Despre vizita Patriarhului Chiril I al Moscovei si al intregii Rusii la Bucuresti

Ar trebui mai intai spus ca nu a fost vorba doar de vizita Patriarhului Chiril, aceasta a fost cea mai mediatizata. Ci de toti Intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe din tarile care au cunoscut comunismul. Deci e vorba de impartasirea unei experiente comune si raportarea Bisericii Ortodoxe la aceasta. Si se stie cat de mult a suferit Biserica in anii comunismului, fiind supusa la persecutii dure care vizau distrugerea ei si distrugerea spirituala a omului. Sa ne gandim, spre exemplu, ca in Albania, in vremea comunismului, a fost interzisa orice religie.

Mai trebuie de asemenea specificat ca vizita acestor mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe s-a desfasurat cu ocazia praznicului Sfantului Dimitrie Basarabov, ale carui sfinte moaste se gasesc la Catedrala Patriarhala din Bucuresti si cu ocazia celebrarii a 10 ani de la intronizarea Preafericitului Daniel in scaunul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.

Vizita Patriarhului Chiril I a fost cea mai mediatizata, cum era de asteptat. Ea are o insemnatate duhovniceasca care ne aminteste de faptul ca crestinatatea nu se opreste la granitele de Est ale Uniunii Europene. Parintii Apostolici spuneau ca intre crestini n-ar trebui sa existe rivalitati si ca rivalitatile duc la dezbinare. Dar cum ar putea fi dezbinare intru Hristos? Dimpotriva, unitatea credintei noastre este in Hristos, pentru ca Hristos nu poate fi impartit. Si nu degeaba Sf. Apostol Pavel le spunea Corintenilor: „Oare s-a impartit Hristos?”. Si adauga zicand: „Vă îndemn, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere”. Si din cate bag eu sama acesta este mesajul invitatiei pe care Preafericitul Daniel a adresat-o Patriarhului Chiril I de a veni in Romania, cat si mesajul vizitei pe care Patriarhul Chiril I a facut-o in tara noastra.

Probabil ca unii se vor intreba in legatura cu Marea Schisma, insa ceea ce s-a petrecut atunci e tocmai expresia faptului ca oamenii s-au cam indepartat de ascultarea datorata Parintilor. Dar lucrurile se pot rezolva usor si am putea vedea chiar o minune, ca si cum 1000 de ani ar fi doar o singura zi: si anume ca Marea Schisma sa para a se fi petrecut ieri si azi sa se fi rezolvat totul. Insa trebuie spus, mi se pare, un lucru: desi crestinii traiesc in schisme – asta e, din pacate, realitatea – Lumea Crestina e Lumea Crestina, adica nu e o alta Lume Crestina decat aceasta pentru ca Hristos, cum bine arata Sf. Apostol Pavel, nu poate fi impartit. Nu exista un alt Hristos pentru americani, un altul pentru italieni, altul pentru francezi, altul pentru romani, altul pentru rusi etc. Ci este un singur Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Nascut din Tatal inainte de veci!! Deci desi noi, nevrednicii si pacatosii, traim in tot felul de schisme, Hristos Dumnezeu e unul singur iar Lumea Crestina e una singura.

Aceasta vizita insa s-a desfasurat intr-un moment politic in care regimul politic din Rusia, condus de un nostalgic comunist, Vladimir Putin, incepe sa fie tot mai opresiv si sa semene cu ceea ce aveam in URSS, deci pe vremea comunismului. De asemenea, pare ca Putin doreste crearea unei linii de demarcatie, politic vorbind, intre  Uniunea Euroasiatica, condusa de Federatia Rusa, si Uniunea Europeana cu SUA. Si tensiunile se vad destul de clar atat in privinta Crimeii, atat in privinta Siriei, dar si pe plan economic prin impunerea de catre Vest a unor sanctiuni Federatiei Ruse, nu mai vorbesc de relatiile tensionate cu SUA determinate in principal de amestecul Rusiei in recentele alegeri prezidentiale din SUA. Cu alte cuvinte, politic vorbind, Rusia s-a pozitionat intr-o stare de conflict cu UE si SUA, si bineinteles si cu NATO. Am spus de conflict, nu de razboi. Vizita Patriarhului Chiril I in Romania, tara care gazduieste Scutul Antiracheta de la Deveselu, sfideaza tocmai acest conflict politic in care e pozitionata acum Rusia de catre regimul Putin. Mai mult, faptul ca a adus aici, daruindu-ne, o particica din sfintele moaste ale Sfantului Serafim de Sarov, primind in dar o frumoasa icoana cu Sfantul Dimitrie Basarabov care contine si o particica din sfintele moaste ale acestuia, arata extrem de clar contrastul enorm cu luarile de pozitie politica ale Kremlinului, care practica conflictualitatea in lume. Gandindu-ma la intalnirea Patriarhului Chiril I cu Papa in Cuba, la Havana, apoi la faptul ca Patriarhul Rusiei a lipsit de la Sinodul din Creta, chiar ma gandesc la faptul ca aceasta vizita in Romania, adica acolo unde te-ai fi asteptat mai putin, seamana cu o palma, la figurat, desigur, data regimului Putin!! Si cred ca este evident ca Biserica Ortodoxa Rusa nu poate sa accepte in Rusia un regim politic actual asemanator, chiar foarte asemanator, daca nu identic, cu cel de pe vremea comunismului, care sa contravina comuniunii spirituale intre crestini. De aceea Biserica Ortodoxa Rusa nu poate achiesa, cel putin in totalitate, la politicile Kremlinului. Nu le poate accepta in totalitate si as include aici agresiunea impotriva altor tari crestine. Cezaropapismul asta s-a dovedit, in trecut, foarte contraproductiv si am vazut ce a rasarit: comunismul. Pentru ca daca Puterea politica greseste si Biserica nu ia o atitudine ci ramane pasiva sau aproba greseala iata ce efecte nocive se pot dezvolta in societate. Or, Biserica nu poate sa lucreze inspre sminteala credinciosilor sai.

As mai adauga ca aceasta vizita nu inseamna „sa ne dam cu Putin”, cum din pacate am vazut ca se intepreteaza cateodata. Nici Patriarhul Chiril I in cuvantul sau n-a spus asta. Insa Biserica trebuie sa aiba o atitudine pacificatoare, bazata pe iertarea pacatelor. Iar pe de alta parte, data fiind situatia din Rusia, Bisericile Ortodoxe surori trebuie sa intinda o mana de ajutor Bisericii Ortodoxe Ruse atunci cand este nevoie si s-o sustina moral daca trebuie lucrul asta. Trebuie avute in vedere atenuarea tensiunilor pe plan mondial si indreptarea caii pe care paseste actualmente Rusia, care nu-i aduce nici prestgiu, nici prosperitate, nici elevare spirituala, cu alte cuvinte este o cale paguboasa, care pune Rusia intr-o pozitie proasta. De aceea e mai bine sa existe un dialog spiritual daca nu dorim crearea din nou a unor noi linii de demarcatie si cortine de fier, adica repetarea greselilor trecutului, lucru evident anacronic si redundant.

De aceea cred ca aceasta vizita pe care Patriarhul Rusiei a facut-o la noi in tara, cu un mesaj de pace, trebuie privita ca fiind ceva benefic. De asemenea, organizarea unui Congres despre suferintele Bisericii in perioada comunista a fost un lucru pozitiv pentru ca Bisericile Ortodoxe trebuie sa caute cea mai buna cale de a se raporta la aceasta experienta tragica ce inca lasa urme in sufletele oamenilor. In tarile care au cunoscut comunismul lucrurile nu stau la fel ca in tarile care nu au cunoscut comunismul – trebuie inteles lucrul acesta. Un alt lucru important au fost, cred, comunicarea a ceea ce s-a discutat in Creta, unde Patriarhul Chiril I si nu numai a lipsit. Prelucrarea cu cei care n-au fost prezenti atunci a ceea ce s-a discutat si s-a hotarat in acest Sinod reprezinta un lucru important pentru ca Biserica Ortodoxa trebuie sa aiba o pozitie fata de lumea contemporana, cea de azi – subliniez!, si de realitatile actuale pentru ca avem o crestere a credinciosilor ortodocsi in tari crestine neortodoxe, primind sprijin acolo, de la bisericile de acolo ce nu sunt ortodoxe, lucru pentru care ar trebui sa multumim lui Dumnezeu! De asemenea exista o comunitate ortodoxa importanta in SUA si aici, evident, si Biserica Ortodoxa Rusa ar trebui sa fie interesata. Inchistarea nu duce la ceva bun. Sunt realitati politice care influenteaza Biserica, spre exemplu Uniunea Europeana sau apartenenta Romaniei la NATO, sau Parteneriatul Strategic dintre SUA si Romania – am dat cateva exemple, se pot da si altele nu neaparat legate de tara noastra, iar Biserica Ortodoxa trebuie sa aiba o pozitie. Constructiva, desigur. Inclusiv regimul politic bazat pe democratie, pe respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, necesita o pozitie, o raportare din partea Bisericii Ortodoxe, fiind realitati ce nu prea au existat in trecut in lumea ortodoxa, sau au existat pentru putina vreme. Fara indoiala, activitatea misionara a Bisericii Ortodoxe e deosebit de importanta si de aceea e foarte important sa dai un mesaj adecvat.

In legatura cu cazul semnalat de Dl. Cristian Preda:

„Faptul că regizorul Alexandru Solomon a fost umflat de jandarmi în fața Patriarhiei și anchetat ore în șir e o palmă dată libertății.
Va spune Daniel ceva?
Sau a preluat modelul Kiril, care apără doar puterea de la Kremlin, nu și cetățenii ruși?

VIDEO Regizorul Alexandru Solomon a protestat la Patriarhie fata de vizita lui Kiril: S-a taiat la mana si a aruncat cu bani / „Actiunea a durat 1 minut, dar ce a…

hotnews.ro”,

lasand la o parte caracterul teatral si provocator – s-a taiat la mana, a aruncat cu bani – ar trebui, totusi, spus ca felul in care intelege Jandarmeria sa isi indeplineasca atributiile lasa cateodata, si nu chiar de putine ori, de dorit. Am mers pe Dealul Patriarhiei, Sfanta Liturghie se tinea in aer liber. Multime mare de oameni. Inteleg misiunea Jandarmeriei de a proteja fata de eventuale lucruri mai putin placute ce s-ar putea intampla. Insa la un moment dat s-au interpus in fata clopotnitei mari nepermitand nimanui accesul la locul unde se desfasura slujba. Nu mai vorbesc despre comportamentul ireverentios al unor jandarmi fata de credinciosi. Ca si cum ar fi fost vorba de ultimii oameni, niste raufacatori, nu de niste oameni care au venit, firesc, la slujba Sfintei Liturghii si pentru ca sa-i vada pe arhiereii invitati de catre Patriarhia Romana. A te interpune intre credinciosi si altar intr-un mod brutal – bine ca n-am fost si batuti!! – nu cred ca este nici canonic si nici in duhul Sfintei Liturghii, care il patrunde pe credincios. Si nu era vorba despre niste oameni care s-au taiat la mana sau care sa inceapa sa arunce cu bani, sau care sa inceapa vreo actiune provocatoare sau orice altceva care sa deranjeze slujba. Ci de credinciosi, nimic mai mult. Oamenii, desigur, incepusera sa protesteze. Ca doar au venit la biserica. Pana la urma au dat drumul la toata lumea. Dar… gestul conteaza.

In privinta a ceea ce i s-a intamplat regizorului Alexandru Solomon, trebuie remarcat cu tristete ca maniera de actiune a jandarmilor si apoi anchetarea acestuia si concluzia ca ar avea „tulburari de adaptare” – jignitoare, desigur –  nu e in concordanta nici cu spiritul bisericesc si nici cu o societate libera. Mai degraba are legatura cu dispretul fata de credinciosi. Si spun asta lasand la o parte faptul ca un om care are o facultate s-ar putea sa se simta jignit de un jandarm care sa rasteste la el cu o privire de parca e gata sa-l ia la bataie: „Fa, ba, loc acolo sa treaca lumea!! N-auziti, ma?” si ale carui studii s-ar putea sa nu depaseasca liceul. Ca si cum multimea mare de credinciosi ar reprezenta neaparat prostimea ce poate s-o ia si pe cocoasa la o adica. Si chiar daca in discutie ar fi prostimea, modul acesta dispretuitor la adresa credinciosilor n-are nicio legatura cu duhovnicia pe care o inspira Biserica, ci dimpotriva e de natura sa naruie actiunea ziditoare de suflet a acesteia.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Pomenirea Sfantului Mucenic Mirax

Printre sfintii pe care ii pomenim pe 11 decembrie – printre care Sf. Daniel Stalpnicul si Sf. Luca cel Nou Stalpnicul – il pomenim si pe Sfantul Mirax. Povestea vietii lui  e foarte interesanta si, mi se pare, actuala in ceea ce priveste relatiile dintre crestini si musulmani. Iata viata lui asa cum apare in Sinaxarul din aceasta zi de 11 decembrie, sursa – aici:

„Tot în această zi, pomenirea unui oarecare Mirax şi povestire foarte folositoare.

Acest fericit mucenic al lui Hristos, Mirax, era de neam din Egipt, născut în cetatea Tenesti, din părinţi creştini. A fost botezat şi crescut în credinţa cea neprihănită a creştinilor. Dar din uşurătatea minţii a fost înşelat de diavol şi s-a dus la Amira, domnul agarenilor din cetate, şi s-a lepădat de Hristos. Şi-a tăiat brâul şi a călcat în picioare crucea; a scos apoi sabia şi a strigat cuvântul cumplit: „Sunt agarean! De azi înainte nu mai sunt creştin!”. Şi a fost cinstit şi lăudat câţiva ani de Amira şi de cei împreună cu el. Părinţii lui însă nu conteneau de a ruga pe Dumnezeu ca să-l întoarcă din nou la credinţă pe fiul lor.

Şi Dumnezeu, văzând râvna şi rugăciunea lor stăruitoare, a schimbat inima lui Mirax şi l-a întors la credinţă. Şi a venit el la părinţii lui şi le-a zis: „Iată, dragii mei părinţi, din întunecimea minţii am făcut ce am făcut. Acum mă rog să fiu iarăşi creştin şi să fiu cu voi”. Părinţii i-au răspuns: „Noi, fiule, de când ai făcut acest lucru, multe lacrimi am vărsat pentru tine. Dar niciodată n-am contenit să rugam pe Dumnezeu ca să cunoşti cu adevărat şi să te întorci la Dumnezeu. Iar acum mulţumim bunătăţii Lui, că n-a trecut cu vederea smerita noastră rugăciune. Dar după cum ştii şi tu fiule, ne temem de Amira, că nu cumva să ne primejduim, că te-am fi schimbat noi. Dar dacă vrei, ca să te uşurezi şi tu de marele tău păcat, ca să faci milostiv şi pe Dumnezeu, ca să ne scoţi şi pe noi de sub bănuială şi să fii folositor şi pentru tot neamul tău, du-te tu la Amira, şi precum ai făcut pe ascuns ceea ce ai făcut, tot aşa şi acum, fără ştirea noastră, dă pe faţă cu îndrăznire credinţa ta şi Dumnezeu va povăţui viaţa ta, fiule, precum voieşte”.

Mirax, după ce a luat de la părinţi sfatul acesta şi odată cu el şi binecuvântarea, cu brâul în mână, s-a dus la adunarea agarenilor. S-a încins cu brâul înaintea lui Amira şi a întregii adunări, a făcut semnul cinstitei cruci şi a grăit: „Acum mi-am venit în fire din întunecimea diavolească ce mă cuprinsese! Am căzut înaintea lui Hristos. Am ajuns iarăşi creştin precum am fost şi am venit să-ţi aduc aceasta ştire ţie şi întregii adunări. Am venit să mărturisesc înaintea tuturor pe Hristosul meu şi să vă dau anatemei şi pe voi şi credinţa voastră”.

La auzul acestor cuvinte, Amira l-a chinuit vreme îndelungată, încercând să-l facă să se lepede de credinţa în Hristos. Dar văzând că nu poate, l-a osândit la moarte. Slujitorii l-au luat, l-au pus într-o corabie şi l-au dus în larg ca la patru stadii. După ce şi-a făcut rugăciunea, slujitorii i-au tăiat capul şi l-au aruncat în mare. Nu se ştie dacă trupul lui a ieşit său n-a ieşit din mare; cinstitul lui cap însă a ieşit. Nişte creştini l-au cunoscut şi l-au luat ca pe un dar de mare preţ, au făcut o cutie de argint şi au pus în ea capul sfântului cu cinstea şi slava cuvenită. Şi de atunci şi până acum izvorăşte pururea mir bine mirositor şi săvârşeşte fel de fel de tămăduiri, spre slava Domnului nostru Iisus Hristos.„

De unde se vede ca musulmanii, din intunecimea lor diavoleasca, ce i-a curpins, fac si in zilele noastre aceste atentate sangeroase peste tot in lume. Pentru ca ei nu stiu sa cada inaintea lui Hristos! Asa si in zilele noastre, unii crestini din usuratatea mintii si inselati de diavol se duc la Amira… Dar Dumnezeu l-a proslavit in fata paganilor pe acest oarecare Mirax, cand s-a intors la dreapta credinta si a si marturisit-o in fata conducatorului agarenilor. Parintii lui s-au rugat pentru el. Amira l-a chinuit doar pentru ca L-a marturisit pe Hristos. E demn de remarcat ca oamenii acestia, musulmanii, nu sunt neaparat impotriva civilizatiei noastre, la care privesc cu jind, ci impotriva lui Hristos! Ei vor, de pilda, nivelul de trai din Germania, pe Hristos nu-L vor ei… Diavolul ii imbie catre prosperitatea materiala si ii face sa se razboiasca cu Hristos, ca nu cumva sa se mantuiasca!

Despre ideea de normalitate…

Sigur, ne putem intreba ce este normalitatea? Caracterul de a fi normal. Totusi, ideea de normal si de normalitate poate fi vazuta diferit in societate, dupa cum se si spune: „cate capete, atatea pareri”. Eu spun ca asa e normal, tu zici ca nu e asa, ci asa e normal. Interesant este ce spune Sfanta Scriptura in Cartea I a Regilor la inceputul Cap. 12. Voi cita primele 6 versete din acest capitol:

Cap. 12

Samuel inceteaza de a fi judecator

1. A zis Samuel catre tot poporul: „Iata eu am ascultat glasul vostru in toate cate mi-ati grait si am pus rege peste voi.

2. Iata regele umbla inaintea voastra, iar eu am imbatranit si am incaruntit; fiii mei sunt cu voi si eu am umblat inaintea voastra din tineretile mele si pana acum.

3. Iata-ma, marturisiti asupra mea inaintea Domnului si a unsului Lui, de am luat cuiva boul, de am luat cuiva asinul, de am asuprit pe cineva si de am apasat pe cineva; de am luat de la cineva mita si am inchis ochii la judecata lui, va voi despagubi”

4. Si au raspuns toti: „Tu nu ne-ai nedreptatit, nici nu ne-ai asuprit, nici nu ai luat nimic de la nimeni”

5. Atunci el a zis: „Martor ne este Domnul si martor este unsul Lui in ziua aceasta, ca voi n-ati gasit nimic asupra mea!” Iar ei au zis: „Martor!”

6. Apoi a zis Samuel catre popor: „Martor este Domnul, Cel ce a pus pe Moise si pe Aaron si Care a scos pe parintii vostri din tara Egiptului. […]” (subl. mea)

Stateam si ma gandeam la lucrurile acestea… Vorbim despre normalitate, dar cat de mare este diferenta intre cum ar trebui sa fie omul si cum este si ce face el in realitate. Ecclesiastul spune la cap. 7, versetul 29:

„Dar iata numai ce am gasit: Dumnezeu a facut pe om drept, iar oamenii nascocesc multe viclesuguri.” (subl. mea)

Cam astfel de viclesuguri: sa-i ia celuilalt boul, asinul, sa-l asupreasca si sa-l apese! Sa dea si sa primeasca mita, sa inchida ochii la judecata si, desigur, sa nu-l despagubeasca pe cel pe care l-a nedreptatit si caruia ia furat una si alta… De unde ar rezulta ca nu s-a inventat inca un sistem socio-economic in care sa nu mai fie asa… Dar cati sunt ca Samuel? Interesant este ca el ne demonstreaza ca este posibil ca un om sa traiasca si fara sa fure si sa faca tot felul de nedreptati. Pe cand in zilele noastre e in mare voga cum sa se minta si sa se insele. Unii mai fac si un fel de titlu de glorie din asta…  Numesc astfel de lucruri stiinta de „a te descurca in viata”, altfel esti „prost”, „mori ca prostu’ cu dreptatea-n brate”. Putini se gandesc la ceea ce spunea Sf. Dimitrie al Rostovului, ca „cei drepti tin lumea”.

De observat ca Samuel intreaba poporul, de unde rezulta ca si pe vremea aceea erau oameni care faceau astfel de nedreptati. Am putea fi tentati sa credem ca e usor de facut si de trait asa cum a facut si a trait Samuel. Realitatea pe care o traim ne arata insa multe exemple contrare. Deci nu e atat de usor precum pare la prima vedere. Dumnezeu a pedepsit casa lui Eli pentru rautatea fiilor sai, despre care spune:

„12. Insa fiii lui Eli erau oameni netrebnici. Ei nu stiau de Domnul,

 13. Nici de datoria preoteasca fata de popor. Cand aduceau jertfa, feciorul preotului venea in timpul cand se fierbea carnea, cu o furculita in mana,

  14. O vara in caldare, sau in blid, sau in tava, sau in oala, si ce prindea furculita, aceea lua feciorul preotului. Asa faceau ei cu toti Israelitii care veneau acolo in Șilo.

 15. Chiar si inainte de a arde grasimea venea feciorul preotului si zicea catre cel ce aducea jertfa: „Da carne de friptura pentru preot, caci el n-are sa ia de la tine carne fiarta, ci da-i-o cruda”

 16. Si daca cineva zicea: „Lasa sa se arda mai intai grasimea, cum se cuvine, si apoi iti vei lua cat iti va pofti sufletul”, atunci el raspundea: „Ba nu, da-mi chiar acum, iar de nu, voi lua cu de-a sila”

 17. Si pacatul acestor tineri era foarte mare inaintea Domnului, caci ei departau lumea de a mai aduce jertfa Domnului” (I Regi 2, 12 – 17)”

Iar Elcana, care avea doua femei – Penina cu care avea copii si Ana care nu avea copii – cand aducea jertfa dadea partea Peninei si tuturor fiilor si fiicelor ei, dar Anei ii dadea partea indoita, „desi aceasta nu avea copii, pentru ca el iubea pe Ana mai mult decat pe Penina, caci Domnul inchisese pantecele ei” (I Regi, 1, 5). Si spune mai departe ca Penina o amara grozav pe Ana „ca sa carteasca din pricina ca nu i-a dat Domnul prunci”. Insa eu socot ca Elcana o iubea mai mult pe Ana, mama lui Samuel, caci Domnul s-a milostivit de ea si i-a daruit un copil, pentru frumusetea dreptatii sale. In faptul ca Penina o amara pe Ana putem vedea lupta intre ceea ce este trupesc si ceea ce este duhovnicesc si placut lui Dumnezeu! Ajunsi aici mi se pare semnificativ ce spune Ecclesiastul:

„26. Si am gasit femeia mai amara decat moartea, pentru ca este o cursa, inima ei este un lat si mainile ei sunt catuse. Cel ce este bun inaintea lui Dumnezeu scapa, iar pacatosul este prins.

27. Iata ce am aflat, zice Ecclesiastul, si inca si altele, ca sa pot descoperi intelesul

28. Pe care sufletul meu l-a cautat si nu l-a aflat. Am gasit insa un om la o mie, dar n-am gasit nici o femeie din toate cate sunt.” (Eccl. 7, 26-28) (subl. mea)

Deci observati cat de fericit trebuie sa fi fost Elcana pentru ca o gasise pe Ana, impodobita cu frumusetea intelepciunii si dreptatii. Caci precum Penina erau acelea de care pomenea Ecclesiastul, care spunea ca nu a gasit nicio femeie din toate cate sunt. Ca despre nici una nu a gasit ca sa spuna: „Cat de frumoasa esti tu, draga mea, si fara nicio pata” (Cantarea Cantarilor 4,7), ca s-o cheme si sa-i zica:

„8. Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine! Degraba coboara din Amana, din Senir si din Hermon, din culcusul leilor si din muntii cu leoparzi!

 9. Sora mea, mireasa mea, tu mi-ai robit inima numai c-o privire a ta si cu colanu-ti de la san” (Cantarea Cantarilor 4, 8-9)

Ca a gasi o femeie din toate cate sunt e atat de greu precum a gasi intelepciunea si dreptatea! Si cum poti s-o numesti „sora mea, mireasa mea” pe cea care e mai amara decat moartea! Iar Isaia spune:

10. Bucura- Ma-voi intru Domnul, salta-va de veselie sufletul Meu intru Dumnezeul Meu, ca M-a imbracat cu haina mantuirii, cu vesmantul veseliei M-a acoperit. Ca unui mire Mi-a pus Mie cununa si ca pe o mireasa M-a impodobit cu podoaba.

11. Ca pamantul care rasare ierburi, si ca o gradina in care samanta incolteste, asa Domnul Dumnezeu va face dreptatea sa rasara, si inaintea tuturor neamurilor preaslavirea Sa” (Isaia 61, 10-11)

Mitropolitul Bartolomeu Anania a trecut la cele vesnice

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace.

Iata ce spune Romania Libera:

A murit mitropolitul Bartolomeu Anania

Articolul arata printre altele:

„Cine a fost mitropolitul clujean

Mitropolitul Bartolomeu Anania a fost deopotrivă o personalitate adulată şi contestată. Admiratorii săi l-au supranumit „Leul din Ardeal”, cu aluzie atât la faptul că era capabil să dea dovadă de măreţie, cât şi cu referire la faptul că era aprig la mânie. Adulatorii mitropolitului afirmă că traducerea Bibliei pe care a realizat-o ar fi cea mai bună traducere în limba română realizată de un slujitor al cultului ortodox. Cei care l-au contestat au făcut acest lucru din trei motive. Primul este legat de aspecte tulburi din trecutul înaltului ierarh. Fostul general de Securitate, Ioan Mihai Pacepa, a scris despre el, în cartea „Orizonturi Roşii”, că mitropolitul decedat ar fi fost agent al fostei poliţii politice.

De asemenea, au fost articole de presă care au arătat că IPS Bartolomeu ar fi fost colaborator al Securităţii cu numele „Apostol” şi că ar fi participat la supravegherea mitropolituluin ortodox din Sibiu, IPS Antonie Plămădeală. Înaltul ierarh de la Cluj a contestat cu vehemenţă aceste acuzaţii şi i-a ameninţat cu Justiţia pe cei care le-au formulat. El, însă, a refuzat convocarea făcută de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pe motiv de sănătate. IPS Bartolomeu Anania a fost deţinut politic, membru al Mişcării Legionare, după cum afirma în urmă cu câţiva ani istoricul Ionuţ Ţene. Admiratorii săi au spus că acuzele lui Pacepa ar fi, de fapt, o mişcare a fostei Securităţi, menită să îl discrediteze pe înaltul ierarh.

Cel de-al doilea motiv pentru care a fost contestat înaltul ierarh a fost ostilitatea faţă de Biserica Greco-Catolică. Printre altele, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a interzis orice act de slujire al preoţilor ortodocşi împreună cu slujitori ai altor culte creştine. Acest demers a fost apreciat de către mulţi intelectuali ca un pas înapoi pe calea ecumenismului. Cel de-al treilea motiv se leagă de ruperea Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului şi de crearea unei mitropolii cu sediul la Cluj, independentă de cea de la Sibiu, după moartea IPS Antonie Plămădeală, când în scaunul mitropolitan al Sibiului a fost ales IPS Laurenţiu Streza.

Nimeni, însă, nu poate să conteste faptul că mitropolitul ortodox a influenţat decisiv istoria Bisericii Ortodoxe Române. Printre altele, el a fost autorul iniţiativei referitoare la retragerea preoţilor ortodocşi din viaţa politică, după ce, anterior, tot el susţinuse implicarea preoţilor în politică.”

Recomand citirea intregului articol.