Corneliu Vadim Tudor…

Vadim Tudor a avut un inteles in politica romaneasca. E greu de descifrat acest sens.

Moartea lui Corneliu Vadim Tudor mi se pare un punct de hotar, pare ca seamana cu incheierea unei epoci intregi. Vadim nu a fost niciodata mare in sensul de a fi, de exemplu, Presedintele Romaniei, desi a candidat la aceasta functie. Asta nu inseamna ca n-ar fi avut visuri de marire. Insa el a simbolizat mai mereu cate ceva, atat pe vremea lui Ceausescu cat si dupa caderea comunismului. A fost alaturi de Eugen Barbu la Saptamana, i-a fost aproape mereu din cate am inteles, manifestandu-si ori de cate ori avea ocazia admiratia fata de maestrul sau.

Vadim a fost un om al regimului comunist, fara indoiala, desi in ultima perioada cu Ceausescu si-a depus carnetul de partid. Insa ceea ce este interesant si demn de remarcat, in ciuda tuturor caderilor si erorilor sale, e faptul ca s-a straduit sa tina treaz crezul nationalismului, daca se poate spune asa.

Dupa Revolutie, Vadim a fost omul regimului Iliescu – de aici si celebrul Patrulater Rosu – de unde se vede o continuitate in atitudinile sale politice.

Interesant, de asemenea, mi se pare faptul ca numele sau a fost mai intotdeauna legat de cel al fostei Securitati. Vadim recunostea ca are informatii de la fosti ofiteri apartinand Securitatii.

Semnificativ este si faptul ca a fost impotriva condamnarii comunimsului de catre Presedintele Basescu.

Interesant un articol aparut pe Contributors, semnat de Vladimir Tismaneanu:

Corneliu Vadim Tudor si poluarea climatului public

Se arata ca:

„Nu mi-am ascuns niciodată opiniile legate de rolul nociv al lui Corneliu Vadim Tudor in viata publică din Romania. Decesul său provoacă necesare reflectii despre Romania comunistă si cea post-comunistă, despre manipulările cinice ale sentimentului national, despre xenofobie, despre populismul sovin si despre histrionism. Reiau aici un text de acum cativa ani pe tema ideologiei peremiste asa cum s-a configurat aceasta in retorica urii practicată ad nauseam de către Corneliu Vadim Tudor.

“Cuvintele au efecte indelebile si incontestabile in spatiul politic, pot duce la asanarea sau, dimpotrivă, la poluarea climatului public. Joaca de-a revolutia, incurajarea unor aventurieri iresponsabili, fraternizarea cu demagogi specializati in cultivarea urii sunt din nefericire tactici pe care unii politicieni le considera acceptabile, ba chiar recomandabile. Să-l consideri pe Vadim Tudor simbol al rectitudinii morale este o performantă ce tine de o Carte Guiness a recordurilor antifrastice.

Am citit cu stupoare zilele trecute că pentru Sorin Oprescu, recent revenit la matca pesedistă (dacă nu cu carnet , măcar cu onoruri si zambete galese), PRM, campionul campaniilor pestilential-xenofobe din ultimii peste douazeci de ani, ar reprezenta “o adevarată coloana vertebrală a acestei tari” si este caracterizat de curătenie morală, verticalitate si curaj: “Adesea cuvintele dumneavoastră au exprimat adevaruri, au avut continut si sens dar de multe ori au fost bagatelizate, răstălmacite pentru a li se minimaliza mesajul”. Bagatelizate si răstălmacite de cine? Isi mai aminteste Sorin Oprescu faimoasa invitatie a lui Vadim Tudor: „Lăsati securistii să vină la mine!” Oare nu-l nelinisteste aceasta reabilitare insolentă a tot ce-a avut Romania mai odios in a doua jumătate a veacului trecut? Se simte Primarul General al Capitalei solidar cu Vadim si oastea sa de ex-securisti?

Scriam intr-un articol transmis in 2001 la Deutsche Welle: “Nu este deloc sigur că doar retorica exclusivismului national l-a readus pe Vadim Tudor in centrul dezbaterilor politce . Este mai degrabă cazul să analizam cauzele fenomenului in esecul (partial, insa nu mai putin real) al fortelor democratice de a oferi viziuni coerente si credibile privind metodele, scopurile si sansele reale ale tranzitiei către economia de piată si societatea deschisă.

Vadim Tudor este in fond numele atator chestiuni rămase in suspensie, amanate sau pur si simplu negate de exponentii directiei liberale din cultura politică romanească: aliante stranii intre forte politice altminteri incompatibile; civismul de paradă in lipsa unor dezbateri autentice privind traditiile constitutionale ale statului roman; refuzul unor analize serioase privind rolul Securitătii in patru decenii de experiment leninist; combinatia dintre fascism si comunism in ideologia protocronismului ceausist; o privatizare anemică, un stat de drept calcand prea des cu stangul.

Să nu uitam faptul ca Vadim nu este decit virful acestui aisberg national-securist (a se citi atent listele mai vechi si mai noi de senatori si deputati peremisti): ideologia lor este mereu aceea a “patriei in pericol”, deci a colectiviăatii organice amenintate de invazia externă si de calul troian strecurat in chiar inima cetătii. In plan ideologic, ne intalnim cu acelasi prafuit, dezolant protocronism celebrat de Vadim, Mihai Ungheanu si amicii lor in perioada dictaturii.

Pe vremea cind eram student la sociologie, la inceputul anilor 70, am auzit de la colegii mei din anii mai mari urmatoarea istorie: se pare că la intrebarea profesorului Miron Constantinescu de ce a decis să urmeze aceasta profesiune, tanărul Vadim ar fi raspuns “pentru că doresc sa devin un Eminescu”. Nu stiu cit adevăr este in aceasta povestire, oricum rămane faptul ca articolul “Idealuri”, deci textul săptămanist care a facut din Vadim un caz celebru al “epocii de aur”, era tocmai unul care exacerba logica organicismului etnocentric din gandirea politică eminesciana. E bine sa ne reamintim aceest lucru, mai cu seama acum, cind se uita de către unii că polarizarile ideologice post-comuniste isi au originile, in mare masură, in conflictele culturale esopic exprimate, insă nu mai putin reale, ale perioadei Ceausescu.

Revenind la “idealul Eminescu”, pastrand evident proportiile, avem de-a face cu o situatie pe care candva Marx (si el studiat de junele Vadim, ca si de către noi toti, pe vremea aceea) o definea, pe urmele lui Hegel, astfel: “prima oară tragedie, a doua oară farsă”. Insa este vorba de o farsă la al carei actual trist succes au contribuit toti cei care au minimalizat fenomenul, sau l-au utilizat in scopuri politicianiste (mă gindesc la experienta “patrulaterului rosu” din perioada guvernării Iliescu-Vacaroiu).

Ascensiunea populismului, a ceea ce se poate numi viziunea etnocratic autoritaristă, ca si respectabilizarea lui sint este de fapt rezultatul ororii feseniste de disidenti, de renasterea societatiii civile. Originile peremismului, ca si ale fesenismului, sint inseparabile de ideologia national-stalinista. Să recitim lista “trădării nationale” propusă candva de “tribun”, si vedem clar impotriva cui, sau mai exact impotriva căror idei, se constituie peremismul ca miscare a disperăriii, furiei, revansei si invidiei istorice”.”

Spuneam ca Vadim a simbolizat mai mereu ceva, iar Vladimir Tismaneanu arata foarte bine:

„Vadim Tudor este in fond numele atator chestiuni rămase in suspensie, amanate sau pur si simplu negate de exponentii directiei liberale din cultura politică romanească: aliante stranii intre forte politice altminteri incompatibile; civismul de paradă in lipsa unor dezbateri autentice privind traditiile constitutionale ale statului roman; refuzul unor analize serioase privind rolul Securitătii in patru decenii de experiment leninist; combinatia dintre fascism si comunism in ideologia protocronismului ceausist; o privatizare anemică, un stat de drept calcand prea des cu stangul. „

Vadim nu a fost un om obisnuit. Era legat prin mii de fire de regimul comunist si fosta Securitate. Dar nationalismul, „intr-o lume relativa”, cum ar zice Adrian Paunescu, era pentru el un ideal. Este adevarat ca acest nationalism fusese admis de catre Ceausescu, spre a-i servi in primul rand lui si regimului sau. Insa a tine la tara ta, la poporul tau e un lucru important ce nu trebuie subestimat niciodata. Actualmente, intr-o Uniune Europeana tot mai debusolata, a fi nationalist echivaleaza cu a fi extremist. Nationalismul a scazut dramatic ca optiune in randurile populatiei. Dar a scazut la fel de dramatic si patriotismul, dragostea fata de tara. Am ajuns sa ne injosim pe noi insine si sa practicam o politica, nu interes national, ci in genunchi, atat la Bruxelles cat si la marile cancelarii ale lumii. Traim in popor o decadere morala fara precedent. Iar nationalismul a fost aruncat la cosul de gunoi al politicii cu totul nemeritat, acest lucru provocand situatia de acum, cand suntem pe cale de a ne pierde identitatea noastra.

Este adevarat ca acest nationalism, confiscat de regimul dictatorial comunist, nu a putut satisface pretentiile unei lumi libere, ca cea in care am intrat dupa Revolutia din 1989. Este adevarat si faptul ca el a fost continuat de corifeii literar-ideologici ai regimului comunist – Adrian Paunescu, Corneliu Vadim Tudor. Insa a fost si neglijat. Iar Dreapta noastra politica nu a prea facut mare lucru sa scoata acest curent politic si de gandire din starea histrionica in care se afla.

Integrarea in Uniunea Europeana si europenizarea – adica globalizarea la scara continentala – n-au fost propice nationalismului, iar noi, in vederea integrarii in UE, desi nu s-a facut un referendum pentru asta, am evitat cu tot posibilul nationalismul, lasandu-l intr-o decadere ce s-a vrut parca iremediabila. Nu a fost bine, intrucat, iata, evenimentele de acum ne cer sa ne luam nationalismul inapoi. Eu cred ca si intr-o democratie liberala ca a noastra, nationalismul are locul sau. Si s-a vazut ca lucrurile nu pot sa mearga bine daca excludem acest curent sau cautam s-o facem. Sunt limite peste care nu se poate trece: este inadmisibil sa permitem altora sa ne dicteze ce sa facem la noi in tara, judecand absurd ca toti ne vor binele.

Eu cred ca noi ar trebui sa intelegem, invatand cele bune de la altii, ca nationalismul este prezent chiar si in cele mai liberale tari, inclusiv SUA. La limita, o tara care nu promoveaza macar putin nationalism si patriotism ajunge sa scoata tradatori pe banda rulanta. Sa ne uitam la Franta care nu a ingropat sau nu a reusit sa ingroape nationalismul, iar Frontul National al Marinei Le Pen, aflat pe un mare val de popularitate acum, sta marturie pentru asta.

Si ar trebui sa ne gandim pentru ca avem multi romani scarbiti de tara lor, care nu le mai poate oferi prea multe satisfactii…

PRM, partidul D-lui. Vadim Tudor, a decazut si el, in mod accentuat dupa integrarea in UE. Marea tema a nationalismului a fost preluata la PSD, insa se vede ca plecarile de la PRM spre PSD nu au adaugat prea multa valoare. PSD nu a castigat cine stie ce din preluarea acestei teme. Nici nu se putea, daca ne gandim la romanii din exterior care nu fac parte din electoratul PSD. La noi, spre deosebire de Occident, un partid nationalist, precum PRM, este atasat Stangii, o sprijina. Evident, faptul ca Vadim a ramas de multa vreme, pana la sfarsit, capul acestui partid a contat. Pe partea dreapta a esicherului politic nu se vede vreun interes, vreo inclinatie macar fata de nationalism. Ramane de vazut acum cum se va pozitiona atat PRM cat si curentul nationalist din Romania, daca va ramane intr-o sfera socialista sau nu.

Mediafax

Video Corneliu Vadim Tudor A MURIT la vârsta de 65 de ani – VIDEO

Se arata ca:

„Fondatorul PRM Corneliu Vadim Tudor, în vârstă de 65 de ani, a murit, luni, în Centrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al Armatei, unde a fost dus după ce i s-a făcut rău.

Starea lui Corneliu Vadim Tudor s-a agravat după ce a fost internat, luni dimineaţă, la Centrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al Armatei, acesta a suferit un infarct şi a fost supus unei intervenţii.

Medicii au încercat să îl resusciteze şi să îl stabilizeze pe Corneliu Vadim Tudor, însă fără rezultat, decesul fiind înregistrat la ora 18.30, potrivit unor surse medicale.

Fostul senator Marius Marinescu a confirmat decesul lui Corneliu Vadim Tudor.

Fondatorul PRM postase pe pagina sa de Facebook, în urmă cu câteva ore, un text despre un concert la care a asistat în weekend.

Fostul europarlamentar Corneliu Vadim Tudor a mai fost internat, în martie 2013, la secţia de cardiologie a Spitalului Militar din Capitală.

După decesul lui Corneliu Vadim Tudor, pe pagina sa de Facebook a fost actualizată o poezie postată iniţial în 7 septembrie, intitulată „POEM INEDIT ULTIMA CAFEA”, care are opt strofe:

„Hai, Moarte, să bem o cafea / Ţi-o fac cu caimac, aromată / Mai leapădă-ţi coasa cea grea / Şi mantia asta ciudată.

Te rog să iei loc în fotoliu / Nu mă supără dacă fumezi / După cine eşti, Moarte, în doliu? / De ce tot suspini şi oftezi?

E foarte fierbinte cafeaua / Nu te grăbi, că te frigi / Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua / Dacă eu am să mor, ce cîştigi?

Ai venit să mă iei în persoană / Prea mare onoare îmi faci / Din toată specia asta umană / Numai pe mine mă placi?

Hai să-ţi ghicesc în cafea / E bine să ştii ce te-aşteaptă / O cumpănă grea vei avea / Dar tu te descurci, eşti deşteaptă. (…) Corneliu Vadim Tudor. Noaptea de duminică spre luni, 6 spre 7 septembie 2015″.

Corneliu Vadim Tudor s-a născut în 28 noiembrie 1949, în Bucureşti, era scriitor, politician şi jurnalist. Este fondatorul Partidului România Mare, fost membru al Parlamentului European şi fost senator.”

Dumnezeu sa-l ierte!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Stiri din actualitatea interna

Romania Libera

Bustul lui Adrian Păunescu, dezvelit în prezenţa câtorva zeci de admiratori şi a unui protestatar

Se arata, printre altele, ca:

„Înaintea dezvelirii bustului poetului, primarul Sectorului 2, Neculai Onţanu a declarat că acest eveniment dedicat lui Păunescu face parte dintr-o serie de comemorări, trecute sau viitoare, ale unor nume mari ale literaturii române, precum Mircea Eliade, Pentru Petre Ţuţea şi Mircea Vulcănescu. În primele minute ale ceremoniei, în timp ce Neculai Onţanu vorbea despre opera lui Păunescu, un bărbat în vârstă de aproximativ 30 de ani a scandat, de pe trotuarul de vizavi, împotriva gestului de a-l comemora pe poet. „Ruşine! Adrian Păunescu nu merită asta!”, a strigat bărbatul de lângă poliţiştii care încercau să îl calmeze.

Netulburat, academicianul Eugen Simion a vorbit, de asemenea, despre opera lui Păunescu. „Adrian Păunescu are o operă întinsă, voluminoasă, enormă. Se va confrunta cu timpul (…). Adrian Păunescu a fost şi un om politic remarcabil„, a spus academicianul.

„Remarcabil, bine zis «remarcabil!»”, a strigat, la rândul său, protestatarul, de peste stradă. „Unii îl urăsc cu o ură grea, indecentă chiar”, a vorbit Eugen Simion despre moştenirea pe care a lăsat-o poetul, amintind şi de criticile care i-au fost aduse şi în ziua înmormântării sale. În timpul discursului academicianului, o dubă a Poliţiei Locale a Sectorului 2 s-a oprit lângă protestatar, stârnind revolta câtorva oameni prezenţi la eveniment.

„Nu puteţi să faceţi aşa ceva, nu puteţi să îl luaţi la secţie”, a strigat unul dintre participanţii la eveniment către poliţişti. „Este dreptul meu de a fi aici şi de aprotesta împotriva acestei mascarade”, a spus şi protestatarul recomandându-se drept un locuitor al Sectorului 2 pe nume „Marinescu”.

„Nu merita Păunescu o asemenea mascaradă, o asemenea glorificare. Asta este opinia mea. Este o persoană care a făcut profund rău societăţii româneşti„, a adăugat el.

La scurt timp după sosirea dubei, protestatarul a plecat de la eveniment. Printre cei care i-au adus un omagiu lui Păunescu s-au numărat şi Mihai Cimpoi, academician din Republica Moldova, jurnalistul Tudor Octavian şi Gelu Voican Voiculescu. Acesta din urmă a vorbit despre modul în care societatea românească l-a uitat pe Adrian Păunescu.

„Ingratitudinea este forma cea mai sublimă de recunoştinţă. După prezenţa masivă la înmormântarea lui Păunescu s-au făcut foarte puţine gesturi care să amintească de persoana sa. Un val de uitare a încercat să şteargă urmele trecerii lui prin lume”, a spus Gelu Voican Voiculescu. Acesta a adăugat că românii pot conştientiza golul pe care l-a lăsat dispariţia poetului, „închipuindu-şi cum ar fi reacţionat Adrian Păunescu săptămâna aceasta când se întâmplă această ruşinoasă provocare de a aduce în ţară sicriul lui Nyiro Jozsef (…). El (Păunescu n.r.) nu ar fi tolerat această demisie de la autoritatea de stat”.

La eveniment a fost prezent şi Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanu, episcop vicar patriarhal, care a vorbit despre personalitatea lui Adrian Păunescu şi, împreună cu Eugen Simion, a dezvelit bustul poetului.

Evenimentul dedicat lui Păunescu a fost contestat şi înaintea desfăşurării, de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), printr-un comunicat dat vineri.

IICCMER „îşi exprimă dezaprobarea fermă faţă de această iniţiativă şi solicită public Primăriei Sectorului 2 să renunţe la acest gest iresponsabil”, potrivit comunicatului remis agenţiei MEDIAFAX, în care se precizează că printre atribuţiile institutului se numără şi „identificarea responsabililor pentru ideologia şi propaganda statului totalitar, precum şi evidenţierea surselor intelectuale ale formării gândirii şi practicilor totalitare”.” (subl. mea)

Gandul

Szasz Jeno: MAE român şi ungar s-au înţeles în privinţa reînhumării lui Jozsef Nyiro. Nu mai e niciun obstacol. Urna poetului va ajunge mâine în Secuime

Se arata, printre altele, ca:

„Reînhumarea scriitorului maghiar Jozsef Nyiro se va desfăşura conform programului stabilit, autorităţile ambelor state, România şi Ungaria, reuşind să ajungă la un consens pe căi diplomatice, a declarat, pentru gândul, Szasz Jeno, fostul primarul din Odorheiului Secuiesc, care este organizatorul evenimentului.

El a spus că scandalul a fost aplanat, în prezent nemaifiind nicio problemă referitoare la ceremonia care va avea loc mâine.

„Reprezentanţii celor două ministere de Externe s-au întâlnit ieri şi au discutat această problemă într-un climat amiabil. Toate diferendele politice au fost rezolvate, eu ştiu că s-au aplanat problemele pe căi diplomatice şi nu mai e niciun obstacol. Din perspective juridice, că asta ne interesa pe noi, nu e nicio problemă, cenuşa cremată nu are nevoie de paşaport mortuar. Nu cred că se mai poate întâmpla ceva până mâine, noi facem ceremonia”, a declarat, pentru gândul, Szasz Jeno.

Cu toate acestea, fostul primar ne-a declarat că urna nu a ajuns încă în România, aceasta fiind încă la Budapestea. „Am înţeles că în cursul zilei de astăzi va pleca de la Budapesta şi că va ajunge la timp pentru ceremonie. Nu ştiu exact când, eu cred că va ajunge mâine înainte de ceremonie„, a mai spus Szasz Jeno.

Reprezentanţii Ministerului Afacerilor Externe au declarat pentru gândul că poziţia diplomaţiei de la Bucureşti faţă de această ceremonie a rămas neschimbată, aşa cum a anunţat şi vineri: „Ne-am exprimat dezacordul”.[…]

Potrivit sursei citate, ceremonia va începe loc mâine la ora 12:00, urmând ca la ora 14 :00 să aibă loc liturghia sfântă. „După ceremonie, vom merge într-un cerc mult mai restrâns la locul de veci, unde vom spune ultima rugăciune pentru memoria scriitorului Jozsef Nyiro”, a spus Jeno, spunând că sunt aşteptaţi aproximativ 10.000 de oameni, printre care şi câţiva localnici români, care au cunoscut operele scriitorului.

„Să mulţumim celor care au făcut tam-tam”

Reînhumarea scriitorului Joszef Nyiro a stârnit multe discuţii în contradictoriu între reprezentanţii maghiari şi cei români. Ceremonia era programată încă din vremea vechiului Guvern, care a fost de acord cu ea, însă noul premier, Victor Ponta, şi-a exprimat dezacordul în mai multe rânduri.

„Înţeleg că fostul Guvern a fost de acord cu înhumarea la Odorheiu Secuiesc, actualul Guvern şi-a manifestat în mod clar opoziţia la aşa ceva din considerente pe care ministrul de Externe le va prezenta în detaliu. Este o personalitate care, din punctul de vedere al autorităţilor române, având o activitate care poate fi aflată uşor, nu poate să primească onoruri pentru ceva ce, din punctul nostru de vedere, nu este cazul să fie onorat”, a declarat Ponta.

Mai mult, şi udemeriştii au anunţat că nu vor participa la ceremonia, având în vedere că aceasta a fost politizată, în contextul alegerilor locale, unde Szasz Jeno, preşedintele Partidului Civic Maghiar, candidează pentru un nou mandat de primar.

„E o campanie electorală, din păcate, murdară, împotriva UDMR şi nicidecum nu are decât ca obiect de lucru reînmormântarea cenuşii sau a osemintelor scriitorului Nyiro”, a spus, anterior, senatorul UDMR Verestoy Attila.

Deşi regretă discuţiile negative care au avut loc în privinţa înhumării scriitorului, Szasz Jeno a precizat, pentru gândul, că această problemă a avut şi o latură pozitivă. „Să mulţumim celor care au făcut tam-tam , pentru că aşa s-a făcut cunoscută şi opera lui Nyiro, aşa învaţă şi tinerii că trebuie să citească cât mai multe opere. Jozsef Nyiro este o valoare imensă a literaturii maghiare, este un fel de Ioan Slavici pentru noi„, a conchis primarul. (subl. mea)

Cine a fost Jozsef Nyiro, „apostolul secuilor” care a provocat după moarte un război între Ungaria şi România

Se arata, printre altele, ca:

„Cine a fost Nyiro Jozsef

Preot, scriitor, ziarist şi filosof, Nyiro Jozsef, upranumit „apostolul secuilor”, este considerat unul dintre cei mai reprezentativi intelectuali maghiari din Transilvania din prima jumătate a secolului XX. Născut în 8 iulie 1889 în localitatea Jimbor, din judeţul Braşov, a fost primul dintre cei patru copii ai lui Nyiro Mihaly, directorul Şcolii generale romano-catolice din comună. În 1900, după decesul tatălui său, s-a mutat, împreună cu familia, la Odorheiu Secuiesc, unde a absolvit Gimnaziul Catolic, după care a studiat teologia la Alba Iulia şi apoi la facultatea de Teologie „Pazmaneum” din Viena, absolvită în 1912, an în care şi-a început şi activitate de preot, la Sibiu.

În 1915, la solicitarea sa, a fost mutat ca preot la Cluj, unde a slujit până în 1919, când a fost exclus din rândul clericilor pentru încălcarea jurământului castităţii: se căsătorise cu iubita lui din tinereţe, cu care a avut apoi trei copii. Revenit la viaţa laică, Nyiro Jozsef a desfăşurat, timp de două decenii, o susţinută activitate de scriitor, filosof şi ziarist, fiind totodată, alături de bunul său prieten Vass Albert – viitorul condamnat pentru crime de război – un tot mai fervent politician extremist, membru al Partidului Naţional Maghiar şi, după interzicerea acestuia în 1939, al Partidului Ardelean, înfiinţat la Budapesta în decembrie 1940, după Diktatul de la Viena. Fapt demonstrat nu doar în scris, ci şi prin „acţiuni concrete”: potrivit unui raport al consulului ungar la Cluj, dr. Bothmer Karoly, Nyiro Jozsef a fost căpetenia unuia din grupurile de „grupele teroriste de elemente declasate, şovine şi fasciste” care au atacat, devastat, incendiat, terorizat şi ucis români la Cluj şi în împrejurimi, în zilele premergătoare sosirii trupelor horthiste în oraş, în 11 septembrie 1940.

La scurt timp după aceasta, ca membru al Parlamentului Ungar reprezentant al maghiarilor din Transilvania, Nyiro Jozsef s-a stabilit în capitala Ungariei, unde a înfiinţat revista „Magyar Ero” (Forţa Maghiară), unul dintre instrumentele celei mai violente propagande panhungariste, şovine şi antisemite ale regimului horthysto-szalasist: „Azi lumea este în flăcări şi cu cât flăcările se înalţă mai sus, cu atât mai bine putem pătrunde în adâncul viitorului nostru”. „Domnul nostru Conducător, mare ctitor şi unificator de ţară, siguranţa noastră, sprijinul nostru, refugiul nostru şi sursa forţei noastre”, îi ridica el osanale lui Horthy Miklos, după ce acesta îl decorase cu „Coroana Corvin”, pentru „atitudine maghiară”. Nyiro Jozsef îşi va păstra aceeaşi atitudine şi după preluarea puterii în Ungaria, în octombrie 1944, de către Partidul „Crucea cu Săgeţi – Mişcarea Hungaristă” condus de Szalasi, implicându-se cu „total devotament” în promovarea ideologiei acestuia. În martie 1945, împreună cu membrii Guvernului Szalasi şi cu majoritatea colegilor săi din Parlamentul Ungar, a fugit în Austria, într-un convoi al armatei germane, după care şi-a continuat drumul până în Germania, unde a locuit în zona aflată sub control american, îndeplinind funcţia de ministru al Educaţiei Naţionale în guvernul ungar în exil.

Apoi, în 1950, după mai multe tentative eşuate de emigrare în SUA, s-a stabilit definitiv în Spania lui Franco, unde a înfiinţat mai multe organizaţii ale maghiarilor din exil, continundu-şi cu aceeaşi fervoare activitatea propagandistică, devenită acum anticomunistă. „Merite” pentru care a şi fost „recuperat” de Comisia Aliată de Control, care, sub pretext de „dovezi insuficiente”, a refuzat categoric, în 1947, să dea curs solicitărilor autorităţilor comuniste de la Budapesta şi Bucureşti de a-l preda pentru a fi judecat pentru crime de război şi înpotriva umanităţii. A murit la Madrid, în 6 octombrie 1953, fiind înmormântat, pe cheltuiala statului spaniol, în cimitirul Almudena, aflat la circa 50 de km de capitala Spaniei.”

MAE: Nu s-a modificat dezacordul privind reînhumarea lui Jozsef Nyiro

Se arata, printre altele, ca:

„Ministerul român al Afacerilor Externe informează, la solicitarea MEDIAFAX, că nu a intervenit nicio schimbare în poziţia autorităţilor de la Bucureşti de dezacord faţă de reînhumarea rămăşiţelor poetului ungur Jozsef Nyiro în România.

„Ministerul Afacerilor Externe precizează faptul că nu a intervenit nicio schimbare în poziţia autorităţilor române privind dezacordul reînhumării lui Joseph Nyiro în România. MAE solicită ca orice demers să se facă conform legislaţiei române”, se menţionează în precizarea MAE.

De asemenea, MAE arată că această poziţie va fi transmisă în cursul zilei de vineri şi Ambasadei Ungariei la Bucureşti.

Totodată, MAE mai subliniază, în precizarea remisă MEDIAFAX, „necesitatea de a utiliza strict canalele oficiale de dialog pentru clarificarea oricăror aspecte de natură a genera dificultăţi în relaţia bilaterală”.

Reînmormântarea lui Nyiro Jozsef la Odorheiu Secuiesc va avea loc duminică, într-un cadru privat,în conformitate cu legislaţia românească, organizatorii modificând programul şi renunţând la mai multe evenimente în urma dezacordului exprimat de MAE român, a precizat joi, pentru MEDIAFAX, Ambasada Ungariei la Bucureşti.

„Organizatorii înţeleg faptul că partea română nu este de acord cu programul reînmormântării cum a fost programat, din cauza aceasta au modificat programul şi au renunţat la mai multe evenimente. Partea maghiară cere părţii române să respecte principiile de bază ale moralei creştine. Organizatorii speră că partea română acceptă că evenimentul este un act de pioşenie, în cursul căruia totul se va desfăşura conform legislaţiei româneşti. Organizatorii evenimentului nu vor utiliza evenimentul pentru scopuri politice împotriva României, numai vor ca, conform ultimei dorinţe a lui Nyírő József, el să se odihnească în pământul din care s-a născut”, se arăta în precizarea Ambasadei Ungariei.

De asemenea, în poziţia transmisă de Ambasada Ungariei se menţiona că evenimentul nu a fost amânat, va avea loc duminică, 27 mai, de la ora 14.00, într-un cadru privat, „în conformitate cu legislaţia românească”. „Va avea loc o slujbă în amintirea lui Nyírő József de la ora 14.00, pe teren privat din Odorheiu Secuiesc, pe strada Rozei (în Papkert), după care va avea loc reînmormântarea”, a detaliat Ambasada Ungariei.

De asemenea, se subliniază că „prin definiţie, orice înmormântare sau reînmormântare, deci şi cea a lui Nyírő József va fi una privată”. „Organizatorii nu au emis invitaţii de participare pentru nimeni, vor participa toţi cei care au stimă pentru scriitorul Nyírő József”, se mai arată în răspunsul transmis MEDIAFAX de Ambasada Ungariei.

Purtătorul de cuvânt al Partidului Civic Maghiar (PCM), Molnar Miklos, a declarat, joi, corespondentului MEDIAFAX, că duminică va avea loc reînhumarea sciitorului Nyiro Jozsef, precizând că Parlamentul Ungariei a găsit o „cale amiabilă, convenabilă, care a fost acceptată şi de partea română”, dar că autoritatea ungară este singura abilitată să ofere „detalii tehnice” despre eveniment.

„Reînhumarea va avea loc duminică, dar detalii tehnice nu suntem abilitaţi să dăm presei. Sigurul abilitat este Parlamentul Ungariei, el este cel care a găsit calea amiabilă, convenabilă, care a fost acceptată şi de partea română pentru aducerea în ţară a sicriului cu rămăşiţele pământeşti alea scriitorului Nyiro Jozsef”, a spus Molnar.[…]

Preşedintele Parlamentului ungar, Kover Laszlo, afirmă că „ţelurile politice” ale lui Nyiro Jozsef trebuie separate de activitatea scriitoricească a acestuia, subliniind că el nu a aruncat volumele lui Eliade „pentru simplul motiv că acesta a făcut parte din Garda de Fier”.

Preşedintele Parlamentului ungar, Kover Laszlo, a declarat, joi, într-o conferinţă de presă la Târgu Mureş, că se află în Transilvania „în primul rând ca persoană fizică şi ca preşedinte de onoare al PCM” şi că doreşte să se facă o distincţie între campania electorală la care participă şi „actul de pioşenie” legat de reînhumarea scriitorului Nyiro Jozsef, la care urmează să participe, duminică, la Odorheiu Secuiesc, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Joi, în conferinţa de presă de la Târgu Mureş, Kover Laszlo a precizat că vizita sa are legătură cu două evenimente legate de sărbătoarea de Rusalii – pelerinajul de la Şumuleu Ciuc, „care este o sărbătoare sufletească pentru toţi maghiarii din Bazinul Carpatic”, şi reînhumarea osemintelor scriitorului Nyiro Jozsef „în pământul natal, la Odorheiu Secuiesc, în duminica de Rusalii, pe 27 mai”.

Cenuşa poetului maghiar decedat la Madrid în 1953 a fost adusă în Ungaria la iniţiativa Parlamentului de la Budapesta. Pe 17 mai, Parlamentul Ungariei ceruse clarificări în legătură cu poziţia României faţă de reînhumarea poetului maghiar Jozsef Nyiro în Odorheiu Secuiesc. „Ungaria doreşte să ştie dacă poziţia României sugerează că va tolera evenimentul sau va interzice reînhumarea lui Nyiro în Odorheiu Secuiesc”, declara Laszlo Veress, şeful de cabinet al preşedintelui Parlamentului de la Budapesta, precizând că răspunsul Bucureştiului era aşteptat până luni.

Veress a precizat că, dacă România va interzice reînhumarea, Ungaria va găsi o soluţie conformă cu legislaţia românească şi cu „aşteptările spirituale” ale simpatizanţilor lui Jozsef Nyiro. Ministerul român al Afacerilor Externe a confirmat „invitarea”, miercurea trecută, a ambasadorului Ungariei la Bucureşti, pentru consultări în legătură cu intenţia reînhumării poetului maghiar Jozsef Nyiro în Odorheiu Secuiesc.

Potrivit MAE român, Nyirő József s-a născut în 1889, la Jimbor, judeţul Braşov şi a decedat în 1953, la Madrid, în Spania, unde a fost înhumat până de curând. În perioada interbelică a lucrat ca jurnalist la mai multe publicaţii de limba maghiară din Transilvania şi a publicat mai multe nuvele.

În 1941, după anexarea Transilvaniei de Nord de către Ungaria, a fost invitat în calitate de deputat ardelean în Parlamentul de la Budapesta şi s-a mutat în capitala ungară. A fost redactor-şef la două ziare de extremă dreapta („Magyar Erő” şi „Magyar Ünnep”).

După lovitura de stat din 15 octombrie 1944 şi-a continuat activitatea în Parlamentul Ungariei (Parlamentul de la Sopron), care a adoptat legislaţie antisemită. În această calitate, Nyirő József a susţinut activitatea guvernului fascist al lui Szálasi Ferenc. În 1940 i-a fost acordată distincţia „Coroana Corvin”, înfiinţată de către Miklos Horthy.” (subl. mea)

Ministrul Duşa: Autorizaţia de reînhumare a lui Nyiro Jozsef este lovită de nulitate. România nu agreează acţiunea Ungariei

Se arata, printre altele, ca:

„Ministrul delegat pentru Relaţia cu Parlamentul, Mircea Duşa, afirmă că autorizaţia de reînhumare a scriitorului Nyiro Jozsef este lovită de nulitate, în timp ce ministrul Justiţiei, Titus Corlăţean, spune că Guvernul nu doreşte transformarea României „într-un cuib de pelerinaj pentru extremisme”.

Ministrul delegat pentru Relaţia cu Parlamentul, Mircea Duşa, a declarat, vineri seară, la Reghin, unde a participat la lansarea candidatului USL la Primărie, Maria Precup, că a constatat că există „elemente” care dovedesc că autorizaţia de reînhumare a scriitorului Nyiro Jozsef este lovită de nulitate, transmite corespondentul MEDIAFAX.

„Este foarte clar că PCM, al cărui preşedinte de onoare este preşedintele Parlamentului Ungariei, domnul Kover, este în campanie electorală. Eu, care sunt din judeţul Harghita şi am participat la toate campaniile electorale, ştiu că întotdeauna au venit cu câte o «bombă» din aceasta, care să lămurească electoratul maghiar şi mai ales cetăţenii un pic mai înfierbântaţi în ale autonomiei sau reînvierii Tratatului de la Trianon, să îi mobilizeze pentru a veni la vot. (…) Am fost la Odorheiu Secuiesc să văd condiţiile în care primarul a eliberat acea autorizaţie de reînhumare. Am constatat că sunt nişte elemente care dovedesc faptul că acea autorizaţie este lovită de nulitate şi Instituţia Prefectului din judeţul Harghita va solicita constatarea nulităţii acelei autorizaţii”, a declarat Duşa.

Duşa a adăugat că nu crede că „statul maghiar va forţa nota” în ce priveşte reînhumarea lui Nyiro la Odorheiu Secuiesc, fără a avea acordul statului român. De altfel, a subliniat el, deşi de câteva zile circulă zvonul potrivit căruia cenuşa lui Nyiro este deja în România, cei care se ocupă de organizarea evenimentului afirmă că urna este la Budapesta.

„Cred că elementele acestea de campanie trebuie lăsate deoparte şi soluţionată această dispută pe cale diplomatică între două ţări ale UE. De altfel, premierul Victor Ponta se va întâlni în perioada imediat următoare cu premierul Orban şi va clarifica aceste probleme şi aceste dispute pe care le creează Guvernul de la Budapesta. Nu cred că este cazul ca domnul Orban şi domnul Kover să reînvie fantomele trecutului„, a spus Duşa.

El a precizat că statul român nu agreează această acţiune a statului ungar, legată de reînhumarea unui personaj controversat, precum Nyiro, şi că nu înţelege cum reprezentanţi ai ţării vecine „agită spiritele” cu acest subiect.

„Nu înţeleg cum statul maghiar, premierul Orban şi preşedintele (Parlamentului ungar) Kover – statul ungar este membru al UE, ca şi noi – agită spiritele aducând persoane care sunt controversate de istorie – cum este acest Nyiro, care a fost poet, susţinător al fascismului şi care a luat poziţie serioasă împotriva evreilor. (…) Chiar dacă nu este declarat criminal de război, cum este Wass Albert, încearcă să îl aducă în ţară şi să treacă peste poziţia statului român”, a arătat Duşa.

În acelaşi context, ministrul Justiţiei, Titus Corlăţean, a spus că Guvernul român a avut o poziţie corectă în ce priveşte cazul reînhumării lui Nyiro, pentru că nu doreşte transformarea României „într-un cuib de pelerinaj pentru extremisme”.

„Este un act de demnitate românească acela ca la nivelul statului român şi al instituţiilor, la nivel guvernamental şi politic şi la nivelul administraţiilor locale, statul român să nu accepte ca cineva să se joace cu demnitatea românilor şi a statului român. Faptul că România a spus foarte clar că respinge această formă de revenire, pe pământul românesc, la nişte simboluri horthyste, de extremă dreaptă, antiromâneşti şi antisemite este o poziţie corectă. (…) Nu dorim să transformăm România într-un cuib de pelerinaj pentru extremisme pe care le dorim uitate şi îngropate. România are alte priorităţi şi cetăţenii României – români, maghiari şi alte etnii – au cu totul şi cu totul alte priorităţi decât redeşteptarea extremismelor. Vom încerca să blocăm această chestiune„, a spus Corlăţean.

El a adăugat că există deja „reacţii” în mediile internaţionale, în SUA şi în Israel, care susţin poziţia statului român şi apreciază că aceasta este corectă.

„Veţi vedea, de altfel, în zilele următoare poziţii exprimate public, inclusiv la nivelul unor oficialităţi, la nivelul unor organizaţii din străinătate care spun foarte ferm: nu suntem de acord cu această încercare a Ungariei de a exporta extremisme. Domnul Orban ar trebui la domnia sa, în Ungaria, să-şi vadă de problemele serioase, de criza economică, de problemele sociale, de lipsa de credibilitate în faţa partenerilor europeni pentru excesele nedemocratice, pentru excesele care au dus, printre altele, la încălcarea unor reguli de bază ale democraţiei, ar trebui să-şi vadă de propriile problemele, în propria ţară, şi să înceteze a exporta provocări în România. Aceasta este poziţia statului român şi eu, ca ministru în Guvernul României, o spun foarte clar: totul trebuie să se oprească la frontiera României. Înţelegeţi că există modalităţile de acţiune inclusiv prin anumite pârghii administrative şi legale. Statul român nu va sta pe loc”, a conchis Corlăţean.

Guvernul s-a opus reînmormântării poetului maghiar Nyirő Jozsef la Odorheiu Secuiesc, deoarece opinia autorităţilor române este că acesta nu poate primi onoruri pentru o activitate care nu este cazul să fie onorată, potrivit premierului Victor Ponta.

„Înţeleg că fostul Guvern a fost de acord cu înhumarea la Odorheiu Secuiesc, actualul Guvern şi-a manifestat în mod clar opoziţia la aşa ceva din considerente pe care ministrul de Externe le va prezenta în detaliu. Este o personalitate care, din punctul de vedere al autorităţilor române, având o activitate care poate fi aflată uşor, nu poate să primească onoruri pentru ceva ce, din punctul nostru de vedere, nu este cazul să fie onorat”, a spus Ponta.

Reînmormântarea poetului maghiar Nyirő Jozsef la Odorheiu Secuiesc va avea loc duminică, într-un cadru privat, în conformitate cu legislaţia românească, organizatorii modificând programul şi renunţând la mai multe evenimente în urma dezacordului exprimat de MAE român, preciza Ambasada Ungariei la Bucureşti.

MAE şi-a exprimat dezacordul faţă de intenţia oficialităţilor ungare de a aduce în România rămăşiţele lui Nyiro, spre a fi reînhumate în cadrul unui ceremonial desfăşurat pe parcursul mai multor zile în Gheorgheni, Miercurea Ciuc şi Odorheiu Secuiesc.

Primarul municipiului Odorheiu Secuiesc, Bunta Levente, afirma, vineri, că potrivit informaţiilor sale cenuşa scriitorului Nyiro Jozsef s-ar afla la capela mortuară a bisericii catolice din localitate, însă atât administratorul capelei, cât şi liderul PCM, Szasz Jeno, infirmau această informaţie. De altfel, Szasz Jeno, care este şi preşedintele Fundaţiei „Pro Odorhei”, declara că „urna cu cenuşa se află la Budapesta şi va veni în timp util la Odorheiu Secuiesc, până duminică, înainte de ceremonie”.

Pe de altă parte, preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, anunţa, vineri, că reprezentanţii Uniunii nu vor participa la reînhumarea scriitorului Nyiro Jozsef, întrucât este „un eveniment electoral” al lui Szasz Jeno, liderul PCM.

Preşedintele Parlamentului ungar, Kover Laszlo, afirma însă că „ţelurile politice” ale lui Nyiro Jozsef trebuie separate de activitatea scriitoricească a acestuia, subliniind că el nu a aruncat volumele lui Eliade „pentru simplul motiv că acesta a făcut parte din Garda de Fier”.

Directorul Diviziei de Arhive Internaţionale a Muzeului Holocaustului din Washington DC, Radu Ioanid, declara, pentru MEDIAFAX, că „înhumarea ceremonială” a lui Jozsef Nyirő în România face parte dintr-o serie mai largă de tentative de „reabilitare” din Ungaria a unor persoane controversate.” (subl. mea)

Reînhumarea poetului Jozsef Nyiro va fi supravegheată de forţele de ordine. În Harghita se află şi poliţişti din Ungaria

Se arata, printre altele, ca:

„Ceremonia de reînhumare a poetului maghiar Jozsef Nyiro, care va avea loc duminică, la Odorheiu Secuiesc, va fi supravegheată de dispozitive de poliţişti şi de jandarmi, pregătite să intervină în cazul în care apar conflicte sau „manifestări antisociale”.

Totodată, începând de sâmbătă, în localitate se află şi 5 poliţişti din Ungaria, care acţionează împreună cu poliţiştii români pentru a preveni „faptele antisociale” care ar putea apărea în timpul manifestărilor din judeţul Harghita, cu ocazia slujbelor de sărbătorire a Rusaliilor catolice, au declarat pentru gândul surse din Ministerul Administraţie şi Internelor (MAI). Ei vor fi prezenţi şi mâine în judeţul Harghita, la acţiunea de supraveghere a ceremoniei controversate, dedicate poetului maghiar.

Astăzi, pentru a supraveghea manifestările ocazionate de Rusaliile catolice, în judeţul Harghita acţionează peste 500 de poliţişti şi de jandarmi.

„Mâine vor fi prezenţi poliţişti şi jandarmi la Odorheiu Secuiesc, pentru ordinea şi siguranţa publică. Ei vor supraveghea ceremonia de reînhumare şi vor preveni faptele antisociale. Nu va fi un număr mare, dar avem pregătite dispozitive de rezervă, care să intervină în caz de conflict. Legislaţia în vigoare nu prevede vreo restricţie pentru manifestările religioase, de comemorare sau sportive. Această manifestare nu poate fi interzisă. Forţele de ordine vor fi acolo pentru prevenireşi pentru fluidizarea traficului„, au explicat pentru gândul sursele citate.

Ceremonia de reînhumare a poetului maghiar va începe duminică la ora 12.00, urmând ca la ora 14.00 să aibă loc liturghia sfântă. „După ceremonie, vom merge într-un cerc mult mai restrâns la locul de veci, unde vom spune ultima rugăciune pentru memoria scriitorului Jozsef Nyiro”, a declarat fostul primar din Odorheiu Secuiesc, Szasz Jeno, spunând că sunt aşteptaţi aproximativ 10.000 de oameni, printre care şi câţiva localnici români, care au cunoscut operele scriitorului.” (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

M-ar interesa parerea europarlamentarilor nostri, D-na Corina Cretu si Dl. Cristian Preda, in legatura cu aceste evenimente. Ii rog sa si-o exprime.

Update – Pozitia lui Titus Corlatean

Gandul

Ministrul Justiţiei, despre presiunile Ungariei în cazul Nyiro Jozsef: „Este inacceptabil. Unii s-au obişnuit cu colaboraţionismul Bucureştiului”

Se arata ca:

„Ministrul Justiţiei, Titus Corlăţean, a calificat poziţia Ungariei în scandalul creat în jurul reînhumării poetului Nyiro Jozsef drept „inacceptabil” şi ca fiind rezultatul unei politici externe slabe din partea României, în ultimii ani.

„Acest tip de conduită şi de retorică sunt inacceptabile. Faptul că rămăşiţele au fost introduse fraudulos, fără acceptul statului român, este inacceptabil„, a declarat Corlăţean într-o emisiune la Realitatea TV.

Titus Corlăţean a spus că diplomaţia de la Budapesta ştia încă de anul trecut de problemele şi sensibilităţile din jurul acestui subiect şi că totuşi „a ales să meargă mai departe”, lucru pe care îl califică drept inacceptabil din partea unui „stat vecin, membru al UE”

„Este rezultatul unei politici slabe a statului român.Unii s-au obişnuit cu colaboraţionismul de la Bucureşti. Faptul că statul a devenit mai slab, fără reacţii, este rezultatul unei politici proaste de la Bucureşti, în ultimii ani„, a mai spus Titus Corlăţean. El a reamintit că România nu a avut nici o reacţie publică nici în 2010, când Parlamentul de la Budapesta a adoptat legi care desfiinţau practic Tratatul de la Trianon şi aduceau alte atingeri românilor.

Ministrul Justiţiei a mai spus că, în astfel de situaţii, este nevoie de o intervenţie la nivel european.

„Când ai de-a face cu un stat membru care recurge la derapaje atât de grave într-ale democraţiei, este nevoie de o reacţie la nivel european„, a declarat Corlăţean.

Ministrul Justiţiei a mai spus, de asemenea, că partidele politice româneşti au greşit „în tot aceşti ani, pentru că nu s-au adresat şi cetăţenilor români de etnie maghiară. Probabil din cauza barierelor lingvistice. Atunci când am abandonat un segment important din populaţie, am greşit„.” (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Adrian Paunescu, un personaj controversat?

Am fost azi la Uniunea Scriitorilor pentru a-i aduce un ultim salut lui Adrian Paunescu, cel care saluta „generatia in blugi”. Erau acolo oameni pe care ii stiam, erau si multi pe care nu-i stiam. Au venit, ca si mine, oameni simpli. Vreau sa va spun ca au fost si care au plans in fata sicriului cu corpul neinsufletit al poetului…

Am primit ieri un comentariu absolut incalificabil si pe care nu pot sa-l reproduc, legat de moartea poetului. L-am sters, bineinteles. Dar… m-a facut sa si meditez la faptul ca sunt oameni care nu inteleg Istoria despre care Adrian Paunescu spunea: „Istorie, vezi-ti de treaba/Istorie, lasa-ma-n pace!”. Si poate ca nu sunt ei de vina pentru asta. Poate ca suntem cu totii de vina. Pentru ca mai mereu Istoria s-a scris ba cu omisiuni, ba ca sa nu deranjam pe altii. Sau s-a scris dupa cum le-a placut altora. In felul asta se spala creiere. Nu ca asta ar fi fost neaparat intentia… Unde mai pui ca sunt documente care se scot la iveala din arhive dupa minim 30 de ani, din cate am inteles. Asa ca, obiectiv vorbind, este si greu sa intelegi… Trebuie sa deduci, si poate ca nu o facem intotdeauna bine in atari conditii.

In primul rand voi porni de la afirmatia Presedintelui Romaniei, Dl. Traian Basescu, care spunea, despre Ceausescu, ca daca statea doar 10 ani era un mare presedinte din istoria romanilor. Ar trebui sa meditam la ceea ce a zis. Si ar trebui sa ne gandim la acel an, 1968, cand Ceausescu a condamnat invazia sovietica in Cehoslovacia, un lucru fara precedent in istoria postbelica: o tara comunista condamna actiunea marii Uniuni Sovietice in mod public, deschis, pe fata, fara menajamente. Popularitatea lui Ceausescu, atunci, a crescut exponential. Ceausescu era in topuri, nu numai pe plan intern, dar si pe plan international pentru neobisnuita sa atitudine fata de marea putere care conducea lumea comunista. Si, este de retinut, nu a facut-o printr-o declaratie de birou sau comunicat de presa, ci in fata unei pieti pline ochi de oameni, in gura mare, tipand cat se poate de tare!! Chiar si cei mai anticomunisti intelectuali din vremea respectiva cred ca au ramas perplecsi in fata unui asemenea act neobisnuit, de mare curaj, desigur. O tara ca Romania sa sfideze in felul acesta o superputere mondiala, conducatoarea lagarului comunist, era ceva nemaivazut. Inutil sa spun ca, in tara, pe langa o stare fireasca de teama, de temeri, entuziasmul a atins cote fantastice. Ceausescu, cum era de asteptat, a obtinut o imagine excelenta pe plan international, in special in SUA. Ulterior relatiile cu SUA au inceput a fi cordiale, iarasi un lucru foarte neobisnuit, dat fiind faptul ca Romania era de partea cealalta a Cortinei de Fier, o tara comunista, membra a Tratatului de la Varsovia. Chiar stau si ma gandesc la faptul ca o asemenea prietenie era chiar neobisnuita, date fiind conditiile politice si realitatile de atunci. Ceausescu, pe fond, avea dreptate. Pentru ca era chiar inadmisibil ca o tara comunista, fie ea si o mare putere, sa se amestece brutal, cu forta armata, in treburile interne ale altei tari comuniste. Prietenie, fie ea si comunista, cu interventia armata… parca nu mai seamana a prietenie… Chiar deloc.

Trebuie inteles foarte bine acest context mai intai, pentru a intelege de ce multi intelectuali ai vremii, dar nu numai intelectuali, desigur, au crezut in Ceausescu, ca lider, si l-au sprijinit atunci. Sigur, Romania nu a trecut Cortina de Fier. Nu a abdicat atunci comunismul, nici nu se putea atunci lucrul acesta. Dar atitudinea pe care a avut-o Ceausescu i-a atras o simpatie foarte mare. Pe de alta parte trebuie spus ca nivelul de trai din tara era unul foarte bun. Romania se dezvolta economic. As sublinia faptul ca una este sa vorbesti, spre exemplu, de mecanizarea agriculturii si alta este sa faci mecanizarea agriculturii. Oamenii n-o duceau rau. Dezvoltarea industriala crea locuri de munca. Deci din punctul asta de vedere oamenii o duceau bine. Si nu se putea sa nu te gandesti ca dezvoltarea economica va conduce spre un si mai bine, spre mai multa prosperitate. Climatul economic ii era favorabil lui Ceausescu, pentru ca popularitatea sa sa creasca. Cine se gandea, pe vremea aceea, ca in numai 12 ani, la anii ’80 ma refer, tara va ajunge intr-un declin economic prelungit? Cred ca nici Ceausescu nu se gandea la o asa sumbra ipoteza si ca avea s-o sfarseasca in fata plutonului de executie.

Date fiind aceste conditii nu ar trebui sa fie de mirare ca Paunescu l-a sustinut pe Ceausescu, mai ales ca era si tanar pe atunci, in plina afirmare. Poet tanar, de mare talent. Eu nu l-as banui de nesinceritate pe Paunescu, la vremea respectiva. A crezut despre Ceausescu ca este un mare presedinte al romanilor, din toata Istoria acestei tari. Iata cum ne „intalnim” cu vorbele spuse de Basescu. Eu stau si ma intreb: de ce e rau, totusi, sa spui despre cineva, chiar si in versuri, ca face lucruri bune, mari pentru poporul sau, cand chiar le si face? A exprima admiratia pentru cineva este un lucru rau? Lucrurile, pe atunci, incepusera sa se (cum sa zic?) liberalizeze, hai sa-i zic asa, desi e mult spus totusi. Dezvoltarea economica a atras dupa sine dezvoltarea culturala a tarii. Pentru ca aveai din ce sustine cultura. Paunescu a ajutat tineri de talent sa se afirme, a cautat talente si Cenaclul Flacara a fost, la vremea respectiva, o pepiniera de tinere talente. A sprijinit pe multi. Pentru ca e greu ca sa te afirmi in arta. Mai ales cand esti tanar, necunoscut si neluat in seama de nimeni. Iar acest om, Adrian Paunescu, a facut treaba asta. Dar sa nu uitam ca povestea odata ca a fost cu Marin Preda la Ceausescu, impotriva introducerii realismului socialist in arta. L-a sprijinit pe Preda. Preda i-ar fi zis lui Ceausescu urmatoarele cuvinte memorabile: „Daca introduceti realismul socialist in arta eu, Marin Preda, ma sinucid!”, lucru care l-a uluit pe Ceausescu. Dar Paunescu a crezut ca va fi bine cu Ceausescu. Erau premise pentru asa ceva, asa cum am aratat mai sus. Sigur, se poate spune ca succesul mare de care s-a bucurat Cenaclul Flacara i se cam urcase la cap. Insa lucrul acesta mi se pare neesential. Oricui i se poate intampla ca, avand un mare succes, sa i se urce la cap (mai mult sau mai putin, fireste) si sa se creada mare si tare. Adevarul este ca Paunescu era mare, adica reusise sa se impuna ca o personalitate pregnanta a vietii culturale dar si politice din Romania. Insa asta nu inseamna ca Paunescu nu a fost critic fata de regim. Una este sa consideri ca va fi bine cu Ceausescu, lucru, pe atunci, justificat intr-un mod sau altul, si alta este sa nu ai niciun spirit critic. Paunescu a fost o voce critica la adresa regimului. Sunt de acord cu Ion Iliescu, care posteaza pe blog doua poezii ce stau marturie pentru acest lucru :

REMEMBER ADRIAN PAUNESCU

Poezia Analfabetilor este scrisa in 1979, iar poezia Regresam este scrisa in 1988. Deci sa retinem anii, ca perioade istorice. Caci in acei ani intreaga intelectualitate romaneasca incepuse a nu mai fi de acord cu Ceausescu. Desi, poate, sperante de mai bine inca mai aveau oamenii. Deci cand a trebuit sa fie critic, din punct de vedere politic, Paunescu a fost deosebit de critic. Analfabetilor mi se pare o critica usturatoare la adresa lui Ceausescu insusi! Uitati-va numai la urmatoarele versuri:

„V-am spus că vremurile s-au schimbat
Şi că situaţia e mai complexă,
Nu-i intelectualul – servitor,
Cultura nu-i ceva ca o anexă.

Şi lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre şi mimând tumulturi,
Cu aroganţi şi trândavi doctoranzi,
Cu papagali care ţin loc de vulturi.
V-am spus şi am puterea să mai spun
Că nu încape muntele în seră,
Că prea-i scurt drumul de la rai la iad
Şi de la căprioară la panteră.

V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx
Să nu-i păstraţi în spirt învăţătura
Şi voi , întruna, fără să-l citiţi ,
Îl pomeniţi până vă doare gura.”

 Si acuma sa ne intrebam: cui i-a spus poetul sa nu-l fetisizeze pe Marx? Cui oare? Cui oare spunea poetul ca „lumea nu se poate cucerii umfland cifre si mimand tumulturi”? Cui oare daca nu lui Ceausescu!! Cineva, mai tanar poate, ar putea sa spuna: „ei si ce mare lucru, i-a spus lui Ceausescu, mare smecherie..” Eu vreau sa ne reamintim ca pe vremea aceea, o astfel de zicere se putea solda cu una sau mai multe vizite pe la Securitate. Si, de ce nu, chiar in beciurile sus amintitei institutii. Poate chiar si cu un accident produs intr-o intamplare intamplacioasa, banala… asa.. un accident care sa te cam bage la 3 metrii sub pamant. Treaba era chiar pericluoasa. Si… stiti cum e… mai bine taceai din gura. Dar Paunescu nu a tacut! Si Bravo lui ca nu a tacut! Vorbeam acuma de Paunescu, dar au fost si altii care au luat atitudine. In general, incepand din anii ’80 atitudinea intelectualitatii fata de Ceausescu se schimbase, dobandise nuante. Numai era entuziasmul frenetic provocat de acel 1968… Sa nu uitam si poezia Ordinea de zi, cu acel faimos refren:

„Viata noastra, unde e?

Viata noastra, ce-ati facut cu ea?

Viata noastra, unde e?

Viata noastra, ce-ati facut cu ea?”

O poezie militanta nu inseamna, neaparat, sa-i fi spus lui Ceausescu in fata: „Ceausescu, esti un  analfabet si un dobitoc!”. O astfel de exprimare nu insufleteste pe nimeni. Este plata. Pe cand o critica asa cum e aceasta exprimata in poezia Analfabetilor sau Ordinea de zi este cu mult mai subtila si mai usturatoare. Si, lucrul cel mai important, ii invioreaza pe oameni, ii anima. Citez din Ordinea de zi: ” Viata noastra n-are, parca, niciun rost,/Viata noastra e un ban de schimb./Pe pamant noi, oamenii, o ducem prost/Si murim absurd si la netimp.” si „Haideti sa uitam ca vietuim urat,/Mai avem pe lume ce iubi/Si satui de surogate pana-n gat, /Sa refacem ordinea de zi.” Despre ce ordine de zi vorbea poetul, ce insemna „refacerea ordinii de zi”? Sa ne gandim ca o asemenea poezie a fost scrisa in vremea comunismului, unde oamenii trebuiau sa fie toti fericiti, „sub conducerea inteleapta a partidului si statului nostru, a tovarasului secretar general Nicolae Ceausescu, a tovarasei Elena Ceausescu”. Va mai amintiti, nu? Deci Paunescu, intr-un astfel de climat politic, a scris o asemenea poezie!! Iar „refacerea ordinii de zi” il viza in mod direct si subtil pe Ceausescu si regimul lui!

Orice om traieste intr-un context istoric, la care se raporteaza. Intr-un fel sau altul. Si acum sa ne gandim la afirmatia lui Traian Basescu…Mult mai generala. Adevarul este ca si comunismul romanesc este un subiect controversat. Cu bunele si cu relele lui este o parte din Istoria noastra. Sunt destui anticomunisti acum dar care pe atunci nu au miscat un deget, doar s-au dezis la Revolutie. Asa cum multi comunisti de pe vremuri, au ajuns azi oameni de afaceri, oameni de dreapta. Nu judec pe nimeni. Vreau doar sa spun ca asta este proiectia istorica a existentei noastre contemporane. Paunescu nu si-a negat niciodata idealurile, si-a asumat trecutul cu bunele si cu relele lui. El doar a vrut sa contribuie la cresterea acestei tari! Si a facut tot ce i-a stat in putinta pentru asta, fara sa se dea la o parte, fara sa se dezica de ceva. Nimeni nu-si alege vremea, sau vremurile in care sa se nasca si este absurd sa denigrezi un mare pictor, sa zicem, doar pentru faptul ca s-a nascut intr-o anume tara, intr-o anume perioada istorica, cand la conducerea acelei tari era un rege tiran si ca l-a pictat pe acesta, desi portretul este genial executat. Din punctul asta de vedere Paunescu este ca si noi toti. Care am avut de indurat un sistem socio-politic, cel comunist, fara voia noastra. Stabilit de Marile Puteri ca sa fie asa. Numai ca punctul central al poeziei lui este Tara. Care nu admite plural. Si noi, cu toate ale noastre.

Este usor sa vorbesti acum despre comunism… Mai ales pentru cei care nu l-au trait. Acum e libertate, te poti duce unde vrei… Stau si ma gandesc la acea vreme, cu Ceausescu, cand nu aveai voie sa vorbesti sau sa iei contact cu cetateni straini. Si cand te gandesti ca acum e situatia schimbata la 180 de grade. Uite, pot sa merg pe ce blog vreau, pot sa fac orice comentarii. Discutam despre varii subiecte. Pe cand atunci trebuia, pentru asta, sa dai explicatii la Securitate. Sa scrii rapoarte absurde. Chiar daca cetateanul respectiv, cu care ai luat contact, era dintr-o tara comunista!! Cred ca tinerii nici nu-si imagineaza cum a fost, sau poate ca o fac, dar o fac… foarte vag, cred. Paunescu a cantat, atunci, libertatea. Cititi Oda libertatii! Si trebuie inteles ca pe atunci era mare lucru sa spui asa ceva. Ma gandeam ca, poate, atunci cand o ai, libertatea pare ceva banal. Dar cand nu o ai… atunci vezi cat de pretioasa este, cat de importanta este. Si trebuia sa fie o astfel de voce care sa ne aminteasca mereu de reperele fundamentale. Asta nu inteleg, din pacate, unii oameni. Ca dincolo de proiectia istorica a existentei sale, creatia lui vorbeste de repere! Repere pe care le uitam repede, dar pe care trebuie sa ni le reamintim tot timpul.

Paunescu a scris Oda libertatii. Important este ca un astfel de om a existat. Si acel om s-a numit Adrian Paunescu.  El a animat dorinta oamenilor de libertate, oameni care traiau sub un regim totalitar! Deci un reper este Tara, un alt reper este Eminescu, un alt reper este Libertatea. Sa alaturam aceste cuvinte: „Tara, Eminescu, Libertate” si vom obtine o poezie foarte frumoasa. Si noi denigram aceste lucruri? Nu avem nici macar o minima recunostinta fata de cel care, prin poezia sa, in vremuri totalitare, le-a promovat?

Fostul Presedinte al Romaniei, Ion Iliescu, si alte personalitati despre Adrian Paunescu

Iata ce scrie Gandul:

Ion Iliescu: „Adrian Păunescu a fost pe nedrept considerat un cântăreţ de curte, el a fost o voce critică”. Vezi aici reacţiile celor care l-au cunoscut

As dori sa preiau si parerile unor personalitati de la Putere, din PDL, despre Adrian Paunescu:

„Băsescu: Poetul Păunescu rămâne în amintirea celor care l-au apreciat pentru măiestria creaţiei

Preşedintele României, Traian Băsescu, a transmis, vineri, un mesaj de condoleanţe la încetarea din viaţa a poetului Adrian Păunescu, în care menţionează „măiestria creaţiei sale”.

„Am primit cu tristeţe vestea plecării dintre noi a poetului Adrian Păunescu. Prin întreaga sa activitate literară, poetul Adrian Păunescu rămâne în amintirea celor care l-au apreciat pentru măiestria creaţiei sale, pentru pledoaria sa constantă pentru valorile naţionale şi pentru generozitatea cu care a promovat generaţii de tineri poeţi şi artişti în cadrul cenaclului „Flacăra”. În aceste momente de tristeţe doresc să transmit familiei, colegilor şi tuturor celor apropiaţi sincere condoleanţe. Dumnezeu să-l odihnească!”, se arată în mesajul şefului statului.

Boc despre Păunescu: „E o pierdere pentru fiecare român”

Premierul Emil Boc a transmis, vineri, condoleanţe familiei îndurerate a poetului Adrian Păunescu şi s-a declarat şocat de vestea decesului acestuia.

„Şi pe mine m-a şocat să văd că un poet, un om de suflet, s-a stins astăzi din viaţă. E o pierdere pentru fiecare român.Cred că fiecare dintre noi avem în minte, şi în suflet, versurile, cântecele şi poeziile lui Adrian Păunescu. Şi va rămâne în conştiinţa fiecăruia dintre noi ca un om de suflet, ca un român adevărat”, a spus şeful Executivului.

Udrea: Cultura românească a pierdut un reprezentant de seamă

Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, Elena Udrea, afirmă că prin trecerea către cele veşnice a poetului Adrian Păunescu „cultura românească a pierdut un reprezentant de seamă”.

„Astăzi, cultura românească a pierdut un reprezentant de seamă prin trecerea către cele veşnice a poetului Adrian Păunescu. Îmi exprim, pe această cale, regretul profund şi doresc să transmit familiei îndoliate sincerele mele condoleanţe. Dumnezeu să îl odihnească!”, se arată într-un mesaj al Elenei Udrea remis, vineri, agenţiei MEDIAFAX.””

Presedintele Romaniei, Traian Basescu, despre Adrian Paunescu

Iata ce scrie Romania Libera:

Băsescu despre Păunescu: Am avut opinii politice total diferite, dar m-am regăsit în poezia lui

„Preşedintele Traian Băsescu a afirmat vineri, când a depus un buchet de flori la Uniunea Scriitorilor, că deşi a avut opinii politice „total diferite” cu Adrian Păunescu, s-a regăsit în poezia acestuia. „Am fost doi oameni care am avut opinii politice total diferite, însă în poezia lui Păunescu m-am regăsit, ca de altfel mulţi dintre noi„, a spus preşedintele.””(subl.mea)

Cititi si:

Daca nu eram roman fugeam in Romania!

Despre Adrian Paunescu – aici.

sursa: http://www.hellosm.ro/

 

A murit poetul Adrian Paunescu…

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace.

Daca nu eram roman fugeam in Romania

Eminescu este chipul infinitului din noi!