la -4,46%.

Se pare că panica s-a răspândit în rândul investitorilor în urma unui articol apărut pe Wall Street Journal, care face referire la îngrijorarea oficialilor Băncii Federale legată de situația băncilor europene prezente în SUA. Astfel, s-ar părea că oficialii Fed cer mai multe informații acestor instituții financiare în legătură cu situația lor financiară și cu rezervele de cash disponibile, necesare derulării operațiunilor de plăți curente. În unele cazuri chiar, americanii le cer acestora să întreprindă operațiuni de restructurare ale activelor deținute pe teritoriul SUA.

ORA 15.30: Bursele s-au stabilizat, după o scădere accentuată. BVB a rămas la -2,76% (BET-FI), în timp ce BET-C a mai scăzut puțin până la -2,3%.

Frankfurt rămâne bursa cu cel mai mare minus din cele trei mari piețe europene, la -3,5%. Paris este la -2,67% iar Londra la -2,43%.

Bursele europene au deschis astăzi în scădere, pe fondul minusurilor înregistrate de bursele asiatice. Acestea din urmă sunt cauzate de îngrijorările investitorilor referitoare la revenirea anemică a economiei. În plus, prețul aurului se îndreaptă către nivelul record înregistrat săptămâna trecută, de 1.816 dolari pe uncie.”

Recomand citirea intregului articol. Foarte interesant!

Situatie, fara indoiala, ingrijoratoare!

Interesante si aceste articole:

Criza financiară, generată de o mare conspiraţie mondială?

Avertismentul preşedintelui Băncii Mondiale: Economia globabă, intrată într-o „fază şi mai periculoasă”

august 18, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Coreea de Nord a atacat Coreea de Sud

Iata ce prezinta Gandul:

Coreea de Nord a atacat ÎN ACEASTĂ DIMINEAŢĂ Coreea de Sud. Phenianul spune că forţele sud-coreene au atacat primele – VIDEO – LIVE

Se pune de un nou razboi coreean? Iata ce spune, printre altele, articolul:

„Unii analişti cred că acţiunile provocatoare ale Coreei de Nord au legătură cu transferul de putere de la Phenian. Kim Jong-il, a cărui stare de sănătate este precară, pare a fi pe cale să îi transfere puterea fiului său Kim Jong-un. Potrivit experţilor, incidente precum scufundarea unei nave militare sud-coreene în luna martie sau recentele tiruri de artilerie au rolul de a consolida poziţia lui Kim Jong-un. Însă incidentul ar putea avea legătură cu efortul Phenianului de a-şi consolida poziţia de negociere în perspectiva discuţiilor pe tema programului nuclear. Cu doar câteva ore înaintea incidentului armat, emisarul american Stephen Bosworth afirmase că Statele Unite nu pot analiza posibilitatea reluării negocierilor „cât timp sunt în derulare programe” nucleare.

Tirurile de artilerie nord-coreene ar putea fi şi o ripostă în semn de protest faţă de exerciţiile militare efectuate de Coreea de Sud în această zonă, în apropierea insulei situate la trei kilometri de frontiera disputată.

O altă ipoteză are legătură cu atitudinea preşedintelui sud-coreean faţă de acordarea ajutoarelor economice regimului de la Phenian. Preşedintele Lee Myung-bak a condiţionat acordarea ajutoarelor de progrese în negocierile pentru abandonarea armelor nucleare. (Mihai Draghici, mihai.draghici@mediafax.ro)

Interesant este si efectul pe care l-a avut acest atac asupra dolarului – aici.

Iata ce relateaza si presa straina:

Daily Caller:

North, South Korea exchange fire; 2 marines killed

The New York Times:

‘Crisis Status’ in South Korea After North Shells Island

 

Iata ce spune si Mediafax:

NATO „condamnă ferm” atacul Coreei de Nord împotriva unei insule sud-coreene

Reuniune a Consiliului de Securitate al ONU privind atacul nord-coreean

noiembrie 23, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu