Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Despre dezbaterea privind armele din SUA…

Tragedia intamplata in Las Vegas a reaprins dezbaterea privind regimul armelor si munitilor in SUA. Aici avem o chestiune ce tine de Constitutia SUA care permite detinerea si portul de arma, lucru ce reprezinta un drept si o libertate a cetateanului american. Este evident, dupa parerea mea, ca in SUA, fata de Europa, exista o cultura a armelor in randul cetatenilor. Si din aceasta cauza o schimbare a Constitutiei in aceasta privinta este foarte greu de realizat. Omorul in masa din Las Vegas a starnit, desigur, multe reactii emotionale. Era de asteptat. Democratii sunt pentru un control strict al armelor, daca nu chiar interzicerea detinerii de arme din partea cetatenilor. Republicanii, pe buna dreptate, considera lucrul acesta o incalcare a Constitutiei prin care s-ar realiza privarea de un drept si o libertate, ambele legitime, a cetateanului american.

Dar cum sta, de fapt, situatia? Daca privim lista tarilor dupa rata omuciderilor, observam ca SUA nu e nici pe departe pe primul loc iar rata omuciderilor la suta de mii de locuitori nu e mare in comparatie cu multe alte tari. O statistica interesanta este si lista tarilor dupa rata mortii cauzata de armele de foc: referitor la SUA (2014) avem o rata ceva mai mare, de 10,54 de morti la suta de mii de locuitori, dar omuciderile reprezinta doar 3,60, fata de 6,30 cat reprezinta sinuciderile!! Asta la 112,6 arme la suta de locuitori. Iata lista in figura de mai jos (sursa: Wikipedia):

Aici o alta statistica: lista oraselor din SUA privind rata criminalitatii. De observat ca nu avem o omogenitate a rezultatelor si, desigur, crimele nu se refera doar la omoruri prin arme de foc. Insa iata inca doua statistici interesante: rata mortilor cauzate de arme de foc in care, de asemenea, nu avem o omogenitate a rezultatelor si lista statelor dupa rata omuciderilor – observam un lucru interesant: rata omuciderilor a scazut constant in fiecare stat in perioada 1996-2014!! Iar aici legislatia privind armele in SUA stat cu stat. Sa dam un exemplu privind orasele ca sa evidentiem diferente notabile: Baltimore, Maryland cu 55,4 omoruri la suta de mii de locuitori si Boston, Massachusetts cu 5,7 la suta de mii. In Maryland legislatia privind armele de foc e restrictiva, asta nu inseamna ca in Baltimore rata omorurilor nu e ridicata (in comparatie cu alte orase). Si in Massachusetts sunt restrictii, dar in Boston e de 10 ori mai scazuta fata de Baltimore. De aici rezulta ca sunt orase, poate chiar si zone, cu probleme specifice. Putem sa le spunem probleme locale sau zonale pe care am putea sa nu le regasim in alte zone din SUA. Pot fi state cu o legislatie mai restrictiva unde gasim orase cu o rata ridicata a omorurilor si orase  in state cu o legislatie mult mai putin restrictiva unde rata omorurilor e mult mai redusa. In Buffalo, New York, spre exemplu, avem o rata de 15,9 omoruri la suta de mii de locuitori, pe cand in Austin, Texas avem doar 2,5 la suta de mii. In Austin avem doar 99 de jafuri la suta de mii de locuitori. In Buffalo, in conditiile in care orasul e mai mic din punctul de vedere al populatiei decat Austin!!, avem 400,2 jafuri la suta de mii de locuitori!! Chiar in interiorul aceluiasi stat situatia difera foarte mult de la oras la oras.

In Las Vegas, unde s-a produs tragedia, rata omorurilor era realtiv scazuta: la o populatie de peste 1,5 milioane de locuitori, o rata de 8,1 la suta de mii. Deci nu anunta vreo tragedie care s-ar fi putut intampla acolo. S-a facut, desigur, legatura cu terorismul islamic in urma comunicatului dat de ISIS care a revendicat atentatul. FBI a infirmat. Cauzele care l-au impins pe Paddock la un asemenea gest criminal raman necunoscute. Este adevarat insa ca SUA s-a confruntat in ultimii ani cu atentate teroriste sangeroase. Dar recentul atentat din Las Vegas pune, cred, o alta problema. Si e ceea ce nu inteleg prea bine. Eu cred ca discutia privind regimul armelor si munitiilor, speculata politic, desigur, ar trebui trecuta pe un plan secund. Nu asta mi se pare problema. Cred mai degraba ca in societatea americana se manifesta o forma de radicalizare ce nu s-a mai manifestat in trecut, cel putin in Istoria Moderna a SUA. Nu prea inteleg ce-i cu radicalizarea asta, care, dupa cum se poate observa, se manifesta chiar la nivel de individ. Evident ca inasprirea legislatiei privind regimul armelor si munitiilor sau interzicerea detinerii si purtarii acestora nu rezolva problema, mai ales intr-un spatiu cultural cum e cel american. Si in Europa, unde rata omuciderilor e mai scazuta decat in SUA, am avut atentate teroriste sangeroase. Iar interzicerea armelor e cam la fel cu cea a drogurilor. Si nu se mai consuma droguri? Dimpotriva! De aceea chestiunea principala care ar trebui studiata – si nu cred ca e inteleasa bine la ora actuala nici de cei mai proeminenti cercetatori in domeniu – e cea sociala. Pentru ca radicalizarea aceasta, care s-ar putea sa nu fie neaparat vizibila pentru ca individul ar putea s-o interiorizeze, e o problema de un astfel de ordin, care tine de social, de fenomenele care se produc in societate. Rata omuciderilor pe perioada 1996-2014 a fost in scadere stat cu stat. Asta nu inseamna ca, cel putin in ultima perioada, radicalizarea cel putin a unei parti a societatii n-ar fi crescut. E greu de cuantificat, de masurat lucrul acesta. Totusi, nu imposibil. Insa ar trebui stabilit daca e asa. Cel putin pentru un anumit segment al populatiei, fie el si restrans. Ar trebui stabilit cine, ce tip de oameni sau ce segment de populatie ar fi vulnerabil la asa ceva si de ce. Acest Paddock am inteles ca ar fi fost un om bogat. Rezulta ca nu saracia impinge neaparat spre asa ceva, spre o astfel de fapta abominabila. Dupa parerea mea, sigur, in general vorbind, intr-o societate in care nu se manifesta radicalizarea – care s-ar putea manifesta si sub forma terorismului islamic, dar nu e obligatoriu – n-ar trebui sa se intample astfel de asasinate in masa. Atentatele teroriste din Franta, de exemplu, de tip islamic, sunt un efect al acestei radicalizari a populatiei de religie musulmana traitoare in Franta sau in Uniunea Europeana. Evident, avem si o cauza a acestei radicalizari, ce poate fi de ordin religios-politic. Insa aceasta radicalizare a permis sa se mai intample inca un atentat si tot asa. Insa radicalizarea unui grup de oameni nu e necesar sa aiba o cauza religioasa. Pot fi si alte cauze. In privinta a ceea ce s-a intamplat la Las Vegas, cauzele care l-au determinat pe Paddock sa faca un asemenea masacru sunt necunoscute. Problema ar fi: exista oare un ansamblu mai larg de cauze care sa cuprinda un numar mai mare de cetateni dispusi sa faca un al doilea masacru? Cauze care, repet, nu tin neaparat de religie. Asta ar trebui cercetat. Si, bineinteles, sondajele de opinie (cu intrebari bine puse!)  sunt un auxiliar serios in munca de cercetare. Pentru ca pot fi cauze ascunse care sa se manifeste in societate si pe care sa nu le stim sau nici sa nu le banuim… Pot fi si de ordin politic. E posibil sa fie consecinta manifestarii unei natiuni divizate, cum s-a si vorbit in recenta campanie electorala din SUA. Un import cultural, cum s-a manifestat, de exemplu, pe vremea fostei Administratii Obama – spre exemplu primirea pe scara larga a imigrantilor musulmani din Orientul Mijlociu, un fel de a imita Europa, sau a face o America mult mai asemanatoare cultural cu Europa – ar putea genera reactii negative si de multe ori imprevizibile. Pot fi motivatii politice cum a fost cazul in 2011 Tucson shooting cand Gabrielle Giffords, membra a Camerei Reprezentantilor din partea Partidului Democrat, a fost impuscata in cap – dar a supravietuit, din fericire, atentatului – dar alti 6 oameni au murit in acest atac iar alte 13 persoane au fost ranite!! O retorica politica inflamanta intr-un sistem cu doua partide principale, cum e in SUA, departarea de la Constitutia SUA pentru care multi americani au un mare respect si o iubesc, o departare de la un bipartizanat ce ar raci retorica folosita de liderii politici din ambele partide – de multe ori opuse uneia alteia si ireconciliabile – introduc efecte negative ce se resimt in societate. Iata ce se arata aici referitor la politica din SUA:

„There have been periods of bipartisanship in American politics, such as when the Republicans supported legislation by Democratic President Johnson in the early 1960s, and when Democrats worked with Republican President Reagan in the 1980s.[7]

In the United States in 2010, however, there was wide disagreement between the Republicans and Democrats because the minority party has been voting as a bloc against major legislation, according to James Fallows in The Atlantic.[4] In 2010, the minority party has the ability to „discipline its ranks” so that none join the majority, and this situation in the Congress is unprecedented, according to Fallows.[4] He sees this inability to have bipartisanship as evidence of a „structural failure of American government.”[4] Adviser to PresidentObama, Rahm Emanuel, said the period from 2008–2010 was marked by extreme partisanship.[8] After the U.S. elections of 2010, with sizeable gains by Republicans in the House and Senate, analyst Charles Babington of the Associated Press suggested that both parties remained far apart on major issues such as immigration and Medicare while there may be chances for agreement about lesser issues such as electric cars, nuclear power, and tax breaks for businesses; Babington was not optimistic about chances for bipartisanship on major issues in the next few years.[9] While analyst Benedict Carey writing in The New York Times agrees political analysts tend to agree that government will continue to be divided and marked by paralysis and feuding, there was research suggesting that humans have a „profound capacity through which vicious adversaries can form alliances,” according to Berkeley professor Dacher Keltner.[10]

A call for bipartisanship is often made by presidents who „can’t get their way in Congress,” according to one view.[11] Military policies of the Cold War and actions like the Iraq war were promoted and supported, through the mass media, as bipartisan acts.[12]

Punerea de acord dintre cele doua partide s-a rupt in 2010, dupa cum se vede. Din pacate, bipartizanatul pare a nu fi posibil nici acum, dupa alegerea D-lui. Trump in functia de Presedinte si s-a vazut chiar la investitura proteste masive de strada impotriva faptului ca Dl. Trump a castigat. Ulterior Democratii au exprimat puncte de vedere dure impotriva lui Trump, mergand pana la sustinerea suspendarii Presedintelui, dar n-au majoritate in Congres pentru asta. Impresia, daca privim in general tot tabloul, e ca starea de tensiune se mentine. In aceasta situatie politica se mentine, desigur, si o stare de tensiune in societate, in fiecare stat. Tensiunile acestea cresc extremele, cum s-a vazut si in recentele proteste din Charlottesville, Virginia. Vorbind despre Charlottesville, Vladimir Tismaneanu specifica la modul cat se poate de clar ca e vorba de antisemitism:

What Charlottesville is about…

„I’m the last person to condone far left violence. I’m unequivocally opposed to any extra-legal forms of rebellion (I don’t regard totalitarian decrees, abusively and arbitrarily humiliating, as laws). I admire Thoreau, but I think that civil disobedience ought to be civilian (with bold characters), i.e., non violent, decent, civilized. I detest Molotov, in any of his incarnations: as the man who signed the infamous pact and as a “revolutionary” cocktail. My admiration for the whole civil society strategy that triumphed in Eastern Europe during the annus mirabilis 1989 is precisely rooted in this philosophical engagement. But I need to say it emphatically: Charlottesville is the name of far right (alt right, as it were) jingoism, racism, anti-Semitism, white resentment, lumpen malaise, in short updated, Americanized Fascism. I just read a great essay by Mary McCarthy titled “Hannah Arendt and Politics.” It reminded me that during Senator McCarthy’s vicious witchhunts, Hannah Arendt considered returning to Europe, becoming a refugee for the second time in her life. Neither she nor her husband were directly targeted, but they felt that America was running amok. For me, 45’s conduct is just latter day McCarthyism…

Interesant este ca Gabrielle Giffords, cea impuscata in Tucson, era de religie iudaica si iata aici o lista cu evrei, membri ai Congresului SUA – de remarcat ca majoritatea sunt din Partidul Democrat. Majoritatea evreilor din SUA voteaza cu Partidul Democrat.

Fac o mica paranteza. O chestie interesanta pe care o citesc pe Wikipedia, ce-i reprosa D-na. Barbara Levy Boxer, pana de curand senator de California din partea Partidului Democrat, Condoleezzei Rice:

„Boxer criticized then United States Secretary of StateCondoleezza Rice‘s judgment in relation to the war in Iraq: „I personally believe – this is my personal view – that your loyalty to the mission you were given, to sell the war, overwhelmed your respect for the truth.”[78]

In January 2007, Boxer was in the news for comments she made when responding to Bush’s plans to send an additional 20,000 troops to Iraq. „Who pays the price?” Boxer asked Secretary of State Condoleezza Rice. „I’m not going to pay a personal price. My kids are too old and my grandchild is too young. You’re not going to pay a personal price with an immediate family. So who pays the price? The American military and their families… not me, not you.” When Rice interjected, Boxer responded by saying, „Madam Secretary, please. I know you feel terrible about it. That’s not the point. I was making the case as to who pays the price for your decisions. And the fact that this administration would move forward with this escalation with no clue as to the further price that we’re going to pay militarily… I find really appalling.”[79]

Boxer raspundea planului lui Bush de a trimite 20.000 de militari in plus in Irak si o intreba pe Condoleezza „cine va plati pretul pentru deciziile dumneavoastra”… Am inchis paranteza.

O alta chestiune interesanta legata de lupta asta politica intre cele doua partide este, daca se poate spune asa, modernul Know Nothing… Cititi aici despre Know Nothing ca eu cred ca merita si iata ce se arata printre altele referitor la zilele noastre despre acest curent politic:

„The Nativist spirit of the Know Nothing movement was revived in later political movements, such as the American Protective Association of the 1890s and the Ku Klux Klan of the 1920s.[40] In the late 19th century, Democrats would call the Republicans „Know Nothings” in order to secure the votes of Germans, as in the Bennett Law campaign in Wisconsin in 1890.[41][42] A similar culture war took place in Illinois in 1892, where Democrat John Peter Altgeld denounced the Republicans:

The spirit which enacted the Alien and Sedition laws, the spirit which actuated the „Know-nothing” party, the spirit which is forever carping about the foreign-born citizen and trying to abridge his privileges, is too deeply seated in the party. The aristocratic and know-nothing principle has been circulating in its system so long that it will require more than one somersault to shake the poison out of its bones.[43]

The term has become a provocative slur, suggesting that the opponent is both nativist and ignorant. George Wallace‘s 1968 presidential campaign was said by Time to be under the „neo-Know Nothing banner”. Fareed Zakaria wrote that politicians who „encourage[d] Americans to fear foreigners” were becoming „modern incarnations of the Know-Nothings.”[40] In 2006, an editorial in The Weekly Standard by neoconservative William Kristol accused populist Republicans of „turning the GOP into an anti-immigration, Know-Nothing party.”[44] The lead editorial of the May 20, 2007, edition of The New York Times on a proposed immigration bill, referred to „this generation’s Know-Nothings.”[45] An editorial written by Timothy Egan in The New York Times on August 27, 2010, entitled „Building a Nation of Know-Nothings” discussed the birther movement, which falsely claimed that Barack Obama was not a natural-born United States citizen, which is a requirement for the office of President of the United States.[46]

In the 2016 United States Presidential Election, a number of commentators and politicians compared candidate Donald Trump to the Know Nothings due to his anti-immigration policies.[47][48][49][50][51]

Acest Know Nothing (Nu stiu nimic) dupa raspunsul pe care il dadeau membri sai, era de fapt un partid – Partidul Nativ American sau Partidul American fondat pe la 1844 si dizolvat la 1860, care avea si o aripa secreta. Ideologia lui era: nationalismul american, populismul de dreapta, anticatolicismul, republicanismul, nativismul, iar ca religie, pentru ca avea si o dimensiune religioasa, era protestant – temperance movement, care era o miscare sociala indreptata impotriva bauturilor alcoolice si care s-a radicalizat – deci iata inca o forma de radicalizare pornita din puritanismul protestant, daca inteleg bine – ajungandu-se la prohibitie. Insa criticile care le sunt aduse republicanilor se refera la faptul ca vor sa-si transforme partidul intr-unul antiimigratie, un Know-Nothing Party, apropo de nativism. Reprosul adus lui Obama ca nu s-ar fi nascut pe teritoriul SUA, lucru ce e o cerinta constitutionala pentru functia de Presedinte al SUA, a fost catalogata in acelasi mod intr-un editorial din The New York Times semnat de Timothy Egan, din 27 august 2010 si care se intitula: „Building a Nation of Know-Nothings” (Construind o natiune de Know-Nothings).

Sa dam un exemplu de radicalizare in SUA datand din secolul XIX, ca sa vedeti pana unde se poate ajunge. In centrul acesteia il avem pe Lewis Charles Levin (1808-1860), om politic american, si membru al partidului Know Nothing, precum si un activist social anticatolic. Din cate inteleg, avea origini evreiesti, lucru foarte interesant! Iata ce aflam din Wikipedia:

„Levin’s anti-alcohol crusade proved to be excellent preparation for his next cause, a campaign against Catholic political power, which he carried on in two papers, the Native American and The Daily Sun. Initially the main political issue was an 1843 public school ruling permitting Catholic children to be excused from Bible-reading class (because the Protestant King James Version was being used). Levin became the leader and chief spokesman for a start-up political movement calling itself the American Republican Party (later the Native American Party). On May 3, 1844 Levin attempted to give a speech in the center of the Irish-Catholic neighborhood of Kensington. The locals ended up chasing all of the protesters out of the neighborhood. The following Monday, May 6, Levin returned with 3000 protesters. The ensuing fighting led to dozens of people killed, hundreds injured, and hundreds more left homeless as most of the neighborhood homes were burned by rioters. In addition the Catholic Churches St. Michael and St. Augustine were demolished completely by fire.[5]

New riots broke out in Southwark in July of that same year when a group of protesters threatened to destroy St. Philip Neri Catholic Church in the Southwark District. This time Levin used his influence to prevent the mob from burning the Church. Following the July riots, Levin and his colleague Samuel R. Kramer (publisher of the Native American) were arrested for „exciting to riot and treason” in inciting locals to invade and burn several Catholic churches and a convent.[6] However, the case never went to trial.[7]

Shortly after the 1844 Philadelphia riots, Levin ran for Congress and was elected on his party’s platform: (1) to extend the period of naturalization to twenty-one years; (2) to elect only native born to all offices; (3) to reject foreign interference in all institutions, social, religious, and political.

Levin was returned to Congress in 1846 and 1848. He served as chairman of the United States House Committee on Engraving during the Thirtieth Congress, 1847–48.”

Incerc sa traduc:

„Cruciada antialcool a lui Levin s-a dovedit o excelenta pregatire pentru urmatoarea cauza, campania impotriva puterii politice Catolice, dusa in doua publicatii Native American si The Daily Sun. Initial principala chestiune politica a fost ca in 1843 in scolile publice se permitea copiilor catolici ca sa fie scuzati de la citirea Bibliei in clasa (deoarece se folosea versiunea protestanta King James Version ). Levin a devenit liderul si purtatorul sef de cuvant pentru o noua miscare politica care se autointitula American Republican Party (mai tarziu Partidul Nativ American). Pe 3 mai 1844 incearca sa tina o cuvantare in centrul unui cartier catolic irlandez din Kensington. Localnicii au sfarsit prin a-i fugari pe toti protestatarii afara din cartier. In lunea urmatoare, pe 6 mai, Levin s-a intors cu 3000 de protestatari. In lupta ce a urmat au murit duzini de oameni, sute au fost raniti si sute si chiar mai multi au ramas fara casele lor din cartier care le-au fost incendiate de catre insurgenti. In plus, bisericile catolice Sf. Mihail si Sf. Augustin au fost incendiate.

Noi rebeliuni au izbucnit in Southwark in iulie acelasi an cand un grup de protestatari au amenintat ca vor distruge biserica catolica Sf. Philip Neri din Districtul Southwark. De daca aceasta Levin si-a folosit influenta pentru a preveni furturile din biserica aflata in flacari. Dupa revoltele din iulie, Levin si colegul sau Samuel R. Kramer (editor la Nativul American) au ofst arestati pentru „incitare la revolta si tradare”, incitand in diverse locuri la arderea bisericilor catolice si a unei manastiri. Oricum, cazul nu a ajuns niciodata la proces.

Putin timp dupa rebeliunile din Philadelphia intamplate in 1844, Levin a candidat pentru Congres si a fost ales pentru platforma sa: (1) extinderea perioadei de naturalizare la 21 de ani, (2) alegerea in toate functiile doar a celor nascuti nativ, (3) respingerea interferentelor straine in toate institutiile sociale, religioase si politice.

Levin revine in Congres in 1846 si 1848. El a servit ca sef al United States House Committee on Engraving in timpul celui de-al Treisprezecelea Congres, 1847-1848.”

Despre Committee on Engraving (1844-60) – mai multe aici.

Iata ce efecte, evident nedorite, poate avea radicalizarea din diferite cauze, in cazul acesta politico-religioase in SUA. Fara aceasta radicalizare n-ar fi murit nimeni, n-ar fi fost ranit cineva, nu s-ar fi ars locuinte si biserici. Nu datorita dreptului de a detine si de a purta arma s-a intamplat toata aceasta calamitate descrisa mai sus. Calamitate facuta de om, nu de natura, ce-i drept. Si, evident, radicalizarea venita dintr-o parte starneste reactii dure in cealalta parte. De aceea trebuie studiat ce se intampla acum si trebuie prevenite din timp, prin politici intelepte, astfel de deznodaminte. Tragice. Un lucru intersant despre acest Levin este ca el a fost internat in Spitalul din Philadelphia pentru nebunie. Se spune ca devenise „periculos si de necontrolat”. Se presupune ca aceasta stare se datora consumului unor mari cantitati de opiu. Insa iata ce se arata despre a doua lui casatorie:

„Lewis and Julia Levin had one child, a daughter called Louise or Louisa (1840–1919). (It is occasionally reported erroneously that there was a son named Louis.)[10][11] Louisa married a Brazilian diplomat named Carlos de Barros in Washington City in 1862, and later lived in South America, Philadelphia and New York City. One of their sons and two grandsons were institutionalized in the 20th century for insanity.[12]

Incerc sa traduc:

„Lewis si Julia Levin au avut un singur copil, o fiica pe nume Louise sau Louisa (1840-1919). (Ocazional se raporteaza eronat ca ar fi avut un fiu pe nume Louis). Louisa s-a maritat cu un diplomat brazilian pe nume Carlos de Barros in Washington City in 1862, si mai tarziu a trait in America de Sud, Philadelphia si New York City. Unul din fiii lor si doi nepoti au fost internati in sec. XX pentru nebunie.”

Este impresionanta si trista povestea aceasta a vietii lui…

Insa in plan social se pot gasi metode si tehnici de a combate radicalizarea ce poate avea consecinte tragice si care, in orice caz, nu poate duce la ceva bun. Un astfel de fenomen, pornind de la idei gresite, il poate duce chiar pe un om sanatos suta la suta pe cai gresite. Evident, se poate intampla oriunde, nu doar in SUA.

Ar trebui sa vorbim si despre ce se intampla in cele doua mari partide din SUA.  Sa vedem ce se intampla in Partidul Democrat. In primul rand frapeaza orientarea sa ideologica. Aceasta cuprinde: liberalismul modern, social-liberalismul – majoritare, factiuni: centrismul, conservatorismul, populismul de stanga, progresivismul si social-democratia. Ei, da, asta e tare! De la mostenirea unor titani ai politicii americane precum Thomas Jefferson si Kames Madison, in cele din urma Partidul Democrat a ajuns la social-democratie! 🙂 Uitandu-te la asemenea orientare ideologica parca iti vine sa te intrebi: e un fel de USL? 🙂 Sunt cam toate bagate acolo, ca-ntr-o oala. Si, uite asa, partidul e mare si castiga alegeri, chiar daca pe cele recente le-a pierdut. O asemenea orientare ideologica, atat de larga, induce tensiuni prin neclaritatea sa. Insa trebuie spus ca in politica americana, ca de altfel peste tot in Lumea Libera, sunt partide care se desprind din altele. Spre exemplu, un caz interesant a fost Partidul Progresivist „Bull Moose” a lui Theodore Roosevelt care s-a desprins din Partidul Republican pe motiv ca republicanii adoptasera o politica foarte conservatoare, lucru ce l-a nemultumit pe Roosevelt, care fusese deja Presedinte. Numele de „Bull Moose” vine de la zicerea lui Roosevelt cum ca s-ar simti ca un „taur-cerb” (bull moose) 🙂 . Partidul s-a format in 1912 dupa ce Roosevelt a pierdut nominalizarea in favoarea fostului sau protejat Presedintele William Howard Taft (1909-1913). Pe vremea aceea, Roosevelt ar fi avut dreptul la o a treia candidatura! Cat timp a fost Presedinte, Taft, prietenul sau, a ocupat functia de Secretar de Razboi. Insa vederile conservatoare ale lui Taft l-au indepartat pe Roosevelt de acesta. Liderul republican progresivist, Robert La Follette, anuntase in 1912 intentia ca Taft sa fie nominalizat de catre Partidul Republican, dar multi dintre suporterii sai au trecut de partea lui Roosevelt dupa ce fostul Presedinte si-a exprimat dorinta de a candida a treia oara. Insa la Conventia Partidului Republican din 1912 Taft a reusit sa-l invinga pe Roosevelt si sa obtina nominalizarea. Noul partid, cel Progresivist, a atras multi republicani ce erau in functii precum si republicani ce au ramas loiali Partidului Republican. Partidul Progesivist a venit cu o platforma anticoruptie – „desfacerea legaturilor nesfinte dintre afacerile corupte si coruptia din politica”, continea restrictiile privind contributiile in finantarea campaniei electorale, o reducere a tarifelor, un sistem de asigurari sociale, ziua de munca de 8 ore, sufragiu pentru femei. In 1912, la votul popular, Roosevelt a reusit sa-l invinga pe Taft, dar Woodrow Wilson a reusit sa ia 41,8% din voturi. Oricum, performanta lui Roosevelt e una foarte buna, dat fiind faptul ca a fost a treia oara cand candida. Trebuie spus ca pe 14 octombrie 1912, aflandu-se in campanie in Milwaukee, Wisconsin, a fost victima unei tentative de asasinat. Glontele a patruns in corp prin cutia in care isi tinea ochelarii si prin hartia ce continea discursul ce trebuia sa-l rosteasca in fata alegatorilor. Nu a dorit sa mearga imediat la spital ci a continuat sa-si citeasca discursul – a vorbit 90 de minute, desi sangele se prelingea pe camasa. Doctorii au concluzionat ca e mai bine, mai putin periculos, sa lase glontul in pace decat sa incerce sa-l scoata si astfel el a purtat acesl glont in el pentru tot restul vietii. E poate mai putin cunoscut la noi cazul unui alt Presedinte american, in afara de Lincoln si Kennedy, care a murit asasinat, e vorba de Presedintele James Garfield, impuscat in Washington D.C. pe 2 iulie 1881. A murit pe 19 septembrie acelasi an. Insa trebuie spus ca aceasta crima a venit din interiorul partidului. Charles Guiteau, cel care l-a asasinat, se considera ca facand parte dintr-o factiune a Partidului Republican numita Stalwart, cu o ideologie apropiata de capitalismul de cumetrie, daca nu chiar mai rau. Din cate inteleg eu, acest GFuiteau tintea un post de consul la Paris, dar n-avea calificarea necesara, nu cunostea nicio limba straina. Astfel el a considerat ca impuscandu-l pe Presedinte, se vor termina luptele intestine din partid si succesorul Presedintelui va restaura pacea si ii vor recompensa pe cei din Stalwart, inclusiv pe el. N-a fost sa fie asa: a fost condamnat la moarte si a murit executat prin spanzurare!! Din cate inteleg, acest Guiteau, sustinator al lui Ulysses S. Grant pentru care a si scris un discurs, n-avea o situatie materiala grozava. Cauta un post, asta e clar. Nominalizarea pentru campania electorala din 1880 i-a dat castig de cauza lui Garfield. Guiteau a considerat ca prin discurusul pe care l-a scris pentru Grant l-a ajuntat de fapt pe Garfield si cauta sa obtina recompensa pentru asta… Inteleg ca traia prost: destituit fiind in 1880, se spune ca mergea prin ninsoarea din Washington D.C. fara palton si fara ghete (probabil doar in panatofi…). Un nefericit… O viata trista, plina de esecuri a acestui Guiteau…

