How to deal with Russia…?

Cred ca in jurul acestei intrebari graviteaza cam tot ce se intampla si s-a intamplat la Washington, mai exact spus la Casa Alba, zilele acestea: memo-ul lui Comey cum ca Trump i-ar fi cerut sa inchida ancheta referitoare la Michael Flynn (desi lucrurile nu sunt deloc clare intrucat Dl. Trump nu s-a exprimat in mod explicit in acest sens, iar Casa Alba a raspuns ca s-a deturnat sensul cuvintelor Presedintelui – asa am inteles – iar Presedintele ar detine inregistrari ale convorbirii intre patru ochi cu Comey, dupa ce Mike Pence si Jeff Sessions au fost rugati de catre Trump sa paraseasca incaperea), intalnirea dintre Trump si Lavrov in Biroul Oval – lucru foarte neobisnuit: Presedintele SUA l-a primit pe ministrul de externe la Rusiei, la cererea lui Vladimir Putin („Ce era sa fac? Sa zic nu?” – citat din Donald Trump!!!), fara ca presa americana sa aiba acces, daca am inteles eu bine. Si acum numirea lui Robert Mueller, fost Director al FBI, republican, de catre Rod Rosenstein (Deputy Attorney General) ca Procuror Special pentru investigarea in privinta ” „any links and/or coordination between Russian government and individuals associated with the campaign of President Donald Trump, and any matters that arose or may arise directly from the investigation”.^[26]„.

S-au vehiculat mai multe variante: obstructionarea Justitiei de catre Presedintele Trump, daca lucrul asta ar avea la baza fapte de coruptie, o alta varianta ar fi impeachment-ul, dar nu e deloc foarte clar daca, in cazul Presedintelui, putem vorbi despre „high crime or misdemeanor”, daca nu cumva atitudinea luI Trump fata de Michael Flynn – ca „e baiat bun” – nu ar fi fost una care sa exprime umanitate si atunci lucrurile se pot schimba. In orice caz, ceva foarte clar nu prea avem in toata povestea asta care tine capul de afis in America.Trump a spus ca totul e o „vanatoare de vrajitoare” iar continuarea anchetei cu Mueller in functia de Procuror Special va „rani natiunea”.

Si atunci despre ce e oare vorba?

In timpul fostei Administratii Obama tensiunile ruso-americane au atins un nivel atat de incordat, ca pe vremea Razboiului Rece. A fost o deteriorare evidenta a relatiilor intre cele doua tari. Din cate am inteles, pe Putin l-au deranjat criticile lui Hillary, interpretandu-le ca „amestec in treburile interne ale tarii”, fara sa-si puna problema daca sunt justificate sau nu. Criticile formulate de partea americana erau justificate intrucat Vladimir Putin schimbase semnificativ regimul politic in Rusia, cu accente treptat-treptat ostile la adresa Vestului si SUA. Putin a construit o ostilitate treptata la adresa SUA, lucru ce a ingrijorat Washingtonul. Deriva spre autoritarism si totalitarism, nostalgia dupa perioada sovietica evident ca au determinat o reactie pe masura la Washington. Scutul Antiracheta a fost un pretext folosit de Putin pentru a arata in ce pericol e tarisoara, iar apoi interventiile in Georgia si Ucraina cu nerespectarea normelor de drept international si a tratatelor la care Rusia era parte, sustinerea regimului lui Bashar al-Assad in Siria, toate acestea au tensionat relatia cu Washingtonul, America si UE trebuind sa sustina sanctiuni la adresa Rusiei.

Marea problema e ca nu s-a rezolvat mare lucru. Putin pedaleaza pe „pericolul extern”, pe „cei care vor sa ne fure taigaua” si castiga suport electoral cu un astfel de discurs. E adevarat ca si Opozitia pare a se fi trezit acum, dar e, totusi, slaba. De 9 mai, Kremlinul a facut o parada monstruoasa, ce aminteste de cele de pe vremea comunismului. Putin nu a pierdut ocazia sa spuna emfatic: „Nu a existat, nu exista si nici nu va exista vreo forta care sa ne supuna!!”. Astfel de ditirambi au continuat cu accentuarea faptului ca Rusia e impotriva nazismului, fascismului – asta vrea sa spuna impotriva Vestului si Americii, cu alte cuvinte bate saua sa priceapa iapa, cum se spune – si, bineinteles, e pentru pace. In felul asta Putin isi asigura o mare vizibilitate electorala, arata in fata poporului ca e puternic, persecutand Opozitia care nici n-a existat la o astfel de manifestatie. Putin castiga in felul acesta. Si-si metine regimul. Un regim malefic la adresa UE dar si SUA.

So, how to deal with Russia?

Trump nu a fost inteles, de catre democrati cu atat mai putin. Interesant este ca Vladimir Putin vede intr-o critica un „amestec in treburile interne ale Rusiei”, dar in faptul ca Rusia a intervenit in alegerile din 2016 din SUA – lucrul asta, pentru Putin, e normal. Agravarea tensiunilor dintre Rusia si America ar putea duce la un eventual razboi sau la o intarire a pozitiei lui Vladimir Putin in Rusia si a regimului sau. Donald Trump nu a spus explicit de la bun inceput ca doreste o alta abordare. Numirea lui Flynn in functia de Consilier pe Probleme de Securitate Nationala nu era o mutare menita  a aduce atingere securitatii SUA, iar ceea ce s-a intamplat la intalnirea recenta cu Lavrov la Casa Alba, la fel, nu urmarea o slabire a SUA. Putin nu poate fi invins doar cu intariri militare ale NATO in Europa. Donald Trump doreste sa arate in special cetateanului rus, care merge la vot, ca America NU e un pericol la adresa Rusiei. Sa ne gandim si la poza cu Kisliak – un Trump destins si zambitor, care a smuls un zambet chiar si pe fata grava, de natura comunista, a ambasadorului rus. Ar trebui sa ne gandim bine la ce s-ar fi intamplat daca, la vremea sa, Ronald Reagan nu ar fi incercat o alta abordare a relatiilor cu Rusia si cu Mihail Gorbaciov… Donald Trump nu ca ar aproba amestecul Rusiei in campania electorala de anul trecut, dar nu doreste sa faca un caz din asta. Donald Trump n-a castigat datorita rusilor si nici Hillary n-a pierdut datorita rusilor. Subiectul amestecului Rusiei e subiect de investigatie – e foarte bine. Insa o reactie impotriva Rusiei pe acest subiect ar agrava starea si asa destul de subreda a relatiilor ruso-americane si i-ar da posibilitatea lui Putin sa manipuleze si sa agite pericolul extern, castigand astfel suport popular. De aceea trebuie avut o alta reactie prin care mai ales cetatenii rusi, omul care merge la vot, sa vada ca nu-i vorba de nicun pericol, sa-si dea seama de faptul ca ce-i serveste Putin e o minciuna menita sa-i mentina la Putere regimul. De aceea Donald Trump a ales, spre exemplu, sa coopereze cu Rusia in ceea ce priveste Dosarul Sirian. Pentru ca sa nu dea posibilitatea unei propagande ca cea recenta vazuta pe Russia Today cum ca zonele de deescaladare, de securitate, ar fi obligatorii doar pentru Rusia, nu si pentru America. Cu alte cuvinte, America ar putea sa actioneze, Rusia, in schimb, nu.

In general vorbind, trebuie cautate cai de dialog cu Rusia pentru a escamota propaganda manipulatoare a lui Putin care prezinta Vestul si SUA ca principalii vinovati pentru dezastrul in care se gaseste tara, asemuindu-i cu pericolul nazist si mergand la inima rusului spunandu-i ca vor „sa ne fure taigaua”. Lasand la o parte, cel putin pentru moment, daca e buna sau proasta viziunea D-lui. Trump, e de notat ca doar republicanii au cautat o viziune noua, democratii mergand pe aceeasi linie. Republicanii, si Dl. Trump, desigur, cauta o cale de comunicare cu Kremlinul, pe cat posibil, pe cat e cu putinta. Pentru ca avem o mare problema in relatia cu Rusia: nu impartasim acelasi set de valori. Cel putin cu actualul regim de la Kremlin. Sigur, acest regim nu va dura o vesnicie. Insa pana la apusul sau, el trebuie erodat pentru a se restabili cat mai repede in Rusia drepturile si libertatile fundamentale ale omului. E mai bine, in acest sens, ca Donald Trump sa aiba contacte cu Rusia, cu Putin, decat sa evite astfel de contacte si sa aiba loc o instrainare care ar conduce la intarirea regimului Putin. De asemenea, trebuie tinut cont ca sunt destule dosare grele: Siria si Orientul Mijlociu, Coreea de Nord, terorismul islamic iar o inrautatire a relatiilor ruso-americane ar turna gaz peste foc. Ganditi-va la ce se intampla in Venzuela, iar lucrurile ar putea degenera intr-o situatie asemanatoare cu ceea ce avem in Siria.

Insa avem nevoie si de o Opozitie inteleapta in SUA. Sper ca democratii sa joace rolul unei astfel de Opozitii. Reactiile lor la adresa lui Trump au fost foarte intransigente. CNN, de exemplu, a comentat mult aspectul juridic al problemelor. Dar ar trebui sa-l comenteze si pe cel politic si sa abordeze reprezentantii republicani, chiar si pe Dl. Trump, cu intrebari despre viziunea de politica externa, in special cea legata de Rusia, intr-un moment in care avem un regim dificil, care ne creeaza probleme, precum cel al D-lui. Putin. Am vazut repreznetanti democrati, spre exemplu Elijah Cummings care l-a criticat cu duritate pe Presedinte insa si la el am observat ignorarea aspectului politic. A nu ignora aspectul politic inseamna ca, intr-o prima etapa, sa te intrebi in ce scop politic se desfasoara o anumita actiune. Spre exemplu: in ce scop politic a fost numit Flynn Consilier pe Chestiuni de Securitate? In schimb am apreciat ca Dl. Cummings apara democratia si-l sustin in acest demers. Intr-adevar, bine ar fi ca America sa arate ca respecta drepturile si libertatile cetatenilor sai pentru a-si mari credibilitatea pe plan international, credibilitatea ca lider al Lumii Libere. Altii din caucusul democrat au fost mult mai rezervati cu privire la impeachement-ul Presedintelui, de exemplu asa mi s-a parut Angus King, senator, fost Guvernator al Statului Maine, un tip care mi s-a parut ca ar fi putut fi un candidat la Presedintie, din partea democratilor, desigur, mai bun decat Hillary. Opozitia ar trebui sa fie inteleapta si constructiva, de aceea si cred ca impeachement-ul nu va fi realizat (decat in situatii exceptionale, speram sa NU fie cazul) nici in cazul unei coabitari a lui Trump cu Partidul Democrat, daca va obtine majoritatea in Congres.

Este de urmarit cum isi va construi Donald Trump politica externa si ce abordari politice va avea fata de Rusia si fata de Vladimir Putin si cum va gestiona si celelalte dosare dificile, in special cele in care si Rusia e implicata. Trebuie spus un lucru: Donald Trump nu se teme de Vladimir Putin sau de Rusia – ca dovada cele 59 de rachete lansate din Mediterana de catre fortele armate americane impotriva lui Bashar al-Assad, ca raspuns ca atacul cu gaz sarin al fortelor lui Assad impotriva propriului sau popor! Rusia a fost pusa atunci in mod clar in inferiritate iar Putin a inceput din nou sa manipuleze pe chestiuni de „pericol extern”. In Siria, America va face tot ce se poate face iar pozitia fata de Bashar al-Assad nu s-a schimbat. In locul unei isterii critice la adresa lui Trump, eu propun sa ne straduim sa facem mai multa analiza, una lucida, corecta. Si sa incercam sa-i acordam credit si incredere, desi sunt niste anchete pe rol, pana la proba contrara, pentru ca anchetele nu au dovedit nimic pana acum.

In ceea ce ne priveste, e clar ca noi trebuie sa avem o relatie foarte buna cu Casa Alba. Insa e de urmarit ce relatii va avea Washingtonul cu Uniunea Europeana si in ce masura ne poate influenta si pe noi, pentru ca Romania e membra UE, ceea ce nu e putin lucru. Donald Trump e la inceput de mandat. Va urma un Summit NATO, deci vom vedea care sunt ideile Presedintelui american. Deocamdata putem face doar speculatii cu privire la politica Presedintelui US fata de UE pentru ca nu stim ce va fi pe 24 septembrie cand vor avea loc alegerile federale in Germania. De vazut aici ce spun sondajele de opinie. A ramas celebra faza cand Donald Trump nu a dorit sa dea mana cu D-na. Cancelar Angela Merkel, semn ca nu a prea fost multumit de prestatia acesteia. De asemenea, cred ca trebuie spus, nu Trump a provocat Brexitul, desi l-a sustinut. Este de vazut cum se vor armoniza pozitiile centriste ale lui Emmanuel Macron cu, spre exemplu, crestin-democratia D-nei. Cancelar Merkel, mai ales daca CDU va castiga alegerile si va da Cancelarul. Iar in acest context cum se va armoniza pozitia Partidului Republican cu ceea ce avem in Europa. Aceeasi problema daca alegerile din Germania vor fi castigate de social-democrati, caz in care, poate, se vor armoniza mult mai usor cu Macron si poate si cu Donald Trump. Se duce un joc politic interesant in Europa, iar UE, mai ales NATO, va trebui sa se armonizeze cumva cu America si cu versatilul ei Presedinte. La Summitul Informal din Malta, din februarie a.c., Donald Tusk, Presedintele Consiliului European, exprima faptul ca: „Evoluțiile de pe scena internațională ne reamintesc cât de importantă este o UE puternică. Cooperarea transatlantică rămâne o prioritate absolută deoarece a fost până acum un pilon esențial al lumii libere. În același timp, știm că în prezent nu avem altă opțiune decât de a ne recâștiga încrederea în forțele proprii.” (subl. mea) – v. mai multe aici. In ceea ce priveste Cooperarea UE in materie de securitate si aparare – de citit mai multe aici. La Reuniunea Informala intre Comitetul Politic si de Securitate (COPS) si Consiliul Nord-Atlantic (NAC) s-a evidentiat urmatorul aspect: „Atât ambasadorii UE, cât și cei ai NATO și-au exprimat voința fermă de a duce parteneriatul UE-NATO mai departe, cu accent pe cooperarea concretă și practică”. Despre Politica Comuna de Securitate si Aparare (CSDP) – aici dar si aici. De unde rezulta ca, desi UE are o politica interna privind securitatea si apararea sa – lucru ce e normal, trebuie sa recunoastem – cooperarea cu NATO, si deci cu SUA, ramane esentiala, „o prioritate absoluta” cum spune Donald Tusk. Deci relatiile dintre SUA si UE sunt cat se poate de stranse si de bune, o garantie pentru asigurarea securitatii tarii noastre. De asemenea s-ar putea, cred, face observatia ca, din punctul de vedere al securitatii, Brexitul nu are o importanta prea mare, pentru ca vorbim, dupa cat cu usurinta se vede, despre o politica comuna de securitate si aparare, in care NATO joaca un rol esential.

Despre recentul sondaj. Ce nu e in regula?

Evenimentul Zilei a publicat un sondaj interesant legat de alegerile europarlamentare si cele prezidentiale:

BOMBĂ PE PIAȚA POLITICĂ: PSD a ajuns la 40%. PMP depășește PDL. Cum sunt cotaţi cei mai importanţi politicieni

Se arata, printre altele, ca:

„Conform datelor unui sondaj intrat în posesia Evenimentului Zilei, pentru prima oară de la înregistrare, Partidul Mișcarea Populară depășește formațiunea condusă de Vasile Blaga și Cătălin Predoiu. Sondajul arată că, dacă în această duminică ar avea loc alegeri, PSD ar obține 40% din voturi. Liberalii lui Crin Antonescu s-au prăbușit la 12%, cu mult sub scorul de 20% pe care și l-a propus actuala conducere. În schimb, PMP a ajuns la 11%, cu două procente peste PDL. Sondajul a fos realizat la comanda PMP de către firma americana de consultanţă politică „Greenberg Quinlan Rosner Research”.

Procentul indecișilor este de 10%. Scorurile sunt pe votanții probabili, adică în rândul oamenilor care declară că sunt hotărâți să vină la vot. Dacă se redistribuie nehotărâții, PMP crește la 12%, față de PDL care este la 10% intenție de vot.

În ceea ce privește primul tur al prezidențialelor, Victor Ponta ar obține 36%, Crin Antonescu – 17%, Elena Udrea – 11%, iar Cătălin Predoiu – 8%. Procentul indecișilor este de 12%.

Sondajul a fost realizat în perioada 26-30 aprilie, pe 1.200 de subiecți, marja de eroare fiind de 2,8%.”

Dupa parerea mea, e ceva ce nu e in regula, dar nu cu sondajul, ci cu societatea romaneasca in ansamblul ei. Voi incerca sa explic de ce, cum vad eu lucrurile.

Sa ne uitam la rezultatul in cazul alegerilor parlamentare si vom observa discrepanta foarte mare intre PSD si celelalte partide care se autointituleaza de dreapta: PSD are de peste trei ori mai mult decat urmatorul clasat, PNL. Basescu a facut precizarea, la emisiunea lui Robert Turcescu, ca aici sunt exprimate opiniile celor care au spus ca sigur vin la vot. Daca insa se iau in considerare opiniile celor care au spus ca vin la vot, PSD ajunge la vreo 46%!! Mai mult, daca aduni procentele celor trei partide de dreapta nu reusesc sa ajunga PSD. Diferenta este de 8 procente, ceea ce arata o lupta inegala. Alta ar fi fost situatia daca, spre exemplu, unul din partidele de dreapta ar fi obtinut, stiu si eu, sa zicem 28%. Dar toate cele trei au procente foarte apropiate, care se inscriu in marja de eroare. De asemenea daca adunate ar fi dat in jur de 37%, atunci, desigur, situatia statea altfel, era un echilibru pe scena politica.

Ce arata aceste lucruri? Arata ceea ce as numi o societate dezechilibrata din punct de vedere politic. La alegerile legislative din 2008 se poate observa ca diferentele erau mult mai mici; de pilda sa luam Camera Deputatilor unde Alianta PSD+PC a obtinut 33,1%, PDL a avut 32,4% si PNL obtinuse 18,6%. Pe cand acum sondajul arata o diferenta enorma intre PSD si restul partidelor de dreapta.

Prima intrebare care se pune este: cum de s-a ajuns in numai 6 ani la un asemenea dezechilibru? Daca la alegerile din 2012 era explicabil datorita faptului ca din USL faceau parte doua partide mari, PSD si PNL, acum USL nu mai exista si PNL e pe cont propriu, ca sa zic asa. Cu toate acestea PSD are o majoritate zdrobitoare.

A doua intrebare este legata de succesul pe care il are PSD. De ce? Lucrurile sunt explicabile daca ne gandim la faptul ca noi avem o competitivitate economica foarte slaba si in jur de 60% din populatie este nostalgica dupa comunism.  Cu toate acestea este imposibil sa nu remarci decaderea Dreptei politice in cel de-al doilea mandat al lui Traian Basescu. Este uluitor faptul ca, sub un Presedinte care a tinut intotdeauna sa afirme ca ar fi de dreapta, tocmai Dreapta politica sa decada atat de mult si sa fie in asa hal de fragmentata, asa cum este la ora actuala!! Daca PSD ajunge si la 46% inseamna ca destramarea USL nu a avut efecte negative asupra acestui partid politic, dimpotriva chiar! Nu acelasi lucru se poate spune despre PNL: USL nu i-a prea priit…

Eu cred ca ar trebui sa aratam foarte clar ca, de pilda, ideea de social-democratie, liberalism etc nu se reduce la o persoana sau la mai multe persoane. Cand vorbim, bunaoara, de liberalism, atunci PNL ar trebui sa afirme in societate aceasta ideologie politica. La fel si cu orice alta ideologie, spre exemplu cea populara: sunt partidele din aceasta familie politica, ele o afirma in societate. In legatura cu alegerile prezidentiale, Basescu are dreptate cand afirma ca, in ciuda scorului bun obtinut de Victor Ponta in acest sondaj, asta nu inseamna ca Victor Ponta va si castiga aceste alegeri. Sa presupunem ca asta va fi rezultatul din turul 1, totusi rezultatul final se joaca in turul 2 si se poate intampla ca un candidat al Dreptei sa castige. Sa presupunem, in continuarea demonstratiei, ca va castiga alegerile prezidentiale Elena Udrea. Vom avea un Presedinte care se revendica de la Dreapta esicherului politic, dar partidul dumneaei nu reuseste decat un scor de 11%… Sa facem o comparatie cu 2009, cand Basescu a castigat la un scor strans alegerile in fata lui Mircea Geoana (50,33%-49,66%), dar PDL era, in urma alegerilor din 2008, la o diferenta foarte mica de PSD, sub 1%!!! Pe cand acum, daca Elena Udrea castiga alegerile prezidentiale (in turul 2, fireste) partidul dumneaei, PMP, e la o diferenta de 29% fata de PSD!!!!! Si atunci ideea de dreapta, in cazul acesta analizat: doctrina populara, s-ar reduce practic doar la o singura persoana, care s-o si afirme in societate, Elena Udrea, cu atat mai mult cu cat Elena Udrea are un scor la prezidentiale (turul 1, cum am dat exemplu) egal cu cel al partidului sau, tot de 11%… Cu Traian Basescu nu a fost asa, intrucat partidul sau de atunci, PDL, echilibra PSD. Pe cand Elena Udrea ar parea o insula de Dreapta intr-un ocean de Stanga…

Cine e responsabil pentru asa ceva? Basescu, om al Stangii. Obama, calea americana catre socialismul democratic

Uitati-va numai la cat de mult bine a facut Basescu cauzei de Stanga, aducand PSD-ul pe noi si marete culmi, ca-n vremurile bune! 🙂 Si cine? In mod cu totul ingenios si paradoxal mult hulitul Basescu de toata Stanga de la noi din tara!!! Nu cumva toata aceasta strategie a fost bine gandita in laboratoarele democrate de peste Ocean? Este foarte interesant ce am citit in Wikipedia, despre Tea Party, unde se arata, printre altele, urmatoarele:

„In early July 2010, the North Iowa Tea Party (NITP) posted a billboard showing a photo of Adolf Hitler with the heading „National Socialism”, one of Barack Obama with the heading „Democrat Socialism”, and one of Vladimir Lenin with the heading „Marxist Socialism”, all three marked with the word „change” and the statement „Radical leaders prey on the fearful and naive”. It received sharp criticism, including some from other Tea Party activists. NITP co-founder Bob Johnson acknowledged the anti-socialist message may have gotten lost amid the fascist and communist images. Following a request from the NITP, the billboard was removed on July 14.^{[250][251][252]}” (subl. mea)

Afisul a fost foarte criticat, dar eu ma intreb daca nu cumva contine si un sambure de adevar. Iata ce se arata si la articolul despre conservatorismul in Statele Unite:

„Ronald Reagan often quoted Norman Thomas, the perennial Socialist nominee for president in the New Deal era, as saying, „The American people would never knowingly vote for Socialism, but that under the name of liberalism, they would adopt every fragment of the socialist program.”^[260]„

Incerc sa traduc:

„Ronald Reagan deseori il cita pe Norman Thomas vesnicul candidat socialist la presedintie din epoca New Deal, care spunea: „Poporul american nu va vota niciodata cu buna stiinta pentru Socialism, dar sub numele de liberalism (face aluzie la democrati, n.m), ei vor adopta fiecare fragment al programului socialist””

Uitati-va numai ce dezastru s-a inregistrat pe partea dreapta a esicherului politic in al doilea mandat al lui Basescu si faceti, va rog, o comparatie cu Germania, unde Angela Merkel si al ei CDU (din aceeasi familie politica europeana cu Basescu si PDL, PPE) a castigat o victorie frumoasa in alegeri, in detrimentul socialistilor (v. aici si aici)!! Or, la noi PSD domina scena politica, asa cum nu s-a mai intamplat de foarte multa vreme. In loc ca un Presedinte de dreapta, cum ii place lui Basescu sa se autointituleze, sa fortifice partidele de dreapta, el le-a slabit intr-un hal fara de hal, parand acum niste pitici pe langa colosul numit PSD. Trebuie spus ca lucrul asta era o obligatie constitutionala pentru Presedinte, prin juramantul pe care il depune (art.82, al.2): „Jur […] sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor […]”. Or, la alegerile din 2012 USL a castigat ca FSN pe vremuri, iar acum acest sondaj ne arata ca avem un colos de Stanga: PSD, iar Dreapta e fragmentata si cu procente foarte mici. Asa arata democratia acum la noi. Comparati-o cu cea din 2008, cum aratam mai sus, cand Dreapta era la un nivel procentual foarte apropiat de Stanga…

Despre unificarea Dreptei…

Chestiunea asta, legata de „unificari”, e tratata la noi foarte superficial. Asa, desigur, poti sa „unifici” orice, de ce nu? Asa a rezultat si USL: s-a unificat liberlismul cu social-democratia, asa a rezultat si Alianta DA: s-a unificat liberalismul cu PD-ul. Asa cum s-a vazut ca PSD a putut guverna foarte bine alaturi de PDL, pana ce au venit alegerile prezidentiale din 2009 care au pus capat „casatoriei”. De aici se vede ca societatea noastra nu are valori, nu e bazata pe valori. Am face o mare eroare sa ducem discutia exclusiv in zona „ca nu are, dom’ne, ce pune omu’ pe masa” si altele de genul asta. Adevarul e ca nu se poate unifica orice, chiar orice. Iar daca se intampla, pe ce valori se bazeaza „uniunea” asta? Ca la noi au fost doar „uniri” in interes strict electoral, care, dupa ce s-au terminat alegerile si s-au stiut rezultatele, la scurt timp s-au desfacut destul de repede si fara prea mari regrete. Partidele au cultivat uniri de genul: „hai sa ne unim impotriva dusmanului comun: PSD”, dar nu „sa ne unim” ca sa afirmam, sa promovam, inclusiv prin exemplu personal, niste valori in societate. La noi „unificarile” astea sunt foarte formale. Asa putem „sa ne unim” cu oricine, fara probleme. De unde rezulta ca n-avem niciun crez politic, o valoare politica in care sa si credem… Poate e exagerat ce am spus, dar in societatea noastra de destula vreme se fac aliante in scop exclusiv electoral si cetatenii practica ceea ce se cheama „votul negativ”, adica „nu votez pentru partidul X, ci, in realitate, votez impotriva partidului Y”, ceea ce nu arata ca avem, ca suntem animati de niste valori, si sunt doar doua exemple. Mai degraba suntem animati de interese personale (sau de grup) si actionam dupa cum ne dicteaza aceste interese. Spre exemplu, daca esti patriot, esti patriot si azi, si maine, dar nu azi esti patriot insa maine, daca interesele tale personale se schimba, nu mai esti patriot. Iar a fi patriot in mod formal inseamna sa mimezi patriotismul.

Unificarea Dreptei, la noi, n-are o istorie prea glorioasa. CDR a ramas fara Corneliu Coposu, inainte de toate un inalt reper moral, si in final a esuat. Alianta DA nu a fost initial o alianta intre doua partide de dreapta intrucat PD, pe vremea aceea, era inca in Internationala Socialista! Interesant este ca a fost un fel de USL si a avut succes. De abia din 2005, de cand PD a parasit Internationala Socialista si a ales sa mearga spre PPE, relatiile cu PNL au devenit incordate, ducand in cele din urma la sfarsitul Aliantei DA.  De unde se vede ca la noi aliantele acestea, rodul acestor „unificari”, au cam fost sortite esecului, ca sa zic asa. Acum avem o experienta cu aceste aliante si ar trebui sa meditam asupra lor. Mai ales ca Dreapta nu numai ca nu a reusit sa se impuna in fata Stangii, dar a ajuns si intr-o situatie dificila si deloc prielnica pentru democratie.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Ce invataminte s-ar putea trage dupa alegerile din Germania…

As dori sa expun cateva consideratiuni cu privire la recentele alegeri din Germania. Dupa parerea mea, CDU a castigat pe merit si cred ca lucrul acesta se datoreaza in cea mai mare masura Angelei Merkel si prestatiei sale in inalta functie de Cancelar, pe care o detine din anul 2005. Este de remarcat un lucru referitor la economia Germaniei: in anul 2005 somajul era de peste 11% si a scazut continuu de atunci si pana acum, ajungand in 2013 sa fie estimat la doar 5,652% (dupa FMI). Desi nu a reusit sa rezolve problema datoriilor, in 2005 datoria guvernamentala bruta fiind de peste 68% din PIB (deci nu se incadreaza in Criteriile de Convergenta de la Maastricht: sub 60% din PIB), acum a ajuns sa fie estimata la peste 80% din PIB, cu toate acestea Merkel a reusit sa rezolve spinoasa problema a somajului si sa mentina o rata mica a somajului in vremuri grele, de criza economica! In 2008 somajul era de 7,6% ca sa ajunga in 2011 la 5,95% din forta totala de munca.

Pe de alta parte, sa ne gandim ca in perioada 2005-2009 partenerii de guvernare ai CDU au fost social-democratii (SPD), iar CDU a tras foloase de pe urma acestui lucru:

– in 2005, CDU obtine un procent de 35,2%, SPD de 34,2%, FDP de 9,8%,

– in 2009, CDU obtine 33,8%, SPD obtine 23,0% iar FDP 14,6%,

– in 2013, CDU obtine 41,5%, SPD obtine 25,7%

De observat scaderea SPD de la 34,2% la 23,0% intre 2005 si 2009, pe cand CDU s-a mentinut practic la acelasi nivel (diferenta este de 1,4%, deci foarte mica si am considerat-o nesemnificativa – de unde rezulta ca CDU are un electorat stabil). Aceasta scadere a social-democratilor ar trebui sa dea de gandit celor de la PES… Cu atat mai mult cu cat acum ei nu au putut sa depaseasca 30%. Liberalii (FDP) n-au reusit sa intre in Bundestag, lucru ce ar trebui sa dea foarte serios de gandit celor de la ALDE…

Ce concluzie putem trage? Eu cred ca se poate trage cel putina una principala: germanii au dus-o bine cu Angela Merkel!! Nu degeaba o alinta Mutti (mamica)!! Merkel a avut grija de poporul german, a facut ca economia tarii sale sa functioneze foarte bine intr-o perioada de criza economica si le-a asigurat germanilor, prin mixul de politici, desigur, locuri de munca, lucru pe care oamenii l-au apreciat. Eu cred ca scaderea SPD si faptul ca FDP nici nu a reusit sa intre in Bundestag nici nu se pot explica altfel. CDU, sub Angela Merkel, a convins electoratul german pentru ca germanii au trait bine in termeni reali, cum se spune.

Chancelor of the Federal Republic of Germany Dr. Angela Merkel signing autographs on the open door day at the Bundeskanzleramt in Berlin, Germany Français : Dr Angela Merkel, chancelière de la République Fédérale d’Allemagne, signe des autographes lors de la journée portes ouvertes de la Bundeskanzleramt à Berlin, en Allemagne. (Photo credit: Wikipedia)

Sa incercam sa facem o comparatie cu realitatile de la noi, unde constatam, marea majoritate, ca avem mai putini bani in portofel… Ce se intampla? CDU, partidul D-nei. Merkel, si PDL, PNTCD fac parte din aceeasi familie politica europeana: PPE. Insa nici PDL si nici PNTCD, pe vremea CDR, nu au reusit sa convinga, in final, electoratul: PNTCD a disparut practic din marea politica iar PDL a obtinut un rezultat foarte modest la recentele alegeri legislative. PDL, spre exemplu, a obtinut un rezultat bun la alegerile din 2008 dar nu a mai reusit sa se mentina si s-a prabusit la alegerile de anul trecut. Un rezultat cu atat mai catastrofal, daca se poate spune asa, cu cat chiar si intr-o coalitie au obtinut un rezultat foarte slab.  Ce concluzie se desprinde? Ca atat pe vremea CDR, cand PNTCD conducea aceasta coalitie de centru-dreapta, cat si pe vremea PDL in perioada 2010-2011, cand dupa ce Basescu a castigat alegerile din 2009 s-a format o majoritate ad hoc in Parlament pentru a sustine Guvernul Boc si stabilitatea politica, romanii nu au trait bine in termeni reali. Aceste guvernari nu au fost capabile sa ridice nivelul de trai in tara noastra, ba dimpotriva: atat CDR, cu PNTCD lider, cat si PDL au creat mari si profunde nemultumiri in societate.  De unde se vede diferenta uriasa intre CDU si partide precum PNTCD si PDL. De observat ca CDU (crestini-democrati) au reusit sa invinga stanga (SPD). La noi partidele de centru-dreapta, afiliate si dansele la PPE, precum CDU, nu au reusit lucrul asta. In Germania este posibila o coabitare civilizata intre crestini-democrati si social-democrati – de observat ca trebuie sa se formeze o coalitie intre CDU si SPD pentru ca de asa maniera a fost rezultatul votului. La noi coabitarile se desfasoara intr-un mod foarte greoi.

In orice caz trebuie remarcat ca Angela Merkel a facut ceea ce trebuie si ceea ce e bine pentru germani: s-a redus somajul, nu ca la noi taieri de salarii si pensii, si mereu disponibilizari. A impus Germania ca cea mai mare si puternica forta economica a Europei, crescand prestigiul tarii sale. La noi economia a slabit si prestigiul Romaniei s-a diminuat. Observati ca la noi este exact invers de cum se prezinta realitatile politice si economice in Germania. E ca-n bancul acela de la Radio Erevan – „si la noi este ca in Germania, doar suntem si noi si ei in UE, numai ca la ei s-a redus somajul, la noi a crescut, ei au inregistrat crestere economica, noi am inregistrat scadere etc. In rest totul e identic!!! 🙂 „. Germania si-a vazut propriile sale interese!! Eu cred ca e ok! Pentru ca omul politic este dator cetateanului care il voteaza. CDU a fost votata de cetatenii germani, inclusiv Merkel pentru ca inteleg ca e membra a Bundestag-ului din 1990. Deci atat CDU, cat si Merkel, au o datorie pentru cetatenii germani care i-au votat, ca nu eu i-am votat. Fata de mine nu au niciun fel de datorie!! Asa cum nu au nicio datorie fata de Spania, Portugalia sau Grecia… Or, atat CDU cat si Merkel s-au achitat din plin de aceasta datorie fata de electoratul tot mai numeros al CDU, cat si fata de ceilalti cetateni germani. Or, eu cred ca tocmai acest lucru a fost apreciat de catre germani: Merkel nu a venit cu vorbe goale! Pe cand a noi… La noi nu se intelege ca nu poti sa pacalesti tot timpul electoratul.

Si aici mai trebuie rematcat un lucru: prezenta la vot, care a fost de 73%, mai mare decat in 2009. Lucru ce indica increderea electotarului german in clasa politica din tara lor. La noi este exact pe dos, spre exemplu se reduce pragul pentru referendum la sub 30%. De aceea rezultatul obtinut de CDU indica faptul ca acest partid si liderul acestuia – Angela Merkel – se bucura de credibilitate in randul cetatenilor germani. Bineinteles, nu este imposibil dar nici usor nu le va fi social-democratilor sa revina in prim-plan si sa castige viitoarele alegeri. De unde se vede ca in Germania competitia politica e una reala si nu (sau, daca doriti, mai putin, mult mai putin decat la noi) artificiala, fabricata. Lucru ce inseamna si o democratie solida. Pe de alta parte este periculos sa inseli increderea unui astfel de electorat…

Interesant este ca in Franta UMP, din aceeasi familie politica cu CDU, nu s-a putut mentine, socialistii castigand alegerile. Si iarasi e foarte interesant faptul ca Merkel nu a avut un discurs ostil la adresa imigratiei, precum cei din UMP (spre exemplu Nicolas Sarkozy). Nici nu am auzit la germani remarci de genul: „Un stat fara scrupule care ne exporta saracii sai”. UMP, care are astfel de abordari, a pierdut alegerile in Franta!! In Germania, cu un discurs mult mai moderat la adresa imigratiei, Merkel a reusit o victorie istorica, CDU scotand un scor electoral mai bun decat in 2009!! Merkel a recunoscut necesitatea imigrantilor pentru Germania, referindu-se la mana de lucru bine calificata (specialisti, ingineri, absolventi de facultate). Ministrul de interne, Hans-Peter Friedrich, s-a exprimat impotriva muncii ilegale si fraudarea serviciilor sociale.

Nu spun ca am epuizat intr-un mod exhaustiv subiectul, am vrut doar sa arat cateva din invatamintele care s-ar putea trage dupa aceste alegeri din Germania.

Se apropie alegerile in Germania…

Iata un interesant articol din Gandul:

ALEGERI ÎN GERMANIA. Angela Merkel ţine Europa pe loc în aşteptarea celui de-al treilea mandat de cancelar. Miza votului german pentru România. Analiză Gândul

Se arata ca:

„L-am întrebat, vara aceasta, pe ministrul român al Afacerilor Externe ce şanse avem să aderăm la Schengen în viitorul apropiat. Germania, adică una dintre ţările care au spus „NU” aderării noastre ultima dată, se va pronunţa după alegerile legislative din septembrie, ne-a răspuns Titus Corlăţean. Am mai întrebat anul acesta în repetate rânduri la Bruxelles când se vor decide numele cu care principalele familii politice europene vor ieşi în faţă pentru preşedinţia Comisiei, la alegerile europene de anul viitor. Se va decide după alegerile din Germania, ne-au spus diverşi oficiali şi experţi ai Uniunii Europene.

Potrivit unui sondaj BBC din 2013 citat de German Marshall Fund of the United States (GMF), Germania este cea mai influentă şi populară ţară din lume. Germania nu este doar locomotiva economiei europene, cum i se spune, dar a demonstrat că este locomotiva întregii Uniuni Europene. Cu această locomotivă oprită pentru a se îngriji de electoratul de acasă, restul Europei a pus anul acesta în aşteptare multe dosare foarte importante, care vor fi reluate după alegerile legislative germane din 22 septembrie. O decizie privind aderararea sau amânarea aderării României şi Bulgariei la Schengen, un nou ajutor financiar pentru Grecia, uniunea bancară, austeritatea – aici se află, de fapt, miza scrutinului din Germania – pentru români şi pentru toţi ceilalţi cetăţeni europeni.

La final de cursă electorală şi după numeroase sondaje de opinie, necunoscuta nu mai este dacă Angela Merkel va câştiga un al treilea mandat de cancelar (toţi indicatorii conduc, în acest moment, spre o victorie), ci cum va arăta coaliţia pe care o va forma pentru următorii patru ani. 58% dintre germani spun că şi-ar dori ca Merkel să câştige un nou mandat, în timp ce rivalul ei, Peer Steinbruck, are doar 32 de procente într-un sondaj citat vineri de Der Spiegel, însă situaţia nu este la fel d clară în ceea ce priveşte partidele.

gândul vă prezintă, mai jos, dosarul alegerilor din Germania, un scrutin de o importanţă crucială pentru Europa:

Cum votează nemţii

62 de milioane de cetăţeni germani sunt aşteptaţi duminică în secţiile de votare. Sistemul electoral german este un sistem mixt. Fiecare dintre alegătorii germani trebuie să voteze de două ori. Primul vot este pentru reprezentantul circumscripţiei lor în Bundestag, camera inferioară din parlamentul german. Pentru acest vot, sistemul electoral este de tipul câştigătorul-ia-totul. Aproximativ jumătate dintre cei 598 de membri ai Bundestagului sunt aleşi după regula majorităţii, în baza primul vot.

Cel de-al doilea vot este pentru partide. Alegătorul decide, pe baza listelor partidelor, cum va fi coloratura politică a Bundestagului.

Logica sistemului electoral german este, pe de-o parte, ca cetăţeanul să aibă un reprezentant local în Bundestag şi, pe de altă parte, să poată decide şi reprezentarea partidelor în legislativ în baza sprijinului pe care îl au la nivel naţional.

La fel ca în România, pragul electoral este de 5%.

Cancelarul german nu este ales în mod direct de electorat, ci este propus de preşedinte şi este, de regulă, preşedintele partidului cu cel mai bun scor la alegeri. Bundestagul votează ulterior propunerea preşedintelui şi alege, astfel, cancelarul. Dacă nominalizarea preşedintelui cade în camera inferioară a Parlamentului, Bundestagul poate alege propriul candidat.

Candidaţii

Cancelari: Candidaţii pentru funcţia de cancelar german, cea mai importantă funcţie în statul german (preşedintele Republicii are doar un rol ceremonial) sunt actualul cancelar Angela Merkel, centru dreapta, şi Peer Streinbruck, social-democrat, fost ministru de Finanţe în primul cabinet Merkel (2009-2014).

Angela Merkel, desemnată de revista Forbes şapte ani consecutiv „cea mai puternică femeie de pe planetă”, este prima femeie cancelar pe care a avut-o Germania şi prima femeie care a condus o mare putere europeană după Margaret Thatcher a Marii Britanii. În vârstă de 59 de ani, conservatoarea din fosta RDG rămâne foarte iubită acasă, dar un personaj mult mai controversat în afara graniţelor germane. Pentru germani, care îi spun „Mutti” (mama), Merkel a fost cea care a protejat ţara, prin politicile ei de austeritate, de criza economică mondială, care a afectat atât de mult Europa. În Europa, însă, aceleaşi politici de austeritate, care au afectat cel mai mult ţările deja lovite de criză, au făcut-o foarte nepopulară, în Grecia ea ajungând să fie de multe ori chipul protestelor.

Nu a fost ferită, însă, de scandaluri nici acasă, de la doi miniştri care au demisionat după ce au plagiat în lucrările lor de doctorat (unul dintre ei, Karl-Theodor zu Guttenberg, considerat succesorul lui Merkel), la mai recentul scandal al achiziţiilor, la Apărare, a unor drone americane modificate care nu pot primi aprobare de funcţionare în Europa.

În ciuda a opt ani de guvernare cu mână de fier, atât acasă, cât şi în Europa, Angela Merkel rămâne un politician foarte puternic, a cărui imagine s-a erodat foarte puţin. A ajutat-o şi propria personalitate. Deşi se spune despre ea că, în privat, este amuzantă, ironică şi foarte plăcută, personajul sobru şi constant care a devenit politiciana Angela Merkel a ferit-o de controverse şi a făcut-o cu atât mai apreciată printre nemţi, care au găsit în ea sentimentul de stabilitate.

Într-un articol publicat în ultima săptămână de campanie de New York Times, se argumentează teoria că, poate, Angela Merkel a devenit „prea plictisitoare pentru Germania”. „Cea care este numită cea mai puternică femeie de pe planetă urăşte campaniile electorale (…). Când vine vorba de alegeri, Merkel este un politican prost”, scrie autorul articolului, un jurnalist german. Acesta sugerează, în schimb, că, pentru a-şi desăvârşi moştenirea de cancelar extraordinar, „doamna Merkel trebuie acum să se reinventeze şi să dea dovadă de mai mult leadership, atât acasă, cât şi în străinătate”.

Peer Steinbruck, un economist în vârstă de 66 de ani, care a fost ministru de Finanţe în cabinetul Merkel 2005-2009, este descris de presa europeană drept un orator desăvârşit, cu un simţ al umorului caustic. Spre finalul unei campanii electorale considerate plictisitoare şi dezamăgitoare de germani şi europeni deopotrivă, Steinbruck a şocat după ce a apărut pe coperta unei revista cu arătând degetul mijlociu spre cameră. Nu a fost o greşeală, ci un gest intenţionat. Deşi staff-ul lui de campanie a încercat disperat să obţină retragerea acelei fotografii de pe copertă, chiar candidatul a fost cel care şi-a dat aprobarea pentru publicare. „Un gest ironic”, s-a justificat el. „Am fost eu însumi. Trebuie să facem campania un pic mai amuzantă”, a mai spus Steinbruck.

Totuşi, polemicile în care a intrat în timpul campaniei electorale l-au împiedicat deseori să mai discute despre problemele de fond ale electoratului său şi soluţiile pe care le propune. Deşi a demonstrat, cât a fost ministru, că este un om de finanţe foarte competent, a reuşit să îşi creeze impresia unui hedonist, unui om al banilor. Provenind dintr-o familie înstărită, spunea, în timpul unei dezbateri despre alocaţiile familiale, că el nu cumpără niciodată o sticlă de vin de cinci euro, pentru că nu este suficient de bun pentru el. Despre salariul de cancelar a spus că este „insuficient” având în vedere responsabilităţile, iar cele 1,25 de milioane de euro pe care i-a primit în trei ani de la marile companii nu l-au ajutat nici ele la capitolul imagine.

Partide: Guvernul german a aprobat participarea a 34 de partide la alegerile legislative de duminică. Potrivit sondajelor de opinie din ultima săptămână de campanie, cinci partide vor intra în parlament şi între acestea se poartă acum lupta pentru potenţialul de şantaj, cum este numită în literatura sistemelor electorale, şansele unui partid de a putea face coaliţie cu altul.

CDU şi „sora” bavareză CSU sunt mult înaintea tuturor celorlalte formaţiuni, creştin democraţii lui Merkel fiind creditaţi cu 40% din intenţia de vot, potrivit unui sondaj de joi citat de New York Times.

Partidul Social-Democrat german, SPD-ul din partea căruia candidează Steinbruck, este creditat cu 27% din intenţia de vot.

Liberalii, FDP, partenerii de coaliţie ai CDU, sunt cei care dau acum emoţii actualului cancelar, deoarece există şanse să nu reuşească să intre în Parlament, ceea ce înseamnă că Angela Merkel va trebui să găsească un alt partid pentru o coaliţie de guvernare sau mai multe, pentru o mare coaliţie. Ultimele sondaje citate de Der Spiegel, dădeau FDP 5,5% din intenţia de vot, partidul rămânând de câteva săptămâni blocat în marja de eroare.

Verzii, aliaţi ai social-democraţilor germani, au aproximativ 9 procente în sondaje, în scădere faţă de săptămâna precedentă.

Partidul Stângii, descendent din fostul Partid Comunist Est-German, avea joi 8,5% din intenţia de vot, potrivit Der Spiegel.

Dincolo de aceste cinci partide, Alternativa pentru Germania (AfG, eurosceptic, pledează pentru renunţarea Germaniei la moneda unică) şi Partidul Piraţilor (militează pentru drepturile şi libertăţile din mediul online) au între 2 şi 4% în sondaje. AfG a crescut, totuşi, mult în ultimele luni, pe fondul politicilor de austeritate promovate de Merkel.

Campania

Zona euro şi politicile de austeritate – Angela Merkel, personajul politic care a devenit sinonim cu politicile de austeritate în Europa, vrea să continue aceste politici şi să accentueze gradual politicile de creştere economică. De cealaltă parte, Peer Steinbruck, la fel ca toţi social-democraţii germani, vrea o inversare a acestui raport, deci mai puţină austeritate, care, consideră fostul ministru de Finanţe, este tocmai cauza actualei recesiuni. De asemenea, Steinbruck vrea reguli fiscale mult mai dure pentru zona euro, astfel ca ţările membre să nu mai ajungă să primească „cecuri în alb” pentru salvare, cum a fost cazul Greciei.

Salariul minim – În Germania, nu există salariu minim la nivel naţional. Socialiştii, împreună cu verzii, vor introducerea unui salariu minim, care să fie de 8,50 de euro pe oră. Stânga radicală cere un salariu minim de 10 euro pe oră, în timp ce creştin-democraţii lui Merkel, împreună cu aliaţii liberali, FDP, refuză salariul minm naţional. În schimb, ei susţin că ar fi mai oportună introducerea mai multor salarii unice, în funcţie de regiuni şi sectoare economice.

Taxe – CDU şi FDP se opun creşterii taxelor, în timp ce SPD, Verzii şi Partidul Stângii vor suprataxarea marilor averi.

Europa şi UE – aici, nu există diferenţe mari de programe electorale. Toate partidele consideră că imigraţia este o problemă, însă nu mai importantă acum decât economia. De asemenea, toate partidele sunt de acord că Germania nu ar trebui să se implice într-o eventuală intervenţie militară în Siria.

Scenarii

Angela Merkel este de departe favorita sondajelor, însă experienţele electorale anterioare au arătat că, în ceea ce o priveşte, rezultatele de la alegeri pot aduce mari surprize. În 2005, deşi avea un avantaj semnificativ în sondaje, a câştigat la limită alegerile în faţa lui Gerhard Schroder, aminteşte New York Times. În 2009, încă o dată, deşi era câştigătoare detaşată în sondaje, a avut un scor mult sub aşteptări.

Conform ultimelor sondaje, CDU va fi de departe partidul cu cele mai multe voturi. Totuşi, chiar dacă va aduna 40% din scrutine, nu va fi de ajuns pentru a asigura guvernarea şi va avea nevoie iar de un partener de coaliţie. Scenariul preferat de conservatori şi de Merkel este continuarea guvernării alături de liberali, FDP. Problema este că, în acest moment, nu este sigur că FDP va intra în parlament.

Astfel, scenariile „de rezervă” sunt: o „mare coaliţie”, asigurată de CDU şi SPD, conservatori şi social-democraţi, cu Merkel cancelar. În ciuda diferenţelor ideologice, există precedentul de succes al „marii coaliţii” CDU-SPD din primul mandat al lui Merkel, 2005-2009.

Totuşi, există posibilitatea ca SPD să refuze să colaboreze iar cu Merkel, pentru că ei au fost mai afectaţi electoral după primul experiment decât centrul-dreapta. Şi Peer Steinbruck a spus că refuză ideea unei „mari coaliţii”, cu toate că poziţia lui nu este unanimă în rândul conducerii social-democrate. Dacă SPD refuză coalizarea cu CDU, Merkel ar putea încerca o coaliţie cu Verzii, potrivit EU Observer. Printre puţinele puncte pe care cele două formaţiuni le au în comun este renunţarea la energia nucleară. Dincolo de acest aspect, diferenţele ideologice şi de politici dorite sunt atât de mari, încât sunt puţine şanse să se ajungă la o astfel de coaliţie.

Un alt scenariu mai puţin probabil este o coaliţie SPD-Verzi-Partidul Stângii, cu Steinbruck cancelar.

Pentru mulţi dintre analiştii şi experţii europeni, există, însă, un singur scenariu dezirabil şi probabil: realegerea Angelei Merkel în funcţia de cancelar, conducând o mare coaliţie, adică un nou parteneriat cu social-democraţii. Aceasta este, se arată într-un editorial The Guardian, cea mai bună variantă pentru Germania şi Europa.

„Incertitudinea care înconjoară rezultatul alegerilor (coaliţia de guvernare, n.red.) înseamnă că Uniunea Europeană, care a aşteptat cu sufletul la gură alegerile germane, ar putea fi nevoită să mai aştepte câteva luni până să vadă în ce direcţie vrea să ducă Berlinul continentul şi problelemele sale”, se comentează într-un alt text, apărut în New York Times.”

Un articol foarte bun, care concentreaza mai multe informatii interesante, dar o analiza care, dupa parerea mea, este deficitara pentru ca nu se arata foarte clar care vor fi consecintele pentru Romania. Spre exemplu, care vor fi consecintele pentru tara noastra daca Angela Merkel va fi din nou Cancelar peste o coalitie formata din crestini-democrati si sociali-democrati?

Insa altceva ma deranjeaza…

„Uniunea Europeană, care a aşteptat cu sufletul la gură alegerile germane” (subl. mea)

„Pentru germani, care îi spun „Mutti” (mama), Merkel a fost cea care a protejat ţara, prin politicile ei de austeritate, de criza economică mondială, care a afectat atât de mult Europa. În Europa, însă, aceleaşi politici de austeritate, care au afectat cel mai mult ţările deja lovite de criză, au făcut-o foarte nepopulară, în Grecia ea ajungând să fie de multe ori chipul protestelor.”(subl. mea)

„L-am întrebat, vara aceasta, pe ministrul român al Afacerilor Externe ce şanse avem să aderăm la Schengen în viitorul apropiat. Germania, adică una dintre ţările care au spus „NU” aderării noastre ultima dată, se va pronunţa după alegerile legislative din septembrie, ne-a răspuns Titus Corlăţean. Am mai întrebat anul acesta în repetate rânduri la Bruxelles când se vor decide numele cu care principalele familii politice europene vor ieşi în faţă pentru preşedinţia Comisiei, la alegerile europene de anul viitor. Se va decide după alegerile din Germania, ne-au spus diverşi oficiali şi experţi ai Uniunii Europene. (subl. mea)

Potrivit unui sondaj BBC din 2013 citat de German Marshall Fund of the United States (GMF), Germania este cea mai influentă şi populară ţară din lume. Germania nu este doar locomotiva economiei europene, cum i se spune, dar a demonstrat că este locomotiva întregii Uniuni Europene. Cu această locomotivă oprită pentru a se îngriji de electoratul de acasă, restul Europei a pus anul acesta în aşteptare multe dosare foarte importante, care vor fi reluate după alegerile legislative germane din 22 septembrie. O decizie privind aderararea sau amânarea aderării României şi Bulgariei la Schengen, un nou ajutor financiar pentru Grecia, uniunea bancară, austeritatea – aici se află, de fapt, miza scrutinului din Germania – pentru români şi pentru toţi ceilalţi cetăţeni europeni.” (subl. mea)

Stimati cititori, nu vi se pare ca se reliefeaza un mega-pupincurism la adresa Germaniei si Angelei Merkel? Uniunea Europeana care a asteptat „cu sufletul la gura”, lui Merkel i se spune „Mutti” (mamica), miza scrutinului e „pentru romani si pentru alti cetateni europeni”, „se va decide dupa alegerile din Germania”, Germania – locomotiva Europei… Intre altele, in paranteza fie spus, si Olanda s-a opus aderarii noastre la Spatiul Schengen. Nu e foarte clar ca o schimbare in Germania, spre exemplu daca ar castiga social-democratii, ar schimba pozitia Olandei.

Ceea ce este aratat corect in articol e faptul ca Merkel si-a protejat tara de criza economica prin politicile de austeritate, care au afectat foarte grav intreaga Europa. Ea a avut grija de interesul Germaniei si al germanilor. Nu de cel al Europei. Important ar fi de stiut ce castiga Romania deoarece lucrul asta e invaluit intr-o ceata densa. Germania si-a urmarit propriile sale interese. Romania isi urmareste propriile sale interese?

Update

Gandul

ALEGERI ÎN GERMANIA. Primele rezultate exit poll: Angela Merkel rămâne cancelar şi ar putea avea prima majoritate absolută de la Konrad Adenauer, în 1957. LIVE TEXT

Se arata, printre altele, ca:

Chancelor of the Federal Republic of Germany Dr. Angela Merkel on the open door day at the Bundeskanzleramt in Berlin, Germany Français : Dr Angela Merkel, chancelière de la République Fédérale d’Allemagne, lors de la journée portes ouvertes de la Bundeskanzleramt à Berlin, en Allemagne. (Photo credit: Wikipedia)

„Rezultat foarte bun duminică pentru creştin-democraţii germani conduşi de Angela Merkel. Potrivit sondajelor de tip exit poll făcute de televiziunile publice ZDF şi ARD, CDU, care a candidat alături de ramura bavareză CSU, a obţinut între 42 şi 42,5% din voturi – cel mai bun scor din 1990 şi până în prezent. Aceasta înseamnă că Angela Merkel, în calitate de lider al CDU, va obţine al treilea mandat de cancelar german şi va deveni astfel cel mai longeviv lider politic feminin al Europei (12 ani), întrecând-o şi pe Margaret Thatcher (10 ani şi jumătate). Mai mult, la nivelul zonei euro, Merkel este singurul şef de stat sau de guvern din timpul crizei care a câştigat până acum un nou mandat.

Social-democraţii din SPD, al căror candidat pentru funcţia de cancelar a fost ex-ministrul de Finanţe Peer Steinbruck, au obţinut 26 – 26,5% din voturi, al doilea cel mai prost scor din istoria sa, potrivit The Guardian. Al treilea partid, conform exit poll-urilor, este extrema stângă Linke, 8,5%, urmată de Verzi, cu 8%, şi AfD (anti-euro), 4,8%, euroscepticii având şanse să ajungă în Bundestag. Cel mai prost scor l-au avut liberalii din FDP, care, potrivit acestor rezultate, nu întrunesc pragul parlamentar de 5%, astfel că CDU îşi pierde partenerul de coaliţie.

Conform exit poll-urilor, există mari şanse ca CDU să aibă majoritate absolută şi să poată, deci, guverna singur. În caz contrar, cu FDP în afara Parlamentului, este de aşteptat ca, în următoarele zile, CDU să îi curteze pe social-democraţi, pentru a forma o coaliţie de guvernare precum cea din primul cabinet Merkel. Cu toate că Peer Steinbruck a refuzat, în timpul campaniei, ideea unei astfel de coaliţii, există însă alţi lideri social-democraţi care ar fi dispuşi să se coalizeze din nou cu CDU, deoarece ar avea mai mult de câştigat la următoarele alegeri.

UPDATE 21:49 Prezenţa la vot a fost de 73%, mai mare decât în 2009. Se preconizează că acestea vor fi ultimele alegeri legislative germane în care majoritatea electoratului va avea vârsta de maximum 55 de ani.

UPDATE 20:44 Preşedintele Traian Băsescu i-a transmis, duminică seară, un mesaj de felicitare cancelarului Angela Merkel. Îl puteţi citi AICI

UPDATE 20:33 Conservatorii cancelarului Angela Merkel au obţinut majoritatea absolută în Bundestag, potrivit estimărilor posturilor publice de televiziune. Dacă aceste estimări vor fi confirmate de rezultatele finale, Merkel va putea guverna singură, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la cancelarul Konrad Adenauer în 1957. Dacă, spre exemplu, CDU+CSU rămân, la rezultatele finale, cu 42,5%, conform exit poll-ului ZDF, celelalte partide parlamentare au împreună 41,6%.”

Romania Libera

Ce reacţie a avut Angela Merkel după ce a câştigat alegerile din Germania

Se arata ca:

„Cancelarul Angela Merkel a salutat duminică un „super rezultat” al partidului său, Uniunea Creştin-Democrată (CDU), la alegerile legislative din Germania şi a promis „patru noi ani de succes”, transmite Mediafax.

„Împreună vom face totul pentru ca cei patru ani care urmează să fie patru noi ani de succes pentru Germania”, a declarat Merkel, în timp ce partidul său este posibil să fi obţinut majoritatea absolută în Bundestag, potrivit ultimelor informaţii.

Cu un sacou albastru, cu un zâmbet larg şi ochii strălucitori, liderul partidului conservator a fost aplaudată îndelung înainte de a lua cuvântul la sediul CDU din Berlin.

Ea a calificat drept „super rezultat” scorul obţinut de partidul său, care totalizează, potrivit estimărilor televiziunilor germane, peste 42 la sută din voturi, şi le-a mulţumit alegătorilor pentru „încrederea excepţională”.

Amploarea victoriei cancelarului i-ar permite să obţină chiar majoritatea absolută în Bundestag, Camera inferioară a Parlamentului, potrivit televiziunilor publice ARD şi ZDF.

Dacă alegătorii i-au acordat încredere lui Merkel, supranumită afectuos „Mutti” (Mama) în cadrul partidului său, ei au sancţionat partenerul său guvernamental.

Partidul liberal FDP s-a prăbuşit şi nu a mai reuşit să se menţină în Bundestag pentru prima dată în istoria Republicii Federale Germane, totalizând 4,5 la sută din voturi, sub pragul de 5 la sută necesar.”

Angela Merkel, ocolită de uzura puterii, la al treilea mandat de cancelar

Se arata ca:

„Cancelarul Angela Merkel, care a obţinut cel de-al treilea mandat de patru ani în urma alegerilor legislative de duminică, este „femeia cea mai puternică din lume” dar şi unul dintre liderii europeni cei mai denigraţi, transmite Mediafax.

Foarte iubită de germani, această conservatoare în vârstă de 59 de ani, venită din fosta RDG, a fost numită, pe rând, „cancelarul de fier”, pentru apărarea politicilor de austeritate, sau „Mutti” (Mama) deoarece oferă un sentiment de siguranţă în furtuna europeană.

Dar pe străzile din Lisabona sau Madrid au înflorit portretele Angelei Merkel cu mustaţă de tip Hitler sau sloganuri precum „Merkel nazistă, afară!”.

Mulţimea din Atena o acuză că vrea să îngenuncheze Grecia pentru a o spolia mai bine.

Citeşte şi Angela Merkel CÂŞTIGĂ ALEGERILE din Germania, dar va fi obligată să guverneze cu opoziţia

Cea care a fost desemnată „cea mai puternică femeie” de pe planetă pentru a şaptea oară în cei opt ani de mandat de către revista americană Forbes asigură că Berlinul nu încearcă să exercite vreo formă de hegemonie asupra Uniunii Europene. Dar că nu ne-am afla în acest punct dacă toată lumea ar fi strâns cureaua aşa cum a făcut prima economie a zonei euro.

Angela Dorothea, născută Kasner, în vârstă de 59 de ani, mare admiratoare a Ecaterinei a II-a a Rusiei, a fost un copil înzestrat pentru rusă şi matematică, ce visa să devină patinatoare artistică.

Ea este prima femeie care a condus Germania, prima de la britanica Margaret Thatcher care guvernează o ţară europeană mare.

La opt ani de la accederea ei la putere, graţie unei alianţe între conservatori şi social-democraţi, uzura nu pare să o afecteze. Anduranţa sa în timpul summiturilor europene de la Bruxelles, alături de pasiunea ei pentru operă, i-au adus numele de „Regina nopţii”.

La conducerea unei coaliţii cu liberalii (FDP) din 2009, ea beneficiază în Germania de o popularitate fără precedent după război, de aproximativ 60 la sută opinii favorabile.

„Ea a devenit un fel de mamă a naţiunii”, apreciază politologul Oskar Niedermayer. „Ea încarnează numitorul comun al muritorilor (…) şi apără interesele germane” în criză. „Toate acestea o fac să pară foarte calmă şi cu picioarele pe pământ, ceea ce oamenilor le place”.

Adversarii săi îi reproşează o gestionare de la zi la zi, fără viziune politică. Angela Merkel se vrea pragmatică. Şi nu se teme de virajele la 180 de grade, precum cel spectaculos privind energia nucleară. În 2010, ea decidea să prelungească durata activităţii centralelor. Dar după câteva luni, după catastrofa de la Fukushima din martie 2011, ea a anunţat renunţarea la energia nucleară până în 2022.

Biograful său Gerd Langguth o prezintă ca „un sfinx” care a învăţat din anii petrecuţi în dictatura est-germană să îşi ascundă opiniile.

Născută la Hamburg (nord), ea a crescut în RDG comunistă, unde tatăl său, pastor, s-a instalat pentru a predica.

Doctor în fizică, Angela Merkel, care a mărturisit recent că cea mai mare mare eroare a tinereţii sale a fost să se îmbete cu lichior de cireşe la vârsta de 18 ani, şi-a început cariera politică la căderea Zidului Berlinului. Ea nu a ştiut însă nimic despre aceastala momentul respectiv, deoarece în seara de 9 noiembrie 1989 era la saună.

Ea devine adjunctul purtătorului de cuvânt al primului (şi ultimului) Guvern al RDG ales democratic. Remarcată de Helmut Kohl în 1990, „puştoaica”, aşa cum o numea el, primeşte două portofolii de la „cancelarul Reunificării”, Mediu şi Femei.

Ea profită de un scandal de finanţare ocultă a CDU pentru a-i lua locul mentorului său la conducerea aceste formaţiuni în 2000.

Protestantă, fără copii, divorţată (ea a păstrat numele de Merkel de la primul său soţ) şi recăsătorită cu un chimist de renume dar şters, Joachim Sauer, ea se impune în calitate de şef al unui patrid de tradiţie catolică, dominat de bărbaţi din Germania de Vest. De atunci, toţi potenţialii săi rivali au fost eliminaţi.

Ironizată pentru lipsa ei de eleganţă, recent de către Karl Lagerfeld, cancelarul în costum cu pantalon – un singur model în zeci de culori – a optat pentru discreţie în privinţa vieţii sale private. Dar ea poate fi văzută frecvent în timp ce îşi face cumpărăturile la supermarket.

Singurul său lux, în vacanţă, a fost o seară la festivalul Wagner din Bayreuth, după care a dispărut la munte pentru a face drumeţii.”

Ce mesaj i-a transmis Băsescu lui Merkel

Se arata ca:

Merkel-Basescu

„Preşedintele Traian Băsescu i-a adresat, duminică, un mesaj cancelarului german Angela Merkel în care o felicită pentru victoria CDU în alegerile generale legislative, şeful statului român arătându-şi încrederea în consolidraea parteneriatului dintre România şi Germania, transmite Mediafax.

„Doresc să vă adresez sincerele mele felicitări pentru victoria pe care Uniunea Creştin-Democrată a obţinut-o în alegerile generale legislative. Această reuşită marchează confirmarea faptului că politicile partidului dumneavoastră i-au convins pe cetăţenii germani că direcţia pe care aţi adoptat-o şi pe care aţi susţinut-o în toţi aceşti ani este una de succes. Îmi exprim încrederea că principiile care v-au inspirat deciziile vă vor călăuzi şi mai departe în activitatea de cancelar, pentru binele Germaniei. Totodată, am certitudinea că relaţiile foarte bune dintre ţările noastre, prin prietenia care ne leagă şi prin relaţiile de cooperare pe care le-am dezvoltat în ultimii ani, vor fi, în continuare, un argument pentru consolidarea parteneriatului dintre România şi Germania. Vă rog să primiţi, stimată doamnă cancelar, expresia deosebitei mele consideraţii şi întreaga mea apreciere pentru realizările excepţionale pe care le-aţi avut în înalta demnitate care v-a fost încredinţată de poporul german”, se arată în mesajul preşedintellui Băsescu.

Cancelarul german Angela Merkel a obţinut, duminică, un triumf personal în alegerile legislative, partidul său conservator câştigând peste 42 la sută din voturi, dar ea ar urma să guverneze cu opoziţia, aliatul său liberal neintrând în Bundestag, potrivit estimărilor televiziunilor
FDP, aliatul liberal al partidului conservator CDU, nu ar fi reuşit să întrunească 5 la sută din voturi pentru a putea intra în Bundestag, o premieră în istoria Germaniei federale, în timp ce social-democraţii din SPD ar fi obţinut între 26 şi 26,5 la sută din sufragii.

Citeşte şi Angela Merkel CÂŞTIGĂ ALEGERILE din Germania, dar va fi obligată să guverneze cu opoziţia„

Angela Merkel CÂŞTIGĂ ALEGERILE din Germania, dar va fi obligată să guverneze cu opoziţia

Se arata ca:

„Cancelarul german Angela Merkel a obţinut, duminică, un triumf personal în alegerile legislative, partidul său conservator câştigând peste 42 la sută din voturi, însă ea ar urma să guverneze cu opoziţia, aliatul său liberal neintrând în Bundestag, potrivit estimărilor televiziunilor, transmite Mediafax.

FDP, aliatul liberal al partidului conservator CDU, nu ar fi reuşit să întrunească 5 la sută din voturi pentru a putea intra în Bundestag, o premieră în istoria Germaniei federale, în timp ce social-democraţii din SPD ar fi obţinut între 26 şi 26,5 la sută din sufragii.

Pentru CDU, acesta este cel mai bun scor obţinut de la Reunificarea Germaniei, în timp ce Merkel este cancelar de două mandate, respectiv de opt ani.

În primele estimări, în timp ce birourile de vot şi-au închis uşile la ora 16.00 GMT (19.00 ora României), partidul antieuro Alternative für Deutschland (AFD) este foarte aproape de a-şi face intrarea în Bundestag, cu 4,8 la sută din voturi, potrivit televiziunii publice ARD.

Verzii germani, care au scăzut în sondaje în ultimele săptămâni, ar fi obţinut un scor departe de aşteptările lor, de 8 la sută, în net recul faţă de recordul înregistrat la alegerile legislative din 2009 (10,7 la sută).

Stânga radicală Die Linke a scăzut, de asemenea, ajungând la 8 la sută, în timp ce în 2009 totalizase 11,9 la sută din voturi.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.