M-au obsedat zilele acestea unele lucruri si se spune ca e bine sa scrii, sa spui si altora, ca sa scapi de obsesii… M-au obsedat… Adica, vreau sa spun, m-am gandit mai mult la ele… Dar asta nu inseamna ca am si ajuns la o concluzie, cu atat mai putin definitiva… Dar sa incepem.
„Un exercitiu simplu: imaginati-va ca lumea ar fi un sat cu doar o suta de locuitori. Dintre acestia, de exemplu, doar unul ar avea diploma universitara iar saptezeci ar fi analfabeti sau semianalfabeti.
Jumatate ar suferi de foame si doar 12 ar beneficia de asistenta medicala curenta. Vestea buna este ca, desi dezolant, viata acestui sat ar fi mai buna decat in urma cu o suta de ani si mult mai buna decat in urma cu 200 de ani.
Vestea proasta este ca in urma cu cincizeci de ani, insa, “satul” era mai prosper: “doar” patruzeci de locuitori sufereau de foame si 15 beneficiau de asistenta medicala curenta.
Explozia demografica a zonelor sarace – Asia, Africa, America de sud – si declinul demografic din zonele prospere – USA si Europa de vest – deterioreaza tot mai mult de la an la an acesti indicatori globali.
De aici si mitul urban al unui viitor de tip Mad Max, cu oamenii care se sfasie pentru putinele resurse lasate in urma de generatia baby-boom, cea mai risipitoare din istorie.”
Buna ziua! Sa inteleg ca dumneavoastra vedeti lumea in contextul unei situatii malthusiene? Sincer, curiozitatea de a va vizita site-ul, mi-a fost starnita in urma asocierii numelui dumneavoastra cu masonii din presa online. Credeti ca este un lucru destructiv faptul ca zonele defavorizate cunosc crestere demografica, sau mult mai destructiv este faptul ca unii oameni detin sume colosale de bani care ar putea asigura traiul mult mai multor oameni? Se ia in considerare o suprapopulare a planetei, dar cine decide cine supravietuieste si nu? Cel care se adapteaza supravietuieste, corect, dar unde raman valorile morale, fraternitatea? Toate speciile traiesc in armonie, noi oamenii ne pregatim propria distrugere? Religia isi pierde din valori, traim printre societati oculte, televizorul ne manipuleaza, oamenii bogati aleg opulenta si altii mor din cauza birocratiei si a lipsei banilor! Banii asigura o ordine si o ierarhie in lume, dar oare ar trebui chiar sa decida si cine traieste si cine nu? As dori sa stiu, daca se poate, care este pozitia dumneavostra in ceaa ce priveste acesta situatie. Multumesc!”
In legatura cu “provocarea cartilor” care circula pe facebook si careia si eu i-am raspuns zilele trecute, mi-am spus ca poate ar merita sa amintim nu doar cartile pe care le iubim si/sau pe autorii acestora, ci si persoanele carora le datoram, la virste diferite, descoperirea lor: prieteni, rude, amici, profesori sau simple cunostinte. Asadar…
Profesorului meu de limba franceza din liceu, Pantelimon Cornea, ii datorez in mare masura admiratia constanta pentru tipleta de aur a Frantei interbelice, Camus, Sartre si Malraux. Ii datorez fratelui meu Radu descoperirea lui Edgar Allan Poe, Walt Whitman, Simone de Beauvoir, a marii literaturi SF si a romanticilor germani: Johann Paul Richter, Achim von Arnim si E. T. A. Hoffmann.
In biblioteca unchiului meu Eugen Chirovici m-am intilnit cu povestirile lui Isaac Babel, O’Henry, J. D. Salinger, Erskine Caldwell, Updike, Saroyan si Durrenmatt. Prietenul meu Attila Horvath mi-a recomandat la un moment dat “Darul lui Humboldt” si astfel l-am descoperit pe unul dintre cei mai uluitori scriitori americani ai secolului 20, Saul Bellow. Alexandru Dalea m-a facut sa ma indragostesc de scriitorii germani/de limba germana Boll, Grass, Frisch si Hesse.
Prietenul meu Octavian Topa mi-a atras atentia asupra lui Julio Cortazar, in vremurile in care nu stiam ca scenariul filmului meu preferat, Blow-Up (Antonioni), fusese scris dupa una dintre povestirile acestuia. Pe cind aveam vreo paisprezece ani, matusa mea Cornelia Tautu a pariat cu mine ca peste vreo doi-trei ani aveam sa ii ador pe Cehov, Tolstoi si Dostoievski, autori care mi se parea greoi la virsta respectiva; a fost un pariu pe care l-a cistigat.
Acesta a fost de altfel si motivul pentru care am acceptat provocarea “listei de carti”: posibilitatea ca macar unul dintre prietenii care urmau sa citeasca lista mea sa descopere o carte noua si in acest fel sa porneasca intr-una dintre cele mai minunate calatorii posibile, la fel cum cei mentionati si multi, multi altii m-au ajutat si pe mine sa o fac la timpul lor. Ar fi minunat, cred eu, ca macar din cind in cind sa “indopam” facebook-ul cu asemenea postari si nu doar cu filmulete stupide, umor de cartier si cioburi efemere si inutile de politichie dimboviteana.”
Si acest raspuns:
„Maria Pop
am fost in acest an prin fagaras orasul natal al acestui chirovici. in fagaras acum in 2014 este saracie lucie si acei oameni nu mai muncesc nimic dar vor bani multi entru servicii ordinare. ce a facut acest asa zis mare maestru masonic pentru oraselul lui natal????????????????/ NIMICA!!!!!!! sau a facut ce am scris mai sus. ia adus in pragul mortii prin politici in care s-ar fi putut implica. asta face ovidiu chirovici si pentru tara. isi foloseste parghiile si cunostintele academice dar si cele sociale ca sa aduca tara la nivelu fagarasului unde este saracie si mizerie si la propriu si la figurat. omul sfinteste locul se spune. uitati-va la fagaras si veti sti ce cacat ii acest mare maestru al dracilor.
„Auzim adesea că am câştigat la Revoluţie libertatea. Oare aşa să fie? Cât de liber este un om care muceşte cinstit, dar care nu mai rămâne nici măcar cu câţiva lei în buzunar înainte de salariu? Ce alegeri poate el să facă?
Pe vremuri, când vreun prieten era la strâmtoare şi nu prea aveam cu ce să-l ajut în afară de o vorbă bună, obişnuiam să spun ceva de genul acesta: „cele mai bune lucruri pe lumea asta vin gratis. Gândeşte-te la prietenia oamenilor dragi, la iubirea familiei tale, nu te costă niciun leu să te bucuri de ele. Plimbă-te într-o seară în parc sau pe alei şi, ca un mic prinţ, vei avea tu toate stelele care râd şi o coajă de lună pe deasupra, în care să-ţi legeni toate gândurile bune”. Funcţiona pentru ei, funcţiona pentru mine atunci când era nevoie, dar această mostră de gândire pozitivă ascunde şi o vulnerabilitate.
Cum arată oare ea, multiplicată la nesfârşit, în ţara cu cele mai mici venituri din Uniunea Europeană, în care mult prea mulţi duc acasă salarii de două sute de euro din care o familie trebuie să trăiască o lună întreagă? Ce ai putea să le spui milioanelor de români care îşi duc zilele de pe o zi pe alta? Să privească cerul şi să fie fericiţi? O astfel de gândire pozitivă este eficientă în locuri şi situaţii în care sărăcia este marginală sau este un simplu accident nu foarte greu de depăşit de un om înzestrat cu inteligenţă şi cu un dram de hotărâre. În România, pe de altă parte, acest lucru pare adesea imposibil.
Auzim de multe ori că am câştigat la Revoluţie libertatea. Oare aşa să fie? Cât de liber este un om care munceşte cinstit, dar care nu mai rămâne nici măcar cu câţiva lei în buzunar înainte de salariu? Ce alegeri poate el să facă? Are libertate de mişcare, însă unde să se ducă atâta vreme cât nu-i rămân bani nici pentru un drum la 100 de kilometri de casă? Are acces liber la serviciile sanitare, dar este oare liber să aleagă acele servicii sanitare de calitate de care are nevoie? Copiii lui au dreptul neîngrădit la educaţie, dar este el liber să aleagă o şcoală bună, care le-ar da cu adevărat o şansă în viitor? I se cuvin condiţii decente de muncă, dar are de unde să aleagă un job în care să fie tratat în mod corect? Are libertate de exprimare, dar şi-o poate exercita în faţa unui şef de tură de la singura fabrică din oraş de care depinde traiul de astăzi şi de mâine al familiei lui? Sărăcia îi răpeşte atât de mult din libertate, îl privează de atât de multe drepturi elementare, încât te întrebi, uneori, unde au dispărut atâţia ani de evoluţie socială.
S-au făcut studii în resurse umane care spun că oamenii nu sunt motivaţi, în ceea ce fac, neapărat de bani. Cu siguranţă că la ele nu a luat parte nicio casieră de supermarket din România, niciun muncitor în haine întunecate care aşteaptă zgribulit la 6 dimineaţa tramvaiul, rata, ocazia care să-l ducă la prima oră la serviciu. Cu alte cuvinte niciun om pentru care supravieţuirea este o aventură. Ci angajaţi din ţări în care acoperirea nevoilor de bază nu este o problemă, ci este un dat, un drept care vine la pachet cu statutul de angajat într-o societate civilizată.
Fireşte că există nenumărate exemple de oameni care au găsit, de-a lungul istoriei, în sărăcie un sens şi o cale spre mântuire. Însă de ce ar trebui cineva, născut să fie un om al lumii, să se transforme într-un ascet, într-un campion al spiritului, într-un atlet al renunţării? Sau de ce ar trebui să devină un soi de erou, care e nevoit să se dea peste cap, să-şi lase baltă casa şi să se ducă la mii de kilometri depărtare, să muncească până la epuizare pentru a-şi asigura un trai decent?
De fiecare data când văd cum un puternic al României e condamnat pentru corupţie şi alte asemenea fapte lipsite de cinste mă gândesc la el nu ca la un om care a luat nişte bani ce nu i se cuveneau, ci ca la unul care le-a răpit semenilor săi libertatea. Odată ce anii de puşcărie au trecut, puternicul revine în lumina reflectoarelor şi reuşeşte chiar să se bucure de respect, respect de care victimele sale nu au avut parte, deşi nu de puţine ori l-ar fi meritat cu prisosinţă. Uneori pentru că s-au luptat pentru libertatea lor şi a familiilor lor cu o forţă şi o hotărâre demne de un gladiator în arenă. Alteori pentru că au găsit un soi de libertate interioară care îi face să treacă cu capul sus prin lume, în ciuda tuturor greutăţilor. Pentru că au avut, pur şi simplu, putere să îndure şi să treacă prin atâtea şi atâtea. Sau pentru că îşi cresc frumos copiii, chiar dacă trebuie să mute în fiecare zi munţii din loc pentru asta.
Ce mi se pare însă extrem de trist şi de nedrept este că mulţi dintre cetăţenii României de astăzi trebuie să aibă în alcătuirea lor interioară ceva de sfinţi ca să poată trăi ca nişte oameni.”
„Irina Socol a fost colega mea de promoţie în Facultatea de Automatizări şi Calculatoare Bucureşti. Era o fată harnică şi onestă, deloc fiţoasă, mereu gata să ajute un coleg aflat în nevoie.
În toţi anii care s-au scurs după `89 am considerat-o pe Irina un simbol al iniţiativei private româneşti, mişcându-se cu mult mai mult talent decât mine în afacerile din domeniul IT, în care ne-am pregătit împreună. Firma SIVECO mi se părea o probă solidă că e posibil un capitalism românesc sănătos, liberal, fără propteaua statului.
Greu de descris ce am simţit când am aflat că Socol Irina e arestată pentru evaziune fiscală pe scară mare, circa 10 milioane de euro, între 2009 şi 2013, folosindu-se pentru asta şi de firme „fantomă” ale ţiganilor infractori din Sinteşti.
Iar acum, odată cu explozia dosarului Microsoft, constat că buna mea colegă Irina s-a ocupat tot timpul, în capitalismul românesc pe care credeam că-l construieşte, cu escrocherii ordinare, programe luate de la elevi isteţi şi vândute Ministerului Educaţiei la de 5 ori preţul, computere şi periferice la preţuri umflate de 10 ori. Mită, trafic de influenţă, evaziune fiscală, furturi de zeci de milioane de euro din banii statului, ăsta era „softul” scris de programatoarea Irina, întreprinzătoarea de mare succes.
Iar alţi tineri instruiţi în IT se vor fi întrebat în toţi aceşti ani de ce start-up-urile deschise de ei în mod cinstit n-au reuşit să crească, să-şi vândă produsele şi serviciile, multe au dat faliment. Păi, pentru că piaţa era acaparată de SIVECO şi alte societăţi de jaf de soiul ăsta, cu strânsa colaborare a Guvernului.
De ce majoritatea colegilor mei şi ai Irinei Socol au părăsit ţara şi cu generaţiile actuale de absolvenţi ai Automaticii se întâmplă la fel?
Pentru că acest domeniu al Information Technology, emblemă, într-o economie naţională, a oamenilor „subţiri”, doxaţi, engleziţi, cu laptopul în faţă în pat şi la masă, se dovedeşte o uriaşă maşinărie de hoţie.
Şi nu numai românească. Microsoft însemna până acum pe la noi hiperinteligenţă, mare performanţă, tehnologia viitorului. Acum, pentru mulţi români, Microsoft va fi numele de cod pentru Macrociordeală.
Şi dacă aşa e în IT, e lesne de extrapolat cum o fi în alte sectoare…
Subsemnatul, ca IT-ist la bază, mă simt înşelat, dezonorat, batjocorit. Nu vreau să mă gândesc cum se simt simplii cetăţeni, pentru care dosarul Microsoft e imaginea capitalismului din România post `89 ca ansamblu de metode pentru jecmănirea lor la sânge de către politicieni şi afacerişti, în cârdăşie cu mari firme occidentale.
Şi nici că Nicolae Ceauşescu ar câştiga din primul tur şi aceste alegeri pentru preşedinţia României.”
„« Comment pourrait-il en être autrement, mon fils ? »
demande Hermès Trismégiste et il ajoute :
« La vérité est la vertu parfaite, le souverain, bien qu’il ne soit ni troublé par la matière, ni circonscrit par le corps, est le bien nu, évident, inaltérable, auguste, immuable.
Or, les choses d’ici-bas sont incompatibles avec le bien ; elles sont périssables, changeantes, altérables, passant d’une forme à une autre. Ce qui n’est pas même soi (lui-même) peut-il être vrai ? Tout ce qui se transforme est mensonge, non seulement en soi, mais par les apparences qu’il nous présente l’une après l’autre. […]
L’homme n’est pas vrai en tant qu’homme. Le vrai ne consiste qu’en soimême et demeure ce qu’il est. L’homme est composé d’éléments multiples et ne reste pas identique à lui-même. Tant qu’il habite le corps, il passe d’un âge à un autre, d’une forme à une autre. Souvent, après un court intervalle de temps, les parents ne reconnaissent plus leurs enfants, ni les enfants leurs parents. Ce qui change au point d’être méconnaissable est-il quelque chose de vrai ? N’est-ce pas plutôt un mensonge que cette succession d’apparences diverses ? Ne regarde comme vrai que l’éternel et le juste. L’homme n’est pas toujours, donc il n’est pas vrai ; l’homme n’est qu’apparence, et l’apparence est le suprême mensonge. »”
Si ca veni vorba despre Ceausescu, va rog sa priviti aceste doua videoclipuri:
si, poate mai ales, acesta:
Nu trebuie sa va placa acest personaj sau comunismul, dar dumneavoastra, stimati cititori, ce parere aveti: a dat dovada Ceausescu de curaj civic? De asemenea, as mentiona ca la Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan, Calin Georgescu (v. si aici) spunea ca de la Revolutie incoace am avut oameni care au detinut Puterea, dar nu am avut lideri. Dumneavoastra ce credeti: Nicolae Ceausescu a fost un lider?
Chestiunea saraciei nu e caracteristica numai Romaniei. Este o problema care se pune acum in intreaga Europa.
„Zeci de mii de oameni din mai multe tari europene au protestat, vineri, pe strazile din Bruxelles.
Acestia au iesit in strada la apelul sindicalistilor si au cerut o Europa sociala si iesirea din austeritate, transmite AFP, citat de Le Point.
Manifestantii au plecat din zona Garii de Nord din Bruxelles, au marsaluit pe marile bulevarde ale Capitalei, dupa care s-au oprit in fata institutiilor UE.
Cei mai numerosi au fost protestatarii din tari Franta, Polonia, Danemarca, Spania sau Grecia. „Masuri de austeritate = saracie durabila” sau „Oamenii, nu profitul” au fost cateva dintre mesajele cu care protestatarii si-au aratat nemultumirea.
„Mesajul nostru este simplu, dar este un mesaj pe care liderii europeni nu vor sa il inteleaga. Mesajul nostru este acela ca politicile folosite ca raspuns la criza economica au agravat si mai tare criza sociala. Mesajul nostru este ca austeritatea nu functioneaza”, a explicate Bernadette Segol, reprezentanta a sindicalistilor.
La un moment dat, protestatarii au inceput sa arunce cu petarde si cu bucati din pavele catre fortele de ordine, care au ripostat cu gaze lacrimogene si tunuri de apa.
Potrivit reprezentantilor fortelor de ordine, numarul protestatarilor a fost de circa 25.000.”
Problema este: spre ce se indreapta Europa…? Avem deja tari care iau masuri de austeritate, dar somajul este in crestere, in altele somajul a explodat: Grecia, Spania… Accentuarea saraciei creeaza premisele cresterii criminalitatii si terorismului!Erodeaza credibilitatea Francmasoneriei si increderea oamenilor in democratia liberala. Si s-a vazut la recentele alegeri europarlamentare ascensiunea ingrijoratoare a partidelor extremiste si xenofobe. Deja sunt decalaje mari in Europa, intre tari care apartin UE. Chestiunea este daca exista oameni care sa militeze impotriva acestei stari de lucruri maligne cu care se confrunta UE. Oameni care sa aiba curaj civic, lideri. Asa cum „San Bernard vorbeste despre un Cavaler Templier „ce strabate drumurile si cetatile niciodata pieptanat, rareori spalat, cu parul neglijent: murdar de praf, cu pielea arsa de caldura si roasa de camasa de zale” – un portret ce contrasteaza, fara indoiala, cu imaginea pe care, in mod obisnuit, ne-o facem la auzul cuvintelor Cavaler Templier” (Stefan Masu – Adevaratii Templieri).
Adica de adevarat luptator!
Va rezolva Occidentul astfel de probleme? Iata ce spune Stefan Masu in cartea sa Adevaratii Templieri:
„In Orient, Templierul este inainte d etoate, un razboinic, care se straduieste sa duca o viata religioasa normala, dar accentul cade, cum e lesne de inteles pe latura razboinica, pe disciplina strict militara, fiind vorba despre apararea cetatilor si locurilor crestine si de protejarea pelerinilor. Templierul trebuie sa fie pregatit, sa raspunda unui atac, in orice moment, sau sa iasa la atac in orice moment. […]
In Occident, in schimb, aspectul militar este mai discret, Comanderia templiera era instalata intr-o „Casa” sau „Sura” termenul de „Casa Templierilor” este mai frecvent, intr-o perioada decat cel de Templu, pentru desemnarea unor constructii (in schimb termenul „Templu” ramane generic folosit pentru desemnarea Ordinului) – luand adesea forma unei exploatari agricole clasice, cu grajduri pentru cai, pentru porci, patule si fanare etc., completate cu capele si cimitir, uneori un oratoriu, toate dispuse intr-un cadrilater, cu turnuri in cele patru colturi.
In consecinta, viata Templierului este mai putin razboinica, in cotidianul sau, fiind mai mult religioasa in latura sa spirituala si mai mult agricola in latura sa practica, la care se adauga activitatile comercial-bancare si financiare, ce au cunoscut o deosebita amploare, la un moment dat” (subl. mea)
Intelegand in mod simbolic „latura razboinica, pe disciplina strict militara, fiind vorba despre apararea cetatilor si locurilor crestine si de protejarea pelerinilor”, pun si eu o intrebare: avem un asemenea Orient? Iar daca nu-l avem, cine sa lupte? Cine sa lupte impotriva acestei saracii care se intinde pe tot continentul si care poate fi parte a unui plan diabolic? Uitati-va cum, pe plan european, Stanga a pactizat practic cu Dreapta. Avem o Stanga europeana nu numai corupta, dar si cu grave derapaje ideologice! Iar curajul civic, in Europa cel putin, mi se pare mult diminuat, motiv pentru care se ridica pe continent partide extremiste ce urmaresc pe fata distrugerea Uniunii Europene! Pentru ca daca nu avem astfel de oameni, care sa lupte, cercurile „comercial-bancare si financiare” nu se vor sinchisi ca se prelungeste indefinit criza si ca oamenii sufera, isi vor vedea de ale lor, de cum sa-si mareasca profitul.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
„Premierul Victor Ponta a declarat, duminica seara, ca impactul pe care l-a avut Traian Basescu asupra Romaniei in ultimii zece ani seamana cu efectele regimului nazist asupra societatii din Germania.
Intrebat ca va face daca, pe 16 noiembrie, va castiga alegerile prezidentiale, fiind presedintele ales al Romaniei, dar Traian Basescu va fi inca la Palatul Cotroceni, Ponta a spus, intr-o interventie telefonica la Antena 3, ca isi va face in continuare treaba de prim-ministru.
„Este o perioada in care trebuie sa ne pregatim pentru debasificarea societatii romanesti si nu exagerez cand spun ‘debasificare’. Efectele celor zece ani de mandat ai lui Traian Basescu sunt asemanatoare cu cele lasate de regimul nazist in Germania”, a precizat Victor Ponta.
Referitor la initiativa lui Calin Popescu Tariceanu, care a lansat o dezbatere politica pentru suspendarea presedintelui, Ponta a mentionat ca aceasta propunere va fi analizata in grupurile parlamentare si in interiorul PSD. El a mentionat ca obiectivul nu este acela de a reduce cu o luna sau o zi mandatul lui Traian Basescu, „ideea e sa nu ne trezim cu al treilea mandat al lui Basecu, dar cu alt nume”, facand referire la contracanditatii Klaus Iohannis, Elena Udrea si Monica Macovei.
De asemenea, Ponta a comentat un sondaj realizat de Avangarde, care arata ca premierul se afla pe primul loc, cu 42%, in preferintele respondentilor pentru Palatul Cotroceni, Klaus Iohannis pe locul doi – 29%, Calin Popescu Tariceanu pe locul trei – 10%, iar Elena Udrea pe locul patru – 5%.
„Este clar ca vom fi in turul doi cu un candidat care reprezinta ideile USL, cum ar fi schimbarea regimului Basescu, alta politica monetara, iar in partea cealalta va fi candidatul lui Basescu, fie ca se numeste Iohannis, Udrea sau Predoiu”, a spus Ponta. „
Ar trebui sa facem o prezentare a contextului in care au rasarit astfel de declaratii. Se apropie campania electorala si performanta aratata de Guvernul Ponta a fost ca a manat tara in recesiune tehnica. Avem o Putere (PSD+PC+UNPR) corupta si o Opozitie (ACL=PNL+PDL) care nu e Alba ca Zapada. De asemenea mai trebuie stiut ca, de ceva vreme incoace, Presedintele Basescu functioneaza pe post de Tap Ispasitor: toate nerealizarile si prostiile facute de Guvernul Ponta sunt exclusiv din cauza lui Traian Basescu. Inclusiv Pactul de Coabitare, desigur. Victor Ponta face, bineinteles, declaratii iresponsabile care, totusi, ar trebui, chiar si asa iresponsabile, sa aiba un sens, nu? Tocmai acest sens nu se vede… Spre exemplu, vorbeste de schimbarea politicii monetare… El s-o schimbe? Aici ar trebui spus cate ceva, apropo si de recentele declaratii ale lui Iohannis la Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan… Cand Iohannis a fost intrebat in legatura cu afilierea ACL la PPE si, legat de aceasta, de asa numita politica economica de „cumpatare” (citeste: de austeritate) dusa de PPE sub influenta Germaniei, Iohannis a dat un raspuns surprinzator, si anume ca „suntem (adica PNL, n.m) un partid de centru-dreapta si asa era si vechiul PNL si asa e si cel de acum” (am citat din memorie). Deci problema e una politica: politicile economice de auteritate sunt cele de centru-dreapta, asta a vrut sa spuna, si (a)cum PNL este un partid de centru-dreapta, atunci si el adera la astfel de politici de austeritate economica. Totusi, Iohannis a spus ca doreste mai putin circ si scandal, chiar deloc daca se poate, dar in schimb sa se vina cu solutii. Nu stiu daca Ponta va schimba politica monetara actuala, caci si Ponta a mers tot pe calea austeritatii, dar trebuie spus ca Romania, pentru ca sa se poata dezvolta, nu are nevoie de politici economice de austeritate. Romania trebuie sa cheltuiasca mai mult decat o face in prezent. Este singura cale prin care poate sa progreseze tara noastra. Daca vrei sa eviti falimentele masive ale firmelor private si sa faci investitii publice, atat de necesare, atunci trebuie sa cheltuiesti mai mult. Se vorbeste de Grecia, Italia si alte tari care au o datorie publica mare, insa ca aceste tari sa atinga un anumit nivel de dezvoltare si sa se poata numara printre tarile dezvoltate au trebuit sa cheltuiasca mult mai mult. Aceasta se aplica si SUA, care are deficite mari, dar cand s-a incercat reducerea deficitului, cu cheltuieli cat mai putine din partea statului, efectul a fost ca populatia a saracit, in schimb au crescut veniturile la cei mai bogati 10% din populatie:
„Under President Obama, the richest 10 percent were the only income group of Americans to see their median incomes rise, according to a survey released this week by the Federal Reserve.
The Fed data covered the years 2010-2013, during which period Mr. Obama constantly campaigned against income inequality and won re-election by painting his Republican rival as a tool of Wall Street plutocrats.
“Data from the 2013 [Survey of Consumer Finances] confirm that the shares of income and wealth held by affluent families are at modern historically high levels,” the report said in noting that the median income fell for every 10-percent grouping except the most affluent 10 percent.
“The 2013 SCF reveals substantial disparities in the evolution of income and net worth since the previous time the survey was conducted, in 2010,” the report stated. The SCF is conducted by the Federal reserve triennially and compiles information about family incomes, credit use, net worth and finances.
The 2010-2013 SCF found that even though real gross domestic product grew by 2.1 percent and civilian unemployment fell from 9.9 percent to 7.5 percent, only families at “the very top of the income distribution saw widespread income gains,” though mean median income levels still lagged behind 2007 numbers.
The report comes just a week after AFL-CIO President Richard Trumka said the union group would not endorse any more Democrats that following President Obama’s economic policy.
“We will call in and question all of the candidates,” he said. “One of our biggest concerns is who is the candidate’s economic team, because if the present economic team doesn’t change, you are going get the same results.”
The survey also found that family in the middle income bracket (40th to 90th percentiles) saw “very little” change in average real incomes and still have not recovered losses from 2010 and 2007. Families at the bottom of the income distribution continued to see “substantial declines” in average real incomes, a continuing trend from the previous two surveys.
The top percentile of Americans also increased their wealth share since 2010, corresponding to a loss in wealth for the bottom 90 percent of Americans, according to the Fed data.
The top percentile of Americans also increased their wealth share since 2010, corresponding to a loss in wealth for the bottom 90 percent of Americans, according to the Fed data.
“The wealth share of the top 3 percent climbed from 44.8 percent in 1989 to 51.8 percent in 2007 and 54.4 percent in 2013. … The share of wealth held by the bottom 90 percent fell from 33.2 percent in 1989 to24.7 percent in 2013,” the report stated.
In Europa politicile de austeritate au un singur beneficiar: Germania. In rest, efectul lor este catastrofal, in special in tarile de la periferia UE. Trebuie spus ca totusi nici Germania nu castiga prea mult de pe urma unor astfel de politici, dar fata de altii care pierd… In momentul in care statul nu cheltuieste mai mult, mentinand masa monetara constanta (nu mai vorbesc daca aceasta se contracteaza), se produce un fenomen de polarizare pe cale naturala, ca sa zic asa: cei care sunt foarte bogati castiga. In schimb populatia, oamenii obisnuiti, nu prea castiga mare lucru, chiar dimpotriva, intrucat omul obisnuit e obligat sa cheltuiasca, pe cand cel bogat nu e obligat sa cheltuiasca, iar daca o face nu e mult pentru el. Ideea austeritatii este ca statul sa emita moneda cu taraita, adica putin. Acest putin inseamna mult pentru cei foarte bogati si foarte putin pentru cei foarte saraci. Pentru o tara ca Romania, care e mult mai saraca decat tarile din Vest, austeritatea are un efect catastrofal. Spre exemplu acum nu se mai fac investitii publice si in felul acesta nu se pot realiza lucrari de infrastructura, foarte necesare pentru dezvoltarea tarii, si toate acestea datorita restrictiilor bugetare. Trebuie spus ca, in Europa, austeritatea afecteaza grav tot Sudul, inclusiv Franta, dar vorbim aici de Zona Euro. Romania a adoptat, in schimb, Tratatul de Guvernanta Fiscala, destinat Zonei Euro, nu Romaniei, care ne forteaza sa adoptam aceste restrictii bugetare pagubitoare care introduce intreaga tara in zona falimentului. Trebuie spus ca acest Tratat de Guvernanta Fiscala a fost sustinut de catre Presedintele Basescu. Aici e pentru mine marea problema care ma retine ca sa votez ACL… Pe de alta parte, dilema in care ma aflu eu sta in astfel de declaratii pe care le face Victor Ponta, precum si initiative de genul suspendarii Presedintelui, promovata de Tariceanu…
Este clar ca astfel de declaratii, precum cele ale lui Ponta, trebuie cu hotarare respinse, si aici sunt la unison cu Joseph Daul, batranul lider al popularilor europeni.
„Preşedintele PPE, Joseph Daul, a declarat, luni, că este „de-a dreptul scandalos” faptul că premierul unui stat UE îl compară pe preşedintele ţării sale cu naziştii şi face apel la socialiştii europeni să se delimiteze de afirmaţiile lui Victor Ponta.
„Afirmaţiile făcute ieri (duminică – n.r.) de Victor Ponta sunt îngrozitoare. Este de-a dreptul scandalos să auzi cum premierul unui stat UE îl compară pe preşedintele propriei sale ţări cu naziştii”, susţine Joseph Daul, într-un comunicat remis luni agenţiei MEDIAFAX.
Liderul PPE precizează că preşedintele Traian Băsescu a fost ales în mod democratic de două ori, iar „în timpul celor două mandate a implementat cu succes o serie de reforme structurale şi economice dificile dar necesare care au plasat ţara pe calea stabilităţii şi prosperităţii”.
„România este într-o situaţie mult mai bună în prezent decât era în urmă cu 10 ani, înainte de alegerea preşedintelui Băsescu”, consideră Daul.
Acesta susţine că, în ultimii trei ani, Victor Ponta a fost „obsedat să-l dea jos pe preşedintele Băsescu”.
„În detrimentul stabilităţii şi credibilităţii ţării sale, Ponta este responsabil pentru organizarea a numeroase intrigi şi trucuri nedemocratice în încercarea sa nereuşită de a deveni preşedinte”, notează liderul popularilor europeni.
Totodată, Joseph Daul susţine că ambiţia lui Ponta de a deveni preşedinte „continuă să nu aibă limite: dă ordonanţe de urgenţă în campanie, încearcă o nouă procedură de suspendare a preşedintelui aflat la sfârşit de mandat”.
„România, stat membru UE de peste şapte ani merită mai mult”, apreciază Daul.
Preşedintele PPE face apel la PES şi la liderii formaţiunii să condamne imediat „afirmaţiile îngrozitoare ale lui Ponta şi să se distanţeze de astfel de comentarii”.
Premierul Victor Ponta a declarat, duminică, la Antena 3, că va urma „o perioadă în care trebuie pur şi simplu să ne pregătim de debăsificarea societăţii româneşti”.
„Cred că efectele asupra societăţii româneşti lăsate de cei 10 ani de regim Traian Băsescu sunt destul de asemănătoare cu cele lăsate de regimul nazist în Germania”, a spus Ponta.”
Fara indoiala, sustin acest protest a lui Joseph Daul! Cu toate acestea nu pot fi de acord cu politicile economice ale popularilor, pe care le consider catastrofale. Poate gresesc eu, dar atunci care e adevarul? Evident, Daul supraliciteaza spunand: „România este într-o situaţie mult mai bună în prezent decât era în urmă cu 10 ani, înainte de alegerea preşedintelui Băsescu”, lucru de inteles in lupta politica. Declaratia D-lui. Ponta e de neinteles, chiar daca domnia sa ar fi sub presiunea necrutatoare a baronilor de partid si de stat.
Dar iata si un punct de vedere surprinzator, ca de fiecare data cand e vorba de Neagu Djuvara:
„Românii ar trebui să meargă în această toamnă la vot, pentru că „e un fel de laşitate să nu participi la vot, la viaţa politică a ţării”, este mesajul istoricului Neagu Djuvara, prezent la Interviurile Gândul. Cu o zi înainte, Dorli Blaga, fiica filosofului Lucian Blaga, avertiza, într-un interviu pentru Gândul, că va urma o perioadă „urâtă” pentru România, dar că cetăţenii trebuie să ştie că le-a rămas un singur lucru care-i face puternici: votul. Mesajele celor doi vin în contextul în care din ce în ce mai mulţi români renunţă la un drept esenţial, acela de a vota, sătui de promisiuni sau pur şi simplu dezinteresaţi de clasa politică actuală. Pentru toţi aceştia, Gândul lansează săptămâna aceasta un proiect media inedit în România: „Vreau preşedinte”, în care oricine poate propune şi vota oameni de valoare care pot să schimbe România.
Plecat 45 de ani din România, istoricul Neagu Djuvara afirmă, într-un interviu-eveniment pentru gândul, că „este o datorie absolută să votezi, ca să-ţi dai apoi cu părerea”. Îl îngrijorează, însă, tineretul care a devenit „aşa de scârbit de ţară”, încât atunci când capătă o bursă în străinătate, pleacă şi nu se mai întoarce. Crede că oamenii nu o duc mai rău ca înainte, dar că raportul între lumea politică şi omul de rând este altfel decât era pe vremuri. Ajuns la venerabila vârstă de 98 de ani, istoricul, filosoful, romancierul şi fostul diplomat Neagu Djuvara spune că va merge la vot, pentru că nu a renunţat niciodată la acest drept de când a revenit în ţară, în 1990.
În contextul alegerilor prezidenţiale din noiembrie, gândul lansează săptămâna viitoare „Vreau preşedinte”, un proiect media inedit în România. Şi-ar vinde românii votul? Ar vrea să le aleagă parlamentarii preşedintele? Ar fi de acord să aibă drept de vot doar cei care au luat Bacalaureatul sau să li se retragă acest drept celor care nu au mers la alegeri până acum? Sunt doar câteva dintre întrebările la care veţi găsi răspuns pe platforma vreaupresedinte.ro, în scurtul preambul video al acestui proiect.
Neagu Djuvara: Acesta este ultimul meu interviu
Pe Neagu Djuvara l-am găsit într-o casă boierească din centrul Capitalei. Spune că e ultimul interviu pe care îl mai dă presei, deoarece ar vrea să-şi folosească timpul pe care îl mai are de trăit pentru a scrie ultimele două cărţi: una despre o iubire din adolescenţă- Sophie, iar cea de-a doua despre genealogia românilor în Balcani.
Neagu Djuvara a încercat, în interviul pentru gândul, să-i îndemne pe români să meargă întotdeuna la vot: „este un fel de laşitate de a nu participa la vot, la viaţa politică a ţării”. Ieri, Dorli Blaga, fiica marelui poet, filosof şi diplomat român Lucian Blaga, vorbea despre perioada prelectorală care urmează, afirmând că va fi una „urâtă” din cauza politicienilor şi a clasei politice care „s-a degradat”. În ciuda acestui fapt, Dorli Blaga a spus că va merge la vot, pentru că ştie cu siguranţă pe cine nu va vota. Interviul cu Dorli Blaga îl puteţi găsi AICI.
Întors în 1990 în România, după 45 de ani, Neagu Djuvara a fost frapat de ce a găsit. Atunci când a plecat din România, îl lăsase pe român blajin, iar ţăranul avea un stil, inclusiv vestimentar. „Am găsit un ţăran îmbrăcat a la Mao Zedong. Am găsit o altă mutră, iertaţi-mi cuvântul, pentru românii din stradă”, spune Neagu Djuvara. Cu toate că nu o duc mai rău decât pe vremea comuniştilor, românii nu sunt mulţumiţi de viaţa lor, a constatat istoricul, adăugând că acest lucru se întâmplă şi pentru că există un alt raport între clasa politică şi omul de rând. Din acest motiv, Neagu Djuvara a constatat o schimbare dramatică în mentalitatea românului: plecarea tinerilor fără a mai avea în gând să se întoarcă. „Eu câtă vreme am fost în străinătate, cu toate că sunt căsătorit cu o franţuzoaică şi mi-am făcut toate studiile în Franţa, limba franceză îmi este jumătatea, şi chiar îmi e mai uşor să scriu pe franţuzeşte decât pe româneşte, dar niciodată nu m-am gândit să mă fac franţuz”, susţine cu tărie Neagu Djuvara.
NEAGU DJUVARA, LA INTERVIURILE GÂNDUL. PRINCIPALELE IDEI:
– Despre tinereţea lui „nebună”: „În tinereţea mea, am avut simpatie pentru legiune, fericirea mea a fost că am trăit în Franţa şi, deci, eram un legionar la Paris, că dacă aş fi fost în România probabil că aş fi fost înregimentat mai bine. Tinereţea, întotdeauna, în toate ţările din lume, este cam nebună şi este excesivă, dar pe de altă parte, fără aceste excese nu s-ar face schimbarea în lume”.
– Despre dreptul fundamental de a vota: „Este o datorie absolută să votezi, ca să-ţi dai apoi cu părerea. Este un fel de laşitate de a nu participa la vot, la viaţa politică a ţării”
– Despre perioada Europa Liberă: „Mă enerva faptul că aceşti americani, în care trebuia să avem încredere, pentru că altfel ne mânca ursul de la Răsărit, hotărau ce e bine să spui pentru ţară”.
– Despre cum s-a schimbat „la faţă” românul după 50 de ani de comunism: „Am găsit un ţăran îmbrăcat a la Mao Zedong. Am găsit o altă mutră, iertaţi-mi cuvântul, pentru românii din stradă. Acum se bea de zece ori mai mult decât în vremea copilăriei mele. E intrată în sânge o mică necinste materială, asta cred că era foarte obişnuită la românul de rând”.
Domnule Neagu Djuvara, aţi trecut prin două războaie mondiale, aţi trăit perioada Războiului Rece, cum aţi găsit România după ce v-aţi întors în 1990, după 45 de ani de pribegie?
Mi-am exprimat părerea asta în cartea care se numeşte ”Amintiri din pribegie”. Întâmplarea, cu totul nefirească, a făcut că am lipsit din ţară 45 de ani, plecând întâmplător să fiu curier la Stockholm. Chiar în ziua de 23 de august 1944 s-a întâmplat să fiu numit în post de noul guvern în care aveam prieteni. Primele guverne de după 1944 au fost guverne încă liberale timp de câteva luni de zile. Şi în orice caz, chiar când au început să preia puterea majoritar în guvern, comuniştii l-au lăsat la Externe, timp de trei ani, pe Tătărăscu (Gheorghe Tătărăscu, fost prim-ministru şi ministru de Externe al României n.r.). Era totuşi un liberal, şi care cunoştea familia Djuvara şi pe mine personal de ani de zile. Deci, el nu s-a atins de mine ca secretar de legaţie, că nu aveam amabasadă pe vremea aceea. Şi aşa se face că am rămas la Stockholm în post, reprezentând deci România, dar o Românie care încetul cu încetul devenea guvernată de comunişti. Câtă vreme a fost Tătărăscu la putere nu m-a schimbat. Şi când el a căzut de la putere, nu ştiu dacă era chiar Ana Pauker sau altcineva intermediar în perioada Tătărăscu şi perioada Ana Pauker, am fost rechemat în septembrie 1947. Ştiind cum au evoluat lucrurile în România, nu am vrut să mă întorc şi am plecat în Franţa, cu toate riscurile pe care le aveam. În Franţa, cu toate că aveam ceva familie, pentru că sunt căsătorit cu o franţuzoaică, am avut dificultăţi de instalare. Franceziii nu m-ar fi întreţinut din punct de vedere financiar, aveau şi ei problemele lor, au avut mai mulţi morţi în război. Socrul meu era de 30 şi ceva de ani în Indochina şi nu mai ştiau nimic de el. Din fericire, au început să mă angajeze cei de la Radio Europa Liberă, care erau la Munchen. Mai întâi de la Paris, şi apoi, timp de un an şi jumătate, am lucrat la Europa Liberă la Munchen. Spun acum pentru publicul nostru, că nu m-am simţit bine, ca să spun aşa, fiindcă, totuşi, era un organism unde amicii noştri americani ne dădeau directive. Îmi aduc aminte că directorul, Noel Bernard, mă considerase imediat un fel de prim asistent al lui. Şi mă lua în fiecare zi dimineaţa, înainte să începem emisiunile, la tânărul american reprezentant al comitetului Free Europe. Vă spun că mă enerva faptul că aceşti americani, în care trebuia să avem încredere, pentru că altfel ne mânca ursul de la Răsărit, hotărau ce e bine să spui pentru ţară, şi pofta mea de a spune ce aveam pe suflet era inhibată.
Ce aţi fi vrut să spuneţi şi nu vă lăsau?
Altfel vorbeşti liber, mai cu violenţă împotriva ocupantului unei ţări, şi asta nu le convenea americanilor, ei voiau să vorbeşti mai molcom despre ostilitatea faţă de sovietici.
Şi cum aţi găsit România când v-aţi întors?
Cu toţi anii de la Paris, Stockholm, apoi am fost la Munchen un an şi jumătate, am lipsit 45 de ani din ţară, până m-am întors după căderea lui Ceauşescu. Am venit imediat, în prima lună, dar am fost absolut stupefiat de schimbarea pe care o suferise România, adică românul. Ştiam că noi aveam o străveche putere de a pleca capul şi aluneca peste noi, ca peste muşama, dar nu era cazul. Muşamaua aia fusese penetrată până în adâncuri. Am găsit oamenii foarte schimbaţi.
Acum la 25 de ani de la Revoluţie s-au mai schimbat oamenii? Cum îi vedeţi pe români?
E greu să-ţi dai cu părerea despre cum evoluează lucrurile în ţara în care trăieşti chiar tu. M-am obişnuit. Oarecum, urmăresc evenimentele zi de zi la televiziune. Prima mea impresie când am venit după cei 45 de ani de comunism este absolut catastrofală. Adică, am găsit ceea ce n-aş fi crezut, şi anume că se schimbase omul, românul. E foarte ciudat cum s-au schimbat lucrurile, în 45 de ani de regim foarte străin, în comportamentul tradiţional al românului, care în general era destul de blajin, a ştiut să plece capul când trebuie, dar l-a ridicat iarăşi când trebuie. Toată istoria noastră dovedeşte asta încă de la Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, dar apoi vreo două veacuri în timpul epocii fanariote am cam luat obiceiul să nu reacţionăm.
Deci asta era imaginea care o aveam despre români. Şi când am venit în ţară, am găsit ţăranul, pe care îl cunoşteam din copilărie, complet schimbat, şi chiar când făceam studii în Franţa şi veneam în România patru luni de vacanţă şi stăteam la ţară, ţăranul mai întâi fiziceşte era slab, era îmbrăcat într-o haină românească, o cămaşă albă cu dantelă. Avea un stil.
Şi acum?
Am găsit un ţăran îmbrăcat a la Mao Zedong. Am găsit o altă mutră, iertaţi-mi cuvântul, pentru românii din stradă. Acum se bea de zece ori mai mult decât în vremea copilăriei mele, asta e dovedit statistic. Şi majoritatea celor de la ţară sunt umflaţi de alcool, pe cuvântul meu. S-a schimbat efectiv fizionomia.
Din cauza alcoolului sau există altă cauză?
Din cauza alcoolului. Şi pe de altă parte, oamenii nu mai sunt mulţumiţi de viaţă.
Oamenii nu sunt mulţumiţi de viaţă şi din cauza tranziţiei ăsteia care ţine de 25 de ani şi nu le aduce ceva bun.
Da, dar nu poţi să spui că e mai rău ca înainte. Nu e mai rău ca înainte din punct de vedere economic, oamenii nu o duc mai rău ca înainte. E un alt raport între lumea politică şi omul de rând decât era pe vremuri.
Anul acesta vom avea alegeri prezidenţiale, românii ies la vot. Dumneavoastră când aţi votat prima dată?
Am votat de câte ori am putut. În străinătate nu votam, bineînţeles. Dar de când m-am întors în ţară, imediat după 1990, am participat la toate voturile.
Da, dar în tinereţe, când aţi votat prima dată ?
Să nu uitaţi un lucru, că am avut regimuri dictatoriale, chiar dacă erau mai puţin dure decât regimul comunist. Şi în regimul Regelui Carol al II-lea nu prea se făceau alegeri, sau când se făceau alegeri trebuia să alegi cum vrea guvernul regelui. Şi atunci, pur şi simplu m-am abţinut de la vot. Asta e o mărturisire de care nu m-am ferit niciodată: aveam simpatii legionare. Şi, prin urmare, antipatizam guvernul Tătărăscu care era antilegionar. Acum îmi dau seama că legionarii erau nebuni şi că ar fi fost o calamitate dacă legionarii preluau puterea şi s-ar fi aliat cu Germania şi cu Italia, dar ştiţi cum e tineretul.
În tinereţea mea, am avut simpatie pentru legiune, fericirea mea a fost că am trăit în Franţa şi, deci, eram un legionar la Paris, că dacă aş fi fost în România probabil că aş fi fost înregimentat mai bine.
Cum v-aţi lăsat de legionarism?
Tinereţea, întotdeauna, în toate ţările din lume, este cam nebună şi este excesivă, dar pe de altă parte, fără aceste excese nu s-ar face schimbarea în lume. În 1930-1940, tinerii aceia care au dărâmat vechiul regim au fost consideraţi ca nişte revoluţionari. Aşa eram şi noi în tinereţe.
Sunt foarte mulţi români, în special tineri, care spun că sunt dezamăgiţi de clasa politică şi nu ies la vot. Ce le-aţi spune acestora?
Sunt două lucruri pe care le spun, de câte ori apuc să vorbesc în public. După părerea mea este o datorie absolută să votezi, ca să-ţi dai apoi cu părerea. Mai cu seamă dacă eşti un om moderat, ieşi la vot ca să nu permiţi extremelor, ori de stânga, ori de dreapta, nu importă, să ia puterea. Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult este că tineretul este, iertaţi-mi cuvântul, aşa de scârbit de ţară, că tinerii de îndată ce capătă o bursă în străinătate pleacă şi nu se mai întorc.
„Că să pot călători în Grecia, în Iugoslavia, pentru lucrările mele de istorie, m-am făcut francez la începutul anului când m-am întors în România”
Nu se întâmpla aşa şi între cele două războie mondiale, când plecai la studii în Franţa, în Germania?
Deloc. Atunci te duceai să faci studii în străinătate şi te întorceai în ţară. Nici vorbă să pleci din România. Şi asta de generaţii.
Ce spune acest lucru despre societatea românescă?
Faptul că acum tinerii pleacă fără gânduri de întoarcere este o schimbare dramatică în mentalitatea românului de veacuri. Exista chiar o vorbă: „fie pâinea cât de rea, tot mai bine în ţara mea”. Asta era o vorbă de secole în mintea românului.
Acum nu mai există. Dimpotrivă, tinerii când apucă să plece nu se mai întorc. Or, asta este pentru mine absolut dramatic. Cei mai buni din ţară, care apucă să plece în Germania, Franţa sau America nu se mai întorc.
Să vă spun ceva. Eu câtă vreme am fost în străinătate, cu toate că sunt căsătorit cu o franţuzoaică şi mi-am făcut toate studiile în Franţa, limba franceză îmi este jumătatea, şi chiar îmi e mai uşor să scriu pe franţuzeşte decât pe româneşte, dar niciodată nu m-am gândit să mă fac franţuz.
Nu aveţi cetăţenia franceză?
Am luat-o când m-am întors în România, în 1990. Carevasăzică, am stat 45 de ani în exil fără să vreau să fiu cetăţean francez. Şi era o povară pentru că n-aveam paşaport valabil. Şi când m-am făcut francez, când m-am întors în România, voiam să călătoresc, pentru a scrie istoria Balcanilor, în Iugoslavia, în Albania, unde nu puteam să călătoresc cu un titlu de călătorie, se chema titlu de voiaj, dat de la Geneva. Nu era un paşaport acceptat de toată lumea. Era un paşaport de clasa a doua, ca să zic aşa. Şi atunci, ca să pot călători în Grecia, în Iugoslavia, pentru lucrările mele de istorie, m-am făcut francez la începutul anului când m-am întors în România.
Este un semn de laşitate faptul că românii nu merg la vot? Putem spune astfel?
Eu îi sfătuiesc să meargă întotdeuna la vot, că este un fel de laşitate de a nu participa la vot, la viaţa politică a ţării.
Cum era viaţa politică înainte de comunişti? Nu ştiu dacă o putem compara cu ceea ce se întâmplă acum, dar erau tot aşa certuri, erau dezbateri, aveau proiecte?
Sunt chestii care nu se mai pot compara. S-au schimbat lucrurile aşa demult, aşa de tare. În viaţa publică de acum 60-70 de ani, când eram eu tânăr, viaţa politică era aşa niţel lăturalnică. Nici nu te simţeai obligat să votezi pentru unul sau pentru altul. Mai cu seamană, cum v-am spus adineauri, am avut simpatii pentru legionari în tinereţe, şi prin urmare, nu m-am dus la vot pentru ca să nu votez liberali sau ţărănişti sau averescani.
Se furau şi atunci voturi?
În copilăria mea, am văzut nişte scene cu bătăuşi la Sinaia. Am asistat la nişte chestii cu bătăuşi plătiţi de cutare partid pentru a fura voturi. Dar erau incidente lăturalnice, era ceva secundar.
După ce v-aţi întors în România, aţi văzut că există o mare problemă cu corupţia. De ce credeţi că suntem aşa de corupţi? Tot timpul am fost aşa de corupţi?
Să ştiţi că o anumită necinste materială este destul de tradiţională la noi. E şi o vorbă: fură oul de sub coţofană, adică şmecheria. Chiar la ţară, pentru că am trăit mult timp la ţară, se furau unii pe alţii. E intrată în sânge o mică necinste materială, asta cred că era foarte obişnuită la românul de rând.
Dar în clasa de sus nu prea era obişnuită. În clasa politică, lumea era destul de corectă. Vorbim de clasa politică care la origini, în veacul al XIX-lea şi începutul veacului al XX-lea, era constituită în mare parte din rămăşitele boierimii române. Erau mult mai puţin corupţi. În timpul copilăriei mele, aproape că nu am auzit de scandaluri, decât aşa că a fost un scandal cu Skoda. Erau foarte puţine scandaluri. Dar nu se vorbea de corupţie aproape deloc.
Credeţi că această corupţie, despre care vorbim astăzi, are legătură cu românul schimbat pe care l-aţi găsit când v-aţi întors în 1990?
Aici ar putea răspunde mai bine un sociolog sau psiholog de meserie, dar e clar că s-a schimbat ceva în adâncime. Probabil că şi din cauza a 45 de ani de regim comunist foarte sever, care era ca un fel de clopot peste ţară. Oamenii nu se puteau descurca în mod normal ca să trăiască bine, trebuia să trimită pe bătrânul unchi noaptea să cumpere câte ceva, să accepte chiar furturi. Apoi s-a obişnuit lumea. În timpul regimului cel mai dur comunist din zona asta de Europa, furtul devenise o necesitate pentru oamenii cei mai cinstiţi, pentru că regimul era de aşa natură, încât tu nu puteai să trăieşti.
„Dacă l-aţi vota preşedinte pe moş Neagu Djuvara, a doua zi îl numeşte prim ministru pe Mihai Răzvan”
Veţi merge la vot în această toamnă?
Da, sigur că da. Dar ca să ştiu cu cine şi pentru cine votez mă mai sfătuiesc cu prietenii şi cu rudele. Niciodată nu am dezertat de la datoria asta naţională de a vota.
Cum vedeţi situaţia de astăzi din România? La un moment dat aţi declarat că „Nu mai ştiu pe cine să aleg în politica românească. Aşa că stau pe tuşă”. Ce ar trebui să se schimbe astfel încât lumea să nu mai stea pe tuşă?
Nu pot spune ce ar trebui să se schimbe, pentru că aici ar însemna să ghicesc viitorul. Însă, nu găsesc niciun politician care să-mi fie prea simpatic. Poate unul singur, care nu e implicat destul – Mihai Răzvan Ungureanu, care a fost prim ministru un timp. El nu este simpatizat de populaţie. Simpatiile populare sunt în fond foarte independente de evaluarea reală. Pentru mine, Mihai Răzvan Ungureanu este singurul bun român care ar merita să guverneze. Dacă l-aţi vota preşedinte pe moş Neagu Djuvara, a doua zi îl numeşte prim ministru pe Mihai Răzvan.
Dar un etnic german ar fi potrivit pentru România?
Vă referiţi la Iohannis. Da, este un om cumsecade. Când eram copil se vorbea aşa: sunt posibilităţi care se poate, şi posibilităţi care nu se poate. Asta este o posibilitate care se poate.
Cu „mândria de a fi român şi ortodox ne întoarcem la epoca legionară”
Există un partid politic care pune accent pe mândria de a fi român şi pe cea de a fi ortodox. De ce vă aduce aminte acest lucru?
Da, ne întoarcem la epoca legionară. E un anacronism într-o epocă în care încercăm să nu mai fim atât de naţionalişti fiecare, ci să fim europeni şi să ne înţelegem cu vecinii noştri europeni pentru a face un vot comun împotriva celor neeuropeni. Lucrul acesta nu mai este actual acum.
Ar mai fi de actualitate monarhia în România?
Eu constat că în Europa, în ţările unde există mari dificultăţi, aceste mari dificultăţi sunt împăcate prin faptul că există regalitate. E cazul Spaniei, e cazul Belgiei. Plus că avem nişte ţări care nici n-au trecut prin republică, cum sunt ţările scandinave şi Marea Britanie. Ţările cu monarhie sunt cele mai paşnice, au cele mai puţine complicaţii politice. Consider că, şi în România, dacă ar fi revenit regalitatea am fi avut mai multă pace, mai multă linişte.
Dar credeţi că sunt românii pregătiţi de monarhie?
După sondaje nu, numai într-o mică măsură între 20 şi 15%, o nimica toată. Părerea mea este că ar fi fost bine cu monarhie. Nenorocirea este că în constituţia română nu se prevede decât moştenirea prin bărbaţi. Dacă cumva ar fi restabilită moharhia, ar putea fi continuată prin tânărul Nicolae. Este o posibilitate care se poate.
Întorcându-ne la perioada de după război, există istorici care spun că dacă Germania nu ar fi fost aşa de dur pedepsită la finalul primului Război Mondial nu ar fi apărut nici comunismul, nici nazismul. Dumneavoastră, ca istoric, ce credeţi?
E foarte greu să faci o asemenea supoziţie în istorie. Presupunerile astea, cu ce s-ar fi întâmplat dacă, sunt întotdeauna supuse îndoielii. Părerea mea este că ar fi existat o mai mare rezistenţă la înaintarea puterii sovietice. Asta este probabil. Dar pe de altă parte, să ştiţi că Germania nu a fost chiar aşa de pedepsită. Americanii au înţeles că economia Germaniei este indispensabilă sănătăţii Europei întregi şi au fost primii care au intervenit cu împrumuturi mari pe care le-au făcut germanilor.
Dărâmarea germanilor nu a durat decât foarte puţini ani. Eu am trăit-o, copil fiind, cu devalorizarea mărcii germane din zi în zi. Acelaşi lucru se întâmpla şi în Ungaria cu forintul. Se ducea lumea cu roaba cu milioanele, pentru că din zi în zi scădea valoarea forintului maghiar. Nu mai ştiai dacă o pâine costă un milion sau două milioane. La noi această devalorizare a fost mai lentă, n-a fost aşa de catastrofală cum a fost în Ungaria şi în Germania. Dar americanii au fost primii care şi-au dat seama că se strică echilibrul economic mondial dacă se prăbuşeşte o ţară precum Germania, cu lume muncitoare şi înţeleaptă, cu o medie de inteligenţă mare. Lucrurile s-au echilibrat după câţiva ani cu intervenţia americană. Mai era şi teama că urca puterea sovietică.
Putem spune că odată cu al doilea răboi mondial a dispărut o civilizaţie, a dispărut o lume?
Eu susţin teoria că, prin comparaţie cu ce s-a întâmplat la sfârşitul Imperiului Roman, că noi, civilizaţia occidentală, am atins un nou prag. Civilizaţia occidentală începe un nou ciclu la 450-500 de ani după Hristos. Au fost câteva veacuri de ev mediu mai sumbru, de tulburări, de invazii de huni, de unguri. Dar când s-a aşezat Europa, lucrurile au mers după aceleaşi ritm ca întotdeauna. S-au creat nişte regate sau state, care au încercat fiecare să devină cel mai tare. Adică a fost o luptă, pe care istoricul britanic Arnold Toynbee a numit-o „perioada regatelor combatante”, era o expresie după istoria Chinei vechi.
Noile regate s-au bătut pentru a vedea cine stăpâneşte. Au fost mai întâi spaniolii, apoi perioada franceză de 150 de ani, cu perioada lui Ludovic al XIV-lea, care a fost colosală. Chiar dacă am făcut istorie ani la rând, e un lucru pe care l-am constat şi eu cu mare întârziere. Şi anume, că Franţa era ţara cea mai populată din Europa. Franţa avea 27 de milioane de locuitori, în timp ce Anglia avea 5 milioane. Pe vremea lui Napoleon, Franţa avea 28 de milioane de locuitori, aproape cât Rusia, lucru de care nu se vorbeşte în cărţile de istorie. După părerea mea, s-a terminat o lume după toate războaiele din Evul Mediu şi din perioada modernă, şi s-a isprăvit cu hegemonia americană. Americanii domină, cu toate că încearcă să spună că e vorba de leadership. Cum ar spune bănăţenii, „sunt fruncea”, sunt în frunte, nu se mai mişcă nimic pe lume fără voinţa americanilor.
Şi totuşi se mişcă, în contextul tulburărilor din Ucraina, în imediata noastră apropiere.
Poate să se mişte orice în lume, dar vreau să vă spun că un al treilea război mondial este inimaginabil, atâta vreme cât avem o putere americană atât de colosală. Gândiţi-vă că din punct de vedere al aviaţiei, al portavionelor, americanii singuri sunt mai puternici decât toţi ceilalţi la un loc. Nu mai poate avea loc un al treilea război mondial, atâta timp cât avem o singură putere.
Rusia ce fel de putere este?
Este nimica în comparaţie cu puterea americană. Şi e culmea, că ei nu-şi dau seama că şi din punct de vedere demografic nu mai reprezintă nimic. Ştiţi că Europa e pe ducă din punct de vedere al natalităţii, dar cel mai rău din Europa sunt ruşii. Un profesor, mi se pare basarabean, a făcut o socoteală prin care arăta că în următorii 50 de ani elementul rusesc va reprezenta numai între 10 şi 20 % din populaţie. Ştiţi de unde le vine puterea ruşilor? De la petrol şi gaze, adică au o putere economică foarte mare, care le dă iluzia că sunt încă o mare putere, dar nu sunt.
Cum vedeţi reacţia Occidentului şi a americanilor la situaţia din Ucraina?
Preşedintele Obama este prea moderat. Americanii reacţionează mult mai slab decât dacă în locul lui Obama ar fi Reagan sau altul de genul acesta, mai băţos. Un Reagan de exemplu ar fi reacţionat mai violent ca să-i împiedice pe ruşi să domine Ucraina.
Să nu ne aşteptăm la un alt război?
În momentul de faţă nu putem avea alt război din cauză că există această dominaţie incomparabilă a SUA faţă de toate celelalte state din lume, şi din punct de vedere militar şi politic.
Până unde se poate ajunge în contextul actual? Are România de ce să se teamă?
Absolut nu. Sunt instalate baze americane în România, sunt instalate la graniţa dintre Polonia şi Rusia, în ţările baltice. Dată fiind puterea americană generală nu ne mai putem teme de absolut nimic.
Le e frică ţărilor occidentale de Vladimir Putin?
S-ar zice că se tem de el, dar ştiu bine că nu poate merge prea departe. Germania are atâtea intereseze economice cu Rusia, încât acceptă multe lucruri pe plan politic din cauza economiei. Adică, Germania n-o să reacţioneze foarte mult să nu se strice relaţiile cu Rusia.”
Tinerii, sigur, cauta sa plece din tara intrucat realitatile de aici le sunt ostile si politicile economice care se duc aici de catre stat si de care am vorbit mai sus nu le sunt favorabile. Pe de alta parte, pentru ca sa depasim fenomene de genul:
„Am găsit un ţăran îmbrăcat a la Mao Zedong. Am găsit o altă mutră, iertaţi-mi cuvântul, pentru românii din stradă. Acum se bea de zece ori mai mult decât în vremea copilăriei mele, asta e dovedit statistic. Şi majoritatea celor de la ţară sunt umflaţi de alcool, pe cuvântul meu. S-a schimbat efectiv fizionomia.”,
lucrul nu se poate face in absenta prosperitatii materiale a omului, or austeritatea se opune in mod fundamental si obiectiv unei vieti mai bune pentru oameni. Eu sper sa inteleaga si UE, Comisia Europeana, ca Romania trebuie sa cheltuiasca mai mult pentru a se moderniza si pentru a intra pe un fagas normal al lucrurilor, pentru ca sa poti sa faci ceva in tara asta, nu ca firmele sa dea faliment cu duiumul.
„Premierul Victor Ponta e în campanie electorală, așa că tonul declarațiilor sale a devenit și mai virulent decât până acum.
Există, însă, o limită care nu poate fi trecută.
Iar el a trecut-o.
Declarând că “efectele asupra societății românești lăsate de cei 10 ani de regim Traian Băsescu sunt destul de asemănătoare cu cele lăsate de regimul nazist în Germania”, Victor Ponta a comis două erori foarte grave:
Prima este o minimalizare a Holocaustului. Asemănând un regim democratic cu unul totalitar, premierul șterge diferența de natură, a cărei recunoaștere e azi un lucru banal pentru conștiințele libere. Avem de-a face cu o formă clară de negaționism.
A doua eroare politică gravă este ignorarea voită a contextului european. România este, din 2007 încoace, membră a Uniunii. A plasa una dintre țările UE în vecinătatea nazismului înseamnă a arunca stigmatul asupra UE, punând sub semnul întrebării judecata politică aflată la temelia relației dintre noi și celelalte state-membre, ca și dintre România și instituțiile comunitare. Mai mult decât atât, dorind să arunce anatema asupra unui adversar politic, Ponta plasează societatea românească în stare de sclavie, sfidând astfel demnitatea cetățenilor.
Afirmând că România lui Băsescu e Germania lui Hitler, Victor Ponta vădește – pentru a câta oară? – că înțelege libertatea ca un soi de anarhie a opiniei. Lumea liberă nu e cea în care poți spune ce te taie capul, lezând astfel libertățile celorlalți. De altfel, un responsabil politic e mult mai constrâns decât un om obișnuit, fiindcă vorbele lui angajează și statul. De-a lungul timpului, premierul a folosit într-un mod cu totul și cu totul inadecvat termeni precum “fascism” sau “nazism”, inclusiv la adresa unor responsabili europeni. Ignoranța nu e o scuză.
Îi cer, de aceea, să retragă afirmațiile făcute pe 7 septembrie. „
Bine, asa si lui Angela Merkel i s-a spus „femeia Hitler”…
„Pactul Național va fi trimis mâine și sperăm să fie semnat de toți liderii partidelor politice din România, care cred în stabilitate și democrație:
“Eu, Klaus Iohannis, pornind de la angajamentul nostru de a respecta și apăra principiile și valorile democratice, împotriva oricăror derapaje,
Având în vedere situaţia internaţională, care impune maxim de seriozitate și responsabilitate în acțiunea întregii clase politice,
Constatând cu îngrijorare degradarea continuă a mediului economic și social, pe fondul recesiunii economice, scăderii dramatice a investiţiilor şi a diminuării semnificative a puterii de cumpărare a cetăţenilor,
Respingând ferm asaltul împotriva instituţiilor democratice şi a statului de drept din partea actualei puteri prin demersuri precum:
a. amnistia şi graţierea,
b. modificarea abuzivă şi neconstituţională a legislaţiei electorale,
c. legiferarea traseismului politic şi a mitei electorale,
Propun elaborarea şi asumarea Pactului Naţional pentru Stabilitate şi Democraţie având următoarele obiective:
Respingerea Proiectului privind amnistierea şi graţierea care atârnă ca o piatră de moară de gâtul Parlamentului şi al statului de drept din România;
Societatea românească are nevoie de o garanţie asumată public de către toţi candidaţii la alegerile prezidenţiale că nu vor acţiona pentru graţierea oamenilor politici, condamnați definitiv pentru acte de corupţie;
Renunţarea la toate demersurile îndreptate în direcţia fraudării alegerilor şi a vicierii voinţei electoratului: OUG 45/2014 care facilitează turismul electoral şi votul multiplu, OUG 55 care favorizează traseismul politic, mita electorală şi şantajul împotriva primarilor şi consilierilor locali;
Renunţarea la alocarea banilor publici către comunităţi locale pe criterii politice și clientelare;
Asigurarea funcționării normale și depolitizate a instituţiilor precum CNA, TVR, Curtea Constituţională, CSM, Curtea de Conturi, ASF, DGIPI;
Organizarea de dezbateri naţionale la nivel parlamentar şi extraparlamentar pe teme de interes major: justiţie, stat de drept, politică energetică, educaţie, sănătate, politică externă, economie;
Asumarea acestui Pact Naţional pentru Stabilitate şi Democraţie de către toţi actorii politici, conducători şi partide, instituţii (Preşedinţie, Guvern, Parlament, autorităţi locale), ca o expresie a voinţei de a respecta principiile democraţiei în competiţiile electorale şi în politică, în general.
Îmi manifest sprijinul şi încrederea că principiile şi măsurile pe care le propun astăzi tuturor celorlalţi candidaţi şi forţe politice vor asigura cadrul pentru o competiţie electorală sănătoasă, reală, în interesul românilor și solicit candidaților menținerea dezbaterii politice într-un cadru sobru, cu teme cu adevărat de interes pentru cetățean.
Îl invit pe domnul Ponta să semneze acest pact”.”
Si v-as recomanda si un articol din partea unui reprezentant al Puterii:
Deputatul PSD Ana Birchall a declarat astăzi în Plenul Parlamentului că „România are un potențial politic, economic și social care, în viziunea și puterea sa, va servi drept un apel la unitate națională pentru românii obosiți după 10 ani de ură, dezbinare și conflict politic promovat de modelul „președintelui jucător” Traian Băsescu și a aliaților săi. România are nevoie de un proiect de țară care să definească generația noastră.”
„Într-o deplină lipsă de respect față de regulile impuse de Constituția României și de protocolul șefilor de stat, Traian Băsescu a sabotat imaginea României în lume și a susținut valorile păguboase ale familiei sale politice, devenind campionul tăierilor de pensii, salarii și de speranță în Uniunea Europeană. În 10 ani de mandat, Traian Băsescu nu a venit cu nici un proiect coerent de politică externă care să pună în valoare întreg potențialul acestei țări. Este de datoria noastră să repunem România pe hartă, iar eforturile Guvernului condus de premierul Victor Ponta au arătat, într-o activitate diplomatică susținută inclusiv de diplomația parlamentară, că putem repara răul făcut României. Dar nu așa trebuie să funcționăm, ca țară, instituții și politicieni. Nu aceasta este normalitatea: să reparăm la infinit greșelile trecutului. Tocmai de aceea bătălia din această toamnă este esențială în a pune capăt odată pentru totdeauna acestui model de președinte, acestui model de a face politică.
Mă refer aici la o Românie puternică în Europa, la valorificarea potențialului enorm pe care România îl are, inclusiv din punct de vedere economic, la transformarea unei bune tradiții de diplomație parlamentară și executivă într-un efort accelerat de diplomație economică, susținută de o coerență instituțională pe care o poate impune voința politică, pe care, am speranța că o vom avea odată cu victoria unui nou model economic, politic și social și a unui nou model de președinte, la alegerile prezidențiale din noiembrie” a declarat Ana Birchall.
„Trebuie să privim peste provocările acestui an și al celui următor, la problemele cu care societatea noastră se va întâlni în 20 sau în 30 de ani. Unde va fi România atunci, când lunga sa evoluție de la comunism la democrație capitalistă va fi un simplu fapt istoric? Unde vor fi românii, când după realitățile integrării în Uniunea Europeană și NATO, vor căuta în trecutul lor un proiect de țară care a definit generația noastră? Unde veți fi dumneavoastră, când copiii noștri vor căuta valorile care să le fie temelie pentru dezvoltarea și împlinirea lor personală și profesională?!„ a arătat deputatul PSD.
„Suntem în fața unei oportunități nemaiîntâlnite în istoria ultimilor 25 de ani. Avem o țară membră a Uniunii Europene și a NATO, cu garanția siguranței și securității, dar și cu dezvoltarea economică asigurată de potențialul enorm al acestei țări și al talentului românesc nativ. Poziția geografică dată de Bunul Dumnezeu ne dă oportunitatea reprezentării valorilor europene și atlantice, dar și deschiderea spre răsărit, spre un Orient care ne privește cu încrederea unor relații diplomatice și de diplomație economică bine înrădăcinate în tradiție, reînnoite de eforturile actualului executiv condus de Premierul Ponta. Este datoria noastră să folosim la adevăratul potențial această oportunitate a României, să construim pe baza stabilității pe care o asigurăm în regiune. Acest proiect de țară trebuie să fie construit pe baza a trei factori importanți.
În primul rând, parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii reprezintă o garanție decisivă pentru securitatea și dezvoltarea noastră, în deplin respect față de normele și principiile democratice. Dezvoltarea acestui parteneriat reprezintă piatra de temelie a evoluției noastre democratice. Recentele vizite în România ale unor înalți diplomați și oameni de stat americani, dar și vizitele premierului Ponta în SUA dovedesc importanța pe care SUA le oferă României, ca un partener serios și responsabil în regiune, dar și eforturile actualului executiv și al diplomației române în dezvoltarea relației bilaterale.
În al doilea rând, trebuie să avem în vedere vecinătatea noastră. În special în cazul fraților noștri de peste Prut, dar și pentru țări față de care statul român și-a manifestat susținerea în parcursul european, România are obligația de a-și ține cuvântul și de a reprezenta principiile democratice europene. În acest sens, diplomația parlamentară este cheia prin care comunicarea diplomatică și politică prinde coerență, dar nu trebuie să uităm de faptul că eforturile executivului condus de Victor Ponta au arătat prin fapte, nu vorbe, ajutorul pe care România îl poate asigura în independența energetică și în dezvoltarea relațiilor culturale și economice.
În al treilea rând, România trebuie să se dezvolte ca punte spre Răsărit, în accepțiunea unui nou drum al Mătăsii care să reprezinte poarta Orientului spre Uniunea Europeană. În ciclicitatea de mult identificată de cultura chineză asupra istoriei, România se poate afirma drept un Hub pentru investițiile unor mari jucători din Asia, precum China sau India, o poartă la care să bată dragonii economici ai Orientului, în drumul lor spre Uniunea Europeană” a declarat Ana Birchall.
„Valorificarea diplomației economice, în accelerarea eforturilor depuse de actuala guvernare pentru atragerea de investiții străine, este următorul pas logic, în această viziune. Punerea în valoare a potențialului enorm pe care România îl are, inclusiv din punct de vedere economic, trebuie să devină, alături de rolul strategic pe care îl avem în regiunea noastră, principalul nostru proiect de țară. Un proiect de țară în care România este poarta economică a Uniunii Europene. Avem această șansă. Să nu o ratăm!” a concluzionat deputatul PSD Ana Birchall.”
Din care as retine, spre exemplu, acest pasaj:
„În al treilea rând, România trebuie să se dezvolte ca punte spre Răsărit, în accepțiunea unui nou drum al Mătăsii care să reprezinte poarta Orientului spre Uniunea Europeană. În ciclicitatea de mult identificată de cultura chineză asupra istoriei (asta aduce a „meandrele concretului si sinergia faptelor”, expresiile lui Ion Iliescu, n.m), România se poate afirma drept un Hub pentru investițiile unor mari jucători din Asia, precum China sau India, o poartă la care să bată dragonii economici ai Orientului, în drumul lor spre Uniunea Europeană” a declarat Ana Birchall.” (subl. mea)
De ce trebuie asta? Romania sa fie „o poartă la care să bată dragonii economici ai Orientului, în drumul lor spre Uniunea Europeană„…? Nu exista alte porti la care ei sa bata? Ce ar castiga Romania din asta?
„În anul 2014 au murit peste 70 de mii de firme la care se adaugă alte peste 15 mii de societăți intrate în insolvență. Iată dovada eroismului televizat, a costului pomenilor electorale și a delirului de personalitate al Premierului Ponta în care victima predilectă este firma privată, motorul creator de locuri de muncă. 1 din 10 firme active la începutul acestui an (720 mii de firme active în ianuarie 2014) a fost ‘reparată’ de Guvernul PSD și trimisă în comă sau direct la cimitir.
Concret, în primele 7 luni ale acestui an avem cadoul macabru al Guvernului Ponta, oglinda recesiunii tehnice în care a aruncat economia:
– 48.006 firme radiate;
– 10.695 firme dizolvate;
– 9.951 de firme suspendate;
La care se adaugă:
– 15.124 de societăți intrate în insolvență.
Dacă nu se reiau urgent investițiile publice în infrastructură și dacă nu va fi asigurată predictibilitatea fiscală, românii își vor căuta un loc de muncă în străinătate, iar bugetul țării va crăpa sub povara pomenilor electorale.
PSD este garanția crizei economice permanentizate. PSD privește firmele doar ca vaci de muls taxe și impozite pentru pomeni electorale, dar și ca surse de șpagă.
Alianța Creștin Liberală este opțiunea fermă pentru viitor. ACL cu Klaus Iohannis înfruntă realitatea, cu ascensiuni și căderi, cu pragmatism și o face favorabilă. Iohannis a reușit să țină departe șomajul de Sibiu în ultimii 10 ani prin politici active atractive pentru investițiile private. Va reuși să-și impună viziunea și în România cu ACL.
Romania nu are nevoie de eroism televizat, ci de fapte. PSD aduce șmecheria în fruntea țării. ACL aduce seriozitatea și pune preț pe profitul obținut corect.”
Da, dar Guvernul Ponta nu s-a dezis de politicile economice de austeritate ci dimpotriva: le-a promovat sub alta forma. Efectul este acelasi: Romania cheltuieste foarte putin. Din aceasta cauza nu se fac nici investitii publice!
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
„Cât despre relaţia sa cu preşedintele Franţei, Traian Băsescu spune, zâmbind, că „este normală, numai că avem abordări diferite, în unele probleme, inclusiv în problema Schengen”.”
„„Avem o mulţime de copii care termină colegiul şi care nu-şi pot găsi de lucru” , a spus Bloomberg într-o emisiune radiofonică difuzată vineri. „Asta e ce s-a întâmplat la Cairo. Asta e ce s-a întâmplat la Madrid. Nu vrem astfel de revolte aici”, a adăugat el.
„Opinia publică nu este fericită. Publicul ştie că e ceva greşit în această ţară”, a adăugat el, răspunzând unei întrebări privind nivelul sărăciei în Statele Unite, care a crescut la 15,1 la sută în 2010, ajungând la cel mai înalt nivel înregistrat după 1993.
Mai multe oraşe europene, inclusiv Atena şi Londra, s-au confruntat cu revolte violente, alimentate de tineri nemulţumiţi de nivelul ridicat al şomajului şi măsurile de austeritate. Rata crescută a şomajului în rândurile tinerilor este şi unul dintre factorii care au declanşat „primăvara arabă”, în ţări unde protestatarii s-au revoltat împotriva unor guverne autoritate.
Rata şomajului este de 9,1 la sută, însă mulţi experţi contestă această valoare, preferând un alt indicator, care include şi persoanele care au renunţat să-şi mai caute loc de muncă şi pe cele care vor să lucreze cu normă întreagă, dar sunt obligate să lucreze cu jumătate de normă, şi a cărui valoare este de 16,2 la sută.”
Ehei… Finanta Mondiala s-a intrunit in Bucurestiul iubit…!! Ca pana mai ieri stiam ca a trecut Criza… Misterul s-ar putea sa fie unul foarte usor de dezlegat. Elementar. Peste ocean se pregateste a se da drumul la tiparnita de bani, pe cand batrana Europa pledeaza pentru austeritate. Scurt, clar si cuprinzator: s-a mai incheiat un episod din razboiul economic dintre SUA si Europa. Serial vizionat confortabil de China, bineinteles…
„Autorităţile române au identificat măsuri alternative faţă de prevederile iniţiale ale Scrisorii de Intenţie, iar noi (FMI – n.red.) luăm în considerare pachetul integral de măsuri care pot duce la îndeplinirea obiectivelor fiscale pe care şi le-au stabilit autorităţile române. FMI nu stabileşte dacă atingerea ţintelor provine de la una sau de la alta dintre măsurile convenite”, a declarat purtătorul de cuvânt al FMI, Caroline Atkinson, notează Agerpres.
Tonny Lybek, şeful Biroului FMI pentru România şi Bulgaria, consideră că „autorităţile române au demonstrat o atitudine fermă faţă de realizarea programului lor economic – sprijinit de Acordul Stand-By – prin identificarea rapidă a unor măsuri compensatorii, după decizia Curţii Constituţionale”. Aceasta a stabilit că reducerea pensiilor cu 15% de la 1 iulie 2010 este o măsură neconstituţională.
De asemenea, şeful misiunii de evaluare a FMI în România, Jeffrey Franks, a declarat că România va trebui să majoreze taxele pentru a creşte veniturile la bugetul de stat.
Mâine, conducerea FMI va discuta cu privire la măsurile de austeritate luate de Guvernul român şi va decide dacă eliberează următoarea tranşă din împrumutul acordat României, în sumă de aproape 900 de milioane de euro.
România a încheiat acorduri de finanţare cu FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială, în valoare de aproximativ 20 de miliarde de euro. Până în prezent, România a primit aproape 9,3 miliarde de euro de la FMI, 2,5 miliarde de euro de la UE şi 300 de milioane de euro de la Banca Mondială.”
Stiri Romania Libera
Motanul Incaltat 