Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Dezastruosul esec!

Mediafax

ALEGERI LOCALE 2016. Biroul Electoral Central, rezultate parţiale: Firea 45,5%, Nicuşor Dan 27,5%, Predoiu 11%. Cine a câştigat în celelalte judeţe

Gabriela Firea (PSD+UNPR) are 45,5% din voturile pentru funcţia de primar al Capitalei, Nicuşor Dan este pe locul al doilea cu 27,5%, iar Cătălin Predoiu obţine 11%, conform primelor rezultate provizorii oficiale furnizate de Biroul Electoral Central.

UPDATE 01:10 – Clasamentul pentru a fi edilul Capitalei este: Gabriela Firea (PSD+UNPR) – 45,5%, Nicuşor Dan (USB) – 27,5%, Cătălin Predoiu (PNL) – 11%, Robert Turcescu (PMP) – 6,3%, Daniel Barbu (ALDE) – 2,9%, Adrian Severin (PDS) – 2%, Cătălin-Ioan Berenghi – 1,8%, Bogdan Diaconu (PRU) – 1,5%, Iulia Gorea (PNŢCD) – 0,4%.

La sectorul 1 Clotilde Armand (USB) conduce cu 32,3 %, urmată de Dan Tudorache (PSD) – 31,9%, Alexandru Nazare (PNL) – 16,6% şi Euegen Tomac (PMP) cu 7,2%.

La sectorul 2 pe primul loc se află Mugur Toader (PSD) cu 40%, Dan Cristian Popescu (PNL) cu 21,8%, Dumitru Pelican cu 13,2% şi Antoneta Bugner (USB) cu 9,6%.

La sectorul 3 Liviu Negoiţă (PSD) a câştigat detaşat cu 64,4%, urmat de Roxana Wring (USB) – 13%, Cristina Pocora (PNL) cu 8,8% şi Cristian Petrescu (PMP) – 4,6%.

La sectorul 4 Daniel Băluţă (PSD) a obţinut 37,3% dintre voturi, Răzvan Sava (PNL) 23,4% şi Dumitru Dobrev (USB) – 17,1%.

La sectorul 5 Daniel Florea (PSD) are 36,1% din opţiunile electoratului, urmat de Ovidiu Raeţchi (PNL) cu 30,9% şi Marian Vanghelie (PDS) cu 15,6%.

La sectorul 6 Gabriel Mutu (PSD) adună 38,7% din voturi, Mihai Daneş (USB) 18,5%, Ştefan-Viorel Florescu – 16,7%, iar Răzvan Mironescu (PNL) – 11,2%.

UPDATE 01:03 – Potrivit datelor parţiale prezentate de Biroul Electoral Central, la alegerile locale care au avut loc în 5 iunie, în municipiul Braşov, George Scripcaru a obţinut 52,5% din voturi, în timp ce la Timişoara, Nicolae Robu are un nou mandat, obţinând 52,6%.

În Braşov, candidatul independent George Scripcaru a reuşit să obţină un nou mandat cu 52,5%.

Potrivit datelor BEC, pe locul al doilea se află Răzvan Popa, din partea PSD, însă la o distanţă mare de Scripcaru, cu 16,9%. Candidatul independent, Răzvan Sturzu a reuşit să obţină 8,9% şi abia pe locul patru s-a clasat candidatul PNL, Adrian Alexandru Gabor, cu 5,9%.

Şi în Timişoara, actualul primar Nicolae Robu şi-a asigurat un nou mandat.

Potrivit datelor furnizate parţiale, Robu a primit 52,6% din voturi, urmat de candidatul PSD, Florică Bîrsăşteanu, cu 22,6%. Locul trei este ocupat de Romiţă Adrian Orza (7,3%), urmat de Marius Dugulescu, din partea PMP, cu 5,2%.

 

ALEGERI LOCALE 2016. Biroul Electoral Central a făcut publice rezultate parţiale la nivel naţional şi în Bucureşti. PSD obţine cele mai multe mandate de aleşi locali

Datele parţiale privind alegerile locale din 2016 au fost anunţate luni de Biroul Electoral Central. Mediafax vă prezintă situaţia votului la nivel naţional şi în Bucureşti.

UPDATE: PSD a obţinut, potrivit rezultatelor parţiale furnizate de BEC, cele mai multe mandate de ales local la alegerile de duminică, câştigând aproape o mie de primării, pe locul secund situându-se PNL, cu peste 600 mandate de primar.

PSD a obţinut la nivel naţional 977 de mandate de primar, PNL – 631, UDMR – 119, ALDE – 37, candidaţi independenţi – 23. UNPR a câştigat 11 primării, PMP – 9 primării, Alianţa Electorală PSD+UNPR – câte 8, Partidul Civic Maghiar – 6, Forumul Democrat al Germanilor, PNŢCD, PSRO, câte 2.

Câte un mandat de primar au obţinut Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România, Partidul Ialomiţenilor, Uniunea Democrată a Slovacilor şi Cehilor din România, PRU, Alianţa Electorală ALDE – PSD pentru Budeşti, Sînmihaiu de Cîmpie şi pentru Romuli, Alianţa elctorală social liberală PSD +ALDE Bran, Alianţa Social Liberală PSD+ALDE.

La consiliile local PSD a câştigat 9.436 de mandate, PNL – 7.375, iar UDMR – 1.323 mandate.

Pe următoarele locuri se regăsesc ALDE – 1.278 mandate, PMP – 686, UNPR – 575 şi PSRO – 163. De asemenea, au mai intrat în consiliile locale 154 de candidaţi independenţi.

BEC, rezultate parţiale pe Bucureşti: PSD 42,79%, USB 29,7%, PNL 11,21

BEC, rezultate parţiale la nivel naţional: PSD 42,9%, PNL 34,32%, ALDE 5,46%, UDMR 4,57%,

La votul pentru Primăria Generală PSD a obţinut 42,79%, USB 29,7%, PNL 11,21, potrivit datelor parţiale anunţate de BEC pentru 14, 53% din secţiile de votare.

La votul pentru CGMB ierarhia este urmãtoarea: PSD 39,81%, USB 24,95%, PNL 13,23%, PMP 7,2%, ALDE 6,46%, PDS 2,99%, PER 2,02%, PRU 1,94%, PNŢCD 0,97% şi UDMR 0,39%.

Au fost numărate voturile din 182 secţii de votare din totalul de 1252, respectiv 14,53%.

Rezultatele parţiale, la nivel naţional, pentru primării arată că PSD a obţinut 42,9%, PNL 34,32%, ALDE 5,46%, UDMR 4,57% şi PMP 3,26%, potrivit BEC, care a centralizat 57, 68% din secţii.

La nivel naţional sunt centralizate procesele verbale din 1.130 de circumcripţii locale, din totalul de 3.186, reprezentând 35,46%.

În Capitală, din totalul de 1.252 de secţii au fost centralizate procesele verbale din 95 de secţii, adică 7,58%.

BEC, rezultate parţiale la nivel naţional: PSD, 44, 52%, PNL 34,6%, ALDE, 4,92%, UDMR 4,87%

La nivelul naţional, pe votul pentru primării, PSD a obţinut 44,52%, PNL 34,6%, ALDE, 4,92%, UDMR 4,87%, PMP, 3.04%, iar la consilii judeţene PSD a câştigat 39,15%, PNL 32,79%, ALDE 5,6%, UDMR 5,24% şi PMP 4,03%, potrivit rezultatelor parţiale anunţate de BEC.

Datele anunţate luni de Biroul Electoral Central la nivel naţional reprezintă rezultate parţiale după numărarea a 35% din secţiile de votare.

Prezenţa la vot, la nivel naţional, a fost de 57,32%.

La nivel naţional sunt centralizate procesele verbale din 1.130 de circumcripţii locale, din totalul de 3.186, reprezentând 35,46%.

BEC, rezultate parţiale pe Bucureşti: PSD, 43, 56%, USB, 29,05%, PNL 10, 74%

La votul pentru Primăria Capitalei PSD a obţinut 43, 56%, USB, 29,05%, PNL 10, 74%, PMP, 6,36% şi ALDE 2,93%, potrivit datelor parţiale anunţate luni de Biroul Electoral Central.

Potrivit datelor anunţate de BEC, votul politic pentru Consiliul Genreal al Municipiului Buucreşti păstrează ierarhia patidelor: PSD 40, 64%, USB, 23, 91%, PNL 12, 97%, PMP 6,83%, ALDE 6,23%, PDS 3,89%, PER 2,05%, PRU 2%, PNŢCD 1,02% şi UDMR 0, 41%.

Datele anunţate luni de Biroul Electoral Central pentru Bucureşti sunt valabile pentru 95 de secţii de votare din totalul de 1.252 din Bucureşti.

În Capitală, din totalul de 1.252 de secţii au fost centralizate procesele verbale din 95 de secţii, adică 7,58%.

La ora 21:00, în Capitală s-au prezentat la vot 33,31% din bucureşteni, conform informaţiilor furnizate de Biroul Electoral Central.

UPDATE ora 21:00 Bucureşti 33,31%. Sector 1: 36,7%, Sector2: 33,5%, Sector 3: 31,6%, Sector4: 33,2%, Sector 5: 31,32%, Sector 6: 34,36%

UPDATE ora 20:00 Bucureşti 30,7%. Sector 1: 33,8%, Sector 2: 31%, Sector 3: 29,2%, Sector 4: 30,7%, Sector 5: 28,7%, Sector6: 31,8%.

UPDATE ora 19:00  Bucureşti: 27,6%

Sector 1: 30,4%, Sector 2: 28%, Sector 3: 26,3%, Sector 4: 27,5%, Sector 5: 25,6%, Sector 6: 28,5%.

UPDATE ora 18:00 Bucureşti: 24,3% – Sector 1: 27%. Sector 2: 24,6%, Sector 3: 23,2%, Sector 4: 24,3%, Sector 5: 22,4%, Sector 6: 25,3%

UPDATE ora 16:00 – În Capitală, în sectorul 1 s-au prezentat cei mai mulţi alegători – 22,5%, în sectorul 2 – 20,28%, în sectorul 3 – 19,14%, în sectorul 4 – 20,14%, în sectorul 5 – 18,2%, în sectorul 6 – 21,15%.

Cea mai slabă prezenţă la vot a fost înregistrată în Capitală (20,14%), urmată de Timiş (24,97%), Sibiu (27,28%) şi Cluj (27,9%) .

Sector 1: 20,2%, Sector 2: 18%, Sector 3: 17,1%, Sector 4: 18,1%, Sector 5: 16,2%, Sector 6: 19,1%

Până la ora 13.00, în Capitală s-au prezentat la vot 13,56% din alegătorii trecuţi pe liste. 
În Capitală, în sectorul 1 s-au prezentat cei mai mulţi alegători – 15,08%, în sectorul 2 – 13,58%, în sectorul 3 – 12,93%, în sectorul 4 – 13,63%, în sectorul 5 – 12,14%, în sectorul 6 – 14.37%.

Până la ora 12.00, în Capitală s-au prezentat la vot 10,3% din alegători, reprezentând 171.000 de oameni.

Sector 1: 12,3%

Sector 2: 11, 1%

Sector 3: 10,6%

Sector 4: 11, 2%

Sector 5: 10%

Sector 6: 11,8%

Potrivit  până la ora 10.00, în Capitală s-au prezentat la vot 4.36% de bucureşteni.

În Sectorul 1 s-au prezentat cei mai mulţi alegători – 4,62%.

În Sectorul 2 s-au prezentat la urne 4.44% din românii înscrişi pe listele electorale

În Sectorul 3 au votat 4.17% din alegători.

În Sectorul 4 s-au prezentat la vot 4.43% din români tecuţi pe listă

În sectorul 5 au votat, până la ora 10.00, 3.98%.

În sectorul 6 s-au prezentat la urne 4.59% din alegători.

Un sfert din marile primării, câștigate de candidați penali

Din 41 de primării de municipii reședință de județ, plus cele șapte primării aferente Capitalei, 12 au fost câștigate, potrivit rezultatelor parțiale și numărătorii paralele efectuate de partide, de candidați cu dosare penale în diferite faze. Cel mai interesant caz este, evident, cel al lui Cătălin Cherecheș, care nu doar că a câștigat Primăria Baia Mare din închisoare, unde se află în arest preventiv, dar pare să fi obținut peste 70% din voturile exprimate. Un procent impresionant este pe cale să înregistreze, la Primăria Sf. Gheorghe, și candidatul UDMR Antal Arpad-Andras, cercetat și el de procurorii DNA. Mai puțin norocoși au fost duminică Tudor Pendiuc și Marian Vanghelie.

Românii spun constant, când sunt întrebați la diferite barometre de opinie, că nu ar vota un candidat cercetat sau judecat pentru fapte de corupție. Totodată, corupția figurează constant în topul problemelor românilor. Rezultatele alegerilor de duminică spun însă o cu totul altă poveste. Rezultatele sunt parțiale, e drept, așa că sunt de așteptat, în final, variații de câteva zecimale, poate chiar un procent, două. Este improbabilă însă schimbarea ierarhiei, dacă ne uităm la diferențele mari de procente dintre primul clasat și următorul. Iar acolo unde diferența este mică, ironie totală: și al doilea clasat are dosar penal.

Sectorul 3. Robert Negoiță (PSD) a câștigat al doilea mandat de primar la un scor zdrobitor: 60,3% din voturi. Contracandidații săi de la USB și PNL au luat 16,99%, respectiv 9,38% din voturi. Din aprilie anul acesta, Negoiță este urmărit penal pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prejudiciul adus bugetului de stat fiind estimat la 77,14 milioane lei.

Baia Mare. Cătălin Cherecheș, fost membru PSD, UNPR şi PNL, candidat acum din partea Coaliţiei pentru Baia Mare, a câștigat, potrivit rezultatelor parțiale, 70,28% din voturi, deși campania electorală și-a făcut-o de după gratii, prin intermediari și postări pe Facebook. Următorul plasat în cursa pentru Primăria Baia Mare este candidatul PSD, Florin Tătaru, cu 7,35% din voturi. Cherecheș, prins în flagrant cu 25.000 de lei, a fost acuzat de luare de mită, iar dosarul său a și fost trimis în judecată, luna trecută. Edilul ar fi pretins și primit de la o persoană din conducerea Asociației Club Sportiv Fotbal Club Municipal Baia Mare, suma de 70.000 lei urmând să susțină financiar, în schimb, asociația de la bugetul local.

Botoșani. Cătălin Flutur (PNL) și-a adjudecat al treilea mandat de primar cu 45,79% din voturi, la circa cinci procente în fața contracandidatului de la PSD, Ovidiu Portariuc. Reconfirmarea liberalului vine la nouă luni după ce procurorii DNA au început urmărirea penală împotriva sa pentru două infracțiuni de abuz în serviciu. Numele lui Flutur ar mai fi legat și de un alt dosar instrumentat de DNA, ancheta in rem vizând acuzația de conflict de interese. Pentru Primăria Botoșani s-au luptat duminică nu mai puțin de 15 candidați.

Brașov. George Scripcaru (PNL, ex-PDL) a obținut un al patrulea mandat cu 52,6% din voturi (rezultate parțiale), scor triplu față de cel al următorului clasat, Răzvan Popa (PSD, 16,52%), și de aproape zece ori mai mare decât cel al candidatului oficial al PNL, Adrian Gabor (5,33%). Scripcaru şi-a depus candidatura ca independent după ce a fost trimis în judecată pentru mai multe infracţiuni, inclusiv abuz în serviciu şi instigare la tentativă de abuz în serviciu (ar fi determinat, potrivit procurorilor, funcţionari din instituţia pe care o conduce să-şi exercite defectuos atribuţiile de serviciu cu ocazia încheierii unor contracte cu o anumită firmă).

Craiova. Lia Olguța Vasilescu (PSD) a câștigat un al doilea mandat de edil cu peste 60% din voturi (60,92% – rezultate parțiale) în ciuda faptului că procurorii DNA au declașat urmărirea penală împotriva sa pentru luare de mită, spălare de bani şi folosirea autorităţii sau influenţei în scopul obţinerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. De remarcat că procentul obținut la urne de vicepreședintele PSD este net superior cifrelor pe care le avansau sondajele preelectorale (peste 15% diferență).

Deva. Mircia Muntean (PSRO) a condus Primăria Deva timp de 16 ani și a trecut prin PNL, UNPR, PDL și PSD. Acum, sub sigla partidului lui Mircea Geoană, Muntean a obținut 35,64% din voturi, cu circa zece procente mai mult decât candidatul PNL, Petru Mărginean. Politicianul are în „palmares” o condamnare definitivă la patru ani de închisoare cu suspendare, pentru abuz în serviciu, iar în prezent este judecat pentru conducerea unui autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice.

Miercurea Ciuc. Asemenea colegului de la Sf. Gheorghe, candidatul UDMR la Primăria Miercurea Ciuc, Robert Kalman Raduly, și-a spulberat contracandidații de la PSD, PNL, PPMT și PCM, obținând 65,78% din voturi. Edilul, în funcție din 2004, a fost trimis în judecată, în iunie 2015, în stare de arest la domiciliu, alături de viceprimarul Szoke Domokos, într-un dosar legat de aprobarea ilegală a unei autorizații de construcție pe baza unor documentații incomplete. Raduly a fost acuzat de abuz în serviciu și conflict de interese.

Râmnicu Vâlcea. Mircia Gutău (fost membru PDL și PNL, candidat acum sub sigla Partidului Ecologist Român, a obținut, potrivit rezultatelor parțiale, 41,86% din voturi, în timp ce candidatul oficial al PNL, Grigore Crăciunescu, a luat 8,16%. În 2010, Gutău a fost condamnat la trei ani şi jumătate închisoare cu executare, după ce a fost acuzat că a pretins 50.000 de euro mită de la un om de afaceri în schimbul eliberării unui certificat de urbanism. În 2014, acesta a mai primit trei ani şi jumătate de închisoare pentru abuz în serviciu în formă calificată şi continuată, dar, după contopirea pedepselor, a rămas în libertate, iar în martie 2015 i-a expirat şi interdicţia de a fi ales într-o funcţie publică.

Sf. Gheorghe. Antal Arpad-Andras (UDMR) este primar din 2008 și și-a adjudecat un nou mandat cu 73,05% din voturi (rezultate parțiale), procent în ușoară scădere față de alegerile din 2012. În februarie 2016, procurorii DNA au anunțat începerea urmăririi penale împotriva primarului UDMR, care a fost acuzat că ar fi utilizat credite garantate din fonduri publice în alte scopuri decât cele pentru care fusese contractat creditul. Prejudiciul adus bugetului local a fost estimat la 549.312 euro fără TVA.

Târgu Jiu. Florin Cârciumaru (PSD) a intrat în cursa pentru un nou mandat de primar cu o sesizare la DNA depusă de Agenţia Naţională de Integritate, ai cărei inspectori îl suspectează de săvârşirea unor fapte asimilate infracţiunilor de corupţie şi de conflict de interese (ar fi semnat mai multe documente în beneficiul unei firme de la care fiica sa a cumpărat un imobil la un preţ deosebit de avantajos). Social-democratul a și câștigat mandatul, cu 41,36% din voturi, potrivit rezultatelor parțiale, la mare distanță de candidatul PNL, Octavian Lupulescu (14,15%).

Târgu Mureș. Dorin Florea a câștigat la limită al cincilea mandat de primar (cu 42,95% din voturi), după ce a intrat în cursă ca independent susținut de PNL și alte formațiuni politice. În decembrie 2015, primarul a fost trimis în judecată pentru abuz în serviciu într-un dosar privind finanţarea Asociaţiei Sportive Fotbal Club din Târgu Mureş, cu un prejudiciu estimat la circa 7 milioane lei. În 2016, procurorii DNA au anunţat că au început urmărirea penală într-un nou dosar de corupţie, în care este implicat şi fiul edilului, iar Florea este acuzat de luare de mită. Culmea este că pe locul doi a ieșit duminică (40,24%) candidatul independent Soos Zoltan, fost consilier local susținut de UDMR, PPMT și PCM, implicat și el în dosarul lui Florea privind finanțarea clubului de fotbal.

Tulcea. Constantin Hogea, fost membru PDL, actualmente în PNL, este primar al orașului din 2004, iar pentru a nu fi acuzat că încalcă criteriile de integritate ale liberalilor a intrat ca independent în cursa pentru un nou mandat. L-a și câștigat, cu 34,77% din voturi (rezultate parțiale), în timp ce candidatul oficial al PNL, Ștefana Zibileanu, a obținut 16,45% din voturi. În august 2015, Hogea a fost trimis în judecată, în stare de arest la domiciliu, pentru luare de mită și efectuarea de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția, în legătură cu eliberarea unei autorizații de construcții în apropierea unor obiective cu regim special.”

Aceste rezultate nu trebuie sa ne mire: erau extrem de previzibile cu foarte multa vreme in urma. Dar inainte de a trece la analiza acestora, sa spunem cateva cuvinte despre campania electorala si prezenta la vot.

In primul rand trebuie, cred, remarcat faptul ca prezenta la vot la fost una foarte buna daca tinem cont de cum s-a desfasurat campania electorala. Asa-zisa campanie electorala. Pentru ca, de fapt, nu a fost o campanie electorala. Restrictiile impuse de noua lege electorala au fost de natura sa anihileze tot ce ar fi trebuit sa fie o campanie electorala. Emisiuni plictisitoare pe la televiziunile de stiri cu candidatii nu inseamna o campanie electorala. Ar fi trebuit sa fie antren, intalniri cu alegatorii, muzica si chiar formatii care sa tina un concert, ar fi trebuit impartite materiale promotionale: pixuri, brichete, agende, umbrele etc – acestea nu reprezinta, cum gresit cred unii, o mita electorala ci sunt elemente de promovare a unui partid, a unui candidat. Daca vrei sa scoti, in mod legal, desigur, cat mai multi oameni la vot – NU in ziua votului! – trebuie sa ai o campanie electorala veritabila, cum se face peste tot in lume, inclusiv in SUA. Or, in locul unei asemenea campanii electorala care ar fi trebuit sa fie cu o atmosfera de sarbatoare, de ce nu?, a fost de fapt o absenta ciudata… Eu cred ca ar trebui revizuita legea electorala pentru ca lucrurile stau foarte nesanatos, asa cum se prezinta ele acum! Este inadmisibil sa nu mai avem o campanie electorala, iar in locul a ceea ce ar fi trebuit sa fie o atmosfera destinsa, de sarbatoare sa avem o atomosfera deosebit de plictisitoare!

Victoria en fanfare a PSD-lui probabil ca produce furori orgastice unora. Insa mintile lucide din tara asta isi dau seama ca nu e bine ce s-a intamplat. Pentru ca am ajuns la un dezechilibru pe esicherul politic romanesc, lucru ce ar fi trebuit evitat. In privinta PNL se poate vorbi de un veritabil dezastru, ce culmineaza cu ceea ce s-a intamplat in Capitala. PNL a obtinut un scor teribil de mic, nereusind sa castige macar primaria unui sector din Bucuresti. Cauzele acestui usturator esec sunt cel putin trei:

a). In primul rand faptul ca au votat impreuna cu adversarii politici legea care permite alegerea primarilor intr-un singur tur de scrutin – o lege care i-a defavorizat din start! O greseala foarte mare, amplificata de penibila balba ulterioara, aceea de a cere premierului sa dea o Ordonanta de Urgenta prin care sa modifice legea pe are ei insisi au votat-o! N-a fost de ajuns lucrul acesta si „istetii’ , cu ghilimelele de rigoare, au incercat conestarea legii la Curtea Constitutionala, cand sansele de reusita erau din start NULE!!

b). A doua cauza a acestui mare esec a fost felul penibil in care au tratat chestiunea alegerilor in Bucuresti. De la Cristian Busoi, la Ludovic Orban, trecand prin episodul absolut penibil cu Marian Munteanu si ajungand la stersul Catalin Predoiu. Uluitor cum penelistii si-au dat cu stangu-n dreptul, cum se spune, prezentand un spectacol absurd si penibil in fata intregii tari!!

c). A treia cauza este mesajul pe care l-a transmis PNL, care a pedalat doar pe lupta anticoruptie. In discursul lor politic nu se putea deslusi decat asta: lupta anticoruptie, amplificata si de unele vuvuzele de pe la unele televiziuni de stiri. In alte parti, in lumea civilizata, se dezbat tot felul de probleme. La noi nu a fost nicio dezbatere, practic. Liderii PNL au adoptat acest discurs anticoruptie intr-un mod cu totul neconvingator. Legat de punctul b). mai trebuie spus ca au prezentat candidati stersi, cu un discurs fad care nu putea deloc convinge pe cineva! Cred ca trebuie remarcat faptul ca PNL nu a prezentat nimic societatii, oferta lor electorala a fost nula, iar rezultatele s-au vazut. Nu au exprimat un punct de vedere autentic liberal, nu au promovat liberalismul – votand aproape tot, fiind de acord cu aproape tot ce a propus PSD. Si atunci cum vrei sa convingi pe altii de ideologia ta liberala cand tu insuti nu esti convins de aceasta. Prestatia PNL a fost una din cele mai slabe, lucru ce ar trebui sa le dea de gandit pentru ca peste putina vreme vor veni alegerile legislative!

Un alt lucru ce trebuie remarcat este esecul luptei anticoruptie, cum se vede si din ultimul articol citat in postare. In Romania nu se mai vorbeste nici de reforme economice, nici de altceva, decat de anticoruptie. Si asta de vreo cativa ani incoace!! Interventia ambasadorului american, Dl. Hans Klemm, venita intr-un moment cand societatea e saturata de un asemenea discurs, n-a facut decat sa mareasca opozitia la ceea ce inseamna anticoruptie, Binomul DNA-SRI, dezvoltand in planul societal o reactie de respingere. Mai ales ca luarea de pozitie pe care a avut-o semana nu doar cu o ingerinta in treburile interne si constitutionale ale Romaniei, dar a fost cu totul ne la locul sau, implicandu-se in campania electorala din Romania.

Consecintele celor de mai sus au fost urmatoarele: romanii, vazand in PNL un partid neconvingator si searbad, au votat celalalt partid: PSD. Era logic sa se intample asa. Si era previzibil inca de cand penelistii au votat, intr-o veselie inconstienta, alaturi de calculatul PSD, legea alegerii primarilor intr-un singur tur de scrutin. Marea problema a PNL a fost in Bucuresti. Asta NU inseamna ca rezultatul la nivel national obtinut de PNL este unul satisfacator. Nici vorba! Insa in Bucuresti au suferit cea mai grea infrangere! Interesant este ca bucurestenii au acordat un credit mult mai mare USB (Uniunea Salvati Bucurestiul) si liderului acesteia, Dl. Nicusor Dan. Lucrurile sunt explicabile pentru ca prestatia extrem de proasta a PNL a lasat o nisa prin care USB a putut foarte bine sa intre in jocul politic din Capitala si sa obtina un scor foarte bun!!

In Bucuresti au venit putini la vot. Victoria D-nei. Gabriela Vranceanu-Firea este indiscutabila. Dar nu foarte reprezentativa. E o victorie a PSD, fara indoiala, dar nu una care sa-i convinga pe bucuresteni. In legatura cu PNL, am scris nu demult acest editorial: Un partid prost condus: PNL! si se vede ca am avut dreptate. Aceasta infrangere severa trebuie sa vizeze varfurile acestui partid. Pe scurt: Blaga si Gorghiu TREBUIE sa-si dea DEMISIA!! Si mai trebuie ceva! S-a vazut ca o conducere bicefala de tipul Blaga-Gorghiu nu poate sa dea roade. Este o conducere ce nu a adus PNL coerenta, claritate. Deci se impune cu necesitate ca la PNL sa avem un singur presedinte al acestui partid. Pe de alta parte, PNL trebuie sa-si asume ideologia si sa promoveze liberalismul clasic, identificand solutii pentru societatea romaneasca, care se afla intr-o tranzitie prea mult prelungita. Tara are nevoie de reforme economice. Le va face tot PSD, ca la inceputul anilor ’90? Poate ca sunt multi la PNL care nu sunt atasati de liberalism. Nu-i tine nimeni cu forta acolo!! Pentru ca lucrurile trebuie lamurite odata si odata.

Pentru ca altminteri lucrurile nu pot sa evolueze spre bine. Spre exemplu. nu se poate sa nu te intrebi daca nu cumva – tinand cont de prestatia execrabila de pana acum a PNL – a fost vorba de un blat… Daca nu cumva PNL a urmarit sa piarda alegerile din obscure motive… Mai ales ca era destul de limpede ca votand o lege ce-i defavoriza din start, isi micsorau drastic sansele de a castiga alegerile locale. Poate ca nu vor sa le castige nici pe cele legislative! Daca asa stau lucrurile, cinstit ar fi sa spuna public lucrul asta, sa stim si noi ce au de gand! Si legat de acest aspect iata si de ce spuneam la inceput ca nu e bine ce s-a intamplat. Daca PNL ar fi obtinut un scor sensibil egal cu al PSD, s-ar fi ajuns la echilibru pe scena politica romaneasca si lupta pentru alegrile legislative ar fi fost relansata usor. Pe de alta parte, partidele mai mici ar fi capatat o mai mare importanta. Pe cand asa cum se prezinta acum lucrurile, partidele mici – putem include aici si PNL, judecand dupa rezultat, cel putin cel din Bucuresti – par sa nu mai conteze. Tinand cont de aceste rezultate, mai conteaza prea mult ALDE sau PMP? In aceste conditii e clar ca USB doreste mai mult: sa se transforme in Uniunea Salvati Romania si sa participe si la alegerile legislative. Din punctul de vedere al PNL, sigur, se naste intrebarea: ce se urmareste de fapt?

Dar de ce nu USB? In primul rand e o formatiune foarte nou infiintata despre care nu stim mare lucru. Nu sitm nici cine e in spatele ei, nici ce obiective are. Nici despre Nicusor Dan nu stim prea multe, nici macar daca ar fi fost un manager bun pentru Capitala, in cazul in care ar fi castigat alegerile. A da credit unei astfel de formatiuni politice inseamna a merge in necunoscut.

Dezechilibrul politic actual se reflecta si in felul acesta: bucurestenii, destul de multi, au preferat sa dea credit unei formatiuni nou infiintate, USB, despre care nu stiu prea multe, fata de un partid istoric, care chiar daca a avut o prestatie neconvingatoare, reprezinta totusi o forta politica importanta in tara asta.