La Partidul Republican lucrurile par mai clare din punct de vedere ideologic: conservatorism, liberalism economic, conservatorism foscal, social, federalism iar la factiuni: libertarianiam, neoconservatorism, paleoconservatorism, populism de dreapta si nationalism economic. Oricum mai omogen, in jurul valorilor de dreapta. Insa interesant este urmatorul lucru, cum s-a ajuns la asta:

„2016 and 2017 polls found that an overwhelming majority of Republicans support protectionism and autarky, and oppose free trade.[73][74][75]

Adica spune ca in „2016 si 2017 sondajele au gasit ca majoritatea covarsitoare a republicanilor sprijina protectionismul si autarhia si se opune comertului liber”!!! E adevarat ca Ceausescu nu a avut posibilitatile financiare pentru a duce o astfel de politica, desi asta era linia sa: o economie autarhica. Este surprinzator pentru Partidul Republican, sau poate ca asa mi se pare mie… In orice caz, a sprijini astfel de orientari in economie intra in contradictie cu free market – piata libera. E de notat ca republicanii practica ceea ce se cheama strict constructuionism, adica interpretarea Constitutiei cat mai aproape de original. Sunt impotriva regularizarii politicilor de mediu – insa aici vem o carenta pentru ca e prea simplu sa te opui doar fara sa ai, totusi, o anumita pozitie care ar trebui sa fie, totusi, constructiva. Pentru ca distrugerea mediului din diferite cauze poate avea efecte catastrofale. Insa sunt lucruri interesante referitoare la drepturile persoanelor LGBT care par a devia de la linia traditionala a conservatorismului social al republicanilor:

LGBT groups within the Republican Party include the Log Cabin Republicans. A 2014 Pew Research poll indicated that 61% of millennial Republicans are in favor of same-sex marriage.[133]

Deci 61% dintre milenialii republicani (citesc bine?) sunt in FAVOAREA casatoriilor de acelasi sex!!!! Si:

„A 2013 poll found that 61% of Republicans support laws protecting gay and lesbian people against employment discrimination,[132] and a 2007 poll showed 60% of Republicans supported expanding federal hate crime laws to include sexual orientation and gender identity.[137]

Deci un sondaj din 2013 arata ca 61% din republicani sprijina legi pentru protectia homosexualilor. Un sondaj din 2007 arata ca republicanii sprijina in proportie de 60% extinderea legilor federale privind infractiunea de ura care sa includa orientarea sexuala si identitatea de gen… E de notat si acest aspect privind incalzirea globala:

„While a Pew Research poll indicates Catholics are more likely to believe the Earth is warming than non-Catholics, 51% of Catholic Republicans believe in global warming (less than the general population), and only 24% of Catholic Republicans believe global warming is caused by human activity.[178]

In rest Partidul Republican este asa cum il stiam de mai demult. Dar iata ca gasim anumite puncte de inflexiune in ambele partide. Si ar fi de analizat daca si in ce masura pot provoca o radicalizare. Sau e vorba doar de iesirile sau parerile unora din cele doua partide care ar putea provoca asa ceva si ar fi de cercetat cu ce intensitate.

Evident ca subiectul e vast si necesita o aprofundare inclusiv in plan economic si social.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Reclame

octombrie 10, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Amalgam

Arme

Gandul

HARTA clienţilor de armament ai României. Cum au evoluat exporturile militare româneşti în ultimii ani

Se arata, printre altele, ca:

„România a exportat armament şi tehnică militară în valoare de aproximativ 84 de milioane de euro în 2012, acesta fiind aproape cel mai scăzut nivel al exporturilor din ultimii 5 ani. Scăderea faţă de exporturile similare din 2011 este de 36%, după cum arată rapoartele trimestriale ale Departamentului pentru Controlul Exporturilor (ANCEX), din subordinea MAE, consultate de gândul. Industria de apărare ajunge astfel la o performanţă la export aproape de nivelul anului 2008. România a pierdut clienţi importanţi de armament în 2012 şi nu a reuşit să compenseze suficient prin câştigarea unor contracte noi.

SUA au rămas şi în 2012, la fel ca anul precedent, cel mai important client de armament al României, iar Olanda continuă să fie şi anul acesta cel mai important importator de tehnică militară românescă din Europa, în cadrul contractului multianual privind livrarea şi mentenanţa a două nave militare de patrulare.

Pe de altă parte, România a pierdut în 2012 clienţi importanţi de armament. Maroc, ţară care în anul precedent era al doilea cel mai mare client al României, cu importuri de armament în valoare de 22,5 milioane de euro, nu a mai intrat în 2012 în top, România exportând aici echipamente în modesta valoare de 74.000 de euro. În perioada 2010-2011, marocanii achiziţionaseră din România mai multe elicoptere militare de transport şi mentenanţa aferentă, în valoare totală de 65 de milioane de euro.

Un alt mare client de armament pe care România l-a pierdut în 2012 este Afganistan, ţară din care forţele NATO, inclusiv cele româneşti, au început oficial retragerea. Exporturile româneşti către Kabul în 2012 au fost inexistente, faţă de suma totală de peste 27,5 milioane de euro, din perioada 2010-2011.

Alţi clienţi importanţi care nu au mai lucrat cu România la fel de mult ca în trecut au fost Chile (care îşi repara elicopterele militare de transport şi îşi cumpăra piese de schimb din România), Azerbaidjan (care a importat în perioada 2010-2011 în valoare de peste 5 milioane de euro, iar în 2012 a făcut achiziţii modeste, de doar 133.000 de euro) sau Oman (care a făcut achiziţii de peste 4,5 milioane de euro în intervalul 2010-2011, pentru aeronavele sale militare, însă în 2012 a mai cumpărat echipamente de doar 113.000 euro).

România a câştigat însă teren pe alte pieţe de armament. Exporturile către Bulgaria aproape s-au triplat faţă de anul anterior, iar cele către Marea Britanie s-au dublat, păstrând trendul ascendent similar cu anii precedenţi. România a reluat de asemenea relaţia comercială cu Polonia, după ce în 2011 exporturile de armament către această ţară fuseseră modeste.

Explicaţia oficială pentru gaura din 2012: lipsa finanţărilor şi legislaţia proastă

Motivele principale pentru care exporturile de armament ale României au scăzut atât de mult în 2012 sunt lipsa finanţărilor pentru producătorii de armament – companii de stat, în ciuda contractelor ferme pentru export,procedura legală greoaie, care pune beţe în roate firmelor private cooptate de producătorii de armament în procesul de producţie, precum şi necesitatea de a importa materiile prime, la preţuri mai mari, pentru că producţia internă nu mai face faţă, au explicat oficialii Direcţiei pentru Industria de Apărare şi Probleme Speciale, din Ministerul Economiei, la solicitarea gândul.

“În ultimii ani, se constată, sistematic, refuzul finanţării producţiei în general, chiar dacă solicitările de credite au la bază contracte ferme”, arată oficialii de la Economie.

De asemenea, întreprinderile mici şi mijlocii care pot fi cooptate în procesul de producţie de armament, pentru repere şi subansamble destinate produselor militare, se confruntă cu o legislaţie greoaie, care le împiedică accesul în circuitul de producţie. Legislaţia ridică probleme de acces, pentru că producţia de armament implică “riscuri de deturnare, producţie în mediu greu controlabil, documentaţii tehnice clasificate”, mai explică specialiştii de la Ministerul Economiei, pentru gândul.

O altă mare problemă este creşterea costurilor de producţie pentru armament, provocată de necesitatea de a importa materiile prime, pentru că “oferta pieţei interne este din ce în ce mai limitată”.

Cu toate acestea, Ministerul Economiei arată că anul 2013 va fi mai bun pentru exporturile de armament decât anul trecut. Doar în luna octombrie 2013, valoarea contractelor de export de armament s-a ridicat la 44 de milioane de dolari, cu 5 milioane mai mult ca luna similară din 2012. Creşterea comenzilor din străinătate s-a reflectat şi prin faptul că Romarm a angajat 274 de persoane pentru a face faţă cererii la export.

Specialiştii de la Ministerul Economiei au mai explicat pentru gândul că CSAT urmează să aprobe cât mai curând Strategia Industriei Naţionale de Securitate, care pusă în aplicare prin legi conexe ar urma să restructureze companiile de stat care produc armament, să dezvolte gama de produse militare româneşti şi să implice în această industrie şi companii private sau mixte.

Top 7: cei mai importanţi clienţi de armament ai României, în 2012

1.Statele Unite ale Americii – 22,07 milioane de euro. Exporturile către americani au scăzut cu 35% faţă de anul anterior, însă SUA au rămas cel mai mare client de armament al României. Americanii au importat din România 20.038 de puşti semiautomate, 3.278 de kituri de pistol-mitralieră, 1.000 de pistoale mitralieră, 2.807 pistoale, 1.000 de pistoale semiautomate, 8.000 puşti semiautomate PSL, 7.000 de puşti, 9.500 de puşti sport, 2.785 puşti de asalt, 555 de puşti pentru tir sportiv, 528 de puşti-mitralieră, 75 de mitraliere calibrul 12,7 mm, 60 de mitraliere calibrul 14,5 mm, 79 de aruncătoare de bombe calibrul 60 mm, 34 de aruncătoare de bombe calibrul 73 mm, 59 de aruncătoare de bombe calibrul 82 mm, 66 de mitraliere, 4 mitraliere antiaeriene, o mitralieră pentru tanc, muniţie, bombe calibrul 60 mm, 73 mm şi 82 mm, lovituri calibrul 70,5 mm, lovituri antitanc, piese şi componente pentru aviaţie, servicii tehnice de inspecţie.

2. Olanda – 16,8 milioane de euro. Olandezii au cumpărat din România o navă militară de patrulare şi documentaţia tehnică aferentă, în cadrul unui contract multianual care a inclus livrarea şi mentenanţa a două astfel de ambarcaţiuni. Exporturile către această ţară au fost cu aproximativ 1,5 milioane de euro mai mari faţă de anul precedent.

3. Israel – 11,36 milioane. Un client fidel de armament românesc, Israel a rămas constant de-a lungul anilor în contractele cu România, păstrând acelaşi nivel al achiziţiilor. Anul trecut, israelienii au cumpărat din ţara noastră componente de rachetă aer-aer, componente de vehicule militare terestre, părţi de paraşute luminoase pentru bombe, componente electronice şi pentru formarea de imagini, cabluri electrice, echipamente şi software pentru testarea produselor militare, componente de aeronave militare, componente pentru sistem de conducere a focului, componente optice, prefabricate pentru muniţie, un aruncător de grenade calibrul 73 mm, lovituri antitanc calibrul 40 mm.

4. Nigeria – 3,24 milioane euro. Nigerienii au rămas la aproximativ acelaşi nivel al importurilor de armament din România ca în 2011. Au cumpărat 6.300 de pistoale-mitralieră şi servicii de revizie pentru un elicopter militar de transport, pe care l-au achiziţionat în 2011 tot din România.

5. Marea Britanie – 3,23 milioane euro. Exporturile către britanici s-au aflat în 2012 la cel mai ridicat nivel din ultimii ani. Către Londra au plecat lunete, piese de rachetă Fire Shadow, piese de motor pentru avion militar, piese pentru paraşute şi pentru veste antiglonţ, cabluri electrice, 14 pistoale-mitralieră, reparaţii veste antiglonţ, paraşute, cartuşe perforant incendiare pentru mitralieră de tanc.

6. Bangladesh – 2,76 milioane euro. Guvernul de la Dhaka a contractat în România reparaţii pentru 4 avioane militare de antrenament, precum şi 3 tunuri de bord pentru aviaţie. În 2011, Bangladesh făcuse achiziţii aproximativ similare, reparându-şi două avioane militare de antrenament în România.

7. Turcia – 2,5 milioane euro. Exporturile către Ankara au continuat şi în 2012 la un nivel similar anului precedent, când România a semnat un parteneriat strategic cu Turcia, iar exporturile de armament au înflorit. Turcii au cumpărat în 2012 muniţie, lovituri de tun calibrul 107 mm, veste antiglonţ, containere pentru tuburile lansatoarelor de rachete, componente pentru lovituri calibrul 107 mm, documentaţie de execuţie pentru componente de luptă, 5 pistoale-mitralieră, extractor de tuburi rupte de calibru mic.

Top 5: cei mai importanţi clienţi de armament din Uniunea Europeană

1. Olanda – 16,8 milioane euro. Olandezii rămân cel mai important client de armament al României, din UE, contractând construcţia şi mentenanţa a două nave de patrulare, în cadrul unui contract multianual.

2. Marea Britanie – 3,23 milioane euro. Britanicii au rămas şi în 2012 al doilea mare client de armament al României, din UE, ajungând la un maximum al valorii achiziţiilor, faţă de anii precedenţi. Exporturile către Marea Britanie aproape s-au dublat faţă de 2011, an în care se întâmplase aceeaşi creştere spectaculoasă – dublare a exporturilor faţă de 2010.

3. Bulgaria – 2,38 milioane euro. Bulgarii aproape că şi-au triplat importurile de armament din România, faţă de anul precedent. La Sofia au ajuns lunete, focoase de iniţiere a dispozitivelor explozive, 8 mitraliere, 10 mitraliere cu trepied, 18 mitraliere antiaeriene, muniţie, lovituri antitanc, maşină de încărcat zale, grenade antitanc.

4. Elveţia – 2,11 milioane euro. Elveţienii rămân şi în 2012 un client european constant de armament românesc. De altfel, în trecut, România a contractat din Elveţia 31 de transportatoare blindate Piranha, în valoare de 47 milioane de dolari, pe care însă nu le-a mai achiziţionat în întregime, pentru că nu corespundeau tehnic cu nevoile din teren. Elveţia a cumpărat anul trecut din România elemente de lovitură de aruncător, componente de vehicul blindat, piese de schimb pentru avion militar de transport, 23 de puşti semiautomate cu lunetă.

5. Polonia – 1,68 milioane euro. Polonezii au reluat contractele de armament cu România, după ce în 2011 achiziţiile au fost modeste. Anul trecut, Polonia a cumpărat din ţara noastră lunete, 7.020 de pistoale-mitralieră, componente pentru avion de luptă.

În restul Europei, achiziţiile de armament românesc au fost extrem de modeste. Cele mai notabile valori de export către ţări europene, în 2012, s-au înregistrat în Belgia (780.000 euro), Croaţia (532.000 euro), Franţa (980.000 euro), Germania (431.000 euro), Italia (284.000 euro).

Grenade antitanc în Arabia Saudită, reparaţii de aeronave în Guineea, India şi Yemen

România a reuşit să păstreze contracte de armament şi să deschidă unele noi şi în ţări din Asia şi Africa, unele supuse embargoului militar sau mari importatoare de armament.

Arabia Saudită – 1,9 milioane euro. România a exportat aici doar grenade antitanc, această ţară fiind o piaţă nouă în ultimii ani, pentru armamentul românesc.

• Congo – 543.000 euro. România a trimis aici 10 puşti cu lunetă şi accesorii, 30 de aruncătoare calibrul 82 mm şi muniţie pentru mitralieră.

 Guineea – 1,32 milioane euro. România a încheiat la Conakry un contract pentru reparaţia unui elicopter militar şi documentaţia tehnică pentru întreţinere.

• India – 1,19 milioane euro. România a continuat relaţia comercială cu India, în domeniul aeronavelor militare. Anul trecut, indienii şi-au reparat avioane în ţara noastră şi au cumpărat produse pentru motoare de avion de luptă.

• Irak – 1,18 milioane euro. Dacă în 2010 exportam la Bagdad armament de peste 10 milioane de euro, contractele nu au mai mers în anii următori la fel de bine. Anul trecut, aici au ajuns 1.500 de puşti semiautomate cu lunetă.

• Liban – 943.000 euro. Au fost achiziţionate piese de schimb pentru elicopter militar şi lovituri antitanc calibrul 40 mm.

• Malaezia – 828.000 euro. Aici au ajuns lovituri antitanc calibrul 40 mm.

• Pakistan – 1,54 milioane euro. Un partener constant al României pe contractele de armament, Pakistanul a achiziţionat anul trecut echipamente pentru elicopter de transport, lovituri antitanc calibrul 40 mm şi piese de schimb pentru elicopter militar.

• Yemen – 1,76 milioane euro. Contractele cu această ţară au vizat reparaţiile de motoare de aviaţie.

România a cheltuit în 2012 cei mai mulţi bani pe Apărare, după 1989

Deşi în 2012 Guvernul României a acordat Ministerului Apărării cel mai mic procent din PIB de după 1989 – 1,2%, în bani acest lucru s-a tradus în cea mai mare sumă acordată cheltuielilor militare: 7,5 miliarde lei, adică aproximativ 1,7 miliarde euro.

În 2012, cel mai important contract de import militar al României a fost cel cu Italia, privind cele 7 avioane de transport militar C-27J Spartan. Contractul a fost demarat în 2010 şi s-a ridicat la valoarea de 220 de milioane de euro. Tot anul trecut au fost demarate negocierile cu Portugalia, pentru achiziţionarea a 12 avioane F-16 second-hand. Contractul de aproximativ 630 de milioane de dolari a fost semnat în 2013.

România nu face parte însă nici pe departe din clubul marilor tranzacţii de armament la nivel mondial. Cei mai mari exportatori de armament, la nivel mondial, în ultimii 5 ani, sunt SUA, Rusia, Germania, Franţa şi China, care a surclasat în această perioadă Marea Britanie. Aceste 5 ţări sunt responsabile de 75% din exporturile mondiale de armament, conform unui raport SIPRI.

Cei mai mari exportatori de armament din lume

Cei mai mari importatori de armament la nivel mondial, în ultimii 5 ani, provin cu toţii din Asia: India, China, Pakistan, Coreea de Sud şi Singapore. Dintre acestea, România a avut în 2012 relaţii comerciale notabile pe armament doar cu India şi Pakistan.

Principalii furnizori de arme ale acestor mari consumatori sunt: pentru India – Rusia (79%), Marea Britanie (6%) şi Uzbekistan (3%); pentru China – Rusia (69%), Franţa (13%) şi Ucraina (10%); pentru Pakistan – China (50%), SUA (27%) şi Suedia (5%); pentru Coreea de Sud – SUA (77%), Germania (15%) şi Franţa (5%); pentru Singapore – SUA (44%), Franţa (30%) şi Germania (11%).”

Eu cred ca am putea sa plusam, de ce nu?

Iulia Motoc

Judecătoarea Iulia Motoc pleacă de la Curtea Constituţională

Se arata ca:

„Judecătoarea Iulia Motoc a anunţat duminică pe Facebook că îşi va înceta mandatul la Curtea Constituţională, pe data de 18 decembrie urmând să depună jurământul ca judecător al CEDO.

”Ultima săptămână ca judecător al Curţii Constituţionale. Pe 18 decembrie voi depune jurământul ca judecător al CEDO, la Strasbourg”, a scris Motoc pe Facebook.

Iulia Motoc a fost aleasă la începutul lui octombrie judecător CEDO.

Înlocuirea Iuliei Motoc ar urma să schimbe actuala majoritate la Curtea Constituţională, întrucât, în noua configuraţie a Senatului, postul va reveni USL: Astfel, la CCR ar rămâne 4 judecători numiţi fie direct de preşedintele Traian Băsescu, fie pe filiera PDL, 4 avansaţi de USL şi unul, care ar urma să încline şi balanţa pentru deciziile politice cele mai importante, de către UDMR.

Până în acest moment USL nu a luat însă o decizie privind nominalizarea pe care o va face. Creditat cu cele mai mari şanse este însă senatorul PSD Ioan Chelaru.

Vom reveni cu amănunte.

Deci o miscare favorabila USL, nu? Interesant!

„Mihaela, dragostea mea!”

Geoană îi răspunde lui Antonescu: „Deşi este cel mai bun prieten al somnului, să nu se culce pe o ureche”

Se arata ca:

„Senatorul PSD Mircea Geoană a lansat o ameninţare voalată la adresa preşedintelui PNL, Crin Antonescu, spunând că „de ce îi este frică nu va scăpa”. Mai mult, Geoană îl avertizează să nu se culce pe o ureche, „deşi este prietenul somnului”, făcând aluzie la faptul că s-ar putea să piardă poziţia de candidat USL la prezidenţialele din 2014.

„Deşi este cel mai bun prieten al somnului, dl Antonescu să nu se culce pe o ureche. De ce îi este frică, de aia nu va scăpa”, a scris Geoană, pe contul personal de Twitter.

Reacţia fostului preşedinte al PSD a venit la câteva zile după ce Antonescu, invitat la o emisiune televizată, a precizat că oricine ar fi un candidat redutabil la prezidenţiale din partea PSD, mai puţin Geoană.

„Sârbu e redutabil, Sorin Oprescu – redutabil, toţi sunt redutabili, mai puţin Mircea Geoană. Victor Ponta ar fi foarte redutabil, ca preşedinte al PSD, ca prim-ministru, ar fi un candidat redutabil”, a declarat, vineri, Antonescu.

În cadrul aceleiaşi emisiuni, liderul PNL a mai făcut o ironie la adresa fostului candidat PSD la prezidenţiale, comemorând seara în care s-au împlinit patru ani de la alegerile din 2009.

„Chiar aşa, chiar azi se împlinesc 4 ani de la <Mihaela, dragostea mea>, a spus Crin Antonescu, râzând.

În ultima perioadă, Mircea Geoană a făcut o serie de declaraţii publice prin care nu doar că-l avertiza pe faţă pe liderul liberal că a pierdut electoratul pesedist, ci a făcut, în mai multe rânduri, apel la partid pentru a avea un candidat propriu. În replică, Antonescu a spus că  „ridicolul şi penibilul trebuie să aibă o limită“ şi s-a opus numirii lui Geoană drept Înalt reprezentant al Guvernului.”

Sa-l credem pe Geoana sau nu…? „De ce îi este frică nu va scăpa” – va merge PSD cu candidatul sau,  cu Ponta, la prezidentiale…?

Ucraina. Revolutie?

200.000 de persoane au ieşit în stradă la Kiev. Manifestanţii cer demisia preşedintelui

Se arata ca:

„Aproximativ 200.000 de manifestanţi proeuropeni s-au adunat, duminică, în Piaţa Independenţei din Kiev, cerând demisia preşedintelui Viktor Ianukovici, relatează AFP.

Viktor Ianukovici a renunţat, în urmă cu două săptămâni, la negocierile pentru semnarea acordului de asociere cu Uniunea Europeană, existând indicii că ar încerca să apropie Ucraina de aderarea la uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan.” (subl. mea)

Aha! „Exista indicii”, nimic mai mult… (?!) Interesant…

Noua moda pe plan mondial: Securismul

Si inteleg prin securism metode specifice fostei Securitati, mai ales din perioada comunismului dinastic (dar nu numai).

FBI poate urmări pe oricine prin intermediul camerei web de la laptop. „Se întâmplă de ani de zile”

Se arata ca:

Gizmodo scrie că FBI are abilitatea de a activa în secret camera web a oricărui laptop, fără a aprinde LED-ul de lângă şi fără a-i înştiinţa în vreun fel pe utilizatori. Conform sursei, acest lucru se întâmplă de ani de zile, fără ca nimeni să fi ştiut până acum.

Marcus Thomas, fost director adjunct în cadrul Diviziei de tehnologii operaţionale a FBI, a declarat că această tehnică este folosită “în special” în cazuri de terorism şi în “cele mai grele” investigaţii.

Cu toate acestea, Gizmodo consideră “înfricoşător, nebunesc, ridicol şi invaziv” faptul că FBI poate pătrunde în absolut toate laptopurile. “Simpla idee că FBI te poate urmări prin camera web este absolut deranjantă”, arată sursa.

În orice caz, Gizmodo scrie că această dezvăluire arată cât de departe este dispus FBI să meargă pentru a spiona oamenii.”

Ceausescu era mic copil…

Vine Anul Nou!!

Romania Libera

Anul Nou, la Bucureşti la fel de scump ca la Paris ori Istanbul

Se arata ca:

„Anul trecut s-a estimat că 1,5 milioane de români au fost de Revelion la restaurant. Doar câteva zeci de mii de români şi-au petrecut Anul Nou în străinătate. În unele cazuri, pentru aceştia din urmă petrecerea dintre ani s-ar putea dovedi mai ieftină.

Cel mai probabil aceste cifre anunţate de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie se vor păstra deoarece datele economice, dar şi nivelul de trai ori obiceiurile de consum ale românilor s-au schimbat prea puţin în ultimul an.

Suta de euro, la putere

Ne-am întrebat cât de costisitoare este petrecerea Anului Nou la un restaurant din Bucureşti. Şi mai ales am dorit să facem o comparaţie cu oferta existentă în câteva capitale occidentale. Astfel, la restaurantul Şarpele Roz, loc unde vor cânta Nelu Ploieşteanu şi Cornelia Catanga, veţi plăti 125 de euro, iar în meniu se vor afla batog de morun afumat pe salată de crudităţi, corăbioară de ardei, păstrăv, viţel, jumări de raţă, piept de curcan la jar. La JW Marriott, noaptea dintre ani costă 210 euro de persoană. În preţ intră concerte cu trupa Holograf sau cu Paula Seling. De la bar se poate servi orice, iar în meniu găsim iepure, pateu de gâscă, tartă de vită. La Athénée Palace eşti invitat să petreci în stil veneţian la preţul de 190 de euro. Va exista muzică live cu cvartetul Fiore şi cu Twins Band, festin cu cinci feluri de preparate italieneşti şi vinuri şi spumante italieneşti. Restaurantul Sharkia se află în interiorul hotelului Radisson Blu Hotel, iar meniul pentru noaptea de Revelion (care este unul mediteranean) valorează 120 de euro. La Caru cu bere, restaurant cu tradiţie din Centrul Vechi al Capitalei, meniul de Revelion costă 115 euro, iar printre preparatele servite regăsim somon fumé pe pat de gorgonzola, prosciuto cu prune uscate, muşchi de văcuţă argentiniană, foie grass cu dressing de fructe de pădure.

Franţa – mai puţin alcool

Nu e simplu de făcut o com­paraţie cu preţul pe care un occidental sau un turist, chiar şi român, îl plăteşte pentru a nu sta acasă în noaptea dintre ani. Cei mai mulţi români visează să fie de Anul Nou la Paris, Roma, Istanbul, Viena şi Barcelona, potrivit unui studiu realizat de vola.ro.

La Paris, în „Cadet de Gascogne“, restaurant (care poate fi comparat cu Caru cu bere) aflat în Montmartre, meniul costă 120 de euro, iar invitaţii vor fi serviţi cu produse tradiţionale – antricot, mai multe feluri de brânză. Din păcate, băutura nu e inclusă.

La restaurantul „La crémail­lère 1900“, meniul costă 200 de euro, dar nu este atât de diversificat – vită, brânză, jumătate de sticlă de şampanie şi jumătate de vin de Bordeaux. Iar de „Lido de Paris“ staţi departe. Costă 700 euro. Interesant este că dacă la Bucureşti petrecerea Anului Nou la Radisson Blu costă 120 de euro, la Istanbul la acelaşi hotel petrecerea Anului Nou cu bufet deschis, dar şi o noapte de cazare inclusă, costă cu numai 30 de euro mai mult, anume 150 euro. Trei nopţi de cazare, în care este inclusă şi masa de Revelion, costă 369 de euro.

La Istanbul, ofertă mai generoasă

La Marriott Grand Hotel din Roma preţurile sunt prohibitive. Astfel, masa de Revelion, dar şi o noapte de cazare costă 990 de euro, de patru ori mai scump decât la Bucureşti (unde, e drept, nu se oferă cazare).

La Lisabona, într-unul din cele mai frumoase hoteluri din oraş, Altis Hotels, petrecerea de Anul Nou costă 195 de euro (similar cu Bucureştiul), iar băutura este la discreţie. America esta ţara tuturor posibilităţilor şi a tuturor preţurilor. La „Empellon Taqueria“ pentru cele şase feluri de mâncare veţi plăti suma de 150 de dolari. La „Beauty&Essex“, meniul de Anoul Nou este 175 de dolari, dar varietatea culinară este mare – plăcintă dulce de orez, escalop, roşii afumate etc. La „Brooklyn Vinery“ te costă doar 125 de dolari, iar dacă vrei să îţi faci singur meniul… la „The Campbell Apartment“ vei plăti doar intrarea – 30$.

Toate acestea sunt posibile la New York.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

decembrie 9, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 204 comentarii

Fila din razboiul USL-Basescu. Presedintia la mutare

Iata o stire interesanta din Romania Libera:

Preşedinţia: Guvernul adoptă o poziţie greşită dacă se consideră în conflict cu preşedintele

Traian Băsescu consideră că Guvernul adoptă o poziţie greşită dacă se consideră în conflict cu preşedintele, declară Bogdan Oprea, care mai arată că preşedintele nu înţelege de ce timpul alocat şedinţelor de guvern este pierdut pentru a discuta teme politice, în loc să fie folosit pentru guvernare, potrivit Medifax.

Referitor la declaraţiile prim-ministrului României, domnul Victor Ponta, care susţine că există un conflict între dânsul şi preşedintele României, domnul preşedinte Traian Băsescu ţine să precizeze că, în ceea ce îl priveşte, nu se află în conflict nici cu prim-ministrul României şi nici cu Guvernul României chiar dacă unele puncte de vedere sunt divergente„, se arată într-o declaraţie a purtătorului de cuvânt al şefului statului, Bogdan Oprea, remisă, vineri seară, agenţiei MEDIAFAX.

Conform sursei citate, preşedintele are „toată disponibilitatea de a sprijini în continuare fără rezerve, cu toate instrumentele de care dispune, dar şi cu experienţa sa, demersurile Guvernului de a respecta asumările pe care statul român le are în raport cu Uniunea Europeană, FMI şi Banca Mondială„.

Domnul preşedinte consideră că Guvernul adoptă o poziţie greşită dacă se consideră în conflict cu preşedintele României. Totodată, domnul preşedinte nu înţelege de ce timpul alocat şedinţelor de guvern este pierdut, aşa cum afirmă însuşi prim-ministrul României, domnul Victor Ponta, pentru discutarea unor chestiuni politice şi nu este folosit pentru exercitarea actului de guvernare„, se mai arată în declaraţie.” (subl. mea)

Cum as comenta mutarea facuta de Presedintie…? O sa incerc sa fiu cat se poate de obiectiv: in sfarsit, dupa o lunga perioada de greseli grosolane, o mutare buna! Ponta s-a pripit sa declare ce a declaratReactiile, bineinteles, nu au intarziat sa apara… Premierul a jucat slab, cu atat mai mult cu cat a spus ca e vorba si de un conflict personal intre domnia sa si Presedinte. Cu alte cuvinte, 75% din timp, la sedintele de guvern, se mai discuta si probleme personale… Foarte slab! Ponta, probabil, a vrut sa spuna ca Guvernul nu poate sa lucreze, ca nu-l lasa Basescu, ca trebuie sa se tot apere de atacurile lui Basescu. Ideea e, desigur, suspendarea Presedintelui. Dar sa mai spui ca e si o problema personala… Suna foarte prost! Practic, i-a furnizat munitie lui Basescu pentru ca sa-l atace. Insa asta nu inseamna ca Basescu a castigat partida. Ca sa ma exprim in termeni sahisti, pozitia ii este, in continuare, defavorabila lui Traian Basescu, cu toata gafa lui Ponta. Insa ceea ce spune Ponta e ingrijorator deoarece a sta numai in aparare, a te baza doar pe aparare e o strategie gresita. Logic ar fi fost ca Guvernul sa inceapa sa puna in practica Viziunea USL, mai ales ca e sprijinit de o majoritate solida in Parlament, mai buna decat cea care l-a sprijinit pe Boc. Si deci nici nu are rost atata temere de eventuale atacuri venite de la Basescu. Cu atat mai mult cu cat Basescu are o popularitate scazuta. Nu ca ar trebui neglijata problema atacurilor basesciene, nu spun asta. Dar nu se poate sa stai in exclusivitate in aparare de frica unor asemenea atacuri si 75% din timpul alocat sedintelor de guvern sa se discute numai despre asta. Pe de alta parte e ingrijorator pentru ca, intreb si eu: ce fac cele doua partide mari care compun USL – PSD si PNL? USL ar trebui sa se ocupe de problema respingerii atacurilor basesciene, protejand in felul acesta Guvernul si luand asupra lui aceasta sarcina, nu sa lase Guvernul singur sa se protejeze! Batalia politica nu o duce numai Guvernul, nu?

Ponta a zis asa:

„”Vreau să-mi exprim amărăciunea că atunci când ne întâlnim într-o şedinţă de guvern, alocăm 75% din timp discutând despre cum să ne apărăm de atacuri politice (…) Există un puternic conflict la nivel politic între mine şi preşedinte, pentru că venim din partide diferite, şi există şi un conflict personal pentru că bătălia se dă cu toate armele„” (Mediafax)

Ca Basescu sa-i raspunda in genul: „Nu, dom’le, din punctul meu de vedere nu e niciun conflict, Dl. Ponta vorbeste de conflicte, nu eu”, pentru ca declaratia Presedintelui induce ideea ca Dl. Ponta ar genera conflictele. Basescu a jucat viclean de tot! N-ar fi de dorit pentru USL ca Ponta sa mai comita si alte gafe…

In alta ordine de idei, sa vedem ce se mai intampla in lume…

De pe mapamond…

Iata un articol foarte interesant tot din Romania Libera:

Serghei Lavrov: Rusia nu va oferi justificări Statelor Unite privind exporturile de arme în Siria

Se arata ca:

Rusia nu are intenţia de a se justifica în faţa Statelor Unite pentru livrările de arme în Siria, declară ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, citat de Mediafax.

Nu am intenţia de a evoca acest subiect la întâlnirea cu Hillary Clinton. În cazul în care colega mea va ridica această problemă, voi răspunde că nu intenţionez să ofer justificări„, a declarat Lavrov pentru Rossia 24.

„Nu este posibil să fim acuzaţi, pentru că nu încălcăm nimic: nici dreptul internaţional, nici rezoluţiile Consiliului de Securitate ONU, nici propria legislaţie naţională”, a continuat Lavrov.

Serghei Lavrov se va întâlni cu Hillary Clinton pe 29 iunie la Sankt-Petersburg, înaintea reuniunii pe tema situaţiei din Siria.” (subl.mea)

Interesant… Deci sunt in termeni de „colega mea”, „colegul meu”, „colegii mei”… 😀

Ce atmosfera colegiala!!! 😀

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iunie 23, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Joc periculos

Gandul:

Iranul a ajuns la capacitatea de a fabrica arme nucleare cu ajutor din străinătate. GALERIE FOTO

Iata ce spune acest articol deosebit de interesant:

„Oficialii Agenţiei Internaţionale de Energie Atomică (AIEA) au fost informaţi, cu documente şi alte dovezi obţinute de serviciile secrete şi de experţi în activităţi nucleare, de faptul că regimul de la Teheran a atins, pe ascuns, capacitatea tehnologică de a fabrica o armă nucleară. Săptămâna aceasta, agenţia ONU care supervizează activităţile nucleare globale va publica un raport privind eforturile nucleare ale Iranului, despre care experţii se aşteaptă să fie extrem de dur, relatează Washington Post.

Documentele puse la dispoziţia AIEA scot la iveală noi detalii privind dezvoltarea unui detonator de mare precizie, un obstacol pe care iranienii s-au chinuit ani de zile să îl depăşească şi se pare că au reuşit, cu ajutorul unui fost savant sovietic, dar şi cu tehnologie din Coreea de Nord şi din Pakistan.

President of Iran @ Columbia University.

Image via Wikipedia

Temerile privind posibilitatea dobândirii bombei atomice de către Iran au condus la noi ameninţări de conflicte armate. Grupuri americane au declarat că temerile asupra acestui raport ar putea fi prea mari, insistând că încă mai este timp pentru a face Iranul să se răzgândească.

David Albright, şeful Institutului de Ştiinţă şi Securitate Internaţională, un grup de cercetători cu care AIEA colaborează îndeaproape, a declarat că noile dovezi duc la concluzia că Iranul „are suficiente informaţii pentru a crea şi a produce un mecanism funcţional de implozie nucleară”. Acest mecanism se bazează pe uraniu puternic îmbogăţit.

Specialistul citat de Washington Post descrie mecanismul, denumit generatorul R265, drept o carcasă hemisferică de aluminiu care conţine o combinaţie de explozibili care detonează cu o precizie de sutimi de secundă. Acest mecanism care conţine o mică sferă de uraniu sau plutoniu îmbogăţit declanşează la rândul său o reacţie nucleară în lanţ.

Cine a ajutat Iranul să dezvolte programul nuclear

Dovezile pe care AIEA le are acum la dispoziţie arată că cercetările nucleare iraniene au avut nevoie de sprijin extern, care ar fi venit din partea fostului om de ştiinţă sovietic Vyaceslav Danilenko, care a colaborat cu Centrul pentru Cercetări Fizice din Iran în anii 1990.

ranul nu a dat voie oficialilor AIEA să inspecteze baza de la Parchin. Conform surselor Haaretz, raportul AIEA va conţine 12 pagini cu detalii, inclusiv documente şi fotografii, care sprijină ideea că Iranul dezvoltă pe ascuns arme nucleare, violând obligaţiile internaţionale.

Rapoartele anterioare ale AIEA au arătat că Iranul dispune de 4,5 tone de uraniu îmbogăţit în proporţie de 3,5%. Dacă această cantitate ar fi îmbogăţită la 90%, ceea ce Iranul este capabil să facă, ar exista suficient material pentru 4 sau 5 bombe atomice.

Oficialii de la Teheran resping acuzaţiile privind cercetările asupra bombei atomice

Oficialii iranieni s-au arătat indiferenţi la constatările raportului. „Lăsaţi-i să publice ce vor ei şi vom vedea”, a declarat ministrul iranian de Externe, fost oficial de vârf al programului nuclear, Ali Akbar Salehi. El susţine că programul nuclear al Iranului este o controversă „100% politică” şi că AIEA este „sub presiunea puterilor străine”.

„Da, avem capabilităţi militare care sunt diferite de ale oricărei alte ţări din regiune. Iran îşi măreşte capabilităţile şi avansul şi de aceea putem să concurăm cu Israelul şi cu Vestul şi în special cu Statele Unite. SUA se tem de capabilitatea Iranului. Iranul nu va permite nimănui să facă o mişcare împotriva sa”, a declarat preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad, în cotidianul egiptean al-Akhbar, citat de Reuters.

Deşi AIEA a atras atenţia Iranului de ani de zile să înceteze programele de dezvoltare nucleară, noile dezvăluiri arată un program de cercetare secret mai ambiţios şi mai bine organizat decât s-a presupus până acum.

„Programul iranian nu s-a oprit niciodată”, spune David Albright, fost oficial al AIEA. „După 2003, au fost alocaţi bani unor programe de cercetare nucleare, mascate în instituţii civile”, a adăugat el.

Statele Unite ale Americii urmăresc să sporească presiunile internaţionale asupra Iranului, incluzând lărgirea sancţiunilor aplicate sectoarelor financiar şi bancar din Iran, dar şi creşterea presiunii politice asupra Teheranului. SUA speră că eforturile Washingtonului vor fi susţinute de organizaţii internaţionale, precum ONU, în vederea izolării diplomatice a Iranului.

Noi sancţiuni la adresa Iranului. Rusia se opune

Deşi SUA iau în considerare sancţionarea Băncii Centrale Iraniene, impactul asupra preţului petroului ar putea fi dramatic, în contextul crizei economice mondiale, conform CNN. Oficialii americani au declarat că preşedintele Obama va folosi raportul AIEA pentru a face lobby pentru noi sancţiuni din partea comunităţii internaţionale, împotriva Iranului.

Obama a declarat că a vorbit cu omologul său francez, Nicolas Sarkozy, în cadrul întâlnirii de la Cannes, cu ocazia summitului G20, pe marginea acestei teme. Preşedintele american susţine că ei „s-au înţeles asupra necesităţii menţinerii unei presiuni internaţionale fără precedent pentru ca Iranul să îşi respecte obligaţiile”.

Informaţiile din raportul AIEA vin în contextul acuzaţiilor recente ale SUA către Iran privind complotul de asasinare a ambasadorului saudit din Washington. Există, de asemenea, posibilitatea ca Israelul să lanseze un atac armat asupra instalaţiilor nucleare iraniene, aşa cum s-a arătat în ziarele israeliene de săptămâna trecută, care susţin că există sprijin la nivel guvernamental pentru o acţiune împotriva Iranului.

Pe de altă parte, Rusia consideră că o intervenţie armată împotriva Iranului ar fi o „eroare foarte gravă”, a declarat luni ministrul rus de Externe Serghei Lavrov.

TEHRAN. With Ayatollah Sayed Ali Khamenei.

Image via Wikipedia

 

„Poziţia noastră în această privinţă este bine-cunoscută: ar fi o eroare foarte gravă, cu consecinţe imprevizibile. Nu poate să existe nicio soluţie militară la problema nucleară iraniană, nici la altă problemă a lumii contemporane”, a declarat Lavrov.

Preşedintele israelian Shimon Peres a avertizat duminică după-amiază că „posibilitatea unui atac militar împotriva Iranului este mai aproape decât o opţiune diplomatică”.

Adrian Marica, Andrei Luca Popescu

LUMEA, SUB AMENINŢAREA NUCLEARĂ. Iranul se declară „gata să înfrunte orice provocare”

Iata si un articol foarte recent:

LUMEA, SUB AMENINŢAREA RĂZBOIULUI. Iranul avertizează că atacă Turcia dacă SUA şi Israel vor încerca să-i distrugă instalaţiile nucleare

Se arata, printre altele, ca:

„Un anunţ făcut în această dimineaţă de un general iranian i-a pus pe liderii lumii în alertă şi a alimentat îngrijorările privind izbucnirea unui conflict nuclear. Iranul va bombarda Turcia, dacă SUA sau Israel vor încerca să-i distrugă centrala nucleară, a anunţat luni un comandant al armatei iraniene, citat de Daily Mail. Generalul Amir Ali Hajizadeh, şeful diviziei aerospaţiale a Gărzii Revoluţionare din Iran, a ameninţat că va ataca scutul antirachetă al NATO din ţara vecină.

Sistemul, pe care Turcia l-a instalat în septembrie, este folosit tocmai pentru a preveni atacurile cu rachetă ale Iranului asupra Israelului. Ameninţarea face parte dintr-o nouă strategie a liderului Ali Khamenei, prin care răspunde la ameninţări cu ameninţări, scrie Daily Mail.

Ali Khamenei has been the supreme leader of Ir...

Image via Wikipedia

 

„Dacă vom fi ameninţaţi, vom ataca scutul antirachetă al NATO din Turcia, iar apoi alte ţinte”, a declarat generalul Hajizadeh.

Tensiunile dintre Iran şi Occident sunt în creştere, după ce un raport al Agenţiei Nucleare a ONU (IAEA) a prezentat primele dovezi că Teheranul ar face „experimente secrete”, cu unicul scop de a crea arme nucleare, notează sursa.
SUA şi aliaţii Occidentali suspectează Iranul că încearcă să creeze arme atomice, iar Israelul, care se consideră ameninţat de Teheran, a anunţat că ar putea ataca programul nuclear iranian. Iranul se apără, însă, spunând că programul său nuclear are „scopuri paşnice”.

Conform oficialilor turci, ţinta iranienilor este baza militară din oraşul Kurecik, situat la 700 de km de graniţa vestică a Iranului”

De citit si:

Enemy of Iranian state – Telegraph.co.uk

noiembrie 29, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cateva stiri interesante…

… pe care le-am citit in Romania Libera si Gandul:

Statul Major rus: scutul antirachetă al SUA, un „pericol real”

Aderarea României la Schengen în 2011, incertă; două state membre nu vor să fie dat un termen

WikiLeaks: Al-Qaida a plănuit să atace interesele Statelor Unite în Polonia – presă

Anwar al-Awlaki, în prezent căutat de CIA, a fost invitat la un eveniment organizat de Pentagon în februarie 2002 – presă

Regizorul Ştefanis Lupu: Spectacolul „Blonda, chiorul si piticul” a fost cenzurat. Directoarea Sălii Dalles: E o piesă obscenă – VIDEO

Problematica Orientului Mijlociu

Merkel consideră „impresionant” discursul lui Obama

Diplomatul israelian, interesat de armamentul rusesc

mai 20, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu