Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Despre dezbaterea privind armele din SUA…

Tragedia intamplata in Las Vegas a reaprins dezbaterea privind regimul armelor si munitilor in SUA. Aici avem o chestiune ce tine de Constitutia SUA care permite detinerea si portul de arma, lucru ce reprezinta un drept si o libertate a cetateanului american. Este evident, dupa parerea mea, ca in SUA, fata de Europa, exista o cultura a armelor in randul cetatenilor. Si din aceasta cauza o schimbare a Constitutiei in aceasta privinta este foarte greu de realizat. Omorul in masa din Las Vegas a starnit, desigur, multe reactii emotionale. Era de asteptat. Democratii sunt pentru un control strict al armelor, daca nu chiar interzicerea detinerii de arme din partea cetatenilor. Republicanii, pe buna dreptate, considera lucrul acesta o incalcare a Constitutiei prin care s-ar realiza privarea de un drept si o libertate, ambele legitime, a cetateanului american.

Dar cum sta, de fapt, situatia? Daca privim lista tarilor dupa rata omuciderilor, observam ca SUA nu e nici pe departe pe primul loc iar rata omuciderilor la suta de mii de locuitori nu e mare in comparatie cu multe alte tari. O statistica interesanta este si lista tarilor dupa rata mortii cauzata de armele de foc: referitor la SUA (2014) avem o rata ceva mai mare, de 10,54 de morti la suta de mii de locuitori, dar omuciderile reprezinta doar 3,60, fata de 6,30 cat reprezinta sinuciderile!! Asta la 112,6 arme la suta de locuitori. Iata lista in figura de mai jos (sursa: Wikipedia):

Aici o alta statistica: lista oraselor din SUA privind rata criminalitatii. De observat ca nu avem o omogenitate a rezultatelor si, desigur, crimele nu se refera doar la omoruri prin arme de foc. Insa iata inca doua statistici interesante: rata mortilor cauzate de arme de foc in care, de asemenea, nu avem o omogenitate a rezultatelor si lista statelor dupa rata omuciderilor – observam un lucru interesant: rata omuciderilor a scazut constant in fiecare stat in perioada 1996-2014!! Iar aici legislatia privind armele in SUA stat cu stat. Sa dam un exemplu privind orasele ca sa evidentiem diferente notabile: Baltimore, Maryland cu 55,4 omoruri la suta de mii de locuitori si Boston, Massachusetts cu 5,7 la suta de mii. In Maryland legislatia privind armele de foc e restrictiva, asta nu inseamna ca in Baltimore rata omorurilor nu e ridicata (in comparatie cu alte orase). Si in Massachusetts sunt restrictii, dar in Boston e de 10 ori mai scazuta fata de Baltimore. De aici rezulta ca sunt orase, poate chiar si zone, cu probleme specifice. Putem sa le spunem probleme locale sau zonale pe care am putea sa nu le regasim in alte zone din SUA. Pot fi state cu o legislatie mai restrictiva unde gasim orase cu o rata ridicata a omorurilor si orase  in state cu o legislatie mult mai putin restrictiva unde rata omorurilor e mult mai redusa. In Buffalo, New York, spre exemplu, avem o rata de 15,9 omoruri la suta de mii de locuitori, pe cand in Austin, Texas avem doar 2,5 la suta de mii. In Austin avem doar 99 de jafuri la suta de mii de locuitori. In Buffalo, in conditiile in care orasul e mai mic din punctul de vedere al populatiei decat Austin!!, avem 400,2 jafuri la suta de mii de locuitori!! Chiar in interiorul aceluiasi stat situatia difera foarte mult de la oras la oras.

In Las Vegas, unde s-a produs tragedia, rata omorurilor era realtiv scazuta: la o populatie de peste 1,5 milioane de locuitori, o rata de 8,1 la suta de mii. Deci nu anunta vreo tragedie care s-ar fi putut intampla acolo. S-a facut, desigur, legatura cu terorismul islamic in urma comunicatului dat de ISIS care a revendicat atentatul. FBI a infirmat. Cauzele care l-au impins pe Paddock la un asemenea gest criminal raman necunoscute. Este adevarat insa ca SUA s-a confruntat in ultimii ani cu atentate teroriste sangeroase. Dar recentul atentat din Las Vegas pune, cred, o alta problema. Si e ceea ce nu inteleg prea bine. Eu cred ca discutia privind regimul armelor si munitiilor, speculata politic, desigur, ar trebui trecuta pe un plan secund. Nu asta mi se pare problema. Cred mai degraba ca in societatea americana se manifesta o forma de radicalizare ce nu s-a mai manifestat in trecut, cel putin in Istoria Moderna a SUA. Nu prea inteleg ce-i cu radicalizarea asta, care, dupa cum se poate observa, se manifesta chiar la nivel de individ. Evident ca inasprirea legislatiei privind regimul armelor si munitiilor sau interzicerea detinerii si purtarii acestora nu rezolva problema, mai ales intr-un spatiu cultural cum e cel american. Si in Europa, unde rata omuciderilor e mai scazuta decat in SUA, am avut atentate teroriste sangeroase. Iar interzicerea armelor e cam la fel cu cea a drogurilor. Si nu se mai consuma droguri? Dimpotriva! De aceea chestiunea principala care ar trebui studiata – si nu cred ca e inteleasa bine la ora actuala nici de cei mai proeminenti cercetatori in domeniu – e cea sociala. Pentru ca radicalizarea aceasta, care s-ar putea sa nu fie neaparat vizibila pentru ca individul ar putea s-o interiorizeze, e o problema de un astfel de ordin, care tine de social, de fenomenele care se produc in societate. Rata omuciderilor pe perioada 1996-2014 a fost in scadere stat cu stat. Asta nu inseamna ca, cel putin in ultima perioada, radicalizarea cel putin a unei parti a societatii n-ar fi crescut. E greu de cuantificat, de masurat lucrul acesta. Totusi, nu imposibil. Insa ar trebui stabilit daca e asa. Cel putin pentru un anumit segment al populatiei, fie el si restrans. Ar trebui stabilit cine, ce tip de oameni sau ce segment de populatie ar fi vulnerabil la asa ceva si de ce. Acest Paddock am inteles ca ar fi fost un om bogat. Rezulta ca nu saracia impinge neaparat spre asa ceva, spre o astfel de fapta abominabila. Dupa parerea mea, sigur, in general vorbind, intr-o societate in care nu se manifesta radicalizarea – care s-ar putea manifesta si sub forma terorismului islamic, dar nu e obligatoriu – n-ar trebui sa se intample astfel de asasinate in masa. Atentatele teroriste din Franta, de exemplu, de tip islamic, sunt un efect al acestei radicalizari a populatiei de religie musulmana traitoare in Franta sau in Uniunea Europeana. Evident, avem si o cauza a acestei radicalizari, ce poate fi de ordin religios-politic. Insa aceasta radicalizare a permis sa se mai intample inca un atentat si tot asa. Insa radicalizarea unui grup de oameni nu e necesar sa aiba o cauza religioasa. Pot fi si alte cauze. In privinta a ceea ce s-a intamplat la Las Vegas, cauzele care l-au determinat pe Paddock sa faca un asemenea masacru sunt necunoscute. Problema ar fi: exista oare un ansamblu mai larg de cauze care sa cuprinda un numar mai mare de cetateni dispusi sa faca un al doilea masacru? Cauze care, repet, nu tin neaparat de religie. Asta ar trebui cercetat. Si, bineinteles, sondajele de opinie (cu intrebari bine puse!)  sunt un auxiliar serios in munca de cercetare. Pentru ca pot fi cauze ascunse care sa se manifeste in societate si pe care sa nu le stim sau nici sa nu le banuim… Pot fi si de ordin politic. E posibil sa fie consecinta manifestarii unei natiuni divizate, cum s-a si vorbit in recenta campanie electorala din SUA. Un import cultural, cum s-a manifestat, de exemplu, pe vremea fostei Administratii Obama – spre exemplu primirea pe scara larga a imigrantilor musulmani din Orientul Mijlociu, un fel de a imita Europa, sau a face o America mult mai asemanatoare cultural cu Europa – ar putea genera reactii negative si de multe ori imprevizibile. Pot fi motivatii politice cum a fost cazul in 2011 Tucson shooting cand Gabrielle Giffords, membra a Camerei Reprezentantilor din partea Partidului Democrat, a fost impuscata in cap – dar a supravietuit, din fericire, atentatului – dar alti 6 oameni au murit in acest atac iar alte 13 persoane au fost ranite!! O retorica politica inflamanta intr-un sistem cu doua partide principale, cum e in SUA, departarea de la Constitutia SUA pentru care multi americani au un mare respect si o iubesc, o departare de la un bipartizanat ce ar raci retorica folosita de liderii politici din ambele partide – de multe ori opuse uneia alteia si ireconciliabile – introduc efecte negative ce se resimt in societate. Iata ce se arata aici referitor la politica din SUA:

„There have been periods of bipartisanship in American politics, such as when the Republicans supported legislation by Democratic President Johnson in the early 1960s, and when Democrats worked with Republican President Reagan in the 1980s.[7]

In the United States in 2010, however, there was wide disagreement between the Republicans and Democrats because the minority party has been voting as a bloc against major legislation, according to James Fallows in The Atlantic.[4] In 2010, the minority party has the ability to „discipline its ranks” so that none join the majority, and this situation in the Congress is unprecedented, according to Fallows.[4] He sees this inability to have bipartisanship as evidence of a „structural failure of American government.”[4] Adviser to PresidentObama, Rahm Emanuel, said the period from 2008–2010 was marked by extreme partisanship.[8] After the U.S. elections of 2010, with sizeable gains by Republicans in the House and Senate, analyst Charles Babington of the Associated Press suggested that both parties remained far apart on major issues such as immigration and Medicare while there may be chances for agreement about lesser issues such as electric cars, nuclear power, and tax breaks for businesses; Babington was not optimistic about chances for bipartisanship on major issues in the next few years.[9] While analyst Benedict Carey writing in The New York Times agrees political analysts tend to agree that government will continue to be divided and marked by paralysis and feuding, there was research suggesting that humans have a „profound capacity through which vicious adversaries can form alliances,” according to Berkeley professor Dacher Keltner.[10]

A call for bipartisanship is often made by presidents who „can’t get their way in Congress,” according to one view.[11] Military policies of the Cold War and actions like the Iraq war were promoted and supported, through the mass media, as bipartisan acts.[12]

Punerea de acord dintre cele doua partide s-a rupt in 2010, dupa cum se vede. Din pacate, bipartizanatul pare a nu fi posibil nici acum, dupa alegerea D-lui. Trump in functia de Presedinte si s-a vazut chiar la investitura proteste masive de strada impotriva faptului ca Dl. Trump a castigat. Ulterior Democratii au exprimat puncte de vedere dure impotriva lui Trump, mergand pana la sustinerea suspendarii Presedintelui, dar n-au majoritate in Congres pentru asta. Impresia, daca privim in general tot tabloul, e ca starea de tensiune se mentine. In aceasta situatie politica se mentine, desigur, si o stare de tensiune in societate, in fiecare stat. Tensiunile acestea cresc extremele, cum s-a vazut si in recentele proteste din Charlottesville, Virginia. Vorbind despre Charlottesville, Vladimir Tismaneanu specifica la modul cat se poate de clar ca e vorba de antisemitism:

What Charlottesville is about…

„I’m the last person to condone far left violence. I’m unequivocally opposed to any extra-legal forms of rebellion (I don’t regard totalitarian decrees, abusively and arbitrarily humiliating, as laws). I admire Thoreau, but I think that civil disobedience ought to be civilian (with bold characters), i.e., non violent, decent, civilized. I detest Molotov, in any of his incarnations: as the man who signed the infamous pact and as a “revolutionary” cocktail. My admiration for the whole civil society strategy that triumphed in Eastern Europe during the annus mirabilis 1989 is precisely rooted in this philosophical engagement. But I need to say it emphatically: Charlottesville is the name of far right (alt right, as it were) jingoism, racism, anti-Semitism, white resentment, lumpen malaise, in short updated, Americanized Fascism. I just read a great essay by Mary McCarthy titled “Hannah Arendt and Politics.” It reminded me that during Senator McCarthy’s vicious witchhunts, Hannah Arendt considered returning to Europe, becoming a refugee for the second time in her life. Neither she nor her husband were directly targeted, but they felt that America was running amok. For me, 45’s conduct is just latter day McCarthyism…

Interesant este ca Gabrielle Giffords, cea impuscata in Tucson, era de religie iudaica si iata aici o lista cu evrei, membri ai Congresului SUA – de remarcat ca majoritatea sunt din Partidul Democrat. Majoritatea evreilor din SUA voteaza cu Partidul Democrat.

Fac o mica paranteza. O chestie interesanta pe care o citesc pe Wikipedia, ce-i reprosa D-na. Barbara Levy Boxer, pana de curand senator de California din partea Partidului Democrat, Condoleezzei Rice:

„Boxer criticized then United States Secretary of StateCondoleezza Rice‘s judgment in relation to the war in Iraq: „I personally believe – this is my personal view – that your loyalty to the mission you were given, to sell the war, overwhelmed your respect for the truth.”[78]

In January 2007, Boxer was in the news for comments she made when responding to Bush’s plans to send an additional 20,000 troops to Iraq. „Who pays the price?” Boxer asked Secretary of State Condoleezza Rice. „I’m not going to pay a personal price. My kids are too old and my grandchild is too young. You’re not going to pay a personal price with an immediate family. So who pays the price? The American military and their families… not me, not you.” When Rice interjected, Boxer responded by saying, „Madam Secretary, please. I know you feel terrible about it. That’s not the point. I was making the case as to who pays the price for your decisions. And the fact that this administration would move forward with this escalation with no clue as to the further price that we’re going to pay militarily… I find really appalling.”[79]

Boxer raspundea planului lui Bush de a trimite 20.000 de militari in plus in Irak si o intreba pe Condoleezza „cine va plati pretul pentru deciziile dumneavoastra”… Am inchis paranteza.

O alta chestiune interesanta legata de lupta asta politica intre cele doua partide este, daca se poate spune asa, modernul Know Nothing… Cititi aici despre Know Nothing ca eu cred ca merita si iata ce se arata printre altele referitor la zilele noastre despre acest curent politic:

„The Nativist spirit of the Know Nothing movement was revived in later political movements, such as the American Protective Association of the 1890s and the Ku Klux Klan of the 1920s.[40] In the late 19th century, Democrats would call the Republicans „Know Nothings” in order to secure the votes of Germans, as in the Bennett Law campaign in Wisconsin in 1890.[41][42] A similar culture war took place in Illinois in 1892, where Democrat John Peter Altgeld denounced the Republicans:

The spirit which enacted the Alien and Sedition laws, the spirit which actuated the „Know-nothing” party, the spirit which is forever carping about the foreign-born citizen and trying to abridge his privileges, is too deeply seated in the party. The aristocratic and know-nothing principle has been circulating in its system so long that it will require more than one somersault to shake the poison out of its bones.[43]

The term has become a provocative slur, suggesting that the opponent is both nativist and ignorant. George Wallace‘s 1968 presidential campaign was said by Time to be under the „neo-Know Nothing banner”. Fareed Zakaria wrote that politicians who „encourage[d] Americans to fear foreigners” were becoming „modern incarnations of the Know-Nothings.”[40] In 2006, an editorial in The Weekly Standard by neoconservative William Kristol accused populist Republicans of „turning the GOP into an anti-immigration, Know-Nothing party.”[44] The lead editorial of the May 20, 2007, edition of The New York Times on a proposed immigration bill, referred to „this generation’s Know-Nothings.”[45] An editorial written by Timothy Egan in The New York Times on August 27, 2010, entitled „Building a Nation of Know-Nothings” discussed the birther movement, which falsely claimed that Barack Obama was not a natural-born United States citizen, which is a requirement for the office of President of the United States.[46]

In the 2016 United States Presidential Election, a number of commentators and politicians compared candidate Donald Trump to the Know Nothings due to his anti-immigration policies.[47][48][49][50][51]

Acest Know Nothing (Nu stiu nimic) dupa raspunsul pe care il dadeau membri sai, era de fapt un partid – Partidul Nativ American sau Partidul American fondat pe la 1844 si dizolvat la 1860, care avea si o aripa secreta. Ideologia lui era: nationalismul american, populismul de dreapta, anticatolicismul, republicanismul, nativismul, iar ca religie, pentru ca avea si o dimensiune religioasa, era protestant – temperance movement, care era o miscare sociala indreptata impotriva bauturilor alcoolice si care s-a radicalizat – deci iata inca o forma de radicalizare pornita din puritanismul protestant, daca inteleg bine – ajungandu-se la prohibitie. Insa criticile care le sunt aduse republicanilor se refera la faptul ca vor sa-si transforme partidul intr-unul antiimigratie, un Know-Nothing Party, apropo de nativism. Reprosul adus lui Obama ca nu s-ar fi nascut pe teritoriul SUA, lucru ce e o cerinta constitutionala pentru functia de Presedinte al SUA, a fost catalogata in acelasi mod intr-un editorial din The New York Times semnat de Timothy Egan, din 27 august 2010 si care se intitula: „Building a Nation of Know-Nothings” (Construind o natiune de Know-Nothings).

Sa dam un exemplu de radicalizare in SUA datand din secolul XIX, ca sa vedeti pana unde se poate ajunge. In centrul acesteia il avem pe Lewis Charles Levin (1808-1860), om politic american, si membru al partidului Know Nothing, precum si un activist social anticatolic. Din cate inteleg, avea origini evreiesti, lucru foarte interesant! Iata ce aflam din Wikipedia:

„Levin’s anti-alcohol crusade proved to be excellent preparation for his next cause, a campaign against Catholic political power, which he carried on in two papers, the Native American and The Daily Sun. Initially the main political issue was an 1843 public school ruling permitting Catholic children to be excused from Bible-reading class (because the Protestant King James Version was being used). Levin became the leader and chief spokesman for a start-up political movement calling itself the American Republican Party (later the Native American Party). On May 3, 1844 Levin attempted to give a speech in the center of the Irish-Catholic neighborhood of Kensington. The locals ended up chasing all of the protesters out of the neighborhood. The following Monday, May 6, Levin returned with 3000 protesters. The ensuing fighting led to dozens of people killed, hundreds injured, and hundreds more left homeless as most of the neighborhood homes were burned by rioters. In addition the Catholic Churches St. Michael and St. Augustine were demolished completely by fire.[5]

New riots broke out in Southwark in July of that same year when a group of protesters threatened to destroy St. Philip Neri Catholic Church in the Southwark District. This time Levin used his influence to prevent the mob from burning the Church. Following the July riots, Levin and his colleague Samuel R. Kramer (publisher of the Native American) were arrested for „exciting to riot and treason” in inciting locals to invade and burn several Catholic churches and a convent.[6] However, the case never went to trial.[7]

Shortly after the 1844 Philadelphia riots, Levin ran for Congress and was elected on his party’s platform: (1) to extend the period of naturalization to twenty-one years; (2) to elect only native born to all offices; (3) to reject foreign interference in all institutions, social, religious, and political.

Levin was returned to Congress in 1846 and 1848. He served as chairman of the United States House Committee on Engraving during the Thirtieth Congress, 1847–48.”

Incerc sa traduc:

„Cruciada antialcool a lui Levin s-a dovedit o excelenta pregatire pentru urmatoarea cauza, campania impotriva puterii politice Catolice, dusa in doua publicatii Native American si The Daily Sun. Initial principala chestiune politica a fost ca in 1843 in scolile publice se permitea copiilor catolici ca sa fie scuzati de la citirea Bibliei in clasa (deoarece se folosea versiunea protestanta King James Version ). Levin a devenit liderul si purtatorul sef de cuvant pentru o noua miscare politica care se autointitula American Republican Party (mai tarziu Partidul Nativ American). Pe 3 mai 1844 incearca sa tina o cuvantare in centrul unui cartier catolic irlandez din Kensington. Localnicii au sfarsit prin a-i fugari pe toti protestatarii afara din cartier. In lunea urmatoare, pe 6 mai, Levin s-a intors cu 3000 de protestatari. In lupta ce a urmat au murit duzini de oameni, sute au fost raniti si sute si chiar mai multi au ramas fara casele lor din cartier care le-au fost incendiate de catre insurgenti. In plus, bisericile catolice Sf. Mihail si Sf. Augustin au fost incendiate.

Noi rebeliuni au izbucnit in Southwark in iulie acelasi an cand un grup de protestatari au amenintat ca vor distruge biserica catolica Sf. Philip Neri din Districtul Southwark. De daca aceasta Levin si-a folosit influenta pentru a preveni furturile din biserica aflata in flacari. Dupa revoltele din iulie, Levin si colegul sau Samuel R. Kramer (editor la Nativul American) au ofst arestati pentru „incitare la revolta si tradare”, incitand in diverse locuri la arderea bisericilor catolice si a unei manastiri. Oricum, cazul nu a ajuns niciodata la proces.

Putin timp dupa rebeliunile din Philadelphia intamplate in 1844, Levin a candidat pentru Congres si a fost ales pentru platforma sa: (1) extinderea perioadei de naturalizare la 21 de ani, (2) alegerea in toate functiile doar a celor nascuti nativ, (3) respingerea interferentelor straine in toate institutiile sociale, religioase si politice.

Levin revine in Congres in 1846 si 1848. El a servit ca sef al United States House Committee on Engraving in timpul celui de-al Treisprezecelea Congres, 1847-1848.”

Despre Committee on Engraving (1844-60) – mai multe aici.

Iata ce efecte, evident nedorite, poate avea radicalizarea din diferite cauze, in cazul acesta politico-religioase in SUA. Fara aceasta radicalizare n-ar fi murit nimeni, n-ar fi fost ranit cineva, nu s-ar fi ars locuinte si biserici. Nu datorita dreptului de a detine si de a purta arma s-a intamplat toata aceasta calamitate descrisa mai sus. Calamitate facuta de om, nu de natura, ce-i drept. Si, evident, radicalizarea venita dintr-o parte starneste reactii dure in cealalta parte. De aceea trebuie studiat ce se intampla acum si trebuie prevenite din timp, prin politici intelepte, astfel de deznodaminte. Tragice. Un lucru intersant despre acest Levin este ca el a fost internat in Spitalul din Philadelphia pentru nebunie. Se spune ca devenise „periculos si de necontrolat”. Se presupune ca aceasta stare se datora consumului unor mari cantitati de opiu. Insa iata ce se arata despre a doua lui casatorie:

„Lewis and Julia Levin had one child, a daughter called Louise or Louisa (1840–1919). (It is occasionally reported erroneously that there was a son named Louis.)[10][11] Louisa married a Brazilian diplomat named Carlos de Barros in Washington City in 1862, and later lived in South America, Philadelphia and New York City. One of their sons and two grandsons were institutionalized in the 20th century for insanity.[12]

Incerc sa traduc:

„Lewis si Julia Levin au avut un singur copil, o fiica pe nume Louise sau Louisa (1840-1919). (Ocazional se raporteaza eronat ca ar fi avut un fiu pe nume Louis). Louisa s-a maritat cu un diplomat brazilian pe nume Carlos de Barros in Washington City in 1862, si mai tarziu a trait in America de Sud, Philadelphia si New York City. Unul din fiii lor si doi nepoti au fost internati in sec. XX pentru nebunie.”

Este impresionanta si trista povestea aceasta a vietii lui…

Insa in plan social se pot gasi metode si tehnici de a combate radicalizarea ce poate avea consecinte tragice si care, in orice caz, nu poate duce la ceva bun. Un astfel de fenomen, pornind de la idei gresite, il poate duce chiar pe un om sanatos suta la suta pe cai gresite. Evident, se poate intampla oriunde, nu doar in SUA.

Ar trebui sa vorbim si despre ce se intampla in cele doua mari partide din SUA.  Sa vedem ce se intampla in Partidul Democrat. In primul rand frapeaza orientarea sa ideologica. Aceasta cuprinde: liberalismul modern, social-liberalismul – majoritare, factiuni: centrismul, conservatorismul, populismul de stanga, progresivismul si social-democratia. Ei, da, asta e tare! De la mostenirea unor titani ai politicii americane precum Thomas Jefferson si Kames Madison, in cele din urma Partidul Democrat a ajuns la social-democratie! 🙂 Uitandu-te la asemenea orientare ideologica parca iti vine sa te intrebi: e un fel de USL? 🙂 Sunt cam toate bagate acolo, ca-ntr-o oala. Si, uite asa, partidul e mare si castiga alegeri, chiar daca pe cele recente le-a pierdut. O asemenea orientare ideologica, atat de larga, induce tensiuni prin neclaritatea sa. Insa trebuie spus ca in politica americana, ca de altfel peste tot in Lumea Libera, sunt partide care se desprind din altele. Spre exemplu, un caz interesant a fost Partidul Progresivist „Bull Moose” a lui Theodore Roosevelt care s-a desprins din Partidul Republican pe motiv ca republicanii adoptasera o politica foarte conservatoare, lucru ce l-a nemultumit pe Roosevelt, care fusese deja Presedinte. Numele de „Bull Moose” vine de la zicerea lui Roosevelt cum ca s-ar simti ca un „taur-cerb” (bull moose) 🙂 . Partidul s-a format in 1912 dupa ce Roosevelt a pierdut nominalizarea in favoarea fostului sau protejat Presedintele William Howard Taft (1909-1913). Pe vremea aceea, Roosevelt ar fi avut dreptul la o a treia candidatura! Cat timp a fost Presedinte, Taft, prietenul sau, a ocupat functia de Secretar de Razboi. Insa vederile conservatoare ale lui Taft l-au indepartat pe Roosevelt de acesta. Liderul republican progresivist, Robert La Follette, anuntase in 1912 intentia ca Taft sa fie nominalizat de catre Partidul Republican, dar multi dintre suporterii sai au trecut de partea lui Roosevelt dupa ce fostul Presedinte si-a exprimat dorinta de a candida a treia oara. Insa la Conventia Partidului Republican din 1912 Taft a reusit sa-l invinga pe Roosevelt si sa obtina nominalizarea. Noul partid, cel Progresivist, a atras multi republicani ce erau in functii precum si republicani ce au ramas loiali Partidului Republican. Partidul Progesivist a venit cu o platforma anticoruptie – „desfacerea legaturilor nesfinte dintre afacerile corupte si coruptia din politica”, continea restrictiile privind contributiile in finantarea campaniei electorale, o reducere a tarifelor, un sistem de asigurari sociale, ziua de munca de 8 ore, sufragiu pentru femei. In 1912, la votul popular, Roosevelt a reusit sa-l invinga pe Taft, dar Woodrow Wilson a reusit sa ia 41,8% din voturi. Oricum, performanta lui Roosevelt e una foarte buna, dat fiind faptul ca a fost a treia oara cand candida. Trebuie spus ca pe 14 octombrie 1912, aflandu-se in campanie in Milwaukee, Wisconsin, a fost victima unei tentative de asasinat. Glontele a patruns in corp prin cutia in care isi tinea ochelarii si prin hartia ce continea discursul ce trebuia sa-l rosteasca in fata alegatorilor. Nu a dorit sa mearga imediat la spital ci a continuat sa-si citeasca discursul – a vorbit 90 de minute, desi sangele se prelingea pe camasa. Doctorii au concluzionat ca e mai bine, mai putin periculos, sa lase glontul in pace decat sa incerce sa-l scoata si astfel el a purtat acesl glont in el pentru tot restul vietii. E poate mai putin cunoscut la noi cazul unui alt Presedinte american, in afara de Lincoln si Kennedy, care a murit asasinat, e vorba de Presedintele James Garfield, impuscat in Washington D.C. pe 2 iulie 1881. A murit pe 19 septembrie acelasi an. Insa trebuie spus ca aceasta crima a venit din interiorul partidului. Charles Guiteau, cel care l-a asasinat, se considera ca facand parte dintr-o factiune a Partidului Republican numita Stalwart, cu o ideologie apropiata de capitalismul de cumetrie, daca nu chiar mai rau. Din cate inteleg eu, acest GFuiteau tintea un post de consul la Paris, dar n-avea calificarea necesara, nu cunostea nicio limba straina. Astfel el a considerat ca impuscandu-l pe Presedinte, se vor termina luptele intestine din partid si succesorul Presedintelui va restaura pacea si ii vor recompensa pe cei din Stalwart, inclusiv pe el. N-a fost sa fie asa: a fost condamnat la moarte si a murit executat prin spanzurare!! Din cate inteleg, acest Guiteau, sustinator al lui Ulysses S. Grant pentru care a si scris un discurs, n-avea o situatie materiala grozava. Cauta un post, asta e clar. Nominalizarea pentru campania electorala din 1880 i-a dat castig de cauza lui Garfield. Guiteau a considerat ca prin discurusul pe care l-a scris pentru Grant l-a ajuntat de fapt pe Garfield si cauta sa obtina recompensa pentru asta… Inteleg ca traia prost: destituit fiind in 1880, se spune ca mergea prin ninsoarea din Washington D.C. fara palton si fara ghete (probabil doar in panatofi…). Un nefericit… O viata trista, plina de esecuri a acestui Guiteau…

La Partidul Republican lucrurile par mai clare din punct de vedere ideologic: conservatorism, liberalism economic, conservatorism foscal, social, federalism iar la factiuni: libertarianiam, neoconservatorism, paleoconservatorism, populism de dreapta si nationalism economic. Oricum mai omogen, in jurul valorilor de dreapta. Insa interesant este urmatorul lucru, cum s-a ajuns la asta:

„2016 and 2017 polls found that an overwhelming majority of Republicans support protectionism and autarky, and oppose free trade.[73][74][75]

Adica spune ca in „2016 si 2017 sondajele au gasit ca majoritatea covarsitoare a republicanilor sprijina protectionismul si autarhia si se opune comertului liber”!!! E adevarat ca Ceausescu nu a avut posibilitatile financiare pentru a duce o astfel de politica, desi asta era linia sa: o economie autarhica. Este surprinzator pentru Partidul Republican, sau poate ca asa mi se pare mie… In orice caz, a sprijini astfel de orientari in economie intra in contradictie cu free market – piata libera. E de notat ca republicanii practica ceea ce se cheama strict constructuionism, adica interpretarea Constitutiei cat mai aproape de original. Sunt impotriva regularizarii politicilor de mediu – insa aici vem o carenta pentru ca e prea simplu sa te opui doar fara sa ai, totusi, o anumita pozitie care ar trebui sa fie, totusi, constructiva. Pentru ca distrugerea mediului din diferite cauze poate avea efecte catastrofale. Insa sunt lucruri interesante referitoare la drepturile persoanelor LGBT care par a devia de la linia traditionala a conservatorismului social al republicanilor:

LGBT groups within the Republican Party include the Log Cabin Republicans. A 2014 Pew Research poll indicated that 61% of millennial Republicans are in favor of same-sex marriage.[133]

Deci 61% dintre milenialii republicani (citesc bine?) sunt in FAVOAREA casatoriilor de acelasi sex!!!! Si:

„A 2013 poll found that 61% of Republicans support laws protecting gay and lesbian people against employment discrimination,[132] and a 2007 poll showed 60% of Republicans supported expanding federal hate crime laws to include sexual orientation and gender identity.[137]

Deci un sondaj din 2013 arata ca 61% din republicani sprijina legi pentru protectia homosexualilor. Un sondaj din 2007 arata ca republicanii sprijina in proportie de 60% extinderea legilor federale privind infractiunea de ura care sa includa orientarea sexuala si identitatea de gen… E de notat si acest aspect privind incalzirea globala:

„While a Pew Research poll indicates Catholics are more likely to believe the Earth is warming than non-Catholics, 51% of Catholic Republicans believe in global warming (less than the general population), and only 24% of Catholic Republicans believe global warming is caused by human activity.[178]

In rest Partidul Republican este asa cum il stiam de mai demult. Dar iata ca gasim anumite puncte de inflexiune in ambele partide. Si ar fi de analizat daca si in ce masura pot provoca o radicalizare. Sau e vorba doar de iesirile sau parerile unora din cele doua partide care ar putea provoca asa ceva si ar fi de cercetat cu ce intensitate.

Evident ca subiectul e vast si necesita o aprofundare inclusiv in plan economic si social.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

octombrie 10, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Mandria de a fi francez!

In dezbaterea ce a avut loc la noi, in mass media, s-a pus un foarte mare accent pe aspectul intern legat de aceste alegeri europarlamentare si mult mai putin pe cel european. S-a analizat si s-a dezbatut foarte mult pe tema rezultatului obtinut de partidele noastre si mai putin configuratia Parlamentului European rezultat in urma acestor importante alegeri. De asemenea nu s-a spus mai nimic despre pericolul euroscepticismului ce pandeste Europa.

In postarea precedenta aratam ca e nevoie de mai mult liberalism in Europa, si pentru faptul ca euroscepticismului in mod necesar trebuie sa i se opuna liberalismul si Libertatea. Dar sa vedem rezultatele (partiale deocamdata):

Election results

Cel mai bine ar fi sa urmati link-ul pentru a vedea rezultatele pentru ca, din cate inteleg, ele se actualizeaza in timp. De urmarit si aici. Observam urmatorul lucru: fata de precedentele alegeri, o scadere a PPE, o stagnare a PES si o scadere a ALDE. In rest nu s-a prea schimbat mare lucru. Ceea ce va urma va fi batalia politica pentru presedintia Comisiei Europene. De unde rezulta ca lucrurile vor sta aproximativ la fel ca si pana acum. Atat PPE cat si PES, partidele europene cele mai mari, care au dominat Parlamentul European, nu au reusit sa stopeze ascensiunea ingrijoratoare a partidelor extremiste in Europa. O vor putea face de acum incolo…?

Eu cred ca ar trebui sa vedem care a fost germenul acestui euroscepticism pentru a intelege bine fenomenul. Pe langa faptul ca nu s-a reusit a se da o solutie la actuala criza economica ce inca macina Europa – politicile de austeritate au agravat problema – la baza acestui fenomen de respingere a UE mai stau si alte lucruri. De pilda exclusivismul, nationalismul, etatismul, protectionismul. Or, toate acestea inseamna indepartarea Europei de la bazele sale liberale, pe care a fost constituita. Stiti, desigur, cu totii sloganul PSD: „Mandria de a fi roman!”. Spuneti-mi, va rog, ce este european intr-o astfel de lozinca? Dimpotriva, ea afirma nationalismul, chiar ultranationalismul si nicidecum europenismul. Este cu atat mai surprinzator din partea unui partid de stanga, care ar trebui sa fie internationalist, mai putin nationalist. Asa si francezi spune-vor: „Mandria de a fi francez!”, englezii zice-vor la randul lor: „Mandria de a fi englez!”, la fel si germanii: „Mandria de a fi german!” etc. Cam prea multe mandrii in Europa asta! Nu vi se pare? Ca Biserica noastra bine invata ca smerenia e datatoarea tuturor bunatatilor. Dar un slogan care sa spuna: „Smerenia de a fi roman” nu cred ca veti vedea vreodata! Aceasta exacerbare a nationalismului este, oare, in favoarea acestei Europe Unite? Sa luam politicile socialiste, care sunt etatiste si care, ideologic vorbind, deprima sectorul privat. Ele sunt bazate pe taxe si impozite mari percepute de stat – idee centrala in campania Partidului Socialist Francez, dar care nu au putut stopa ascensiunea Frontului National al Marinei Le Pen. De asemenea conservatorii si laburistii britanici n-au putut impiedica ascensiunea UKIP.

Sa vedem ce spune presa:

Gandul

REZULTATE ALEGERI EUROPARLAMENTARE 2014: Extremiştii câştigă în mai multe state din Uniunea Europeană. Cine revendică preşedinţia Comisiei Europene

Angela Merkel are motive de bucurie, dar o veste îngrijorătoare vine din Franţa, unde Frontul Naţional, formaţiune ultranaţionalistă şi xenofobă, condusă de Marine Le Pen a câştigat euroalegerile obţinând 25% din voturile exercitate. Cum a votat Europa şi cine revendică preşedinţia Comisiei Europene, în Gândul

Pe 25 mai, Austria, Belgia, Bulgaria, Croaţia, Republica Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria au organizat alegeri europarlamentare, la câteva zile distanţă de Marea Britanie şi Olanda, care şi-au chemat cetăţenii la urne joi, ori de Irlanda, care a votat vineri. În vreme ce Cehia şi-a ales eurodeputaţii pe parcursul a două zile – vineri şi sâmbătă, cetăţenii din Letonia, Malta şi Slovacia au votat sâmbătă.

În 2014, rata participării în alegerile europene a fost de 43,11% la nivelul UE, potrivit estimărilor publicate de către Parlamentul European (PE). Este vorba despre o rată a participării care a rămas stabilă în raport cu cea din 2009, când a atins cel mai slab nivel istoric, de 43%.

UPDATE 00.42 Coaliţia de centru-dreapta aflată la putere în Portugalia a fost învinsă categoric duminică de opoziţia socialistă, în alegerile europene, un lucru care traduce o respingere puternică a politicii sale de austeritate, potrivit rezultatelor aproape definitive, relatează AFP.

PS se clasează primul, obţinând 31,6% din sufragii (faţă de 26,58% în 2009), potrivit rezultatelor parţiale înregistrate în 95% din circumscripţii, comunicate de către Ministerul de Interne.

UPDATE 23.42 Platforma Civică (PO), partidul de centru-dreapta de la putere al premierului Donald Tusk, a obţinut victoria în alegeri cu 32,8% din voturi şi 19 deputaţi, în faţa Partidului Dreptăţii şi Justiţiei (PiS) al lui Jaroslaw Kaczynski, care a obţinut 31,8% din voturi (19 deputaţi), potrivit acestui sondaj realizat de institutul Ipsos.

Partidul Social-Democrat (SLD) s-a clasat pe locul al treilea (9,6% din voturi, cinci deputaţi), în faţa KNP şi aliatului PO, Partidul Ţărănesc (7,0% şi patru deputaţi).

Rata participării la vot este de 22,7%, potrivit institutului Ipsos. Polonia trimite 51 de aleşi în Parlamentul European.

UPDATE 23.34 Partidul Popular Danez, o formaţiune antiimigraţie, se clasează pe primul loc în Danemarca, cu 23% din voturile exprimate, potrivit unui sondaj efectuat la ieşirea de la urne, difuzat duminică seara de către televiziunea publică DR, relatează AFP. Acest sondaj acordă formaţiunii trei din cele 13 mandate de care va dispune Danemarca în Parlamentul European (PE), în faţa socialiştilor (la putere), care ar obţine 20,2% din sufragii.

UPDATE 23.14 Candidatul conservatorilor europeni la preşedinţia Comisiei Europene (CE), luxemburghezul Jean-Claude Juncker, a revendicat duminică victoria taberei sale în alegerile europene, pe contul de Twitter, relatează AFP. „Partidul Popular European (PPE) este pe cale să câştige alegerile europene. Şi revendică, deci, preşedinţia Comisiei Europene„, a scris Juncker.

UPDATE 21.04 Formaţiunea ultranaţionalistă şi xenofobă Frontul Naţional se clasează pe primul loc în scrutinul europarlamentar din Franţa, cu 25%, conform sondajelor de tip exit-poll difuzate de Le Monde. Conform sondajelor efectuate de institutele Ipsos/Steria, pe locul al doilea se situează partidul de centru-dreapta Uniunea pentru o Mişcare Populară (UMP, de opoziţie), cu 20,3 %. Alianţa Partidul Socialist – Partidul Radical de Stânga (PS-PRS) este creditată cu 14,7 %; Uniunea Democraţilor şi Independenţilor (UDI) şi Mişcarea Democrată (Modem) au obţinut, împreună, 10 %.

UPDATE 19.24Conservatorii din CDU/CSU, conduşi de cancelarul Angela Merkel, sunt pe primul loc în scrutinul europarlamentar din Germania, arată sondaje de tip exit-poll. Alianţa CDU/CSU este creditată cu 36% din voturi (faţă de 37,9% în 2009), iar social-democraţii (SPD), cu 27,5%, faţă de 20,8% în 2009. Noul partid antieuro AFD, înfiinţat în 2013, a obţinut 6,5%.

UPDATE 19.20Partidul de extremă-stânga Syriza are un uşor avans faţă de formaţiunea Noua Democraţie (ND, dreapta), a premierului Antonis Samaras, conform sondajelor de tip exit-poll efectuate în cadrul scrutinului europarlamentar din Grecia. Syriza, condusă de Alexis Tsipras, a obţinut între 26% şi 30% din voturi, iar ND, între 23% şi 27%, conform sondajelor de opinie.

UPDATE 18.20 Creştin-democraţii sunt câştigătorii euroalegerilor în Austria. Partidul de centru-dreapta OVP (creştin-democrat) se clasează pe primul loc în scrutinul europarlamentar din Austria, cu 27,9 la sută, conform sondajelor efectuate la ieşirea de la urne, informează AFP. Partidul Libertăţii (FPÖ, extremă-dreapta) este pe locul al treilea, cu 19,9% din voturi, faţă de 12,7% în 2009. Social-democraţii (SPÖ) au obţinut 23,9%, conform estimărilor realizate de agenţia de ştiri APA. Verzii au obţinut 14,2% la europarlamentare, cu 4% mai mult decât în 2009.


375 de milioane de oameni sunt aşteptaţi la urne pentru a-i vota pe cei 751 de membri ai Parlamentului European. În ciuda mizei, rata de participare la scrutinul europarlamentar este foarte scăzută în statele central şi est-europene, cetăţenii preponderent eurofili având tendinţa de a considera euroalegerile un eveniment de rang secund, fără mare importanţă în viaţa de zi cu zi. „Dacă participarea depăşeşte nivelul de 20%, nu va fi o dramă”, declara duminică premierul Poloniei, Donald Tusk, afirmând că  „ar fi rău ca Polonia să fie lanterna roşie” la capitolul lipsei de participare la vot. Afirmaţia a venit în contextul în care, în urmă cu cinci ani, prezenţa la urne în Polonia a fost de 25%.

În Europa Centrală, în 2009, absenteismul a fost de 67%, faţă de 48% în Europa de Vest, iar acum datele ar putea fi asemănătoare, Slovacia deţinând recordul absolut. Conform unor estimări neoficiale publicate de cotidianul SME, doar între 13% şi 15% dintre slovaci au mers la vot sâmbătă, faţă de 19,64% în 2009 şi de 16,97% în 2004. „Rata scăzută de participare se explică şi prin faptul că tematica Uniunii Europene nu polarizează societatea”, afirmă Martin Slosiarik, analist la Institutul de sondare a opiniei publice Focus, citat de Mediafax.

Opinia nu este singulară, Tomas Lebeda, analist politic ceh, explicând la rândul său dezinteresul conaţionalilor săi pentru acest scrutin considerat de rang secund: „Politicile europene sunt percepute ca fiind mai îndepărtate comparativ cu cele naţionale”.

În România, una dintre cele 21 de ţări care a votat duminică, sondajele prefigurau o rată de participare la vot de circa 30%, faţă de 27% în 2009. Aici, primele secţii de votare s-au deschis la ora 7.00. La fel s-a întâmplat în alte două state ale UE, Grecia şi Lituania.

Potrivit primelor estimări privind prezenţa la vot, în Franţa, până la ora 12.00 se prezentaseră la secţiile de votare 15,7% din cetăţenii cu drept de vot, cu aproape două procente mai mult decât în 2009.

În Italia, prezenţa la vot era de 16,5 %, potrivit Comisiei electorală centrală de la Roma, citată de publicaţia La Stampa. În anul 2009, la aceeaşi oră, prezenţa la vot a fost de 17,8%.

În ceea ce-i priveşte pe cetăţenii cu drept de vot din Ungaria, până la ora 12.00 (ora României) au votat 11,53% dintre persoanele cu drept de vot, cu două procente mai puţin decât la alegerile europarlamentare desfăsurate în 2004 şi 2009.

Prezenţa la vot în Bulgaria, în scrutinul europarlamentar, era, la ora 10.00, de 5,51 %, anunţa Comisia Electorală Centrală de la Sofia, citată de site-ul Novinite.com.”

Adevarul

Europarlamentare 2014: UKIP pe primul loc la europene, după aflarea rezultatelor în două treimi din regiuni

Se arata, printre altele, ca:

„Alegerile europarlamentare au loc sub spectrul incertitudinii şi al neîncrederii în proiectul european. Europenii ies la vot după patru ani de criză economică. Partidele din mainstreamul politic sunt temătoare de furtuna ce o vor isca euroscepticii şi partidele de extremă dreapta.

În primul rând, Parlamentul European va avea si mai multă putere. În virtutea Tratatului de la Lisabona, europarlamentarii vor putea să numeasca şeful Comisiei Europene, aproape la fel cum este ales premierul într-o republică parlamentară. În trecut, membrii statelor alegeau persoana pentru această poziţie prin negociere. Deşi Tratatul de la Lisabona aminteşte că “sefii statelor europene trebuie să ţină cont rezultatele”, şefii guvernelor vor insista să menţină acest privilegiu şi sa nu îl paseze Parlamentului European.

UPDATE 04.42 Preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a cerut, duminică, forţelor europene să se reunească în faţa ascensiunii partidelor extremiste şi eurofobe din cadrul alegerilor legislative europene. Înaltul oficial a declarat că este extrem de important ca formaţiunile politice reprezentate în Comisie, mai exact conservatorii, socialiştii şi liberalii, să creeze cât mai curând o majoritate solidă.

UPDATE 03.32 În Marea Britanie, pentru prima dată un partid rebel are şansa reală să câştige în faţa conservatorilor şi laburiştilor. După aflarea rezultatelor în opt din cele 12 regiuni electorale, partidul UKIP ar urma să aibă scorul istoric de 29%, obţinând astfel 18 mandate, mai mult decât conservatorii (13) şi laburiştii (13), relatează AFP.

UPDATE 02.02 Formaţiunea politică Fidesz a liderului ungar Viktor Orban a reuşit să câştige 51,5% dintre voturi, în scrutinul europarlamentar de duminică, devansând partidul ultranaţionalist Jobbik, care a înregistrat un scor de 14,7%.

UPDATE 01.03 În Slovacia, Partidul Social-Democrat a obţinut cel mai mare scor (24%), reuşind astfel să primească patru mandate în Parlamentul European, potrivit celor mai recente exit-poll-uri. În Italia, partidul de centru-stânga a premierului Matteo Renzi, Partidul Democrat, s-a clasat pe locul întâi, cu 29,5%, conform unui sondaj al Institutului Piepoli-Censis, citat de Mediafax. Pe de altă parte, în Portugalia, coaliţia de centru-dreapta aflată la putere a pierdut în faţa opoziţiei socialiste, în alegerile europene. Astfel, Partidul Socialist a obţinut 31,6% dintre voturi, potrivit celor rezultatelor parţiale oferite de Ministerul de Interne.

UPDATE 00.08 Partidul Popular European (PPE) ar urma să câştige alegerile europene de duminică, potrivit unei estimări a PE. Astfel, conservatorii conduc cu 28,10%, ceea ce ar însemna că vor primi 211 de mandate, urmaţi de socialişti (193), liberali (74 de mandate), verzii (58 de mandate), extremă stângă (47 de mandate), independenţi (40 de mandate), conservatori şi reformişti (39 de mandate), Europa Democraţiei şi Libertăţi (33 mandate). Alte 56 de mandate sunt alocate altor partide mai mici.

UPDATE 23.45 În Danemarca, Partidul Popular Danez, o formaţiune care promovează politici anti-imigraţie, a câştigat cele mai multe voturi în scutinul europarlamentar (24,9%), potrivit unor exit-poll-uri realizate de televiziunea TV2. Pe locul secund s-a clasat Partidul Social-Democrat, cu un scor de 20,5%, potrivit aceluiaşi sondaj. UPDATE 23.31 Politicianul creştin-democrat luxemburghez Jean-Claude Juncker, candidatul Partidul Popular European (PPE), şi-a revendicat victoria în cadrul alegerilor europene, într-un mesaj postat pe reţeaua Twitter. „Partidul Popular European (PPE) este pe cale să câştige alegerile europene. Şi revendică, deci, preşedinţia Comisiei Europene”, a scris Jean-Claude Juncker pe contul său de Twitter.

UPDATE 23.25 Rata participării în cadrul alegerilor europene a fost de 43,11%, la nivelul întregii Uniuni Europene, un procent relativ asemănător cu cel din 2009, atunci când s-a înregistrat cel mai slab nivel de prezenta, de 43%, relatează AFP, potrivit estimărilor făcute de Parlamentul European (PE).

UPDATE 23.18 Preşedinta partidului de extremă dreapta Frontul Naţional, Marine Le Pen, i-a solicitat, duminică, preşedintelui francez François Hollande, să organizeze „noi alegeri” la nivel naţional. Potrivit sondajelor de tip exit-poll, formaţiunea politică a lui Marine Le Pen s-a clasat pe locul întâi în scrutinul europarlamentar din Franţa, cu un procent de 25%, relatează AFP.

UPDATE 22.37 Partidul eurosceptic german Alternative fuer Deutschland (AfD) a reuşit în premieră să facă parte din parlamentul europarlamentar, după ce a câştigat şase din cele 96 de locuri ale Germaniei. Partidul cancelarului german, Uniunea Creştin-Democrată, a obţinut duminică cele mai bune rezultate. Pe de altă parte, social-democraţii din Germania s-au situat pe locul doi în cadrul alegerilor europarlamentare.

UPDATE 21.26 De la ora 22.00, puteţi urmări în fereastra de mai jos estimările oficiale ale Comisiei Europene pentru prezenţa la vot în cele 28 de ţări membre. Transmisia live continuă de la ora 23.00, când Comisia Europeană va prezenta primele proiecţii privind viitoarea componenţă a Parlamentului European, calculând numărul mandatelor pe baza procentelor obţinute de fiecare formaţiune.

UPDATE 21.16 Formaţiunea ultranaţionalistă şi xenofobă Frontul Naţional se clasează pe primul loc în scrutinul europarlamentar din Franţa, cu 25%, conform sondajelor de tip exit-poll difuzate de ziarul Le Monde. Cu 24 de mandate, Frontul Naţional va fi al patrulea partid naţional ca mărime din Parlamentul European. Conform sondajelor efectuate de institutele Ipsos/Steria, pe locul al doilea se situează partidul de centru-dreapta Uniunea pentru o Mişcare Populară (UMP, de opoziţie), cu 20,3 la sută. Alianţa Partidul Socialist – Partidul Radical de Stânga (PS-PRS) este creditată cu 14,7 la sută; Uniunea Democraţilor şi Independenţilor (UDI) şi Mişcarea Democrată (Modem) au obţinut, împreună, 10 la sută.

UPDATE 20.33 În Slovacia s-a înregistrat cel mai scăzut nivel al prezenţei la vot de la intrarea acesteia în UE. Prezenţa la vot nu ar fi depăşit 13%, potrivit euobserver.com.

UPDATE 19.33 Partidul de extremă-stânga Syriza are un uşor avans faţă de formaţiunea Noua Democraţie (ND, dreapta), a premierului Antonis Samaras, conform sondajelor de tip exit-poll efectuate în cadrul scrutinului europarlamentar din Grecia. Syriza, condusă de Alexis Tsipras, a obţinut între 26% şi 30% din voturi, iar ND, între 23% şi 27%, conform sondajelor de opinie.

18.32 Partidul de centru-dreapta OVP (creştin-democrat) se clasează pe primul loc în scrutinul europarlamentar din Austria, cu 27,9 la sută, conform sondajelor efectuate la ieşirea de la urne, informează AFP. Social-democraţii (SPÖ) au obţinut 23,9%, conform estimărilor realizate de agenţia de ştiri APA. Partidul Libertăţii (FPÖ, extremă-dreapta) este pe locul al treilea, cu 19,9% din voturi, faţă de 12,7% în 2009. Verzii au obţinut 14,2% la europarlamentare, cu 4% mai mult decât în 2009.

18:00 Conform Euractiv.com, lucrurile în Bulgaria stau în felul următor: GERB (Partidul Cetăţenilor pentru Dezvoltarea Europeană a Bulgariei), partidul fostului premier Boiko Borissov: 28,3% BSP (Partidul Socialist al Bulgariei), susţinut de preşedintele Sergei Stanishev: 22,4% DPS (Mişcarea pentru Drepturi şi Libertăţi): 16,2% BBT (Bulgaria Necenzurată): 6,5% RB (Blocul Reformist): 6,5%

16:30 Şi în Germania se aşteaptă ca participarea la vot să rămână scăzută. Conform unui sondaj realizat de ZDF, binomul CDU/CSU va obţine în jur de 37,5%, SPD va avea 26,5%, Verzii se vor clasa pe locul 3 cu 10% în timp ce euroscepticii de la AfD vor obţine 7%. Stângiştii vor obţine şi ei 7,5% iar democraţii doar 3,5%.

16:20 Italienii s-au pregătit de alegerile europarlamentare. Mişcarea de Cinci Stele condusă de Beppe Grillo a câştigat, până acum, bătălia din stradă, umplând Piaţa San Giovanni din Roma la ultima demonstraţie dinainte de alegeri. Numărul susţinătorilor i-a lăsat cu gura căscată pe liderii celorlalte partide din Italia. „De data asta nu numai că vom câştiga, dar îi şi vom călca în picioare!” […]”

Mediafax

ALEGERI EUROPARLAMENTARE 2014: Rezultate exit poll-uri în Franţa, Germania, Italia, Portugalia, Austria, Grecia, Polonia, Catalonia

Se arata, printre altele, ca:

Alegătorii din 21 de state europene au fost chemaţi duminică la urne pentru desemnarea a 600 de eurodeputaţi din totalul de 751.

UPDATE 6:58 – Separatiştii din Catalonia s-au clasat pe primul loc la alegerile europene

Separatiştii catalani de stânga din cadrul ERC s-au clasat pe primul lor, duminică, la alegerile prezidenţiale în regiunea lor, devansând coaliţia naţionalistă CiU a preşedintelui Cataloniei, Artur Mas, relatează AFP.

ERC, a doua forţă din cadrul Parlamentului catalan după CiU, a obţinut 23,67 la sută din voturi, potrivit rezultatelor oficiale publicate duminică seara, devansând coaliţia naţionalistă a lui Artur Mas. Această victorie a separatiştilor are loc cu cinci luni înainte de referendumul de autodeterminare pe care preşedintele regiunii vrea să îl organizeze la 9 noiembrie în pofida opoziţiei Guvernului central.

În plus, ecologiştii comunişti din cadrul ICV, favorabili referendumului, s-au clasat pe locul al patrulea cu 10,3 la sută, ceea ce ridică la 55,83 scorul în favoarea consultării.

„Toate forţele care vor să se ajungă (la referendumul prevăzut pentru) 9 noiembrie au avut rezultate excelent”, a declarat liderul ERC, Josep Maria Terricabras.

Participarea la scrutin în Catalonia a crescut cu 10 puncte în raport cu alegerile din 2009, trecând de la 36,9 la sută la 47,6 la sută, un scor superior mediei spaniole şi europene.

Nu va fi „niciun pas în spate” în procesul de autodeterminare, a afirmat preşedintele catalan Artus Mas.

„Acest lucru, după cum înţelegeţi, consolidează procesul politic în favoarea dreptului de a decide şi al consultării şi consolidează faptul că vrem să votăm la 9 noiembrie”, a adăugat el.

ERC câştigă două locuri în Parlamentul European, în timp ce coaliţia naţionalistă catalană (CiU) şi bascii (PNV) obţin trei.

UPDATE 02:10 – Marea Britanie: UKIP va castiga alegerile europene, anunta Farage

Partidul eurofob UKIP va câştiga alegerile europene în Marea Britanie în faţa partidelor tradiţionale, a dat asigurări duminică seara liderul formaţiunii, Nigel Farage, catalogând această victorie istorică drept un „cutremur”.

UPDATE 01:25 – Fidesz a câştigat alegerile europarlamentare în Ungaria

Partidul conservator Fidesz al liderului ungar Viktor Orban a câştigat alegerile legislative din Ungaria, duminică, în timp ce partidul de extrmă dreapta Jobbik a înregistrat un regres de şase puncte în raport cu alegerile legislative din aprilie, relatează AFP.

UPDATE 00:50 – Italia: Partidul lui Renzi se clasează primul, în faţa mişcării lui Grillo – exit-poll

Partidul Democrat, formaţiunea de centru-stânga a premierului italian Matteo Renzi, se clasează primul după alegerile europene, devansând Mişcarea Cinci Stele (M5S) a euroscepticului antisistem Beppe Grillo, potrivit primelor sondaje citate de presă duminică seara, relatează AFP.

Potrivit Institutului Piepoli-Censis, PD şi-ar adjudeca între 29,5% şi 32,5% din sufragii, M5S s-ar situa la 28%, iar Forza Italia, partidul de centru-dreapta al lui Silvio Berlusconi s-ar clasa al treilea, cu 18-20% din voturile exprimate.

Alt sondaj, efectuat de Institutul EMG preconizează un avans şi mai important pentru PD, cu 33%, faţă de 26,5% pentru M5S şi 18% pentru Forza Italia.

UPDATE 0:42 – Guvernul din Portugalia, sancţionat în alegerile europene pentru politica de austeritate

Coaliţia de centru-dreapta aflată la putere în Portugalia a fost învinsă categoric duminică de opoziţia socialistă, în alegerile europene, un lucru care traduce o respingere puternică a politicii sale de austeritate, potrivit rezultatelor aproape definitive, relatează AFP.

PS se clasează primul, obţinând 31,6% din sufragii (faţă de 26,58% în 2009), potrivit rezultatelor parţiale înregistrate în 95% din circumscripţii, comunicate de către Ministerul de Interne.

Coaliţia guvernamentală, formată din Partidul Social-Democrat (PSD) (centru-dreapta) şi CDS (conservator), a obţinut 28,54% din voturile exprimate, mai puţin cu 11,5 puncte procentuale faţă de scorul în alegerile europene din 2009. Cele două formaţiuni, care au candidat atunci separat, au obţinut împreună 40,08% din voturile exprimate.

Cu un an şi ceva înainte de alegerile legislative, prevăzute în toamna lui 2015, acest rezultat constituie o înfrângere gravă pentru premierul portughez Pedro Passos Coelho, sancţionat pentru cei trei ani marcaţi printr-o serie de planuri de austeritate impuse populaţiei.

UPDATE 23:40 – Eurofobii polonezi vor intra în Parlamentul European

Un mic partid eurofob polonez, Congresul Noii Drepte (KNP), este pe punctul de a intra în Parlamentul European (PE) cu patru deputaţi, obţinând 7,2% din voturi în alegerile de duminică, potrivit unui sondaj efectuat la ieşirea de la urne şi publicat duminică seara, relatează AFP.

Condusă de Janusz Korwin-Mikke, în vârstă de 72 de ani, un matematician excentric şi fost disident anticomunist ultraliberal, această mişcare susţine că vrea să intre în PE pentru „distruge Uniunea Europeană din interior”.

Platforma Civică (PO), partidul de centru-dreapta de la putere al premierului Donald Tusk, a obţinut victoria în alegeri cu 32,8% din voturi şi 19 deputaţi, în faţa Partidului Dreptăţii şi Justiţiei (PiS) al lui Jaroslaw Kaczynski, care a obţinut 31,8% din voturi (19 deputaţi), potrivit acestui sondaj realizat de institutul Ipsos.

Partidul Social-Democrat (SLD) s-a clasat pe locul al treilea (9,6% din voturi, cinci deputaţi), în faţa KNP şi aliatului PO, Partidul Ţărănesc (7,0% şi patru deputaţi).

Rata participării la vot este de 22,7%, potrivit institutului Ipsos.

Polonia trimite 51 de aleşi în Parlamentul European.

UPDATE 23:35 – Partidul Popular Danez, antiimigraţie, pe primul loc după alegeri – exit-poll

Partidul Popular Danez, o formaţiune antiimigraţie, se clasează pe primul loc în Danemarca, cu 23% din voturile exprimate, potrivit unui sondaj efectuat la ieşirea de la urne, difuzat duminică seara de către televiziunea publică DR, relatează AFP.

Acest sondaj acordă formaţiunii trei din cele 13 mandate de care va dispune Danemarca în Parlamentul European (PE), în faţa socialiştilor (la putere), care ar obţine 20,2% din sufragii.

UPDATE 21:20 – Ultranaţionaliştii, pe primul loc în europarlamentarele din Franţa – exit-poll

Formaţiunea ultranaţionalistă şi xenofobă Frontul Naţional se clasează pe primul loc în scrutinul europarlamentar din Franţa, cu 25%, conform sondajelor de tip exit-poll difuzate de Le Monde.

Conform sondajelor efectuate de institutele Ipsos/Steria, pe locul al doilea se situează partidul de centru-dreapta Uniunea pentru o Mişcare Populară (UMP, de opoziţie), cu 20,3 la sută.

Alianţa Partidul Socialist – Partidul Radical de Stânga (PS-PRS) este creditată cu 14,7 la sută; Uniunea Democraţilor şi Independenţilor (UDI) şi Mişcarea Democrată (Modem) au obţinut, împreună, 10 la sută.

UPDATE 19-25 – Conservatorii CDU/CSU au câştigat europarlamentarele în Germania – exit-poll

Conservatorii din CDU/CSU, conduşi de cancelarul Angela Merkel, sunt pe primul loc în scrutinul europarlamentar din Germania, arată sondaje de tip exit-poll.

Alianţa CDU/CSU este creditată cu 36% din voturi (faţă de 37,9% în 2009), iar social-democraţii (SPD), cu 27,5%, faţă de 20,8% în 2009.

Noul partid antieuro AFD, înfiinţat în 2013, a obţinut 6,5%.

UPDATE 19:20 – Stânga radicală se clasează pe primul loc în europarlamentarele din Grecia – exit-poll

Partidul de extremă-stânga Syriza are un uşor avans faţă de formaţiunea Noua Democraţie (ND, dreapta), a premierului Antonis Samaras, conform sondajelor de tip exit-poll efectuate în cadrul scrutinului europarlamentar din Grecia.

Syriza, condusă de Alexis Tsipras, a obţinut între 26% şi 30% din voturi, iar ND, între 23% şi 27%, conform sondajelor de opinie.

UPDATE 18:20 – Creştin-democraţii au câştigat euroalegerile în Austria – exit-poll

Partidul de centru-dreapta OVP (creştin-democrat) se clasează pe primul loc în scrutinul europarlamentar din Austria, cu 27,9 la sută, conform sondajelor efectuate la ieşirea de la urne, informează AFP.

Partidul Libertăţii (FPÖ, extremă-dreapta) este pe locul al treilea, cu 19,9% din voturi, faţă de 12,7% în 2009.

Social-democraţii (SPÖ) au obţinut 23,9%, conform estimărilor realizate de agenţia de ştiri APA.

Verzii au obţinut 14,2% la europarlamentare, cu 4% mai mult decât în 2009. […]”

Huffington Post: Nouă partide de extremă-dreapta vor avea reprezentanţi în Parlamentul European

Nouă partide de extremă-dreapta au obţinut locuri în Parlamentul European în urma scrutinului din 25 mai, comentează ediţia britanică a Huffington Post, prezentând lista formaţiunilor eurosceptice care au obţinut mandate de eurodeputaţi.

Primul loc pe lista alcătuită de Huffington Post este ocupat de partidul Frontul Naţional, din Franţa, condus de Marine Le Pen. „Fondatorul partidului, Jean Marie Le Pen, sugera luna trecută că ‘Domnul Ebola’ ar putea rezolva problema imigraţiei în Europa în trei luni…”, aminteşte Huffington Post.

Formaţiunea neonazistă germană Partidul Naţional German (NPD) este catalogată drept rasistă şi antisemită, insistând pentru o Europă „a oamenilor albi”, notează publicaţia.

În Grecia, partidul Zori Aurii are o doctrină ultranaţionalistă, iar unii membri ai săi sunt în închisoare pentru apartenenţă la grupuri infracţionale. Formaţiunea elenă, care va avea pentru prima dată membri în PE, insistă că nu este nici criminală, nici neonazistă.

Partidul „Finns” s-a remarcat printr-o campanie electorală antieuropeană, xenofobă, populistă, iar liderul formaţiunii a fost amendat pentru comentarii antimusulmane.

Partidul Poporului Danez a obţinut 27%, după ce preşedintele fondator, Pia Kjærsgaard, a afirmat că Danemarca nu este o ţară în care imigraţia să fie normală sau bine-venită.

Partidul Libertăţii din Olanda, condus de populistul Geert Wilders, va avea doar patru mandate în Parlamentul UE. Wilders declara, la un moment dat: „Eu nu urăsc musulmanii, urăsc islamul”.

Mişcarea naţionalistă ungară Jobbik, cu accente neonaziste, va avea trei reprezentanţi în PE. Unii membri Jobbik au cerut înscrierea etnicilor evrei din Ungaria în registre speciale.

În Austria, Partidul Libertăţii (ultranaţionalist) s-a remarcat printr-o campanie antimusulmană. Liderul fomaţiunii populiste, Heinz-Christian Strache, nu se consideră rasist, argumentând că îi plac mâncărurile orientale.

Liga Nordului a obţinut 6% din voturi în Italia. „Africa nu a produs prea multe genii, după cum poate vedea toată lumea dintr-o Enciclopedie Mickey Mouse”, a spus unul dintre eurodeputaţii partidului populist şi xenofob.”

ALEGERI EUROPARLAMENTARE ÎN FRANŢA – BIOGRAFIE: Marine Le Pen, imaginea unei extreme drepte cuceritoare

Se arata, printre altele, ca:

„[…]

Spre deosebire de tatăl ei, al cărui program economic era redus şi neglijat în favoarea diatribelor vizând imigranţii, Marine Le Pen „aderă” la îngrijorările francezilor „declasaţi”, aceşti „uitaţi” ai politicii care văd şomajul depăşind 10% şi puterea de cumpărare scăzându-le.

Prin ieşirea din zona euro şi protecţionism, preşedinta FN încearcă să pară mai credibilă în domeniul economic.

Repetiţia generală în vederea alegerilor europene – alegerile municipale din martie – i-a permis, prin obţinerea victoriei în zece oraşe, să-şi reafirme voinţa de a-şi „normaliza” partidul, prezentându-l ca fiind capabil să „gestioneze” fără „ideologie”.

Marine Le Pen nu ezită, totodată, să-i citeze pe Jaurès sau pe generalul de Gaulle.

Voind să organizeze „invazia fluxurilor migratorii”, ea preferă de-acum ca mai degrabă să atace „mondializarea” decât „străinii”. Francezii „vor să fie protejaţi faţă de mondializarea sălbatică”, a declarat ea duminică.”

ALEGERI EUROPARLAMENTARE ÎN MAREA BRITANIE- BIOGRAFIE: Nigel Farage vrea să-i scoată pe britanici din UE

Nigel Farage, liderul partidului populist şi eurofob UKIP, şi-a ţinut promisiunea de a produce un „cutremur politic”, reiterată în mai multe rânduri cu halba în mână, iar după victoria istorică în alegerile europene promite să termine cu imigraţia şi să scoată Regatul Unit din UE.

Fostul comerciant, în vârstă de 50 de ani, care a înfrânt cele trei partide ale „establishmentului” şi care se vede la conducerea unei „armate populare” afişează o obsesie „de bun simţ”. Pretinde că vrea să dea de pământ cu dragonul de la Bruxelles.

Intervievat de AFP în cursul campaniei, a oferit o diatribă „rodată” în pub-uri, un mediu care contribuie la imaginea sa de antielitist.

„Îmi place Europa. Este un spaţiu superb. Sunt căsătorit cu o germană. Am muncit pentru societăţi europene. Îmi place cultura europeană. Dar urăsc steagul. Urăsc imnul. Urăsc instituţiile”, a spus el.

Are vocea răguşită şi râde un pic ostentativ.

În opinia sa, Uniunea Europeană politică „este poarta larg deschisă pentru aproape o jumătate de miliard de indivizi” pregătiţi să dea năvală – cu bulgarii şi românii în frunte – pe piaţa britanică a muncii.

Peste 30% dintre britanici şi majoritatea presei consideră acest mesaj rasist.

Iar premierul conservator David Cameron a catalogat la un moment dat UK Independence Party (Partidul pentru independenţa Regatului unit) drept „o adunătură de lunatici”.

Nigel Farage îi replică astăzi: „suntem de luat în serios”.

Dovada? „NF” exclude sistematic din formaţiunea sa autorii unor mesaje rasiste, islamofobe sau inepte postate pe Twitter. A fost cazul unui consilier, în opinia căruia inundaţiile erau o „pedeapsă divină” după legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex.

În plus, i-a obligat pe candidaţii la deputăţia europeană să certifice faptul că „nu au scheleţi în dulap”.

Prezentându-se drept campionul „dreptei liberale”, el respinge eticheta de extremă dreapta şi avansurile Frontului Naţional (FN) al lui Marine le Pen.

– Vulpoiul în coteţ

Cei mai mulţi dintre analişti se îndoiesc de faptul că „bula de protest” a explodat atât de curând. Creditat cu 16,5% în europenele din 2009, UKIP a obţinut un modest 3% în legislativele din 2010. Odată cu apropierea alegerilor parlamentare din 2015, atrage atât electorat conservator, cât şi laburist.

„Vulpoiul UKIP este în coteţul de la Westminster” (sediul Parlamentului britanic), se laudă Farage, care speră ca formaţiunea sa să trimită, în sfârşit, deputaţi în Camera Comunelor.

În plus, el vrea să contribuie la victoria taberei „nu” în referendumul asupra menţinerii Marii Britanii în UE, promis în 2017 de către Cameron, sub presiunea euroscepticilor.

Dar pentru a pătrunde în peisajul dominat de un secol de conservatori, laburişti, iar mai recent de liberal-democraţi, UKIP este necesar să se doteze cu un program.

Farage a rupt manifestul din 2010, ca pe o „antologie de prostii”, care conţinea, de exemplu, proiectul de a obliga şoferii de taxi să poarte uniformă.

Iar până atunci îşi va intensifica eforturile în Parlamentul „aseptic” de la Strasbourg, unde i-a spus odinioară preşedintelui UE Herman Van Rompuy „fără să vreau să fiu nepoliticos, cine sunteţi? Aveţi charisma unei cârpe umede”.

– A patra viaţă

Lui Farage, născut pe 3 aprilie 1964, în Kent (sud), îi place să se prezinte drept „un om de lume”.

Pe când era mic, nu a fost interesat niciodată de jucării, afirmă mama sa.

Iar după ce părăseşte domiciliul lui Guy Oscar Justus, tatăl său alcoolic, frecventează o şcoală privată selectă în Greater London, la Dulwich.

La vârsta de 18 ani preferă City universităţii. După o scurtă incursiune la conservatori, va contribui la fondarea UKIP în 1993.

La vârsta de 35 de ani devine membru al Parlamentului European (PE).

Bărbatul care poartă costum dungat de bancher sau redignotă cu guler de catifea şi care este tatăl a patru copii este orice, dar nu adeptul corectitudinii politice

Îi place mâncarea bună, fumează ca un turc, îşi afişează pasiunea pentru crichet, rugby, pescuitul pe mare şi vinul bun.

Are cincizeci de ani şi îşi savurează a patra viaţă.

Nigel Farage a supravieţuit unui teribil accident de maşină, unui cancer la testicule şi prăbuşirii avionului său cu două locuri, care s-a încurcat în bannerul electoral pe care-l tracta, în 2010.”

Atacul comis la Muzeul Evreiesc din Bruxelles, considerat „act terorist”

Justiţia belgiană a catalogat drept „act terorist” atacul comis sâmbătă la Muzeul Evreiesc din Bruxelles, soldat cu moartea a patru persoane, inclusiv a doi cetăţeni israelieni.

„Judecătorul a stabilit că este vorba de asasinate comise în scop terorist”, a anunţat Wenke Roggen, purtătorul de cuvânt al Parchetului federal belgian.

„Identităţile victimelor sunt un element care trebuie luat în considerare. Nu este exclusă nicio posibilitate”, adaugă oficialul belgian.

Un individ neidentificat a deschis focul, sâmbătă după-amiază, în faţa Muzeului Evreiesc din Bruxelles, omorând patru persoane.

Israelul a denunţat un atac cu caracter antisemit.”

Jose Manuel Barroso: Ascensiunea partidelor eurosceptice este „extrem de îngrijorătoare”

Ascensiunea partidelor eurosceptice în scrutinul europarlamentar este un fenomen „extrem de îngrijorător”, legat de scăderea încrederii cetăţenilor în elitele aflate la putere, afirmă preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso.

„Suntem extrem de îngrijoraţi de această tendinţă”, a declarat Barroso.

„Încrederea cetăţenilor europeni în elite s-a diminuat în mod dramatic, apărând preocupări profunde şi temeri privind viitorul”, a subliniat preşedintele CE.

„Europa este pe cale să depăşească cea mai mare criză financiară, economică şi socială de la începutul integrării europene şi până acum. Este vorba de cel mai mare test de rezistenţă cu care s-au confruntat până acum instituţiile europene”, apreciază Barroso.

„Dar factorii care au favorizat ascensiunea euroscepticilor merg dincolo de criză”, a adăugat Barroso, evocând şomajul, resentimentele faţă de străini şi problemele asociate imigraţiei.

„Este un teren fertil pentru ascensiunea populismului şi naţionalismului”, a insistat preşedintele Executivului comunitar.”

Asta se intampla cand Uniunea Europeana se indeparteaza de la valorile pe care s-a constituit. Spre exemplu, multiculturalismul, care e o valoare liberala si care nu poate fi asociat decat libertatii, mai ales liberei circulatii a persoanelor, valoare de baza a UE! Vorbeam de socialisti, dar sa ne uitam putin si la PPE. Care a impus o austeritate foarte mare in Europa, statuata prin Tratatul de Guvernanta Fiscala, dar nu pentru toti, lucru ce a condus la somaj puternic in unele tari ale UE. Sa ne gandim si la cate firme au dat faliment in Romania si vom vedea ca vremurile sunt potrivnice liberalismului si avantului economic. In Germania CDU si D-na. Cancelar au castigat in dauna socialistilor, de unde rezulta ca au atras voturi si de la stanga esicherului politic, lucru ce nu ar trebui sa ne mire daca ne gandim ca doctrina crestin-democrata are in comun cate ceva cu toate doctrinele politice, inclusiv cu socialismul:

  • In common with conservatism, traditional moral values (on marriage, abortion, etc.), opposition to secularization, a view of the evolutionary (as opposed to revolutionary) development of society, an emphasis on law and order, and a rejection of communism.
  • In contrast to conservatism, open to change (for example, in the structure of society) and not necessarily supportive of the social status quo.
  • In common with liberalism, an emphasis on human rights and individual initiative.
  • In contrast to liberalism, a rejection of secularism, and an emphasis on the fact that the individual is part of a community and has duties towards it.
  • In common with socialism, an emphasis on the community, social justice and solidarity, support for a welfare state and support for regulation of market forces.
  • In contrast to socialism, most European Christian Democrats support a market economy and do not adhere to the concept of class struggle. This has not always carried over to some Latin American Christian Democratic Parties, which have been influenced by liberation theology.” (cf. Wikipedia)

Si eu stau si ma intreb ce nu are in comun cu socialismul daca sustine welfare state dar si economia de piata!! Iar in legatura cu „traditia morala” si „lege si ordine”, mie imi lasa gustul unui iezuitism mascat mai mult sau mai putin bine. De aceea nu ma mira reactia lui Nigel Farage:

Bărbatul care poartă costum dungat de bancher sau redignotă cu guler de catifea şi care este tatăl a patru copii este orice, dar nu adeptul corectitudinii politice.

Îi place mâncarea bună, fumează ca un turc, îşi afişează pasiunea pentru crichet, rugby, pescuitul pe mare şi vinul bun.”

Insa mi se pare important fenomenul eurosceptic si extremist, nu atat rezultatul alegerilor deoarece grupurile moderate domina Parlamenul European. Intrucat se vede ca fenomenul de care pomeneam a inceput sa prinda serios teren si impotriva lui trebuie luptat eficace. In caz contrar el poate sa prinda, cu timpul, o amplitudine mai mare. Chestiunea de baza este ce opui unui astfel de fenomen. Ingrijorator este ca in afara de bune intentii nu se prea vede nimic. Iar daca se continua ca si pana acum fenomenul de care vorbeam se va dezvolta in continuare.

De pilda, sa luam combaterea somajului. Aceasta singura nu va putea stopa euroscepticimul si manifestarile de extrema dreapta. Asa cum se prezinta Europa la ora actuala este imposibil de stavilit emigratia. Pe de alta parte ar fi contrar principiului de baza: libera circulatie a persoanelor. Emigratia din Estul Europei catre Vest e determinata de diferenta de potential economic, iar intr-o Europa Unita este inevitabil sa se produca. Sa luam, spre exemplu, Romania, unde peste 70 de firme dau zilnic faliment (corectati-ma, va rog, daca gresesc) – in asemenea conditii e clar ca emigratia e o solutie pentru o parte din populatie. Pana cand Estul va fi adus la acelasi nivel economic cu Vestul, emigratia se va manifesta in continuare. Pe de alta parte, ar trebui sa existe si politici, si eforturi economice, investitii ca Estul sa ajunga la acelasi nivel cu Vestul, iar lucrul asta e clar ca nu se va putea petrece prea repede. Pe de alta parte, de ce, de pilda in Franta, nu se combate somajul? E un guvern socialist, un Presedinte socialist, de ce nu se ocupa? Nu-l lasa imigrantii?! Pentru ca, dupa parerea mea, nici nu se poate combate somajul sau relansa cresterea cu actualele politici economice duse in UE. Daca vor fi mai putini imigranti in Franta sau Marea Britanie asta nu inseamna ca cetateanul francez sau britanic o va duce mai bine sau ca avea avea, in mod necesar, de lucru. Cu atat mai mult cu cat imigrantii nu au ajuns intamplator in Occident: si Occidentul a avut nevoie de o forta de munca suplimentara pentru a sustine cresterea economica- lucru recunoscut chiar de Angela Merkel.

Nu este vorba de erodarea increderii in elite, cum spune Barroso. Neincrederea vizeaza, cred eu, politicile duse in Europa. Pe un britanic nu cred ca il deranjeaza atat de mult un roman sau un bulgar. Ceea ce il deranjeaza este ca el nu traieste mai bine, dimpotriva! Parerea mea este ca a trebuit sa se gaseasca „tapul ispasitor” pentru politicile gresite care s-au dus in Europa si pentru criza prelungita indmisibil. Or, cel mai la indemana a fost imigrantul. Pentru ca e foarte usor ca in felul acesta sa obtii un capital politic insemnat, lucru ce s-a si concretizat. Emigratia si imigrantii sunt, in acest caz, un pretext: cauzele profunde ale nemultumirilor sunt altele. Mai degraba emigratia ar trebui sa fie o problema pentru tarile din care pleaca acesti oameni.

Daca emigratia ar fi fost o problema, tarile din Est nici nu ar fi fost primite in Uniunea Europeana. Spre exemplu Romania, unde de la Revolutie incoace s-au distrus atat de multe intreprinderi si unitati agricole. Emigratia masiva era un fenomen foarte previzibil. Si, in general vorbind, emigratia din Estul Europei catre Vest era un fenomen foarte previzibil. Daca aceasta crestere masiva a ofertei de munca in Occident nu era dorita de cei de acolo atunci de ce s-a mai extins Uniunea Europeana? Pentru ca nu se explica de ce aici a trebuit sa se distruga intreprinderi – care altminteri ar fi putut functiona investindu-se in ele – ca oamenii ne mai avand de lucru sa plece sa lucreze in Occident, iar Romania sa devina o piata de desfacere pentru produsele straine. Altceva ar trebui sa se intrebe cetatenii din Occident: de ce datoriile tarilor lor au crescut atat de mult incat s-a ajuns la aceasta criza a datoriilor suverane, nerezolvata pana in prezent, in conditiile in care Vestul a stimulat emigratia din Est. Franta si Regatul Unit au o datorie publica de peste 90% din PIB (v. aici), iar somajul e mai mare in Franta.  Ar mai trebui sa se intrebe de ce se urmareste un euro foarte puternic si o inflatie scazuta cand specialistii FMI arata ca:

„You can have too much of a good thing, including low inflation. Very low inflation may benefit important segments of the population, notably net savers. But in the current context of widespread indebtedness problems, it is working to the detriment of recovery in the euro area, especially in the more fragile countries, where it is thwarting efforts to reduce debt, regain competitiveness and tackle unemployment. The ECB must be sure that policies are equal to the tasks of reversing the downward drift in inflation and forestalling the risk of a slide into deflation. It should thus consider further cuts in the policy rate and, more importantly, look for ways to substantially increase its balance sheet, be it through targeted LTROs or quantitative easing (public and private asset purchases).” –Euro Area — “Deflation” Versus “Lowflation” by Reza Moghadam, Ranjit Teja, and Pelin Berkmen

Si, in general vorbind, ar trebui sa se intrebe asupra politicilor contrare insanatosirii economice a Zonei Euro, care se duc in Europa!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

mai 27, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 9 comentarii