Sa spunem cate ceva si despre victoria PSD. Aceasta nu trebuie sa ne mire. PSD a fost intotdeauna un partid monolitic, cu un electorat disciplinat si un nucleu dur numeros, in stare sa dea PSD-ului un procentaj bun chiar si in momentele cele mai dificile. PSD nu s-a schimbat. E acelasi din 1990 incoace, daca nu si de mai demult incoace. E fostul Partid Comunist Roman. Reformat. E acelasi partid cu care a luptat la vremea sa Corneliu Coposu, CDR si mai apoi Alianta DA. In fata unei prestatii neconvingatoare a Dreptei, PSD castiga usor, iar ceea ce s-a intamplat acum trebuie sa se constituie intr-un semnal de alarma pentru intreaga Dreapta romaneasca. Si chiar pentru principalul nostru aliat: SUA!! PSD ramane in continuare un partid puternic, chiar daca e pe locul doi. Ramane o forta politica de temut chiar si din pozitia secunda. Ramane de vazut ce solutii va adopta Dreapta, poate una de tip CDR pentru alegerile legislative, sa vedem… Dreapta liberala trebuie sa se ocupe de reformele economice, pentru ca a le lasa pe seama PSD inseamna aproape sigur a le rata, lucru ce poate intarzia dezvoltarea economica a tarii noastre cu ani buni, cum s-a si intamplat in anii ’90. Iar in anii ’90  – trebuie sa recunoastem – PSD (indiferent sub ce denumiri de-a lungul timpului) era un partid mai reformist decat cel de acum! Intelegea necesitatea reformelor, ceea ce PNL-ul actual pare a nu le intelege prea bine – lucru uluitor si foarte ingrijorator in acelasi timp!! Si din aceasta cauza nu e bine ce se intampla! PSD a ajuns cu vremea un partid baronizat. La inceput nu era asa, si din aceasta cauza si-a pierdut masiv din simpatia de care se bucura la inceput. Cu toate acestea PSD ramane un partid puternic, iar a-i da creditul electoral, unul prea mare, inseamna a pune sub semnul intrebarii libertatea si democratia. Structurile PSD in teritoriu sunt solide si oamenii de regula disciplinati. Nu atat competenti, cat disciplinati. Sunt judete in care e extrem de greu, daca nu imposibil, ca PSD sa piarda si trebuie spus ca acest partid, conducerea sa, a avut intelepciunea politica de a-si pastra fief-uri solide, care ajuta, la nevoie, foarte mult. Disciplina in cadrul Dreptei e foarte firava. Oamenilor de dreapta le place libertatea, nu incatusarea intr-o disciplina cazona, cum e la PSD. Un pesedist din nucleul dur, daca intrarea la vot se face la ora 7 dimineata, este prezent la usa sectiei de votare la 6.45! In asemenea conditii PSD isi asigura un procent bun la alegeri de fiecare data. Disciplina cazona domneste la PSD, lucru criticat chiar de Ion Iliescu!! Cei din functiile de conducere, baronii locali, se sutin intre ei puternic, chiar daca e vorba de fapte de coruptie – de aceea e foarte greu sa-i depistezi si sa lupti impotriva lor. In general, se inconjoara de oamenii de incredere, iar interesele reciproce fac posibila o puternica sustinere reciproca. Iata numai cateva motive pentru care victoria PSD in astfel de conditii era una cat se poate de previzibila. Era chiar banal: se vedea de la distanta ca asa stau lucrurile.

Sper ca PNL sa traga invatamintele care se impun dintr-un asemenea esec de proportii.

Update

Mediafax

ALEGERI LOCALE 2016. BEC, rezultate parţiale la nivel naţional: PSD 37,55%, PNL 31,97%, ALDE 6,31%. Rezultate parţiale pe Bucureşti: Firea 43,14%, Nicuşor Dan 30,46% şi Predoiu 11,10%

La nivel naţional, votul pentru consiliile judeţene a fost câştigat de PSD cu 37,55% din voturi, urmat de PNL cu 31,97%, ALDE cu 6,31%, UDMR cu 5,36% şi PMP cu 4,26%, după ce au fost centralizate rezultatele din 99,59% din secţiile de votare.

Cât priveşte votul pentru primării, situaţia după numărarea voturilor din 99,46% dintre secţii este următoarea: PSD 37,62%, PNL 32,63%, ALDE 5,89, independenţi 5,2%, UDMR 4,13%.

Astfel, PSD a cîştigat 1.669 primării, fiind urmat de PNL, care a obţinut 1.079 primării. UDMR are 195 de mandate de primar, ALDE 64, iar UNPR 26. Primăriile din 53 de localităţi vor avea primari independenţi.

La consilii locale, PSD are 36,15%, PNL 30,7%, ALDE 6,62%, UDMR 5,21%, iar PMP 4,03%.

La nivel naţional, PSD a obţinut 16.556 mandate de consilier local. Social-democraţii sunt urmaţi în clasament de liberali – 13.082 mandate. Pe locrile următoare se situează ALDE – 2480 de mandate, UDMR – 2281, PMP -1.219 şi UNPR – 1201 mandate. Restul formaţiunilor au obţinut sub 1000 de mandate.

BEC, rezultate parţiale pe Bucureşti: Firea 43,14%, Nicuşor Dan 30,46% şi Predoiu 11,10%

PSD a câştigat Primăria Capitalei prin Gabriela Firea cu 43,14%, Nicuşor Dan (USB) a obţinut 30,46%, Predoiu (PNL) 11,10%, după numărarea a 90% din secţii, în vreme ce pentru CGMB procentele centralizate sunt: PSD-UNPR 40,64%, USB -25,19%, PNL – 13,02%, PMP 7,07%, ALDE 6,39%.

Scorurile candidaţilor la Primăria Capitalei sunt: Gabriela Firea (PSD) 43,14%, Nicusor Dan (USB) 30,46%, Catalin Predoiu (PNL) 11,10%, Robert Turcescu (PMP) 6,43%, Daniel Barbu (ALDE) 3%.

Astfel, Gabriela Firea a înregistrat 220.823 voturi, în timp ce Nicuşor Dan a primit 155.949 voturi. Cătălin Predoiu, candidatul PNL, are, potrivit raportărilor BEC efectuate până la ora 16.00, 56.833 voturi, Robert Turcescu (PMP) 32.938, iar Daniel Barbu (ALDE) 15.368.

Votul pentru consilieri generali este următorul: Alianţa PSD+UNPR – 40,64%, USB – 25,19%, PNL – 13,02%, PMP – 7,07% şi ALDE – 6,39%.

La nivelul CGMB, Alianţa electorală PSD+UNPR are 205.359 voturi, USB 127.302, iar PNL 65.792 voturi. PMP a obţinut 35.754 voturi, iar ALDE 32.321 voturi.

HotNews

HARTA INTERACTIVA  Rezultatele alegerilor locale 2016 – Vezi cine a castigat primaria in fiecare municipiu resedinta si ce rezultate au fost in lupta pentru CJ-uri

De consultat si aici, aici.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Reclame

iunie 6, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 176 comentarii

Respecta Dl. Hans Klemm Constitutia SUA?

Iata ce scrie maestrul Cristoiu in ultimul sau editorial de pe blog:

Hans Klemm dezvăluie fără să vrea mecanismul prin care România s-a transformat în colonia de babuini a Ambasadei americane la București

„Duminică, 5 iunie 2016, românii vor merge la vot pentru a alege primarii, consilierii locali și județeni, într-un cuvînt cei care vor administra soarta localităților de acum încolo patru ani.
Românii fac asta – aleg administrațiile locale, de 24 de ani.
Primul scrutin local s-a petrecut în 9 și 23 februarie 1992, dat fiind c-au fost două tururi.
Românii abia ieșiseră din comunism.
Cu toate acestea, au dovedit la acest exercițiu de pluralism că știu cum și cu cine să voteze.
Mult mai important nici un ambasador străin n-a ieșit în spațiul public pentru a le spune românilor cum și cu cine să voteze.
Participarea a fost de 65%.
Opoziția n-avea forța celei de acum.
Cu toate acestea, CDR a obținut un procentaj uimitor de bun, iar la București a cîștigat postul de primar, prin Crin Halaicu.

Jurnalist activ și la vremea respectivă, interesat în cultivarea unei Opoziții în stare să facă față cu brio Puterii întruchipate de Mamutul FSN-ist, am scris și publicat în Expres magazin din 19 februarie 1992 comentariul semnificativ intitulat Victoria Revoluției din decembrie. Semn al entuziasmului meu față de rezultatul scrutinului, concluzionam:
„Alegerile din 9 februarie 1992 au infirmat, o dată pentru totdeauna, această prejudecată de popor incapabil să se desprindă de trecutul comunist şi să meargă pe drumul democraţiei şi al economiei de piaţă.”

Au trecut de atunci 24 de ani.
Românii au votat de cinci ori pînă acum administrațiile locale.
Cu aceeași maturitate dovedită încă din februarie 1992.
Și evident, fără ca vreun ambasador străin să le spună cum și cu cine să voteze.
Anul acesta lucrurile s-au schimbat radical.
Ambasadorul american la București, Hans Klemm, a găsit de cuviință să încalce din nou grav minimele reguli diplomatice și minimele reguli de bun simț și să le spună românilor cum și cu cine să voteze:
„Eu încurajez partidele politice să selecteze candidaţi care nu sunt acuzaţi de acte de corupţie şi, de asemenea, încurajez românii să nu voteze candidaţi care au fost acuzaţi de corupţie. Dar, aşa cum aţi spus, şi în SUA există prezumţia de nevinovăţie până la proba contrarie. Corupţia politică există şi în Statele Unite, sunt foarte mulţi politicieni care au fost găsiţi vinovaţi de corupţie doar în ultimele luni. Au existat şi membri ai Congresului care au fost găsiţi vinovaţi de corupţie. Acestea sunt probleme cu care se confruntă orice ţară din lume. În SUA, până când cineva este condamnat, nu există o interdicţie în a candida, dar partidele evită orice asociere cu cineva acuzat de fapte de corupţie.”

Repet, timp de 24 de ani, nici un ambasador străin nu și-a îngăduit să spună românilor cum și cu cine să voteze.
Nici un ambasador străin, inclusiv cel american de la vremea respective, n-a socotit, chiar în februarie 1992, că românii sînt niște babuini căruia trebuie să-i spui cum și cu cine să voteze, pentru că ei, babuini fiind, sînt în stare să voteze cu cine-i lasă să se masturbeze la ivirea vizitatorilor dincolo de gratiile cuștii.

Ambasadorul american e la a nu știu cîta intervenție brutală, de bădăran care s-a văzut Stăpîn, în viața politică a României, altfel țară presupus independent, fie și pentru că e membră a ONU.
De ce-și permite ambasadorul american astfel de exerciții de ghiorțan care se urinează direct în farfuria gazdei care l-a invitat la cină, după care îi ciupește nevasta de fund, grohăind porcește?
Pentru că politicienii români, de la preşedinte pînă la liderul Opoziției, umblă în spatele ambasadorului american pentru a-i culege pîrţurile, a le ţine în plamă ca pe nişte cupe şi a le mirosi strigînd:
Vai ce pîrţuri dulci aveţi! Sînt mult mai dulci ca pîrţurile ambasadorului sovietic de pe vremuri!
În acest context, nu m-ar mira dacă ar ieşi în public şi consoarta ambasadorului să spună româncelor cum să se spele înainte şi după, mai ales acum, cînd România găzduiește scutul de la Deveselu.

Să admitem că ambasadorul american a fost rugat de ziariștii care l-au intervievat la Constanța să spună ceva românilor înaintea alegerilor locale.
Las la o parte că un ins de minim bun simț ar fi răspuns că românii sunt suficient de maturi ca să voteze și fără să le spună cineva cum s-o facă.
Dacă tot ținea să spună ceva se putea rezuma la formulările diplomatice de rigoare, folosite de ambasadorii străini într-o țară, pentru a evita imaginea de vîrîre cu ciubotele în viața politică internă a țării respective.
Ambasadorul american le spune românilor să nu-i voteze pe cei acuzați de corupție.
Ce înțelege prin asta Hans Klemm?
Că e vorba de cei condamnați pentru corupție printr-o sentință definitivă, cum se întîmplă la el, în America?
Nu.
Prin cei acuzați de corupție, ambasadorul american înțelege persoanele împotriva cărora DNA a deschis dosar penal.
Așa cum el însuși o recunoaște, prezumția de nevinovăție funcționează la popoarele alcătuite din oameni.
La popoarele alcătuite din babuini, precum poporul român, prezumția de nevinovăție nu funcționează.

Mulți dintre americani sunt faimoși pentru analfabetismul lor funciar cînd e vorba despre o altă lume decît cea de popcorn și fotbal american.
Se petrece același lucru și în cazul americanului trimis de Administrația Obama la București?
Firește că nu.
Aşa cum am mai spus, demult în România Noua Securitate nu mai respectă aparenţele. Prin urmare, în această perioadă de campanie sîntem martorii unei scremeri fără precedent a DNA de a înlocui, în ceea ce se numeşte democraţie, buletinul de vot cu cătuşele. Nu e prea greu de desluşit rolul DNA în Diversiunea în care joacă şi Ambasada Americană la Bucureşti. DNA înhaţă lideri PSD: de la Titus Corlăţean pînă la Olguţa Vasilescu. O dată deschisă hăituirea liderilor PSD, Partidul devine automat, în propaganda Diviziei Presă a Binomului, un Partid cu lideri acuzaţi de corupţie.

Recitiţi îndemnul lui Klemm din finalul campaniei electorale, asemănător celui lansat de Klaus Iohannis în debutul campaniei electorale. Veţi sesiza imediat mecanismul Biela-Manivelă prin care România a devenit o colonie nu a SUA, ci a Ambasadei SUA la București.
Ambasadorul american cere românilor să nu-i voteze pe cei acuzaţi de corupţie de către DNA.
Atenţie, aşa cum ambasadorul se dă de gol, nu cei condamnaţi de judecător, singurul în lumea civilizată, cu excepţia republicii babuinilor îndreptăţit să declare un cetăţean corupt sau nu, ci cei cărora DNA le-a deschis dosar.

A deschide dosar cuiva în România babuinizată nu e cine ştie ce mare chestie. Se ia un procuror imbecil sau cu pete, i se ordonă să deschidă dosar şi respectivul îl pune pe cel indicat sub acuzare.
Din acel moment devine automat corupt.
O dată pusă eticheta în genul celor însemnaţi cu o cruce din tibisir la alegerile interbelice şi alea zise democratice, se pune în mişcare maşinăria de propagandă:
Nu-i votaţi pe corupţi!
Şi cum DNA pune eticheta de corupt pe cine e considerat duşman al Poporului, altfel zis, al Ambasadei americane, prin intermediul DNA, se înlocuieşte voinţa populară exprimată prin vot cu voința arbitrară a ambasadorului american la București, cel care se crede, prin incredibila slugărniciei a clasei politice de la noi, nu un simplu diplomat, ci ditamai Îngrijitorul Cuștii cu babuini.”

Eu cred ca aici problema este alta. Nu atat faptul ca „Romania s-a transformat in colonia de babuini a Ambasadei americane la Bucuresti”. Si nici politicienii romani nu cred ca sunt problema. Chestiunea in cauza este alta si anume daca ambasadorul SUA la Bucuresti, Dl. Klemm, respecta Constitutia Statelor Unite, adica e vorba despre Constitutia propriei sale tari.

Unde scrie in Constitutia SUA ca printre drepturile de care se bucura un diplomat american, ar fi si acela de a se amesteca in campania electorala dintr-o alta tara? Unde scrie in Constitutia SUA ca un ambasador american ar avea printre drepturi si acela de a incuraja locuitorii dintr-o alta tara sa voteze intr-un anumit fel?

Sa presupunem ca suntem cu totii americani. Sa presupunem ca Romania ar fi un stat din cadrul SUA. Si ar avea dreptul sa dea si Presedintele SUA caci oricare cetatean roman nascut in Romania s-ar fi nascut in SUA… Deci daca Guvernul american incalca Constitutia SUA, ii incalca de fapt oricarui cetatean american drepturile. Si daca un singur cetatean american ar avea drepturile sale constitutionale incalcate de catre Guvern, drepturile constitutionale ale oricarui alt cetatean american sunt puse in pericol deoarece pot fi incalcate oricand.

Dl Klemm spune:

Dar, aşa cum aţi spus, şi în SUA există prezumţia de nevinovăţie până la proba contrarie. Corupţia politică există şi în Statele Unite, sunt foarte mulţi politicieni care au fost găsiţi vinovaţi de corupţie doar în ultimele luni. Au existat şi membri ai Congresului care au fost găsiţi vinovaţi de corupţie. Acestea sunt probleme cu care se confruntă orice ţară din lume. În SUA, până când cineva este condamnat, nu există o interdicţie în a candida, dar partidele evită orice asociere cu cineva acuzat de fapte de corupţie.

Asta inseamna ca, de fapt, Guvernul SUA da indicatii oricarui cetatean american cum trebuie sa voteze. Este oare constitutional sau in spiritul Constitutiei SUA acest lucru? Pentru ca daca Guvernul SUA da indicatii oricarui cetatean american despre cum trebuie sa voteze, inseamna ca poate sa-i dea si alte indicatii, de pilda cum sa faca afaceri si unde sa faca afaceri, cu cine sa se asocieze si cu cine nu, ce trebuie sa vorbeasca si ce nu trebuie sa vorbeasca, ce trebuie sa manance si ce nu trebuie sa manance, daca trebuie sa fumeze sau nu trebuie sa fumeze, ce capac de WC trebuie sa foloseasca si ce capac de WC nu trebuie sa foloseasca  etc. Este acest lucru conform sau in spiritul Constitutiei SUA?

Orwell – „1984”?

Dl. Cristoiu spune: „Repet, timp de 24 de ani, nici un ambasador străin nu și-a îngăduit să spună românilor cum și cu cine să voteze.” – sa inteleg ca timp de 24 de ani s-a mai respectat (cat de cat macar) Constitutia SUA, nu? Interesant este ca Dl. Klaus Iohannis nu da astfel de indicatii, ambasadorul SUA le da! Dl. Iohannis respecta, deci, Constitutia SUA… Foarte interesant!

Remarca D-lui. Cristoiu nu e chiar absurda: „În acest context, nu m-ar mira dacă ar ieşi în public şi consoarta ambasadorului să spună româncelor cum să se spele înainte şi după, mai ales acum, cînd România găzduiește scutul de la Deveselu.”. Ce ati zice daca Guvernul american ar spune cum trebuie sa fie femeia americana! Ca trebuie sa fie asa si nu asa, ca trebuie sa faca aia si nu alelalte. Ce ati zice daca ar da-o drept exemplu chiar pe Huma Abedin despre care Hillary spune ca ii e ca o fiica? 🙂

Huma Abedin, noul Star al politicii SUA!! 🙂

Caci Guvernul nostru drag „stie el ce face”, vorba unui clasic! 🙂

Recomand citirea integrala si in original a intregului editorial si a tuturor articolelor.

iunie 2, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 41 comentarii

De ce Cristian Popescu Piedone ar avea prima sansa la Primaria Sector 4…

Mediafax

Candidatura lui Cristian Popescu Piedone pentru Primăria Sectorului 4, contestată din nou la instanţă. Candidatura pentru Consiliul Local al Sectorului 4, respinsă

Candidatura lui Cristian Popescu Piedone la Primăria Sectorului 4 a fost contestată din nou la instanţa, Judecătoria Sectorului 4 urmând să pronunţe o sentinţă, miercuri, decizia nefiind definitivă.

Fostul primar al sectorului 4 Cristian Popescu Piedone şi-a depus sâmbătă candidatura pentru Primăria sectorului 4 cu 5.600 de semnături din partea Partidului Puterii Umaniste. Noile semnături au fost strânse după ce judecătorii de la Tribunalul Bucureşti i-au respins candidatura, precizând că au fost îndeplinite condiţiile legale pentru un număr de doar 2.550 de semnături din totalul de 5.076 pe care Piedone le-a prezentat.

Ulterior hotărârii, Cristian Popescu Piedone a anunţat, pe Facebook, că nu renunţă la candidatura pentru un nou mandat de primar al Sectorului 4 şi va iniţia o nouă campanie de strângere de semnături, afirmând că există doar două variante. „Să mă omoare sau să mă lase să mă supun judecăţii la vot”, a notat fostul edil pe pagina sa de Facebook.

Astfel, după depunerea noii candidaturi, mai multe persoane, rude sau chiar victime ale tragediei din clubul Colectiv şi avocatul Gheorghe Piperea, au contestat din nou candidatura lui Piedone. Judecătoria Sectorului 4 a dezbătut plângerile miercuri dimineaţă, urmând ca la ora 18.00 să pronunţe o decizie. Hotărârea va putea fi contestată la Tribunalul Bucureşti.

Biroul Electoral al Sectorului 4 a respins lista candidaţilor PPU-SL pentru Consiliul Local, deschisă de Cristian Popescu Piedone, pe motiv că acesta s-a înscris în partid după ce au fost strânse semnăturile necesare depunerii listei.

„Lista PPU(sl) a fost admisă în primă fază de biroul electoral al Sectorului 4 fără mine. Partidul a început să strângă semnături cu mult timp înainte, iar eu, fiind cap de listă, cum am ajuns acolo… O aberaţie. Am făcut contestaţie la Judecătoria Sectorului 4 şi în decursul zilei de mâine se va pronunţa. Nu este nicio problemă. Intrarea mea în partid a fost pe 20 aprilie, iar pe 21 am fost şi desemnat ca şi candidat. Rămâne la opţiunea partidului până în ultima zi pe cine pune pe liste la consilii”, a declarat pentru MEDIAFAX Cristian Popescu Piedone.

Biroul electoral a admis însă candidatura lui Cristian Popescu Piedone la Primăria Sectorului 4, din partea PPU-SL. Aceasta a fost însă contestată, din nou, la instanţa, Judecătoria Sectorului 4 urmând să pronunţe o sentinţă, miercuri, decizia nefiind însă definitivă.

Iniţial, magistraţii Tribunalului Bucureşti i-au respins candidatura, admiţând contestaţia formulată de avocatul Gheorghe Piperea, car a susţinut că semnăturile de susţinere nu sunt valabile. Ulterior, Cristian Popescu Piedone a strâns alte semnături şi şi-a depus candidatura.

Piedone este urmărit penal după tragedia din Colectiv. De altfel, el a demisionat în noimebrie 2015 din funcţia de primar al Sectorului 4, pe fondul protestelor declanşate de tragedie, şi susţinea că se retrage din viaţa politică.”

In primul rand as dori sa fac niste remarci de ordin general. Mie mi se pare ca avem cea mai slaba campanie electorala de la Revolutie incoace: se discuta orice, numai despre Bucuresti (ma refer acum doar la Capitala) nu. La televiziunile de stiri nu prea vezi discutandu-se despre proiecte – ar trebui invitati candidatii si sa prezinte cetatenilor ce proiecte au, cum vad dezvoltarea orasului, ce ar mai trebui facut… Or, asa ceva nu prea vezi…

Acuma, revenind la titlul postarii si la explicatia cuvenita, va rog sa cititi bine articolul Mediafax prezentat mai sus. Tribunalul Bucuresti i-a respins initial listele cu semnaturi si deci candidatura. Piedone ce face? Reface listele de semnaturi si le prezinta din nou!!! Observati determinarea lui: „„Să mă omoare sau să mă lase să mă supun judecăţii la vot”, a notat fostul edil pe pagina sa de Facebook.”. Stiti ce spune cetateanul de rand, omul obisnuit care locuieste in Sectorul 4? Spune: „Uite-l, dom’ne, cum munceste! Vrea sa munceasca!”.

Daca ai intreba la intamplare un bucurestean cine e primarul de la Sectorul 4, sansele sa-l indice pe Piedone sunt foarte mari. Cine n-a auzit de Piedone? Tot Bucurestiul si nu numai!! Cred ca sunt foarte putini cei care nu au auzit de el…

Acuma haideti sa va intreb altceva: ati auzit de candidatul PNL la Primaria Sector 4? Am dat search pe Google si n-am obtinut un raspuns clar: ar fi trebuit sa-mi apara poza respectivului si cu ceva date despre acesta. Nici vorba de asa ceva. Iata un articol Mediafax de acum mai bine de o luna de zile:

PNL: Cine sunt candidaţii pentru primăriile de sector. Predoiu: I-am ales pe cei care au cele mai mari şanse de creştere

Comisia de unificare a PNL a validat luni candidaţii la primăriile de sectoare, cu excepţia sectorului 6, unde liberalii aşteaptă „o cercetare calitativă de anvergură”, a declarat preşedintele PNL Bucureşti, Cătălin Predoiu, afirmând că sondajele au fost doar „o bază a deciziei politice”.

„Astăzi, comisia de unificare a PNL a hotărât candidaţii la funcţia de primar de sector. (…) La primăria Sectorului 1, Alexandru Nazare, la primăria Sectorului 2, Dan Cristian Popescu, la primăria Sectorului 3 vom merge cu Florin Ştefan Vasile, la primăria Sectorului 4 cu Răzvan Sava, iar la primăria Sectorului 5 cu Ovidiu Raeţchi”, a anunţat preşedintele PNL Bucureşti, Cătălin Predoiu, la finalul şedinţei.

Cătălin Predoiu a afirmat că la sectorul 6 liberalii aşteaptă „o cercetare calitativă de anvergură care se va finaliza în zilele următoare”, urmând ca decizia să fie luată lunea viitoare.

Preşedintele PNL Bucureşti a afirmat că PNL nu îl va susţine pe Ştefan Florescu în această cursă, aşa cum s-a vehiculat anterior.

„Aş dori să precizez fără echivoc faptul că nu vom merge la Sectorul 6 cu domnul Florescu. Dezavuez orice speculaţiei pe această temă. Nici nu s-a pus problema şi nici nu se va pune problema să mergem la Sectorul 6 cu domnul Ştefan Florescu”, a precizat Predoiu.

Cât priveşte posibilitatea ca PNL să susţină un candidat tehnocrat pentru primăria Sectorului 6, Predoiu a răspuns că în discuţiile pe care le vor avea în partid liberalii vor pleca de la „soluţiile existente în partid”.

Întrebat dacă Răzvan Mironescu ar putea fi susţinut de PNL, Predoiu a afirmat că nu exclude nicio variantă venită din partid, însă se aşteaptă rezultatele cercetării calitative comandate de PNL.

El a subliniat că pentru desemnarea candidaţilor nu s-a avut în vedere doar clasamentul, ci şi potenţialul de creştere al acestora şi durata perioadei în care şi-au desfăşurat campania.

„Toate sondajele au arătat faptul că toţi candidaţii care au fost luaţi în calcul pentru fiecare sector s-au aflat umăr la umăr, marja de eroare, şi s-a avut în vedere nu numai clasamentul, ci şi rezerva de creştere pentru viitor, de asemenea, perioada de când şi-au făcut campanie. Unii au început campania de câteva luni, alţii relativ recent, de trei, patru săptămâni şi faptul că ei sunt plasaţi umăr la umăr arată că există un potenţial de creştere mai mare în cazul celor care şi-au început recent campania”, a explicat liderul liberal.

Preşedintele PNL Bucureşti a afirmat că sondajele comandate au fost doar „o bază a deciziei politice”, afirmând că aceste cifre trebuie văzute în dinamica loc.

„În fiecare sector am ales candidaţii care au cele mai mari şanse de creştere”, a conchis Predoiu.

PNL: Candidaţii pentru mai multe sectoare, validaţi în funcţie de decizii politice – surse

Astfel PNL l-ar susţine pe Alexandru Nazare în cursa pentru Sectorul 1, în locul Dianei Tuşa, care a fost mai bine plasată în sondaje.

La Sectorul 2 cei din PNL vor să meargă pe mâna lui Cristian Popescu, primul în rezultatele cercetărilor sociologice comandate de liberali.

La Sectorul 3, liberalii din comisia de unificare ar lua în calcul să îl valideze pe Florin Ştefan Vasile, nume vehiculat recent pentru această cursă electorală.

PNL va miza la Sectorul 4 pe actualul primar interimar al Capitalei, Răzvan Sava, în vreme ce la Sectorul 5 Ovidiu Reţchi ar urma să fie susţinut de liberali în încercarea de a câştiga sectorul care a aparţinut fostului lider PSD Marian Vanghelie.

Comisia de unificare poartă încă discuţii pentru a stabili pe cine ar putea susţine în cursa pentru Primăria Sectorului 6, decizia fiind posibil să fie amânată, potrivit unor surse din rândul liberalilor.

Liderul PNL Bucureşti, Cătălin Predoiu, a explicat duminică seara că există sectoare în care scorurile sunt „extrem de strânse” între candidaţii PNL, iar o decizie finală va fi luată pe baza trendului de creştere pe care îl prezintă un anumit candidat. „Sunt unii care îşi fac campanie de câteva luni şi alţii doar de o lună şi deja le suflă în ceafă”, a explicat Predoiu.

Liderul PNL Bucureşti a mai spus că situaţia cea mai grea este la Sectorul 3, acolo unde actualul primar, Robert Negoiţă, stă mai bine decât orice candidat. ”Acolo vom găsi un candidat care nu are mamă, nu are tată şi care nu are ce pierde”, a spus Predoiu.

Conform cifrelor din sondajele interne ale PNL, intrate în posesia MEDIAFAX, cea mai strânsă luptă în PNL este la Sectorul 1, acolo unde Diana Tuşa este cotată la 35%, în timp ce Alexandru Nazare este cotat la 30%.

La Sectorul 2, liberalii şi-au măsurat candidaţii în raport cu actualul primar, Neculai Onţanu (UNPR). Dacă în luptă ar intra deputatul Cristian Popescu şi Neculai Onţanu, liberalul ar obţine 32%, în timp ce actualul primar ar lua 50%. În acelaşi timp, dacă liberalul Adrian Neacșu ar fi contracandidatul lui Onţanu, acesta ar obţine 29%, în timp ce actualul primar şi-ar păstra procentul de 50%.

În Sectorul 3, liberalii au măsurat patru candidaţi: Florin Alexe, Eugen Nicolăescu, Cristian Tudorache sau Inocenţiu Voinea, dar fiecare ar obţine sub 20%. Lupta este dominată însă de actualul primar, Robert Negoiţă, care ar obţine 75%.

La Sectorul 4, clasamentul candidaţilor PNL este strâns. Marius Rogin ar obţine 34%, Honorius Prigoană ar obţine 33%, în timp ce actualul primar interimar al Capitalei, Răzvan Sava ar obţine 32%. Având în vedere diferenţele mici între candidaţi, decizia va fi luată de conducerea PNL, inclusiv pe baza altor date din sondajul extins.

În Sectorul 5, cel mai bine plasat candidat PNL este deputatul Ovidiu Raeţchi, cotat la 28%. Din sondajul PNL a fost eliminat social-democratul Cristian Rizea, cel care a anunţat că se retrage din cauza problemelor cu DNA. Liberalii l-au măsurat, în schimb, pe primarul suspendat al Sectorului 5, Marian Vanghelie, iar acesta ar obţine 33%.

La Sectorul 6, Ştefan Florescu este cotat la 29%, în timp ce deputatul Răzvan Mironescu este cotat la doar 20%. În acelaşi timp, candidatul PSD, Gabriel Mutu, este cotat la 21%.”

