Interesanta situatia din Uniunea Europeana de azi… Se remarca in mod evident curente nationaliste in toata Uniunea Europeana. Acestea conduc la o diminuare a coeziunii in UE si nu putini isi pun intrebarea daca UE mai e viabila sau nu. Americanii au chetuit 3 trilioane de dolari (Joseph Stiglitz a avansat, daca nu ma insel, aceasta suma) in razboaiele din Irak si Afganistan. Chiar citeam intr-o revista americana ca in razboiul din Afganistan cheltuielile SUA au fost de 1 miliard $ pe zi. Dupa aceea criza creditului imobiliar a fost atat de puternica incat s-a extins si in Europa. Pana in 2008 nici nu auzeai macar de faptul ca UE ar putea fi amenintata cu disolutia, curentele politice nationaliste erau slabe. Desigur, de o Europa cu doua viteze nici nu se pomenea.
Odata cu criza venita din America, situatia s-a schimbat. Spre exemplu, sa luam Germania. Nu neaparat ca ar fi trait nemtii mai bine inainte de 2008, inainte de Criza. Dar dupa, a aparut o problema noua pentru establishemntul politic german. Vreau sa spun – ca sa se inteleaga bine – ca aceasta nici nu era inainte. Ca sa fiu si mai clar, inainte era cum era, era UE, libera circulatie, piata libera si asta era. Dar dupa Criza, factorii care detin puterea si autoritatea in democratica societate germana au trebuit sa explice cetateanului german de ce traieste el prost… Adica neamtul e familist, e muncitor, e cinstit, e corect si-si vede de treaba, si atunci: de ce traieste prost? Cand, spre exemplu, s-a aflat de adevarata datorie a Greciei – imensa, ce-i drept – in conditiile in care Grecia si Germania (o tara atat de productiva, cu oameni atat de muncitori, nu-i asa?) sunt amandoua in Zona Euro, deci au amandoua aceeasi moneda, cum ar fi putut sa-i explice D-na. Merkel cetateanului german ai carui bani sunt cei pe care Grecia ii datoreaza si ca asa e bine? Asa se face ca Guvernul german a trebuit sa faca eforturi sa-i dovedeasca cetateanului german ca, de fapt, e bine in UE si ca in UE el, cetateanul german, onest si cinstit, harnic, devotat muncii o duce cel mai bine, spre a putea preintampina curentele politice din societatea germana care-i aratau cetateanului exact contrariu: ca, de fapt, el, onestul si cinstitul muncitor, ce nu are in vocabular cuvantul coruptie, plateste pentru datoriile iresponsabile ale altora care traiesc in huzur si-n coruptie, ascunsa cu grija sub pres.
Problema s-a pus si-n Franta, unde Marine Le Pen a pedalat puternic pe faptul ca UE e creatoare de probleme pentru nivelul de trai al cetateanului francez, din ce in ce mai nemultumit. Si s-a vazut ca acest curent nationalist promovat puternic de Frontul National a prins teren in societatea franceza, iar Marine Le Pen a ajuns un candidat puternic la presedintia Frantei. Nu se poate sa nu te intrebi ce s-ar fi intamplat daca un astfel de curent ar fi prins teren in Germania asa cum a prins in Franta. Si cum e vorba de cetateanul german, de omul muncitor, cinstit, familist, devotat, exact si disciplinat, gandul te duce spre socialism. Si atunci ce rezulta daca unim nationalismul cu socialismul IN GERMANIA? Doamne, fereste!!
*
Nu era oare mai bine ca vesticii europeni sa nu-i fi primit in numar atat de mare pe musulmani? Dar daca, totusi, au facut-o, pentru ca asta au facut de-a lungul timpului, care a fost comportamentul lor?
Pana la Razboiul din Irak, pericolul terorismului islamic exista, dar nu era atat de mare ca-n prezent. Acum parca nu se mai termina si se vede ca avem atentate peste atentate in Europa, cel de la Londra fiind cel mai recent, desi nu s-a soldat cu un numar atat de mare de victime ca in cele anerioare. Era Al-Qaeda si Osama bin Laden – fara indoiala un pericol. Insa Al-Qaeda nu era mai mult decat o organizatie terorista iar musulmanii traitori in Vest nu erau atat de inflamati si radicalizati pe vremea aceea in comparatie cu ce avem acum. SUA a cheltuit enorm in lupta impotriva terorismului, iar in Afganistan au bombardat in nestire niste inaltimi golase ca sa dea o lovitura mortala temutei Al-Qaeda, dar fara rezultate concrete. Pana l-au capturat pe Osama bin Laden a durat destul de mult, timp in care Al-Qaeda si-a vazut linistita de treaba.
Radicalizarea musulmanilor obisnuiti, cu totul neobisnuita, trebuie sa recunoastem, s-a produs dupa Razboiul din Irak si demolarea regimului lui Saddam Hussein. Era inca de pe atunci previzibil ca sunitii se vor organiza intr-o opozitie armata si vor incepe un razboi – pe de o parte vechiul conflict cu siiti, pe de alta parte represalii la adresa SUA si a altor state din UE, sau, mai bine zis, chiar la adresa UE. Si asa s-a nascut ISIS, o organizatie terorista cu mult mai puternica si mai periculoasa decat Al-Qaeda. Care actioneaza in UE si SUA pana acum si nu prea da semne ca ar inceta ostilitatile.
*
Insa in ceea ce priveste atitudinea Lumii Vestice fata de musulmani, mi se pare ca lucrurile sunt destul de criticabile din anumite puncte de vedere.
Primind un mare numar de musulmani, inserati astfel intr-o cultura straina de cultura lor, nu era, oare, potrivit, ca Vestul sa aiba o atitudine prietenoasa fata de statele islamice? Sa promoveze, de exemplu, schimburile culturale. Sa zicem asa, de exemplu, o formatie folclorica dintr-o tara musulmana sa tina o reprezentatie artistica la Paris, Bruxelles sau in alta capitala europeana. E un exemplu, poate nu cel mai potrivit, poate foarte naiv. Insa s-a ajuns ca sa avem, spre exemplu in Germania, centre islamice care cultiva pe fata fundamentalismul islamic, fara nicio retinere. Am mai scris si pe blog despre asta. Ceea ce ar dovedi o grava carenta in schimburile culturale normale intre tarile din Vest si tarile islamice, in conditiile in care in Vest exista o importanta populatie islamica, aflata, din cate inteleg, chiar la a doua generatie.
Recentul atentat de la Londra arata cu claritate, nu doar radicalizarea – trebuie spus ca din 2013 si pana acum serviciile de securitate britanice au dejucat 13 atentate teroriste – dar si existenta celulelor de propagare a jihadului si fundamentalismului islamic. De unde rezulta ca, in Europa, lucrurile au fost scapate de sub control. S-a vazut asta si cu ocazia razboiului din Siria unde foarte multi cetateni europeni musulmani, din cate inteleg in marea lor majoritate tineri, alegeau sa mearga in Siria spre a lupta alaturi de temuta organizatie ISIS. Venind apoi in Europa, erau sursa celor mai sangeroase atentate teroriste!!
*
Or, Vestul ce a facut? SUA, impreuna cu aliatii, s-au angajat intr-un razboi direct si foarte costisitor in Irak, care n-avea legatura cu Al-Qaeda, zdrobind regimul politic de acolo si aducand tara intr-un fel de haos generat de un razboi civil. Nu mai vorbesc despre abuzurile armatei SUA fata de populatia civila de acolo. De asemenea, tot pentru a indeparta un dictator, au bombardat Libia, creand acelasi haos – terenul fertil pe care a crescut extremismul islamic.
Dar cand ai o asa mare populatie de religie musulmana in Europa, era logic sa incerci sa cultivi relatii bune si pasnice cu tarile musulmane. Nu sa duci o politica de asa maniera incat aceasta populatie sa inceapa, si prada a tot felul de dezinformari, sa se radicalizeze intr-un asemenea hal!
In Irak nici pana acum nu a putut fi rezolvata situatia, iar ISIS a dobandit o Putere din ce in ce mai mare, asa incat Guvernul de la Bagdad incepuse la un moment dat sa fie depasit de situatie. SUA si-a retras trupele de acolo intr-un moment cat se poate de inoportun, lasand fara sprijin Guvernul irakian. Consecinta: ISIS a inceput sa devina de temut si sa-si extinda actiunile in Europa!! Mosulul, fieful ISIS, nici pana acum nu a putut fi integral eliberat – se duc acolo lupte crancene! Marea Britanie si Germania opereaza cu flota militara aeriana, bombardand pozitiile insurgentilor ISIS. Deci Marea Britanie, Germania si fortele guvernamentale irakiene cu greu fac fata acestei forte numite ISIS, care ramane puternica – sa nu ne culcam pe o ureche – desi a trebuit, desigur, sa dea mult inapoi. Numai vorbesc de ISIS din Siria, care desi bombardata puternic de fortele aeriene ruse, exista totusi, desi forta ii este diminuata mult.
*
Asta ca sa vedem ce consecinte au avut razboaiele din Irak si Afganistan: pe de o parte Criza economica, lucru ce a determinat in Europa cresterea periculoasa a curentelor nationaliste si eurosceptice, punandu-se azi sub semnul intrebarii proiectul european (spunand acestea sa nu uitam de Brexit), iar pe de alta parte crearea unei organizatii teroriste – ISIS – cu mult mai puternica, mai organizata si cu mult mai multi bani decat vestita Al-Qaeda.
Cu turcii n-au fost probleme in Europa. Nu s-a auzit, de pilda, de vreun atentat comis de turci. Probabil ca e vorba si de educatia kemalista, ca sa zic asa.
In aceste conditii, cred ca trebuie sa privim si problema integrarii Turciei in Uniunea Europeana. Romania a sustinut Turcia in eforturile sale de integrare in UE. De acord, pentru integrare trebuie ca statul respectiv sa respecte conditiile din tratatul de aderare, trebuie sa treaca prin furcile caudine ale capitolelor de negocieri, ce trebuie incheiate cu succes de statul candidat. Turcia se afla intr-un asemenea proces de aderare din cate stiu. Insa amanat aproape la nesfarsit de catre UE, la opozitia unor tari membre printre care si Franta care considera ca Turcia, de fapt, nu e in Europa. Insa lucrurile s-au prelungit la nesfarsit.
Ce ar fi fost daca Turcia s-ar fi integrat in UE? In primul rand ar fi trebuit sa adere la valorile europene, sa apere statul de drept, democratia, drepturile si libertatile cetatenilor. Am fi avut astazi o alta realitate politica in Turcia. Fara lovitura de stat si fara regimul prezidential-otomanist al lui Erdogan, o adevarata monarhie prezidentiala, ca sa ma exprim ca Jean-Luc Melenchon 🙂 . Am fi avut alta Turcie, alt regim politic. Acum toata Europa se mira de ce face si ce spune Erdogan, de schimbarile pe care vrea sa le aduca la Constitutia Turciei. Insa Turcia, cand nu avea un asemenea regim precum cel actual, a asteptat si a sperat ani de zile sa se integreze in UE, iar concluzia pe care o trag ei acum este ca au fost dusi cu zaharelul, cum se spune. Fara indoiala ca Europa in doua viteze a fost un semnal extrem de prost si atunci Turcia si-a pus problema daca mai are sens sa faca eforturi pentru o integrare ce pare a nu se produce vreodata. Cam asa a rezultat regimul politic actual din Turcia, care socheaza, nu-i asa, toata UE.
*
Sa ne uitam insa si la tara noastra, la Romania. Cum ar fi fost in Romania daca nu ar fi fost membra a UE? Ordonanta treispe-paispe va spune ceva? Respectarea statului de drept si a drepturilor si libertatilor individului sunt strans legate de apartenenta tarii noastre la valorile Uniunii Europene. Este adevarat ca se manifesta inca dificultati de ordin economic, dar sa nu uitam ca Romania a inregistrat in ultimii ani o crestere economica destul de mare, ca procent din PIB, intre tarile europene. Fondurile europene, desi inca avem probleme serioase in ceea ce priveste absorbtia lor, au contribuit pozitiv la economia Romaniei.
Insa atitudinea Vestului in ceea ce priveste procesul de integrare a Romaniei in UE a ramas oarecum echivoca. Sunt foarte multi romani care traiesc si muncesc peste hotare, in Uniunea Europeana. Cu milioanele. De la integrarea din 2007 si pana in prezent, cum era de asteptat, numarul lor, din cate stiu, a crescut. Vad ca in dezbaterile de la televiziunile de stiri multi se plang, si nu fara temei, ca pleaca forta de munca calificata din tara, spre exemplu medici. Fara indoiala ca statele din Vest beneficiaza din plin de aceasta forta de munca calificata, care contribuie la cresterea economica a acelor tari.
Cu toate acestea Romania, desi respecta conditiile tehnice, singurele valabile, nu e primita in Spatiul Schengen. Motivele nu sunt clare. N-au fost niciodata clare, iar cei care se opun nu le-au dezvaluit niciodata cu adevarat.
Propaganda prosteasca a invaziei romanilor si bulgarilor in Marea Britanie, dusa de o anumita parte a presei din Insula, s-a dovedit in mod evident a fi o minciuna gogonata. De asemenea conditioarea aderarii Romaniei la Spatiul Schengen de MCV nu e decat gasirea unui pretext ce se doreste a fi plauzibil.
Turcia nu e in Uniunea Europeana, desi milioane de turci traiesc in Vest, in UE. Erdogan le ura femeilor turce sa faca cate 5 copii, iar in felul asta Turcia va cuceri Europa! 😆
Romania e membra a Uniunii Europene. Milioane de romani traiesc si muncesc in Vestul Europei, si inca multi mai pleaca. Dar Romania nu e in Spatiul Schengen.
„În dezbaterea pentru Elysee, comunistul Jean-Luc Melenchon și fostul premier de centru-dreapta Francois Fillon sunt de acord că francezii nu trebuie să muncească la fel de mult ca românii „
Dezbateri pline de „miez”, desigur… 🙂 Ma intreb: ce-or zice germanii despre asta? 🙂
Cuvintele Presedintelui Obama – „Nu ne vom schimba niciodata” – reprezinta mesajul ferm trimis de Summitul NATO de la Varsovia.
Acest Summit este unul tranzitoriu, pana la viitorul care va avea loc in 2017 la Bruxelles unde va participa noul Presedinte ales al SUA. Insa este interesant mesajul transmis, faptul ca suntem „uniti in fata Rusiei”, dar pe de alta parte „nu ne aflam intr-un nou razboi rece cu Rusia, nu se poate vorbi nici depsre un parteneriat, ci suntem intr-o situatie cu totul noua”. Faptul ca se doreste un „dialog contructiv cu Rusia” arata ca tarile membre ale Pactului Nord-Atlantic nu cauta o atitudine agresiva fata de Rusia. Calea dialogului este deschisa.
„Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a anunţat vineri că o brigadă românească urmează să fi transformată într-una multinaţională, pentru a întări prezenţa NATO în sud-estul Europei.
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a anunţat vineri că o brigadă românească urmează să fi transformată într-una multinaţională, pentru a întări prezenţa NATO în sud-estul Europei.
În cadrul unui discurs susţinut înainte de summitul NATO de la Varşovia, Stoltenberg a prezentat provocările la care Alianţa Nord-Atlantică trebuie să răspundă, prefigurând principalele subiecte de discuţie de la summit.
Oficialul NATO a declarat că în cadrul summitului vor fi luate decizii care au drept scop să consolideze „apărarea colectivă şi capacitatea de descurajare. Şi pentru a proiecta stabilitate dincolo de frontierele noastre.”
„Astăzi, vom decide să întărim prezenţa noastră pe flancul de est al Alianţei. În Estonia, Letonia, Lituania şi, aici, în Polonia, vom desfăşura, prin rotaţie, batalioane multinaţionale în fiecare dintre aceste state„, a mai spus Stoltenberg, care a adăugat că, de asemenea, transformarea brig[zii româneşti într-una multinaţională va consolida prezenţa în zona de sud-est a Alianţei Nord-Atlantice”.
„Summitul de la Varşovia are loc într-un moment definitoriu în istoria Alianţei noastre. Cu ameninţări imprevizibile şi provocări complexe din mai multe direcţii. NATO a răspuns. Am iniţiat o consolidare a apărării noastre colective şi de descurajare. Cea mai semnificativă de la sfârşitul Războiului Rece”, a spus Stoltenberg
Oficialul a vorbit pe larg şi despre relaţiile cu Moscova, reiterând faptul că Alianţa Nord-Atlantică doreşte un „dialog constructiv şi semnificativ cu Rusia”.
„NATO nu caută confruntarea. Noi nu vrem un nou Război Rece. Războiul Rece este istorie. Şi ar trebui să rămână istorie. Vom continua să cautăm să avem un dialog constructiv şi semnificativ cu Rusia. Pentru a face clare intenţiile noastre. Pentru a soluţiona orice neînţelegeri. Şi pentru a reduce riscul de incidente militare sau accidente care ar putea scăpa de sub control. Rusia este cel mai mare vecin şi o parte integrantă a securităţii europene. Aşa că un dialog continuu este esenţial”, a mai spus secretarul general al NATO.
Oficialul a mai precizat că NATO îşi va reconfirma „angajamentul faţă de partenerii noştri din est – Ucraina, Georgia şi Republica Moldova – pentru a le ajuta să reziste presiunilor externe şi pentru a le permite să ducă la bun sfârşit reformele”.
În cadrul discursului său, Stoltenberg a atins şi subiectul ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană, în urma referendumului din data de 23 iunie.
„Deşi Brexitul va modifica relaţiile Marii Britanii cu UE, totuşi nu va afecta poziţia importantă a Regatului Unit în cadrul NATO. Unitatea şi cooperarea dintre NATO şi UE rămân la fel de importante ca întodeauna. În ultimii ani, lumea s-a schimbat dramatic. Şi noi continuăm să ne schimbăm odată cu ea,” a concluzionat înaltul oficial NATO.”
Insa trebuie sa remarcam faptul ca nu e definit foarte clar ce ar inseamna acest „dialog constructiv”. Si am putea sa ne intrebam in ce masura este el posibil. In orice caz, dupa cum putem constata, se va ranforsa flancul Estic al Aliantei, inclusiv trecerea Scutului Antiracheta de la Deveselu in cadrul NATO. Iar lucrurile acestea sunt necesare in conditiile in care Rusia nu a respectat Acordurile de la Minsk si a anexat ilegal Crimeea.
„Rusia va adopta măsuri militare ca reacţie la decizia Alianţei Nord-Atlantice de suplimentare a capacităţilor în Europa de Est, avertizează Ministerul rus de Externe, precizând că problemele generate de NATO „nu vor rămâne fără reacţie” din partea Moscovei.
„Nu există nicio ameninţare de tip real la adresa NATO din partea Rusiei. Am iniţiat procesul de modernizare a armatei şi efectuăm exerciţii militare, dar aceste lucruri se întâmplă pe teritoriul rus, nu trimitem trupe în străinătate”, a declarat Maria Zaharova, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe.
„Vedem că Statele Unite au început să interacţioneze treptat cu Rusia în domeniul militar, dar, cu cât situaţia evoluează pe plan regional, cu atât considerăm mai mult că este necesară cooperare”, a subliniat Zaharova, potrivit agenţiei Tass.
„Urmărim activităţile Alianţei Nord-Atlantice. Dacă decizia NATO este să suplimenteze capacităţile militare şi să intensifice abordarea agresivă, aceste lucruri nu vor rămâne fără reacţie. Acţiunile NATO nu vor rămâne fără un răspuns adecvat. Suntem preocupaţi de activităţile NATO la frontierele ruse”, a subliniat oficialul de la Moscova.
„Nu excludem posibilitatea convocării Consiliului NATO-Rusia după summitul Alianţei Nord-Atlantice de la Varşovia. Tema centrală a reuniunii se va referi la deciziile NATO de suplimentare a capacităţilor militare pe flancul estic şi la efectele acestor măsuri asupra securităţii europene”, a subliniat reprezentantul MAE rus.
Cu ocazia summitului de la Varşovia, Alianţa Nord-Atlantică urmează să ia decizia suplimentării capacităţilor militare în Europa de Est, în cadrul măsurilor care ar avea rolul descurajării Rusiei. Moscova a exprimat în mai multe rânduri preocupare privind instalarea unor sisteme antibalistice NATO în România şi Polonia.
Tensiunile dintre NATO şi Rusia s-au amplificat în anul 2014, pe fondul anexării de către Moscova a regiunii ucrainene Crimeea şi în contextul ingerinţelor ruse în Ucraina.”
„Decizia NATO de suplimentare a efectivelor militare în Europa de Est nu constituie risc militar real pentru Rusia, dar aceste măsuri pot fi considerate „agresiuni” şi vor avea impact negativ asupra situaţiei de securitate la nivel mondial, afirmă oficiali ruşi, avertizând că Rusia va reacţiona.
„Suplimentarea efectivelor NATO în ţările baltice nu creează riscuri militare pentru Rusia. Dar pot fi considerate drept un act simbolic care arată că nu ne putem aştepta la acţiuni prietenoase din partea Alianţei Nord-Atlantice”, a declarat Alexandr Romanovici, membru al Comisiei pentru Afaceri Internaţionale din Duma de Stat, Camera inferioară a Parlamentului rus.
„Ţări NATO arată disponibilitatea de a alimenta tensiunile la nivel regional, situaţie care nu contribuie în niciun fel la promovarea relaţiilor de bună vecinătate între Rusia, statele baltice şi Polonia”, a adăugat Romanovici, potrivit agenţiei Tass.
„Aceste măsuri militare sunt, în mod evident, avantajoase pentru Statele Unite, care depun toate eforturile pentru a creşte influenţa asupra NATO, un instrument al propriei doctrine militare. Statele Unite vor încerca să compenseze slăbirea Uniunii Europene prin consolidarea poziţiilor în cadrul NATO”, a subliniat Romanovici.
La rândul său, Frants Klinţevici, prim-vicepreşedintele Comisiei pentru Apărare şi Securitate din Consiliul Federaţiei, Camera superioară a Parlamentului rus, a catalogat deciziile NATO drept „agresiuni”.
„Trimiterea unor batalioane NATO în ţările baltice şi în Polonia şi activarea primei etape operaţionale a sistemului antibalistic reprezintă acte de agresiune, dacă este să spunem lucrurilor pe nume. Deciziile luate la summitul NATO de la Varşovia vor avea un impact extrem de negativ asupra situaţiei mondiale”, a atras atenţia Klinţevici.
Ambasadorul Rusiei la NATO, Aleksandr Gruşko, a avertizat înaintea summitului NATO că deciziile Alianţei vor fi urmate de măsuri simetrice din partea Moscovei.
„Ni se oferă o agendă a confruntării. Alianţa Nord-Atlantică trebuie să înţeleagă că aceste măsuri vor avea efecte adverse din punct de vedere militar. În mod natural, vor fi urmate de măsuri militare tehnice din partea Rusiei”, a atras atenţia Gruşko, citat de publicaţia Kommersant.
Alianţa Nord-Atlantică a aprobat, vineri, planul de consolidare a prezenţei militare în Europa de Est, prin desfăşurarea a mii de militari în România, Polonia şi în ţările baltice, a anunţat secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, confirmând că Alianţa va prelua controlul asupra elementelor antirachetă din Europa.”
De unde se vede ca reactia Rusiei nu e una in spiritul unui „dialog constructiv”… Jens Stoltenberg declara:
„Alianţa Nord-Atlantică nu vrea confruntarea militară, ci dialogul constructiv cu Moscova, a declarat vineri seară secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, subliniind că, în pofida măsurilor de disuasiune luate de NATO, Rusia nu trebuie izolată.
„Alianţa Nord-Atlantică nu reprezintă nicio ameninţare pentru nimeni. Nu vrem un nou Război Rece, nu vrem o nouă cursă a înarmării. Şi nu vrem confruntare militară. Consolidăm capacităţile de disuasiune şi apărare, dar, în acelaşi timp, încercăm să avem un dialog constructiv cu Rusia. Rusia este cel mai mare vecin, este un membru permanent al Consiliului de Securitate ONU. Joacă un rol important în gestionarea provocărilor din Europa şi din vecinătatea Europei. Rusia nu poate şi nu trebuie să fie izolată”, a spus Stoltenberg.
„Prin intensificarea activităţilor militare în Europa şi în apropierea Europei, avem interesul de a ajunge la un acord cu Rusia asupra direcţiilor pe care le avem în vedere. Trebuie să facem toate eforturile pentru a evita interpretările eronate şi accidentele”, a adăugat Stoltenberg, subliniind că măsurile luate de Alianţa Nord-Atlantică vor fi discutate în cadrul Consiliului NATO-Rusia programat după summitul de la Varşovia.
Alianţa Nord-Atlantică a aprobat vineri planul de consolidare a prezenţei militare în Europa de Est, prin desfăşurarea a mii de militari în România, Polonia şi în ţările baltice.”
Se vede ca sunt abordari diferite, cele ale Rusiei de cele ale NATO. Relatiile bune cu Rusia ar fi posibile in cazul in care Rusia redevine un partener al NATO. Ar fi de dorit, desigur, ca relatiile cu Rusia sa se imbunatateasca. Retorica Rusiei determina insa un vector in alt sens. Iata si un alt exemplu:
„Presedintele Barack Obama a reafirmat sprijinul Statelor Unite pentru Europa, în pofida provocărilor fără precedent cu care se confruntă alianţa transatlantică, notează cotidianul The New York Times pe pagina electronică.
În cadrul conferinţei de presă de la finalul summitului de la Varşovia, preşedintele Obama a declarat că „în vremuri bune şi rele, Europa poate conta pe Statele Unite, întotdeauna,” adăugând că alianţa transatlantică se confruntă cu o serie de provocări majore, cum ar fi ameninţările teroriste, criza imigranţilor şi o Rusie tot mai activă.
Obama a mai apreciat că în urma summitului, NATO „continuă mai departe cu cea mai importantă consolidare a apărării colective de la Războiul Rece încoace.”
„În aproape 70 de ani de când există NATO, probabil niciodată nu ne-am confruntat cu atâtea provocări în acelaşi timp – de securitate, umanitare, politice”, a mai spus liderul de la Casa Albă, care a adăugat că „NATO este la fel de puternic, la fel de agil şi la fel de pregătit ca şi înainte.”
Barack Obama a vorbit şi despre Brexit, spunând că Marea Britanie şi Uniunea Europeană trebuie să se asigure că ieşirea Regatului Unit din Blocul comunitar se va realiza într-o manieră cât mai lină şi ordonată posibil.
La rândul său, premierul britanic David Cameron a declarată acest summit a arătat „Că deşi Marea Britanie va părăsi Uniunea Europeană, nu ne retragem din lume, şi nici nu ne întoarcem spatele Europei sau securităţii europeane.”„
„Moscova aşteaptă explicaţii din partea NATO cu privire la decizia de a consolida flancul estic al alianţei, a afirmat purtătorul de cuvânt a Ministerului de Externe, Maria Zakharova, care a adăugat că NATO se concentrează pe contracararea unei „ameninţări inexistene dinspre Est,” informează Sputnik.
„Partea rusă examinează cu atenţie deciziile luate la summitul NATO din capitala Poloniei între 8-9 iulie”, a declarat Zakharova, subliniind că Moscova „aşteaptă explicaţii detaliate, de la de reprezentanţii Alianţei, cu privire la consolidare NATO în toate direcţiile, în cadrul reuniunii periodice a Consiliului NATO-Rusia la nivelul reprezentanţilor permanenţi, de pe 13 iulie.”
„Contrar intereselor obiective de menţinere a păcii şi stabilităţii în Europa, precum şi necesitatea de a aduna potenţialul tuturor actorilor internaţionali responsabili în combaterea provocărilor reale, şi nu născocite, ale timpurilor noastre, Alianţa se concentrează pe izolarea unei ameninţari inexistente dinspre Est,”a comentat Zakharova.
Analiza primară a concluziilor summitului din Varşovia arată că „NATO continuă să existe într-o lume militară şi politică paralelă,” a adăugat oficialul rus.
„Pe termen lung consecinţe negative şi riscurile pentru întregul sistem de securitate euroatlantic, care au apărut ca urmare a acţiunilor deliberate ale Washingtonului şi Bruxellesului care au avut drept scop schimbarea echilibrului puterii, inclusiv punerea accelerată în aplicare a planurile SUA /NATO de apărare antirachetă în Europa, sunt în continuare ignorate în mod conştient,” a mai spus Zakharova.
Există încercări de a demoniza Rusia, care au drept scop să justifice măsurile de consolidare militară în Europa şi mascarea „rolul distructiv” al NATO, prin răspândirea instabilităţii în întreaga lume, a adăugat oficialul.”
„Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a făcut un apel la Rusia să renunţe la sprijinirea din punct de vedere politic, militar şi financiar al rebelilor separatişti din estul Ucrainei.
Oficialul NATO a declarat, în cadrul conferinţei de presă organizată după întâlnirea cu preşedintele ucrainean, că a „reafirmat sprijinul de durată al NATO pentru Ucraina şi cooperarea cu Kiev. Şi am salutat planurile guvernului ucrainean de reformă. Aliaţii sunt uniţi în sprijinul lor pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei. (…) Şi condamnăm destabilizarea deliberată a estului Ucrainei de către Rusia.”
„Facem apel la Moscova să pună capăt sprijinului politic, militar şi financiar pentru separatişti. Toate părţile trebuie să pună în aplicare în totalitate Acordul de la Minsk. Şi să lucreze în favoarea unei soluţii negociate. În pofida provocărilor conflictului în curs de desfăşurare, Ucraina s-a angajat să realizeze reforme majore, precum şi să continue eforturile de combatere a corupţiei.”
„Rusia a continuat acţiunile agresive prin care subminează suveranitatea, integritatea şi securitatea teritorială a Ucrainei, încălcând prevederile dreptului internaţional. Aceste evoluţii au implicaţii serioase pentru stabilitatea şi securitatea întregii zone euro-atlantice,” se mai afirmă în comunicatul după întâlnirea lui Stoltenberg cu preşedintele Petro Poroşenko.”
Avem si un punct de vedere pacifist, nu stiu cat de realist…:
„Premierul bulgar Boiko Borisov este de părere că Marea Neagră ar trebui să fie o zonă demilitarizată, lucru care ar încuraja dezvoltarea afacerilor, turismului şi industriei petrolului în regiune, potrivit site-ul The Sofia Globe.
„Toată viaţa mea am fost un luptător şi ştiu că nu există un conflict bun”, a declarat Borisov, care a a adăugat că „Este întotdeauna rău. Iar oameni, mult mai isteţi, mult mai înţelepţi, cu secole înainte mea, au spus că este mai bună o pace rea decât un război bun. Aş merge chiar la extreme în această privinţă. Marea Neagră ar trebui să fie declarată zonă demilitarizată.”
„O zonă fără forţe militare, fără submarine, fără nave, pentru că este o zonă în care ne aşteptăm să extragem gaze naturale, unde toate ţările au turism, şi unde este posibil un comerţl mai intens,” a mai precizat oficialul bulgar.
Borisov a făcut aceste comentarii în cursul unei vizite la într-un sat bulgar, în timp ce o delegaţie oficială condusă de preşedintele Bulgariei, Rossen Plevneliev, a participat la summitul NATO din capitala Poloniei.
Premierul bulgar, care recent a declarat că urmăreşte o relaxare a tensiunilor şi o normalizare a relaţiilor dintre ţara sa – membră NATO şi UE – şi Rusia, a fost rugat să comenteze apelul liderilor UE pentru continuarea sancţiunilor împotriva Rusiei.
„Ei bine, dacă asta e ceea ce doresc ei, (sancţiunile) vor continua. Noi pierdem o gramada de bani pe agricultură,” a răspuns premierul bulgar.
Recent, Bulgaria a avut o reacţie confuză la propunerea privind o prezenţă navală permanentă a NATO în Marea Neagră, iniţiativa susţinută de România şi Turcia, însă autorităţile de la Sofia s-au distanţat de această iniţiativă, deşi iniţial se arătaseră favorabile.
„Eu am spus mereu că noi suntem o ţară paşnică. Nu vreau ca Marea Neagră să devină zonă de conflict militar”, spunea la acel moment Borisov .”
Marea Neagra nu trebuie sa devina o „zona de conflict militar”, insa Rusia trebuie descurajata sa-si puna in practica intentiile agresive la Marea Neagra. Dar, cum afirma si Presedintele Iohannis, se va gasi o solutie in acest sens la Marea Neagra. Dar despre Bulgaria de citit un punct de vedere aici.
„Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO a anunţat sâmbătă că organizaţia se va implica mai activ în acţiunile împotriva militanţilor extremişti, în special împotriva reţelei teroriste Stat Islamic.
„Pentru început vom oferi mai mult sprijin partenerilor noştri. Pentru a putea să-şi asigure securitatea şi să contracareze extremismul violent. Am decis astăzi să începem instruirea şi eforturile de dezvoltare a capacităţii (militare) în Irak, lucru care jocă un rol cheie în lupta împotriva ISIL (acronim pentru Stat Islamic n.red),” a spus oficialul NATO.
„În al doilea rând, am decis să oferim sprijin direct în lupta împotriva ISIL. Toţi aliaţii sunt deja parte a coaliţiei globală împotriva ISIL. Am căzut de acord ca aeronavele NATO de supraveghere AWACS să ofere sprijin direct forţelor coaliţiei,” a mai adăugat Stoltenberg.
Oficialul NATO a mai anunţat şi lansarea unei operaţiuni de securitate maritimă în Marea Mediterană, care va avea mai multe obiective, inclusiv combaterea terorismului.”
„NATO va continua misiunea în Afganistan şi după anul 2016, care are rolul de a pregăti, consilia şi oferi asistenţă forţelor de securitate afgane, a anunţat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.
Într-un comunicat al NATO se mai anunţă că a fost aprobată şi continuarea contribuţiilor financiare pentru susţinerea forţele de securitate afgane până la sfârşitul anului 2020.
Pe de altă parte, autorităţile de la Kabul s-au angajat să continue, cu sprijinul NATO, eforturile de consolidare a forţelor de securitate, pentru ca acestea să fie capabile să asigure securitatea populaţiei afgane, să respecte drepturile omului şi să acţioneze în conformitate cu constituţia afgană.
Statele Unite, cel mai mare contributor internaţional la conflictul din Afganistan, a anunţat recent că efectivele armatei americane din Afganistan vor fi reduse de la 9.800 de militari la nivelul de 8.400.
Ţările membre NATO au promis Statelor Unite că vor contribui anual la fondul de finanţare a forţele de securitate afgane cu aproximativ un miliard de dolari, în următorii trei ani, relatează Reuters.
Alinaţa Nord-Atlantică este prezentă în Afganistan din 2003 şi a investit zeci de miliarde de dolari, în încercarea de a stabiliza această ţară.
Agravarea situaţiei de securitate ca urmare a intensificării acţiunilor militanţilor talibani a forţat aliaţii să renunţe la planurile de reducere drastică a nivelului de trupe desfăşurate în Afganistan.
În prezent, în Afganistan se află dislocaţi aproximativ 13.000 de militari din mai multe state, cei mai muţi fiind din SUA, Germania, Turcia şi Italia. Rolul lor este de a instrui forţele afgane.
„Ne-am implicat (în Afganistan) şi suntem pregătiţi să rămânem”, a adăugat Stoltenberg, care nu a oferit detalii privind numărul trupelor internaţionale care vor fi menţinut în 2017, precizând că această decizie urmează să fie luată în toamnă.„
„Liderii statelor Alianţei Nord-Atlantice au ajuns la un acord, vineri, privind preluarea de către NATO a comandamentului asupra sistemului antirachetă din Europa, după ce Franţa a primit asigurări că nu va exista un control direct al Washingtonului, afirmă surse citate de site-ul agenţiei Reuters.
Liderii statelor Alianţei Nord-Atlantice au ajuns la un acord, vineri, privind preluarea de către NATO a comandamentului asupra sistemului antirachetă din Europa, după ce Franţa a primit asigurări că nu va exista un control direct al Washingtonului, afirmă surse citate de site-ul agenţiei Reuters.
„Liderii statelor NATO vor lua decizia formală că sistemul antirachetă din Europa este operaţional”, a declarat un oficial din cadrul Alianţei Nord-Atlantice.
„Acest lucru înseamnă că navele americane echipate cu sisteme antirachetă staţionate în largul Spaniei, un radar din Turcia şi sistemul antibalistic din România vor putea funcţiona împreună sub comandament NATO”, a explicat oficialul citat.
Anunţul a fost făcut în timp ce la Varşovia este în curs summitul Alianţei Nord-Atlantice.
Un alt oficial din cadrul Alianţei Nord-Atlantice a confirmat că „se întrunesc condiţiile” de plasare a instalaţiilor antibalistice din Europa sub comandament NATO.
Franţa a acceptat preluarea de către NATO a comandamentului asupra sistemului antibalistic după ce a primit garanţii că nu va exista un control direct al Statelor Unite. Parisul a solicitat asigurări că NATO va avea în mod real control asupra sistemului antirachetă, pentru a evita ca acesta să fie sub comanda generalilor americani.
„Cheia este controlul politic, din cauza consecinţelor oricărei interceptări”, a declarat generalul francez Denis Mercier, şef al comandamentului NATO.
Rusia a avertizat în mai multe rânduri că este „extrem de preocupată” de instalarea sistemelor antibalistice NATO în România şi Polonia, afirmând că sunt interzise prin Tratatul privind Forţele nucleare intermediare (INF) şi avertizând că va lua măsuri pentru a se apăra.
Elementele antibalistice din România sunt deja operaţionale şi sunt sub comandament NATO. Decizia de vineri se referă la integrarea sub comandament NATO a tuturor elementelor antibalistice din Europa.
Departamentul american al Apărării a anunţat în anul 2014 că va efectua studii privind impactul asupra mediului pentru eventuala construire a patru sisteme terestre antirachetă pe Coasta de Est a Statelor Unite, pe fondul recomandărilor de reconfigurare a dispozitivului de apărare. Michael Gilmore, director în cadrul Pentagonului responsabil de Teste operaţionale şi evaluarea dispozitivelor de apărare, recomanda atunci Agenţiei americane pentru Apărarea Antirachetă reconfigurarea dispozitivului antibalistic terestru, după o serie de teste eşuate din ultimii ani. Studiile privind impactul asupra mediului urmau să dureze aproximativ 24 de luni, iar decizia privind construirea sistemelor antirachetă urma să fie luată în funcţie de rezultate. Cele patru locaţii propuse erau Fort Drum (statul New York), poligonul naval SERE (Portsmouth, statul Maine), Baza Ravenna (Ohio) şi Baza Custer (statul Michigan).
Sistemul american de apărare antibalistică operează cu interceptoare terestre (fixe şi mobile) şi maritime, capabile să lanseze rachete pentru interceptarea unor dispozitive cu rază scurtă, medie şi lungă de acţiune înainte de a intra în spaţiul aerian şi în zona teritorială a Statelor Unite. Cel puţin 13 sisteme terestre de interceptare antirachetă există pe Coasta de Vest a SUA, la Fort Greely (Alaska) şi Vandenberg (California). Până în anul 2017, în vestul SUA vor exista în total 44 de rampe de interceptoare antirachetă.
Sistemul Aegis, instalat pe nave militare sau pe platforme maritime, are rolul de a intercepta rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune. În prezent, există cel puţin 24 de sisteme Aegis instalate pe nave militare americane, majoritatea patrulând în Oceanul Pacific. Tot sisteme Aegis urmează să fie utilizate în planul de creare a unui „scut antirachetă” NATO în Europa, scopul declarat fiind contracararea ameninţărilor reprezentate de ţări precum Iranul şi Coreea de Nord. Sisteme Aegis adaptate pentru uz terestru (Aegis Ashore) sunt instalate la baza de la Deveselu (România) şi vor fi montate în Polonia. Nave americane echipate cu sisteme antibalistice patrulează în Marea Mediterană. O altă componentă a sistemului antibalistic este sistemul terestru mobil de mare altitudine THAAD, instalat pe camioane militare.”
„Alianţa Nord-Atlantică a aprobat planul de consolidare a prezenţei militare în Europa de Est, prin desfăşurarea a mii de militari în România, Polonia şi în ţările baltice, anunţă secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, confirmând că Alianţa va prelua controlul asupra sistemului antirachetă.
„Am decis suplimentarea prezenţei militare pe flancul estic al Alianţei Nord-Atlantice cu patru batalioane în Polonia, Estonia, Letonia şi Lituania; efectivele militare vor fi staţionate prin rotaţie”, a declarat Jens Stoltenberg vineri seară.
Canada va trimite militari în Letonia, Germania va conduce un batalion în Lituania, Marea Britanie va desfăşura militari în Estonia, iar Statele Unite vor suplimenta efectivele în Polonia, a precizat Stoltenberg.
„Salut faptul că multe alte ţări, mulţi aliaţi, au anunţat cu ocazia acestei reuniuni contribuţii de diverse tipuri. Prezenţa noastră va fi suplimentată începând de anul viitor. Acesta este un pas important, dar este doar o parte a unui efort mai amplu. Inclusiv prin planurile de reconfigurare a prezenţei în sud-estul Europei, prin structuri construite în jurul unei structuri multinaţionale în România”, a declarat Stoltenberg.
El a precizat că extinderea Alianţei Nord-Atlantice va continua cât va fi necesar, confirmând şi preluarea comandamentului asupra sistemului antirachetă european.
„Am decis să declarăm operaţională prima etapă a sistemului antibalistic NATO (din Europa – n.red.). Acest lucru înseamnă că navele americane (dotate cu sisteme antibalistice – n.red) din largul Spaniei, radarul din Turcia şi elementele de interceptare din România pot funcţiona în mod integrat, sub comandă şi sub control NATO”, a precizat Stoltenberg, conform unui comunicat oficial.
Liderii statelor Alianţei Nord-Atlantice au ajuns la un acord, vineri, privind preluarea de către NATO a comandamentului asupra sistemului antirachetă din Europa, după ce Franţa a primit asigurări că nu va exista un control direct al Washingtonului. Franţa a acceptat preluarea de către NATO a comandamentului asupra sistemului antibalistic după ce a primit garanţii că nu va exista un control direct al Statelor Unite. Parisul a solicitat asigurări că NATO va avea în mod real control asupra sistemului antirachetă, pentru a evita ca acesta să fie sub comanda generalilor americani. „Cheia este controlul politic, din cauza consecinţelor oricărei interceptări”, a declarat generalul francez Denis Mercier, şef al comandamentului NATO.
Rusia a avertizat în mai multe rânduri că este „extrem de preocupată” de instalarea sistemelor antibalistice NATO în România şi Polonia, afirmând că sunt interzise prin Tratatul privind Forţele nucleare intermediare (INF) şi avertizând că va lua măsuri pentru a se apăra. Elementele antibalistice din România sunt deja operaţionale şi sunt sub comandament NATO. Decizia de vineri se referă la integrarea sub comandament NATO a tuturor elementelor antibalistice din Europa.”
Ce concluzii s-ar putea trage de pe urma Summitului NATO de la Varsovia? Comparand retorica Moscovei cu cea a Aliantei se pot observa diferente notabile, chiar contradictii. Retorica Moscovei nu pare a fi cooperanta, mai degraba belicoasa, desi recunoaste ca masurile luate nu sunt o amenintare pentru Federatia Rusa. De aici rezulta ca Moscovei nu-i convine masurile luate, nu atat pentru faptul ca ar fi impotriva Rusiei, cat din pricina ca se opun doctrinei liderului de la Kremlin – un nostalgic comunist – de expansiune a influentei Rusiei in Europa de Est dar si in lume. NATO s-a dovedit a cauta cooperarea – de aici ideea „dialogului constructiv” – insa lucrurile, din acest punct de vedere, nu se vor schimba prea mult fata de situatia existenta. Prin ranforsarea flancului Estic al Aliantei se aduce un plus de securitate in Europa, in special in Europa de Est. In orice caz, in retorica NATO intalnim o delimitare clara fata de cea din vremea Razboiului Rece. Retorica Moscovei, in schimb, e chiar cea de pe vremea Razboiului Rece, de pe vremea comunismului!
Un alt lucru notabil este implicarea mai activa decat pana acum a Aliantei in combaterea terorismului atat in Afganistan cat si impotriva ISIS. Afganistanul ramane o tara sub controlul de securitate al NATO. Afganistanul pare a semana tot mai mult cu un cap de pod al lumii occidentale in Orientul Mijlociu. De aici se vede o victorie strategica a Aliantei. Desi situatia in Afganistan ramane tensionata, implicarea SUA si NATO in aceasta tara nu reprezinta un esec! „Am decis astăzi să începem instruirea şi eforturile de dezvoltare a capacităţii (militare) în Irak, lucru care jocă un rol cheie în lupta împotriva ISIL” – lucru deosebit de important, care ar fi trebuit facut de mai demult. E bine totusi ca se face si acum deoarece v-a determina o regresie a ISIS si poate chiar o anihilare a acesteia.
Prin trecerea instalatiilor antibalistice si sistemului antiracheta din Europa sub comanda NATO, Alianta isi ia un plus de responsabilitate, desigur. Seamana cu o integrare mai profunda a capacitatilor de aparare in cadrul NATO, crescand rolul Pactului Nord-Atlantic fata de cel al unei tari membre sau al tarilor membre.
Deciziile luate sunt necesare pentru asigurarea unui climat de securitate in Lume. Pregatesc terenul pentru o implicare mai puternica a Aliantei in lupta impotriva terorismului.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
„Franţa a efectuat primele atacuri aeriene împotriva grupării Statul Islamic (SI) în Siria, în urma deciziei de a-şi extinde campania aeriană împotriva jihadiştilor din Irakul vecin, anunţă preşedinţia franceză duminică, relatează AFP în pagina electronică. De asemenea, Irakul a încheiat un acord pentru a împărtăşi informaţii cu Rusia, Iranul şi Siria în lupta împotriva grupării teroriste Statul Islamic (SI), a anunţat duminică o sursă militară irakiană, relatează CNN. Rusia a anunţat recent că intenţionează să intervină în Siria, împotriva Statului Islamic, de una singură sau în fruntea unei coaliţii. Vladimir Putin urmează să discute cu Barack Obama, la Adunarea Generală a ONU, despre colaborarea privind intervenţia în Siria.
Armata franceză a efectuat primele atacuri aeriene împotriva grupării Statul Islamic (SI) în Siria, în urma deciziei de a-şi extinde campania aeriană împotriva jihadiştilor din Irakul vecin, a anunţat preşedinţia franceză duminică, fără să precizeze locul şi data operaţiunilor.
Le Monde scrie că, potrivit informaţiilor sale, atacurile aeriene au avut loc joi, pe 24 septembrie. Ţintele vizate s-au aflat la Rakka, oraşul din centrul Siriei considerat fieful organizaţiei Statul Islamic (SI), precizează publicaţia franceză.
Preşedintele François Hollande anunţa pe 7 septembrie că, în urma primelor zboruri de recunoaştere efectuate în Siria chiar de a doua zi, urmau să fie efectuate atacuri, justificate de legitima apărare.
„Am (efectuat atacurile) în baza informaţiilor colectate în cursul operaţiunilor aeriene angajate de mai mult de două săptămâni, cu respectarea autonomiei noastre de acţiune, în coordonare cu partenerii noştri din coaliţie”, se arată în comunicatul emis duminică de către Palatul Elysée.
Armata îi va ataca pe „toţi cei care ameninţă Franţa’, declara la rândul său ministrul Apărării Jean-Yves Le Drian într-un interviu acordat le Monde pe 18 septembrie. Însă, în pofida faptului că forţele aeriene franceze sunt integrate în comandamentul american pentru atacuri în Irak, Parisul insista că operaţiunile în Siria sunt efectuate în mod autonom. „Suntem integraţi în securizarea spaţiului aerian sirian de către americani, dar avem libertatea de apreciere, a ţintelor informaţiilor şi acţiunilor noastre”, preciza Le Drian.
Centre de comandament, tabere de antrenament şi logistică aparţinând organizaţiei teroriste – ceea ce militarii numesc „centre de gravitate” ale adversarului – urmează să fie vizate în săptămânile următoare, scrie Le Monde.
Potrivit Apărării, nu va fi vorba despre o „campanie masivă de atacuri”, ci despre atacuri ţintite.
Serviciile franceze de informaţii, consolidate de o operaţiune informatică a Comandamentului Cibernetic din cadrul Statului Major care a ajuns până la grupare, au identificat mai multe ţinte SI la Rakka.
Aceste prime atacuri ar putea să fi vizat cartierul general din care sunt comanditate numeroase atacuri vizând Europa şi Franţa în particular, scrie Le Monde.
Intervenţia avioanelor franceze în această zonă nu este lipsită de riscuri. Trupele lui Bashar al-Assad atacă şi ele, de puţin timp, din nou, combatanţi SI.
În plus, Rusia şi-a consolidat, în ultimele zile, mijoacele militare în Siria, cu scopul de a susţine regimul, mobilizând aproximativ 30 de avioane de spionaj şi de atac – de tip Su-24 şi Su-30 – la sol. Spaţiul aerian de la Rakka, este deci cât se poate de „aglomerat”.
La Paris, surse din domeniul Apărării au sugerat iniţial că forţele aeriene urmau să intervină doar în zone în care nu zboară avioane siriene şi în care nu există sisteme de apărare antiaeriene care să le vizez – deci că nu vor trece la est de paralela 38. Însă armata lui al-Assad continuă să bombardeze SI atât la Deir ez-Zor, cât şi la Rakka.
„Acest lucru confirmă informaţiile noastre, potrivit cărora Franţa s-a înscris în noua coordonare între forţele prezente – americane şi siriene în primul rând – împotriva Daech (acronimul SI în arabă)”, scrie Le Monde, care adaugă că „avioane de vânătoare ruseşti, dar şi siriene, nu vor fi ţinte, cu condiţia să nu comită atacuri împotriva coaliţiei anti-SI”.
Le Drian a dat asigurări pentru Le Monde că nu există „nicio” informare reciprocă cu ruşii şi sirienii.
Aproximativ 800 de militari francezi sunt mobilizaţi în cadrul Operaţiunii Chammal, începând din 2014.
În Irak, Chammal include operaţiuni aeriene în cadrul coaliţiei internaţionale conduse de către forţele americane, dar şi misiuni de consiliere a armatei irakiene la Bagdad şi misiuni de asistenţă armată acordată luptătorilor kurzi peshmerga.
Aproximativ 60 de specialişti fac parte din statele majore ale coaliţiei, la Tampa (Florida), în Kuwait, la Bagdad şi, mai ales, la Cartierul General al Operaţiunilor Aeriene de la Al-Udeid, în Qatar.
În Irak, Franţa a efectuat, începând din septembrie 2014, aproximativ 200 de atacuri, reprezentând aproximativ 5% din total.
Rusia coalizează Iranul şi Siria, în domeniul informaţiilor anti-Stat Islamic
Irakul a încheiat un acord pentru a împărtăşi informaţii cu Rusia, Iranul şi Siria în lupta împotriva grupării teroriste Statul Islamic (SI), a anunţat duminică o sursă militară irakiană, relatează CNN.
Această sursă a evocat „îngrijorări tot mai puternice ale Rusiei cu privire la faptul că mii de terorişti ruşi pot comite acte criminale în cadrul ISIS (un acronim al SI)”.
Acest acord este anunţat în contextul în care Statele Unite sunt îngrijorate de recenta mobilizarea militară a Rusiei în Siria şi pare să confirme unele suspiciuni americane cu privire la existenţa unei cooperări între Bagdad şi Moscova.
O coaliţie condusă de către Washington efectuează, de anul trecut, atacuri aeriene împotriva unor poziţii SI în Irak şi Siria. Însă, în prezent, Rusia îşi sporeşte prezenţa în regiune.
Preşedintele american Barack Obama urmează să se întâlnească cu preşedintele rus Vladimir Putin luni – pentru prima dată după un an – pentru a discuta despre planurile Moscovei în Siria.
Rusia a trimis avioane, tancuri şi sisteme de rachete în această ţară devastată de război, potrivit Pentagonului.
Statele Unite urmăresc de asemenea îndeaproape informaţii cu privire la crearea unei operaţiuni la Bagdad, în vederea unei coordonări a eforturilor între elemente irakiene, iraniene, ruse şi siriene.
Aceasta nu ar fi prima cooperare între aliaţi şi inamici ai Statelor Unite în lupta împotriva Statului Islamic.
Guvernul irakian întreţine relaţii puternice cu Iranul, care a antrenat, consiliat şi susţinut milţii şiite irakiene care luptă împotriva SI.
De asemenea, Australia a anunţat, în aprilie, că va împărtăşi anumite informaţii cu Iranul, îndeosebi cu privire la jihadişti din Australia care se duc în Irak pentru a lupta în cadrul SI.
Pe de altă parte, o sursă diplomatică militară de la Moscova a declarat pentru Interfax că centrul de coordonare de la Bagdad urmează să fie condus prin rotaţie de către ofiţeri din cele patru ţări, începând cu Irakul, potrivit postului Radio Free Europe-Radio Liberty (RFE-RL).
De asemenea, o comisie ar putea să fie creată, la Bagdad, pentru a plănui operaţiuni militare şi a coordona unităţi ale forţelor armate în lupta împotriva SI, a adăugat această sursă.
Un oficial de la Ministerul rus de Externe declara vineri pentru Interfax că Moscova ar putea, „în mod teoretic”, să se alăture coaliţiei anti-SI conduse de către Statle Unite, dacă Damascul este inclus în cadrul eforturilor internaţionale împotriva grupării teroriste şi dacă orice operaţiune militară internaţională în Siria are la bază un mandat ONU.
În pofida unor ajutoare în valoare de peste 20 de miliarde de dolari şi unei formări acordate de către Statele Unite, armata irakiană aproape s-a prăbuşit în faţa avansării Statului Islamic, care deţine controlul asupra unor bucăţi importante din nordul şi vestul acestui producător de petrol şi membru OPEC.”
„Uniunea Europeană trebuie să accepte responsabilitatea pentru absenţa unei politici comune privind azilul, care a transformat valul în creştere de refugiaţi din acest an, dintr-o problemă ce putea fi administrată, într-o altă criză politică. Fiecare stat membru s-a concentrat în mod egoist pe propriile interese, adesea acţionând împotriva intereselor celorlalţi. Această abordare a mărit panica printre solicitanţii de azil, publicul general şi autorităţile responsabile de ordine. Iar refugiaţii au fost principalele victime.
UE are nevoie de un plan cuprinzător pentru a răspunde la această criză, unul care să reafirme guvernarea eficientă a valurilor de solicitanţi de azil, astfel încât acestea să se desfăşoare într-un mod sigur şi ordonat, într-un ritm care să reflecte capacitatea Europei de a le absorbi. Pentru a fi cuprinzător, planul trebuie să se extindă dincolo de graniţele Europei. E mai puţin problematic şi mult mai puţin costisitor să menţii potenţialii solicitanţi de azil în sau în apropierea locului unde se află în prezent.
Cum originea actualei crize este Siria, soarta populaţiei siriene trebuie să fie prima prioritate. Dar nu trebuie uitaţi nici ceilalţi refugiaţi sau migranţi. De asemenea, un plan european trebuie să fie acompaniat de un răspuns global, sub autoritatea Naţiunilor Unite şi care să implice statele sale membre. Astfel se va distribui povara crizei siriene unui număr mai mare de ţări, cât timp sunt stabilite standarde globale pentru problemele migraţiei forţate, în general.
Iată cele şase componente ale unui plan complet.
În primul rând, UE trebuie să accepte cel puţin un milion de refugiaţi în fiecare an, în viitorul apropiat. Şi, pentru a face asta, trebuie să împartă povara în mod corect, un principiu pe care o majoritate calificată l-a stabilit în cele din urmă la summitul de săptămâna trecută.
Finanţarea adecvată este esenţială. UE trebuie să ofere câte 15.000 de euro per solicitant de azil pentru primii doi ani, astfel încât să se poată asigura cazarea, îngrijirea medicală şi costurile pentru educaţie şi pentru a face ca refugiaţii să fie mai uşor de acceptat de către statele membre. Poate mări aceste fonduri prin emiterea unor obligaţiuni pe termen lung, folosindu-se de calificativul său nepătat AAA pentru capacitatea de împrumut, care va veni cu avantajul oferirii unui stimulent fiscal justificat pentru economia europeană.
Este la fel de important să permită atât statelor, cât şi solicitanţilor de azil să-şi exprime preferinţele, apelând cât mai puţin posibil la constrângere. Plasarea refugiaţilor acolo unde vor ei să meargă – şi unde sunt doriţi – este o condiţie esenţială pentru succes.
În al doilea rând, UE trebuie să conducă eforturile globale de a oferi finanţare adecvată către Liban, Iordania şi Turcia pentru a susţine cele patru milioane de refugiaţi care locuiesc în prezent în aceste ţări. Până acum, doar o mică parte din fondurile necesare, chiar şi pentru nevoile primare, a fost strânsă. Dacă sunt incluse şi educaţia, calificarea şi alte nevoi esenţiale, costurile anuale sunt de cel puţin 5.000 de euro pe refugiat sau de 20 de miliarde de euro. Ajutorul oferit azi de UE Turciei, deşi s-a dublat săptămâna trecută, ajunge abia la doar un miliard de euro. În plus, UE ar trebui să contribuie la crearea în regiune a unor zone economice speciale cu statut preferenţial de comerţ, inclusiv în Tunisia şi Maroc, pentru a atrage investiţii şi pentru a genera locuri de muncă atât pentru localnici, cât şi pentru refugiaţi.
UE ar trebui să îşi asume un angajament anual faţă de ţările din prima linie de cel puţin 8-10 miliarde de euro, diferenţa fiind acoperită de Statele Unite şi restul lumii. Această sumă se poate adăuga obligaţiunilor pe termen lung emise pentru a susţine solicitanţii de azil din Europa.
În al treilea rând, UE trebuie să înceapă imediat construirea unei Agenţii europene unice pentru azil şi migraţie şi, în cele din urmă, o Poliţie de frontieră comună. Actuala cârpeală realizată de 28 de sisteme separate de acordare a azilului nu funcţionează: este scumpă, ineficientă şi produce mai ales rezultate nepotrivite atunci când vine vorba de identificarea celor care se califică pentru azil. Noua agenţie va simplifica treptat procedurile, stabilind reguli comune pentru angajare şi antreprenoriat, precum şi pentru beneficii constante. Şi va dezvolta o politică eficientă şi respectând drepturile pentru returnarea migranţilor care nu se califică pentru azil.
În al patrulea rând, rute sigure de călătorie trebuie să fie stabilite pentru solicitanţii de azil, începând de la preluarea lor din Grecia sau Italia până la ţările de destinaţie. Acest pas este foarte urgent, pentru a diminua panica. Următorul pas logic este de a extinde aceste drumuri sigure către regiunea din prima linie, astfel încât să fie redus numărul de migranţi care aleg periculoasa traversare a Mediteranei. Dacă solicitanţii de azil au o şansă rezonabilă de a ajunge în cele din urmă în Europa, există o mai mare probabilitate ca ei să rămână, de fapt, acolo unde se află. Pentru aceasta, vor fi necesare negocieri cu ţările din prima linie, în cooperare cu Agenţia ONU pentru Refugiaţi, pentru a stabili acolo centre de procesare, Turcia fiind o prioritate.
Aranjamentele operaţionale şi financiare dezvoltate de UE ar trebui folosite pentru a stabili standarde globale pentru tratamentul solicitanţilor de azil şi migranţilor. Aceasta este a cincea piesă a unui plan cuprinzător.
În fine, pentru a primi şi integra mai mult de un milion de refugiaţi şi migranţi în fiecare an, UE are nevoie să-şi mobilizeze sectorul privat, ONG-uri, grupuri religioase şi companii, care să se comporte ca nişte sponsori. Pentru aceasta, nu va fi nevoie doar de o finanţare suficientă, ci şi de capacitatea umană şi de IT pentru a face legătura dintre migranţi şi sponsori.
Exodul din Siria distrusă de război nu ar fi trebuit să devină o criză. Nu a apărut peste noapte, era uşor de prevăzut şi uşor de administrat de către Europa şi comunitatea internaţională. Prim-ministrul ungar Viktor Orban a pregătit un plan în şase puncte de a aborda criza. Dar acest plan, care pune pe locul doi drepturile umane ale refugiaţilor şi migranţilor, după securitatea graniţelor, ameninţă să divizeze şi să distrugă UE prin renunţarea la valorile pe care a fost construită şi prin violarea legilor care ar trebui să o guverneze. UE trebuie să răspundă cu o politică europeană reală pentru azil, care să pună capăt panicii şi inutilei suferinţe umane.
George Soros este preşedinte al Soros Fund Management şi preşedinte al Fundaţiilor pentru o Societate Deschisă. Este autor multor cărţi, printre care „Alchimia finanţelor“, „Noua paradigmă pentru pieţele financiare: criza creditelor din 2008 şi ce înseamnă“ şi „Tragedia Uniunii Europene“.
„Vladimir Putin a catalogat, duminică, ilegală şi ineficientă susţinerea pe care Statele Unite o oferă forţelor rebele din Siria. Mai mult, liderul de la Kremlin a arătat că rebelii antrenaţi de americani dezertează pentru a se alătura Statului Islamic, informează Mediafax.
„În opinia mea, acordarea unui sprijin militar unor structuri ilegale contravine principiilor dreptului internaţional modern şi Cartei ONU”, afirmă el, potrivit unui fragment dintr-un interviu acordat posturilor americane CBS şi PBS pe care Kremlinul l-a făcut public.
Putin a declarat – într-un interviu înregistrat, pentru posturi americane, înainte de întâlnirea cu preşedintele american Barack Obama – că preşedintele sirian Bashar al-Assad merită susţinerea internaţională întrucât luptă împotriva unor organizaţii teroriste.
Obama şi Putin urmează să discute luni, după ce liderul rus va susţine un discurs la ONU, în pofida faptului că oficiali de la Casa Albă şi de la Kremlin s-au contrazis în legătură cu lucrurile despre care vor vorbi şi chiar în legătură cu cine a iniţiat întâlnirea.
Rusia şi-a intensificat implicarea militară în Siria în ultimele săptămâni, iar oficiali americani acuză Moscova că trimite avioane de luptă, tancuri şi alte echipamente în ajutorul armatei siriene.
Brusca acumulare militară rusă, luna aceasta, în sprijinul lui al-Assad, dar şi o criză a refugiaţilor care s-a revărsat din regiune în Europa relansează încercări de soluţionare a conflictului din Siria.
O nouă tactică americană în Siria ar putea aduce alături Rusia, Arabia Saudită şi ţări ca Turcia sau Qatarul, care susţin grupări ale opoziţiei siriene.
Relaţiile americano-ruse au atins cel mai scăzut nivel din perioada de după Războiul Rece, din cauza crizei din Ucraina, în pofida faptului că ambele părţi împărtăşesc îngrijorări faţă de ameninţarea pe care o reprezintă Statul Islamic – dar nu sunt de acord asupra abordării.
Putin afirmă că Damascul ar trebui să fie inclus în eforturile internaţionale de luptă împotriva SI – o solicitare pe care Washingtonul o respinge -, şi critică planurile americane de a antrena până la 5.000 de rebeli sirieni pe an pentru a lupta împotriva Statului Islamic.
„Se pare că doar 60 dintre aceşti luptători au fost antrenaţi corespunzător, având în vedere că doar patru sau cinci poartă, în realitate, arma”, a declarat el. „Restul au dezertat cu armamentul american, să se alăture ISIS”, a adăugat Putin, referindu-se la Statul Islamic.
Unii critici l-au îndemnat pe Obama să acţioneze mai hotărât în Orientul Mijlociu şi în Siria – unde, potrivit ONU, peste 250.000 de persoane au murit în cei peste patru ani de război civil – apreciind că lipsa unei politici americane clare a oferit Statului Islamic oportunităţi să se extindă.
Putin afirmă că susţinerea Guvernului al-Assad de către Moscova are la bază Carta ONU.
„Noi oferim asistenţă numai entităţilor Guvernului legitim”, a declarat el. „Începând de azi (această asistenţă) a luat forma livrărilor de armament către Guvenul sirian, formării de personal şi ajutorării poporului sirian”, anunţă Putin.”
„Milioane de sirieni îşi abandonează ţara şi se îndreaptă către Europa, după ce locul pe care îl numeau „acasă” s-a transformat în Infern, în ultimii patru ani, din cauza conflictului între regimul președintelui Bashar al-Assad şi contestatari. Publicația germană Der Spiegel notează, astfel, într-o analiză, că, atâta timp cât fiecare tabără este sprijinită de aliați cu propriile lor interese, rezolvarea conflictului este improbabilă.
Ameninţările care provoacă exodul
Conflictul în Siria a fost complicat de Marea Britanie şi Franţa, care au anunţat că intenţionează să desfăşoare atacuri aeriene împotriva grupării teroriste Stat Islamic (SI), apreciază publicația germană.
Totuşi, până la actele teroriste ale Statului Islamic în Siria, principalele motive pentru care sirienii îşi părăsesc ţara sunt bombele lui Assad, Forţele Aeriene siriene şi întreaga situaţie politică a ţării, care pare imposibil de rezolvat. Soldaţii lui Assad au ucis 11.500 de oameni, în lunile ianuarie şi august, timp în care SI a omorât 1.800 de oameni, conform Reţelei Siriene pentru Drepturile Omului.
În plus, după anunţurile Regatului Unit şi ale Franţei, teroriştii SI au luat măsuri de apărare împotriva atacurilor aeriene – trupele lor operează în oraşe şi împiedică localnicii să plece, prin ridicarea unor puncte de control şi aplicarea unor pedepse draconice împotriva celor care încearcă să li se opună. Astfel, forţele vestice nu pot ataca membrii grupării teroriste.
Singurele soluţii posibile
Orice soluţie pentru oprirea războiului ar trebui să fie similară cu cea propusă în anul 201, când ambele tabere s-au întâlnit pentru negocieri secrete la Château de Bossey, în oraşul american Lake Geneva. Soluţia începea cu exilarea lui Assad şi a clanului său, generalii-cheie şi familiile lor, potrivit Der Spiegel.
De asemenea, soluţia ar trebui să includă şi amnistii pentru combatanţii din ambele tabere, înmânarea puterii către autorităţile locale şi o luptă comună împotriva grupării teroriste Stat Islamic.
La întâlnirea secretă, ambele tabere, inclusiv unul dintre consultanţii lui Assad, au căzut de acord: „Ne vom lupta până vom distruge şi ultima clădire din Damasc. Dar ce se va întâmpla după aceea? Ţara va fi distrusă. Niciuna dintre tabere nu va putea câştiga sau înceta lupta”.
Însă, această soluţie impunea presiuni militare împotriva lui Assad, pe care Washington nu le acceptă. Chiar şi stabilirea unor zone în care este interzisă survolarea aeronavelor militare, astfel încât populaţia să supravieţuiască, ar fi fost respinsă de SUA, în repetate rânduri.
Tot astfel, Moscova îl sprijină pe Assad cu resurse militare, sub pretextul că luptă împreună cu forţele vestice împotriva „teroriştilor”. Însă, în timp ce SUA şi Europa numesc „terorişti” membrii grupării SI, Rusia îi numeşte astfel pe rebelii sirieni, oponenţii lui Assad, notează publicația germană.
De altfel, recent, cel puțin 15 avioane ruse de tip cargo cu echipamente și personal au aterizat, în ultimele două săptămâni, la baza militară din provincia Latakia, în vestul Siriei, declara, sâmbătă, pentru AFP, o sursă militară.
Fiecare ţară are interesul ei
Rusia şi Iran vor să îl menţină pe Assad la putere, iar ţările vestice nu sunt dispuse să îl dea jos şi să se opună, astfel, votului Rusiei în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite şi să pună în pericol tratatul nuclear cu Iranul.
SUA vrea doar să lupte împotriva grupării SI şi, prin urmare, a investit 500 de milioane de dolari într-un program de pregătire pentru luptători sirieni. Însă, cei mai mulţi dintre primii 54 de soldaţi din aceste unităţi finanţate de americani au fost răpiţi de membri ai grupării al-Nusra, care au crezut că ei sunt ţinta campaniei americane.
Pe de altă parte, Arabia Saudită şi Qatar tind să finanţeze grupurile islamiste, în care SUA nu au încredere, iar Turcia îşi caută aliaţi în războiul împotriva separatiştilor kurzi.
Până acum, alte două părţi ale conflictului au ocupat porţiuni mari din Siria. În nordul ţării, trupele YPG (Unitățile de Protecție ale Poporului Kurd, aripa armată a Partidului Uniunea Democratică, n.red.) controlează trei regiuni, de-a lungul frontierei cu Turcia. Deşi partidul kurd din Siria neagă orice intenţie de a-şi crea propriul stat, oficialii din ţările vestice îl contrazic, mai ales că Executivul turc face tot posibilul să împiedice YPG să câştige mai mult teritoriu. De asemenea, Hezbollah a ocupat o porţiune largă, de-a lugul graniţei cu Liban.
Până acum, 300.000 de migranți au ajuns în Europa şi peste 2.600 au murit în încercarea de a traversa Marea Mediterană, potrivit Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie.
Suntem in fata unei situatii dificile dupa criza economica din 2008 care a bulversat toata lumea. Insa situatia actuala este poate cea mai dificila de la caderea comunismului. Solutia, dupa parerea mea, la aceasta criza a imigrantilor ce afecteaza puternic Europa, consta in reconfigurarea stabilitatii politice in tarile afectate de Primavara Araba. Nu e vorba numai de Siria, mai e si Libia cu o situatie foarte complicata. Iar Uniunea Europeana, impreuna cu SUA, trebuie sa vina cu solutii in acest sens. Noi trebuie sa avem regimuri politice stabile si prietene in aceste tari. Si trebuie studiate formule democratice care, odata aplicate, sa induca stabilitate politica in tarile in care sunt aplicate – ma gandesc, de pilda, si la Eriteea.
Uniunea Europeana nu poate sa primeasca 1 milion de refugiati anual pentru ca nu e pregatita pentru asa ceva. Nu e vorba numai de dreptul de azil. De aceea trebuie gasite cai de a stabiliza situatia politica din tarile din care provin acesti imigranti, de pilda: Siria, Libia, Irak, Afganistan.
Pe de alta parte, poate pentru prima data de la terminarea Razboiului Rece, avem o Rusie belicoasa la adresa Occidentului si valorilor sale, lucru ce ar trebui sa ne puna in garda!! Rusia nu va ceda pozitia sa in Siria si se si vede lucrul asta din declaratiile lui Vladimir Putin. Pe de alta parte prinde contur axa Kremlin-Damasc-Teheran, cu consecinte imprevizibile. Iata un alt articol interesant din Gandul:
„Contrar uzanţelor diplomatice, premierul Netanyahu s-a deplasat la Moscova împreună cu şeful Marelui Stat Major, general locotenent Gadi Eizenkot, şi cu şeful Informaţiilor Militare, general maior Herzl Halevi. La rândul său, preşedintele Putin a fost asistat la discuţii de consilierul pe probleme de siguranţă naţională, redutabilul Nikolai Patruşev.
Anticipam zilele trecute scopul principal al vizitei, acum lucrurile sunt clare şi confirmate. În primul rând, premierul israelian a dorit să se pună de acord cu preşedintele rus asupra noilor reguli ale jocului în regiune, să se încredinţeze că operaţiunile sale asupra Hezballah nu vor fi stânjenite de prezenţa trupelor ruse şi – lansând o ipoteză de proporţii bibilice, cum obişnuieşte – să tatoneze intenţiile Iranului în legătură cu Înălţimile Golan. (Cu zece zile înainte de vizita delegaţiei israeliene, la Moscova ajunsese generalul iranian Qassem Suleimani, membru al Armatei Gardienilor Revoluţiei, comandantul brigăzii paramilitare a acesteia, însărcinată cu operaţiunile clandestine în străinătate, care a avut o lungă conversaţie cu acelaşi consilier, generalul Patruşev). Securitatea Israelului se şubrezeşte pe zi ce trece – cu un Ierusalim în flăcări, cu rachetele Hezballah căzând în neştire. În contextul acesta, prezenţa iranienilor în zonă, care nu e o noutate, devine o ameninţare mortală, dacă e încurajată de ruşi. În al doilea rând, prin vizita la Moscova, Israelul a dorit să dea un semnal şi un avertisment Statelor Unite.
E drept că, în istoria relaţiilor bilaterale, Netanyahu n-a obţinut niciodată mai nimic de la Putin. Acum însă lucrurile s-au schimbat, chiar dacă răspunsurile lui Putin au fost la fel de alunecoase ca de obicei. Ceea ce Israelul pare a fi înţeles înaintea altora este că Rusia, spre deosebire de Statele Unite, are o strategie coerentă în zonă, iar situaţia politică internaţională e coaptă pentru a o pune în aplicare (demersurile confuze ale americanilor şi presiunile pe care criza refugiaţilor le exercită asupra Uniunii Europene).
Nu e lipsit de importanţă faptul că până şi susţinătorii preşedintelui Obama sunt obosiţi de bâjbâieli. Nicholas Kristof, editorialistul de la New York Times, a postat pe twitter, la 18 septembrie, următorul text, cu un link la o analiză dură a lui Peter Baker (consemnată cu o zi înainte în paginile jurnalului): “White House just sounds sillier and sillier on Syria. Even for those of us sympathetic to Obama, this is nonsensical”. (N-am citit frazele lui Kristof pe twitterul său, ci pe site-ul unui jurnalist saudit, dovadă că mesajul dublului premiat Pulitzer s-a împrăştiat repede).
Încoerenţa care domneşte în coaliţia anti-ISIS coordonată de Statele Unite a grăbit deplasarea lui Netanyahu la Moscova.
Sunt zile în care confuzia e atât de mare, încât nu se ştie cine cu cine luptă la sol. (Din aer, perspectiva trebuie să fie şi mai descurajantă).
Membrilor coaliţiei (în special ai “Axei Sunnite” – Turcia, Egipt, Arabia Saudită şi Qatar) nu le e încă limpede care este inamicul principal: autointitulatul Stat Islamic, An-Nusra şi celelalte grupări teroriste sau Al-Assad. Până una-alta, turcii şi-au luat drept ţintă kurzii (singurii care luptă eficient împotriva ISIS şi care, chiar în aceste ore, încearcă să cucerească oraşul de graniţă Jarabulus, ceea ce le-ar tăia voluntarilor veniţi prin Turcia legăturile cu teritoriul cucerit de ISIS).
Americanii iniţiaseră un program de pregătire destinat “rebelilor moderaţi” (de ani de zile dăinuie această contradicţie în termeni), inamici ai regimului de la Damasc, program în care s-au băgat vreo 500 milioane de dolari, care însă a scos până acum o “promoţie” de doar câteva zeci de persoane, capturate, dezarmate şi nimicite de cum au intrat în luptă.
Ce au discutat Putin şi Netanyahu, precum şi generalii celor două armate, în spatele uşilor închise, vom înţelege curând. Primul atac major al ruşilor în regiune ne va spune mai multe şi despre strategia pe care au adoptat-o.
Cred, în lumina ultimelor informaţii, că Rusia va începe prin a-şi desfăşura forţele în zona central-vestică a Siriei, la Hama. Acolo îşi poate deschide două fronturi de luptă: împotriva miliţiilor jihadiste ale Jabhat An-Nusra (franciza Al-Qaeda în Levant) şi împotriva ISIS. Altădată luptând alături de ISIS, An-Nusra (sprijinită puternic de turci, inclusiv pentru a lupta contra kurzilor simpatizanţi PKK, declarată abia în vara anului trecut organizaţie teroristă) se concentrează acum asupra armatei lui Al-Assad.
E foarte complicat, dar logic.
Însă Orientul Mijlociu rămâne, cum spunea un fost premier israelian, un spaţiu unde impresiile sunt importante.”
Evident, Israelul e preocupat de propria lui securitate si Hezballah-ul face parte din mai sus amintita axa – noua „axa a raului”, cum ar fi spus Geroge W. Bush.
Un prim pas spre stabilizarea situatiei din Siria pare a fi inceput prin lupta impotriva Statului Islamic. Pe de alta parte, iata ce titreaza Romania Libera:
„John Kerry a declarat că vede în această săptămână o ocazie pentru înregistrarea unor progrese către încheierea războiului civil din Siria, înaintea unei întâlniri cu ministrul iranian de Externe Mohammad Javad Zarif sâmbătă, în marja Adunării Generale a ONU, relatează Reuters în pagina electronică.
Oficiali occidentali au declarat că secretarul de Stat american vrea să lanseze o nouă iniţiativă în vederea găsirii unei soluţii politice la conflictul sirian, care a căpătat o nouă dimensiune din perspectiva mobilizării militare a Rusiei în susţinerea preşedintelui sirian Bashar al-Assad şi a crizei refugiaţilor care s-a revărsat în Europa.
Noua abordare americană, despre care oficialii citaţi au subliniat că se află într-o fază incipentă, ar putea aduce Rusia, un aliat major al lui al-Assad, alături de ţări precum Arabia Saudită, Turcia şi Qatarul, care susţin grupări ale opoziţiei siriene faţă de al-Assad.
„Eu consider această săptămână drept o oportunitate majoră pentru orice ţări care vor să joace un rol important în încercarea soluţioării uneia dintre cele mai dificile probleme din Orientul Mijlociu”, le-a spus el unor jurnalişti, în timp ce poza alături de Zarif.
„Este necesar să obţinem pacea şi o cale înainte în Siria, în Yemen, în regiune”, a declarat Kerry. „Eu cred că există oportunităţi săptămâna aceasta, prin aceste discuţii, în vederea unor progrese”, a adăugat el.
Zarif a spus că prioritatea sa în această întâlnire este să discute despre implementarea acordului de la 14 iulie, prin care Iranul a convenit să adopte măsuri în vederea limitării programului său nuclear în schimbul anulării sancţiunilor economice care i-au paralizat economia.
„Sperăm ca prin implementarea totală (a acordului), cu bună-credinţă, să (punem capăt) unei anumite neîncrederi care a existat timp de multe decenii”, le-a spus Zarif jurnaliştilor.”
Impresia mea este ca Obama a dorit inca demult sa atraga Iranul de partea SUA. E un joc foarte complicat de redefinire a sferelor de influenta in Orientul Mijlociu. Insa Rusia, mi se pare, nu va renunta la Bashar al-Assad… Al-Assad este util Moscovei, iar Rusia are interes in mentinerea unor baze militare in Siria, in estul Mediteranei, punct strategic foarte important. Vom vedea ce vor discuta Obama cu Putin… Dar daca Israelul va fi de partea Rusiei…?
Ceea ce e straniu in acest Razboi Civil din Siria este pe cine sprijina, de fapt, SUA… Daca ne uitam la Opozitia ce lupta impotriva lui al-Assad, aceasta e un conglomerat, eterogen, desigur, compus din islamisti moderati si salafisti jihadisti. Eu chiar nu inteleg conceptia Statelor Unite: vor sa-l dea jos pe Assad si sa implementeze democratia cu acestia? Mai ales ca si aceasta Opozitie este divizata: ceea ce se numeste Opozitia Siriana si Armata de Cucerire, mai toata salafista si jihadista, daca inteleg bine, si care are drept oponent pe ISIS. Problema ar fi: care sunt fortele cu adevarat democratice din toata ciorba asta? Adica forte politice care ar putea conduce aceasta tara pe drumul catre democratie. Acelea ar trebui sprijinite. Simpla indepartare a lui Bashar al-Assad de la Putere, nu ofera nicio garantie asupra unui viitor democratic al Siriei. Dupa parerea mea, islamistii radicali nu se afla numai in ISIS, vazut ca fiind raul cel mai mare. Sunt tot felul de grupari salafiste jihadiste – Al-Qaeda intr-un cuvant -, dar si Fratia Musulmana din Siria sau Legiunea Sham, care par a fi moderati si avand in vedere un islamism democratic (Fratia Musulmana din Siria), dar reuniti, din cate inteleg, sub umbrela Armatei de Cucerire. Mie nu imi e deloc clar cum se vor pozitiona politic toti acestia daca Bashar al-Assad ar fi indepartat de la Putere. Sau daca nu cumva vor incepe o noua lupta pentru Putere, ceea ce pare a fi foarte probabil. Pozitia Statelor Unite cu privire la acest aspect e neclara, aproape inexistenta. Nu stim ce anume are in vedere SUA daca Bashar al-Assad ar fi indeparat de la Putere. Nu e foarte clar nici care din aceste fractiuni sunt sprijinite de fapt de SUA. Intr-un asemenea peisaj politic, instabilitatea e la ea acasa. Ca sa poti sa stabilizezi lucrurile, trebuie sa sprijini forte politice ce ar dori o Sirie democratica. Aceste forte ar putea fi reunite intr-un bloc politic mai mare si ar putea actiona coerent in vederea atingerii acestui scop. Ceea ce vreau sa spun este ca simpla actiune militara si politica impotriva ISIS sau simpla indepartare a lui Bashar al-Assad de la Putere nu are cum sa rezolve problema. De fapt, aceste lucruri nici nu inseamna o strategie coerenta. Si atunci lucrurile ar putea fi sortite esecului. Daca dorim ca Siria sa urmeze un model occidental de democratie, atunci ar trebui sa vedem care sunt fortele politice dispuse sa militeze pentru asa ceva si sa le sprijinim. De la asta trebuie plecat. Faptul ca se efectueaza atacuri aeriene asupra ISIS, numai acest lucru, nu rezolva problema, mai ales ca ISIS are strategia raspunsului asimetric, apeland la terorism. Ar trebui trimise trupe de catre NATO pe teren. Dar chiar si asa, fara forte politice dispuse sa implementeze democratia de tip occidental, lucrurile stau in aer: ori va fi inlocuit Bashar al-Assad cu un altul poate mai periculos pentru pacea, stabilitatea si securitatea din regiune, ori vom avea o noua lupta prin mijloace teroriste pentru acapararea Puterii intre tot felul de fractiuni, fara sa se rezolve nicio problema.
De asemenea, un lucru care iarasi ar trebui sa dea de gandit Washingtonului este apropierea Irakului de Rusia, Iran si Siria, lucru care demonstreaza prestatia politica mediocra a SUA in regiunea aceasta. SUA ar fi trebuit sa fie in continuare un furnizor de securitate pentru Irak in era post-Saddam pentru a intari ceea ce a castigat prin inlaturarea lui Saddam Hussein si pentru a intari Irakul. E o greseala strategica faptul ca SUA au abandonat, practic, Irakul si lupta impotriva Statului Islamic, care s-a dezvoltat drept consecinta a acestui lucru, incepand ulterior sa puna probleme grele in Siria.
Recomand un articol interesant al D-lui. Cristian Preda aparut in Ziare.com:
„– O sa-i tratam ca pe niste oameni, nu cum ii trateaza vecinii nostri maghiari, cu bata si inseriati.
– Astea sunt minciuni sfruntate!
– In Ungaria, in inima Europei, sunt decidenti politici cu nimic mai buni decat cei din Siria, Libia sau alte tari din care fug respectivii refugiati.
– Victor Ponta si-a pierdut autocontrolul. Politicienii europeni civilizati nu formuleaza astfel de calomnii salbatice.
– Comportamentul oficialilor maghiari n-are nicio legatura cu ideea de Europa. Ziduri, caini, politisti, arme – astea arata ca in anii 30.
– Anumiti lideri politici romani sunt foarte frustrati… Premierul roman s-a prins intr-o spirala a minciunilor.
– Ridicarea de garduri care sa delimiteze „Europa civilizata” de restul Europei este un gest mai degraba autist si inacceptabil, in afara spiritului european.
– Ne-am astepta la mai multa modestie din partea unui ministru de Externe al carui premier se confrunta cu un proces.
– Atitudinea Ungariei in criza refugiatilor e ne-europeana si o rusine pentru Europa.
– E rusinea Europei ca Ponta minte in mod constant si calomniaza o tara vecina.
– O sa-mi apar tara si guvernul!
– Romania a fost necinstita si si-a calculat gresit puterea.
Replicile reproduse mai sus au fost schimbate in perioada 14-21 septembrie 2015, intre oficiali romani (premierul si ministrul de Externe) si maghiari (ministrul de Externe si vicepresedintele Parlamentului). Prilejul a fost oferit de criza migrantilor. In mod paradoxal, ea a starnit o competitie intre Bucuresti si Budapesta cu tema: „cine e mai european?”. Exprimarile celor implicati vadesc nervozitate si intoleranta, ingrediente ale unui nationalism arogant.
Din perspectiva europeana, dialogul – de fapt, sirul de insulte – e ridicol. Intr-adevar, cand a fost vorba despre solutia propusa de Comisia Europeana pentru criza migrantilor, si Romania, si Ungaria au votat la fel in Consiliul JAI, impotrivindu-se planului Juncker. De ce, atunci, atata energie consumata pentru a jigni un vecin, cu care esti, pe fond, de acord?
Nu e, de altfel, unicul dialog contondent. Ridicand ziduri la granite, Ungaria a iritat mai multi vecini, dar nu doar ea a fost implicata in certuri care ar fi parut imposibile in urma cu 2-3 luni. Tensiunea cea mai mare s-a ivit, deocamdata, in relatia dintre Belgrad si Zagreb: s-a ajuns la blocarea camioanelor la granita, apoi a persoanelor. Nu a refugiatilor din Siria, ci a vecinilor europeni.
Dificultatile de a gestiona criza migratiei au creat numeroase efecte surprinzatoare. Am in vedere, in primul rand, reintroducerea controalelor la frontierele dintre mai multe state Schengen. Dar tensiuni nationaliste n-au aparut decat intre fostele tari comuniste. Care sa fie, deci, explicatia?
Avansez aici o ipoteza. Criza ne-a prins – pe toti europenii – la fel de nepregatiti cum ne-a gasit si cea din zona euro. Ambele au, de altfel, cauze in afara Uniunii. Destabilizarea a fost la fel de ampla, fiindca nici in cazul monedei comune, nici in privinta valului de refugiati nu aveam reguli care sa se aplice in mod pertinent. De pilda, Conventia de la Dublin, care prevede ca azilul se cere doar in tara unde pui piciorul, nu avea in vedere mase impresionante de oameni, ci doar indivizi disparati.
In Occident, migrantii nu erau, insa, ceva cu totul nou. Societatea si politicienii erau obisnuiti sa dezbata asemenea chestiuni si sa asume gazduirea. Cu exceptia fostei Iugoslavii, tarile din Europa centrala si orientala n-au cunoscut in trecutul lor recent migratia si refugiul. Cand au dat cu nasul de ele, indiferent ca era vorba de intrarea in tara a sute de mii de persoane (cum s-a intamplat in Ungaria) sau doar de fantasma strainilor (cum a fost, deocamdata, cazul in Romania), guvernele au recurs la replierea nationalista. Limbajul a tradus/tradat in mod dramatic frica de Celalalt.
Pentru Viktor, nu a mai contat ca e vorba despre un sirian sau despre vecinul Victor. Si nici viceversa.
Migrantii ii obliga pe europeni la reconciliere.
Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).„
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Ceea ce nu prea se remarca in legatura cu Omar Hayssam este faptul ca el face parte din panoplia investitorilor strategici (sa pun ghilimelele de rigoare?) postdecembristi ce provin din zone „misto” (sau cum zic americanii: „very cute” 🙂 ) , in cazul nostru Orientul Mijlociu, impreuna cu un Zaher Iskandarani, zis si Printul Banatului, si Fathi Taher (v. de exemplu aici, aici, aici, aici, aici). In ceea ce-l priveste pe Taher, parca n-am auzit sa fie asa probleme… In schimb la Zaher…
„Zaher Iskandarani a fost trimis în judecată într-un nou dosar, în care este acuzat de tentativă de înşelăciune şi fals în înscrisuri, după ce două firme controlate de acesta prin interpuşi a întocmit 13 contracte de creditare false, pentru a nu plăti taxe şi impozite de peste 42 de milioane de lei.
Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Timişoara i-au trimis în judecată, în stare de libertate, pe Zaher Iskandarani, Sarah Riyad şi Jamil Fadi, pentru tentativă de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Alături de aceştia vor fi judecaţi Radu Bogdan Nărămzoiu, pentru două infracţiuni de înşelăciune în forma tentativei şi două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, Stoiana Găman şi Dana Claudia Gheorghian, pentru două infracţiuni de complicitate la tentativă de înşelăciune şi două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În acelaşi dosar a fost trimis în judecată şi lichidatorul judiciar Liviu Ionel Trifa, acesta fiind acuzat de două infracţiuni de complicitate la tentativă de înşelăciune.
Procurorii arată, în rechizitoriul trimis instanţei, că în anul 2007, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş a obligat două societăţi comerciale controlate de Zaher Iskandarani, prin persoane interpuse, să plătească impozite şi taxe datorate bugetului de stat în valoare de 21.194.909 de lei şi respectiv 21.457.950 de lei.
Procurorii au menţionat că Zaher Iskandarani a fost condamnat definitiv, în aprilie 2014, la cinci ani de închisoare pentru infracţiuni comise în cadrul celor două firme pe care le controla indirect. Iskandarani a primit pedeapsa în dosarul de contrabandă cu ţigări în care a fost judecat pentru că a prejudiciat statul cu aproximativ două milioane de lei. În acelaşi dosar au fost condamnate, la câte trei ani de închisoare cu executare, alte două persoane de origine arabă.
Procurorii susţin că, pentru a încerca eludarea plăţii celor peste 42 de milioane de lei datorate statului, inculpaţii au încercat, la început prin acţiuni în justiţie, anularea celor două decizii de impunere.
După ce solicitările au fost respinse, inculpaţii au cerut intrarea în insolvenţă a celor două firme, Liviu Ionel Trifa fiind desemnat de către instanţa de judecată în calitate de lichidator judiciar.
Procurorii susţin că Trifa a fost cooptat şi propus de către administratorul celor două societăţi, în virtutea relaţiilor pe care le avea cu Zaher Iskandarani. Trifa s-ar fi ocupat anterior de evidenţa contabilă a celor două societăţi comerciale.
După desemnarea lui Trifa ca lichidator judiciar, inculpaţii au întocmit în fals 13 contracte de creditare, prin şapte dintre acestea susţinându-se în mod nereal că una dintre firme datora lui Radu Bogdan Nărămzoiu suma de 2,4 milioane de lei, lui Zaher Iskandarani – 2,15 milioane de lei şi lui Fadi Jamil 28 de milioane de lei, sumă defalcată în trei contracte în valoare de 20 de milioane, 1,4 milioane, patru milioane şi 2,6 milioane de lei.
„Celelalte şase contracte întocmite în fals atestau în mod nereal că cealaltă societate comercială datora inculpatului Nărămzoiu Radu Bogdan suma de 2.375.000 lei, inculpatului Sarah Riyad suma de 15.145.000 lei (defalcată în trei contracte în sumă de 12.545.000 lei, 200.000 şi 2.400.000 lei) şi mamei naturale a inculpatului Iskandarani Zaher, care nu fusese niciodată în România, suma totală de 15.682.500 lei (defalcată în trei contracte de 11.222.500 lei, 960.000 lei şi 3.500.000 lei)”, au scris procurorii în actul de sesizare a instanţei.
Toate aceste contracte ar fi fost introduse artificial în contabilitatea celor două firme, de către Stoiana Găman, la solicitarea lui Iskandarani.
Ulterior, membrii grupării infracţionale s-au folosit de lichidatorul judiciar Liviu Ionel Trifu pentru a inversat ordinea de creanţă în tabelele de creanţă întocmite şi depuse în procedurile de insolvenţă a celor două firme, susţin procurorii.
„Această modalitate a prezentat instanţei de judecată, investită cu supravegherea operaţiunilor de lichidare a patrimoniului celor două societăţi comerciale, falsa aparenţă (contrară realităţii) a unor drepturi preferenţiale şi privilegiate ale inculpaţilor Iskandarani Zaher, Fadi Jamil, Sarah Riyad şi Nărămzoiu Radu Bogdan, care deveneau beneficiarii sumelor rezultate din vânzarea activelor înaintea instituţiilor statului. Această împrejurare era posibilă datorită sumei ce trebuia plătită lor, net superioară valorii activelor, organele fiscale fiind practic înlăturate de la posibilitatea de a-şi recupera sumele datorate de cele două firme”, se mai arată în rechizitoriu.
Astfel, cu aprobarea instanţei de judecată, în cadrul procedurii insolvenţei uneia dintre firme, s-a procedat la vânzarea la licitaţie a tuturor activelor la un preţ net inferior valorii reale. Licitaţia a fost însă fictivă şi la aceasta au participat apropiaţi ai lui Iskandarani şi fiul acestuia, care a şi fost desemnat câştigător.
Dosarul va fi judecat de magistraţii Tribunalului Timiş.
Procurorii au pus sechestru asigurător pe un cont bancar deschis pe numele uneia dintre firme, pentru a putea fi recuperat prejudiciul de 42.652.859 de lei, reprezentând impozite şi taxe datorate bugetului statului de cele două societăţi comerciale.
În această cauză, procurorii au fost sprijiniţi de Serviciul Român de Informaţii.
Sirianul Zaher Iskandarani a fost dat în urmărire naţională în 6 aprilie, după ce nu a fost găsit pentru a fi încarcerat ca urmare a condamnării lui definitive la cinci ani de închisoare pentru contrabandă cu ţigări.
Prin decizia din 4 aprilie a Curţii de Apel Bucureşti, Zaher Iskandarani şi ceilalţi doi condamnaţi, precum şi SC Alchool Banat Industry SRL Timişoara, prin lichidatorul judiciar, au fost obligaţi să plătească ANAF aproape 1,9 milioane de lei, plus dobânzile aferente acestei sume.”
In legatura cu Hayssam, subiectul discutat este aducerea in tara a lui Mohammad Munaf:
„Omar Hayssam, aflat în Penitenciarul Mărgineni, unde ispăşeşte o pedeapsă de 23 de ani de închisoare, din care 20 pentru răpirea celor trei jurnalişti români în Irak, spune că odată cu aducerea lui Mohammad Munaf în România ”momentul adevărului se apropie inevitabil”.
Omar Hayssam a postat, vineri, pe Facebook, un mesaj semnat ”echipa de apărare”, în care reacţionează faţă de aducerea în ţară a lui Mohammad Munaf.
”Munaf a ajuns în ţară! În sfârşit. Mi-e greu să mă bucur cu toată inima, e vorba de un cunoscut al meu, un apropiat adus să ispăşească nevinovat o sentinţă nedreaptă… Mi-e greu să nu mă bucur, văzând că momentul adevărului se apropie inevitabil, iar adevărul îmi este fără îndoială favorabil. Văd că multă lume se bucură, iar în ceea ce îi priveşte pe unii mă întreb dacă bucuria lor e sinceră sau lucidă…Salut acţiunea autorităţilor române! Eficienţa dovedită a aparatului de stat este benefică pentru reputaţia patriei mele şi mesajul clar că nimeni nu se poate sustrage justiţiei şi rigorilor legii nu poate fi interpretat decât cu solidaritate şi mândrie naţională. Vorbesc în cunoştinţa de cauză şi, deşi sunt într-o poziţie ironică rostind acestea, nu există niciun dram de sarcasm sau nesinceritate în cele afirmate. Cum nimic nu este întămplător în această lume, iar dreptatea şi adevărul sfârşesc întotdeauna prin a se afirma răspicat, am un sentiment de bine. Speranţa mi-e mai vie, detenţia mai usoară. Cred că voi fi liber, la fel şi Mohammed Munaf. Faptul ca este închis este trist, dar necesar pentru a-i schimba statutul de fugar, urmărit de eterna suspiciune a vinovăţiei şi de anatema terorismului. Ca să cureţi o rană trebuie să o deschizi. Dar durerea e preţul necesar vindecării”, spune Hayssam.
Mohammad Munaf, condamnat definitiv, în anul 2008, la zece ani de închisoare în dosarul răpirii celor trei jurnalişti români în Irak (Marie Jeanne Ion, Ovidiu Ohanesian şi Sorin Mişcoci), a fost adus, joi, în România şi se află în prezent în custodia Poliţiei Române, a anunţat Administraţia Prezidenţială.
Conform sursei citate, autorităţile române au finalizat joi demersurile în cazul lui Mohammad Munaf, cetăţean irakian şi american, cu aducerea în ţară a acestuia.
„Mohammad Munaf, condamnat definitiv, în anul 2008, de Curtea de Apel Bucureşti la 10 ani de închisoare, pentru acte de terorism împotriva unor cetăţeni români, se află în prezent în custodia Poliţiei Române. Acest lucru a fost posibil ca urmare a cooperării tuturor instituţiilor statului român, sub coordonarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Felicit Serviciul Român de Informaţii, Ministerul Afacerilor Interne, precum şi celelalte instituţii din cadrul sistemului naţional de prevenire şi combatere a terorismului, care şi-au adus contribuţia pe dimensiunea externă, pentru ampla operaţiune desfăşurată în această perioadă, în cooperare cu parteneri interni şi externi. Efortul autorităţilor române a făcut posibil ca unul dintre principalii vinovaţi în dosarul răpirii celor trei jurnalişti români în Irak, în anul 2005, să îşi ispăşească pedeapsa în România, conform sentinţei judecătoreşti. Reafirm încă o dată sprijinul ferm al României pentru lupta împotriva terorismului”, spune preşedintele Klaus Iohannis, în mesajul transmis, joi, de Administraţia Prezidenţială.
Mohamad Munaf a fost localizat în Orientul Mijlociu, în urma unei ample operaţiuni, a declarat Ovidiu Marincea, consilier al directorului SRI, Eduard Hellvig.
„Mohamad Munaf a fost localizat în Orientul Mijlociu şi, în urma unei operaţiuni ample cu parteneri interni şi internaţionali, am reuşit să îl aducem în România pentru a ispăşi pedeapsa cu închisoarea la care a fost condamnat în 2008”, a spus consilierul directorului SRI.
Munaf – care era dat în urmărire internaţională de şapte ani – a fost introdus într-un centru de reţinere şi arest preventiv al Poliţiei Române, informa instituţia.
În aprilie 2008, Mohammad Munaf, care are cetăţenie irakiană şi americană, a fost condamnat de Curtea de Apel Bucureşti la zece ani de închisoare pentru răpirea jurnaliştilor români Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian în Irak. Decizia a rămas definitivă în 16 mai 2008, în condiţiile în care Munaf nu a făcut recurs la instanţa superioară. Astfel, atunci împotriva lui Mohammad Munaf a fost emis mandatul de executare a pedepsei.
În condiţiile în care Munaf nu se afla în România, acesta a fost dat în urmărire internaţională.
Mohammad Munaf a fost ghid pentru Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian, răpiţi, în 28 martie 2005, la Bagdad. Munaf a fost luat ostatic alături de aceştia timp de 55 de zile şi a fost arestat de armata americană, după eliberarea lor, fiind bănuit de complicitate în răpirea românilor, alături de alte cinci persoane.
Cei trei ziarişti români au fost răpiţi în apropierea cartierului Jami’a, în timp ce se aflau în maşina condusă de Mohammad Munaf, care era ghidul lor.
În urma unui proces în Irak, în primă instanţă, Munaf (având dublă cetăţenie irakiană şi americană, fiind rezident şi căsătorit în România, la momentul organizării răpirii românilor) a fost condamnat la moarte prin spânzurare, decizia fiind contestată de acuzat. Astfel, Curtea Federală de Casaţie irakiană a decis, în 29 ianuarie 2008, că hotărârea de condamnare la moarte prin spânzurare a lui Munaf şi a celorlaltor cinci acuzaţi a avut la bază vicii de procedură (inclusiv transcriere greşită a numelor) şi erori în aplicarea legii şi a stabilit anularea acesteia. Astfel, Curtea a anulat decizia de condamnare la moarte.
La scurt timp de la eliberarea jurnaliştilor români, Ministerul Public susţinea că, din audierea preliminară a suspecţilor reţinuţi la Bagdad, a rezultat că întreaga operaţiune de răpire a jurnaliştilor a fost iniţiată, înfiinţată şi coordonată de către Omar Hayssam şi Mohammad Munaf. Totodată, din declaraţiile date în calitate de martor de către persoanele reţinute în Bagdad a rezultat că răpirea ar fi fost planificată în România, preciza Ministerul Public.
În 5 aprilie 2005, Omar Hayssam a fost reţinut şi, deşi Preşedinţia anunţa atunci că este acuzat de implicare în răpirea celor trei jurnalişti, el a fost arestat preventiv pentru infracţiuni economice, într-un alt dosar.
Ulerior, în iunie 2005, preşedintele de atunci Traian Băsescu spune că Omar Hayssam voia să iasă din România şi că îşi transferase averea pe numele lui Mohammad Munaf, al soţiei acestuia şi al doctorului Mohamad Yassin, care a plecat la Bagdad în 29 aprilie, pentru a contacta autorităţile irakiene.
La aproape un an şi o lună de la plasarea lui în arest, instanţa a acceptat să îl elibereze pe Hayssam, din motive medicale, la propunerea procurorului Ciprian Nastasiu, cel care ceruse şi arestarea sirianului. Eliberarea a fost cerută pe motiv că starea de sănătate a lui Hayssam s-a degradat, după operaţia pentru cancer la colon. Hayssam a fost operat în 17 ianuarie 2006, la Spitalul Penitenciar Rahova.
În 30 iunie 2006, Hayssam a fugit din România la bordul unei nave. Fuga acestuia a determinat revocarea din funcţii a şefilor SRI, SIE şi DGIPI, Radu Timofte, Gheorghe Fulga şi Virgil Ardelean, dar şi a procurorului general al României Ilie Botoş, în 20 iulie 2006.
Omar Hayssam a fost adus în România în iulie 2013, după şapte ani de la fuga sa din ţară. El este încarcerat în Penitenciarul Mărgineni din judeţul Dâmboviţa, fiind condamnat definitiv, în trei dosare, la 20 de ani, 16 ani şi, respectiv, trei ani, pentru răpirea celor trei jurnalişti, înşelăciune în cazul „Volvo” şi fraude în cauza „Foresta Nehoiu”. În total, Omar Hayssam are de executat 23 de ani şi patru luni de închisoare, prin contopirea pedepselor.”
Maestrul Ion Cristoiu are de asemenea un articol pe tema asta:
„Deși redactat într-o limbă de lemn menită a-l face invidios pînă și pe Iosif Vissarionovici Stalin, Declarația Președinției despre aducerea în țară a lui Muhammad Munaf, condamnat pentru acte de terorism în 2008, felicită Serviciul Român de Informații „pentru contribuția pe dimensiunea externă, pentru ampla operațiune desfășurată în această perioadă, în cooperare cu parteneri interni și externi”.
Spre deosebire de mulți confrați, n-am fost nedumerit de invocarea SRI.
Așa cum a dezvăluit Traian Băsescu pe Facebook, Operațiunea Aducerea lui Mohammad Munaf în țară a fost declanșată cu ani în urmă.
Ca și în cazul lui Nicolae Popa, al lui Omar Hayssam, principalul temei al efortului l-a reprezentat necesitatea de a demonstra forța statului român.
Problema aducerii lui Mohammad Munaf în țară s-a pus chiar din 2005, cînd – așa cum arată documentele WikiLeaks, publicate într-un număr anterior al cristoiublog.ro – Autoritățile române, în frunte cu președintele Traian Băsescu, s-au dat peste cap să-i convingă pe americani să ni-l prede.
Ca orice Mare aliat al unei țări mici, America ne-a dat cu flit.
În aceste condiții, după pronunțarea sentinței definitive, s-a format la SRI o echipă specială, care nu putea fi condusă decît de Florian Coldea, cel mai bun ofițer de informații român pe lumea arabă, cel care a condus și Operațiunea aducerea în țară a lui Omar Hayssam, echipă avînd drept misiune rezolvarea problemei Muhammad Munaf. Ca și în cazul Nicolae Popa, ca și în cazul Omar Hayssam, președintele Traian Băsescu, cel care a cerut SRI Operațiunile de aducere în țară a unor condamnați definitiv, a dat și el o mînă de ajutor intervenind în plan internațional.
De ce a fost atît de importantă aducerea lui Mohammad Munaf?
Nu numai pentru că astfel s-a demonstrat existența unui braț lung al legii românești, dar și pentru că încă din 2005, cînd au fost dovezi clare ale implicării decisive a lui Munaf în prima răpire, cea regizată de Omar Hayssam, manipulat să creadă că, eliberîndu-i în cele din urmă pe jurnaliști, va veni pe un cal alb în România și va fi iertat de toate dosarele penale. Ca jurnalist care m-am documentat în stil american despre Afacerea jurnaliștilor și am publicat, în 2005, aproape o sută de pagini de manuscris, cu documente, inclusiv provenite de la Bagdad, pot depune mărturie că Muhammad Munaf e cel care a mers în Piața din Bagdad pentru a căuta irakieni dispuși s-o facă pe teroriștii, e cel care a ținut legătura cu Hayssam pentru a-i spune cum decurge Operațiunea.
Mult mai important, Munaf deține cheia transformării unei comedii a Răpirii în ceea ce s-a numit Răpire adevărată. Eu îl suspectez chiar c-a fost, la ordin, unul din complicii celei de a doua răpiri, Operațiunea cu nume de cod Hîrtia de muște, deoarece Aliații voiau să stîrnească agitație în celulele teroriste adevărate prin apariția unei celule false. Despre astfel de Operațiuni ne dezvăluie amănunțit filmul Spy Game, tradus la noi, Spioni de elită, din 2001, cu Robert Redford și Brad Pitt. Pentru că celulele organizațiilor teroriste autentice tăceau în spațiul comunicării telefonice, CIA pune la cale un așa-zis atac terorist atribuit unei organizații noi, necunoscute. Alarmate celulele tradiționale se apucă să schimbe telefoane întrebîndu-se cine sînt autorii. Bun prilej pentru Agenție să localizeze organizațiile reale.
Aducerea lui Mohammad Munaf ar putea înlesni aflarea adevărului despre cea de-a doua Răpire, cea reală, deoarece prima, așa cum arată și Rechizitoriul în Dosarul Omar Hayssam, a fost doar teatrală.
În plus, deși Rechizitoriul pe baza căruia Omar Hayssam a fost condamnat îl desemnează pe Moahammad Muanf drept trimisul lui Omar la Bagdad, pentru a asigura comedia răpirii, la procesul lui Omar lipsește confruntarea cu Munaf. Poate acum se găsesc temeiurile legale pentru o redeschidere a dosarului.
Memoriile foștilor directori ai CIA (adevărate bestselluri cînd apar, spre deosebire de memoriile șefilor de Servicii românești care nu apar niciodată, deoarece aceștia habar n-au ce fac subordonații și, deci, le e imposibil să scrie ceva despre vreo Operațiune a Serviciului) au toate drept leitmotiv următoarea tînguire:
Cînd Agenția are un eșec, scrie toată lumea. Cînd are un succes, nu scrie nimeni.
Regula s-a aplicat cu strălucire la succesul care a fost pentru SRI Operațiunea Aducerea în țară a condamnatului definitiv Muhammad Munaf.
Practic, lovitura dată de SRI în domeniul său constituțional de activitate a apărut opiniei publice drept un fapt banal, dintre cele cărora presa abia dacă le dedică niște rînduri la rubrica Știri pe scurt.
Un Serviciu secret într-o democrație își trage forța din imaginea de instituție care justifică din plin banii alocați de la buget, ba chiar din imaginea de mîndrie stîrnită în cetățeni la gîndul că țara dispune de ofițeri de informații în stare să-i concureze pe cei de la CIA, FSB, Mossad.
Din acest punct de vedere, un succes precum aducerea lui Mohammad Munaf trebuia să devină un moment mediatic de excepție.
N-a fost așa.
Și asta nu numai din cauza regulii invocate de directorii CIA în privința raportului dintre succese și insuccese.
A fost un dezastru de comunicare publică și din vina felului în care a fost comunicată aducerea lui Muhammad Munaf.
Declarația lui Klaus Iohannis, postată pe site-ul Președinției, e o mostră de comunicare publică de tip stalinist folosită în 2015, anul în care nici măcar un primar de cătun dintr-un colț uitat al Planetei, nu-și mai poate permite să nu comunice.
E vorba, potrivit titlului, de o Declarație a Președintelui României.
Din cîte s-a vîzut duminică seara la tv, Klaus Iohannis e viu.
Păi, dacă e viu nu putea să iasă el în persoană și să spună textul scris de alții dar învățat pe de rost?
Nu neapărat de dragul lui, ci de dragul celor care au reușit să-l aducă în țară pe Mohammad Munaf, condamnat printr-o sentință definitivă cu șapte ani în urmă.
Dacă ar fi ținut o conferință de presă, așa cum sînt sigur ar fi făcut Traian Băsescu, succesul Operațiunii ar fi devenit un eveniment mediatic.
Dacă aș fi din conducerea SRI, m-aș gîndi cu groază la cum n-ar face nimic Președintele în cazul unui eșec spectaculos al Serviciului, cînd ar fi nevoie mai mult ca niciodată ca cineva cu putere de influență asupra opiniei publice să sară în apărarea SRI.
Nu numai Klaus Iohannis e responsabil de eșecul de comunicare a unui succes al SRI, dar și SRI însuși.
În 1975, presa americană a dezvăluit una dintre cele mai ambițioase Operațiuni ale CIA:
Proiectul Azorian, desfășurat în 1974, care consta în recuperarea de pe fundul Oceanului Pacific al unui submarin nuclear sovietic scufundat în 1968.
Deși la vremea respectivă CIA a susținut că informațiile din presă erau scurgeri fără voința Agenției, date recente arată că însăși Agenția făcuse astfel ca să ajungă informațiile în presă, deoarece Operațiunea era un succes.
De ce s-a apelat la această formulă?
CIA nu-și putea permite să deconspire oficial Operațiunea.
Scandalul mediatic produs, adăugat senzaționalului tipic informației interzise, a făcut ca Operațiunea de succes a CIA să intre în conștiința opiniei publice americane.
Desigur, SRI nu-și putea permite să transmită oficial toate informațiile despre Operațiunea Aducerea lui Mohammad Munaf.
Asta nu înseamnă că anumite informații nu puteau fi lăsate să se scurgă – controlat – în presă despre culisele Operațiunii.
Nici Președintele și nici SRI n-au dovedit minimă inteligență în materie de comunicare a unui succes al SRI.
Cînd va fi un insucces, nu va fi nevoie de nici o comunicare. Așa cum arată directorii CIA, insuccesul se comunică de la sine în astfel de cazuri.” (subl. mea)
Interesant este ca Taher, din cate inteleg, nu are probleme de genul asta. Zaher a sters-o, Hayssam e incarcerat! E ciudat ca un om de afaceri, chiar implicat in afaceri ce sfidau legea, recurge la o astfel de actiune: punerea la cale a rapirii unor jurnalisti intr-o zona de conflict si de foarte mare potential terorist precum Irakul… Despre Mohammad Munaf lucrurile sunt si mai complicate deoarece, din cate inteleg, el este un irakian care a emigrat in Romania, apoi in SUA, obtinand cetatenia americana in 1990. Cu toate acestea el a stat in Romania pana in 2004 cu nevasta si cei trei copii ai sai. Demn de remarcat este si faptul ca atat Hayssam cat si Munaf au fost adusi in tara dupa o lunga perioada de timp, vreo 7 ani… La aducerea in tara a lui Omar Hayssam, Basescu a declarat ritos: „Romania a efectuat o operatiune neautorizata pe teritoriul unui alt stat”, iar Ponta i-a intors replica sustinand: „Cand lucrezi cu iresponsabili trebuie sa-ti asumi si aceste riscuri” si a mai spus ca o parte din consilierii prezidentiali „au incercat sa deturneze politic pentru miscarea lor de doi bani o chestiune importanta pentru stat” (v. aici).
Intrebarile raman si acum. Interesant este insa si altceva: cine au fost investitorii strategici in Romania, dupa Revolutie… Oamenii acestia au invartit pe aici sume mari de bani, au avut afaceri, legaturi politice la nivel inalt… Totusi, cred ca e imposibil sa nu te intrebi daca activitatea lor economica si comerciala nu e legata si de cea de spionaj. Eu cred ca este o intrebare pe care orice om responsabil din tara asta si-o pune. Mai trebuie remarcat ceva: SRI nu a putut preveni actiunea de rapire a celor trei jurnalisti la vremea respectiva! S-ar putea sa fie doar o impresie ca America ne da cu flit. Eu nu m-as hazarda sa fac o astfel de afirmatie pana nu stim exact cum au stat lucrurile. Nici din documentele Wikileaks publicate de Ion Cristoiu nu rezulta lucrul acesta, ca America ne-ar fi dat cu flit:
„Sebastian Ghiță, încă în libertate, și Dan Voiculescu, în pușcărie, și-au dat mîna pentru a declanșa, prin televiziunile lor, România Tv și Antena 3, o campanie tiribombistă menită a dovedi că aducerea lui Mohammad Munaf în țară, pentru a-și ispăși pedeapsa dată prin sentința Curții de Apel București, îl face pe Traian Băsescu să tremure de frică. Nevolnici, guriste și guriști, fătuce și estropiați atît din personalul celor două televiziuni, cît și din afară se întrec în a trăncăni despre cît de tare s-a zbătut Traian Băsescu pentru ca Muhammad Munaf să nu fie adus în țară.
Documentele dovedesc însă contrariul.
Potrivit cablogramelor trimise de Ambasada Americii la București în 2006 și 2007 Departamentului de stat al SUA, interceptate și date publicității de WikiLeaks, Autoritățile române, în frunte cu Traian Băsescu, s-au dat peste cap pentru ca americanii să ni-l dea pe Mohammad Munaf.
Răspunsul american la solicitările îndreptățite ale aliatului român – răspunsuri ce s-ar putea rezuma în formula No sau Niet – ne arată încă o dată nenorocirea pentru o țară ca România de a fi într-o alianță asimetrică cu o Mare Putere a clipei istorice.
Redau mai jos cablogramele deconspirate de Wikileaks împreună cu urarea adresată lui Sebastian Ghiță să mai rămînă în libertate și angajaților săi, ca și ai celor ai lui Dan Voiculescu, să meargă la un curs, fie și scurt, de alfabetizare profesională.
UNCLAS SECTION 01 OF 02 BUCHAREST 000017 / 2006 Tags: Răpirea jurnaliştilor; Mohammad Munaf; Omar Hayssam; Subiect: Cererea Ministerului Român de Justiţie privind audierea lui Munaf din Irak.
Ministrul Justiţiei a trimis Ambasadei din Bucureşti, pe 29 decembrie, o solicitare pentru asistenţă legală în legătură cu două cazuri care îl implică pe Mohammad Munaf, ţinut în custodie în Irak Aceasta este prima scrisoare primită vizând stabilirea unui singur canal de comunicare pentru cererile care se referă la asistenţa legală a SUA în privinţa cazului Munaf.
Pe scurt, în documentul oficial din partea Ministerului Justiţiei este recunoscută custodia oficială a Irakului asupra lui Munaf, dar se cere ajutor SUA pentru o videoconferinţă în care să fie audiat Munaf cu privire la acuzaţia de terorism şi în calitate de martor în cazul Omar Hayssam. Ministerul Justiţiei susţine menţinerea acuzaţiilor de terorism la adresa lui Munaf, acuzând că răpirea celor trei jurnalişti români a lezat interesele de stat ale României.
Rezolvarea favorabilă a dosarului înregistrat cu numărul 6595/2/2006 şi 33970/2/2005 la Curtea de Apel Bucureşti depinde în mare măsură de modul în care autorităţile irakiene rezolvă solicitările autorităţilor judiciare din România
Având în vedere că Mohamad Munaf are cetăţenie americană şi este în custodia trupelor SUA din cadrul Forţelor Multinaţionale ale Colaliţiei din Irak, susţinere autorităţilor SUA este esenţială pentru a finaliza cererea pentru asistenţă legală lansată de Curtea de Apel Bucureşti.
Ministerul Justiţiei a informat Ambasada că, la data de 14 noiembrie 2006, Ministerul irakian de Justiţie şi-a exprimat verbal acordul în vederea audierii lui Munaf prin videoconferinţă. Prin urmare, la 23 noiembrie 2006, având susţinerea Ambasadei SUA din Bagdad şi al Comandantului american al Forţelor Multinaţionale, conexiunea video a fost stabilită, având loc prima rundă de audieri. Din cauza unor motive procedurale, audierea a fost amânată pentru data de 14 decembrie 2006, când, din păcate, nu a putut avea loc, Ambasada SUA din Bagdad informând Ministerul Justiţiei că „lipseşte acordul autorităţilor irakiene” (acord, care a fost exprimat doar verbal).
Ministerul român de Justiţie a solicitat Ambasadei de la Bucureşti să continue să susţină în faţa autorităţilor competente, cererea României pentru a avea de câştig de cauză în acest complex caz de terorism.
Ambasadei de la Bucureşti i se cere să ofere informaţii cu privire la poziţia autorităţilor americane referitor la audierea lui Mohammad Munaf. În cazul unui răspuns afirmativ, Ambasada trebuie să comunice data celor două audieri, precum şi informaţii de contact ale unor oficiali SUA care vor oferi suport tehnic
Pentru a informa corect Ambasada, Ministerul român de Justiţie a informat: Începând cu luna decembrie 2005, autorităţile române au trimis Irakului 5 cereri pentru asistenţă legală în cazul lui Mohammad Munaf. Acele cereri se referă la audierea lui Munaf şi a altor 6 persoane de către o comise rogatorie obişnuită sau prin videoconferinţă: Al Qasir Salam (născut la data de 05.12.1971), Al Salmani Omar Jassam (născut la 03.01.1970 în Bagdad), Al Slemani Abdel Jabbar (născut la 07.01.1956 în Bagdad), Al Amin Youssef (născut la 06.10.1971 în Bagdad), Al Giuburi Ibrahim (născut la 01.12.1969 în Bagdad) şi Samarai Hakim (născut la 07.01.1956 în Bagdad)
Se cere audierea lui Munaf pentru că acesta este pârât în dosarul numărul 6595/2/2006 şi martor în cel 33970/2/2005
In dosarul numărul 6595/2/2006, Mohammad Munaf este în curs de judecare, iar în celălalt cetăţeanul sirian Omar Hayssam, având în vedere că cele două dosare s-au despărţit de motive procedurale.
În ceea ce priveşte procesul lui Munaf, care este acuzat de acte de terorism, Ministerul român de Justiţie ar dori să sublinieze că România şi-a exprimat în mod dorinţa ca acet caz să fie judecta în cadrul sistemului juridic român.
Trebuie subliniat faptul că, în nici un moment, autorităţile române nu au renunţat la exercitarea jurisdicţiei asupra acţiunilor întreprinse de Munaf, având la bază drepturile legale la nivel internaţional, şi fiind justificată daunele aduse intereselro de stat ale României.
S E C R E T SECTION 01 OF 02 BUCHAREST 000104 / 2006
Tags: Mohammad Munaf; Irak Subiect: Solicitarea secretarului de stat Adrian Vieriţă de a se întâlni cu însărcinatul cu afaceri şi cu consilierii politici în funcţie în data de 30 ianuarie, pentru a discuta plângerea depusă de Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului în numele lui Mohammad Munaf, cu cetăţenie româno-americană, care a fost condamnat la moarte anul trecut, pentru răpirea din 2005 a 3 jurnalişti români în Irak
Vieriţă a afirmat că nota verbală primită de la comisie a solicitat României, ca stat partener la Protocolul Opţional încheiat la Convenţia Internaţională a Drepturilor Civile şi Politice, să “adopte toate măsurile necesare pentru a asigura” protecţia lui Munaf şi a familiei sale de pagube ireparabile. El a subliniat că guvernul român nu s-a conformat solicitărilor cuprinse în notă de a informa comisia, până la data de 22 ianuarie, asupra demersurilor întreprinse pentru a proteja “viaţa, siguranţa şi integritatea personală” a lui Munaf.
Oficialul român s-a folosit de prilejul întâlnirii cu diplomaţii americani pentru a le transmite acestora, în linii mari, poziţia ţării noastre faţă de plângerea Comisiei ONU. El a subliniat faptul că deciziile guvernului român sunt în conformitate cu protocoalele şi convenţiile internaţionale care au ca scop abolirea pedepsei cu moartea. De asemenea, Vieriţă a observat că, pentru a răspunde solicitărilor primite, trebuie clarificată chestiunea juridicţiei României asupra lui Munaf în orice moment anterior reţinerii sale.
Preşedintele Traian Băsescu a subliniat că interesul pentru extrădarea lui Munaf în România este deosebit de mare, deoarece acesta urmează să participe ca martor în procesul complicelui său, omul de afaceri cu cetăţenie româno-siriană, Omar Hayssam.
UNCLAS BUCHAREST 000157
Tags: Mohammad Munaf Subiect: Scrisoarea (prezentată integral), datată 2 februarie 2007, din partea Departamentului de drept internaţional din cadrul Ministerului Justiţiei prin care se solicită asistenţă în cazul Mohammad Munaf.
UNCLAS BUCHAREST 001686
TAGS: răpirea jurnaliştilor, Mohammad Munaf, Irak, SUA SUBIECT: Demersurile Guvernului României şi Ambasadei din Bagdad pentru obţinerea accesului la Mohammmad Munaf şi la alţi cetăţeni irakieni implicaţi în răpirea jurnaliştilor români (Majed Mohamed Hassan Al Mashadani; Hashem Mohamad Mahmoud Abdala Al Mashadani; Abdel Karim Khalil Ibrahim Hamadi Al Faraji; Mohamed Hardan Hashem Al Isawi)
Consilierul juridic al SUA a primit din partea procurorului român Ciprian Nastasiu o copie a două documente necesare pentru accesul la Mohammad Munaf.
C O N F I D E N T I A L BUCHAREST 001883
TAGS: Mohammad Munaf, răpirea jurnaliştilor, Irak, SUA SUBIECT: Cazul Mohammad Munaf
Cablograma face referire la întâlnirea din 19 decembrie dintre oficiali americani şi reprezentanţii Ministerului Român al Justiţiei şi ai Ministerului de Externe pentru a discuta modalităţile de comunicare între Guvernul SUA şi cel al României în privinţa cazului Munaf. Adjunctul şefului Misiunii SUA la Bucureşti a subliniat necesitatea unui mecanism oficial şi mai bine coordonat de comunicare, având în vedere deficienţele din trecut şi nevoia de a ţine evidenţa solicitărilor şi răspunsurilor provenite de la mai multe părţi.
Florin Răzvan Radu a informat, iniţial, că ministrul justiţiei a comunicat cu SUA prin intermediul unor cereri oficiale, cum este cea datată din 1 noiembrie 2006. La acea dată, ministrul justiţiei, Monica Macovei, a trimis o scrisoare oficială către avocatul american Gonzales şi secretarului apărării, Rumsfeld. El a admis că procurorii români au plecat la Bagdad fără să informeze Ministerul Justiţiei şi au comunicat direct cu membrii coaliţiei şi cu oficialii SUA.
Participanţii au căzut de acord ca viitoarele comunicări în cazul lui Munaf să fie transmise prin intermediul Biroului pentru Orientul Mijlociu şi Africa din cadrul Ministerului Afacerilor Externe şi Departamentul de politică din cadrul Ambasadei de la Bucureşti, fie sub forma unei note, fie în alt format în scris. În încheiere, Radu a menţionat că instanţa din România care se ocupă de cazul lui Munaf a solicitat asistenţă în audierea acestuia din 18 ianuarie.
Prezentarea solicitării adresate de ministrul justiţiei, Monica Macovei, în vederea urgentării pronunţării autorităţilor SUA asupra cererii de extrădare a lui Mohammad Munaf.
C O N F I D E N T I A L SECTION 01 OF 02 BUCHAREST 001190
Tags: răpire, jurnalişti, Munaf, Hayssam, PSD Subject: Revenirea în ţară a jurnaliştilor răpiţi şi mulţumirile adresate de preşedintele Traian Băsescu serviciilor de informaţii pentru munca depusă, nominalizând SRI, alături de SIE şi DIA
Guvernul continuă eforturile pentru întoarcerea în România a cetăţeanului Munaf Mohmammad, care le-a fost ghid jurnaliştilor în Irak.
Presa a subliniat că printre cei repatriaţi nu se află şi americanul Munaf Mohmammad, care nu mai este rezident în România de mult timp. Purtătorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale a făcut o declaraţie de presă, în care a transmis că Mohammad a rămas în Irak sub autoritatea forţelor multinaţionale.
Conform opiniei generale, Hayssam a fost implicat în foarte multe afaceri cu membri proeminenţi ai PSD, acesta fiind arestat pe 5 aprilie. În calitate de asociat al său, Munaf a fost implicat în caz.
Potrivit presei, pe 22 mai, Procuratura din România a declarat că Munaf va fi acuzat în România, în absenţă, pentru infracţiuni economice nespecificate.
Anticipăm că Guvernul român va continua să facă presiuni pentru întoarcerea lui Munaf, deoarece membrii Executivului sunt convinşi că el deţine informaţiile cheie privind răpirea.
În acelaşi timp, România a promis că va rămâne într-o relaţie strânsă şi anticipăm că Băsescu îşi va ţine cuvântul privind trupele româneşti în Irak.
Pe 22 mai, Consulul General a vorbit la telefon cu soţia lui Munaf Mohammad, Victoria Mohammad. CG a confirmat că Mohammad a fost eliberat şi va rămâne în contact pentru a oferi informaţii.
UNCLAS BUCHAREST 001243
Tags: Munaf, FBI, Botoş Subject: Cererea României de a participa la interogarea lui Mohammed Munaf
CDA a primit o scrisoare de la Procurorul General Botos 5/26/05, în care i s-au cerut date de contact la FBI, pentru a facilita participarea reprezentanţilor Guvernului României la interogarea lui Munaf la Bagdad.
S E C R E T SECTION 01 OF 02 BAGHDAD 003010
Tags: România, deţinuţi Subject: Dispoziţiile legale în privinţa lui Mohamad Munaf, deţinut în Irak sub autoritatea UNSCR 1546
Referitoare la Munaf este un fost rezident din România, care a fost închis în mai 2005, sub suspiciunea privind implicarea în răpirea unor jurnalişti români în Irak.
La 18 iulie, în cadrul unei comisii a forţelor de coaliţie din Irak, s-a convenit ca Mohamad Munaf să aibă statutul de deţinut intern, acest fapt urmând a fi raportat OSD. Departamentul american al Apărării va demara discuţii între autorităţi în legătură cu dispoziţiile legale referitoare la Munaf, bazându-se pe informaţii neoficiale.
Guvernul român a solicitat forţelor de coaliţie din Irak să îl pună pe Munaf la dispoziţia autorităţilor române în vederea unei audieri la sediul Ambasadei României din Bagdad. Forţele de coaliţie din Irak nu se opun accesului autorităţilor române la Munaf, atât timp cât demersul acţiunea părţii române este de natură investigativă, are loc la centrul de detenţie şi nu împiedică Administraţia SUA sau Tribunalul Penal Central din Irak să continue urmărirea penală a lui Munaf.
Nu s-au primit notificările Administraţiei americane referitoare la interesele SUA în privinţa procesului lui Munaf.
Problema extrădării în România sau a luării în custodie a lui Munaf ar trebui soluţionată pe cale bilaterală între Irak şi România, iar Ambasada SUA şi-a exprimat disponibilitatea de a facilita contactele bilaterale.
S E C R E T SECTION 01 OF 02 BAGHDAD 005083
Tags: Guvern, România, deţinuţi, drepturile omului Subject: Noi date referitoare la cazul Munaf
Referitoare la contactarea, prin email, de către Florin Răzvan Radu, director pentru relaţii internaţionale în cadrul Ministerului român de Externe, a ataşaţilor americani pe probleme politico-militare, cu solicitarea de organizare a unei videoconferinţe cu cetăţeanul Mohamad Munaf, aflat în custodia forţelor americane din Irak, precum şi cu alţi cinci cetăţeni de naţionalitate irakiană care nu sunt deţinuţi de către forţele de coaliţie din Irak.
Reprezentanţii americani au explicat, prin telefon, că Tribunalul Penal Central din Irak a fost de acord cu această solicitare, cu condiţia ca Mohamad Munaf să apară doar în calitate de martor şi să fie judecat de către un tribunal irakian.
Nu s-a pus în niciun caz problema ca Tribunalul Penal Central din Irak să permită judecarea lui Munaf într-un tribunal din România.
C O N F I D E N T I A L BUCHAREST 000858
Tags: Irak, Munaf Subiect: Nota primită de Ambasada SUA la Bucureşti din partea Ministerului Justiţiei, în data de 20 iulie, referitoare la cazul lui Mohammad Munaf
În notă se face referire la înţelegerea bilaterală din 1999 cu SUA privitoare la asistenţa juridică acordată de SUA Guvernului în eforturile depuse de a afla locaţia exactă a lui Mohammad Munaf şi în stabilirea jurisdicţiei asupra acestuia. Punctul de vedere exprimat de Ambasada SUA este că acordarea asistenţei americane este esenţială în îndeplinirea actului de justiţie în acest caz complex. În încercarea soluţionării acestui caz, Ministerul Justiţiei din România a solicitat în repetate rânduri asistenţă juridică din partea autorităţilor din Irak fără a primis un răspuns clar din partea acestora. În acest context, MInisterul Justiţiei solicită sprijinul Ambasadei Americane la Bucureşti pentru soluţionarea acestui caz. Conform autorităţilor române, Ambasada României din Baghdad a fost informată că Mohammad Munaf se află în custodia autorităţilor militare americane care nu doresc să comunice coordonatele locaţiei unde este deţinut Munaf autorităţilor din Irak.”„
Eu stau si ma intreb altceva: daca in tot acest timp Munaf, care e cetatean american, a fost privit, din punctul de vedere al legislatiei americane, drept terorist in America. Mie nu mi-e clar acest lucru. Eu stau si ma intreb cum e privita in SUA chestiunea aceasta: au naturalizat un cetatean irakian care, ulterior, s-ar dovedi a fi un terorist. In caz contrar, daca nu ar fi terorist, ar rezulta ca actiunea de rapire ar fi avut alte scopuri. Obscure. Faptul ca „Mohammad Munaf se află în custodia autorităţilor militare americane care nu doresc să comunice coordonatele locaţiei unde este deţinut Munaf autorităţilor din Irak” nu-mi spune, practic, nimic. Cu atat mai mult nu-mi indica daca Munaf este sau nu terorist in SUA. Nu-mi spune nici daca Guvernul Statelor Unite tolereaza sau nu asa ceva. Observati si aceste fraze:
„Nu s-au primit notificările Administraţiei americane referitoare la interesele SUA în privinţa procesului lui Munaf.
Problema extrădării în România sau a luării în custodie a lui Munaf ar trebui soluţionată pe cale bilaterală între Irak şi România, iar Ambasada SUA şi-a exprimat disponibilitatea de a facilita contactele bilaterale.„
Nu spun, de fapt, mare lucru despre pozitia SUA. Ar putea sugera ca SUA isi protejeaza un cetatean propriu, american. Dar Administratia de la Casa Alba nu a formulat, de fapt, niciun fel de pozitie cu privire la acest caz si cu privire la Munaf. A fost un caz de terorism? Este Munaf un terorist? Cineva ar putea replica: „bine, bine, dar cum poti sa spui ca e terorist daca inca nu a fost judecat de un tribunal legal?”. Asa este. Dar Osama bin Laden cum a fost socotit teroristul nr. 1 al Planetei? A fost el oare judecat (si observati ca spun judecat, nu acuzat!!) legal de un tribunal legal constituit? Presedintele Bush facuse atunci o declaratie ce a ajuns celebra: „there’s no need to discuss innocence or guilt. We know he’s guilty.” – „nu este nevoie sa discutam despre inocenta sau vinovatie. Noi stim ca el este vinovat”. Asa, si-n cazul lui Munaf cum e? Stim ca el, de data aceasta Munaf, e vinovat? Sau nu stim? Iar in cazul Bataliei de la Tora Bora iata ce ne spune Wikipedia:
„According to The Washington Post, the U.S. government concluded that Osama bin Laden was present during the Battle of Tora Bora, Afghanistan in late 2001, and according to civilian and military officials with first-hand knowledge, failure by the United States to commit enough U.S. ground troops to hunt him led to his escape and was the gravest failure by the United States in the war against al-Qaeda. Intelligence officials assembled what they believed to be decisive evidence, from contemporary and subsequent interrogations and intercepted communications, that bin Laden began the Battle of Tora Bora inside the cave complex along Afghanistan’s mountainous eastern border.[169]
The Washington Post also reported that the CIA unit composed of special operations paramilitary forces dedicated to capturing bin Laden was shut down in late 2005.[170] Bush had previously defended this scaling back of the effort several times, saying, „I don’t know where bin Laden is. I have no idea and really don’t care. It’s not that important. It’s not our priority.”[171]
U.S. and Afghanistan forces raided the mountain caves in Tora Bora between August 14–16, 2007. The military was drawn to the area after receiving intelligence of a pre-Ramadan meeting held by al-Qaeda members. After killing dozens of al-Qaeda and Taliban members, they did not find either Osama bin Laden or Ayman al-Zawahiri.[172]„
Incurcate sunt caile luptei impotriva terorismului…
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Pun si eu aceasta intrebare, poate naiva… Totusi, atat Europa cat si Statele Unite, cred eu, nu pot sta indiferente fata de dezvoltarea unei asemenea organizatii teroriste ce a acaparat deja parti semnificative din Irak si Siria. In primul rand este criminala si ilegitima. Cred ca este de natura evidentei ca nu poate fi o organizatie democratica. Omoara oameni, distruge tot, inclusiv vestigii antice de o inestimabila valoare. Din cauza asta Europa se confrunta cu un val de refugiati imens, fara precedent si cu o situatie din ce in ce mai greu de gestionat. Statul Islamic isi face loc prin violenta si, daca nu se iau masuri la timp, il vom avea in proximitatea noastra, o sursa teribila de extremism.
Ciudata este aceasta non-actiune, inclusiv din partea SUA. Cand SUA a actionat hotarat pentru a inlatura regimul dictatorial al lui Saddam Hussein si pentru infrangerea Al-Qaeda in Afganistan, lucrurile erau catusi de putin de inteles, desi nu ne confruntam cu un pericol atat de mare ca cel din prezent. Or, acum nu se vede niciun fel de actiune: totul parca a amutit. Iar aceasta organizatie terorista – ISIS – isi face nestingherita de cap, distrugand tot ce intalneste in cale, omorand multime de oameni si provocand mii si mii de refugiati care se indreapta disperati spre Europa. Si nimeni nu face nimic!! E cu atat mai uluitor cu cat un atentat terorist precum cel recent de la Charlie Hebdo (v. si aici) nu a putut fi prevenit. De asemenea ciudata, batatoare la ochi, a fost isteria ce a provocat afluxul mare de sustinatori ai ISIS din Europa, oameni din Europa care mergeau sa lupte chiar ei pentru cauza Statului Islamic. Deci omul se ducea chiar acolo, in Siria, sa lupte acolo, cu arma in mana, alaturi de Statul Islamic. In acest timp, ISIS facea noi victime si n-am vazut, cu exceptia solidaritatii aratate dupa atentatul de la Charlie Hebdo, la care Obama, sau mai corect spus America, nu a participat, o reactie ferma de condamnare a ISIS de catre Uniunea Europeana, de catre liderii europeni. Practic, Uniunea Europeana a incercat intrucatva sa ocoleasca subiectul si sa nu ia masuri adecvate impotriva unei asemenea amenintari. Dar daca luptam impotriva dictatorilor si regimurilor dictatoriale, nu se poate sa nu luptam (sau sa abandonam lupta) impotriva terorismului. Nu putem lasa state precum Siria si Irak, as include si Libia, prada unei asemenea grupari criminale! Ar fi chiar o obligatie morala din partea UE si SUA de a actiona impotriva ISIS din punct de vedere militar pentru distrugerea acestei organizatii si pentru a ingenunchea definitiv terorismul islamic.
„Confruntată cu cea mai mare criză a imigranţilor de la al doilea Război Mondial încoace, Europa este în stare de alertă, iar unele ţări cer deja măsuri radicale. Cehia a solicitat închiderea imediată a frontierei externe a spaţiului Schengen şi a cerut implicarea NATO în gestionarea situaţiei.
Vicepremierul ceh, Andrej Babis, a cerut marţi închiderea imediată a frontierei externe a spaţiului Schengen pentru a fi oprit afluxul de refugiaţi, el apreciind că majoritatea statelor din acest spaţiu de liberă circulaţie sunt împotriva primirii refugiaţilor.
El a sugerat de asemenea ca şi NATO să se implice în supravegherea graniţelor europene, întrucât statele spaţiului Schengen au arătat că nu îşi pot asuma singure această sarcină.
Potrivit Agerpres, vicepremierul ceh, care este şi ministru de finanţe, a mai cerut statelor europene să le transmită clar imigranţilor clandestini proveniţi din Africa şi Orientul Mijlociu că „nu pot veni în Europa”, pentru că aici vor fi şomeri şi nu vor putea beneficia imediat de avantajele sistemului de asistenţă socială.
În opinia lui Andrej Babis, trebuie creată o imensă tabără de refugiaţi unde să se facă selecţia acestora, adică să fie separaţi cei care într-adevăr au nevoie de ajutor, cum sunt femeile şi copiii, de imigranţii economici ce trebuie retrimişi în ţările lor.
La rândul său, şeful executivului de la Praga, Bohuslav Sobotka, a declarat anterior că singura soluţie pentru oprirea valului de refugiaţi este să se termine războaiele din Siria şi Libia. El a subliniat de asemenea necesitatea protejării frontierelor externe ale Uniunii Europene şi elaborarea unei politici comunitare eficiente de repatriere a refugiaţilor care nu pot primi azil.
Armata austriacă urmează să mobilizeze 500 de militari pentru a ajuta autorităţile, depăşite de situaţie, să facă faţă unui număr important de imigranţi care sosesc din Ungaria şi Italia, a anunţat ministrul Apărării, relatează portalul TheLocal.at.
„Vom pune la dispoziţie atâţi militari câţi sunt necesari”, a declarat marţi Gerald Klug, înaintea unei reuniuni a Cabinetului pe tema măsurilor de gestionare a crizei, inclusiv o suplimentare a personalului în trierea imigranţilor.
Militarii urmează să ajute la transportarea oamenilor şi unor echipamente, la construirea unor adăposturi şi la furnizarea de hrană.
Ei nu urmau să fie mobilizaţi imediat la frontierele Austriei. Ministrul de Interne Johanna Mikl-Leitner a subliniat că aceasta este „cea din urmă opţiune”.
Guvernul a numit un „coordonator pentru migrare”, şi anume pe fostul bancher Christian Konrad.
Austria – una dintre cele mai bogate ţări UE – a depus eforturi să facă faţă numărului mare de imigranţi şi solicitanţi de azil. Principalul centru austriac de triere a refugiaţilor de la Traiskirchen, situat la sud de Viena, este extrem de aglomerat, de sute de persoane, nevoite să doarmă sub cerul liber.
Guvernul federal acuză unele landuri austriece că nu depun suficiente eforturi în vederea asigurării unor adăposturi suplimentare.
Numărul cererilor de azil depuse în Austria a depăşit 28.300 numai din ianuarie şi până în iunie – tot atâtea cât tot anul trecut – iar oficialii se aşteaptă ca în acest an totalul să ajungă la 80.000.
Germania renunţă să-i întoarcă pe imigranţi în ţările prin care au intrat în UE
Germania, ţară care se aşteaptă să fie punctul terminus a aproape 800.000 de refugiaţi, a renunţat să-i trimită pe sirieni înapoi în ţara prin care au intrat pe teritoriul Uniunii Europene, un „act de solidaritate europeană” salutat de Comisia Europeană (CE), în contextul în care imigranţii continuă să curgă către frontiera Ungariei, relatează AFP în pagina electronică.
Decizia germană – anunţată marţi, dar pusă în aplicare în mod discret de mult timp – „este singurul caz pe care-l cunoaştem în rândul statelor membre” ale Uninii, a comentat la Bruxelles Natasha Bertaud, o purtătoare de cuvânt a Comisiei Europene (CE).
Gestul Berlinului „constituie o recunoaştere a faptului că nu putem lăsa statele membre situate la frontierele externe să gestioneze singure” afluxul excepţional de imigranţi, ca în cazul Greciei sau Italiei, a continuat Bertaud.
„Europa se află într-o situaţie care nu este demnă de Europa, trebuie s-o spunem pur şi simplu”, a declarat la rândul său cancelarul german Angela Merkel, îndemnând într-un „dialog cu cetăţenii” la o mai repartizare mai dreaptă a primirii refugiaţilor în cadrul Uniunii Europene.
Aceşti imigranţi, care apucă „ruta Balcanilor de Vest”, traversează frontiera în apropiere de satul unguresc Roszke, una dintre singurele părţi ale frontierei cu Serbia care nu este blocată de gard.
Călătoria le-a fost blocată săptămâna trecută, când Macedonia, depăşită de situaţie, şi-a închis frontiera timp de trei zile, împingându-i pe imigranţi înapoi în Grecia cu lovituri de baston.
„Am fost opriţi în Macedonia timp de două zile. Forţele antirevoltă erau teribile. Poliţia a recurs la arme şi la gaze lacrimogene”, a declarat un inginer IT irakian, în vârstă de 29 de ani, care a fugit de la Mosul, din calea jihadiştilor din cadrul grupării Statul Islamic (SI).
3.000 de refugiaţi pe zi intră în Mcedonia din Grecia
Afluxul de imigranţi care intră în Macedonia dinspre Grecia urmează să continue într-un ritm de aproximativ 3.000 de persoane pe zi în următoarele luni, estimează UNHCR, în timp ce europenii nu se înţeleg asupra unei „repartizări echitabile” a acestor populaţii pe teritoriile lor, relatează Reuters.
Aproximativ 300.000 de refugiaţi sau solicitanţi de azil au intrat pe teritoriul Macedoniei de la începutul anului, cu destinaţia Europa Occidentală, fugind din faţa conflictelor din Orientul Mijlociu şi Africa, dar şi din Asia.
Aproximativ 181.500 au ajuns în Uniunea Europeană (UE) prin Grecia, iar 108.500 prin Italia, potrivit datelor UNHCR.
Toţi cei care vin dinspre Grecia urmăresc să ajungă în spaţiul Schengen – prin Ungaria, după ce traversează Macedonia şi apoi Serbia, o situaţie care accentează tensiunile din aceste ţări.
Aproximativ 10.000 de refugiaţi, dintre care o treime sunt femei şi copii, au pătruns pe teritoriul macedonean în weekend, iar autorităţile din acest stat au recunoscut că sunt depăşite de aflux.
„Se prezintă în grupuri de câte 300 sau 400 şi călătoresc cu trenuri şi autocare către Serbia. Preconizăm ca acest aflux pe această rută de tranzit să continue în ritm de câte 3.000 de persoane pe zi”, a declarat Melissa Fleming, o purtătoare de cuvânt a Înaltului Comisariat ONU pentru refugiaţi (UNHCR).
„Nu preconizăm o diminuare a acestui flux de persoane în următoarele luni, atât timp cât va fi vreme frumoasă, iar oamenii vor fi în măsură să traverseze Mediterana”, a adăugat ea.
De la începutul anului, 2.373 de imigranţi au murit pe mare, cu 300 mai mulţi decât în aceeaşi perioadă din 2014, a precizat Joel Millman, de la Organizaţia Internaţională pentru Migraţii (OIM).
Violenţele din Irak şi „degradarea condiţiilor” de trai ale refugiaţilor sirieni în Turcia, Iordania şi Liban îi determină pe imigranţi să-şi încerce norocul către Europa, a adăugat Joel Millman.
Budapesta cere ajutor suplimentar
Această situaţie alimentează tensiunile dintre statele membre UE. Ungaria, care a început să ridice un gard de 175 de kilometri lungime, la frontiera cu Serbia, le reproşează partenerilor săi că nu fac suficient să o ajute.
Janos Lazar, şeful de Cabinet al premierului ungur Viktor Orban, apreciază că este necesar ca UE să suplimenteze contribuţia financiară către Ungaria, pentru a-i permite Budapestei să gestioneze sosirea imigranţilor.
Comisia Europeană (CE) a promis că va debloca opt milioane de euro, o sumă considerată de insuficientă de Janos Lazar, care apreciază că UE „distribuie fonduri pentru protecţia frontierei în mod umilitor”.
„Dacă nu adoptăm măsuri semnificative, vom deveni o barcă de salvare care se scufundă sub greutatea celor care s-au urcat în ea”, a spus el. Afluxul imigranţilor, a apreciat el, sporeşte riscul unor acte teroriste, infracţionale şi al şomajului.
Preşedintele CE Jean-Claude Juncker a îndemnat luni guvernele statelor UE să evite ciondăneala şi „reproşurile” şi să se dedice implementării unor măsuri pe termen lung.
Ungaria este o etapă decisivă în periplul imigranţilor, deoarece este prima ţară din spaţiul Schengen, deci ultima frontieră de trecut înainte de a ajunge în ţări din Europa Occidentală.
Ridicarea unui gard de către autorităţile ungureşti a accelerat, se pare, fluxul celor sosesc şi care se tem că, odată ridicat gardul, va deveni dificil să intre în spaţiul Schengen.
„Putem supravieţui oriunde”, a declarat un inginer IT, Hassan, în vârstă de 30 de ani, orginar din Siria, după ce a intrat în Ungaria. „Nu venim în Europa doar ca să mâncăm şi să dormim. Merită să batem toată Europa la picior decât să rămânem în Siria”, a subliniat el.
Comisia Europeană şi-a exprimat în mod clar dezacordul faţă de decizia Ungariei de a ridica gardul de la frontieră, dar nicio sancţiune nu vizează Budapesta.
În egală măsură de îngrijorată, Bulgaria a anunţat că-şi va consolida controalele cu trupe militare la frontiera cu Macedonia.”
„Angela Merkel, cancelarul Germaniei, a fost huiduită, miercuri, de circa 200 de persoane cu ocazia vizitei efectuate la centrul de refugiaţi din localitatea germană Heidenau, unde au avut loc proteste violente împotriva imigranţilor, relatează site-ul agenţiei de presă AFP.
Aproximativ 200 de persoane au scandat împotriva Angelei Merkel în oraşul Heidenau, din landul Saxonia, cu prilejul vizitei cancelarului german la un centru de refugiaţi, numind-o „trădător”. Merkel a fost întâmpinată de Stanislaw Tillich, premierul landului Saxonia, şi de primarul oraşului, Juergen Opitz. Mai târziu, s-a întâlnit şi a vorbit cu refugiaţii şi cu angajaţii centrului. Liderul Germaniei a denunţat luni violenţa îndreptată către centrul din Heidenau, catalogând-o drept „repulsivă.
„Este dezgustător cum extremiştii de dreaptă încearcă să se folosească de un centru de refugiaţi pentru a-şi difuza mesajul. Şi este ruşinos cum oamenii, chiar şi familiile cu copii, se alătură şi îşi oferă sprijinul pentru aceste evenimente înspăimântătoare”, a spus purtătorul de cuvânt al lui Merkel, Steffen Seibert. Nu există nicio justificare pentru violenţă, a spus Seibert, adăugând că protestele nu reflectă valorile Germaniei.
În contextul protestelor violente de vineri seară şi sâmbătă seară care au izbucnit din cauza deschiderii recente a unui centru de refugiaţi, vicecancelarul Sigmar Gabriel i-a criticat pe extremiştii de dreapta în cadrul vizitei sale de luni din oraşul Heidenau.
Poliţia a utilizat sâmbătă gaze lacrimogene pentru a dispersa extremişti de dreapta care blocau un drum către un magazin de bricolaj transformat în adăpost temporar. În total, 31 de poliţişti au fost răniţi, dintre care unul grav. Violenţele au izbucnit după ce o demonstraţia paşnică organizată de către partidul neonazist NPD a degenerat într-o confruntare violentă între sute de protestatari şi forţe de ordine.
În cursul nopţii de luni spre marţi, un centru aflat în construcţie destinat cazării refugiaţilor a fost incendiat, într-o zonă de la periferia Berlinului, autorităţile germane căutându-i pe autorii atacului. Sala de sport din Nauen, situată la periferia Berlinului, urma să găzduiască 130 de solicitanţi de azil din septembrie, dar a fost distrusă în incendiu. Nicio persoană nu a fost rănită. Potrivit anchetatorilor, incendiul probabil a fost declanşat intenţionat.”
„Patriarhia Română cere cultului musulman ”lămuriri oficiale privind necesitatea, dimensiunile, scopul şi impactul” noii moschei care ar urma să fie construită în Bucureşti, pe un teren de peste 11.000 de metri pătraţi dat în concesiune Muftiatului de către Guvern.
Într-un comunicat transmis, miercuri, agenţiei MEDIAFAX, Patriarhia anunţă că doreşte lămuriri oficiale de la cultul musulman cu privire la noua moschee care va fi construită pe un teren de peste 11.000 de metri pătraţi situat lângă Romexpo.
„Patriarhia Română doreşte din partea cultului musulman lămuriri oficiale privind necesitatea, dimensiunile, scopul şi impactul unei noi moschei în Bucureşti, pentru o corectă informare a credincioşilor creştini ortodocşi”, spune Patriarhia Română.
În 29 iulie, Patriarhia Română susţinea că a fost informată încă din 2005 despre construirea în România a unui lăcaş de cult pentru comunitatea musulmană şi nu are nimic împotriva ridicării moscheii, dar aşteaptă să primească un teren în Istanbul, unde să fie construit un centru de pelerinaj, cu capelă.
Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, părintele Constantin Stoica, declara că trebuie respectat principiul reciprocităţii şi Biserica Ortodoxă Română să primească un teren în Istanbul, în condiţii similare celor în care a fost acordat terenul din Bucureşti pentru comunitatea musulmană.
„Încă din 2005, Patriarhia Română a fost informată de către autorităţi în legătură cu construirea, în România, a unui lăcaş de cult pentru comunitatea musulmană. Patriarhia Română a spus, încă de atunci, că nu are nimic împotrivă pentru construirea lăcaşului de cult, dar că trebuie respectat principiul reciprocităţii, respectiv să primească un teren în Istanbul, în condiţii similare”, spunea părintele Constantin Stoica.
Episcopul de Giurgiu, PS Ambrozie, declara, în 15 august, la slujba oficiată de Sfânta Maria la Mănăstirea Putna, că „nu se poate construi moschee în ţara voievozilor” şi că atunci când duc povara neamului pe umeri „pe unii îi lasă genunchii” şi s-au operat, adăugând: „Bine ar fi să nu ne lase mintea”.
Muftiatul Cultului Musulman din România a primit în concesiune, pe o durată de 49 de ani, un teren de 11.295 de metri pătraţi situat pe bulevardul Expoziţiei nr. 22-30, Sector 1, pentru construcţia unei moschei.
Terenul de peste 11.000 de metri pătraţi, de lângă Romexpo, cu o valoare estimată la patru milioane de euro, pentru construirea unei moschei cu o capacitate de 2.000 de persoane, a fost dat în concesiune Muftiatului Musulman Cultural la sfârşitul lunii mai, prin hotărâre de Guvern. Singura condiţie pe care a impus-o Guvernul a fost ca lucrările de construcţie a moscheii să înceapă în trei ani.
Potrivit protocolului semnat de Muftiatul Cultului Musulman şi Secretariatul de Stat pentru Culte, moscheea va avea, pe lângă clădirea propiu-zisă a lăcaşului de cult, mai multe anexe în care vor funcţiona un loc pentru spălări rituale, o casă parohială, o bibliotecă şi un centru de asistenţă socială.
În România trăiesc aproximativ 65.000 de musulmani, potrivit datelor de la Secretariatul de Stat pentru Culte, iar dintre aceştia, 10.000 locuiesc în Capitală. Cea mai mare moschee din România este la Constanţa, de altfel majoritatea musulmanilor din ţară aflându-se în Dobrogea.
Fostul preşedinte Traian Băsescu a fost unul dintre ce mai vocali critici ai proiectului, lansând un atac extrem de dur şi la adresa liderului comunităţii musulmanilor din România, dar şi a preşedintelui Recep Erodgan. Băsescu a susţinut de mai multe ori că o astfel de iniţiativă ar prezenta riscuri din punctul de vedere al securităţii naţionale, reproşându-le responsabililor de la Bucureşti că nu evaluează implicaţiile acestui demers.
„Probabil nu reuşiţi să vă imaginaţi o staţie de metrou din Bucureşti în care, la ore de vîrf, un tânăr credincios se detonează în numele lui Allah. Sau poate inteligenţa nu va ajută să vă imaginaţi tineri romîni eşuaţi în viaţă convertiţi la islamism şi trimişi în tabere de instruire prin Siria, Irak sau Afganistan şi reveniţi în Europa pentru a ne aduce binefacerile Statului Islamic”, arăta fostul şef al statului, într-o postare pe Facebook.
De celalaltă parte, şeful Cultului Musulman din România, Murat Iusuf, afirma că proiectul este unul paşnic şi că nu înţelege de ce s-a transformat „într-o polemică.”
„Germania a renunţat să-i trimită pe sirieni înapoi în ţara prin care au intrat pe teritoriul Uniunii Europene, un „act de solidaritate europeană” salutat de Comisia Europeană (CE), în contextul în care imigranţii continuă să curgă către frontiera Ungariei, relatează AFP în pagina electronică.
Decizia germană – anunţată marţi, dar pusă în aplicare în mod discret de mult timp – „este singurul caz pe care-l cunoaştem în rândul statelor membre” ale Uninii, a comentat la Bruxelles Natasha Bertaud, o purtătoare de cuvânt a Comisiei Europene (CE).
Gestul Berlinului „constituie o recunoaştere a faptului că nu putem lăsa statele membre situate la frontierele externe să gestioneze singure” afluxul excepţional de imigranţi, ca în cazul Greciei sau Italiei, a continuat Bertaud.
„Europa se află într-o situaţie care nu este demnă de Europa, trebuie s-o spunem pur şi simplu”, a declarat la rândul său cancelarul german Angela Merkel, îndemnând într-un „dialog cu cetăţenii” la o mai repartizare mai dreaptă a primirii refugiaţilor în cadrul Uniunii Europene.
Aceşti imigranţi, care apucă „ruta Balcanilor de Vest”, traversează frontiera în apropiere de satul unguresc Roszke, una dintre singurele părţi ale frontierei cu Serbia care nu este blocată de gard.
Călătoria le-a fost blocată săptămâna trecută, când Macedonia, depăşită de situaţie, şi-a închis frontiera timp de trei zile, împingându-i pe imigranţi înapoi în Grecia cu lovituri de baston.
„Am fost opriţi în Macedonia timp de două zile. Forţele antirevoltă erau teribile. Poliţia a recurs la arme şi la gaze lacrimogene”, a declarat un inginer IT irakian, în vârstă de 29 de ani, care a fugit de la Mosul, din calea jihadiştilor din cadrul grupării Statul Islamic (SI).
„Epuizaţi şi traumatizaţi”
În sudul ţării, centrul de primire Presevo înregistrează sosirea a aproximativ o mie de persoane pe zi, potrivit Înaltului Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR), care înregistrase peste 700 numai marţi dimineaţa.
Iar 600-700 de imigranţi aşteptau să poată trece din Macedonia în Grecia.
Deşi ocolită de valul de imigranţi, Bulgaria a anunţat că a trimis militari să consolideze cele patru posturi de frontieră cu Macedonia.
Iar Austria a decis să mobilizeze aproximativ 500 de militari, pentru a instala adăposturi şi a distribui ajutoare alimentare.
La Geneva, o purtătoare de cuvânt a UNHCR, Melissa Fleming, a anunţat că „situaţia s-a calmat după scenele de haos de săptămâna trecută” la frontiera greco-macedoneană, dar a anunţat că ONU se aşteaptă ca numărul imigranţilor să ajungă la 1.500-3.000 pe zi în acest sector.
Potrivit lui Fleming, „mulţi vin din ţări afectate de violenţe şi conflicte, ca Siria şi Afganistan” şi sosesc „epuizaţi şi traumatizaţi”.
Din ianuarie şi până în iunie, 102.000 imigranţi au pătruns în UE prin Macedonia, Serbia, Bosnia-Herţegovina, Albania, Muntenegru şi Kosovo, faţă de 8.000 în aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit Agenţiei FRONTEX însărcinate cu frontierele externe ale spaţiului Schengen.
Plan de acţiune
În total, potrivit Frontex, în primele şapte luni ale anului numărul de imigranţi de la frontierele UE a atins 340.000, faţă de 123.000 în aceeaşi perioadă a lui 2014.
Numai săptămâna trecută, aproximativ 5.300 de persoane, provenind în principal din Africa subsahariană, au fost salvate pe Mediterana, în cadrul mai multor zeci de operaţiuni de salvare efectuate de către Marina italiană sau Misiunea europeană Triton.
La Summitul Balcanilor de Vest, prevăzut joi la Viena, Austria urmează să propună un plan de acţiune în cinci puncte, care prevede: intensificarea luptei împotriva reţelelor de călăuze, o repartizare „mai echitabilă” a refugiaţilor între statele UE, o cooperare consolidată în domeniul securităţii, un ajutor către ţările de origine ale imigranţilor şi o „strategie de azil la scară europeană”.
Însă Raportorul Special ONU pentru Drepturile Migranţilor François Crépeau a apreciat că este necesar ca UE să elaboreze o politică de primire a imigranţilor „coerentă, globală” şi care să respecte drepturile omului.”
„Puține știri din ceea ce se cheamă Actualitatea internațională m-au impresionat atît de tare ca cea despre aruncarea în aer a Sanctuarului Baal-shamin, una dintre bijuteriile Palmirei, faimosul site sirian.
Am vizitat Sanctuarul, ca și site-ul de faimă mondială Palmira, în 2010 cînd Siria nu se confrunta cu devastatorul Război civil și țara era întreagă.
Ne-a fost îndrumător, mie și celorlalți jurnaliști români, directorul Muzeului arheologic din Palmira, un prieten al României, autorul unei teze de doctorat despre Legiunea siriană din Armata romană care a cucerit Dacia.
Acum, cînd văd ororile comise de ISIS în zonă, mă întreb dacă mai e în viață.
Cu ceva timp în urmă, scriam pe cristoiublog.ro: „Palmira – un oraș roman în Siria
Războiul civil din Siria ne-a făcut să uităm (dacă am știut vreodată) că aici se găsesc și pot fi vizitate ruinele orașului roman Palmira, parte a provinciei Siria, sub Tiberius, nod comercial între Roma și Orientul Depărtat.
Vizitînd Palmira în 129, Împăratul călător Hadrian a proclamat orașul oraș liber și l-a botezat Palmira Hadriana.
Știe cineva cui aparține azi Palmira? Regimului Assad sau rebelilor? ”
Știrea de marți, 25 august 2015, mi-a dat răspunsul:
Palmira aparține ISIS.
Și cei din ISIS au comis una dintre marile crime ale istoriei, egală cu un genocid:
Au distrus un Monument de importanță crucială pentru Memoria umanității.
Și n-au distrus în timpul năvălirilor barbare, cînd Imperiul Roman se prăbușise, n-au distrus în Evul Mediu, zis și întunecat, n-au distrus în anii războaielor nesfîrșite, poreclite și de 30 sau de 100 de ani.
Au distrus în anul de grație 2015, când Omenirea beneficiază de telefon mobil, de Internet și de libertățile fundamentale ale omului, cînd se fac demonstrații pentru supraviețuirea crocodililor și cîinii beneficiază de locuri de lux în hoteluri.
Numai cine știe cît de greu s-au păstrat de a lungul timpului dovezile că am existat pe acest Pămînt, numai cine s-a apropiat cu emoție de ruine rămase de mii de ani în picioare, își dă seama de gravitatea știrii transmise de agențiile de presă internaționale.
Știrea aceasta vine împreună cu alta, la fel de îngrijorătoare pentru noaptea în care se poate cufunda din nou civilizația:
Europa Luminilor se confruntă cu o nouă migrație a popoarelor.
De ani buni României îi este refuzată intrarea în spațiul Schengen.
Deși ai noștri au făcut tot ce li s-a spus, inclusiv de a fi mituit, prin afacerea EADS, niște ștabi nemți, fericiți că Estul le dă posibilitatea de a se îmbogăți prin corupție, fără nici un risc, pentru că Occidentul admite să încalci legea maimuțelor din Est, dar în nici un caz legea țării tale, pentru că presa babuinilor din Est e într-un orgasm continuu de 25 de ani cînd vine vorba de ștabi din Occident și de companii din Vest, Marile Puteri protectoare ne-au refuzat și ne refuză admiterea în spațiul Schengen.
Ce-ar însemna admiterea României în spațiul Schengen?
Ar însemna că un român ar putea ajunge în Austria sau în Germania fără a fi oprit și verificat de un polițist de frontieră.
Pentru cei care nu aparțin Spațiului Schengen – de la ruși pînă la români și trecînd prin moldoveni – funcționează ceea ce se numește poliția de frontieră. Cînd am fost ultima oară în Germania, deoarece mă uitam în altă parte și nu la neamțul tîmpit de la ferestruica ghișeului de la Aeroportul Tegel (să te ferească Dumnezeu de un neamț tîmpit, față de alte neamuri, cînd sunt tîmpiți, nemții sunt dublu tîmpiți, deoarece creierului de găină i se adaugă supunerea de robot la proceduri!), neamțul a fost cît pe-aici să mă bată.
Murea de grijă ca nu cumva să intru în Germania în chip ilegal, fără să am dreptul.
Acum, îmi dau seama că aș fi putut intra în Germania fără nici o problemă.
Și nu înselîndu-l pe idiotul de la frontieră, ci dîndu-i cu tifla.
Și nu pe șest, ci transmis în direct la tv.
Aș fi putut face asta dacă aș fi fost nu român cu acte-n regulă, plecat în Germania ca turist, ci imigrant ilegal din Orientul Apropiat, unul din miile de imigranți care iau cu asalt țărmurile europene.
Știrea numărul unu în presa mondială se referă la drumul de neoprit al miilor de imigranți ilegali din Orientul Apropiat spre inima Europei.
Din punct de vedere juridic, sirienii, libienii, tunisienii, coborîți pe țărmurile Greciei în varianta de nouă hoardă migratoare, trec ilegal granițele, una după alta.
Încercați să intrați în Serbia fără pașaport.
Ați fi imediat întors înapoi.
Și, dacă ați face scandal sau chiar numai dacă ați insista, v-ați trezi și cu o scatoalcă.
Ei bine, mii de inși îmbarcați pe vase dubioase, plătind bani grei unor Baroni ai imigrării, la fel de nocivi ca și Baronii drogurilor din Columbia, ajung pe pămînt european. De aici, fără a avea pașaport, ba chiar fără a avea o lețcaie, trec graniță după graniță.
Și nu pe furiș, ci cu scandal, transmiși în direct de televiziuni, bociți de ONG-uri și priviți cu stupefacție de politicieni. Deocamdată, România e ocolită. Imigranții n-au descoperit că e drum spre Vest și prin țara noastră.
Cînd vor descoperi, să vezi invazie migratoare!
Dincolo de efectele nebănuite ale acestei noi migrații a popoarelor în plan economic, rămîn marile probleme juridice:
Imigranții îi îmbogățesc pe niște ticăloși: Baronii imigrării.
Imigranții trec granița încălcînd legea.
Ce rost mai are să ții Poliție de frontieră, să pui idioți să citească pașapoarte, să scotocească în computere pentru a-i opri pe nedoriți, cînd simpla condiție de imigrant venit cu vasul pe Mediterana îți dă dreptul de a trece frontiera fără să te întrebe nimeni nimic?!
E limpede că liderii occidentali, prin nimic deosebiți în micimea gîndirii lor de liderii mîncători de semințe din România, sunt depășiți de noua provocare istorică.
Mă întreb cum ar reacționa pițifelnicii care conduc acum Europa de Vest, dacă Rusia și-ar trimite tancurile să treacă peste granițele țărilor lor?
Noroc că Rusia, contrar propagandei tembele de la noi, n-are de gînd să facă un asemenea experiment.
De ce se confruntă Europa cu noua migrație a popoarelor, cu o invazie a barbarilor prin nimic deosebită de cea a hoardelor lui Attila?
Din același motiv pentru care în Siria sunt aruncate în aer patrimonii ale umanități, sunt ucise călugărițe ortodoxe, sunt supuși oameni ai secolulului XXI unor legi de secolul al II-lea.
Americanii, mai precis sergenții mesianici de la CIA, cei loviți de paranoia numită instaurarea democrației americane peste tot în lume, au destabilizat Orientul Apropiat cu Operațiunea lor imbecilă: Primăvara arabă.
În locul democrației s-a instaurat, dacă nu dictatura militară mai ticăloasă decît cea răsturnată prin crearea Piețelor diversioniste, atunci haosul, haosul absolut.
Și în acest haos, proliferează dușmani infiniți mai periculoși pentru civilizația occidentală decît foștii dictatori îmbătrîniți în ticuri:
Radicalii din ISIS, baronii imigrărilor ilegale, bandele de răufăcători care terorizează orașe întregi, șefi de trib care-și dispută sîngeros teritorii.
E mai bună ca înainte viața celor eliberați de dictaturi prin așa zisa Primăvară arabă, Operațiune CIA imbecilă, la fel de imbecilă ca și răsturnarea premierului iranian în 1954, ca și asasinarea lui Patrice Lumumba în 1961 sau cele 625 de tentative de asasinare ale lui Castro?
Firește că nu.
Cei din țările așa zis democratizate de Operațiunea CIA o duc infinit mai rău în haosul ivit și amplificat după căderea căderea dictaturilor, pentru că țările respective nu erau pregătite minim pentru democrație.
Și așa cum țările din Est, nefiind pregătite pentru comunism, au suferit cumplit după impunerea cu forța de către sovietici a democrației socialiste, la fel, țările din Orientul Apropiat suferă cumplit după impunerea cu forța de către americani a democrației pluraliste.
Celor de la CIA nu le-a convenit Assad.
Au acordat credit, cum s-a întîmplat și în Caraibe, unor șmecheri din Siria, care-și ziceau Opoziție democratică.
Și au pus la cale Războiul civil din Siria.
Acum pe o parte a teritoriului sirian nu mai există puterea lui Assad.
Există puterea numită ISIS.
Și vedem cu toții de ce-i în stare această nouă creație a sergenților majori mesianici din America.
La această nouă nebunie a sergenților majori mesianici, Europa n-a reacționat.
Față de alte vremuri, cînd era condusă de lideri precum De Gaulle, Europa a aplaudat aventura americană, deși realiza, a nu știu cîta oară, că americanii, judecînd lumea prin programele computerelor, nu vor produce decît dezastru.
Acum, americanii asistă impasibili, dacă nu chiar bucuroși, la luarea cu asalt a Europei de către miile de imigranți produși chiar de americani.
Și e doar începutul.
În Orientul Apropiat sunt milioane de barbari care așteaptă să se îmbarce pentru a atinge țărmul visat al Noii Rome.
În amintirea celei care a fost Palmira reproduc mai jos fotografii ale site-ului din timpul vizitei din 2010.
„
Ii multumim maestrului Cristoiu pentru fotografii! Uitati-va numai ce au distrus acesti teroristi!! Lucrul asta inseamna barbarie, criminalitate si e de datoria UE sa ia masurile necesare impotriva Statului Islamic. Insa as avea o obiectie la ce a spus maestrul Cristoiu: nu „sergentii majori mesianici ai CIA” au facut aceasta „nebunie”, ci cei care le-au dat ordin! In speta Administratia Obama. Iar din aceasta non-actiune fata de ISIS a actualei Administratii de la Casa Alba, se vede clar un sprijin tacit acordat de aceasta Statului Islamic. Se vede ca nici Europa nu reactioneaza cum ar trebui si rau face! Noi nu trebuie sa admitem barbaria si criminalitatea aproape de hotarele noastre! Dar de aici rezulta ca Europa e obligata sa mearga pe aceeasi linie dictata de Casa Alba. Cea a non-actiunii impotriva Statului Islamic. Observati ca razboiul impotriva terorismului este actualmente oprit. Obama a preferat un conflict cu rusii, ce nu e sub forma unui razboi intre Rusia si America sau intre UE, America si Rusia, in care America nu e implicata direct, decat sa lupte hotarat impotriva extremismului islamic, pe care, in felul acesta, il tolereaza! Este inadmisibil sa te focalizezi doar pe lupta impotriva unui dictator precum Bashar al-Assad, dar sa nu iei nicio masura, sa nu ai nicio reactie fata de ISIS.
„The Syrian President, Bashar al-Assad, has said he is confident he has the continuing support of key allies Iran and Russia.
A fresh push is under way to resolve Syria’s four-year conflict, leading to speculation Mr Assad could be forced out to reach a settlement.
But Mr Assad said Russia and Iran did not abandon their friends.
Meanwhile France has said that the „neutralisation” of the Syrian leader was essential to ending the crisis.
French President Francois Hollande said: „We must reduce the terrorist influence without maintaining Assad. The two are bound up together.”
Iran and Russia though have maintained he needs to be part of a political solution.
The flurry of diplomatic activity on Syria has followed the recent nuclear deal reached between Iran and world powers.
But Mr Assad, speaking to Al-Manar, a Lebanese TV station run by his Hezbollah allies, said there was no imminent breakthrough in sight.
He said a solution was only possible if the outside world stopped supporting „terrorism”, a term he has used to describe both opposition activists and organised jihadist groups.
The BBC Beirut correspondent, Jim Muir, says the positions spelt out by Mr Assad remain unchanged, despite the dire situation his forces face on the ground.
Some 250,000 people have died in the conflict
Huge numbers of Syrians have fled to Europe
Syria’s conflict began with anti-government demonstrations in 2011, but morphed into a bloody multi-party conflict that has left more than 250,000 dead.
The UN’s envoy to the Syrian crisis, Staffan de Mistura, has proposed a series of consultations between key parties as a means towards formal peace talks.
But in his interview Mr Assad called the UN envoy biased.”
Este limpede ca pozitia lui Francois Hollande – „Trebuie sa reducem influenta terorista fara sa-l mentinem pe Assad. Acestea doua sunt legate intre ele.” – nu e de natura sa aduca vreo solutie sau vreun progres in stingerea conflictului din zona. Dar Hollande nu a facut altceva decat sa exprime pozitia Casei Albe.
„Statul Islamic și Rusia sunt principalele amenințări la adresa securității Statelor Unite ale Americii, a explicat ministrul american al Apărării, Ashton Carter, conform Agerpres.
Ceea ce a făcut Rusia în ultimul an nu face decât să sporească posibilitatea confruntării cu alte țări, a afirmat Carter, într-un discurs susținut joi în fața pușcașilor marini din Forța expediționară marină nr.1 de la baza Camp Pendleton, în California.
Referindu-se la pericolele la adresa securității SUA, șeful Pentagonului a plasat pe primul loc „fenomenul monstruos numit Statul Islamic, cu care trebuie să luptăm și împotriva căruia vom câștiga”.
Pe locul doi în topul amenințărilor, secretarul apărării Ashton Carter a numit politica Rusiei din ultimul an. „Trebuie să împiedicăm acțiunile Rusiei, atât în ceea ce privește interesele noastre naționale, cât și pentru faptul că avem aliați și parteneri importanți în aceasta parte a lumii, și avem angajamente importante în cadrul NATO”, a afirmat înaltul responsabil militar american.
În același timp, Carter și-a exprimat opinia ca acțiunile conducerii Federației Ruse în Ucraina „îi duc pe ruși într-o direcție greșită”, întrucât se accentuează probabilitatea confruntării cu alte state. „Aceste amenințări au devenit mai mari. Trebuie să le facem față amândurora”, a adăugat el.”
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Protestele care au loc zilele acestea la Bucuresti sunt dificil de caracterizat… Dar, dupa parerea mea, un lucru este evident: fata de protestele de anul trecut care erau mai toate impotriva lui Traian Basescu, anul acesta avem o serioasa schimbare de paradigma! Protestele nu mai sunt defel impotriva lui Traian Basescu ci impotriva exploatarii de la Rosia Montana, impotriva exploatarii, prin fracturare hidraulica, fireste, a gazelor de sist!! Interesant este ca aceste proteste nu sunt indreptate nicidecum impotriva USL sau a lui Victor Ponta, sau, poate, impotriva lui Crin Antonescu. Nici vorba!! Patosul ecologist care a cuprins Romania este emotionant.
Schimbarea brusca de pozitie a USL asupra exploatarii pe baza de cianuri si asupra celei prin fracturare hidraulica – adica atunci cand erai in Opozitie erai impotriva, iar odata venit la Putere esti pentru – arata o anumita lipsa de scrupule fata de cei care au votat USL (si nu numai) si o demagogie care a fost magistral scoasa in evidenta, in operele sale, de catre marele Caragiale. De asemenea atat premierului Ponta cat si intregului USL i se poate reprosa o slaba, foarte slaba comunicare cu cetatenii. Cetateanului nu i se spune, spre exemplu, ca daca ne vom uni cu fratii nostri de peste Prut, s-ar putea ca rusii sa inchida robinetul de gaze pentru Republica Moldova si va trebui sa le dam noi gaze! Pe de alta parte, cei care au protestat la Pungesti au dreptate: ce castiga ei din toate acestea? Pentru ca am inteles ca cei de la Chevron au venit sa inceapa explorarile pe terenuri private, ale oamenilor. Si ajunsi in acest punct, iata un interesant articol din Gandul:
Trebuie aratat ca tot ceea ce s-a intamplat la Pungesti arata dispretul fata de proprietatea privata pe care il practica USL. Este adevarat ca lucrurile nu sunt nici bine reglementate in aceasta privinta, desi ar fi trebuit cu multa vreme in urma sa se puna la punct aceasta problema. Nu se mai poate ca pe vremea comunismului: statul da ordin, Chevron intra pe terenul tau si face ce vrea acolo, fara sa te bage in seama pentru ca are toate avizele si autorizatiile necesare si, deci, „respecta legea”. Iar tu, care protestezi pentru terenul tau, nu mai vorbesc de faptul ca nu ai nimic din afacerea asta, „nu respecti legea” – asa vede Dl. Ponta felul in care trebuie sa se realizeze independenta energetica a Romaniei. Eu sunt de acord cu independenta energetica a Romaniei, dar nu in felul asta.
„Premierul Victor Ponta spune că protestele de la Pungeşti nu îi schimbă cu nimic poziţia oficială legată de gazele de şist, obiectivul său fiind independenţa energetică a României.
„Nu-mi schimbă cu nimic poziţia. Cred că pentru România e foarte important să fie independentă energetic. Este un obiectiv important pentru România să nu importăm gaze, să le producem noi”, s-a arătat din nou premierul, întrebat de gândul, pro explorare urmată de exploatarea gazelor de şist.”
Iar aici as dori sa reamintesc faptul ca in Constitutie exista un articol ce se refera la dreptul de proprietate privata . Care „este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular”. Este vorba de art. 44 din Constitutie, care mai arata printre altele:
„(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
(4)” Sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita in proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.
(5) pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folisi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precu si pentru alte daune imputabile autoritatii.
(6) Despagubirile prevazute in aliniatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie”
Dar sa vedem cum s-au derulat lucrurile la Pungesti:
„În răstimpuri, se ridică câte un val de scandări şi fluierături. În întuneric stă „inamicul”, iar el trebuie să simtă că nimeni nu cedează.
„Nişte nenorociţi!”, îmi spune Virgil Iordache, preşedintele ONG-ului “Asociaţia Cetăţenilor Abuzaţi din România” (ACAR), filiala Iaşi. Iordache spune că transmite, împreună cu Bogdan Albu, de la Bârlad, vechi protestatar anti-Chevron, imagini de la faţa locului cu ajutorul unui laptop şi a unui mobil conectat la internet. TV Pungeşti.
Îmi povesteşte toată tărăşenia. Cum a chemat prefectul Jandarmeria, la şase dimineaţa, pentru că oamenii ar fi blocat strada. „Nici vorbă! E drept că oamenii se plimbau, şi pe şosea, unii dintre ei, dar când venea vreo maşină, o lăsau să treacă. Despre ce blocaj vorbim? A, că au făcut scut, ca să nu treacă utilajele Chevron, asta e altceva, dar asta s-a întâmplat mai târziu”, spune Iordache.
Apoi îmi arată unde stăteau oamenii – la marginea şoselei, cu spatele la teren şi la gârlă. Unde s-a format cordonul de jandarmi. Cum au început să-i împingă, să-i lovească, să-i ridice, violent, pe cei care stăteau pe caldarâm. „Oamenii s-au speriat. Unul dintre ei a făcut un atac de panică, un preinfarct. Îl târau, ca pe un animal, prin mocirlă, să-l scoată din apă. Altul, un atac cerebral. S-au comportat mizerabil. E posibil ca nişte oameni, plătiţi din taxele noastre, să lovească în felul ăsta? Să se comporte în halul ăsta?”, întreabă Virgil Iordache mai mult pentru sine.
Ni se alătură alţi protestatari: unul îmi arată degetul zdrobit – „Mi-am prins mâna, în fiare, la maşina pompierilor, când m-au îmbrâncit. N-am vrut să-i lăsăm. Da’ de ce să vină să ne distrugă. Avem copii!” Îmi spune că sunt mulţi, din sat, loviţi, fie de utilaje, fie de pumnul sau piciorul jandarmilor. „Am fost doi oameni la un jandarm; noi cinci sute, ei trei sute. Păi, ce-am făcut? Am furat, am omorât?! Ce-am făcut? Am văzut un copil de şase ani cu ochiul cât pumnul lu’ ăla de l-a lovit. Atâta era de umflat, şi vânăt!” povesteşte, tot mai aprins, omul cu mâna accidentată.
Autorităţile locale au dat bir cu fugiţii
„Oamenii aşteaptă să vină cineva, să vorbească, să le spună ce şi cum. A apărut prefectul, a stat câteva minute, a vorbit cu jandarmii şi a plecat. Nici nu i-a băgat în seamă. Primarul, Mircea Vlasă, zice că e în concediu medical, şi-a închis telefonul”, îmi povesteşte Iordache.
„Manevră!” sare unul dintre localnici. „Manevră. Ăsta e pământul lui, aici, unde fac americanii sonda. A ştiut că vine Chevronu şi omul şi-a vândut, lui, pământul ăsta care era în rezerva primăriei. Şi l-a vândut lui, mă-nţelegi? Iar viceprimarul, unu, Voina Vasile, habar n-are de nimic. Un nimeni. Zice că să vadă cum merg lucrurile. Halal de mama ta, primare, dacă aştepţi să vezi ce iese…”.
Dincolo de obida oamenilor, mai răsună câte un acord stins, de chitară. Un amestec straniu de revoltă, melancolie, patimă şi nelinişte. Cu toţii spun că nu vor pleca. Vor sta acolo. „Să vedem care pe care. Ori ei, ori noi. Eu sunt aici de luni. N-am apucat să dorm două ore. Nu mai e de joacă. Primarul îşi ia pământ; guvernul şi CJ-ul dă avize, americanii sunt păziţi de jandarmi şi noi vorbim singuri, ca proştii” îmi spune unul dintre consilierii locali, şi mă invită la şedinţa de consiliu, „Ca să vedeţi şi dumneavoastră ce se-ntâmplă!”.
„O să fim aici şi mâine şi poimâine. În fiecare zi” intervine un altul, care se recomandă „un sătean, care protestează”. Cu toţii speră ca sâmbătă, când e anunţat un miting de amploare, să ajungă până la ei, în mijlocul drumului dintre Pungeşti şi Siliştea, mii de români.”
Deci dupa ce trateaza proprietatea privata asa, la futu-i ma-sa, Guvernul Ponta mai trimite si jandarmii, sa-ti traga asa, la misto, o palma peste ochi pe pamantul tau. Scuzati-mi, va rog, expresia, dar caut sa redau cat mai exact cum stau lucrurile cu aroganta lui Ponta si a Guvernului pe care, cu „onor”, il conduce.
Adevarul este ca acest Victor Ponta nu ne trateaza – si lucrul asta se rasfrange asupra intregului USL – ca pe niste cetateni si nici pe votantii USL nu-i trateaza ca pe niste oameni care si-au pus increderea si sperantele in USL sau chiar in partidul dumnealui, in PSD. Victor Ponta si Guvernul USL ne trateaza ca pe niste bizoni. Or, tocmai lucrul asta e foarte deranjant. Bineinteles, dupa cum aratam mai sus, se repercuteaza, din pacate, asupra intregului USL. Dl. Ponta ne-a mintit. Si dupa ce ne-a mintit mai e si arogant. Si dupa ce mai e si arogant, nu prea se vede vreo imbunatatire a situatiei economice a tarii. Iar aceste lucruri conduc la ceea ce i s-a intamplat ministrului Culturii, Dl. Daniel Barbu:
„Ministrul Culturii, Daniel Barbu, a declarat că, atunci când a ieşit din Club A, protestatarii „au înconjurat maşina şi au început să o lovească. Când au spart luneta am ieşit şi le-am spus că se comportă ca nişte neo-fascişti, au lovit maşina cu pietre”, conform gandul.info.
Daniel Barbu a adăugat că în interiorul Clubului nu a fost agresat.
Într-o intervenţie la Antena 3, Daniel Barbu a declarat că i-a numit neo-nazişti pe protestatari după ce aceştia au spart luneta de la maşină. „Poliţiştii au facut culoar astfel încât să putem pleca”.
Ministrul Culturii a adăugat faptul că agresorii „erau tineri, în jur de 20 de ani, nervoşi şi vehemenţi. Loveau maşina, ceea ce nu mi s-a părut lucrul cel mai potrivit”.
„UPDATE: Purtătoarea de cuvânt a Jandarmeriei, Irina Drăgan, a declarat pentru Gândul că în urma incidentului trei persoane au fost duse la poliţie. „Noi am acţionat la solicitarea Poliţiei. Nu era vorba de persoane care protestau în spaţiul public. Ministrul s-a deplasat în siguranţă la maşină”, a spus ea, conform gandul.info.
Crăciun: „Ministrul a plecat teafăr”
Unul dintre organizatorii mitigurilor anti-Roşia Montană, Claudiu Crăciun, a declarat, pentru acelasi cotidian, că are rezerve faţă de faptul că protestatarii sunt cei care au spart luneta maşinii ministrului Culturii. „A fost o busculadă, erau şi mulţi jandarmi. S-a strigat, s-a scandat, dar ministrul a plecat teafăr. Nu i s-a pus niciun moment integritatea fizică în pericol, ci doar demnitatea”, a spus Claudiu Crăciun.
Gestul protestatarilor a fost condamnat de Deputatul PNL, Alina Gorghiu, condamna gestul protestatarilor. „Iese baltă de sânge dacă pe o parte a bulevardului Magheru vor trece cei care susţin proiectul Roşia Montană şi pe cealaltă sunt cei care nu sunt de acord cu proiectul”, a spus Gorghiu la Digi24, adăugând că nu este de acord „să se dea cu pumnul” doar pentru că ai un punct de vedere diferit.
Mobilizarea protestatarilor s-a făcut şi în acest caz pe reţelele de socializare. Pe pagina de Facebook „Roşia Montană în Unesco” se anunţa că „mergem acum în audienţă la domnul senator Daniel Barbu. Mobilizarea! În Club A”.
_ _ _ _ _
Premierul Victor Ponta şi Liderul PNL, Crin Antonescu, au declarat că atacul asupra ministrului este inacceptabil şi au cerut identificarea şi sancţionarea agresorilor.
Premierul a declarat că o astfel de agresiune este inacceptabilă şi că, în lipsa unor măsuri, ţara poate fi cuprinsă de anarhie, transmite Mediafax.
Totodată, premierul a declarat, la Antena 3, că l-a sunat pe Daniel Barbu şi că ministrul „este bine”. Premierul „Eu îi ascult pe cei care spun că nu face bine Guvernul şi nu accept să se intervină violent asupra lor. Oamenii care protestează, atâta timp cât o fac paşnic, pot să o facă. Faptul că un ministru are o opinie, domnul Barbu se află la o dezbatere, şi îl agresează mi se pare inacceptabil. Vreau să fie identificaţi şi să fie traşi la răspundere pentru că totul are o limită şi nimic nu este mai grav decât o anarhie.
Ponta a precizat că a fost informat de către şeful Serviciului de Protecţie şi Pază (SPP) şi reprezentanţii Jandarmeriei despre incidente şi că a discutat imediat cu ministrul, care „este bine”.
Liderul PNL, Crin Antonescu, a precizat că este un susţinător al drepturilor manifestanţilor şi că forţele de ordine au fost „extrem de îngăduitoare” şi că au procedat corect prin maniera în care au acţionat până în prezent, conform gandul.info.
În privinţa evenimentul din această seară, Crin Antonescu a subliniat că atunci „când ataci pur şi simplu, eşti numai bun de reţinut”.
„UPDATE: Ministrul Culturii, Daniel Barbu, a declarat că, atunci când a ieşit din Club A, protestatarii „au înconjurat maşina şi au început să o lovească. Când au spart luneta am ieşit şi le-am spus că se comportă ca nişte neo-fascişti. Au lovit maşina cu pietre”, conform gandul.info.
Daniel Barbu a adăugat că în interiorul Clubului nu a fost agresat.
Autovehiculul ministrului Culturii, Daniel Barbu, a fost blocat şi avariat, joi seara, de protestatarii din Piaţa Universităţii faţă de exploatarea minieră de la Roşia Montană.
Aproximativ 50 de opozanţi ai proiectului Roşia Montană l-au bruscat pe ministrul Culturii şi l-au împiedicat, timp de circa o jumatăte de oră, să părăsească strada din faţa Club A, din centrul vechi al Capitalei, informează B1TV.
Manifestanţii au încercat iniţial să intre în dialog cu ministrul în interiorul pubului, însă Daniel Barbu a refuzat să le răspundă. Ulterior, protestatarii au ieşit în stradă şi au lipit pe geamul din spate al maşinii ministrului bancnote cu faţa lui Daniel Barbu. In busculada produsă de intervenţia jandarmilor, manifestanţii au spart luneta maşinii.
Protestatarii au cerut demisia ministrului şi au scandat minute în şir „ruşine, ruşine să vă fie!”. Totodată, manifestanţii au aruncat cu bancnote false în demnitar şi l-au huiduit, întrebându-l „Câţi bani ţi-ai luat?”.
La solicitarea Poliţiei, jandarmii au intervenit pentru deblocarea maşinii ministrului Culturii.
Barbu se afla, la momentul producerii incidentului, la un eveniment în Club A din centrul vechi al Capitalei, unde a fost invitat să ţină o prelegere despre starea culturii şi despre posibilitatea demolării casei monseniorului Ghika.”
„Premierul Victor Ponta a cerut autorităţilor să îi identifice rapid pe tinerii care l-au agresat în această seară pe ministrul Culturii, Daniel Barbu, pentru a fi traşi la răspundere „contravenţional sau penal”. „Există o limită pe care dacă o laşi să treacă, ţara e cuprinsă de anarhie şi nimic nu e mai rău decât anarhia”, a susţinut prim-ministrul, informat de către directorul SPP şi de Jandarmerie despre episodul vandalizării maşinii lui Daniel Barbu, după o dezbatere la care a participat în Club A.
Ponta a catalogat episodul drept „inacceptabil” şi a estimat că „există riscul” instalării anarhiei, dând ca exemplu „blocarea drumurilor naţionale” de care au fost acuzaţi localnicii din Pungeşti, Vaslui, în prima zi de proteste faţă de începerea explorării gazelor de şist în zonă.
„Există acest risc. Opiniile unor oameni care protestează sunt imediat folosite mediatic. Cel care zicea că e rănit e de fapt fostul primar care se bate cu actualul primar şi care găsise un moment să îşi facă nişte imagine. Nu că n-a murit, dădea interviuri mortul. În momentul în care se întâmplă lucruri grave: să blochezi drumuri naţionale, să agresezi un om, statul trebuie să intervină”, a susţinut Ponta, într-un interviu la Antena 3.”
Adevarul este ca, in spiritul arogantei D-lui. Ponta, Dl. Barbu nu ar fi trebuit sa le spuna celor care i-au spart masina ca se comporta ca niste neofascisti, ci, mai degraba, ar fi trebuit sa-l intrebe, cu un aer serios si cerebral, dur, pe unul dintre protestatari: „esti bizon?” 😀 . Dubla personalitate – „O să fiu sincer şi o să vă spun că eu, ca deputat, o să votez împotrivă, dar pe de altă parte, ca prim ministru, nu am dreptul…” – care se rasfrange atat asupra USL – cand te afli in Opozitie esti impotriva, cand ajungi la Putere esti pentru -, cat si asupra guvernarii, produce, intr-adevar, anarhie in societate. Daca oamenii ar fi stiut de la bun inceput ca pozitia USL este pentru demararea exploatarii cu cianuri la Rosia Montana si a gazelor de sist, prin fracturare hidraulica, atunci o mare parte din cauzele ce au generat aceste proteste nu ar mai fi existat. Insa USL nu a procedat asa. Pentru a nu pierde voturi si pentru ca sa foloseasca la maximum valul antiBasescu ce cuprinsese atunci societatea. De aceea chestiunea onestitatii in politica nu cred ca e deloc revoluta. Se poate cladi, oare, o democratie sanatoasa in societatea noastra pe o lipsa crasa de onestitate in politica? N-as prea crede… Lipsa de onestitate in politica exista peste tot in lume. Sa fim seriosi, politicienii nu-s niste sfinti! Inteleg asta. Insa eu cred ca la noi s-a depasit limita in aceasta privinta! Se merge prea departe cu lipsa de onestitate fata de cel care iti da votul!! Ca Dl. Ponta n-ar trebui sa uite ca printre acesti protestatari pot fi multi care au votat cu USL. De unde se vede dispretul fata de actul democratic (votul) pe care il practica, din pacate, USL si guvernarea actuala.
„Senatorul PNL Dian Popescu, membru al Comisiei speciale privind Roşia Montană, şi-a exprimat nemulţumirile privind noua lege a exploatărilor miniere, arătând că PNL rămâne în afara unei noi majorităţi pe care şi-o creează PSD.
Liberalii din cadrul Comisiei pentru Roşia Montană au fost, încă o dată, în opoziţie faţă de social democraţi, nefiind mulţumiţi de schimbarea totală adusă proiectului care privea iniţial exploatările de la Roşia Montană, transmite B1 TV.
”În comisie, iniţial, s-a pus la vot dacă respingem legea ca atare sau nu. PSD şi PPDD au votat împotrivă, să nu respingem legea, trecem pe amendamente. În acel moment ne-am trezit în faţă cu o nouă lege. Am votat împotrivă şi am explicat de ce. Prima dată, PNL a votat împotrivă, PSD a votat pentru, după aceea, a trecut, fiind majoritari, la amendamente. Atunci, în faţa noastră a apărut pe masă altă lege. PSD-ul a adus altă lege cu alt titlu care nu are legătură cu Roşia Montană deşi noi suntem Comisia Roşia Montană”, a declarat senatorul liberal.
Preşedintele Comisiei pentru Roşia Montană, Darius Vâlcov, a declarat că a fost modificat inclusiv titlul şi că proiectul nu se mai referă la Roşia Montană, ci la exploatări auro-argintifere în general. Vâlcov a mai spus că Acordul dintre Guvern şi RMGC a fost scos din proiectul de lege trimis de Guvern.” (subl. mea)
„Victor Ponta şi parlamentarii USL acuzau guvernul Ungureanu, în moţiunea de cenzură depusă în aprilie 2012, că a aprobat acorduri privind gazele de şist o singură companie – Chevron şi nu a fost capabil să privatizeze Cupru Min. După succesul moţiunii de cenzură, pe 7 mai 2012, Victor Ponta ajungea premier, funcţie pe care o deţine până în prezent.
În moţiunea de cenzură cu care a dărâmat guvernul Ungureanu, Ponta şi parlamentarii USL reproşau puterii de atunci că a încheiat contracte doar cu compania americană Chevron, deşi “mai existau şi alte companii care ar fi dorit să încheie astfel de acorduri cu autorităţile române”.
“Compania americană Chevron a primit dreptul de a explora şi exploata gazele de şist pe trei perimetre, toate aflându-se în judetul Constanţa, în suprafaţă totală de aproximativ 300.000 de hectare. Cele trei perimetre se află în zonele Vama Veche, Adamclisi şi Costineşti. Chevron mai deţine licenţe de explorare şi exploatare şi în zona Bârladului. De ce au fost aprobate acordurile ce permit Chevron exploatarea gazelor de şist, în condiţiile în care nu existau studii şi nici cadrul legislativ specific care să reglementeze condiţiile tehnice de explorare-exploatare care să evite riscurile geologice, de mediu, de poluare a apelor freatice?”, critica la momentul respective conducerea USL guvernul Ungureanu.
Între timp, în privinţa gazelor de şist poziţia premierului Ponta s-a schimbat, în discursurile sale apărând des sintagme precum “independenţa energetică” şi “scăderea facturii la gaze”.
Mai mult, pe vremea când se afla în opoziţie, preşedintele PSD, Victor Ponta, se pronunţa pentru consultarea locuitorilor din Bârlad şi litoral, zone în care urmau să aibă loc explorări pentru gazele de şist.
La un an şi jumătate după preluarea puterii, atât Victor Ponta, dar şi Crin Antonescu nu sunt de acord cu organizarea unor referendumuri pentru proiectele de exploare a gazelor de şist sau pentru proiectul minier de la Roşia Montană.
Opoziţia USL ataca Guvernul Ungureanu criticând faptul că acesta nu a fost transparent în privinţa proiectelor legate de gazele de şist.
Privatizarea Cupru Min, care nu este realizată nici la această oră, şi reprezintă unul dintre obiectivele noului ministru al Economiei, Andrei Gerea. În aprilie 2012, eşecul privatizării Cupru Min reprezenta un alt cap de acuzare la adresa guvernului Ungureanu.
“Eşecul vânzării Cupru Min SA nu exonerează cu nimic Guvernul de erorile comise în procesul de privatizare, ci, dimpotrivă, este încă o dovadă a iresponsabilităţii cu care executivul abordează chestiunea privatizării resurselor solului românesc”, susţineau Victor Ponta şi cei din USL în moţiunea de cenzură.”
Un lucru pozitiv…
Sau care ar trebui sa fie pozitiv, cel putin noi asa il vrem:
„Vizita pe care premierul Victor Ponta o va face în Statele Unite ale Americii, începând cu 22 octombrie, a fost confirmată în această seară de şeful Guvernului. Gândul a relatat că Ministerul de Externe, cu sprijinul fostului ambasador Mark Gitenstein, i-a negociat prim-ministrului o vizită la Casa Albă la finalul acestei luni, cea mai importantă întâlnire programată fiind cea cu vicepreşedintele Joe Biden, în ciuda încercărilor de a se obţine şi o întrevedere cu liderul american, Barack Obama. Întrebat la începutul săptămânii trecute despre planurile legate de această vizită, Victor Ponta a fost evaziv.
„Vizita în SUA era programată demult pentru săptămâna viitoare, însă a fost o perioadă pusă sub semnul întrebării din cauza crizei de la Washington”, a explicat premierul joi seară motivele, arătând că, urmează să-şi prezinte public agenda în zilele următoare.
Potrivit lui Ponta, „va fi o vizită cu caracter politic, economic”. „E organizată de Departamentul de Stat al SUA, nu de vreo companie privată. Un prim-ministru cred că nu a mai fost de la Adrian Năstase. Avem proiecte importante cu SUA”, a adăugat premierul, la Antena 3.
Victor Ponta va fi însoţit la Washington de ministrul delegat pentru Energie, Constantin Niţă, printre subiectele de interes aflându-se şi înţelegerea cu Chevron şi Exxon pentru explorarea resurselor din România.”
Trebuie spus ca noi dorim sa atragem interesul economic al SUA in Romania. Insa asa cum e pusa problema se constata un usor dezechilibru in favoarea SUA. Observati ca e vorba de companii celebre – Chevron, Exxon – in vederea exploatarii resurselor din Romania. Nu spun ca lucrul acesta trebuie sa fie neaparat rau. Dar, dupa parerea mea, ar trebui ca si companiile noastre sa incerce sa fie mai curajoase in a exporta produse romanesti in SUA. SUA se bazeaza pe importurile venite din UE si China. Romania, dupa parerea mea, valorifica prea putin piata americana. Si eu sunt de acord ca in conditii de piata libera trebuie sa fie un avantaj reciproc pentru ambele tari. De aceea, cred eu, firmele noastre ar trebui sa vizeze la export piata americana – o foarte mare piata de desfacere si un loc excelent pentru a face afaceri. Lucrul asta ar fi un factor care ar putea contribui major la dezvoltarea firmelor romanesti, la acumularea de experienta, la asimilarea spiritului libertatii economice, specific nord-american. De aceea, cred eu, trebuie puse bazele unui parteneriat economic pe termen lung cu SUA si rezolvata problema vizelor in vederea liberei circulatii a persoanelor intre SUA si Romania. Trebuie spus foarte clar ca in ceea ce priveste Romania nu exista niciun risc legat de terorism sau actiuni teroriste in cazul in care ar exista libera circulatie a persoanelor intre tarile noastre. Nu exista un astfel de risc nici in ceea ce priveste Spatiul Schengen, daca tara noastra s-ar integra. Eu cred aceste lucruri si orice suspiciuni in aceasta privinta cred ca se bazeaza mai mult pe impresii si informatii false.
Revin la aceste proteste: haideti sa vedem si partea plina a paharului! Democratia in societatea romaneasca incepe sa se maturizeze si asta e un lucru bun! De ce sa nu consideram ca aceste proteste intaresc democratia si libertatea in Romania? Eu as zice sa nu vedem numai partea rea a lucrurilor. In acest al doilea mandat a lui Traian Basescu cred ca oamenii au fost mai aplecati catre politica decat in ceilalti ani si au cautat sa cunoasca mai mult in aceasta privinta. Nu a fost o perioada placuta. Dar poate ca a fost fecunda din alt punct de vedere, cel al cunoasterii ceva mai profunde a fenomenului politic.
Pe de alta parte, cred ca aceste proteste sunt printre primele cu un caracter ecologist in Romania. Partidele ecologiste nu au prea avut aici succes, ca dovada ca au disparut, practic, din viata politica. Aceste miscari de protest par a semana cu chinurile nasterii unui nou partid ecologist. Manifestantii, in general, sunt tineri. Ramane de vazut daca se va forma un nou partid sau miscare ecologista, sau daca ecologismul va prinde noi si marete aripi in Romania. N-as prea crede… Ma aflam alaltaieri printre manifestanti si, dupa ce am ajuns la Arcul de Triumf, coloana de manifestanti s-a asezat cu fata spre Kiseleff, sa poata trece pe sub Arcul de Triumf. Erau si vreo patru barbati imbracati in camasi din portul nostru popular. Mi-a sarit imediat in ochi aceasta componenta nationalista a mitingului. Apoi coloana a trecut pe sub Arcul de Triumf si s-au asezat mai toti pe jos. Un barbat cu un megafon spunea ca sa ne aducem aminte de inaintasii nostri, care au luptat pentru patrie, sa intonam Imnul National si, „de ce nu, ca doar suntem romani”, Tatal nostru… Va las pe Dvs., stimati cititori, sa ghiciti ce fel de ideologie politica degaja o astfel de manifestare 😀 . Imnul s-a cantat, Tatal nostru nu s-a mai spus. De fapt se canta imnul, dar doua femei din fata mea incepusera sa strige din toti bojocii impotriva gazelor de sist, ca si cum ar fi vrut sa arate ca tot mitingul este impotriva exploatarii gazelor de sist, nu o manifestare cu caracter de procesiune religioasa. Altii au inceput sa urmeze exemplul celor doua. Insa mie mi s-a parut o chestie foarte originala: la un mare miting ecologist, manifestantii sa spuna, cu totii, Tatal nostru… Nu de alta, dar erau niste contraste ideologice ce meritau a fi vazute si apoi discutate intr-un seminar de stiinte politice.
Oricum, interesant ce se intampla! 🙂
DE citit si pozitia UE in privinta gazelor de sist
„Cu o săptămână înainte de „răscoala din Pungeşti”, Vaslui, împotriva americanilor de la Chevron, Parlamentul European a votat un raport care, dacă ar fi adoptat şi de Consiliu, ar stabili primele reguli la nivel european pentru explorare şi extracţie prin fracturare hidraulică a hidrocarburilor neconvenţionale, între care gazele şi petrolul de şist.
Mai exact, legislativul european a adoptat o propunere legislativă care ar modifica Directiva privind impactul asupra mediului (EIA) în vigoare, impunând studii de impact pentru toate proiectele care presupun fracturare hidraulică. Alte prevederi se referă la consultarea populaţiei europene în cazul acestor proiecte, publicarea anumitor informaţii despre ele de către companiile dezvoltatoare şi încearcă propunerea unor măsuri pentru a preveni conflictele de interese în acest domeniu. Concret, o companie precum Chevron nu va putea derula proiecte de explorare şi exploatare a gazelor de şist fără să vină mai întâi cu un studiu de impact asupra mediului şi fără să consulte populaţia din Pungeşti.
„Practic, ceea ce s-a votat în Parlamentul European a fost modificarea unei Directive a UE cu scopul de a introduce proiectele de exploatare a gazelor de şist pe lista proiectelor care vor necesita studii de impact din punct de vedere al efectelor asupra mediului înconjurător. Parlamentul a votat că aceste studii vor trebui efectute a priori, precum şi caracterul de obligativitate al lor”, a explicat pentru gândulDoru Franţescu, policy director al VoteWatch.eu, organizaţie care se ocupă cu monitorizarea Parlamentului şi a Consiliului UE. […]
„Vin alegerile. Dacă s-ar putea, oprim tot”
De cealaltă parte, europarlamentarul Marian-Jean Marinescu (PDL, PPE) a comentat pentru gândul că raportul nu afectează cu nimic situaţia din România, pentru că în ţara noastră este oricum nevoie de aviz de mediu pentru explorare şi exploatare a hidrocarburilor neconvenţionale. Propunerea de modificare a Directivei EIA este doar un gest populist de partea legiuitorului european, ne-a declarat Marinescu. „Vin alegerile. Eu am văzut şi celălalt Parlament (legislatura anterioară, n.red.), dar nu era chiar aşa. Este populism! Dacă s-ar putea, oprim tot – energie atomică şi tot – , stingem lumina şi eventual ne mutăm în cort”, a declarat europarlamentarul român, care consideră că „nu e normal să ai studii de mediu pentru tot”.
Marinescu a mai declarat că, în ceea ce priveşte amendamentele controversate supuse separat la vot, el s-a pronunţat pentru impunerea studiilor de mediu în cazul exploatării prin fracturare hidraulică, dar împotriva studiilor pentru explorare.
“Revizuim această legislaţie cheie pentru a o alinia cu noile priorităţi ale Europei, cum ar fi solul, utilizarea resurselor şi protecţia biodiversităţii. Fracturarea hidraulică ridică anumite îngrijorări. Stabilim criterii clare pentru a evita conflictele de interese şi pentru a implica publicul”, a spus raportorul Andrea Zanoni, potrivit unui comunicat al Parlamentului European. Directiva privind impactul asupra mediului (EIA) se aplică atât proiectelor private, cât şi celor publice.
Prevederile legislaţiei europene în vigoare
Scopul raportului votat de Parlament, susţinut de o coaliţie de centru-stânga, este, spun autorii săi, de a asigura un nivel ridicat de protecţie a mediului şi a sănătăţii publice, stabilind un nucleu de cerinţe minime la nivel european – lăsând, în acelaşi timp, multe aspecte importante la latitudinea statelor – pentru evaluarea efectelor anumitor proiecte asupra mediului, în conformitate cu Strategia Europa 2020.
Legislaţia actuală reglementează doar proiectele de extracţie de gaze naturale cu un volum de cel puţin 500.000 de metri cubi pe zi. Prin comparaţie, raportul PE, construit de la propunerea Comisiei, vrea să acopere toate proiectele, dat fiind că, de regulă, exploatarea de şisturi se face într-un volum mai mic. Deputaţii europeni vor, în aceste condiţii, studii de impact obligatorii pentru toate explorările şi exploatările hidrocarburilor convenţionale, fie gaze şi petrol de şist, gaze de cărbune sau alte asemenea hidrocarburi, indiferent de cantitatea extrasă. Condiţia este ca metoda de explorare şi exploatare să fie tehnica de fracturare hidraulică. Aceiaşi europarlamentari propun şi măsuri de asigurare a informării şi consultării publicului pentru astfel de proiecte.
Principalele neajunsuri identificate de europarlamentari în legislaţia europeană de mediu în vigoare se referă la trei mai capitole: procedura de evaluare a proiectelor, calitatea studiilor de mediu şi neconcordanţele din cursul evaluărilor de impact sau în raport cu alte prevederi legislative. […]
Comisia Europeană, pentru Gândul: Gazele de şist, încă prea noi
Anul trecut, Comisia Europeană declara pentru gândul, în contextul protestelor din România privind explorările Chevron, că este prea devreme pentru a avea un cadrul legislativ privind şisturile în Europa. Janez Potočnik, comisarul european pentru Mediu, aştepta, la acea vreme, să vadă în ce direcţie merg planurile de exploatare a gazelor de şist în Europa pentru a se putea pronunţa pe acest subiect, a declarat pentru gândul purtătorul acestuia de cuvânt, Joe Hennon.
„Gazele de şist nu sunt bune sau rele. Deocamdată, sunt un lucru destul de nou, iar oamenii încă evaluează efectele asupra mediului, avantajele şi aşa mai departe”, a afirmat reprezentantul comisarului Potočnik. „Pentru moment, (exploatarea, n.red.) rămâne doar la latitudinea statelor membre. La fel ca în cazul altor resurse, trebuie se respecte legile de mediu, care sunt aceleaşi. Pentru moment, suntem mulţumiţi că aceste legi se respectă”, a mai declarat pentru gândul Joe Hennon.
La finele anului trecut, Parlamentul European a dezbătut şi supus la vot două propuneri de rezoluţie despre gazele de şist – una despre efectele industriale (raportor Niki Tzavela), alta despre impactul asupra mediului. Textele au fost nelegislative (UE nici nu are cum să impună legi energetice statelor membre) şi au trecut cu majorităţi confortabile. După ce au fost votate separat şi respinse mai toate amendamentele-cheie, însă, care cereau, de exemplu, o infrastructură adecvată explorării şi exploatării gazelor de şist, au rămas doar „scheletele” acestor rezoluţii, fără nimic substanţial.”
Update – un articol ce cred ca ar fi trebuit scris acum trei ani…
„1,8 miliarde de dolari plăteşte România anual pe gazele pe care le importă de la ruşi. 20% din consumul necesar într-un an provine de la distribuitorii Gazprom. Dependenţa energetică a României de gazul rusesc este mai redusă decât a altor ţări, în condiţiile în care Macedonia şi Serbia, spre exemplu, depind în proporţie de 100% de Gazprom şi distribuitorii săi, Bulgaria în proporţie de 90%, iar Polonia în proporţie de peste 60%.
Dacă anul acesta, în primele şase luni, preţul mediu a fost de aproape 400 de dolari pe mia de metri cubi de gaz rusesc, anul trecut ţara noastră a plătit în jur de 539 de dolari pe mia de metri cubi, un preţ mai mic faţă de Macedonia, total dependentă, care a dat 564 de dolari pe mia de metri cubi, dar mai mare faţă de Bosnia 515 dolari, Polonia 526 de dolari, Cehia 503 dolari şi Bulgaria 501 dolari. În 2012, factura totală a gazelor ruseşti s-a ridicat la 6,2 miliarde de lei, adică 1,8 miliarde de dolari.
Dependenţa României de gazul furnizat de Gazprom reprezintă în acest moment o vulnerabilitate de securitate energetică, în condiţiile în care Rusia poate jongla cum vrea cu preţul gazelor pe care le vinde, permiţându-şi astfel să pună presiune pe alte subiecte din agenda geopolitică a ţării noastre. Tocmai această problemă încearcă să o rezolve România. În contextul în care alte proiecte de aprovizionare cu gaz, care să nu implice Rusia, au picat sau stagnează – proiectul Nabucco sau conducta AGRI din Azerbaidjan, ţara noastră se află în poziţia de a fi nevoită să găsească surse alternative. Exploatarea gazelor de şist reprezintă una dintre ele. În aceste context, implicarea în proiect a americanilor de la Chevron nu se traduce atât prin încercarea Bucureştiului de a-şi asigura independenţa, cât prin opţiunea de securitate energetică pe care o face România între Rusia şi Statele Unite.
Chiar dacă nu asistăm atât la un meci geopolitic în logica Războiului Rece, între SUA şi Rusia, ci mai ales la ciocnirea unor interese comerciale, reprezentate la momentul actual de americanii de la Chevron şi de ruşii de la Gazprom, tensiunile apărute din cauza gazelor de şist îşi au originea în această dispută, iar implicaţiile pentru România sunt, în special, de natură geopolitică, şi mai puţin comercială.
În plină ofensivă după eşecul proiectelor care i-ar fi slăbit poziţia dominantă în regiune, este lesne de înţeles de ce Rusia nu priveşte cu ochi buni dezvoltarea unor surse alternative de energie, aşa cum sunt gazele de şist sau hidrocarburile din Marea Neagră, concesionate de România americanilor care estimează că doar exploatarea în perimetrul Mării Negre ar putea asigura jumătate din consumul intern necesar pentru gaze naturale. De asemenea, potrivit studiilor, România se află pe locul trei în Europa în ceea ce priveşte potenţialul de explorare al gazelor de şist, după Franţa şi Polonia.
Pe de altă parte, SUA se află de câţiva ani într-un stadiu pe care analiştii economici îl caracterizează drept „o revoluţie” energetică: americanii au început să producă mai mult gaz decât consumă şi în câţiva ani pot deveni exportatori neţi de energie. Acest lucru se datorează în mare parte exploatării agresive a gazelor de şist. Expansiunea energetică a SUA poate avea ca efect scăderea preţurilor mondiale la gaze şi petrol, precum şi eliminarea nevoii de a importa gaz, lucruri care intră în conflict cu interesele comerciale ale Rusiei.
Pentru România, discuţia privind exploatarea gazelor de şist nu se rezumă însă numai la dimensiunea geopolitică. Dincolo de a explica avantajele unei opţiuni strategice de securitate energetică, este nevoie şi de o discuţie aplicată şi adaptată realităţilor interne. Pentru că protestele din Bucureşti şi revolta de la Pungeşti împotriva Chevron nu poate fi tradusă în termenii unei respingeri categorice a americanilor, ci este mai degrabă justificată de elemente tehnice şi financiare. Pe de o parte, metoda fracturării hidraulice, în contextul cutremurelor repetate din ultima vreme de la Galaţi, amplifică temerea populaţiei privind insecuritatea seismică. Fracturarea hidraulică este însă o metodă folosită în România de foarte mulţi ani, doar că nu în extragerea gazelor de şist, iar intensitatea seismică în urma acestui procedeu este de 2-2,5 grade, aproape imperceptibilă în condiţiile în care se produc la o adâncime mare.
„Suntem dependenţi de importul de gaze şi avem o singură sursă de import: Rusia”
Dezvoltarea unor alternative la gazul rusesc este esenţială pentru ca România să nu mai fie un stat vulnerabil din punct de vedere geopolitic, explică pentru gândul analistul şi consultantul economic Aurelian Dochia.
„Suntem dependenţi de importul de gaze şi avem o singură sursă de import: Rusia. Atât din punct de vedere economic, cât şi geostrategic, nu este o situaţie de invidiat să fii dependent de o singură sursă. Pentru România, dezvoltarea unor alternative este extrem de importantă. Cred că dezvoltarea gazelor de şist este o alternativă care trebuie să stea în atenţie, ca şi zăcămintele din Marea Neagră, pentru că ele sunt singurele soluţii care oferă României nu independenţă energetică – nu de asta e vorba, ci securitate energetică. Adică asigurarea continuităţii în aprovizionarea cu gaz şi predictibilitatea preţurilor, să nu existe cineva care să le manevreze cum vrea şi să te lovească atunci când eşti vulnerabil”, spune Aurelian Dochia.
În opinia analistului, România are în acest moment trei obiective în domeniul energiei: interconectarea la nivelul UE (dacă s-ar fi preocupat mai demult de asta, europenii nu ar mai fi suferit şocurile de preţ pe timp de iarnă), dezvoltarea zăcămintelor alternative şi gestiunea stocurilor (avem capacitatea de a stoca gaze, pe timp de vară, atunci când producem mai mult decât avem nevoie).
Dacă pentru SUA şi Rusia este mai degrabă un meci comercial care se dă pentru o piaţă de desfacere, respectiv pentru o sursă de energie bună de exploatat, pentru România gazele de şist reprezintă un subiect care ţine de securitatea geostrategică, crede analistul.
„Rusia este într-o ofensivă puternică şi a câştigat teren, pentru că proiectul Nabucco nu se mai face şi era o ameninţare.La fel este cazul şi acum, dacă se renunţă şi la exploatarea gazelor de şist. Nu cred că este vorba despre un meci geostrategic SUA-Rusia. Pentru Chevron nu e mare lucru acum, dacă merge, merge, dacă nu, merge în altă parte. Fără explorare, nici nu se ştie câte gaze de şist sunt şi dacă merită exploatate. Pentru România şi interesul nostru, ar trebui să ne clarificăm strategia. Pentru România, aspectul geostrategic este esenţial. În lipsa unor astfel de alternative, România rămâne vulnerabilă”, mai spune Aurelian Dochia, pentru gândul.
„Gazprom este foarte interesat să îşi păstreze poziţia de monopol. Este firesc, orice firmă îşi doreşte moartea concurenţilor”
Că în România nu asistăm la „marea luptă cosmică între ruşi şi americani”, ci doar la o ciocnire a intereselor comerciale a două mari companii explică şi Ana Otilia Nuţu, expert în energie al EFOR. Analista susţine că şi decizia României de a deschide poarta pentru explorarea şi exploatarea gazelor de şist este tot una comercială.
„Gazprom este foarte interesat să îşi păstreze poziţia de monopol în zonă, pentru a putea pune preţuri foarte mari. Este firesc, orice firmă îşi doreşte moartea concurenţilor. Nu cred că asistăm la marea luptă cosmică între ruşi şi americani. Dacă gazele de şist nu vor fi exploatate, de asta va beneficia Rusia, dar nu în mod direct. Nu cred că este vorba de o conspiraţie. Este o decizie pur comercială. Noi avem rezerve de gaze şi în acelaşi timp importăm gaze din Rusia. Când piaţa gazelor se va liberaliza, sperăm că prin 2016-2017, toată lumea va intra în concurenţă cu toată lumea. Atunci vor deveni profitabile resurse neconvenţionale precum gazele de şist sau hidrocarburile din Marea Neagră, despre care acum nu se pune problema să fie exploatate, pentru că nu merită”, explică Ana Otilia Nuţu, pentru gândul.
Experta mai arată că în orice piaţă unde există concurenţă mare, preţurile scad, în timp ce o piaţă ţinută în cvasi-monopol favorizează preţurile mari. La fel se întâmplă cu preţul gazelor. În Marea Britanie, unde există foarte mulţi concurenţi pe piaţa gazelor, preţurile sunt mici. În Marea Britanie, Gazprom practică cele mai mici preţuri la gaz din toată Europa (în jur de 300 de dolari mia de metri cubi), cu excepţia unor state precum Ucraina sau Belarus, care au înţelegeri speciale cu Rusia. Pe de altă parte, în ţări precum Polonia sau Bulgaria, care depind în proporţie de aproape 100% de gazul ruşilor de la Gazprom, preţul depăşeste 500 de dolari pe mia de metri cubi.
Este uşor de înţeles astfel de ce Polonia a ales să deschidă masiv exploatările de gaze de şist, fiind lider european în acest domeniu. Polonezii au pus la punct, de asemenea, o lege care să reglementeze aceste exploatări. Europa este însă divizată pe acest subiect: Franţa, de exemplu, a interzis exploatarea gazelor de şist. De ce această divizare, dacă sursele alternative de energie sunt benefice? Pentru că nu toată lumea are nevoie de ele, arată experta de la EFOR.
„Una e să fii Polonia, o ţară din Estul Europei, dependentă de Gazprom, pe care o strânge cu uşa şi UE, pentru că emite prea mult dioxid de carbon din cauza termocentralelor pe cărbuni. Alta e să fii Franţa, care eşti un beneficiar direct al exploatării gazelor de şist de către SUA. Din cauza producţiei din SUA, gazul lichefiat nu mai ajunge să fie importat în SUA, ci în Vestul Europei, pentru că americanii nu mai au nevoie de el. Astfel, Franţa are ocazia să aştepte şi să vadă ce se întâmplă în Est cu gazele de şist, ce urmări şi ce riscuri apar”, spune Ana Otilia Nuţu, pentru gândul.
Schimbarea la faţă a României, pe gazele de şist: în 2012 ba, în 2013 da
De ce şi-a schimbat însă România brusc viziunea în acest domeniu, din 2012 în 2013? O explicaţie poate fi lobby-ul puternic făcut de SUA la nivel guvernamental – vezi cazurile fostului ambasador SUA la Bucureşti Mark Gitenstein, precum şi consilierul onorific al lui Victor Ponta, colonelul american Wesley Clark, ambii angajaţi, consultanţi sau beneficiari de fonduri de la companii americane cu interese în domeniu, inclusiv Chevron. O altă explicaţie este lipsa de coerenţă şi populismul USL.
„Este politicianism, încercarea de a-ţi prinde adversarul cu ceva, chiar dacă acel ceva se dovedeşte a fi nimic. Este greu să repari ce ai stricat. Întotdeauna schimbările bruşte de poziţie te fac să îţi pierzi credibilitatea. Mai mult, la noi aceste schimbări au avut un impact mare la public. Mişcările acestea de stradă nu pot fi disociate de declaraţiile politice de anul trecut. Toţi liderii politici ar trebui să stea la o masă şi să stabilească ce este în interesul României şi să termine cu exploatările politicianiste”, crede Aurelian Dochia.
Ana Otilia Nuţu crede că sunt două variante pentru a explica această piruetă a Guvernului României faţă de gazele de şist. Prima, o motivaţie „suspectă”, care nu poate să fie pusă doar pe seama proastei guvernări: „Aceiaşi guvernanţi în mai 2012 au venit cu o moţiune de cenzură care a dat jos Guvernul, printre altele pentru că sprijinea gazele de şist. Au venit ei în funcţie şi au impus un moratoriu pe gaze de şist, care nu s-a mai realizat însă. După alegeri, am asistat însă la o susţinere entuziastă. Este suspect şi un semnal foarte prost pentru cine vrea să investească aici. La fel la nivel local, s-au făcut referendumuri unde lumea a votat covârşitor contra exploatării de gaze prin fracturare hidraulică. Au existat autorităţi care au refuzat să dea avize de mediu, dar acum, de curând, au dat aceste aprobări”.
A doua variantă, mai idealistă, este că americanii de la Chevron le-au adus guvernanţilor de la Bucureşti nişte argumente atât de bune, încât i-au convins că România va beneficia mult de pe urma gazelor de şist. „Atunci, ar putea la fel de bine să convingă şi publicul. Problema este că aceste decizii se iau foarte netransparent”, spune Nuţu.
Ce câştigă românul de rând: o întrebare la care Guvernul nu a răspuns
Tensiunile sociale din Bârlad şi din Vaslui, pe tema gazelor de şist, precum şi decizia de astăzi a Chevron de a suspenda temporar explorarea de la Pungeşti constituie o oportunitate pentru Guvern să iasă din obscuritate şi să pună pe masă nişte teme de discuţie majore, în acest domeniu.
Unul ar fi, crede experta EFOR, modul în care comunităţile locale trebuie să profite de pe urma unor astfel de exploatări, în contextul în care regimul proprietăţii asupra resurselor din subsol nu este ca în SUA, unde cetăţeanul în curtea căruia s-a găsit petrol sau gaz negociază direct cu firma care vrea să exploateze. Momentul este propice, spune Nuţu, pentru că în 2014 o clauză din contractul Petrom cu OMV expiră, iar lucrurile ar putea fi renegociate.
„Acum, dacă aş fi localnic nici mie nu mi-ar conveni: nu aş avea nimic de câştigat de pe urma exploatării, nici nu este clar dacă mă expropriază când începe exploatarea, nici dacă trag ţeava pe sub casa mea. Oamenii ar fi însă mult mai interesaţi dacă se exploatează la ei în curte. De aceea la noi ar trebui să se discute cum facem să aibă şi comunitatea locală de câştigat, pentru că altfel oamenii ajung să aibă senzaţia că sunt traşi pe sfoară.
În 2014, expiră clauza de stabilitate din contractul cu Petrom, privind impozitarea hidrocarburilor. Acesta ar fi un moment foarte bun să se discute impozitarea şi redevenţele pe hidrocarburi. Acum este mult mai simplu pentru stat să pună accize drastice pe hidrocarburi, pentru că nu pot modifica impozitarea sau redevenţa. Ar mai trebui să se stabilească câţi din aceşti bani impozitaţi rămân la bugetul de stat şi câţi merg la comunităţile locale, pentru că localnicii sunt cei care suferă cel mai mult când vine vorba de aceste exploatări”, explică Nuţu, pentru gândul.”
Este de retinut ce spune autoarea in finalul postarii:
„Contextul intereselor ruso-americane în Asia Centrală
Asia Centrala este un pivot regional important al lumii. Este situat în inima spaţiului eurasiatic şi reprezintă o conexiune între economiile largi şi dinamice ale Chinei, UE, India, Japonia şi Rusia. Toate aceste puteri urmăresc scopul de a controla resursele energetice şi de a câştiga puncte-cheie în sfera comercială şi industrială din regiune. Lupta acerbă însă pentru menţinerea influenţii în Asia Centrală este dusă de Rusia şi SUA. În scopul protejării propriilor interese geopolitice ambele puteri susţin elitele şi structurile politice locale, confruntare care se răsfrânge negativ asupra stabilităţii politice şi economice din statele central-asiatice. Oficial, atât Rusia cât şi SUA îşi argumentează prezenţa în regiune prin necesitatea asigurării securităţii şi înfruntării ameninţărilor din partea Iranului şi Afganistanului. Suplimentar, Rusia mai invocă şi motivul protejării minorităţii ruse. La rândul lor, SUA sunt preocupate nu doar de petrolul caspic şi controlul Chinei şi Iranului, dar şi de imperialismul rus. Oficialii americani mizează că apropierea dintre Statele Unite şi cele din Asia Centrală va limita acţiunile Rusiei în regiune.”
Tot despre Kîrgîzstan scrie si Alina Gîrbea in europuls.ro:
Despre Kîrgîzstan, iata ce ne spune Wikipedia – aici si aici.
Dupa parerea mea este clar ca in Asia Centrala se duce o lupta pentru sfere de influenta. Principalii actori sunt Rusia, China si SUA. Aceste sfere de influenta nu au fost inca trasate definitiv. Din aceasta cauza situatia din regiune este marcata de instabilitate. Kîrgîzstanul face parte din CSI, deci Rusia are un ascendent, ca sa zic asa. Interesul Rusiei este de a opri tendintele centrifuge ale fostelor republici sovietice, tendinte manifestate prin „revolutii portocalii”. Pe de alta parte China duce o politica de expansiune economica, are si bani pentru asta. Pe cale pasnica, cel putin deocamdata. Insa interesele Rusiei si Chinei au ajuns sa fie apropiate. Nu degeaba se vorbeste de The New Great Game… Rusia se teme de expansiunea influentei occidentale, mai ales cand aceasta ii ajunge la granite, din cauza diferentelor de interese dintre aceasta si Occident (The New Great Game). Interesant este ca interesele Marilor Puteri au loc pe un teren musulman, cu state foarte slabe din punct de vedere economic, dar bogate in resurse naturale, cu regimuri politice instabile, marcat de confruntari interetnice, de fundamentalism si fanatism islamic sau teocratie islamica, cum e cazul Iranului. Pentru Occident si SUA controlul unei asemenea zone nu se poate face numai manu militari. Revolutia islamica din Iran demonstreaza acest lucru. Pentru ca este vorba de un set de valori al lumii occidentale ce nu este acceptat de lumea musulmana. Un lucru interesant este faptul ca o analiza a CIA, facuta cu doar 6 luni inainte de caderea Shahului, in august 1978, concluziona ca Iranul nu este intr-o situatie revolutionara si nici macar pre-revolutionara. Pentru Occident o asemenea lume este una ostila. Si nu numai pentru Occident. Lupta indarjita a talibanilor afgani atat impotriva sovieticilor cat si, acum, impotriva americanilor demonstreaza acest lucru. Profundele diferente culturale isi spun din plin cuvantul. In ceea ce priveste fostele republici sovietice, tendintele centrifuge sunt, dupa cum am zis, evidente. Dupa lunga perioada comunista, marcata de un ateism pronuntat, imboldul religios cred ca este mult mai tocit. Fanatismul mai estompat. Reflexele comuniste, in schimb, sunt inca destul de agere. Statele musulmane au tendinta de a deveni state teocratice, lucru neacceptat de Occident. Legea islamica – Sharia este incompatibila cu valorile Occidentului, si e supusa, din partea acestuia, unor critici repetate. Nu intru in detalii. Iata si pentru ce controlul Occidentului asupra unor asemenea state este dificil, greoi si nu de putine ori fara niciun succes. Pentru ca vorbesc doua limbi spirituale diferite si deloc compatibile. Este nevoie de timp indelungat pentru ca aceste state sa accepte un model compatibil cu cel Occidental. Nu este imposibil iar cazul Turciei demonstreaza acest lucru. Probabil ca unica solutie ar fi implementarea in aceste state a modelului Turciei, promovat de Mustafa Kemal Atatürk. Iata ce spune Wikipedia: ” Turkey is a parliamentary representative democracy. Since its foundation as a republic in 1923, Turkey has developed a strong tradition of secularism.[34] Turkey’s constitution governs the legal framework of the country. It sets out the main principles of government and establishes Turkey as a unitary centralized state.” (subl. mea). Este de remarcat si : ” Since the liberalization of the Turkish economy during the 1980s, the country has enjoyed stronger economic growth and greater political stability.[33]”. Fara secularism si fara promovarea laicitatii in viata sociala si politica a acestor tari fundamentalismul religios islamic nu poate fi invins, si nici sharia. Este clar ca islamului ii e teama de expansiunea tot mai crescanda a valorilor occidentale si din aceasta cauza dezvolta o opozitie viguroasa fata de astfel de valori, punand o bariera de netrecut intre el si Occident. Pentru ca aceste valori vestice patrund incetul cu incetul in constiinta musulmanilor indepartandu-i de islam pe nesimtite. Defapt, valorile occidentale nu vor sa distruga islamul, dar nici nu vor putea sa-l modernizeze. Din aceasta cauza trebuie sa-l modereze, iar laicitatea e cel mai bun mijloc. Laicitatea nu ar exclude viata religioasa a individului musulman, doar o modereaza si i-ar pune o limita exceselor, deseori periculoase. Este doar un punct de vedere. Din pacate interesele Marilor Puteri sunt, dupa cat se pare, legate de dominatie in exclusivitate. Impunerea brutala nu poate sa duca la ceva bun. Care va fi rolul UE?
Va recomand sa-l cititi, mai ales ca si trimiterile pe care le face autorul sunt foarte interesante.
Este evident ca stirea din The New York Times nu poate lasa pe nimeni indiferent: resursele naturale ale Afganistanului s-ar cifra la 1 trilion de $ (1000 de miliarde de $) !! Afganistanul se afla la intersectia a trei Mari Puteri interesate, evident, de o asa bogatie (intr-o tara extrem de saraca, daca o privim sub prisma PIB-ului – 486$ per capita!): USA, China si Rusia. Iata un articol, semnat de Magor Csibi, de pe think.hotnews , citat de George-Adrian Visan in postarea sa, care ne da de gandit – aici.
Chestiunea Afganistanului trebuie privita cu atentie. Problema nu este simpla . Ceea ce frapeaza este faptul ca cel putin incepand din 1979 cand a avut loc invazia sovietica in Afganistan principalele mari puteri ale globului au vrut sa faca un „bine” acestei atat de sarace tari: rusii au vrut sa-i fericeasca cu comunismul, ca oamenii sa fie fericiti, nu?. Iar americanii au vrut sa-i fericeasca cu democratia si capitalismul, tot pentru ca bietul popor sa fie fericit. Mai nou, chinezii au obtinut concesionarea unui important zacamant de cupru si detin cea mai mare exploatare miniera din tara, dupa cum spune postarea d-lui George-Adrian Visan. Interesant este cum de i-a apucat pe rusi, in trecut, si pe americani, in prezent, „mila” brusca de Afganistan si cum de Osama bin Laden tocmai in Afganistan s-a dus ca sa se adaposteasca, daca o fi adevarat ca el ar fi acolo. Spun asta pentru ca nu am citit, nu am auzit de vreo dovada clara si concreta ca Osama ar fi in Afganistan. Americanii il cauta din 2001 si tot n-au reusit sa-l gaseasca, viu sau mort. Rene Descartes spunea: „ma indoiesc deci cuget”. Lasati-ma si pe mine sa cuget atunci: poate ca Osama bin Laden nici nu trebuie gasit vreodata. El reprezinta motivul perfect de razboi pentru ocuparea unei tari atat de bogate in resurse naturale, dupa cum se anunta a fi Afganistanul! Mai ales ca americanii au cheltuit sume uriase de bani in razboiul din Afganistan. Citeam mai demult ca ar fi cheltuit 1 miliard $ pe zi!! Interesant este si faptul ca atacul USA impotriva Afganistanului a fost planuit inainte de 11 septembrie 2001. Razboiul din Afganistan dureaza de 9 ani si este departe de a se fi incheiat. Sovieticii, dupa 10 ani de razboi, nu au obtinut niciun rezultat concret. Nici actualul razboi din Afganistan nu pare sa aduca vreun rezultat concret. China a obtinut pe cale pasnica concesionarea respectivului zacamant de cupru – inteligenta mutare, trebuie s-o recunoastem. Nu neg pericolul reprezentat de talibani si Al Qaeda, condusa de celebrul Osama bin Laden. Insa substratul acestui razboi, tinand cont de cele spuse de The New York Times, pare sa fie unul preponderent economic: se stie ca, pe plan mondial, resursele sunt limitate. Cu atat mai mult cu cat Afganistnul nu este o tara suverana sub aspect economic, cu o situatie interna labila, marcata de coruptie si de un cadru juridic nesigur al activitatilor miniere. Este clar ca exploatarea sigura a acestor zacaminte, atat de bogate, nu se poate realiza decat daca este pace. Remarcam si dificultatile de ordin tehnic, intr-o tara fara infrastructura. Autorul excelentei postari, dl. George-Adrian Visan, spune in final:
„Nu cred ca această competiţie va evolua neapărat într-o confruntare militară, dar probabil va fi similară cu Marele Joc din secolele XIX-XX, dintre Rusia şi Marea Britanie pentru controlul Persiei (Iran).”
Nici eu nu cred ca se va ajunge la razboi. Doamne fereste! Dar acest lucru este posibil. De ce nu cred? Pentru ca exista o speranta ca interesele economice ale celor trei mari actori din zona – Rusia, USA si China – sa se armonizeze intr-un fel, sa se globalizeze, daca pot sa ma exprim astfel. Ar putea, spre exemplu, sa se formeze companii mixte, dividendele impartindu-se frateste. Asta daca nu va exista o lacomie exagerata din partea unuia dintre ei. Defapt, o economie de piata pe plan mondial tinde spre globalizare, deoarece fiecare participant ar trebui sa actioneze liber pe piata si competitia ar trebui sa fie fair… Totusi sper ca pacea mondiala este mai importanta decat lacomia si goana dupa resurse… Totusi nu se poate sa nu evidentiem o prezenta militara americana activa in zona: Irak (tara foarte bogata in petrol) si Afganistan (tara, iata, cu rezerve naturale atat de importante, pe care cine le-ar fi banuit..?). USA nu poate sa-si asigure suprematia mondiala fara controlul resurselor naturale importante ale planetei. Suprematia militara nu este de ajuns. Nu pot sa nu ma gandesc, spre exemplu, la Kosovo. Asa zisa tara este una extrem de saraca (un PIB de doar 2965$ per capita), si din acest punct de vedere seamana cu Afganistanul. Cu toate acestea Kosovo este pe locul 2 in Europa in ceea ce priveste marimea zacamintelor de carbune. Iata aici si un grafic comparativ. Apropo de El Dorado, iata un articol din Jurnalul National despre Kosovo:
„Ziariştii kosovari vorbesc despre foarte multe nereguli şi despre afaceri de corupţie de sute de milioane de euro. E greu însă să dovedeşti şi să publici astfel de materiale despre Fratele Mare care te finanţează pe o parte, pentru a îşi tripla profiturile pe altă parte. Anumite aspecte sunt însă mai mult decât evidente. Priştina este singura capitală europeană, în afară de Londra, care are celebrele taximetre londoneze. Şi nu oricum: comandă specială cu volan pe partea stângă, maşinile sunt negre, iar pentru doamne s-a adus acelaşi taxi londonez, însă de culoare albă. De pe zeci de panouri stradale, fostul premier britanic”
Iata ce mai spune articolul din Jurnalul National:
„Adevăratele scandaluri de corupţie de abia acum apar. Publicaţii occidentale precum The Economist sau The Herald Tribune tună că SUA şi UE nu vor mai tolera corupţia din Kosovo. în realitate, majoritatea firmelor implicate în diverse artificii sunt firme-căpuşă sau chiar concerne internaţionale.
Chiar săptămâna trecută, EULEX, poliţia europeană care instruieşte tânăra poliţie kosovară, a realizat noi percheziţii la patru companii suspectate de corupţie privind licenţe de telefonie mobilă. Tot săptămâna trecută, poliţiştii EULEX au arestat un oficial guvernamental suspectat pentru evaziune fiscală, iar ministerul kosovar pentru Transporturi şi Telecomunicaţii a fost investigat pentru gestionarea frauduloasă a banilor publici. Ce se mai aşteaptă sunt primele anchete asupra investitorilor străini, însă greu să muşti mâna care te hrăneşte, chiar dacă dovezi, spun ziariştii locali, există destule.”
Interesul economic care se manifesta de catre Marile Puteri in zone cheie, cu resurse naturale extrem de bogate, cred ca este evident. Odata cu prabusirea comunismului s-a deschis perspectiva catre o lume globalizata. Nu ca acest lucru se va si realiza repede, daca se va realiza vreodata. Dar cel care reuseste sa detina resursele, combinat cu puterea militara, va fi conducatorul acestei lumi si va dispune discretionar de aceste resurse. Ideea insa este prea simpla pentru a putea fi si realizabila. Sau prea simplista. China, dar si Rusia reprezinta o mare provocare pentru USA deoarece sunt tari mari, cu potential economic si nuclear foarte ridicat, cu resurse naturale bogate. Dictaturile de genul celei a lui Sadam Husein au sanse mici de a se putea mentine fara un sprijin puternic din partea vreunei Mari Puteri. Dar cand vorbim de China si Rusia, lucrurile se schimba si nu mai sunt atat de simple. Ramane de vazut daca UE va avea un cuvant greu de spus in politica mondiala, independent de cel al USA sau Rusia.
„
„
Stiri Romania Libera
Motanul Incaltat 