Eu, cel putin eu, de acest Razvan Sava n-am auzit… Ca primar interimar al Capitalei n-am auzit sa se remarce prin ceva deosebit. In loc ca PNL sa se ocupe de campania electorala, sa-l vedem pe Dl. Sava, sa-i creasca vizibilitatea, sa-l cunoastem mai bine, vad ca PNL doarme-n papuci, cum se spune. Insa partea frumoasa este ca n-am putut afla nici de pe saitul lor care e candidatul PNL la Primaria Sector 4 – v. aici. Pentru ca s-ar putea sa nu fie Razvan Sava. Totusi, din acest articol inteleg ca a ramas Razvan Sava, dar s-ar putea, totusi, sa ma insel…

Cum a tratat PNL desemnarea candidatului pentru Primaria Generala, se stie: o bataie de joc de la un cap la altul. Hai s-o spunem pe sleau: este inadmisibil cum trateaza actuala conducere problema alegerilor locale, cel putin cele din Capitala!

Sunt dezbateri care aduc in discutie urmatoarea tema: cum e posibil ca oamenii sa aleaga din nou personaje precum Radu Mazare sau Piedone. Dar care sa fie oare alternativa? Niste candidati inexistenti? Vreau sa vad ca oamenii astia depun efort, ca vor sa castige o batalie electorala – uitati-va la atitudinea lui Piedone!! – dar asa ceva nu se prea vede. Ei candideaza din partea unui partid politic. Dar si partidul e ca si inexistent sau onor conducerea face niste gafe incredibile sau se balbaie de-ti sta mintea-n loc!

Iata de ce oameni ca Mazare sau Piedone ar avea prima sansa!

Interesant este numele sau – Piedone – care te duce cu gandul, desigur, la actorul Bud Spencer, protagonistul seriilor din anii ’70 cu comisarul Piedone. Intorcandu-ma acum la Piedone al nostru, chiar seamana cu actorul care l-a interpretat pe comisarul Piedone. Il tin minte de pe cand era inspector si mergea prin piete sa-i prinda pe aia acolo cu ocaua mica. Cristian Popescu Piedone a stiut sa-si construiasca in timp o imagine specifica, inconfundabila si a stiut sa capteze simpatia oamenilor. El este urmarit penal cu privire la tragicele evenimente intamplate la Clubul Colectiv, unde nu s-au respectat normele de siguranta la incendiu cand s-a autorizat clubul, dar nu e condamnat de vreo instanta. Trebuie sa admitem prezumtia de nevinovatie in cazul sau. In jurul acestei chestiuni impresia mea este ca unii au vrut sa creeze o perceptie publica in sensul ca singurul vinovat sau, daca nu, atunci vinovatul principal pentru ceea ce s-a intamplat la Colectiv ar fi Piedone. Iata insa ca lucrurile nu stau chiar asa de simplu si nu-l avem doar pe Piedone in toata Primaria Sector 4, ca si cum cladirea Primariei ar gazdui un singur om…

Dar ceea ce este izbitor e contrastul dintre el si ceilalti candidati la Primaria Sector 4. Chiar incepe sa ma deranjeze prestatia foarte slaba a PNL in aceasta campanie electorala. Nici cea a PSD nu e una grozava, ba dimpotriva! Cel putin, la Sectorul 4, nu vad nici la PSD un candidat cu notorietate, in care sa poti avea incredere si care sa fie sustinut cum trebuie de catre partid, organizatia locala. Poate ma insel, dar acestea sunt perceptiile mele.

Partea cea mai proasta este ca, la acest moment, nu vad din partea vreunui partid un candidat despre care sa pot spune, cu inima impacata, ca ar fi mai bun decat Piedone. Desigur, s-ar putea sa existe un astfel de candidat. Dar in Bucuresti, la ora actuala, vezi mai multe corturi electorale decat candidati. Un candidat trebuie sa se manifeste – nu prea vezi asa ceva, decat cu unele exceptii: spre exemplu, Piedone se manifesta, e vizibil. Eu cred ca un candidat veritabil ar trebui sa strabata cartierele sectorului, sa discute cu oamenii, sa-si prezinte echipa, proiectele. Da, de ce nu?, sa mearga la gurile de metrou si sa se prezinte oamenilor, iar dupa aceea sa mearga la televiziunile de stiri sa-si prezinte proiectele. Nu vezi o dezbatere aplicata pe problemele Bucurestiului, lucru ce nu e in regula. Inseamna ca nu prea sunt idei si proiecte de dezvoltare, iar daca exista, totusi, astfel de proiecte, atunci iti vine sa spui ca ar fi nerealiste.

DE citit si…

Romania Libera

Candidatura lui Piedone, RESPINSĂ definitiv. Reacţia fostului edil al Sectorului 4

„UPDATE: Cristian Popescu Piedone afirmă, ca reacţie la respingerea definitivă a candidaturii sale, că se va implica în campania electorală din sectorul 4 pentru a se asigura că locuitorii vor alege un primar care să se pună în slujba lor, el rămânând ”primarul de suflet” şi cel al ”familiei”.

”De astăzi, voi rămâne doar primarul de suflet al locuitorilor Sectorului 4 şi primarul familiei mele, întrucât justiţia a decis că nu pot candida, din cauza unui viciu de procedură al partidului pe care l-am ales în grabă să îl reprezint. Respect această decizie, însă nu renunţ. Vă sunt dator Dvs, celor care m-aţi susţinut, să merg mai departe, să vă pot privi în ochi şi după 5 iunie, pentru că v-aţi pus încrederea în mine. Îmi sunt dator mie, pentru munca mea din ultimii opt ani, pentru sutele de nopţi şi de zile petrecute pe străzile sectorului, să nu stau deoparte. Sunt născut şi crescut în Sectorul 4, voi trăi aici toată viaţa, copiii mei trăiesc aici, şi pentru ei, precum şi pentru copiii şi nepoţii Dvs, atât cât îmi mai stă în putere, trebuie să lupt. Singurul mod în care mai pot face ceva pentru sectorul nostru şi oamenii din el este să ne asigurăm, împreună, că vom alege un primar care să se pună în slujba lor, aşa cum mi-am dat silinţa să fac şi eu”, a scris Cristian Popescu Piedone pe Facebook joi seară, după decizia instanţei.

===

Tribunalul Bucureşti a respins definitiv, joi seara, candidatura lui Cristian Popescu Piedone la Primăria Sectorului 4. Aceeaşi decizie a fost luată şi în primă instanţă, la Judecătoria Sectorului 4, magistraţii precizând că propunerea de candidatură trebuia să fie semnată şi să provină de la conducerea organizaţiei municipiului Bucureşti a partidului.

„Întrucât intimatul a candidat la funcţia de primar al sectorului 4 din municipiul Bucureşti, municipiu care nu face parte din niciun judeţ, neexistând o organizaţie judeţeană a partidului, instanţa reţine că propunerea de candidatură trebuia să fie semnată şi să provină de la conducerea organizaţiei municipiului Bucureşti, cum de altfel este reglementat şi în Statutul Partidului Puterii Umaniste. Analizând dosarul de candidatură depus de intimat reiese că propunerea de candidatură a fost formulată de Preşedintele Filialei Sector 4 Bucureşti al partidului Puterii Umaniste şi nu de către Filiala Municipiului Bucureşti”, au explicat magistraţii, potrivit Mediafax.

Piedone este urmărit penal după tragedia din Colectiv. De altfel, el a demisionat în noimebrie 2015 din funcţia de primar al Sectorului 4, pe fondul protestelor declanşate de tragedie, şi susţinea la aceea vreme că se retrage din viaţa politică.”

Sper ca Sectorul 4 sa aiba parte de un primar mai bun…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 27, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 12 comentarii

Plictiseala…

Zile ploioase. Scaderi bruste de temperatura. Astenie de primavara… Ma incearca o stare de plictis, desi poate n-ar trebui: se intampla lucruri interesante. Insa a inceput sa ma plictiseasca nationalismul asta scos de la naftalina, demn de o cauza mai buna. Cum merg lucrurile prost in tarisoara, cum rasare si nationalismul! Pe mine nu ma mai mira: ideea de romanizare a Romaniei, cum spune Lucian Boia, e inca prezenta. Nationalismul a fost promovat in societatea romaneasca inca din sec. al XIX-lea, lucru ce nu e prea greu de constatat. A fost promovat de catre politicienii romani. De aceea n-ar trebui sa ne mire excesele la care s-a ajuns in perioada interbelica. Comunistii au dat si ei destul de repede la o parte internationalismul in favoarea nationalismului ajungandu-se la ceea ce s-a numit national-comunismul ceausist. Nationalismul, cu atat mai putin cel extrem, n-are nimic in comun cu vocatia apostolica a Ortodoxiei. Pentru ca eu nu vad cum poti sa ai o asemenea vocatie si sa fii nationalist in acelasi timp. Cu atat mai putin nu vad cum poti sa fii ortodox dar sa manifesti ura fata de alti semeni de-ai tai, determinata de un nationalism agresiv… De aici rezulta ca Nationalismul si Ortodoxia au fost contopite tot in diverse creuzete politice, in scopuri politice. Insa lucrurile n-au stat de la inceput asa si se cunoaste mai putin (ma intreb: oare de ce?) despre deschiderea manifestata de Ortodoxia noastra fata de Occident…

Cum nu merg bine lucrurile in tarisoara, cum altii sunt de vina. Strainii, care nu stau in banca lor, nu v-ati prins? Care sug sangele bietului roman. E ciudat ca noi nu stam sa analizam lucrurile, sa vedem de ce nu merg sau care sunt limitele si cum le putem depasi. Un discipol al adevarului asa ar face. Nu, noi incepem sa ne supraevaluam in mod ciudat totusi… Daca suntem atat de mari si tari, atunci de ce nu ne trag boii? De ce ni s-au innecat corabiile? Apelul la cultura primara a omului de rand spune altfel: altii sunt de vina! Ca noi si traditiile noastre… Eeeeeee, traditiile noastre ancestraleee…!! Asa a ajuns sa ma plictiseasca placa asta veche!!! Si uite-asa prinde teoria consipratiei, cu planuri diabolice, clocite in exterior, desigur, de distrugere a Romaniei s.a.m.d. Bineinteles ca trebuie sa fie clocite in exterior, deoarece romanul – etnicul pur, taranul adica – e bun, e frumos, are toate calitatile date de puritatea virtutii etc, etc… Strainii-s rai cu bietul roman!! Se tot repeta aceasta placa plictisitoare…

Chestiunea interesanta in legatura cu Marian Munteanu nu rezida neaparat in mult controversata sa filiatie intelectuala cu legionarismul. Imi pare mai degraba ca nationalismul sau daca doriti ultranationalismul actual isi are radacinile atavice in national-comunismul lui Ceausescu, mult mai aproape de oamenii generatiei noastre. Ciudat e ca dupa ce au murit atat Adrian Paunescu cat si Corneliu Vadim Tudor – iata „samanta dupa ce a murit aduce multa roada” – asistam la scoaterea de la naftalina a nationalismului pe scena politica, lucru ce s-ar dori, nu-i asa, o renastere a acestuia… Poate pentru ca e vazut ca o cale simpla de obtinere a Puterii, prin coagularea in jurul acestuia a maselor largi de oameni. Fara indoiala, observam aici un primitivism politic, o lipsa pregnanta de cultura politica si de cultura in general. Lucru ce ne duce cu gandul la amestecul fostei Securitati, in somaj de mai multa vreme. Nationalism mult, solutii putine – formula prin care se poate obtine repede Puterea. E ca si cum ai spune ca e mult mai usor sa coagulezi mase largi de oameni cu ajutorul nationalismului si prin acesta, desi nu propui nicio solutie, decat prin liberalism, care propune solutii.

Insa e foarte interesant ca acest nationalism actual nu e conturat ca fiind o reactie la ceva. Nationalismul sec. al XIX-lea era pus in slujba realizarii idealului national de unire a Principatelor si mai apoi de consolidare a Statului Roman. Pentru realizarea Marii Uniri de la 1918 aveai nevoie de nationalism. Nationalismul pe vremea legionarilor a fost excesiv si a fost rezultatul promovarii puternice de aproape un secol al acestui curent in societate. Totusi, inca de atunci nu era foarte clar acest nationalism: era indreptat impotriva hortysmului, impotriva nazismului, impotriva comunismului? El a preluat teza nazista si a fost impotriva evreilor, desi Israelul nu fusese constituit pe atunci iar evreii nu se vede cum ar fi putut sa reprezinte o Putere in stare sa ameninte Romania. In vremea comunismului, nationalismul a fost o reactie la internationalism? Inteleg nationalismul ca o reactie la stapanirea habsburgica, pe vremuri in Ardeal. Pot sa inteleg un nationalism ca o reactie la pangermanism sau la panslavism.

Mie mi-e neclar daca, de exemplu, Miscarea Legionara a fost impotriva comunismului. Cum se explica atunci uciderea prefectului Manciu, un fruntas liberal, de catre Corneliu Zelea-Codreanu? Si a altor asasinate infaptuite de legionari, care nu au fost indreptate impotriva unor comunisti. Aratati-mi un comunist asasinat in mod expres, ca sa zic asa, de legionari? Sau celebra Rebeliune Legionara, indreptata impotriva evreilor – deci impotriva unui grup etnic, dar asta nu inseamna ca a avut un caracter anticomunist. Si apoi ce nationalism mai e acela cand legionarii se lipesc, pana la urma, de nazismul german? Daca vorbim despre nationalism, fie el si in forma agresiva, cum se explica aprecierile lui Vintila Horia, acuzat de filiatie legionara, la adresa lui Hitler? Inclusiv aprecierile lui Cioran la adresa romanilor nu denota nationalism… Interesant este cum acest nationalism sfarseste pana la urma, in mod ineluctabil, printr-o negare a sa, ramanand doar un extremism cumplit.

Nationalismul actual e conturat ca o reactie la ce anume? La Uniunea Europeana si valorile acesteia? Totusi, la noi nu se manifesta pregnant reactii la Uniunea Europeana, de respingere a acesteia. Astfel de atitudini le putem intalni, de pilda, in Franta sau Marea Britanie. In general vorbind, in UE exista si astfel de reactii.

Am citit un editorial al lui Cristian Preda, care pledeaza pentru laicitate in Ziare.com:

Cand religia inunda politica

Unul nu vrea mega-moschee, altul e impotriva mega-catedralei. Unuia nu ii place Norvegia, fiindca acolo educatia copiilor nu se face ca la penticostalii plecati dintre romani. Pentru altul, problema cea mai mare e Germania, intrucat aduce toti musulmanii pe capul UE. Ce sa mai zici despre Belgia? E un stat laic esuat, decreteaza analistul.

Citeste toate textele scrise de Cristian Preda pentru Ziare.com

Cam astea ar fi ideile proaspete aduse in spatiul public de la noi, in ultimele luni. Ah, era sa uit de decizia inginerilor politehnisti de a-i acorda, la initiativa Ecaterinei Andronescu, un doctorat onorific patriarhului, fiindca a pastrat „credinta stramoseasca”.

Intr-un regim ca al nostru, orice opinie, inclusiv cea religioasa, e libera. De multe ori, insa, religia e prezenta doar pentru a fi investita in politica. Asta duce la derive de tot rasul.

De pilda, deputatul Bogdan Diaconu, care zice ca s-a saturat de „Europa necrestina, birocratica, corporatista si, mai nou, musulmana” vrea sa-l suspende pe Klaus Iohannis, fiindca presedintele ar fi „vasalul Turciei”, dupa ce a confirmat acordul, negociat ani de zile, privind construirea unei moschei la Bucuresti.

Toleranta are, cum se stie, limite: opinia, oricat de libera, nu trebuie sa treaca frontiera care ne separa de barbarie. Deunazi, granita a fost violata. Un grup de muzica, Taxi, a lansat un cantecel, aratandu-si dezacordul cu ideea Catedralei Mantuirii Neamului, iar mai multe figuri publice inganau refrenul. Intre ele, marele nostru scriitor Mircea Cartarescu. Un ipochimen a iesit din anonimat arzand un volum semnat de autorul Solenoidului. Asta e barbarie.

Cand religia inunda politica, retorica poate avea efecte neprevazute. Amicul Traian Ungureanu, un rafinat intelectual conservator, a devenit un critic constant al Angelei Merkel, pe care a numit-o recent „Uber Islamizatoarea Europei”: frazele in care el cerea, dupa atentatele de la Bruxelles, ca toata elita europeana sa demisioneze, au incantat galeria dreptei democratice, care e tot mai sceptica atunci cand vine vorba despre UE.

Mai putin subtili decat TRU, colegii sai din PNL au ajuns sa sustina la Primaria Capitalei un nostalgic al civismului de tip legionar, Marian Munteanu, pe care Vladimir Tismaneanu il descrie, foarte precis, ca adept al „trairismului securist”. Am cerut public ca penelistii sa retraga rusinoasa candidatura, dar ei zic ca e „alegerea perfecta”.

La randul lor, socialistii romani din PE, care pupau moaste cu Ponta-n campanie, critica multiculturalismul belgian, dar se arata surprinsi ca Laurentiu Rebega, ales in 2014 pe aceeasi lista cu ei, a adunat, la Sinaia, toti apucatii extremei drepte, inclusiv asociatii lui M. Munteanu din „Grupul pentru Romania”, precum actorul Florin Zamfirescu sau caraghiosul cunoscut ca „stegarul dac”. Sedusi de Marine le Pen, extremistii europeni sunt sustinuti de aparatorii ortodoxiei de la Kremlin si sunt cei mai radicali critici ai tolerantei.

Pe plan strict local, pesedistii recurg la referinta religioasa fara vreo jena: fiind „mandra ca e ortodoxa”, Gabi Firea zice ca merita sa fie aleasa la primarie intrucat „orice femeie face curat dupa mai multi barbati”. Dezavuat de protestele din noiembrie si fortat sa demisioneze, Popescu-Piedone anunta ca va candida totusi, la sectorul 4, fiindca e si el „un bun ortodox” si vrea sa-si „repare onoarea de om”.

Cum se vede din aceste exemple, manipularea opiniei religioase anuleaza diferentele dintre stanga si dreapta, dintre moderatie si extremism. Cred ca se cuvine sa reasezam laicitatea si toleranta in centrul vietii noastre publice.

Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).

Totusi, pare mai degraba, din cele scrise, ca politica inunda religia. Pentru ca politicienii cauta sa se foloseasca de religie pentru a obtine voturi. Auziti aici: Gabriela Vranceanu-Firea e „mandra ca e ortodoxa”. Mai, frate, soro, dar ne rupem in mandrii!! 🙂 😆 Stai si te intrebi cum de au ajuns cu totii, acesti politicieni, atat de credinciosi, atat de piosi… Mai, sa fie!, cum spune romanul… Daca ii asculti ai impresia ca pana acum au trait in manastire. Ce nu face politicianul pentru ca sa obtina voturi…? Auziti, faza dura:

„De pilda, deputatul Bogdan Diaconu, care zice ca s-a saturat de „Europa necrestina, birocratica, corporatista si, mai nou, musulmana” vrea sa-l suspende pe Klaus Iohannis, fiindca presedintele ar fi „vasalul Turciei”, dupa ce a confirmat acordul, negociat ani de zile, privind construirea unei moschei la Bucuresti.”,

Totusi, nu spune ca s-ar fi saturat de Uniunea Europeana, ci de „Europa necrestina, birocratica, corporatista si, mai nou, musulmana”. Interesant este ca formatiunea politica a D-lui. Bogdan Diaconu se considera, totusi, una democrata… De asemenea interesant, semnificativ si demn de remarcat e faptul ca nu auzi din partea Bisericii Ortodoxe Romane astfel de fraze, in schimb le auzi la… Bogdan Diaconu… In ceea ce priveste PSD si Ecaterina Andronescu, acestia fac astfel de gesturi pentru ca se tem ca pot pierde electoratul din mediul rural, caz in care s-ar prabusi din punct de vedere politic. Din aceasta cauza pesedistii n-au vazut cu ochi buni nici PNTCD, care pana la urma a fost anihilat. Daca electoratul sarac, ce-i adevarat, din mediul rural s-ar orienta catre alte optiuni politice, PSD ar pierde foarte mult. Iar „aparatorii ortodoxiei de la Kremlin” n-au nimic de a face cu Ortodoxia, ci cu mentinerea la Putere a regimului Putin si a ghemului de interese oligarhice din jurul acestuia.

Citesc o stire de ultima ora pe Romania Libera:

Marian Munteanu renunţă la candidatura pentru Primăria Capitalei. Cătălin Predoiu, noul candidat al PNL

„UPDATE: Surse din PNL afirmă că noul candidat al PNL la Primăria Capitalei va fi Cătălin Predoiu, al patrulea candidat lansat de liberali la alegerile locale din Bucureşti. Decizia va fi validată într-o nouă şedinţă a Biroului Politic Naţional al PNL care va avea loc joi, la ora 16.00. Liberalii vor trebui să strângă semnături pentru candidatura lui Cătălin Predoiu până la începutul săptămânii viitoare, în condiţiile în care termenul limită pentru înscrierea în cursă expiră marţi, la 26 aprilie.

=====

Conducerea PNL a decis retragerea candidaturii lui Marian Munteanu în cursa pentru Primăria Capitalei. După şedinţa partidului, Marian Munteanu a anunţat că lipsa unităţii din partid l-a determinat să se retragă. El a spus că, în urma discuţiilor cu liderii PNL şi ca urmare a tensiunilor interne, a decis să se retragă din cursa electorală, pentru a nu afecta „unitatea echipei” PNL pe Bucureşti.

„Cred că a fost o săptămână deosebită faţă de multe altele. Mi-aş fi dorit să pot să vă prezint ideile care stau la baza proggramului meu de bună guvernare a Bucureştiului. Cele mai multe acuzaţii au fost lipsite de substanţă. Această campanie care a fost desfăşurată într-un spirit de agresivitate nemainîntâlnită m-au forţat să dau răspunsuri de la colmniile venite din aproape toate direcţiile. Nimic din ceea ce s-a spus nu este de natură a mă incrimina în mod real”, au fost primele declaraţii ale lui Marian Munteanu după şedinţa PNL.

Acesta a recunoscut totodată că în partid „au fost unii care s-au demobilizat, alţii au dat credit unor anumite alegaţii, unor anumite acuzaţii. S-a ajuns până acolo încât unii candidaţi s-au desolidarizat de candidatura mea. Am avut discuţii în ultimele două zile cu liderii partidului, cu reprezentanţi din sectoare, în încercarea de a găsi o formulă eficientă. Din păcate, a fost dificil să identificăm o formulă de unitate. Nu se pot câştiga lupte fără unitate, solidaritate şi loialitate reciprocă. (…) În consecinţă, am consimţit în urma acestor discuţii să-mi retrag candidatura, am acceptat această chestiune şi sunt convins că PNL va găsi o soluţie pentru a păstra unitatea acestei echipe, a organizaţiei la Bucureşti şi pentru a oferi bucureştenilor un proiect bun, util şi câştigător”, a spus Munteanu.

Marian Munteanu este al treilea candidat lansat de PNL în competiţia pentru Primăria Capitalei, după Ludovic Orban şi Cristian Buşoi. El a fost desemnat candidat al PNL la PMB marţi, 12 aprilie, la doar o zi distanţă după ce Ludovic Orban a anunţat că se retrage din cursa electorală şi din funcţiile deţinute în partid din cauza anchetei DNA.

Decizia PNL a fost luată cu majoritate largă de voturi, singurul care s-a abţinut fiind preşedintele de onoare al partidului, Mircea Ionescu Quintus. Seniorul liberal a criticat conducerea partidului pentru că nu a avut un plan de rezervă în cazul retragerii lui Orban şi nu a nominalizat pe cineva din interiorul partidului, cu atât mai mult cu cât prim-vicepreşedintele PNL Adriana Săftoiu şi-a arătat disponibilitatea de a-şi asuma candidatura.

Mediafax aminteşte că această candidatură a stârnit un val de critici din partea societăţii civile, mai multe ONG-uri solicitând retragerea acestuia, pe motiv că este incompatibil cu valorile europene şi democratice şi a dat dovadă de simpatii faţă de mişcarea legionară, de care nu s-a dezis niciodată. Contestaţiile s-au intensificat ulterior, chiar candidaţi ai PNL la sectoarele din Capitală delimitându-se de Marian Munteanu.”

Asta nu inseamna ca PNL nu ramane dator cu raspunsuri fata de atitudinea sa politica, pe care trebuie sa le dea electoratului liberal. PNL a gresit destul de mult in aceasta campanie pentru alegerile locale si mi-e teama ca s-ar putea sa achite electoral o nota de plata care sa nu-i pice bine pentru balbele din ultima vreme.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 20, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Marian Munteanu…

Trebuie discutat putin despre aceasta desemnare dubioasa petrecuta in PNL: Marian Munteanu e propus drept candidat al partidului la alegerile pentru functia de Primar General al Bucurestiului.

Dupa ce candidatul PNL, Dl. Ludovic Orban, membru vechi al PNL, a fost indepartat securistic din cursa pentru Primaria Generala, iata ca soarele rasare pe ulita PNL-ului odata cu aparitia D-lui. Marian Munteanu. Dl. Orban avea totusi o legatura cu aceasta functie, fiind in perioada 2004-2007 viceprimar general al Bucurestiului, de asemenea el a mai fost si consilier local la Sectorul 3, ceva mai demult (v. aici si aici). O experienta in administratia Capitalei conteaza foarte mult intr-o asemenea functie de anvergura, precum cea de Primar General al Bucurestiului. Pentru ca sa poti face fata cu succes intr-o asemenea functie grea, trebuie sa stii cu ce se mananca lucrul asta, ca sa ma exprim popular. Nu mai vorbesc de faptul ca dansul are si o experienta ca ministru al Transporturilor, lucru ce poate fi un avantaj: a condus un minister dificil iar experienta in conducere conteaza.

Cu un sfert de veac in urma…

Se poate spune ceva similar despre Dl. Marian Munteanu? Dansul revine in prim-planul opiniei publice dupa o absenta indelungata. Insa nu asta ar fi principala problema… Domnia sa nu a fost nimic altceva decat liderul Ligii Studentilor din anii ’90 si nimic mai mult. Nu are o experienta de partid si nu stiu daca se poate spune ca ar avea, in general vorbind, o experienta politica. O experienta cat de cat in administratie, nici atat! Interesant este si cum doreste domnia sa sa conduca Primaria: cu bucurestenii. Iar daca s-ar intampla sa aiba dificultati cu Consiliul General ar scoate oamenii in strada!!!! A declarat asta la Antena 3. Astfel de declaratii exprima un populism demn de o cauza mai buna. Ciudat este ca nu se discuta (ca n-am prea auzit) despre proiectele necesare Capitalei. Si eu stiu sa spun ca facem in limitele fondurilor disponibile si ca trebuie luptat impotriva coruptiei pentru ca sa recuperam banii si sa-i folosim „in interesul bucurestenilor” (expresie standard).

O greseala mare a PNL este ca nu a numit, in locul D-lui. Orban, un om din PNL, cum ar fi fost si firesc. Eu nu cred ca in PNL nu s-ar fi gasit si alti oameni capabili pentru o asemenea functie importanta. Chestia asta cu telefonul, vorbit cu Marian Munteanu, apoi facut repede-repede membru PNL, pune intregul partid intr-o lumina nefavorabila. Tot jocul asta, de la Busoi la Munteanu, trecand prin intermediarul Ludovic Orban, nu se poate sa nu-ti lase multe semne de intrebare.

Marian Munteanu

Se discuta despre ideologia D-lui. Munteanu. In loc sa discutam despre proiecte pentru Bucuresti, discutam despre ce ideologie ar avea Dl. Munteanu… Dar chiar asa, ce ideologie imbratiseaza Dl. Marian Munteanu? Intr-un fel e evident ca daca ar fi fost liberal, ar fi fost membru al PNL… Totusi, recunosc, o asemenea asertiune nu e valida intotdeauna. Insa, obiectiv vorbind, nu prea putem trage o concluzie in aceasta privinta. La Dl. Ludovic Orban, de atata amar de ani in PNL, lucrurile erau destul de clare, si anume ca e liberal. N-a plecat in formatiunea D-lui. Tariceanu ci a ramas alaturi de PNL. Despre Dl. Marian Munteanu nu se poate spune mai nimic in aceasta privinta. Iar lucrul asta constituie din nou o bila neagra pentru PNL!

Sa vedem ce spun si altii, de exemplu Dl. Ion Cristoiu:

Marian Munteanu – un pîrț al lui Klaus Iohannis pe care liderii PNL l-au votat fără să-și ducă mîna la nas!

„În cei 26 de ani de gazetărie, rar mi-a fost dat să văd o unanimitate a unui punct de vedere asupra unei decizii politice aşa cum se întîmplă în aceste ore şi în aceste zile după desemnarea lui Marian Munteanu drept candidat al PNL la Primăria generală a Capitalei.
Cu mici excepţii, date de unul sau doi deliranţi semidocți cu acces la site-urile şi ziarele cît de cît serioase, toţi cei care s-au pronunţat asupra candidaturii şi-au exprimat o singură stare de spirit:
Uluiala!
Acea uluială care te cuprinde văzînd în plină stradă un academician doctor docent cu părul alb spunînd vorbe porcoase unei tinere decente întîlnite întîmplător.

Să ne lămurim.
Nimeni nu l-a contestat pe Marin Munteanu în sine.
Toţi l-au contestat în ipostaza de candidat al PNL.
Şi drept argumente au fost invocate o mie şi una de găuri pete din personalitatea lui Marian Munteanu.
De la ambiguitatea din 1990 pînă la strania legătură cu Virgil Măgureanu.
De la faptul c-a fost scos de la naftalină pînă la faptul că împărtăşeşte o ideologie cu vădite conotaţii legionare.

În sine, aceste pete negre sînt lipsite de importanţă.
Marian Munteanu poate face ce vrea.
Poate împărtăşi orice credinţă.
Poate, de exemplu, să susţină în public că la orele de Fizică, pe lîngă descoperirile ştiinţifice profesorul trebuie să le spună elevilor că ele, acele descoperiri, au fost făcute numai şi numai pentru că autorii l-au avut pe Dumnezeu în suflet.
Poate, de exemplu, să susţină, chiar şi la Realitatea Tv, sub privirile încîntate ale lui Rareş Bogdan, înfăşurat în Tricolor, că un funcţionar trebuie să ţină cont că România e creştină.
E drept, noi ăştia, cei care nu suntem vizitați de Duhul Sfînt, credeam că un funcţionar trebuie să ţină cont că România e o ţară europeană, în care funcţionarul se află în serviciul Publicului şi nu invers.
Repet, libertatea de expresie, unul dintre cele mai mari cîştiguri ale democraţiei, permite afirmarea oricărei opinii, a oricărei teze.

Ceea ce a uluit pînă la buimăcire pe toată lumea a fost desemnarea lui Marian Munteanu drept candidat al PNL.
Marian Munteanu a vrut să candideze la Preşedinţie, în 2000, din partea PNR, formațiune condusă de Virgil Măgureanu.
N-a tresărit nimeni atunci la decizia luată de PNR.
Au fost tresăriri la acceptarea de către Marian Munteanu a condiţiei de candidat al lui Virgil Măgureanu.
N-a tresărit, deoarece PNR era un partid mic, în căutare disperată de lovituri mediatice şi, în plus, avea o platformă naţionalistă.

Dacă Marian Munteanu ar fi fost desemnat să candideze la Primărie din partea unui partid naţionalist-extremist minuscul sau din partea PRM, n-ar fi tresărit nimeni.
S-ar fi înţeles legătura dintre partidul respectiv şi Marian Munteanu.
Marian Munteanu e practicantul unui naţionalism delirant, a unui naționalism de cădelniță și tămîie, de camilafcă și barbă neîngrijită, altfel spus, un naționalism peste care s-au turnat ciubere de agheasmă: România e Grădina Maicii Domnului; România e o bucățică de Rai; România e ținta străinilor hrăpăreți, care vor s-o stoarcă de bogății; România e Noul Ierusalim.

S-a spus şi s-a scris că Marian Munteanu împărtăşeşte ideologia legionară.
Ca om care a studiat Mişcarea legionară şi pe Corneliu Zelea Codreanu în biblioteci şi arhive, îmi permit să spun că o asemenea afirmaţie jigneşte Mişcarea legionară.
Mişcarea legionară, cel puţin la nivelul scriitorilor și filosofilor care i-au fost teoreticieni, avea o doctrină coerentă.
Din discursul legionar al lui Marian Munteanu lipsesc elementele care au adus succesul politic al Mişcării:
Lupta împotriva corupţiei, promovarea Onoarei, pariul pe tineri, dispreţul faţă de politicianism.

Din doctrina legionară, Marian Munteanu a reţinut doar clișeele repetate papagalicește de legionarul semidoct.
Un asemenea personaj, anti-occidental, anti-democratic, anti-modern, anti-european e desemnat candidatul unui partid care se pretinde modern, european, care vrea să conducă o țară membră a Uniunii Europene și a NATO.

Biroul Politic Național al PNL cuprinde peste o sută de lideri ai partidului.
Unii aparțin PDL, alți PNL.
Amîndouă partidele au fost partide de guvernămînt, au dat candidați la președinție și președinți și premieri.
Marian Munteanu a fost desemnat în unanimitate (cu excepţia lui Mircea Ionescu Quintus, care s-a abţinut) de către cei peste o sută de membri ai Conducerii PNL.
Printre cei care l-a votat s-au aflat foşti miniştri, foşti demnitar, actuali parlamentari.
Într-un cuvînt, oameni care au condus o ţară şi nu un schit.

Cum de n-a întrebat nimeni de ce Marian Munteanu și nu un lider PNL?
Cum de n-a invocat nimeni biografia mai mult decît suspectă a lui Marian Munteanu?
Cum de n-a zis nimeni nimic la propunerea lansată de Alina Gorghiu?
Răspunsul e simplu.
Alina Gorghiu a adus în Biroul Politic ordinul dat de Klaus Iohannis.
Ce l-a apucat pe preşedintele României ca să impună un asemenea personaj unui partid, nenorocindu-l?
E o întrebare al cărui răspuns nu mă interesează.
Pentru că ar fi un răspuns ca şi cel dat întrebărlor:
De ce face Klaus Iohannis voiaje de lux împreună cu consoarta pe banii statului?
De ce pleacă Klaus Iohannis vineri la prînz şi vine la serviciu abia luni la prînz, cînd bugetarii, ca şi el, au făcut deja şase ore de lucru la program?
Vorba lui Stelian Tănase:
De chichi!

Întrebarea, întrebarea care merită luată în seamă, e următoarea:
Ce fel de partid e acela care votează fără să-şi ducă mîna la nas orice pîrţ al lui Klaus Iohannis?!”

Vehement mi s-a parut a fi si Dl. Cristian Preda, aceasta postare de pe FaceBook:

„În 2012, când era divizată, dreapta i-a susținut la Primăria Bucureștiului pe S. Prigoană (candidat PDL) și pe S. Oprescu (propus de PNL, alături de aliații săi din USL). Acum, dreapta unită îl propune pe Marian Munteanu. Mă simt insultat auzind că MM e prezentat drept liberal. Am scris sute de pagini despre liberalism și realizez că ecoul lor în PNL e nul. Regret, pe de altă parte, că nu am ascultat sfaturile care mi-au fost date acum câteva luni, de a mă prezenta ca independent la Primăria Bucureștiului. Am fost convins că PNL va prezenta un candidat foarte solid și credibil. M-am înșelat amarnic. Ce au făcut Predoiu, Gorghiu and co. e o bătaie de joc.”

si aceasta:

„Lansez aici un apel către conducerea PNL. Îi invit să retragă candidatura lui Marian Munteanu, care nu are legătură nici cu profilul de centru-dreapta asumat de cei care au votat de-a lungul timpului cu formațiuni liberale, nici cu doctrina PPE, familia europeană la care au aderat peneliștii. Candidatura lui Munteanu e o eroare la fel de mare ca și propunerea regelui Mihai drept prezidențiabil în 1992. După seria Bușoi, Orban, Munteanu, e preferabil ca PNL să nu aibă un candidat propriu, fiindcă ridicolul i-a copleșit. Doar scuzele prezentate electoratului bucureștean îi pot salva. Dacă Munteanu e retras, voi vota cu PNL la Consiliul General. Dacă nu, voi vota și împotriva lui Munteanu, și împotriva candidaților PNL în consilii. Îi rog pe toți cei care sunt de acord cu mine să difuzeze acest mesaj.”

Totusi, e foarte ciudata atitudinea PNL… Daca nu e bun un candidat asupra caruia planeaza o suspiciune privind fapte de coruptie, e bun unul asupra caruia planeaza suspiciuni ca ar fi un admirator al Miscarii Legionare, un antieuropean, antioccidental si fost colaborator al lui Virgil Magureanu? Observati ce spune si Cristian Preda: „Mă simt insultat auzind că MM e prezentat drept liberal”…

Iar adversarii PNL vor folosi, banuiesc, in campanie aceste slabiciuni pentru a lovi in PNL. PNL nu a dat, cel putin pana acum, din cate stiu, explicatii convingatoare privind suspiciunile referitoare la activitatea si orientarea ideologica a noului candidat. De asemenea nici Dl. Munteanu nu a raspuns convingator la astfel de indoieli legate de activitatea sa si crezurile sale politice.

… si astazi…

Insa ceea ce se intampla este uluitor si nu degeaba a scris Dl. Cristoiu despre „partul” prezidential… Pentru ca desemnarea lui Marian Munteanu drept candidatul PNL la Primaria Bucurestiului pare a se inscrie in acelasi gen de actiuni precum decorarea cu Ordinul National Steaua Romaniei a D-lui. Octav Bjoza, admirator infocat al Miscarii Legionare, promovarea Oanei Stanciulescu in conducerea TVR. Insa acest trend ciudat nu trebuie atribuit doar PNL-ului sau doar Presedintelui. Ci si Stangii politice si va invit sa cititi aici un articol recent si reiau titlul unui articol din Gandul: „Mândrii români ai lui Victor Ponta îşi explică de ce Iohannis este un pericol: „Una e să te nască mă-ta în altă ţară, alta e să vii aici şi iei cetăţenie”” si citez din inceputul articolului:

Cum îl văd votanţii PSD pe Klaus Iohannis? Cu un Victor Ponta care le-a stimulat mândria că sunt români şi ortodocşi, alegătorii social-democraţi adunaţi la Craiova, la lansarea la apă a candidatului lor, sunt categorici: Iohannis nu e bun „pentru că nu e român”.”

Observati ce vremuri traim… Rares Bogdan vrea sa aduca un tricolor mare cat toate zilele in studio!! 🙂 Pentru ca-si iubeste tara: „de-aia, ma, c-o iubesc!!”, dupa cum a si declarat. Ma mir ca n-a zis ca va veni imbracat in port popular. Dar, mai bine, sa nu-i dau idei… 🙂

Mai avem putin si reluam Festivalul National Cantarea Romaniei? 🙂

Trebuie sa vedem si care e punctul de vedere al PNL:

Romania Libera

PNL: Nu sunt probe că Marian Munteanu ar fi apropiat de extrema dreaptă

„PNL susține că nu există probe care să ateste că Marian Munteanu, recent nominalizat drept candidat la Primărie, ar fi „apropiat de extrema dreaptă”.

„Un mit care a fost cultivat cu multă migală în primăvara anului 1990 a fost cel al așa-zisei apropieri a dlui. Marian Munteanu de extrema dreaptă. Referitor la acest aspect, PNL nu poate să nu constate că și acum, ca și în zilele triste ale mineriadelor, lipsesc probele care să susțină aceste acuzații”, menționează un comunicat al PNL.

Din acest motiv, PNL solicită celor care întrețin acest discurs „plin de neadevăr” să aducă probe „care ar putea, eventual, să susțină acuzele pe care i le aduc domniile lor”.

PNL amintește că Marian Munteanu a participat la Revoluția din decembrie 1989, la organizarea Ligii Studenților, a fost primul președinte al Alianței Civice și lider al Pieței Universității.

„Prin ce a făcut în ultimii 25 de ani, ca lider respectat al societății civile și ca antreprenor, dl Marian Munteanu a fost și este un susținător consecvent al cursului României către modelul democratic de dezvoltare a societății și către economia liberă de piață.   Dl. Marian Munteanu a susținut mereu și susține cu consecvență integrarea europeană și euro-atlantică a țării noastre. În ultimii ani domnia sa a avut multe ocazii de a călători în țări occidentale unde a fost un avocat al României și al colaborării țării noastre cu marile țări democratice ale lumii”, subliniază PNL.

Acest partid solicită liderilor societății civile „să țină cont de faptul că o campanie electorală locală deschisă și corectă, care să ajute cu adevărat cetățeanul în formarea deciziei de vot, nu poate fi organizată decât dacă organizațiile aflate în afara jocului politic își vor asuma în mod corect rolul lor”.

„Aici nu este vorba numai despre dl. Marian Munteanu, ci despre modul în care trebuie să facem și să înțelegem politica. În ceea ce îl privește pe candidatul PNL este o realitate istorică faptul că adevărul a învins mereu”, conchide PNL.”

Mediafax

PNL îl apară pe Munteanu, acuzând societatea civilă de afirmaţii false în stil fesenist şi propagandă

PNL acuză societatea civilă de afirmaţii nefondate la adresa candidatului partidului pentru Primăria Capitalei, Marian Munteanu, susţinând că ONG-urile dau dovada ”unui discurs propagandistic des întâlnit în jocul politicianist” şi de partizanat ”vădit” pentru un candidat şi pentru un partid.

”În puţinele zile trecute de la desemnarea dlui Marian Munteanu drept candidat al PNL la Primăria Generală a Municipiului Bucureşti, membrii PNL au constatat faptul că în spaţiul public au început din nou să circule aceleaşi acuzaţii lipsite de temei care acum un sfert de secol încercau să păteze imaginea Pieţei Universităţii. De această dată, aceste acuze nu mai vin din partea partidului condus de Ion Iliescu şi nici din partea presei feseniste, ci din partea unor organizaţii şi persoane care aparent consideră că deţin monopolul asupra ideii de scietate civilă. De fapt, aceste persoane sunt cei mai noi politicieni ai României şi susţin în mod deschis acţiunea unui partid politic care participă la alegerile locale din Bucureşti”, acuză PNL prin intermediul unei scrisori deschise.

Liberalii spun că apropierea lui Marian Munteanu de extrema dreaptă este ”un mit care a fost cultivat cu multă migală în primăvara anului 1990”.

”PNL nu poate să nu constate că şi acum, ca şi în zilele triste ale mineriadelor, lipsesc probele care să susţină aceste acuzaţii’‘, arată liberalii, solicitând oficial celor ce aduc aceste acuzaţii ”să aibă decenţa şi deontologia de a-şi proba spusele în mod concret, prezentând opiniei publice vorbe şi fapte ale dlui. Marian Munteanu care ar putea, eventual, să susţină acuzele pe care i le aduc domniile lor”.

PNL îl apară pe Marian Munteanu, susţinând că ”nu există nimic în activitatea sa care să justifice alte acuze ce i se aduc, anume acelea de a fi anti-occidental”, ci, din contra, candidatul PNL ”a fost şi este un susţinător consecvent al cursului României către modelul democratic de dezvoltare a societăţii şi către economia liberă de piaţă”.

În opinia liberalilor, asemenea acuzaţii sunt ”parte a unui discurs propagandistic des întâlnit în jocul politicianist”.

”De fapt, nici partizanatul vădit pentru un candidat şi pentru un partid politic şi nici susţinerea de acuzaţii fără dovezi la adresa altor candidaţi şi altor partide politice nu ar trebui să facă parte din activismul specific societăţii civile. PNL solicită tuturor liderilor societăţii civile să ţină cont de faptul că o campanie electorală locală deschisă şi corectă, care să ajute cu adevărat cetăţeanul în formarea deciziei de vot, nu poate fi organizată decât dacă organizaţiile aflate în afara jocului politic îşi vor asuma în mod corect rolul lor”, subliniază PNL.

”Încheiem această Scrisoare deschisă lansând un apel la adevăr. În cursul vieţii sale dl. Marian Munteanu a mai văzut ce înseamnă să fie acuzat fără dovezi şi chiar să fie ţinut în închisorile regimului fesenist din motive politice, sub acuzaţii false. Acele timpuri ar fi trebuit să rămână mult în urmă. Acum România este în anul 2016, dar iată că adevărul rămâne la fel de important. Apelul PNL de astăzi are tocmai acest înţeles: haideţi să facem o campanie electorală în care să putem dovedi tot ceea ce spunem despre contracandidaţii noştri! Altfel, arătăm lipsă de respect faţă de electorat şi faţă de noi înşine. Aici nu este vorba numai despre dl. Marian Munteanu, ci despre modul în care trebuie să facem şi să înţelegem politica. În ceea ce îl priveşte pe candidatul PNL este o realitate istorică faptul că adevărul a învins mereu”, concluzionează liberalii.

Un grup de şapte ONG-uri, printre care IPP şi SAR, face apel la PNL să retragă candidatura lui Marian Munteanu la Primăria Capitalei pe motiv că acesta „a avut şi are simpatii pentru curente de orientare fascistă, de care nu s-a dezis niciodată”.

„Semnatarii, organizaţii de drepturile omului dar nu numai, fac apel către conducerea Partidului Naţional Liberal să retragă candidatura lui Marian Munteanu pentru Primăria Municipiului Bucureşti considerând această nominalizare o ofensă adusă valorilor democratice ale societăţii în care trăim”, se arată în apelul lansat joi de Coaliţia Antidiscriminare.

Reprezentanţii societăţii civile mai spun că Munteanu „a avut şi are simpatii pentru curente de orientare fascistă, de care nu s-a dezis niciodată”, promovând un discurs cu elemente ortodox-fundamentaliste, incompatibil cu valori democratice şi constituţionale.

„Doar cu aceste motive în minte, şi cu îngrijorarea că prin promovarea unei astfel de persoane într-o asemenea candidatură unde poate să îşi expună ideile nocive ce pot să producă tulburări ireparabile în straturile sociale, etnice, confesionale şi nu numai din societate românească cerem PNL retragerea sprijinului politic pentru Marian Munteanu”, se mai arată în apel.

Apelul este semnat, în numele Coaliţiei Antidiscriminare, de Institutul pentru Politici Publice, Societatea Academică din România, Centrul FILIA, Romani Criss – Centrul Romilor pentru Interventie Socială şi Studii, Agenţia de Dezvoltare Comunitară “Împreună”, ACCEPT şi Euroregional Center for Public Initiative.

Asemenea explicatii pot sau nu sa fie convingatoare. Insa mie mi se pare ca Mircea Ionescu Quintus a avut si are dreptate:

Mircea Ionescu Quintus: Marian Munteanu trebuie să aibă o reacţie. PNL are un plan de rezervă

Preşedintele de onoare al PNL Mircea Ionescu Quintus a declarat, joi, pentru MEDIAFAX, cu privire la solicitarea ONG-urilor de a-l retrage pe Marian Munteanu, că cel care ar trebui să aibă o reacţie este Marian Munteanu şi că, în cazul retragerii acestuia, PNL are un plan de rezervă.

„Nu mă interesează atitudinea ONG-urilor, mă interesează atitudinea domnului Marian Munteanu pentru că spre el se îndreaptă această poziţie”, a declarat preşedintele de onoare al PNL Mircea Quintus Ionescu, solicitat să comenteze apelul celor şapte ONG-uri de a-l retrage pe Marian Munteanu din cursa electorală.

Întrebat ce atitudine ar trebui să aibă Marian Munteanu, Mircea Ionescu Quintus a afirmat că acest lucru îl priveşte pe Munteanu şi că „este hotărârea dânsului”.

Întrebat dacă PNL ar trebui să îşi asume în continuare candidatura lui Marian Munteanu, preşedintele de onoare al PNL a spus că liberalii şi-au asumat candidatura lui Munteanu şi că acum „este treaba ONG-urilor şi a lui Marian Munteanu”.

„Noi ne-am asumat-o, că au intervenit acele ONG-uri este treaba lor şi a domnului Munteanu cât este el de legat sau nu de această societate civilă”, a mai spus Quintus.

Preşedintele de onoare al PNL a mai spus că dacă Marian Munteanu îşi va retrage candidatura partidul are un plan de rezervă, afirmând că îşi va impune punctul de vedere de data aceasta.

„De data asta, însă, pot să vă spun că dacă se întâmplă ceva suntem pregătiţi cu un plan de rezervă, dar Doamne fereşte să se întâmple ceva. Dacă cumva domnul Marian Munteanu ar dori să se retragă, o ipoteză care mi se pare foarte îndepărtată, noi avem imediat ce pune la loc. De data asta îmi impun şi eu punctul de vedere”, a declarat Mircea Quintus, afirmând că liberalii vor alege un candidat din partid.

Un grup de şapte ONG-uri, printre care IPP şi SAR, face apel la PNL să retragă candidatura lui Marian Munteanu la Primăria Capitalei pe motiv că acesta „a avut şi are simpatii pentru curente de orientare fascistă, de care nu s-a dezis niciodată”.

Seniorul liberal Mircea Ionescu Quintus a declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX, că decizia sa de a se abţine la vot în cazul candidaturii lui Marian Munteanu este un vot împotriva „greşelii” conducerii care nu a avut un plan de rezervă, el precizând că BPN va trebui să-şi asume un eventual eşec.

„Votul meu nu l-a privit pe Marian Munteanu, ci a fost un vot împotriva greşelii conducerii PNL care trebuia să aibă mai multe soluţii de rezervă pentru situaţia retragerii domnului Ludovic Orban , care a avuut o atitudine corectă. (…) Doream să candideze unul dintre membrii PNL”, a declarat, miercuri, preşedintele de onoare al PNL, Mircea Ionescu Quintus.

Seniorul liberal a mai spus că un partid politic nu are voie să ajungă în astfel de situaţii fără a avea un plan de rezervă. „Un partid politic nu poate fi luat prin surprindere. Nu s-a gândit nimeni la un plan B , la un plan C. Este o greşeală a conducerii PNL. Eu am avut trei propuneri de candidatură, este vorba despre trei dinstinse doamne, din BPN, nu le mai spun numele. Una dintre ele este Adriana Săftoiu, a mai declarat el. Întrebat dacă s-a gândit şi la copreşedintele PNL Alina Gorghiu, Quintus a spus că nu.”

Dl. Quintus a avut dreptate de la bun inceput. Si se vede ce inseamna un om ce are o vasta experienta in politica. Domnia sa le-a dat, practic, solutia liberalilor, dupa ce Dl. Orban si-a anuntat retragerea: candidatul trebuie sa fie bucurestean si trebuie sa fie din PNL. Or, aceste doua directii trebuiau urmate de catre PNL, nu ce s-a intamplat ulterior. De asemenea se vede experienta D-lui. Quintus si prin faptul ca s-a abtinut de la vot in cazul candidaturii lui Marian Munteanu. Sunt de acord cu dansul ca a propus femei la candidatura pentru Primarie. Regretabil intr-adevar daca PNL a fost luat prin surprindere – se vad clar carente la nivelul conducerii acestui partid.

Interesant si acest articol:

Cum poate pierde PNL Bucureştiul cu Marian Munteanu. Detaliul esenţial pe care liberalii l-au uitat

Prin alegerea lui Marian Munteanu drept candidat la Primăria Capitalei, liberalii riscă să-şi piardă cel mai puternic aliat pe care l-au câştigat în ultimii ani, informează Gândul.

Facebook-ul unde românii s-au mobilizat, fără precedent, la alegerile prezidenţiale, contribuind decisiv la alegerea lui Klaus Iohannis preşedinte, a avut o reacţie organică de respingere a lui Marian Munteanu. Profilul fostului lider al Pieţei Universităţii nu vine în întâmpinarea aşteptărilor enunţate pe reţelele de socializare, unde nu este un teren fertil pentru un discurs mai apropiat celui legionar şi pro-Biserică.

De aminintit că în urmă cu cinci luni, după tragedia din Colectiv, pe Facebook s-a răspândit un amplu curent de sancţiune faţă de poziţia BOR în cazul tragediei. Revenind, după nominalizarea lui Munteanu, pe reţelele de socializare, s-au viralizat, cu o viteză similară perioadei prezidenţialelor, materiale referitoare la declaraţiile, din 1993, ale fostului lider al Pieţei Universităţii cu privire la asemănările dintre Mişcarea pentru România, o organizaţie condusă de acesta între 1992 şi 1995, şi Mişcarea Legionară, cât şi fotografia în care apare ţinându-se de mână cu Virgil Măgureanu.

 “A fost o reacţie fizică la un personaj toxic, e o reacţie normală pentru că internetul e un mediu reactiv”, este de părere specialistul în marketing online şi comunicare, Vlad Tăuşance, în timp ce specialistul în comunicare politică, Antonio Momoc, consideră că Marian Munteanu provine “dintr-o zonă destul de dubioasă ideologic” şi nu o mai reprezintă, astăzi, societatea civilă, iar oamenii de pe Facebook “au sancţionat chestiunea asta”.

Practic, ce se reproşează PNL-ului?

Faptul că “se preferă un discurs radical de dreapta” prin susţinerea lui Marian Munteanu, punctează Antonio Momoc. Iar dovadă stau “toate declaraţiile lui pro-legionare, toate portretele lui puse pe site-uri legionare care deja circulă pe internet”,  adaugă Vlad Tăuşance.

De asemenea, un alt motiv de reproş este ignorarea Facebook-ului care, în viziunea lui Momoc,  “reprezintă cel mai bine spiritul Colectiv şi ceea ce a cerut strada” atât la alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014, cât şi după tragedia din Clubul Colectiv, din 30 octombrie 2015.

Momoc: “Reacţiile au fost destul de anti-PNL”. Tăuşance: “Marian Munteanu nu are ce să căute în online de acum înainte” 

Specialistul în comunicare politică, Antonio Momoc, este de părere că anunţul privind candidatura lui Marian Munteanu din partea PNL la Primăria Generală a Capitalei a suscitat reacţii anti-PNL pe Facebook.

Citeşte continuarea pe Gândul. „

Insa FaceBook-ul nu poate fi considerat un indicator clar in aceasta privinta. Nu putem trage concluzia ca PNL va pierde alegerile dupa unele reactii de pe FaceBook. De exemplu s-ar putea constitui usor pe FaceBook un grup foarte numeros de sustinatori ai D-lui. Marian Munteanu. Daca Dl. Munteanu provine “dintr-o zonă destul de dubioasă ideologic”, cred ca acelasi lucru se poate spune si despre cei de pe FaceBook, cei la care face referire articolul… Mie nu mi-e clar ce ideologie ar avea acesti utilizatori ai FaceBook-ului, daca ar avea una sau daca sunt inca formati sa aiba una… Dar nu trebuie uitat un lucru: Dl. Munteanu nu deloc prost. De asemenea dansul e un bun comunicator. Candidatura dumnealui a aparut in ultimul moment, ca sa zic asa. Dansul nu a avut timp sa comunice cu acesti utilizatori ai FaceBook-ului. Probabil ca multi dintre acestia nici macar nu erau in proiect in 1990. Sunt oameni foarte tineri, unii chiar copii, care nu au avut cum sa-l cunoasca pe Marian Munteanu, mai ales ca dansul a lipsit o perioada indelungata din viata publica. Altceva ar putea fi cand incepi sa cunosti omul. Dl. Marian Munteanu a dovedit inca de atunci, din 1990 ca stie sa capteze, ca sa zic asa, masele, simte ce vor oamenii, altfel nu ajungea sa fie un lider al Pietei Universitatii. Dar in perioada recenta dansul nu s-a implicat in miscarile Pietei, de exemplu cele de protest la adresa lui Traian Basescu. Oamenii tineri n-au cum sa-l cunoasca. Insa oamenii tineri de azi n-au cunoscut dictatura comunista, n-au trait-o de aceea ma intreb daca ei inteleg spiritul de atunci al Pietei Universitatii. Marian Munteanu, evident tanar pe atunci, a fost un tanar iesit din comunism, cum eram, pe-atunci, cu totii. Generatia de azi, tinerii de azi – au trecut totusi 25 de ani – nu au iesit din comunism, de aceea perceptiile asupra anumitor lucruri ar putea sa fie diferite. Ei, spre exemplu, nu stiu si nu inteleg ce inseamna incalcarea libertatii de constiinta, impunerea prin forta si arestari a ateismului in societate. N-au trait astfel de vremuri, in care drepturile si libertatile individului au fost calcate in picioare. Ei nu stiu ce inseamna ca un regim politic sa-ti interzica sa mergi la biserica sau ce inseamna sa-ti interzica anumite lecturi din motive politice (cum era, de exemplu, cazul lui Cioran sau Eliade), pentru ca nu era o literatura potrivita cu regimul politic de atunci, cu comunismul.

Tinerii de azi ar trebui sa mediteze mult mai serios la faptul ca la Revolutie s-a luptat si s-a murit pentru LIBERTATE!!

Insa asupra lui Marian Munteanu e intr-un fel logic sa planeze tot felul de banuieli intrucat s-a clasat Dosarul Revolutiei. In chip straniu. De ce oare? Ca sa nu mai stim adevarul? Iar legatura sa stranie cu Virgil Magureanu il apropie (poate fara voia dumnealui) in chip straniu de zona fostei Securitati.

Interesant este si acest editorial aparut in DW:

PNL provoacă o furtună politică

„Nici nu a fost bine propus, și candidatul PNL la primăria Capitalei, Marian Munteanu, fostul lider al studenților din Piața Universității, a devenit obiectul unor puternice contestații.

Societatea românească își contenește emoțiile greu și nu pare capabilă să-și modereze reacțiile. E un exces în judecată și în expresie, care alterează dezbaterea și nu mai lasă nicio șansă unei conversații decente. Deunăzi cineva spunea că Gabriel Liiceanu și Ana Blandiana sunt legionari sau naziști pentru că au o viziune conservatoare despre Europa și despre vocația ei culturală. Ce-i drept, lumea s-ar putea să-i dezmintă, iar centralitatea europeană, în numele căreia ei vorbesc, să se fi dizolvat demult într-o lume lipsită de centru. În realitate, Estul e nostalgic, dar nutrește o nostalgie lucidă și resemnată știind că nu-i mai rămâne nimic altceva decât contemplarea trecutului. Fiecare rămâne loial idealului său din tinerețe și poate că e singura datorie importantă față de sine. Și nu e o datorie ușoară, căci, cum spunea Cioran: ”Câtă resemnare și cât curaj ne trebuie pentru a nu ne sfărâma sau dizolva, pentru a ne păstra figura și identitatea!”. E însă nostalgia o formă de intoleranță?

De ieri începând am aflat din zeci și sute de comentarii din presa clasică și cea electronică că Marian Munteanu este legionar sadea și că dă expresie unei etnocrații violente. Și nimeni nu pare să aibă nici cea mai mică îndoială. Discursul curge senin fără teama că așează pe cineva fără temei sub semnul unei acuzații penale. Căci a spune despre cineva că e prost nu are nicio consecință, dar a afirma ritos că e legionar riscă să provoace o sesizare a Parchetului. Când Ion Iliescu spunea că în Piața Universității sunt legionari, el făcea o judecată istorică și ideologică, el căuta să deslușească o genealogie politică, pe când acuzatorii de astăzi fac, de-a dreptul, un denunț penal.

Între ”legionarii” de azi există cu siguranță diferențe mari. Gabriel Liiceanu (legionar și el în versiunea Iliescu, legionar și azi în versiunea stângii ”civice”) este de fapt un anti-naționalist care s-a scuturat cu energie de fiece vecinătate potențial contaminatoare. În cazul său nu e numai un denunț răuvoitor, ci și o stupidă neadecvare. Marian Munteanu, în schimb, este un naționalist, dar unul lecuit, care vine în prelungirea unor decepții istorice. Primul îl ține pe Cioran la căpătâiul patului, cel de-al doilea pe Țuțea. Dar dacă Cioran a devenit un sceptic, Țuțea a sfârșit în dezamăgire. Nici într-un caz, nici într-altul legionarismul nu mai e posibil. De altfel întreaga discuție despre naționalism este viciată de analogii ilicite, lipsite total de simțul proporțiilor și care sfârșesc prin a banaliza experiențele criminale fără egal ale secolului trecut. Dacă Crin Antonescu va fi fost un soi de Hitler, așa cum sugera un raport Expert Forum, în 2012, atunci ce am mai putea înțelege din istorie? În orice caz, atunci cand rapoartele de la care finanțatorii așteaptă o descriere exactă și probă devin o specie a pamfletului, dezbaterea politică rațională nu poate avea loc. Românii își fac singuri mari deservicii autoportretizându-se în culori înfricoșătoare. Și exact la fel se întâmplă și acum când mai înainte de a vedea cine este el astăzi și ce vrea, Marian Munteanu a devenit obiectul unei diabolizări fără precedent.

Dar în ambianța aceasta frenetică în care denunțătorii arogă, cu stranie siguranță de sine, o certă superioritate morală, discuția și critica nu sunt cu adevărat posibile. Adevărata problemă este că nu îl poți critica convingător pe Marian Munteanu (în sensul unei examinări raționale) până când ambianța nu e curățată de toxinele acestei violențe dogmatice. Multă lume a ales, de altfel, să tacă, sau să rostească ceva vag și aluziv, tocmai din acest motiv.

Aș remarca deocamdată doar ironia situației: Monica Macovei & Co au pledat cu asiduitate pentru candidați ”curați” și ”cinstiți” și, iată, acum când tocmai s-a ivit unul, primii care protestează sunt chiar ea și partizanii săi câți au rămas. Au pledat de asemenea pentru boicotarea partidelor și cultivarea ”societății civile”, iar acum, când apare un candidat care vine el însuși din ”societatea civilă” tot ei se revoltă ca de un sacrilegiu. Atunci când scriam cu insistență ca problema politicii românești este că ocultează diferența dintre stânga și dreapta, refuzând să abordeze marile probleme care se pun în fața lumii noastre, ni se răspundea că prioritatea priorităților este combaterea corupției și că dezbaterile doctrinare sunt un lux pe care nu ni-l putem permite. Or, iată că Marian Munteanu candidatul susținut de PNL, destituie și el doctrinele și ne anunță că singurul lucru important este integritatea. Se află aici o simetrie, ca în oglindă, care explică oarecum răbufnirea aceasta de violență la început de campanie.”

Articolul este bun, el arata faptul ca problema doctrinara, mai bine zis ideologica, nu prea conteaza, ceea ce nu e in regula: „Or, iată că Marian Munteanu candidatul susținut de PNL, destituie și el doctrinele și ne anunță că singurul lucru important este integritatea.”. Articolul face distinctia necesara intre acuzatia de legionarism adusa lui Gabriel Liiceanu sau Anei Blandiana – in acest caz trebuie sa scriem „legionarism”, cu ghilimelele de rigoare, desigur – sau exagerarea potrivit careia Crin Antonescu „va fi fost un soi de Hitler, așa cum sugera un raport Expert Forum, în 2012” si ceea ce se spune despre Marian Munteanu, doar si pentru faptul ca atat Liiceanu cat si Ana Blandiana nu candideaza, iar Crin Antonescu s-a retras intr-un con de umbra si nici dansul nu candideaza. Una este sa-l citesti, sa-l studiezi pe Cioran si alta e o atitudine politica de natura sa te apropie de Miscarea Legionara sau fascism – ceea ce unii ii reproseaza D-lui. Munteanu. Eu n-as trece chiar atat de repede peste ceea ce i se reproseaza lui Marian Munteanu, avand in vedere promovarea acestuia pe posturile de televiziune si candidatura sa la Capitala. Eu nu-l acuz, insa solicit explicatii in continuare din partea PNL si din partea dansului pentru ca e normal ca atat PNL cat si dansul sa explice cu mai multa claritate si concretete astfel de lucruri electoratului, mai ales celui liberal. De observat ca Mircea Ionescu Quintus, cum aratam mai sus, s-a abtinut de la vot, lucru care arata ca mutarea cu Marian Munteanu ar fi una cel mult interesanta, daca nu chiar indoielnica, dar in niciun caz cea mai buna…

Ramane, totusi, intrebarea: de ce Marian Munteanu? E vorba de o nostalgie a anilor ’90? Aici PNL nu a clarificat deloc lucrurile.

Fara indoiala, anii au trecut, omul imbatraneste. Totusi, cum trebuie sa-l vedem azi pe Marian Munteanu: mai este oare tanarul din prima poza sau domnul cu aer conservator din ultima?

Numai uitandu-te la prima poza si parca respiri azi aerul tare de LIBERTATE  al inceputului anilor ’90!

Iar daca tot ne intoarcem la anii ’90, tocmai acest aer tare de LIBERTATE nu trebuie sa-l uitam ci sa ni-l reimprospatam mereu in memorie!

DE citit si…

… acest editorial al maestrului Cristoiu:

Marian Munteanu – acest Dan Diaconescu care se crede Petrache Lupu, spălat cu limbuța la Antena 3!

Se arata ca:

„Marian Munteanu, desemnat candidat al PNL pentru Primăria Capitalei marţi, 12 aprilie 2016, a fost miercuri, 13 aprilie 2016, invitatul lui Mihai Gâdea la Sinteza zilei de pe Antena 3.
Cu o seară înainte, imediat după desemnare, Marian Munteanu a fost invitatul lui Rareş Bogdan la Jocuri de putere, de pe Realitatea Tv.
Bogdan Tiberiu Iacob, un excelent scocioritor prin arhive, a descoperit o emisiune a lui Rareş Bogdan cu Marian Munteanu ținută pe 16 februarie 2016.
Cu aproape două luni înainte de a fi binecuvîntat drept candidatul PNL, Rareş Bogdan, printre altele ziarist, se angajează să-i fie lui Marian Munteanu, candidat la Primăria Bucureştilor, chibiţ electoral:
„În cazul în care totuşi vă hotărîţi să intraţi în bătălia pentru primăria capitalei sau într-o bătălie politică, pentru dvs., eu voi intra în luptă exact cum am intrat pentru preşedintele Iohannis în 2014, cînd am fost pe baricade cu steagul în mînă!”

Descoperirea lui Bogdan Iacob nu m-a surprins. Dezgroparea mediatică a cadavrului social-politic Marian Munteanu e o Operaţiune începută de anul trecut, avînd, ca de obicei cînd vine vorba de Operaţiuni, avînd în Realitatea Tv un Pluton şi în Rareş Bogdan, un locotenent. Cei care nu ştiu cine conduce România, convinşi, în naivitatea lor, că o conduce Poporul, vor fi rămas surprinşi la cultivarea furibundă a lui Marian Munteanu de către un post tv, ştiind că fostul lider al Pieţei Universităţii, compromis iremediabil prin candidatura în numele lui Virgil Măgureanu, dispăruse de 15 ani din spaţiul public. Rareş Bogdan l-a invitat de numeroase ori pe post de Guru al Naţiunii. Stînd picior peste picior, scăldat în privirile aprinse ale lui Rareş Bogdan, Marian Munteanu a debitat enormităţi de bodegă pe post de soluţii pentru Salvarea ţării, căzute sub călcîiul străinilor.

La emisiunea din 16 februarie 2016, care l-a entuziasmat pe Rareș Bogdan atît de tare, încît s-a angajat pe post de chibiț electoral, Marian Munteanu a vorbit și de o nouă Constituție. Printre altele, Constituția lui Marian Munteanu prevede obligativitatea tinerilor între 18 şi 34 de ani de a face parte din Miliţiile populare, instituirea unei Autorităţi Morale Naţionale şi impunerea a două zile naţionale.

De ce-am scris aceste rînduri?

Nu pentru a-l mustra pe Rareş Bogdan, pentru c-a renunţat la profesia de jurnalist în favoarea celei de codoş electoral (o să-l mustre viaţa, veţi vedea!), ci pentru a scoate în evidenţă importanţa emisiunii de la Antena 3.

Unul dintre cele mai importante partide ale ţării scoate un ins dintr-o grotă a Evului Mediu şi-l propune României secolului XXI drept candidat la Primăria Capitalei. Apariţiile sale la Realitatea tv, inclusiv cea din seara desemnării, n-aveau nici o legătură cu jurnalistica.

De marţi seara pînă miercuri seara, în spaţiul mediatic se dezlănţuie o furtună de întrebări ridicate de decizia PNL.

Emisiunea de la Antena 3 de miercuri seara avea toate datele de a fi una memorabilă.

Se ivea, în fine, posibilitatea ca Marian Munteanu să răspundă întrebărilor puse de opinia publică:

1) Cum de a candidat în numele lui Virgil Măgureanu?

2) Dacă mai împărtăşeşte sau nu credinţele legionare?

3) Cum a ajuns PNL, partid cu cel puţin 100 de posibili candidaţi la Primăria Bucureştilor, să opteze pentru un ins dispărut din spaţiul public de 15 ani.

  1. Ce Proiect are pentru București?

Cel puţin aşa socoteau naivii.

Naivii telespectatori care mai cred că avem o presă independentă, pusă în slujba interesului public şi nu a intereselor oculte.

Alţii, ca mine, care ştiam că Antena 3 face parte, ca şi Realitatea tv, din Maşinăria mediatică pusă în mişcare cînd vine vorba de o Operaţiune, s-au uitat la Sinteza zilei pentru a vedea cum e spălat cu limba dată cu săpun candidatul impus de Klaus Iohannis marelui partid PNL, zis şi Partidul Meu, Partidul Proprietate privată a lui Klaus Iohannis.

După primele zece minute mi-am dat seama că nu era o emisiune de lămurire a unor enigme din personalitatea lui Marian Munteanu, aşa cum ar fi cerut profesia de jurnalist, ci o emisiune de spălare a lui Marian Munteanu de tot ceea ce se scrisese şi se zisese în restul presei.

Din start, Mihai Gâdea a amintit că Marian Munteanu, Eroul pe care el îl admira de cînd era mic şi, în provincie fiind auzea vorbindu-se în jur de Piața Universității, a fost, de marţi seara, pînă la ora emisiunii, victima unei campanii de defăimare duse de propaganda băsistă.

Înainte de a se trece la primele întrebări, Mihai Gâdea a evocat împreună cu Marian Munteanu întîlnirea lor de la Washington, la care a fost Alina Gorghiu şi Dan Mihalache.

Se înţelege că, puse sub acest semn, întrebările erau gen, Cum de-aţi putut fi atît de erou? sau Ce-are cu dumneavoastră propaganda băsistă? sau Nu-i așa că vă iubiți Țara?

În cei 20 de ani de televiziune, am întîlnit emisiuni electorale în care invitatul plătise la casierie. Cum la unele se nimerise să pic şi eu ca musca-n lapte, cînd candidatul delira cu o promisiune fantasmagorică, îl întrebam Cum o să faceţi?

Au fost cazuri – am aflat după – cînd invitatul s-a supărat rău după emisiune, reproşîndu-i moderatorului că el a plătit ca să se simtă bine.

Sînt sigur că acest sentiment l-a stăpînit pe Marian Munteanu pe tot parcursul emisiunii.

Instalat la măsuţa lui Mihai Gâdea, Marian Munteanu le-a ținut celor din jur, în frunte cu doi generali, unul prezentat drept General SRI! Discursuri despre cum vede el salvarea țării.

Despre Marian Munteanu s-a spus că e un naționalist.

Numărîndu-mă printre cei preocupați de redarea demnității naționale la un Popor deseori umilit de Puterile Protectoare, am vrut să văd dacă Marian Munteanu are vreo soluție de tip naționalist.

O soluție însă care să țină cont că ne aflăm în 2016 și nu în Evul Mediu.

Marian Munteanu n-are nici o soluție. N-are nici o idee. Spusele sale la Sinteza zilei îmi aminteau de tipii care mă opresc pe stradă pentru a-mi prezenta teoriile lor despre situațiunea României.

La orice bodegă din marginea Șoselei Naționale poți auzi, după un țoi de țuică, teorii de acest fel mult mai interesante.

Ce mai încolo și încoace!

Un Dan Diaconescu care se crede Petrache Lupu!

Cu excepţia lui Radu Soviani, singurul ziarist de acolo, nimerit din greșeală la un exercițiu de lins în direct, toţi cei din platou, în frunte cu Mihai Gâdea, îl ascultau înmărmuriţi de fericire.

Le vorbea Marian Munteanu!

Şi Marian Munteanu, ştiind c-a plătit la casierie, altfel spus ştiind c-a venit la o emisiune în care să se simtă bine, turuia întruna, turuia teoriile sale de luptător al lui Hristos.

A fost un moment cînd nu s-a simţit bine.

Cel în care Radu Soviani l-a întrebat cînd şi de cine a fost contactat de la PNL pentru a i se propune funcţia de candidat.

Aici, Marian Munteanu a început să se bîlbîie, să se contrazică, să se foiască, să transpire abundent, lăsînd impresia că nu mai ţine minte întîmplări petrecute cu două zile în urmă.

O situaţie explicabilă.

Marian Munteanu e candidatul PNL cu mult înainte de 12 aprilie 2016, cu mult înainte de 16 februarie 2016, încă de pe vremea cînd Realitatea tv a purces la Operaţiunea Mediatică Dezgroparea mortului.

Fireşte, Mihai Gâdea, dîndu-şi seama că Marian Munteanu s-ar putea supăra, a intervenit imediat pentru a-l salva, abătînd discuția de la acest subiect.

Desemnarea lui Marian Munteanu putea să pară la un moment dat drept semnul unei derute a PNL după accidentul cu Ludovic Orban.

Participarea la Operațiune, alături de Realitatea tv, a Antenei 3, post pentru care a făcut campanie publicitară Klaus Iohannis, ne spune să momentul Marian Munteanu ține de un Plan.

Un conceput de sergenții majori mesianici fie și pentru că și așa n-au treabă, dat fiind că teroriștii nu ne deranjează, iar spionii sunt de prostia celor de la Black Cube.

Tare mă tem că Marian Munteanu va fi primar al Capitalei.

Chiar și dacă toți ceilalți candidați ar fi arestați preventiv cu o zi înainte de scrutin!”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 14, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 96 comentarii

Un partid prost condus: PNL!

Ceea ce i s-a intamplat ieri lui Ludovic Orban, candidatul PNL in alegerile pentru functia de Primar general al Bucurestiului, arata in primul rand slabiciunea sau mult mai bine zis incompetenta actualei conduceri a PNL.

Ati vazut cu totii la televizor: dupa o ploaie zdravana, Ludovic Orban venea agale, pe jos, la DNA, unde fusese chemat. In tot acest timp mai era candidatul PNL. Fusese asaltat de reporteri dar a facut declaratii seci. Dupa ce a iesit de pe usa DNA, nu mai era candidatul PNL: a spus cu subiect si predicat ca-si da demisia din functiile pe care le are si renunta la candidatura. Foarte neplacut, e adevarat. Totusi, Ludovic Orban a procedat corect si e de salutat lucrul asta: atata vreme cat e invinuit, nu doreste sa pateze imaginea partidului si sa-i scada sansele in alegeri.

Mediafax

Se arata ca:

Procurorii DNA au anunţat că prim-vicepreşedintele PNL, Ludovic Orban, este cercetat sub control judiciar pentru folosirea influenţei în scopul obţinerii unor foloase necuvenite, acesta solicitându-i unui om de afaceri 50.000 de euro pentru campania electorală din vara anului 2016.

„La data de 1 martie 2016, inculpatul Orban Ludovic, prim–vicepreşedinte al unui partid, a contactat un om de afaceri pe care îl cunoştea, solicitându-i sprijin financiar pentru campania electorală pentru alegerile locale din vara anului 2016, în care Orban Ludovic candidează la funcţia de primar al municipiului Bucureşti”, au anunţat procurorii DNA într-un comunicat de presă.

Ulterior, la data de 20 martie, Ludovic Orban i-ar fi cerut omului de afaceri 50.000 de euro, „cu precizarea că va trebui să remită banii unor persoane pe care le-a menţionat, cu funcţii de decizie în cadrul a două posturi de televiziune, pentru a fi promovată imaginea candidatului. Inculpatul Orban Ludovic a precizat că are nevoie de suma solicitată în aproximativ una – două săptămâni”, mai arată DNA.

Potrivit procurorilor, omul de afaceri a acceptat să îi dea suma cerută lui Ludovic Orban „în considerarea funcţiei de conducere pe care Orban Ludovic o deţine în cadrul unui partid şi a potenţialului de intervenţie al acestuia în domenii de interes în afacerile controlate de acest om de afaceri”.

La ieşirea din sediul DNA, Orban a declarat că are calitatea de inclulpat şi că „este legat de ceva petrecut mai de curând. PNL a susţinut permanent lupta împotriva corupţiei, în toate ocaziile solicitările formulate de DNA şi nu voi face nicio excepţie în acest caz”.

Totodată, acesta a spus că nu vrea să pericliteze şansa partidului de a câştiga alegerile la Primăria Capitalei.

„Nu am încasat niciun leu. Deodamdată nu am dezamăgit pe nimeni. Instanţa decide dacă o persoană este sau nu nevinovată. Cariera nu mi s-a oprit aici. Eu nu mă joc cu viaţa politică şi cu activitatea publică. Atâta timp cât sunt implicat intr-un proces de natură penală nu pot să mă prezint în faţa cetăţenilor să le cer votul. Mă simt într-un fel neîndreptăţit dar nu pun în niciun fel la îndoiala activitatea pe care o desfăşoară DNA”, a mai spus liberalul.

Ludovic Orban a anunţat că îşi dă demisia din funcţiile de conducere pe care le deţine la nivelul Camerei Deputaţilor şi PNL. De asemenea, liberalul a spus că se retrage din cursa pentru Primăria Capitalei.”

Insa ceea ce i s-a intamplat lui Ludovic Orban, arata un amatorism jalnic al conducerii PNL doar si prin faptul ca Orban a solicitat bani – el, candidatul, a solicitat bani – pentru campania sa electorala. Acest lucru nu trebuia sa se intample – de unde se vede sprijinul scazut din partea partidului, daca nu chiar a fost lasat singur, precum spunea Rares Bogdan. Dar daca PNL trateaza in felul acesta alegerile locale, e de-a dreptul jalnic. Din cate am inteles, in Bucuresti, PNL, in sondajele de opinie, era creditat cu sansa a doua, dupa PSD. Intr-adevar, oricat de manipulatoare ar fi sondajele de opinie, totusi ele scot in evidenta un PNL ce nici nu vrea sa ajunga sa castige niste alegeri, un PNL indoielnic, de loc secund. Ori acest lucru graieste de asemenea destul de limpede despre incompetenta demna de o cauza mai buna a actualului tandem Blaga – Gorghiu. Care ar trebui sa-si dea demisia. Este inadmisibil: au votat mai de fiecare data – cu exceptia Legii Antidefaimare – la unison cu PSD, s-au eschivat in orice moment sa preia guvernarea, spre exemplu dupa tragedia de la Clubul Colectiv – nu s-a vazut nicio intentie de a prelua fraiele guvernarii. Iar acum se comporta de parca nu ar dori sa castige aceste alegeri.

De asemenea este absolut inadmisibil, cred eu, ca partidul sa nu aiba un inlocuitor pentru candidatul sau la Primaria capitalei. Se poate intampla, Doamne fereste, ceva: trebuie sa ai un inlocuitor. La PNL e dupa cum vrea fiecare: ala vrea, ala nu vrea. Nu e stabilita persoana care sa-l inlocuiasca pe Orban – lucru ce ar fi trebuit facut de mai multa vreme.

De aici se vede ca felul in care este condus acest partid lasa mult de dorit.

Sigur, s-ar putea discuta daca mai trebuie mentinuta o conducere bicefala, ca acum: cu cineva de la PNL si altcineva de la PDL. Evident, s-ar putea pune in discutie daca aceasta fuziune – dintre PNL si PDL –  reprezinta ceva viabil. Insa ceea ce observam e o Alina Gorghiu care de regula e de acord cu PSD, folosind discursul anticoruptie pentru a masca lucrul asta. Dupa parerea mea, ea nu are convingeri liberale, dar nu numai ea ci mai multi din PNL. E o parere pe care mi-am format-o in urma declaratiilor, luarilor de pozitie, atitudinilor dumneaei. Pe de alta parte, Vasile Blaga e inexistent, e ca si cum n-ar fi.

Nu pot sa fiu multumit de ceea ce se intampla la PNL!

Pe de alta parte, trebuie spus ca, daca ne luam dupa ce spune DNA, e ceva in neregula cu controlul judiciar impus lui Ludovic Orban. Sunt de acord cu cei care spun ca nu inteleg acuzatiile care i se aduc lui Orban. Concret: ce a facut? Deoarece faptul ca i-ar fi cerut cuiva bani nu poate fi o vina. Eu cred ca inca mai sunt liber in tara asta ca sa cer cati bani vreau eu oricui poftesc. Ludovic Orban a precizat ca nu a bagat vreun ban in buzunar. Intr-adevar, daca exista o astfel de suspiciune si dovezi care s-o sustina, ar fi fost altceva. Dar pentru ca a cerut bani pentru campanie – cred ca niciun om de buna credinta nu poate sa identifice in acest lucru vreo vina. Amestecul DNA in chestiuni politice trebuie curmat imediat! Dupa parerea mea, PNL ar trebui sa solicite CSM sa verifice si sa anchetze daca nu cumva e vorba de vreun abuz din partea DNA sau de un exces de zel regretabil. Pentru ca este inadmisibil si condamnabil sa aduci acuzatii cuiva pe ceea ce ar fi putut sa se intample dar nu s-a intamplat niciodata sau pe faptul ca respectiva persoana nu a facut nimic altceva decat sa ceara ceva.

De fapt, de aici rezulta ca cineva i-a copt-o, cum se spune, lui Orban. Adica a fost un interes de eliminare a sa din cursa pentru Primaria generala a capitalei si de a lovi politic, pe aceasta cale, in PNL. Reactia PNL, extrem de slaba din pacate. Suparator de slaba!

Repet, daca cineva de la DNA a gresit, trebuie pedepsit in termeni drastici! Consecinta a ceea ce s-a intamplat stimuleaza tendintele antisistem in Romania, lucru profund nociv prin faptul ca poate sa conduca la aparitia de partide extremiste:

Nicuşor Dan despre retragerea lui Orban: E clar că nu mai putem alege la Primărie tot un om de partid

Se arata ca:

Candidatul USB la Primăria Capitalei afirmă că retragerea liberalului Ludovic Orban din cursa pentru funcţia de edil, ca urmare a anchetei DNA, demonstrează faptul că bucureştenii nu trebuie să-şi mai dea votul unui reprezentant al partidelor.

”După ce ultimii 5 din 7 primari din Bucureşti au ajuns la DNA pentru corupţie, astăzi a venit rândul şi unuia dintre candidaţi. Pentru mine este foarte clar că nu mai putem alege la Primărie tot un politician, tot un om de partid. Avem nevoie de oameni ca noi, oameni din rândurile societăţii, nu din rândul partidelor politice. Este singura soluţie ca să oprim risipa şi jaful din bugetul Capitalei. A venit timpul să salvăm Bucureştiul de politicieni!”, a scris Nicușor Dan pe Facebook.

Declaraţia vine în contextul în care prim-vicepreşedintele PNL Cătălin Predoiu a admis vineri că au existat unele discuţii între partid şi Nicuşor Dan. Public, candidatul USB a cerut PNL să-l retragă pe Ludovic şi i-a invitat pe susţinătorii PNL să-l voteze.

Procurorii DNA au anunţat că prim-vicepreşedintele PNL Ludovic Orban este cercetat sub control judiciar pentru folosirea influenţei în scopul obţinerii unor foloase necuvenite, acesta solicitându-i unui om de afaceri 50.000 de euro pentru campania electorală din mai 2016.

„La data de 1 martie 2016, inculpatul Orban Ludovic, prim–vicepreşedinte al unui partid, a contactat un om de afaceri pe care îl cunoştea, solicitându-i sprijin financiar pentru campania electorală pentru alegerile locale din vara anului 2016, în care Orban Ludovic candidează la funcţia de primar al municipiului Bucureşti”, au anunţat procurorii DNA într-un comunicat de presă.

Ludovic Orban a anunţat că îşi dă demisia din funcţiile de conducere pe care le deţine la nivelul Camerei Deputaţilor şi PNL şi se retrage din cursa pentru Primăria Capitalei.”

Atitudinea „extraterestra”, cum spune Cristian Preda, afisata de Nicusor Dan – mai pe romaneste spus: atitudine impotriva partidelor politice – ne sugereaza ca in Romania sunt interese ale unora pentru discreditarea partidelor politice, pentru a promova un trend antisistem. Iar DNA, prin ceea ce a facut, a pus umarul, poate fara sa vrea, la construirea unui astfel de trend ciudat. Multi se intreaba cum de in Romania nu exista partide extremiste precum, sa zicem, celebrul de-acuma Front National al Marinei Le Pen. Or, in felul asta, cu atitudini impotriva partidelor, atitudini ce mai sunt si stimulate de catre DNA prin actiunile sale, cum a fost cea impotriva lui Ludovic Orban – amestec politic evident, zic eu, poate fara sa doreasca asta, se pot naste si in Romania partide „cinstite”, care „nu incalca legea”, dar extremiste!! Nu se poate sa nu te intrebi daca nu cumva exista interese din exterior pentru initierea si mentinerea unui astfel de trend si-n Romania…

Interesant mai e si un alt efect, pot sa apara din nou in prim-planul scenei politice, cu ocazia alegerilor locale din Bucuresti, „batranii” Calin Popescu-Tariceanu si Traian Basescu.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 12, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 9 comentarii

Despre unele chestiuni…

Traian Basescu…

Exista o regula nescrisa si anume ca dupa ce ai fost Presedintele unei tari, mai ales cand nu mai ai dreptul constitutional sa candidezi din nou pentru aceasta inalta functie, te retragi din atentia opiniei publice. Te poti ocupa cu scrisul memoriilor – lucru foarte important, poti participa la diverse simpozioane, poti sa ai un blog etc.

Ati mai auzit de George W. Bush? Sau de Nicolas Sarkozy? Sa vedem si exemple din politica autohtona – Ion Iliescu sau Emil Constatinescu: ii vedeti activi pe scena publica sau politica? Nici nu mai stiu de cand n-am mai vazut un talk-show cu Ion Iliescu. Constantinescu parca a mai zis ceva critic, nici nu mai tin minte bine cand… Iar Emil Constantinescu ar mai avea dreptul sa candideze…

Uitati-va la Traian Basescu… Hiperactiv pe scena politica! Merge prin tara, apare la televiziunile de stiri, face declaratii, il critica pe actualul Presedinte. Fostul il crtica pe actualul…

Gandul

Băsescu, votat preşedinte al PMP în unanimitate

Se arata ca:

Fostul preşedinte Traian Băsescu a fost ales în unanimitate, duminică, lider al Partidului Mişcarea Populară, după ce un rezultat similar s-a înregistrat la congresul Mişcării Populare din octombrie 2015.

În favoarea fostului şef de stat au votat 480 de delegaţi.

Congresul Mişcării Populare a votat pe 24 octombrie în unanimitate moţiunea «România mea», condusă de Traian Băsescu, care a devenit astfel preşedinte al partidului. Deputatul Eugen Tomac a fost ales preşedintele executiv al MP, fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu şi europarlamentarul Siegfrid Mureşan prim-vicepreşedinţi, iar Dorel Onaca secretar general.

Traian Băsescu nu poate schimba numele partidului, formaţiunea sa se va numi în continuare „Partidul Mişcarea Populară” şi nu „Mişcarea Populară”, au decis, vinerea trecută, magistraţii Curţii de Apel Bucureşti.”

”La Curtea de Apel Bucureşti fost respinsă înregistrarea MP, ceea ce înseamnă că şi programul şi conducerea şi statutul noii formaţiuni au fost respinse. Ca atare, (…) vârful partidului a demisionat şi a fost înregistrat ca reprezentând conducerea noului partid. Prin respingere trebuie să reaşezăm conducerea PMP, pentru că dacă organizaţiile teritoriale nu au fost afectate, conducerea la vârf a fost afectată”, a declarat Traian Băsescu în deschiderea Colegiului Naţional PMP.”

Ion Iliescu este presedinte de onoare al PSD. Traian Basescu e presedinte activ. S-a spus despre Ion Iliescu ca, desi ar fi presedinte doar de onoare, ar conduce efectiv PSD. Ce sa mai zicem de Traian Basescu…? De observat si faptul ca a fost votat in unanimitate. O „unire in cuget si-n simtiri” cu totul admirabila la PMP! L-au votat 480 de delegati – mai erau cativa si aveam ca numar Parlamentul Romaniei!! Un partid minusucul, dar cu 480 de delegati care au votat, cu totii, pe acelasi candidat: Dl. Traian Basescu, fireste!

Stau si ma intreb: oare nu s-a gasit altcineva care sa fie promovat in functia de presedinte al PMP? Tot Traian Basescu? Care se comporta ca si cum ar dori sa candideze din nou… Sau poate ca vrea postul de premier… Poate pe cel de primar al Bucurestiului…?

Spicherita de la Antena 2…

Mediafax

Gabriela Firea, candidatul PSD la Primăria Capitalei: Mi l-aş dori pe Nicuşor Dan ca viceprimar. Vreau o viaţă şi după 5 iunie, vreau să ne privim în ochi şi după această dată

Se arata ca:

Candidatul PSD la Primăria Generală, Gabriela Vrânceanu Firea, a declarat luni că apreciază activitatea liderului USB, Nicuşor Dan, şi îl doreşte viceprimar al Capitalei.

”Mi-aş dori un viceprimar ca Nicuşor Dan. (…) I-am urmărit activitatea şi este de apreciat că este un neobosit al semnalării problemelor în Bucureşti. El nu are forţa PSD sau a PNL, dar stă bine în sondaje. Îi urmăresc cu atenţie proiectele, sper să intre în Consiliul General, eu voi fi prima care îi va întinde mâna”, a spus candidatul PSD la Adevărul live, în primul său interviu după nominalizarea oficială.

În privinţa contracandidatului său de la PNL, Ludovic Orban, Gabriela Vrânceanu Firea a precizat că are o relaţie de amiciţie cu acesta pe care nu vrea să o strice. „Vreau o viaţă şi după 5 iunie, vreau să ne privim în ochi şi după această dată”, a afirmat aceasta, adăugând că vrea să ducă o campanie „elegantă, în care să nu denigreze niciun candidat’„.

Totodată, ea a adăugat că îi lasă pe bucureşteni să aprecieze activitatea de viceprimar a lui Ludovic Orban în mandatul primarului PD Adriean Videanu. ‘„Cred că o borduriadă nu fost niciodată mai mare”, a afirmat Firea.

Legat de posibila candidatură a fostului primar Traian Băsescu, Firea a menţionat că nu va ezita să intre în vreo confruntare televizată cu el. ‘”Ştie să facă ştiri, să pună etichete, este deschis, jovial, este bine perceput de publicul mediu, sub nicio formă de cei care depăşesc acest nivel. Eu nu cred că un profesor universitar îl poate vota pe domnul Băsescu”, a declarat Firea.

Despre echipa pe care PSD o propune la Bucureşti, Firea a precizat că a răspuns „cererii legitime de a intra în competiţie cu oameni tineri, care nu au contracte cu statul sau care nu au probleme cu justiţia„. În opinia acesteia, principalele probleme cu care se confruntă bucureştenii sunt traficul, spaţiile verzi şi integrarea zonei metropolitane.”

Eu stau si ma intreb care sunt calitatile D-nei. Gabriela Vranceanu-Firea pentru ca sa ocupe o asemenea functie ca cea de primar al Bucurestiului… N-am auzit, totusi, de marile calitati manageriale pe care le-ar poseda sau de experienta in administratie pe care ar avea-o… Sorin Oprescu condusese, totusi, un spital… PSD vine cu un star ale Antenelor, dar interesanta e parerea buna pe care dumneaei o are despre Traian Basescu:

Ştie să facă ştiri, să pună etichete, este deschis, jovial, este bine perceput de publicul mediu, sub nicio formă de cei care depăşesc acest nivel. Eu nu cred că un profesor universitar îl poate vota pe domnul Băsescu

Dar multe mai stie sa faca Traian Basescu! 🙂 Deci, in viziunea D-nei. Vranceanu-Firea, Dl. Basescu e un om foarte priceput! Auziti: „Eu nu cred că un profesor universitar îl poate vota pe domnul Băsescu” – ce sa intelegem din asta? Ca D-na. Firea vizeaza electoratul intelectual din Bucuresti si nu oricare ci acea categorie de la profesor universitar la academician? Dl. Basescu se poate multumi si cu aceia din categoria de la mediu la cea mai de jos… 😉 Foarte interesant! 🙂

Incompetenta

Am citit editorialele maestrului Cristoiu despre recenta declaratie a premierului Ciolos in legatura cu cartelele PrePay:

Manipulare de doi lei! Dacian Cioloș sugerează că atentatele teroriste din Occident au fost posibile și din cauza Deciziei CCR în privința cartelelor PrePay!

Se arata ca:

„De mai multe ori am zis că felul în care e manipulat un Popor dă seamă de părerea manipulatorilor despre inteligența poporului respectiv.
Din acest punct de vedere, nu cred să existe Popor care să fie considerat mai prost de către cei care-l conduc decît Poporul român.

Manipulări sînt și în Occident.
Dar acolo manipulările sînt subtile, greu de descoperit chiar și de inteligențele suspicioase față de actele și cuvintele ștabilor.
La noi, însă manipulările sînt grosolane, primitive, făcute otova, dovezi ale credinței că Poporul român e alcătuit din proști care nu se prind cînd se încearcă tragerea lor pe sfoară pentru a li se șterpeli portofelul și a li se lăsa fiica borțoasă.

Să luăm de exemplu interviul acordat de Dacian Cioloș duminică, 27 martie 2016, la ProTv.
M-am numărat printre cei care au susținut și continuă să susțină că România are nevoie de o reglementare a vînzării cartelor PrePay. Am arătat că în alte țări din UE vînzarea aceastora e imposibilă în afara documentului de identitate.
Dînd curs unor reticențe ale unei părți a opiniei publice, Legea cartelor PrePay a fost declarată neconstituțională de către CCR în 16 septembrie 2014.
Decizia CCR e una peste care nu se poate trece cu una cu două.
Potrivit interviului acordat ProTv, Guvernul Dacian Cioloș e dispus să treacă peste această decizie și peste reticențele unei părți a opiniei publice.

La presiunea SRI directă, dar și prin intermediul lui Klaus Iohannis, Guvernul pregătește o ordonanță de urgență prin care să se reglementeze vînzarea cartelor PrePay. Se va apela la OU nu pentru că ar fi o urgență, ci pentru că OU nu poate fi constestată la CCR decît de Avocatul Poporului. Și cum s-a întîmplat cu OU în chestiunea interceptărilor făcute de SRI, o OU în chestiunea cartelor PrePay are șansa să rămînă eternă. Nu numai că nimeni n-o va contesta la CCR (că doar n-am crede că Victor Ciorbea n-are și el un dosar la DNA!), dar mai mult Parlamentul va fi exclus de la dezbatere.

Că Dacian Cioloș vrea să întoarcă SRI cadoul care a fost parvenirea sa ca premier, așa cum Afacerea Cumințenia Pămîntului e o răsplată pentru SIE, rămîne de înțeles.
Fără implicarea celor două Servicii secrete în viața politică a țării, Dacian Cioloș ar fi fost și azi șomer de lux în clădirea Comisiei Europene.
Dar că pentru a impune prin Ordonanță de Urgență, în chip arbitrar, o lege declarată neconstitională, el purcede la o manipulare grosolană a opiniei publice, asta nu mai e de înțeles decît dacă lunile de guvernare de pînă acum nu l-au convins pe Dacian Cioloș că Poporul român e alcătuit din proști, din proști cu ghiotura.

Chiar în debutul interviului are loc următorul dialog:
„Realizator: Aţi primit semnale că instrumentele serviciilor de securitat sînt insuficiente, v-au spus că nu le ajunge legislaţia, aparatura ori fondurile?
Dacian Cioloş: Da, ei se plâng, ştiţi discuţia veche apropo de cartelele PrePay, de exemplu. Înţeleg că România este una din puţinele ţări din UE care vindem pe cartele PrePay fără un control de identitate. Înţeleg chiar că au fost folosite în ultima perioadă cartele PrePay din România în pregătirea unor atentate în altă parte în UE, tocmai pentru că există această flexibilitate în România.

Pe vremea mea, cînd se lua o decizie idioată, la întrebarea noastră se răspundea cu S-a zis, S-a decis, S-a considerat. Cine a zis? Cine a decis? Cum cine? S cu s mare!
Așa și Dacian Cioloș
În cadrul interviului, Dacian Cioloș face o dezvăluire ieșită din comun:
La atentatele din UE au fost folosite cartele PrePay cumpărate în România!

E o dezvăluire gravă, pentru că ea acuză indirect CCR de a fi contribuit la atentatele din UE:
Dacă n-ar fi fost decizia CCR, teroriștii n-ar fi putut cumpăra cartele PrePay din România!
Nu știu dacă informația e sau nu exactă.
Avînd în vedere, implicațiile acestei informații – forțarea unei OU, acuzarea indirectă a CCR, ar fi fost normal ca o asemenea informație să fie temeinic argumentată de premierul Dacian Cioloș, mai ales că ea n-a circulat pînă acum în spațiul public, nici la noi, nici în Occident.

Ce face distinsul?
Se mulțumește cu formula Înțeleg, amintind de faimoasa S-a decis! din comunism.
De la cine a înțeles premierul României că s-au folosit cartele din România? De la Serviciile secrete occidentale? De la SRI? De la Klaus Iohannis?
Cel care i-a luat interviul, amator absolut într-ale presei, nu-l întreabă, deși aceasta era știrea zilei, dacă nu și a perioadei, deși, prin atacul la CCR, se impuneau precizări.

Profitînd de asta, Dacian Cioloș purcede la o manipulare grosolană a Poporului român.
Pentru a justifica OU menită a trece peste decizia CCR, el aruncă pe piață dezvăluirea cu cartele cumpărate din România.
Un politician occidental ar fi fost mai subtil în manipularea poporului său.
Dacian Cioloș a socotit că Poporul român nu merită nici măcar o manipularea subtilă.”

SRI îi dă peste bot peste lui Dacian Cioloș pentru declarația iresponsabilă privind cartelele PrePay. Cu o labă înmănușată, desigur

Se arata ca:

„M-am numărat printre puținii jurnaliști care au sesizat și denunțat iresponsabilitatea majoră comisă de premierul Dacian Cioloș prin Declarația publică de duminică, 27 martie 2016, potrivit căreia în pregătirea unor atentate din UE din ultima perioadă au fost folosite cartele PrePay din România.
Mulți alții au trecut-o cu vederea.
Fie pentru că sunt nerozi, fie pentru că pariază pe Dacian Cioloș în eventualitatea unei retrageri a lui Klaus Iohannis.

Cînd au loc atentate teroriste sîngeroase precum cele de la Paris sau de la Bruxelles orice implicare a unei alte țări din Europa sau chiar din lume e deosebit de primejdioasă pentru imaginea țării respective. Opinia publică din țara victimă a terorismului, dar și din alte țări ale lumii, e în căutare responsabililor pentru tragedia petrecută. În acest context, o informație cum ar fi cea potrivit căreia de pe teritoriul unei țări au fost cumpărate cartele folosite apoi de teroriști, lucru posibil, deoarece în țara respectivă domnește vraiștea cînd vine vorba de securitate, stîrnește antipatii, dacă nu chiar ură față de țara respectivă. Opinia publică din țara victimă, mai ales într-un context de insecuritate colectivă, e gata să creadă că tragedia ar fi putut fi evitată dacă nu existau babuinii din țara în care se pot cumpăra cartele PrePay fără un document de identitate. De regulă astfel de informații, dacă există, sînt ținute secrete chiar de autoritățile din țara victimă a atentatului, tocmai pentru a nu stîrni ură față de altă țară.

Ei bine, ca dovadă că România e unică prin politicienii și mai nou prin tehnocrații săi, informația că țara noastră a fost una dintre cele care au contribuit la atentatele teroriste din UE prin brambureala care domnește în plan legal în chestiunea cartelelor PrePay a fost făcută publică nu de autoritățile din Belgia sau Franța, nu de presa din țările respective, nu de presa internațională, nici măcar de presa de la Moscova. Ea, informația, de o gravitate ieșită din comun, a fost făcută publică de chiar premierul României.

Dacă o astfel de informație ar fi fost dată de un oficial din Occident, mai mult ca sigur autoritățile din România ar fi trebuit să protesteze, cerînd dovezi.
Cum însă informația a fost dată chiar de una dintre cele mai înalte autorități de la noi, de premierul României, nimeni n-a protestat și nimeni nu i-a cerut dovezi.
Mai e nevoie de dovezi cînd chiar țara respectivă găsește de cuviință să se mînjească singură cu rahat?!

În comentariul meu anterior mă întrebam de unde știe Dacian Cioloș această informație strict secretă, care dacă ar exista în posesia Serviciilor secrete occidentale, n-a ajuns la mereu curioasa presă occidentală.
Stenograma dialogului de la Protv mi-a dat răspunsul. Dacian Cioloș sugerează că are informația de la SRI. Discuția despre cartele PrePay pornește de la dezvăluirea de către premier a discuțiilor avute cu Serviciile:
„Eu din discuţiile pe care le-am avut în această săptămână cu autorităţile responsabile şi guvernamentale şi serviciile de informaţii înţeleg că lucrurile sînt ţinute sub control, dar sigur, vigilenţa este foarte mare.”

Plecînd de la această dezvăluire, reporterul îl întreabă:
„Realizator:Aţi primit semnale că instrumentele serviciilor de securitate sînt insuficiente, v-au spus că nu le ajunge legislaţia, aparatura ori fondurile?
Dacian Cioloș se grăbește să răspundă.
Dacian Cioloş: Da, ei se plîng, ştiţi discuţia veche apropo de cartelele PrePay, de exemplu. Înţeleg că România este una din puţinele ţări din UE care vindem cartelele PrePay fără un control de identitate. Înţeleg chiar că au fost folosite în ultima perioadă cartele PrePay din România în pregătirea unor atentate în altă parte în UE, tocmai pentru că există această flexibilitate în România.

Repet ce-am scris și în textul anterior. Deși am urmărit cu atenție cele întîmplate la Bruxelles, n-am citit nicăieri în presa străină că teroriștii au folosit cartele PrePay din România, fie și din motivul că la ora actuală ancheta e abia la început. A susține că au fost folosite cartele PrePay înseamnă a avea deja mărturiile teroriștilor arestați sau și mai grav a recunoaște că ai interceptările convorbirilor telefonice ale teroriștilor din faza pregătirii atentatului.

Dacian Cioloș sugera că are informația de la SRI.
Se înțelege că am tresărit luni, 28 martie 2016, după amiază citind pe toate site-urile titluri care anunțau că SRI a răspuns în chestiunea declarației lui Dacian Cioloș.

Așa cum am mai scris de numeroase ori pînă acum, sînt un jurnalist cu manii de cercetător. Nu mă pronunț asupra unui Document pînă nu-l văd cu ochii mei și mai ales pînă nu-l citesc atent.
Site-urile, televiziunile de știri invocau un Document emis de SRI.
M-am grăbit să accesez site-ul SRI, ca să citesc Documentul.
Nici vorbă de Răspuns al SRI.
M-am întors apoi la știrile din presă.
Și mi-am dat seama că toate copiau pur și simplu un text difuzat de Digi24.
Din acest text, la care m-am grăbit să ajung, difuzat pe post și publicat pe site-ul televiziunii la ora 15.30 n-am înțeles nimic.
Nici dacă era sau nu asumat de SRI, nici în ce consta Răspunsul SRI pus între ghilimele.

Locul unui Document conținînd întrebările puse SRI și răspunsul SRI cu ștampilă îl luase în textul Digi24 o tochitură groaznică, în care se spunea la un moment dat:
Serviciul Român de Informaţii confirmă că în mai multe zone de conflict sînt folosite cartele prepay româneşti. Este un răspuns dat de SRI pentru Digi24 la o solicitare făcută după declarația premierului Dacian Cioloș, care a spus că au fost folosite cartele prepaid românești pentru pregătirea de atentate în UE. În răspunsul lor, ofiţerii SRI dau două exemple de țări în care sînt folosite cartele românești. Este vorba despre Siria şi Irak. SRI susţine că aceste cartele telefonice pot fi folosite şi de membrii unor organizaţii teroriste.

De a lungul vieții mele de cercetător de documente și de jurnalist bazat pe date exacte, am văzut multe aiureli.
Textul asumat de Digi24 întrece multe dintre aceste aiureli.
Dacă aș fi profesor la Jurnalistică, aș dedica o oră de seminar acestui moment de la Digi24, sub semnul Lecției Așa nu se face presă!
Textul nu ne dezvăluie un lucru esențial, vital pentru credibilitatea unui demers jurnalistic fie acesta și infantil:
Cine-și asumă răspunsul din partea SRI?
Biroul de presă? Directorul Eduard Hellvig? Generalul Florian Coldea? Clanța ușii pe care pune înalta mînă directorul? Chiar de la început ni se spune că, în răspunsul lor, ofițerii SRI… SRI are mii de ofițeri. A stat de vorbă Digi24 cu toți? Sau a stat de vorbă doar cu cei din redacție, nu puțini dacă mă gîndesc că postul e un fel de Gazetă de perete mediocră a SRI?

Cînd nu sînt ofițerii SRI cei care răspund, Digi24 invocă SRI. Păi, SRI e o instituție. Chiar și în cazul unui Serviciu secret, cînd vine vorba de SRI, deschid gura oamenii și nu instituția. Aceasta deoarece, instituția n-are nici gură și nici păr.
În absența acestor precizări nu pot pune pe seama conducerii SRI credința că românii sînt proști.

Întrebat dacă au fost folosite cartele PrePay din România, SRI-ul sau ofițerii SRI sau peretele din față al SRI răspunde că „în mai multe zone de conflict, inclusiv în Siria și Irak, sînt folosite cartele telefonice românești”.

Ce se înțelege prin zone de conflict? Teritoriile ocupate de ISIS sau teritoriile pe care locuiesc sirieni sau irakieni de treabă? Nu de alta, dar din faptul că la Damasc româncele măritate cu sirieni folosesc cartele PrePay din România nu înseamnă că la ultimele atentate au fost folosite de către teroriști cartele PrePay din România.

Dintr-o convorbire telefonică cu Mura Frânculescu pentru o intervenție a mea la emisiunea moderată de Nelu Barbu luni seara, am aflat însă că, după aiureala difuzată de Digi24, dovedind încă o dată că banii nu țin loc de minimul profesionalism, cei de la B1Tv, din nevoia de a se lămuri și a lămuri opinia publică au trimis o adresă către Biroul de presă al SRI:
„Bună ziua,
Subsemnata, Mihai Gabriela, reporter al televiziunii B1 in cadrul departamentului de stiri, va solicit sa ne furnizati informatii referitoare la cartelele telefonice romanesti folosite de catre teroristi. În acest sens va rog sa ne spuneti daca aveti indicii conform carora cartele prepaid din România au fost folosite de catre persoane care au avut ca scop organizarea de atentate teroriste la nivelul Europei sau in state din afara Europei.

De asemenea, va rog sa ne precizati in ce state au fost folosite acest tip de cartele telefonice. Ce masuri poate lua SRI pentru a monitoriza activitatea cartelelor preplătite ai căror cumpărători nu sunt cunoscuţi?
Precizez ca toate informatiile vor fi folosite in cadrul jurnalelor de stiri pentru o buna informare a opiniei publice.
Va multumesc,
Gabriela Mihai – reporter”.

Am reprodus mai întîi adresa, deoarece, în analiza unui răspuns, contează și intrebarea.
Biroul de presă al SRI a dat următorul răspuns:
„Gabriela Mihai
B1 TV
În acest moment, SRI nu poate oferi informații referitoare la faptul că teroriștii care au comis atentate în Europa au utilizat cartele preplătite românești. Potrivit informaţiilor pe care le deţinem, inclusiv din cooperare cu alte structuri din SNPCT şi parteneri externi, cartele nenominale ale operatorilor români de telefonie mobilă sunt folosite în areale de conflict, inclusiv Siria și Irak. Întrucât identitatea persoanelor care le utilizează nu poate fi stabilită, există posibilitatea ca aceste cartele să fie utilizate de cetăţeni români, rezidenţi în Siria (sau alte zone de conflict), dar şi de persoane având conexiune cu entităţi teroriste.
La momentul actual, nu există o legislație care să ne permită să monitorizăm activitatea cartelelor preplătite. Reamintim că, în ultimii ani, conducerea SRI a avut numeroase intervenţii pe tema necesităţii actualizării legislaţiei privind cartelele preplătite. De asemenea, instituţia noastră a elaborat şi transmis numeroase informări pe acest subiect instituţiilor responsabile de reglementarea normativă menţionată. Nu în ultimul rând, punctăm faptul că existenţa cartelelor nominale este utilă nu doar în prevenirea şi combaterea terorismului, dar şi a altor ameninţări la adresa securităţii naţionale, precum criminalitatea organizată transfrontalieră, proliferarea armelor de distrugere în masă, spionajul etc.
Biroul de presă al Serviciului Român de Informații”.

E un răspuns oficial, asumat de SRI și, prin asta, documentul care, spre deosebire de spanacul prost spălat de la Digi24, exprimă punctul de vedere oficial al SRI față de Declarația iresponsabilă a premierului.

Dacian Cioloș a declarat cu propria gură că „au fost folosite în ultima perioadă cartele PrePay din România în pregătirea unor atentate în altă parte în UE”.
Cum răspunde SRI la întrebarea dacă așa ceva e adevărat?
„În acest moment, SRI nu poate oferi informații referitoare la faptul că teroriștii care au comis atentate în Europa au utilizat cartele preplătite românești. Potrivit informaţiilor pe care le deţinem, inclusiv din cooperare cu alte structuri din SNPCT şi parteneri externi, cartele nenominale ale operatorilor români de telefonie mobilă sunt folosite în areale de conflict, inclusiv Siria și Irak. Întrucât identitatea persoanelor care le utilizează nu poate fi stabilită, există posibilitatea ca aceste cartele să fie utilizate de cetăţeni români, rezidenţi în Siria (sau alte zone de conflict), dar şi de persoane având conexiune cu entităţi teroriste.”

Așadar, SRI nu poate oferi informații publice despre așa ceva.
Chestia cu posibilitatea ca respectivele cartele să fie folosite și de teroriști nu spune nimic despre folosirea cartelor de către teroriști.
Una e să spună un bărbat că există posibilitatea să se însoare cu cineva și alta e că s-a însurat cu respectiva.

Aserțiunea SRI are multă ambiguitate.
Nu poate, pentru că nu are sau nu poate pentru că n-are voie să ofere informații publice?
Premierul Dacian Cioloș poate însă oferi astfel de informații?
Nu cred că SRI i-a spus lui Dacian Cioloș că au fost folosite cartele PrePay din România.
Cred că Dacian Cioloș, înnebunit să îndeplinească ordinul de a da o OU privind cartele PrePay, a plusat în cadrul interviului.
Cum însă se înțelegea că știe asta de la SRI, conducerea Serviciului s-a trezit vîrîtă în rahat pînă la gît.
Să-i dea una peste bot cu dosul labei lui Dacian Cioloș nu se făcea.
E încă Premierul Meu al lui Klaus Iohannis.
Și atunci s-a apelat la formula cu există posibilitatea și nu poate oferi în acest moment.
Formula datului peste bot cu laba înmănușată!”

De observat ca in cel de-al doilea editorial e dat cu acuratete raspunsul SRI. Insa cel mai important lucru e urmatorul: premierul spune una, SRI spune altceva! Lucrul asta e evident, trebuie doar sa citesti cu atentie!

Sa observam cu atentie ce spune premierul:

Înţeleg chiar că au fost folosite în ultima perioadă cartele PrePay din România în pregătirea unor atentate în altă parte în UE, tocmai pentru că există această flexibilitate în România.”

si ce spune SRI:

În acest moment, SRI nu poate oferi informații referitoare la faptul că teroriștii care au comis atentate în Europa au utilizat cartele preplătite românești. Potrivit informaţiilor pe care le deţinem, inclusiv din cooperare cu alte structuri din SNPCT şi parteneri externi, cartele nenominale ale operatorilor români de telefonie mobilă sunt folosite în areale de conflict, inclusiv Siria și Irak. Întrucât identitatea persoanelor care le utilizează nu poate fi stabilită, există posibilitatea ca aceste cartele să fie utilizate de cetăţeni români, rezidenţi în Siria (sau alte zone de conflict), dar şi de persoane având conexiune cu entităţi teroriste.

De la infaptuirea unui lucru la posibilitatea infaptuirii unui lucru e o prapastie adanca! Declaratia premierului se bazeaza pe ce a inteles dansul. In rest ea nu are niciun temei, nu se bazeaza, practic, pe ceva concret – iar raspunsul SRI confirma acest lucru. Este inadmisibil ca un premier sa faca astfel de declaratii fara sa aiba un fundament solid pe care sa-si sprijine asertiunile! Dl. Cristoiu considera ca e vorba de o manipulare venita din partea premierului. Eu as spune ca e vorba de incompetenta! Si poate chiar mai mult decat atat! SRI precizeaza:

În acest moment, SRI nu poate oferi informații referitoare la faptul că teroriștii care au comis atentate în Europa au utilizat cartele preplătite românești.„(subl. mea)

In schimb premierul Ciolos poate oferi astfel de informatii… Stau si ma intreb daca nu cumva premierul a incalcat Legea Sigurantei Nationale, presupunand adevarat faptul ca-si cantareste bine afirmatiile pe care le face! Pentru ca, in acest caz, premierul asta a facut: a oferit publicului larg de pe mapamond informatii secrete!

Insa e straniu ca prin fraza care incepe cu „Înţeleg chiar…” premierul – fara a avea, repet, o baza solida, o justificare solida – leaga Romania de recentele atentate ce au avut loc in Franta si Belgia!

Or, un premier care are o atat de stranie intelegere a lucrurilor ar trebui sa-si dea demisia!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

martie 29, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 63 comentarii

E in regula…?

In chestiunea asta a alegerilor primarilor intr-un singur tur sau in doua tururi de scrutin e ceva… ce ma deranjeaza. Cum am aratat si aici, PNL a votat la unison cu PSD, de parca ar fi tot in USL, pentru alegerile intr-un singur tur de scurtin. Pe 20 iulie 2015 legea a fost promulgata de catre Presedinte. Trebuie spus ca, la noi, Presedintele nu are drept de veto: el poate trimite legea inapoi in Parlament o singura data. Daca Parlamentul sustine legea in varianta initiala, Presedintele trebuie s-o promulge asa cum e. Ca sa vina anul acesta, deci la numai cateva luni de la promulgare, D-na. Andreea Paul cu comunicatul potrivit caruia:

„Fac un apel către cabinetul Cioloș pentru a adopta prin ordonanță de urgență alegerea primarilor în două tururi de scrutin. E nevoie de legitimitate și reprezentativitate politică la următoarele alegeri locale.”

In felul acesta, urmand o asemenea procedura, orice lege poate fi schimbata de catre premier prin ordonanta de urgenta. In Jocul de Putere a lui Rares Bogdan, dansa a sustinut ca „s-a gresit”. Ei, ce sa-i faci, s-a gresit. Mai greseste omu’, nu-i asa? De aceea, in viziunea dumneaei, greseala trebuia indreptata pentru ca „asa doresc cetatenii” (am citat din memorie). Dar era clar de la bun inceput ca un singur tur de scrutin avantajeaza partidele mari, in principal PSD. Pentru ca PSD are tot interesul sa-si patreze structura administrativa din teritoriu intacta. Si nu era pentru prima data cand PNL – partid de opozitie si de centru-dreapta – era la unison cu PSD, asta dupa ruperea USL. Pe mine m-a mirat postarea intempestiva a D-nei. Andreea Paul care contesta o lege votata si de PNL. Apelul pare a fi unul disperat. Care ar fi explicatia?

Pare a fi vorba nu neaparat de sondajele de opinie din ultima vreme ci de o interventie de ultim moment. PNL necesita in interior, dupa parerea mea, clarificari ideologice. De asemenea el este compus din vechiul PNL, cel uselist, si fostul PDL, din care facea parte si D-na. Paul, si se afla acum in proces neterminat inca de fuziune. Pare a fi o balbaiala cauzata de acest lucru. S-a votat initial la fel ca si PSD – vechiul PNL nu a avut o problema in acest sens. Fractiunea pedelista nu a ripostat pentru ca in proces de fuziune fiind trebuie sa faci concesii. Insa dupa cateva luni a intervenit, dupa ce legea s-a votat. Acuma fractiunea vechiului PNL ar trebui sa faca o concesie. Balbaieli in toata regula.

O alta ipoteza ar fi ca a intervenit in ultimul moment Cotroceniul, care nu doreste sa se implice direct in scandal. Iata ce scrie maestrul Cristoiu:

O nouă enigmă postdecembristă: De ce-a așteptat Dacian Cioloș să se facă o majoritate împotriva celor două tururi înainte de a anunța consultările cu partidele politice?

Se arata ca:

„Duminică, 31 ianuarie 2016, pe la prînz, Agerpres difuza ştirea potrivit căreia Dacian Cioloş va avea luni, 1 februarie 2016, întîlniri cu reprezentanţii partidelor parlamentare pentru a discuta propunerea PNL, formulată ca un soi de ultimatum dat Guvernului, de modificare prin Ordonanţă de Urgenţă a Legii alegerilor locale.

Luni, 18 ianuarie 2016, intraţi în panică după sondajele de opinie din ultimul timp, liderii PNL, întruniţi de urgenţă, cer public lui Dacian Cioloş să modifice Legea alegerilor locale, în vigoare din iunie 2015, astfel încît scrutinul să se desfăşoare în două tururi.

Marţi, 19 ianuarie 2016, premierul Dacian Cioloş a respins propunerea PNL aducînd drept argument faptul că Legea electorală a fost stabilită printr-un acord politic.

Drept răspuns, PNL a iniţiat presiuni la adresa lui Dacian Cioloş, trecînd la ameninţări.
Divizia Presă a Binomului SRI-DNA – Poliţia politică prezidenţială, după un moment de şovăială, avîndu-şi cauza în realitatea că nu fusese dat încă un Ordin pe Unitate, după ce l-a primit, s-a năpustit asupra lui Dacian Cioloş cerîndu-i să satisfacă pretenţiile Liberalilor.

Pe reţele sociale, controlate de Servicii, s-a declanşat un uragan Pro-Ordonanţă de Urgenţă.
A doua zi după declaraţia lui Dacian Cioloş salutam refuzul premierului de a scoate cu mîna lui castanele din foc ale PNL.
Subliniam însă că Legea electorală fiind rezultatul unui Acord politic, trebuie să se treacă neîntîrziat la consultări cu partidele politice.
Dacă majoritatea sînt pentru modificarea Legii electorale prin Ordonanţă de Urgenţă, nimic mai simplu decît să se dea o Ordonanţă de urgență.
Nu de alta, dar ea ar fi concretizarea tehnică a unui Acord politic.

Atît miercuri, 20 ianuarie 2016, cît şi în zilele următoare, am scris că aceste consultări trebuie convocate de Klaus Iohannis.
Prin Constituţie, preşedintele e obligat să rezolve ca mediator crizele politice.
Propunerea PNL a declanşat o criză politică.
Doar preşedintele o poate rezolva.
Spre uimirea mea, Klaus Iohannis s-a dat deoparte, lăsîndu-l în prim-plan pe Dacian Cioloş.
La rîndu-i, Dacian Cioloş n-a zis o clipă, în public, că preşedintele are responsabilitatea de a rezolva Criza şi nu el.
Că premierul e un fel de spălător pe picioare al preşedintelui ştiam.
Dar chiar şi spălătorul pe picioare cutează să-i spună Stăpînului să mute laba mai încolo ca să-l spele mai bine.
Dacian Cioloş putea să apeleze la formula: Îl voi ruga pe Preşedinte, la prima întîlnire, să preia iniţiativa în ce priveşte Acordul politic.

Sînt deja două întrebări:
1) De ce a evitat Klaus Iohannis să se implice lăsîndu-l pe Dacian Cioloş să rezolve Criza?
2) De ce n-a apelat Dacian Cioloş la Preşedinte?

Au trecut de la propunerea PNL nu mai puţin de 13 zile.
Consultările puteau fi programate dacă nu pe 19 ianuarie 2016, atunci pe 20, sigur.
De ce le-a programat Dacian Cioloş abia luni, 1 februarie 2016, printr-un anunţ făcut duminică, 31 ianuarie?

Un posibil răspuns:
Premierul nu poate să nu ţină cont de poziţia marii majorităţi a partidelor parlamentare.
Sîmbătă însă, UNPR a anunţat că e pentru alegeri într-un singur tur.
Mai înainte, ALDE anunţase aceeaşi poziţie.
UNPR o scăldase.
Cum UDMR a anunţat mai demult refuzul celor două tururi, putem spune că duminică, 31 ianuarie 2016 Dacian Cioloş avea deja în faţă o majoritate parlamentară împotriva celor două tururi.

PNL a rămas singur.
E drept MP s-a pronunţat pentru două tururi. Cum însă MP nu e considerat partid parlamentar (Dacian Cioloș nu l-a invitat la consultări), putem spune că discuţiile lui Dacian Cioloş cu partidele politice au deja un rezultat.

Doar PNL e pentru cele două tururi.
De ce a anunţat Dacian Cioloş întîlnirile de-abia pe 31 ianuarie 2016?
Pentru ca să se facă deja o majoritate anti-Ordonanța de Urgență?”

Asta, in limbaj sportiv, ar veni cam asa: Iohannis e Presedintele Antrenor, Dacian Ciolos e Premierul Jucator. De elaborarea tacticii si strategiei se ocupa Antrenorul. Dacian Ciolos, elevul lui Klaus Iohannis, trebuie sa joace niste meciuri cu partidele parlamentare. Show-ul va incepe pe 1 februarie. PSD joaca tare: Liviu Dragnea a si anuntat ca va boicota alegerile daca se va da o ordonanta de urgenta pentru ca alegerile sa se desfasoare intr-un singur tur. Cine va fi, in acest caz, Angelique Kerber si cine Serena Williams? 🙂 Liviu Dragnea pare a nu se fi temut prea tare de „sahul” dat de Cotroceni, cum sugera Dl. Cristoiu…

De fapt, toata tarasenia asta are o fractura de logica… In definitiv de ce sa se fi temut Liviu Dragnea, cand PSD are legea de partea sa? Dragnea a ocolit bine amenintarea si s-a plasat pe o pozitie avantajoasa si tare. Cel mai prost a cazut PNL, desi acum are dreptate: alegerile ar trebui sa se desfasoare in doua tururi de scrutin. Insa cum va explica PNL pana la urma ca vor sa incalce o lege deja promulgata, la care au contribuit prin vot, prin fortarea premierului de a da o ordonanta de urgenta care sa contrazica legea? Iar daca vor ajunge la guvernare – sa presupunem ca vor avea majoritatea in parlament dupa alegerile legislative – vor adopta oare acest stil: se va da o lege si daca se va constata ca „s-a gresit” – doar omul e sus pus greselii, cum zice o vorba sugubeata –  vor veni cu o ordonanta de urgenta care sa incalce legea? Foarte interesant!

In ceea ce-l priveste pe Dacian Ciolos, el va trebui sa joace sub supravegherea Antrenorului ce pare un fel de Boris Becker ingrijorat putin, dar impenetrabil. Nu stim ce i-a spus elevului sau inainte de meci. Cum nu putem sa stim daca Ciolos va putea coagula un acord politic. Adevarul e ca Ciolos e intr-o situatie ingrata. Joaca el pentru a-l scuti pe Presedinte sa fie intr-o situatie ingrata. Rezolvarea prin amenintari mai mult sau mai putin voalate cu ajutorul Binomului nu prea tine: trebuie sa si ofere ceva PSD-ului! Pentru ca nu e vorba doar de Liviu Dragnea aici. PSD nu poate fi de acord cu demantelarea retelei sale de primari si consilieri din teritoriu, lucru ce s-ar putea intampla daca alegerile s-ar desfasura in doua tururi de scrutin – sansele Opozitiei ar creste destul de mult si urmeaza alegerile legislative. In felul acesta puterea, autoritatea si legitimitatea lui Liviu Dragnea in partid ar putea deveni imense, sustinerea organizatiilor din teritoriu ar fi una totala! Si atunci Liviu Dragnea nu numai ca n-ar ceda, dar nici n-ar putea sa cedeze.

Deci care ar fi propunerea pe care Liviu Dragnea nu ar putea s-o refuze?

Greu de spus… Pentru ca PSD pare deja angajat intr-o lupta pana la capat. Lui Iohannis, pana la urma urmei, ii e egal. Chiar daca alegerile se vor desfasura intr-un singur tur de scrutin, pe el il afecteaza mai putin lucrul asta si nici n-are ce sa faca fiind o lege votata in Parlament. Totusi, influenta sa va scadea in teritoriu daca PSD va castiga autoritar alegerile. De aici se vede greseala (si nu e singura) pe care a facut-o PNL…

Un alt aspect ar fi acela ca desfasurarea alegerilor in doua tururi de scrutin sa fie ceva cerut de partenerii si aliatii nostri, mergand pe ideea schimbarii sau innoirii clasei politice. Posibil sa i se fi pus in vedere chiar lui Iohannis lucrul asta! Poate ca acest aspect ar putea indupleca partidele care sustin actualmente alegerile intr-un sigur tur…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

februarie 1, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Amalgam

Pe teme economice

Avem o economie cu o competitivitate foarte scazuta, cresterile economice, desi exista in ultima vreme, sunt mici… Ma gandeam la ce spunea Milton Friedman despre profit, vazand in obtinerea profitului lucrul cel mai important. Voi pune aici un articol (pentru ca vreau sa-l am pe blog!) din 1970 – v. aici:

„The Social Responsibility of Business is to Increase its Profits

by Milton Friedman

The New York Times Magazine, September 13, 1970. Copyright @ 1970 by The New York Times Company.

When I hear businessmen speak eloquently about the „social responsibilities of business in a free-enterprise system,” I am reminded of the wonderful line about the Frenchman who discovered at the age of 70 that he had been speaking prose all his life. The businessmen believe that they are defending free en­terprise when they declaim that business is not concerned „merely” with profit but also with promoting desirable „social” ends; that business has a „social conscience” and takes seriously its responsibilities for providing em­ployment, eliminating discrimination, avoid­ing pollution and whatever else may be the catchwords of the contemporary crop of re­formers. In fact they are–or would be if they or anyone else took them seriously–preach­ing pure and unadulterated socialism. Busi­nessmen who talk this way are unwitting pup­pets of the intellectual forces that have been undermining the basis of a free society these past decades.

The discussions of the „social responsibili­ties of business” are notable for their analytical looseness and lack of rigor. What does it mean to say that „business” has responsibilities? Only people can have responsibilities. A corporation is an artificial person and in this sense may have artificial responsibilities, but „business” as a whole cannot be said to have responsibilities, even in this vague sense. The first step toward clarity in examining the doctrine of the social responsibility of business is to ask precisely what it implies for whom.

Presumably, the individuals who are to be responsible are businessmen, which means in­dividual proprietors or corporate executives. Most of the discussion of social responsibility is directed at corporations, so in what follows I shall mostly neglect the individual proprietors and speak of corporate executives.

In a free-enterprise, private-property sys­tem, a corporate executive is an employee of the owners of the business. He has direct re­sponsibility to his employers. That responsi­bility is to conduct the business in accordance with their desires, which generally will be to make as much money as possible while con­forming to the basic rules of the society, both those embodied in law and those embodied in ethical custom. Of course, in some cases his employers may have a different objective. A group of persons might establish a corporation for an eleemosynary purpose–for exam­ple, a hospital or a school. The manager of such a corporation will not have money profit as his objective but the rendering of certain services.

In either case, the key point is that, in his capacity as a corporate executive, the manager is the agent of the individuals who own the corporation or establish the eleemosynary institution, and his primary responsibility is to them.

Needless to say, this does not mean that it is easy to judge how well he is performing his task. But at least the criterion of performance is straightforward, and the persons among whom a voluntary contractual arrangement exists are clearly defined.

Of course, the corporate executive is also a person in his own right. As a person, he may have many other responsibilities that he rec­ognizes or assumes voluntarily–to his family, his conscience, his feelings of charity, his church, his clubs, his city, his country. He ma}. feel impelled by these responsibilities to de­vote part of his income to causes he regards as worthy, to refuse to work for particular corpo­rations, even to leave his job, for example, to join his country’s armed forces. Ifwe wish, we may refer to some of these responsibilities as „social responsibilities.” But in these respects he is acting as a principal, not an agent; he is spending his own money or time or energy, not the money of his employers or the time or energy he has contracted to devote to their purposes. If these are „social responsibili­ties,” they are the social responsibilities of in­dividuals, not of business.

What does it mean to say that the corpo­rate executive has a „social responsibility” in his capacity as businessman? If this statement is not pure rhetoric, it must mean that he is to act in some way that is not in the interest of his employers. For example, that he is to refrain from increasing the price of the product in order to contribute to the social objective of preventing inflation, even though a price in crease would be in the best interests of the corporation. Or that he is to make expendi­tures on reducing pollution beyond the amount that is in the best interests of the cor­poration or that is required by law in order to contribute to the social objective of improving the environment. Or that, at the expense of corporate profits, he is to hire „hardcore” un­employed instead of better qualified available workmen to contribute to the social objective of reducing poverty.

In each of these cases, the corporate exec­utive would be spending someone else’s money for a general social interest. Insofar as his actions in accord with his „social responsi­bility” reduce returns to stockholders, he is spending their money. Insofar as his actions raise the price to customers, he is spending the customers’ money. Insofar as his actions lower the wages of some employees, he is spending their money.

The stockholders or the customers or the employees could separately spend their own money on the particular action if they wished to do so. The executive is exercising a distinct „social responsibility,” rather than serving as an agent of the stockholders or the customers or the employees, only if he spends the money in a different way than they would have spent it.

But if he does this, he is in effect imposing taxes, on the one hand, and deciding how the tax proceeds shall be spent, on the other.

This process raises political questions on two levels: principle and consequences. On the level of political principle, the imposition of taxes and the expenditure of tax proceeds are gov­ernmental functions. We have established elab­orate constitutional, parliamentary and judicial provisions to control these functions, to assure that taxes are imposed so far as possible in ac­cordance with the preferences and desires of the public–after all, „taxation without repre­sentation” was one of the battle cries of the American Revolution. We have a system of checks and balances to separate the legisla­tive function of imposing taxes and enacting expenditures from the executive function of collecting taxes and administering expendi­ture programs and from the judicial function of mediating disputes and interpreting the law.

Here the businessman–self-selected or appointed directly or indirectly by stockhold­ers–is to be simultaneously legislator, execu­tive and, jurist. He is to decide whom to tax by how much and for what purpose, and he is to spend the proceeds–all this guided only by general exhortations from on high to restrain inflation, improve the environment, fight poverty and so on and on.

The whole justification for permitting the corporate executive to be selected by the stockholders is that the executive is an agent serving the interests of his principal. This jus­tification disappears when the corporate ex­ecutive imposes taxes and spends the pro­ceeds for „social” purposes. He becomes in effect a public employee, a civil servant, even though he remains in name an employee of a private enterprise. On grounds of political principle, it is intolerable that such civil ser­vants–insofar as their actions in the name of social responsibility are real and not just win­dow-dressing–should be selected as they are now. If they are to be civil servants, then they must be elected through a political process. If they are to impose taxes and make expendi­tures to foster „social” objectives, then politi­cal machinery must be set up to make the as­sessment of taxes and to determine through a political process the objectives to be served.

This is the basic reason why the doctrine of „social responsibility” involves the acceptance of the socialist view that political mechanisms, not market mechanisms, are the appropriate way to determine the allocation of scarce re­sources to alternative uses.

On the grounds of consequences, can the corporate executive in fact discharge his al­leged „social responsibilities?” On the other hand, suppose he could get away with spending the stockholders’ or customers’ or employees’ money. How is he to know how to spend it? He is told that he must contribute to fighting inflation. How is he to know what ac­tion of his will contribute to that end? He is presumably an expert in running his company–in producing a product or selling it or financing it. But nothing about his selection makes him an expert on inflation. Will his hold­ ing down the price of his product reduce infla­tionary pressure? Or, by leaving more spending power in the hands of his customers, simply divert it elsewhere? Or, by forcing him to produce less because of the lower price, will it simply contribute to shortages? Even if he could an­swer these questions, how much cost is he justi­fied in imposing on his stockholders, customers and employees for this social purpose? What is his appropriate share and what is the appropri­ate share of others?

And, whether he wants to or not, can he get away with spending his stockholders’, cus­tomers’ or employees’ money? Will not the stockholders fire him? (Either the present ones or those who take over when his actions in the name of social responsibility have re­duced the corporation’s profits and the price of its stock.) His customers and his employees can desert him for other producers and em­ployers less scrupulous in exercising their so­cial responsibilities.

This facet of „social responsibility” doc­ trine is brought into sharp relief when the doctrine is used to justify wage restraint by trade unions. The conflict of interest is naked and clear when union officials are asked to subordinate the interest of their members to some more general purpose. If the union offi­cials try to enforce wage restraint, the consequence is likely to be wildcat strikes, rank­-and-file revolts and the emergence of strong competitors for their jobs. We thus have the ironic phenomenon that union leaders–at least in the U.S.–have objected to Govern­ment interference with the market far more consistently and courageously than have business leaders.

The difficulty of exercising „social responsibility” illustrates, of course, the great virtue of private competitive enterprise–it forces people to be responsible for their own actions and makes it difficult for them to „exploit” other people for either selfish or unselfish purposes. They can do good–but only at their own expense.

Many a reader who has followed the argu­ment this far may be tempted to remonstrate that it is all well and good to speak of Government’s having the responsibility to im­pose taxes and determine expenditures for such „social” purposes as controlling pollu­tion or training the hard-core unemployed, but that the problems are too urgent to wait on the slow course of political processes, that the exercise of social responsibility by busi­nessmen is a quicker and surer way to solve pressing current problems.

Aside from the question of fact–I share Adam Smith’s skepticism about the benefits that can be expected from „those who affected to trade for the public good”–this argument must be rejected on grounds of principle. What it amounts to is an assertion that those who favor the taxes and expenditures in question have failed to persuade a majority of their fellow citizens to be of like mind and that they are seeking to attain by undemocratic procedures what they cannot attain by democratic proce­dures. In a free society, it is hard for „evil” people to do „evil,” especially since one man’s good is another’s evil.

I have, for simplicity, concentrated on the special case of the corporate executive, ex­cept only for the brief digression on trade unions. But precisely the same argument ap­plies to the newer phenomenon of calling upon stockholders to require corporations to exercise social responsibility (the recent G.M crusade for example). In most of these cases, what is in effect involved is some stockholders trying to get other stockholders (or customers or employees) to contribute against their will to „social” causes favored by the activists. In­sofar as they succeed, they are again imposing taxes and spending the proceeds.

The situation of the individual proprietor is somewhat different. If he acts to reduce the returns of his enterprise in order to exercise his „social responsibility,” he is spending his own money, not someone else’s. If he wishes to spend his money on such purposes, that is his right, and I cannot see that there is any ob­jection to his doing so. In the process, he, too, may impose costs on employees and cus­tomers. However, because he is far less likely than a large corporation or union to have mo­nopolistic power, any such side effects will tend to be minor.

Of course, in practice the doctrine of social responsibility is frequently a cloak for actions that are justified on other grounds rather than a reason for those actions.

To illustrate, it may well be in the long run interest of a corporation that is a major employer in a small community to devote resources to providing amenities to that community or to improving its government. That may make it easier to attract desirable employees, it may reduce the wage bill or lessen losses from pilferage and sabotage or have other worthwhile effects. Or it may be that, given the laws about the deductibility of corporate charitable contributions, the stockholders can contribute more to chari­ties they favor by having the corporation make the gift than by doing it themselves, since they can in that way contribute an amount that would otherwise have been paid as corporate taxes.

In each of these–and many similar–cases, there is a strong temptation to rationalize these actions as an exercise of „social responsibility.” In the present climate of opinion, with its wide spread aversion to „capitalism,” „profits,” the „soulless corporation” and so on, this is one way for a corporation to generate goodwill as a by-product of expenditures that are entirely justified in its own self-interest.

It would be inconsistent of me to call on corporate executives to refrain from this hyp­ocritical window-dressing because it harms the foundations of a free society. That would be to call on them to exercise a „social re­sponsibility”! If our institutions, and the atti­tudes of the public make it in their self-inter­est to cloak their actions in this way, I cannot summon much indignation to denounce them. At the same time, I can express admiration for those individual proprietors or owners of closely held corporations or stockholders of more broadly held corporations who disdain such tactics as approaching fraud.

Whether blameworthy or not, the use of the cloak of social responsibility, and the nonsense spoken in its name by influential and presti­gious businessmen, does clearly harm the foun­dations of a free society. I have been impressed time and again by the schizophrenic character of many businessmen. They are capable of being extremely farsighted and clearheaded in matters that are internal to their businesses. They are incredibly shortsighted and muddle­headed in matters that are outside their businesses but affect the possible survival of busi­ness in general. This shortsightedness is strikingly exemplified in the calls from many businessmen for wage and price guidelines or controls or income policies. There is nothing that could do more in a brief period to destroy a market system and replace it by a centrally con­trolled system than effective governmental con­trol of prices and wages.

The shortsightedness is also exemplified in speeches by businessmen on social respon­sibility. This may gain them kudos in the short run. But it helps to strengthen the already too prevalent view that the pursuit of profits is wicked and immoral and must be curbed and controlled by external forces. Once this view is adopted, the external forces that curb the market will not be the social consciences, however highly developed, of the pontificating executives; it will be the iron fist of Government bureaucrats. Here, as with price and wage controls, businessmen seem to me to reveal a suicidal impulse.

The political principle that underlies the market mechanism is unanimity. In an ideal free market resting on private property, no individual can coerce any other, all coopera­tion is voluntary, all parties to such coopera­tion benefit or they need not participate. There are no values, no „social” responsibilities in any sense other than the shared values and responsibilities of individuals. Society is a collection of individuals and of the various groups they voluntarily form.

The political principle that underlies the political mechanism is conformity. The indi­vidual must serve a more general social inter­est–whether that be determined by a church or a dictator or a majority. The individual may have a vote and say in what is to be done, but if he is overruled, he must conform. It is appropriate for some to require others to contribute to a general social purpose whether they wish to or not.

Unfortunately, unanimity is not always feasi­ble. There are some respects in which conformity appears unavoidable, so I do not see how one can avoid the use of the political mecha­nism altogether.

But the doctrine of „social responsibility” taken seriously would extend the scope of the political mechanism to every human activity. It does not differ in philosophy from the most explicitly collectivist doctrine. It differs only by professing to believe that collectivist ends can be attained without collectivist means. That is why, in my book Capitalism and Freedom, I have called it a „fundamentally subversive doctrine” in a free society, and have said that in such a society, „there is one and only one social responsibility of business–to use it resources and engage in activities designed to increase its profits so long as it stays within the rules of the game, which is to say, engages in open and free competition without deception or fraud.””

Insa pentru asta – obtinerea profitului si maximizarea lui – trebuie cel putin doua lucruri:

  1. sa ai posibilitatea sa realizezi asta si
  2. sa ai competenta s-o faci

Intr-o intreprindere de stat n-ai posibilitatea

Cazul Bodnariu

Romania Libera

Patriarhia Română, preocupată de cazul Bodnariu

Se arata ca:

„Patriarhia Română susţine că, în cazul Bodnariu, rolul familiei trebuie să rămână prioritar în creşterea copiilor şi consideră că o analiză obiectivă a autorităţilor din Norvegia ar putea duce la reintegrarea firească a celor cinci copii în familia în care s-au născut şi au crescut.

„Patriarhia Română a luat act cu îngrijorare de situaţia critică în care se află familia Bodnariu din Norvegia din cauza separării forțate a celor cinci copii de părinții lor, în urma deciziei autorităților locale norvegiene. Considerăm că, independent de motivele legale invocate de autorităţi, rolul părinţilor, respectiv al familiei, trebuie să rămână prioritar în creşterea şi educarea copiilor, fapt care nu exclude cooperarea cu statul”, se arată într-un comunicat de presă citat de Mediafax.

Potrivit sursei citate, o analiză obiectivă a cazului familiei Bodnariu de către factorii responsabili din Norvegia ar puta duce la reintegrarea firească a celor cinci copii în familia în care s-au născut şi au crescut. „Biserica susţine permanent familia ca fiind cadrul natural pentru nașterea, creșterea şi educarea copiilor în spiritul valorilor fundamentale pentru cultura şi civilizaţia europeană de sorginte creştină”, a precizat Patriarhia Română.

Copiii familiei românului Marius Bodnariu, inginer IT, şi soţiei sale norvegiene Ruth, asistentă medicală, au fost luaţi de la părinţi de Serviciul de protecţie a copilului din Norvegia, Barnevernet, în noiembrie, după ce cele două fete, cele mai mari din familie, ar fi spus că primesc corecţii fizice de la părinţi. De asemenea, părinţii ar fi suspectaţi de îndoctrinarea religioasă a copiilor. Cei cinci copii au fost plasaţi în trei familii-surogat, iar de curând a fost deschisă procedura adopţiei internaţionale pentru ei, potrivit reprezentanţilor familiei.

La solicitarea MAE, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA) a dispus efectuarea unei anchete sociale în urma căreia a decis să propună părţii norvegiene integrarea copiilor în familia biologică extinsă a tatălui, în România. Întreaga documentaţie pusă la dispoziţie de ANPDCA a fost transmisă, în regim de urgenţă, prin intermediul Ambasadei României la Oslo, tuturor autorităţilor norvegiene relevante (Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Copiilor, Egalităţii şi Incluziunii Sociale, Serviciul local de Protecţie a Copilului), precum şi avocatului care reprezintă familia, pentru a fi utilizată în cadrul procedurii judiciare aflate pe rolul instanţelor locale.

O delegaţie parlamentară formată din membri ai Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării intenționează să facă o vizită în Norvegia în perioada 18-22 ianuarie pentru a discuta cazul familiei Bodnariu.”

În Norvegia, copii din 11 familii de români au fost preluați de Barnevernet, afirmă Mircea Dolha

Se arata ca:

„Deputatul Mircea Dolha ( PNL), vicepreședinte al Comisiei pentru românii din afara granițelor, a declarat, sâmbătă că în Norvegia există 11 familii de români ai căror copii au fost preluați de către Barnevernet, însă doar șapte au fost de acord să discute cu membrii delegației parlamentare care urmează să se deplaseze la Oslo săptămâna viitoare.

„Știm că în Norvegia există 11 familii de români ai căror copii ar fi fost preluați de Barnevernet, iar dintre acestea doar șapte familii se vor întâlni cu noi, printre care se află și familiile Nan și Bodnariu. Nu știm încă motivul refuzului celorlalte patru familii care nu doresc să se întâlnească cu delegația din România”, a spus Mircea Dohla, potrivit Agerpres.

Deputatul liberal a susținut că, în cazul care Barnevernet va dovedi că familiile n-au respectat legislația norvegiană, vinovații trebuie să răspundă.

„Dacă se constată că au fost făcute greșeli, atunci să se aplice legile regatului norvegian și cei vinovați să fie trași la răspundere, dar drepturile copiilor să fie respectate. Să rămână împreună, nu despărțiți, să nu fie trimiși în locuri necunoscute. Pot fi încredințați unor aparținători ai familiei sau chiar repatriați, să poată să-și vadă periodic părinții biologici”, a precizat Mircea Dolha.

El a subliniat că delegația parlamentară așteaptă dovezi convingătoare privind situația copiilor preluați de autoritățile norvegiene.

„Avem nevoie de explicații cât mai convingătoare asupra celor două cazuri cunoscute. Dacă până ieri (vineri — n.r.) toată lumea spunea ca Barnevernet-ul este un serviciu cu care nu se poate lua legătura, nu dă niciodată informații, are independență și putere totală etc, acest mit a căzut. Și este și meritul acestei comisii parlamentare. Barnevernet a făcut foarte bine că începe să dea aceste lămuriri și era și mai bine dacă o făcea mai demult pentru a nu se ajunge în situația de a lăsa să planeze diverse suspiciuni asupra procedurilor sale și să nu mai fie necesară deplasarea unei delegații parlamentare a Comisiei pentru comunitățile de români aflate în afara granițelor României din Camera Deputaților în Norvegia”, a punctat Mircea Dolha.”

Voi ce parere aveti de chestiunea asta?

Norvegia nu e o tara membra UE. Intr-un fel ii inteleg: ei n-au vrut sa faca parte din Uniunea Europeana. Ca n-au nevoie de asa ceva. E vorba de o tara dezvoltata, PIB-ul/loc. e foarte ridicat. De asemenea n-am auzit ca vreun norvegian sa cauzeze sau sa faca vreo problema in Romania. Eu cel putin inteleg ca nordicii sunt mai aparte decat altii. Inteleg si faptul ca un om care se duce intr-o tara straina trebuie sa respecte legislatia din acea tara. Insa iata ce se intampla: astia iti fura copilul. Din punctul lor de vedere e ok. Nu e vorba doar de cazul Bodnariu – observati ca sunt 11 familii puse in aceeasi situatie! Ce a facut pana acum Statul Roman, Ministerul de Externe? Bine ca macar acum s-au gandit sa faca ceva.

Mie mi se pare ca Ministerul de Externe ar trebui sa faca pe saitul sau atentionari de calatorie sau sedere cu privire la anumite tari si sa recomande cetatenilor romani sa le ocoleasca pe cat posibil. Printre aceste tari s-ar putea afla foarte bine si Norvegia! Eu am impresia ca oamenii acestia, romani ce traiesc acolo, habar nu au avut de incalcarile grave ale drepturilor omului – practica curenta in Norvegia. Auziti:

„Dacă până ieri (vineri — n.r.) toată lumea spunea ca Barnevernet-ul este un serviciu cu care nu se poate lua legătura, nu dă niciodată informații, are independență și putere totală etc, acest mit a căzut.”

Pe de alta parte, daca asa sunt nordicii, n-are atunci dreptate Angela Merkel ca a permis sa intre in Germania atat de multi imigranti din Orientul Mijlociu si Africa? D-na. Merkel a si spus ca daca Germania nu-i primeste atunci nu e tara dansei. Aluzia la crimele nazismului e destul de limpede. Si cum poti sa le scoti rasismul si nazismul din cap? Ganditi-va cat de inedit este ca o germanca sa fie violata de un sirian! Nu e violata de un finlandez, ci de un sirian sau libanez! 😉 De Anul Nou, la Koln, baietii astia imigranti se uitau dupa fete. Le-au mai acostat pe cate unele, le-au pipait pe fund, pe picioare… 😉

Imigrantii acestia au sosit si in Suedia. Adevarul e ca traim vremuri interesante si… cel putin ciudate…

Ziare.com

Politiei suedeze i s-a interzis sa ofere descrierea infractorilor, ca sa nu fie acuzata de rasism

Se arata ca:

Politia suedeza nu mai are voie sa ofere descrirea infractorilor sau celor suspectati de infractiuni, de teama ca afirmatiile ar putea fi considerate rasiste.

Politistii din Stockholm au primit un mail intern, in care sunt instruiti sa se abtina de la descrieri in care se fac mentionari legate de rasa si nationalitate, anunta The Independent, care citeaza site-ul de stiri Speisa.

Jurnalistii de la Svenska Dagbadet au vazut acest email, iar in acesta se mentioneaza ca referirile la nicio persoana – indiferent ca a fost implicata intr-un accident in trafic sau ca e acuzata de crime – nu ar trebui sa mai contina informatiile mentionate mai sus.

Interdictia, datata cu 15 septembrie, este deja aplicata.

Informatiile apar in contextul in care a iesit la iveala faptul ca politia suedeza nu a facut publice multe cazuri de agresiuni sexuale care au avut loc la doua festivaluri de muzica din Stockholm, in august 2014 si 2015, acestea avand ca autori in majoritate tineri refugiati veniti in Suedia fara parinti.

Politia suedeza, in centrul unui imens scandal – Recunoaste ca nu a facut publice agresiuni sexuale ale azilantilor

Politia a demarat deja o ancheta interna, iar zilele trecute s-a facut si o prima aestare legata de agresiunile sexuale – un minor in varsta de 15 ani. Nu s-a specificat insa daca acesta este sau nu refugiat si nici tara de origine.”

Adica de ce „sa se abtina de la descrieri in care se fac mentionari legate de rasa si nationalitate”? Adica sa-i acopere pe infractori? De ce acesti imigranti trebuie derobati astfel de responsabilitate?

De observat ca romanii nu fac nimic in comparatie cu acesti imigranti. Romania e o tara membra a UE, insa romanii ce au mers la munca in interiorul UE au fost prezentati in repetate randuri aproape in exclusivitate la modul negativ! O campanie orchestrata excelent ca sa faca o propaganda cat mai negativa romanilor si Romaniei. Uitati-va la acesti imigranti care nu sunt din spatiul UE: primiti masiv, uitati-va ce fac. Concluzia: „Politia suedeza nu mai are voie sa ofere descrirea infractorilor sau celor suspectati de infractiuni, de teama ca afirmatiile ar putea fi considerate rasiste„, iar Romania nu e primita in Spatiul Schengen!

Interesant este ca trebuie si noi sa-i primim pe acesti imigranti.

DE notat acest apel din partea PNL

Iata ce scrie Andreea Paul:

Fac un apel către cabinetul Cioloș pentru a adopta prin ordonanță de urgență alegerea primarilor în două tururi de scrutin

Se arata ca:

„Fac un apel către cabinetul Cioloș pentru a adopta prin ordonanță de urgență alegerea primarilor în două tururi de scrutin. E nevoie de legitimitate și reprezentativitate politică la următoarele alegeri locale.

Alegerea primarilor dintr-un singur tur înseamnă favorizarea partidelor mari. Or competiția și competența trebuie stimulată la nivelul administrației publice locale. Consider că această solicitare făcută pe ultima suta de metri trebuie asumată și decisă rapid de către actualul Guvern. Dacă în 3-4 săptămâni nu se corectează actuala legislație pentru alegerile locale, va rămâne în vigoare prevederea alegerilor dintr-un singur tur.

Ar fi fost bine să reușim în Parlament această corecție, dar PNL care a depus deja un proiect de lege pentru alegerile locale din două tururi este minoritar în prezent, iar PSD majoritar.”

Update

Referitor la ultimul punct al Amalgamului trebuie sa vedem un punct de vedere critic. Iata ce spune maestrul Ion Cristoiu:

PNL îi cere lui Dacian Cioloș să se sinucidă de trei ori!

Se arata ca:

„Conducerea PNL, reunită luni, 18 ianuarie 2016, după viscolul în timpul căruia Guvernul lui Dacian Cioloş a fost plecat din ţară, nu înainte de a o închide cu cheia, a decis să înainteze Guvernului tehnocrat propunerea de a modifica, printr-o Ordonanţă de Urgenţă, Legea alegerilor locale, astfel încît primarii să fie aleşi în două tururi de scrutin şi nu în unul.

Reamintim pentru cei pe cale de a fi traşi din nou pe sfoară de Partidul Meu al lui Klaus Iohannis.
Legea a fost votată la Senat şi la Camera Deputaţilor de o majoritate din care a făcut parte şi PNL.
Pe 20 iulie 2015, Legea a fost promulgată de Klaus Iohannis.
Graba în votare şi promulgare şi-a avut temeiul în decizia CCR ca orice lege electorală să fie promulgată cu un an înainte de scrutin.

Alegerile locale din 2016 n-aveau cum fi împinse pînă-n toamnă.
Prin urmare, potrivit Constituției, dar și Comisiei de la Veneția, finele lui iulie 2015 era ultimul termen pînă la care Legea alegerilor locale putea fi promulgată.
La vremea respectivă, am fost un critic al negustoriei dintre PSD şi PNL prin care Parlamentul a votat alegerea primarilor într-un singur tur.

PNL a cerut ca preşedinţii Consiliilor judeţene să fie aleşi de Consiliu şi nu direct, ca pînă acum.
PSD a acceptat asta (cu greu, deoarece baronii PSD îşi bazau puterea pe votul popular) impunînd alegerea primarilor dintr-un singur tur.
Eu am considerat că alegerea în două tururi are patru mari avantaje:

  1. Dă o şansă partidelor mici, care pot negocia voturile între cele două tururi și prin asta pot dovedi electoratului lor că și ele contează.
  2. Prin implicarea în rezultatele turului doi a partidelor mici, o parte a electoratului realiza că votul său n-a fost zadarnic.
  3. Pune capăt uneia dintre realitățile postdecembriste care au dus la osificarea vieții politice, la corupție și la apariția baronilor locale: Mandatele nesfîrşite ale unor primari.
  4. Grație negocierilor dintre cele două tururi se crea posibilitatea ca în fruntea unor primării să vină oameni tineri.

PNL avea interesul unui singur tur de scrutin, luînd în calcul capitalul electoral al primarilor PDL în funcţie.
PNL a votat Legea.
PNL n-a contestat-o la CCR.
PNL nu i-a cerut lui Klaus Iohannis s-o retrimită Parlamentului spre reexaminare.
Din 20 iulie 2015 nu numai partidele, dar şi instituţiile de forţă ale României au activat pe baza acestei legi.
Deoarece pentru PNL cel mai mare pericol îl constituiau primarii de forţă ai PSD, Binomul SRI-DNA, pus în slujba Partidului Meu al Jupînului de la Cotroceni a declanşat Operațiunea de Poliție politică: Scoaterea din joc a primarilor PSD cu mari șanse de a fi realeși din primul tur pentru a face cale liberă unor pițifelnici din PNL.

A anunţat Sorin Oprescu că va candida pentru al treilea mandat? De îndată Binomul l-a înhăţat. Numai prin scoaterea din joc a lui Sorin Oprescu avea cît de cît șanse bila de popice Cristian Bușoi. Acum, cînd e sigur că Sorin Oprescu nu va mai candida, se constată pe neaşteptate că dosarul făcut de DNA are vicii de procedură.

Măi să fie!
Exact slăbiciunile pentru care automat orice judecător din lume îţi respinge Dosarul.
Dacă DNA vrea doar să șantajeze pe cineva pentru ca acesta să iasă din joc (politician, demnitar, jurnalist) i se strecoară în Dosar de către procurori, la ordin, o eroare grosolană de procedură. Una peste care nu poate trece nici măcar un judecător ofițer acoperit.

Proaspăt întoarsă din vacanță, Alina Gorghiu apelează, cum o face și Protectorul ei de la Cotroceni, la Mișcarea de stradă din 3 noiembrie 2015, acest 23 August 1944 al Regimului Iohannis.
Distinsa susține că protestatarii au cerut și scrutin în două tururi.
Mai întîi că protestarii cu pricina erau agitatorii MP și ai Partidului Metrou al Monicăi Macovei, cei mai activi de altfel.
Apoi, dacă asta a susținut Strada, ar fi fost normal ca PNL să se pună în mișcare pentru a modifica Legea încă din 4 noiembrie 2015 și nu să aștepte pînă în 18 ianuarie 2016, cînd sondajele dau un eșec binemeritat pentru PNL.

Între timp însă a apărut şi s-a afirmat Mişcarea Populară a lui Traian Băsescu.
Alături de ALDE, MP se anunţă drept formaţiunea care va muşca din electoratul de Dreapta în primul tur.
Prin urmare, acum, la un an de la publicarea Legii în Monitorul Oficial, Scrutinul cu două tururi nu mai convine PNL.
Şi atunci PNL a socotit să ceară lui Dacian Cioloş modificarea Legii electorale prin Ordonanţă de Urgenţă.

Triplă sinucidere pentru Dacian Cioloş:
1) Desemnat premier al unui Guvern însărcinat cu asigurarea unor alegeri corecte, Dacian Cioloş, dacă dă Ordonanţa, devine principalul acuzat de crearea climatului pentru alegeri incorecte. Ce alegeri corecte sînt acelea în care unul dintre competitori schimbă după un an regulile jocului pentru că altfel nu cîştigă scrutinul?
2) Acceptînd propunerea PNL, Dacian Cioloş devine brusc din şeful Guvernului tehnocrat şeful Guvernului PNL. Comedia cu fustiţa tehnocrată ia sfîrşit. Guvernul se demască drept ceea ce e: Un Guvern PNL sub acoperire.
3) Guvernul Dacian Cioloş sfidează sloganul Un alt fel de politică.

Şmecherii cu alegerile astfel organizate încît să convină doar unui partid se întîlnesc cu duiumul în postdecembrism.
Prin Un alt fel de politică s-a înţeles curmarea acestor şmecherii.
Iată-le asumate de către Dacian Cioloş!

Marele, adevăratul şah e dat însă lui Liviu Dragnea.
Dacă se dă Ordonanţa de urgenţă, PSD e obligat să depună Moţiune de cenzură.
A nu face asta înseamnă pentru PSD sinucidere electorală curată.
Dacă PSD depune Moţiune de cenzură, Liviu Dragnea încalcă înţelegerea în schimbul căreia Procesul de la ICCJ i se amînă la infinit.
Prin urmare, Liviu Dragnea are de ales între propria sinucidere şi sinuciderea PSD.

N.B. Nu exclud posibilitatea ca Legea să fie modificată prin Ordonanță de Urgență.
Asta numai și numai dacă e de acord și PSD.
Dacă PSD refuză, a da o Ordonanță de urgență la somarea de către Partidul Meu al lui Klaus Iohannis nu înseamnă altceva decît încălcare grosolană a condiției de alegeri libere și corecte!”

Mie mi se pare o imoralitate sau, daca doriti, o lipsa de elementara etica din partea PNL ce nu face bine societatii romanesti: dupa ce ai votat si tu, impreuna cu adversarii tai politici, legea alegerii primarilor intr-un singur tur de scrutin, sa vii acum, dupa doar cateva luni, si sa ceri, cu lacrimi in ochi, desigur, premierului sa dea o ordonanta de urgenta s-o schimbe: primarii sa fie votati in doua tururi de scrutin…

Dar de asta ce parere aveti:

„Dacă DNA vrea doar să șantajeze pe cineva pentru ca acesta să iasă din joc (politician, demnitar, jurnalist) i se strecoară în Dosar de către procurori, la ordin, o eroare grosolană de procedură. Una peste care nu poate trece nici măcar un judecător ofițer acoperit.”?

Asta apropo de ce fel de stat avem…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

ianuarie 18, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 23 comentarii

Alegeri locale (2). Preşmierul!

Iata ce ne spune Gandul:

ALEGERI LOCALE 2012. Rezultate finale: NOUA HARTĂ POLITICĂ A ROMÂNIEI. Cine a câştigat în oraşul tău

In final, la Cluj, a castigat Boc.

ALEGERI LOCALE 2012. REZULTATE FINALE. Gândul transmite LIVE TEXT

ALEGERI LOCALE 2012. Traian Băsescu, despre rezultate: „Ferească Dumnezeu de mai rău!”

Se arata, printre altele, ca:

„În urma anunţării rezultatelor parţiale ale alegerilor locale 2012 , USL a câştigat peste 50% dintre judeţe. Deşi PDL a suferit o înfrângere zdorbitoare, preşedintele Traian Băsescu a părut ceva mai liniştit. „Ferească Dumnezeu de mai rău”, a declarat preşedintele, râzând, înainte de întâlnirea de la Cotroceni cu Prinţul Charles.

Traian Băsescu s-a prezentat în faţa jurnaliştilor foarte binedispus, întrebându-i pe jurnalişti dacă au fost la vot. „Bună ziua. Aţi votat?”, i-a întrebat şeful statului pe jurnalişti, înainte de a-l întâmpina pe Prinţul Charles. După ce a primit un răspuns afirmativ, Băsescu le-a cerut „buletinele la control”.

Un editorial incendiar semnat Cristian Tudor Popescu

Nava PDL, scufundată de valul de ură, în hăhăielile Căpitanului peştilor

Se arata ca:

„Ieri s-a înregistrat cel mai negativ vot din istoria politică postdecembristă a României. La alegerile prezidenţiale din 2009 scriam că populaţia a avut de ales între frică şi ură. A ales ura, întruchipată de T. Băsescu. Pentru că ura nu naşte decât ură, după trei ani, românilor le-a rămas de ales între ură şi ură.

Cine este principalul artizan al catastrofei PDL? Nimeni altul decât împăratul urii, al cinismului şi dispreţului faţă de oameni şi idei, altele decât ale sale. Anul trecut,  T. Băsescu a fost cel care a luat la bice PDL, l-a pus în genunchi ca pe o cămilă şi i-a spulberat orice şansă de redresare, impunându-l încă o dată pe Boc la şefia partidului. El este cel care le-a ţinut vârâte adânc pe gâtul partidului pe ţiitoarele sale politice, E. Udrea şi R. Anastase, cu preţul pierderilor uriaşe de sânge electoral pentru PDL. Pentru plăcerea sa de a fi preşmier, T. Băsescu i-a menţinut pe bicisnicul Boc şi cabinetul său expirat până-n pânzele negre, pentru a-l înfige apoi în fotoliul de premier, peste capul partidului, pe „şpionul” fanfaron Ungureanu.

De mare frumuseţe este ce face acum preşedintele PDL, că al românilor n-a fost niciodată: hăhăie la cafenea cu presa. Cumpără păstârnac românesc de la supermarket şi stă de parole hlizite cu televiziunile. Despre PDL, niciun cuvânt. Căpitanul peştilor, ca să nu zic Căpitanul lui Peşte, cel care declara ritos că un comandant nu-şi părăseşte nava şi se lăuda că şi-a adus întotdeauna echipajul teafăr în port, a abandonat corabia pedelistă ca pe o copaie găurită, după ce tot el a condus-o în stânci.

Dar nu e singurul vinovat. În PDL nu s-au găsit acei oameni lucizi, responsabili şi curajoşi, care să ia, în ceasul al 12-lea, măsuri pentru salvarea partidului pe termen lung. Inclusiv preşedintele neoficial al PDL, Vasile Blaga, care a stat la scuteală,  în loc să pună pieptul în faţă şi să iasă cu un mesaj pentru membrii şi simpatizanţii partidului, atâţia câţi mai sunt.

Ceea ce nu înseamnă că USL nu va avea parte de opoziţie în guvernarea sa care se conturează şi dincolo de alegerile din noiembrie.  Ponta, Antonescu şi ai lor au câştigat călărind pe valul de ură. Votanţii cu încărcătură negativă sunt însă mobili ca electronii: dacă USL nu reuşeşte să evacueze ura şi să umple golul cu măsuri eficiente, constructive, de relansare economică şi protecţie socială, dacă Ponta şi Antonescu nu vor izbuti să ţină în frâu hoardele de pesedişti şi penelişti gata să se năpustească la caşcaval după atâta vreme de stat cu dinţii la gard, „pocnitorii de ştampilă” nu vor întârzia să se întoarcă împotriva lor.

În sfârşit, partidul Televizor Tomberon, sau invers, pare să aibă aproape 10%: atâta e gradul de alienare mintală al electoratului românesc. Se întâmplă ceea ce am făcut scurtă la mână şi la limbă avertizând: ca şi în cazul PNŢCD în 2000, când CV Tudor şi PRM au fost propulsaţi în prim-planul politicii româneşti, în sorbul creat de scufundarea unui partid mare pot să apară mutanţi politici monstruoşi.

PS: Văz că printre comentatorii acestui text sunt şi unii care ar trebui să mai dea încă o dată sau pentru prima dată bacul acum. În legătură cu superlativul „cel mai negativ”, cum este, cartezian vorbind, -7 faţă de -4, -2 sau -1 pe abscisă sau, dacă doriţi, pe ordonată, dragi elevi?

Mie imi place exprimarea asta: cel mai negativ. Este metafizica!  🙂

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Dupa parerea mea, USL va castiga alegerile parlamentare intr-un mod, daca se poate spune asa, si mai categoric decat cum a castigat acum. Respingerea PDL de catre populatie e foarte profunda. Inainte de alegeri mergeam pe strada si niste tineri de la PDL imparteau trecatorilor pliante, pixuri electorale. Oamenii refuzau, pur si simplu, sa primeasca! In general vorbind, cand e vorba de un pix, se stie, omul nu refuza. Apoi n-ai avea, totusi, de ce sa refuzi: macar te mai uiti pe pliantul acela si primesti un pix, chestia asta nu te obliga cu nimic, fireste. Trebuie sa va spun ca pixul oferit de cei de la PDL, in campanie, nu e deloc urat si nici nu are pe el o multitudine de mesaje electorale scrise in culori tipatoare, deranjante. Nici macar verde sau portocaliu nu e. Cu toate acestea oamenii nu primeau si chiar mi-a atras atentia si m-a mirat treaba asta. Pentru mine nu a fost surprinzatoare aceasta victorie a USL. Sondajele o indicau de multa vreme. Totusi, nu ma asteptam la o respingere a PDL de o asemenea maniera! Categorica! Cineva remarca pe la televizor ca, in felul acesta, nu vom mai avea Opozitie. Or, victoria USL la alegerile parlamentare se anunta, dupa cum spuneam, si mai mare decat cea de acum. Se vorbea de un fel de intoarcere, ca prin tunelul timpului, la perioada aniilor ’90… Dupa parerea mea, calmul actual din PDL, nu poate fi decat unul aparent. Sau ei nu constientizeaza inca tragedia prin care trec. Poate ca vor deveni constienti dupa alegerile din toamna… Sa pierzi alegerile locale de o asemenea maniera este un semn rau prevestitor atat pentru PDL cat si pentru Traian Basescu. Insa acest dezechilibru major din societatea noastra poate influenta in mod negativ chiar democratia de la noi din tara. Daca stam sa analizam lucid lucrurile aceasta posibilitate, pe care, desigur, n-o dorim, trebuie sa o luam serios in considerare. Victoria aceasta, la scor, a USL si cea care va urma, la un scor si mai mare, ma intreb daca nu cumva sunt expresia unei crize politice prin care trece intreaga societate romaneasca. Electoratul nu a respins numai un partid – PDL , nu l-a respins numai pe Traian Basescu. A respins o ideologie, cea conservatoare, pe care PDL (cat si Basescu) si-au insusit-o sau au dorit sa si-o insuseasca. Adica acea ideolgie careia, la noi, i s-a spus de dreapta. Nu e vorba aici numai de masurile de austeritate luate de guvernarea Boc sau de caracterul coroziv al Presedintelui. Esecul PDL-ului este esecul unui proiect politic. Si ar fi trebuit ca acest esec sa fie anticipat de mai demult… Nu este deloc intamplator ca USL contine, ca principale forte politice, PSD si PNL. Inainte de razboi PNL a dominat scena poltica romaneasca multa vreme. Oamenii au avut simpatie fata de acest partid si l-au sustinut mai tot timpul. In vremurile din urma s-a vazut , si se vede in continuare, o ascensiune foarte frumoasa a PNL. De unde se vede ca PNL castiga tot mai mult teren. Dupa razboi a urmat perioada comunismului, care si-a lasat o amprenta asupra mentalului colectiv in sensul ca oamenii au devenit mult mai aplecati spre partea sociala a lucrurilor. Dupa Revolutia din ’89, victoriile PSD-ului, indiferent de denumirile pe care le-a avut, si faptul ca PSD a ramas in toti acesti ani scursi de la Revolutie cel mai mare si mai important partid din tara, confirma acest lucru. Atasamentul oamenilor fata de PSD nu este, deci, intamplator si nu ar trebui sa ne mire. Este vorba si de o chestiune de sensibilitate la problemele sociale, un mod de a privi lucrurile care s-a format in perioada comunista, desi social-democratia romaneasca are radacini mult mai vechi (dinainte cu mult de venirea comunismului). De aceea in societatea noastra se manifesta pregnant aceste doua curente politice: social-democratia (dominant!) si liberalismul. Crestin-democratia a esuat odata cu PNTCD. Dupa cum usor se poate constata, acest partid a disparut, practic, de pe scena politica. Desi exista, totusi nimeni nu-l mai ia in seama. In Romania, dupa parerea mea, partidele antisistem nu prea pot avea sorti de izbanda tocmai pentru ca oamenii sunt atasati puternic fata de cele doua curente politice de care vorbeam mai sus si de valorile pe care acestea le propaga. De remarcat e si faptul ca atunci cand PSD, sub guvernarea Nastase, a luat masuri de dreapta, rezultatul final a fost ca a pierdut in competitia pentru prezidentiale – in felul acesta, din cauza acestui vot negativ, nascandu-se, ca sa zic asa, Traian Basescu.  Basescu a dorit sa implementeze, intr-un timp scurt (cata vreme PDL a guvernat in Coalitia formata dupa 2009), reforme de dreapta, adica reforme cu caracter conservator, de asemenea a dorit sa-si impuna autoritatea in fata Guvernului, ceea ce i-a si mers in mare masura cat timp a fost Boc premier. PDL a inregistrat si un deficit mare de comunicare in ceea ce priveste explicarea acestor reforme. In schimb au lovit cat au putut atat in PSD cat si in PNL! Dorinta lui Basescu a fost un regim prezidential, cu caracter autoritar iar populatia a respins lucrul asta. Insa populatia a respins tot setul de valori cu caracter conservator propus de PDL si Basescu. Tocmai asta a si provocat criza politica de care vorbeam, PDL si Basescu fiind la Putere, al carui deznodamant e situatia actuala in care USL castiga de o maniera, nu ferma, ci categorica alegerile locale. Setul acesta de valori cu caracter conservator s-a putut manifesta numai atunci cand la Putere a fost o coalitie de partide de acelasi gen: UDMR face parte din PPE, la fel ca si PDL. Cata vreme PDL a guvernat alaturi de PNL (casatorie cu multe nabadai, terminata printr-un divort cu datul oalelor in cap!) sau cand a guvernat alaturi de PSD (o alta casatorie, ca sa zic asa, incheiata intr-un scandal in prag de alegeri prezidentiale), setul asta de valori, conservator, nu s-a putut manifesta pe deplin. In mod paradoxal, acest lucru i-a dat o mai mare libertate de actiune lui Basescu in sensul ca el a inceput atunci sa critice vehement toata clasa politica, si prin acest populism a reusit sa capteze un electorat caruia ii place libertatea. Pentru ca genul asta de libertate, vecina cu anarhia, este pe placul romanului. Scandal? Pai, scandal sa fie! Dar si un picut, o țâră de anarhie p-acolo, asa! 🙂 Cine afirma ca romanului nu-i plac scandalele (nu scandalurile!! 😆 ) si anarhia, nu stie ce vorbeste! 🙂 Si uite asa s-a creat populismul basescian (condimentat cu un zambet smecher, cu o privire oachesa, mai cu un dans la o discoteca de la mare – ca Basescu vroia sa arate ca e un om normal, ca tot romanul neaos) de care avea nevoie Presedintele ca sa propulseze PDL-ul in alegerile de atunci si sa se autopropulseze pentru a doua oara la Cotroceni!

Interesanta mi s-a parut fraza lui Adrian Nastase:

PDL nu a suferit doar o înfrângere conjuncturală, ci a pierdut o parte centrelor de putere constituite prin alegerile din perioada 2004-2008. PDL a suferit o înfrângere strategică deoarece partidul prezidențial nu și-a construit o veritabilă identitate ideologică, în măsură să ofere un scut protector după o guvernare dezastruoasă. Credința mistică în „Salvatorul Traian Băsescu” i-a determinat pe membrii PDL să creadă că „totul este permis”, iar salvarea de la dezastru va fi opera „mărețului cârmaci”.” (subl. mea)

Dupa parerea mea e un adevar substantial in cele spuse aici. Pentru ca in PDL s-au format doua aripi: pe de o parte aripa Boc – pro Traian Basescu si, pe de alta parte, aripa BVB – cea cu alte vederi, mai apropiata de economia sociala de piata si nemultumita de cum mergeau lucrurile. O a treia aripa a fost cea a celor veniti din societatea civila, insa ei erau pro Basescu cu precadere, mai putin, mult mai putin pro Elena Udrea (ca cei pro Elena Udrea n-o puteau suferi pe Macovei!!). Cel putin asta e impresia mea. Basescu s-a bagat si aici si ce face: a vrut sa-i propulseze pe cei din societatea civila, inclusiv pe Macovei, ca pe un arhanghel al dreptatii, in conducerea partidului. BVB-ul erau batranii, ca sa zic asa, si chiar membrii fondatori ai PD, cu vederi nu de dreapta, cum vroia Basescu. Si Basescu ce face? A vrut sa-l puna pe Sever Voinescu drept un fel de  ideologul sef al partidului, ca sa transforme partidul intr-unul de dreapta (dupa ce Basescu a tarat partidul de la stanga la dreapta esicherului politic). Face Alba ca Zapada, dupa modelul creat in laboratoarele Cotroceniului de catre Sebastian Lazaroiu, cu troica Cristian Preda, Sever Voinescu si Monica Macovei in frunte. Elena Udrea e aleasa sefa la organizatia Bucuresti pe rol de mare diva a partidului. Dar cei veniti de data recenta in partid si propulsati in functii i-au deranjat pe batranii din BVB, care se vedeau astfel exclusi de la actul decizional. Toata harmalaia asta nu a putut sa fie benefica partidului si BVB-ul a inceput sa se simta frustrat pe buna dreptate. Iar intre BVB si Elena Udrea nu prea erau, chiar deloc se poate spune, sentimente de amicitie reciproca. Lui Basescu cred ca i-a convenit, pe undeva, situatia asta pentru ca in felul acesta a putut sa-si impuna un control total asupra partidului si sa-l si tina unit, strans unit in jurul personalitatii sale. Il avea pe Boc si ca presedinte al partidului, si ca premier si lucrul asta ii era de ajuns mai mult decat o identitate ideologica clara a partidului. Totusi, Basescu a insistat in repetate randuri ca PDL sa fie un partid de dreapta. Deci lucrul asta l-a interesat, poate pentru a face fata exigentelor din PPE. Dupa parerea mea, acest partid a inceput sa capete un contur ideologic de dreapta cu greu si intr-un mod fortat. Basescu a fortat lucrul asta foarte tare. Iar consecintele s-au vazut, spre exemplu, in proiectul de buget pe care FMI l-a considerat a fi unul conservator.

De cealata parte, Cristian Preda aduce un alt argument pentru victoria USL:

„Întâi și-ntâi de toate, întrucât trăîm într-o cultură democratică, se cuvine să adresăm felicitări învingătorilor de ieri, indiferent de partidul care le-a susținut candidaturile!
Succesul semnificativ al USL are drept cauză esențială preluarea guvernării.
Orice alt element e secundar. O dovedesc nu atât rezultatele catastrofale de la București (pe care le-am anticipat înainte de căderea lui MRU), cât cele din orașele în care – dacă-mi e îngăduită expresia – administrația mai degrabă bună din ultimii 3 ani a fost învinsă de guvernarea mai degrabă proastă din ultimele 30 de zile.
“Zestrea guvernamentală” despre care vorbea Matei Dogan în perioada interbelică e, de fapt, foarte actuală la alegerile locale din 2012.” (subl. mea)

Dupa cum aratam, sondajele de opinie aratau cresterea USL de mai demult, nu de la preluarea guvernarii. Trend-ul ascendent s-a manifestat demult, apoi USL a atins o simpatie de vreo 60% din electorat, dinainte de preluarea guvernarii. Intr-un fel Cristian Preda nu e consecvent cu sine, deoarece ceruse demisia Guvernului Boc aratand ca majoritate parlamentara in care se tinea e una foarte fragila, mai ales in vremuri de criza economica, si avusese dreptate. Intuise corect erodarea puternica ce avea s-o sufere PDL, daca ramane la guvernare, cu consecinte nefaste din punct de vedere electoral. Dar daca a vrut sa spuna ca preluarea guvernarii de catre USL s-a intamplat prea tarziu, atunci trebuie sa fiu de acord. Insa cred ca singura ratiune care a stat la baza ramanerii PDL la guvernare pana tarziu, in acest an electoral, a fost ambitia lui Traian Basescu de a implementa reformele cu caracter conservator in societatea romaneasca. Lucrul asta a esuat. Esecul putea fi prevazut de multa vreme. Insa ambitia lui Basescu a fost foarte puternica si si-a dat seama ca daca va fi la guvernare un alt partid decat PDL, atunci nici nu mai poate fi vorba de reforme in stil conservator. PDL putea sa guverneze alaturi de PSD si dupa alegerile din 2009. Daca au facut-o in 2009 de ce nu s-ar fi putut si dupa? Basescu nu a vrut asa. A vrut ca sa mearga numai cu PDL (si partidele de acelasi gen politic din Coalitie) tocmai datorita ambitiei de a implementa reformele conservatoare. Esecul a fost si in varianta asta unul total. Din punctul asta de vedere Romania nu numai ca a pierdut vremea doi ani de zile, dar acum, iata, riscul intoarcerii in anii ’90 e cat se poate de mare. Daca Constitutia din 1991 a fost data pe vremea lui Iliescu, Basescu cred ca a considerat ca Iliescu ar putea sa apara ca un fel de parinte fondator al Romaniei postdecembriste. De aceea a vrut sa schimbe Constitutia intr-un mod esential ca el sa fie ca un al doilea parinte fondator, fauritor de stat modern, pus pe cu totul alte baze. De aici radicalismul lui Basescu, dublat si de un orgoliu pe masura, si cerbicia sa in implementarea reformelor sale, dupa model european, adica PPE, conservator.

Update – Elena Udrea si-a dat demisia!!

Mediafax

EXCLUSIV – UDREA: DEMISIONEZ DE LA CONDUCEREA PDL BUCUREŞTI. Un rezultat slab nu poate rămâne fără urmări

Se arata ca:

Vicepreşedintele PDL Elena Udrea a declarat, marţi, pentru MEDIAFAX, că a decis încă de duminică seară să demisioneze din funcţia de preşedinte al PDL Bucureşti, demisia fiind efectivă după validarea aleşilor locali de la nivelul Capitalei, în conformitate cu prevederile legale.

„Ca om politic responsabil şi cu onoare, am decis încă de duminică seară să demisionez din funcţia de preşedinte al PDL Bucureşti, demisia fiind efectivă după validarea aleşilor locali de la nivelul Capitalei, în conformitate cu prevederile legale”, a declarat Udrea pentru MEDIAFAX.

Ea a apreciat că „rezultatele alegerilor locale la nivel naţional sunt departe de a fi mulţumitoare”, deşi PDL a câştigat un număr de primării aproape egal cu cel din 2008, iar scorul politic tinde către cel pe care partidul şi l-a propus. Udrea a menţionat că democrat-liberalii sunt conştienţi de „votul negativ, sancţionator” dat de electorat.

„Înţelegem perfect semnificaţia acestuia şi ne asumăm faptul că PDL, ca principal partid în coaliţie, a plătit costurile unei guvernări de austeritate”, a afirmat Udrea.

În opinia sa, „este momentul unei analize serioase şi a unei introspecţii personale la nivelul liderilor partidului”.

„Cred că e foarte important să vorbim mai puţin şi să acţionăm  mai mult. Trebuie să decidem raţional pe ce drum vom merge în continuare”, a spus Elena Udrea, declarându-se convinsă că o analiză va viza şi PDL Bucureşti, dat fiind faptul că scorul obţinut atât în cele şase sectoare, cât şi la CGMB este sub ţinta fixată, dar şi sub aşteptările sale.

Udrea a subliniat că atât ea, cât şi cei şase preşedinţi de sectoare, îşi asumă aceste rezultate, iar un rezultat slab nu poate rămâne fără urmări.

PDL a pierdut, în urma alegerilor locale de duminică, cele două primării de sector pe care le avea în Bucureşti, iar potrivit rezultatelor parţiale, scorul la alegerile pentru CGMB este de 16,39%. Candidatul PDL la Primăria Capitalei, Silviu Prigoană a obţinut 16,49%, contracandidatul său Sorin Oprescu, susţinut de USL având 55,71 % din voturi.”

Năstase: Valul de neîncredere din Capitală a fost urmat de răspunsul Elenei Udrea. Probabil urmează alţii

Se arata ca:

Preşedintele Consiliului Naţional al PSD, Adrian Năstase, a declarat, marţi, comentând demisia Elenei Udrea de la şefia PDL Bucureşti, că valul de neîncredere din Capitală a fost urmat de răspunsul Elenei Udrea, el apreciind că, probabil, urmează şi alţi lideri ai PDL să ia măsuri similare.

Năstase a spus că o parte din vină pentru eşecul PDL din alegeri o are şi Traian Băsescu, prin felul în care a susţinut anumite formule politice, anumite structuri de conducere, el arătând că Băsescu a fost „omul din umbră” care a organizat aceste chestiuni, iar cum se dezangajează din tot acest proiect al PDL.

„Vor răspunde, aşa cum s-a văzut, lideri marcanţi ai PDL care au primit un vot de neîncrerdere din partea populaţiei. Votul de neîncredere din Bucureşti sigur că a fost urmat de un răspuns din partea doamnei Udrea în momentul de faţă. Probabil şi alţi lideri ai PDL vor lua măsurile respective înainte de o reuniune a lor, care va fi probabil foarte complicată”, a spus Năstase.

Blaga: Mie nu mi-a spus Udrea niciodată că intenţionează să-şi dea demisia

Cristian Preda: Demisia Elenei Udrea e normală, un gest de responsabilitate politică

Se arata ca:

Europarlamentarul PDL Cristian Preda a declarat, marţi, pentru MEDIAFAX, că demisia Elenei Udrea de la şefia PDL Bucureşti este „normală”, reprezentând „un gest de responsabilitate politică”.

„Demisia Elenei Udrea e normală. Este un gest de responsabilitate politică”, a spus Cristian Preda.

Vicepreşedintele PDL Elena Udrea a declarat, marţi, pentru MEDIAFAX, că a decis încă de duminică seară să demisioneze din funcţia de preşedinte al PDL Bucureşti, demisia fiind efectivă după validarea aleşilor locali de la nivelul Capitalei, în conformitate cu prevederile legale.”

Foarte interesant, cred, este de (re)citit un articol de pe acest blog, scris in anul 2010:

PDL, un dinozaur care a pierdut controlul total

Desigur, eu va recomand sa-l cititi integral. Eu cred ca merita, desi s-au scurs doi ani de cand a fost scris. Cu atat mai mult, cred ca merita citit acum! Voi evidentia aici cum a incheiat autorul acest articol:

Pentru mine România devine din nou un loc străin, fără atractivitate. Îmi pare rău, nu sunt cei de la PDL vinovaţii principali, dar nici eu nu sunt. Iar dacă o să lase populaţia fără salarii şi pensii, o să fie mai mult decât un război civil pe aici. Şi perspective sunt, în timp ce lipsesc cele ale redresării. PDL minte în continuare şi încearcă să jefuiască până la ultima picătură, tot ce a mai rămas în ţară. Să facă oamenii lor săli de sport şi să dubleze bordurile, unor drumuri pline de gropi.” (subl. mea)

Dar iata ce ne mai arata Mediafax:

OFICIAL: REZULTATE PARŢIALE ALEGERI LOCALE 2012: Candidatul PP-DD a trecut pe locul al treilea în Capitală. USL- 41,44%, PDL -15,63%, PSD – 11,91% dintre mandatele de primari atribuite – LIVE TEXT

Si un foarte interesant comentariu realizat de Ioana Campean:

COMENTARIU: Speranţa PDL stă în Boc. Cine ar fi crezut?

Se arata, printre altele, ca:

„Mulţi democrat-liberali intenţionau ca după locale să grăbească şi debarcarea formală a lui Emil Boc de la şefia partidului, deşi fostul premier mai are doar titulatura de „preşedinte PDL”, pentru că practic nu mai coordonează formaţiunea.

De fapt, la PDL numai de coordonare nu poate fi vorba, ci dimpotrivă, se poate spune că este în degringoladă, aşa cum s-a prezentat şi în campania pentru locale – sub tot felul de denumiri, mesaje şi culori care s-ar fi vrut o mască atrăgătoare pentru alegători, dar care nu au reuşit decât să inducă în eroare şi electoratul pe care „portocaliii” îl mai aveau.

Victoria lui Emil Boc, deşi va fi aclamată de către toţi pedeliştii, fiind singura performanţă reală pe care o pot afişa, va tulbura însă şi mai tare lucrurile în partid. Săbiile se ascult de mult în PDL şi nu au fost puse în teacă decât pentru o scurtă perioadă, la momentul pierderii guvernării, aşteptându-se trecerea alegerilor locale, ignorate de către pedelişti, care au dus în mai toată ţara o campanie de non-combat, dorinţa lor de a se vedea „scăpaţi” de scrutin fiind evidentă. Şi odată cu alegerile şi de Boc, pe care mulţi îl doreau plecat de mult din Modrogan.

Numai că zarurile nu au căzut aşa cum şi-ar fi dorit. De situaţia în care se află acum PDL este responsabil, evident, în bună măsură, Emil Boc. Însă este mai greu să-i spui acum lui Boc „pleacă, piticule, de-aici!”, când acesta te priveşte de la înălţimea singurei victorii notabile a partidului.” (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iunie 12, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii